ICCJ. Decizia nr. 2078/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2078/2014

Dosar nr. 5620/62/2012*

Şedinţa publică din 19 iunie 2014

Asupra recursului faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 18/S din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului Braşov, în baza art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) inculpatul P.I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu referire la orice funcţie sau profesie ce implică atribuţii de control. sau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu referire la orice funcţie sau profesie ce implică atribuţii de control sau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore din 04 aprilie 2012, ora 13,45 până la 05 aprilie 2012, ora 13, 45.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap la art. 145¹ C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, cu obligaţiile impuse prin încheierea şedinţei Camerei de Consiliu din 24 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul penal nr. 5620/62/2012.

În baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la plata către SC B.D.P. SRL a sumei de 2500 euro în echivalentul monedei naţionale la data plăţii, reprezentând diferenţa dintre valoarea materialelor utilizate la înlocuirea ţiglei metalice de pe acoperişul casei inculpatului şi valoarea deşeurilor reprezentând ţigla veche.

S-a respins cererea martorului P.D. de obligare a inculpatului la plata sumei de 3000 euro (3015 euro potrivit rechizitoriului) reprezentând diferenţa dintre preţul plătit - de SC I. SRL pentru achiziţionarea autoturismului K.S. şi suma achitată direct sau prin compensare de inculpat pentru acest autoturism.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a confiscat de la inculpat:

- suma de 1000 euro în echivalentul monedei naţionale la data plăţii reprezentând valoarea manoperei de înlocuire a ţiglei metalice;

- suma de 2762,20 RON contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat şi membrii familiei sale în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 prin intermediul cartelei SIM cu nr. X1, achitate de SC B.D. SRL

- suma de 731,39 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de internet utilizate de inculpat şi familia acestuia în perioada octombrie 2008 - aprilie 2012, achitate de SC B.D.P. SRL.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 30 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov până la concurenţa sumei de 3500 euro şi 3493,59 RON.

Mijloacele materiale de probă constând în - cartelă SIM V. un stick de culoare albă cu datele de identificare: V.M.C., introduse într-un plic de hârtie de culoare albă, asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - P.N.A. 208".

- un suport optic tip CD marca V. (copie) înregistrat sub nr. DNA- STBV-387/MS-CD/2012 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - PNA nr. 208", ce conţine înregistrările convorbirilor telefonice ale martorului P.D. ce interesează cauza, au rămas ataşate la dosar până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului 2.800 RON, din care 2.000 RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din anul 1992 inculpatul P.I. este angajat în cadrul Gărzii Financiare, secţia Braşov deţinând funcţia de comisar clasa I, grad superior.

Potrivit fişei postului, printre atribuţiile de serviciu ale inculpatului se regăsesc următoarele:

- efectuează controale în spaţiile în care se produc, se depozitează, se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt interzise de acestea;

- verifică legalitatea activităţilor desfăşurate, a existenţei şi autenticităţii documentelor justificative în activităţile de producţie şi prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi comercializării bunurilor;

- constată şi comunică organelor de cercetare penală acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, solicită organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale datorate în întregime, cer organelor fiscale competente, potrivit Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

- întocmeşte acte de control privind rezultatele verificărilor, aplică măsurile prevăzute de normele legale şi sesizează organele competente în vederea valorificării constatărilor. Actele de control vor fi întocmite cu respectarea normelor de lucru, a metodologiei şi a procedurilor de control elaborate de Comisariatul general;

- organizează baza proprie de date care este destinată să asigure cunoaşterea faptelor din domeniul de activitate, programarea şi desfăşurarea acţiunilor, precum şi aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a faptelor ilicite;

- verifică modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin actele de control întocmite sau a celor trimise după efectuarea verificărilor.

Potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată privind Statutul funcţionarilor publici şi ale art. 3 lit. f), art. 14 şi art. 17 alin. (2) din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcţionarilor publici, aplicabile funcţiei pe care o exercită, este interzis comisarilor de gardă financiară să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei publice, daruri sau alte avantaje.

Contrar cerinţelor impuse de aceste reglementări, în cadrul activităţii de serviciu, inculpatul P.I. a obţinut în mod injust, începând cu anul 2008, bunuri şi servicii necuvenite de la martorul-denunţător P.D., administratorul mai multor societăţi comerciale cu sediul social mun. Făgăraş, jud. Braşov.

De la înfiinţare şi până în anul 2011, martorul P.D. a deţinut calitatea de asociat şi administrator la SC I. SRL, SC B.D. SRL şi SC B.D.P. SRL, ultimele două dintre acestea având ca obiect principal de activitate "lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii", care se realizează la punctul de lucru situat în jud. Braşov.

În concret, activitatea acestor firme consta în achiziţia de tablă plană din Polonia, prelucrarea ei prin ambutisare în ţiglă metalică şi comercializarea, preponderent, către persoane juridice.

În baza atribuţiilor de serviciu, inculpatul P.I. a efectuat mai multe verificări de specialitate la firmele conduse de martorul P.D., astfel încât a ajuns să cunoască activităţile comerciale şi de producţie desfăşurate, precum şi situaţia financiară a acestora, care au avut o evoluţie pozitivă în ultimii ani.

Profitând de ascendentul moral creat asupra martorului P.D. prin funcţia deţinută, inculpatul a luat hotărârea de a obţine foloase necuvenite de la acesta, în funcţie de oportunităţile ivite.

Inculpatul nu a recunoscut, în declaraţiile date comiterea faptelor de care este acuzat, precizând că nu este nici în relaţii de prietenie, dar nici în relaţii de duşmănie cu denunţătorul P.D., pe care-l cunoaşte din perioada anilor 1980, perioadă în care inculpatul era director la întreprinderea U.C. Făgăraş, la care era angajat şi denunţătorul. Inculpatul a precizat că denunţătorul a făcut afirmaţii nereale privind raporturile dintre ei pentru a beneficia de un tratament juridic favorabil în contextul în care este la rândul său cercetat penal pentru evaziune fiscală. Astfel, inculpatul a susţinut că nu a existat nicio discuţie între el şi denunţător în cadrul căreia să se realizeze un acord privind acordarea unui tratament preferenţial în cadrul controalelor desfăşurate la firmele denunţătorului contra unor avantaje materiale şi că şi-a îndeplinit întotdeauna corect atribuţiile de serviciu cu prilejul controalelor efectuate, la care, de altfel a participat întotdeauna împreună cu un alt coleg, conform metodologiei de lucru a Gărzii Financiare.

Martorul P.D. a arătat în denunţul depus la Parchet şi în declaraţia dată în faza de urmărire penală că în cursul anului 2008 a avut loc o discuţie între martor şi inculpat, acesta din urmă propunându-i ca în schimbul unor avantaje materiale să-i asigure protecţie în sensul de a-l anunţa din timp data şi tematica controalelor care se vor desfăşura, a-i aplica amenzi mai mici şi de a manifesta indulgenţă cu prilejul controalelor desfăşurate la firmele sale şi de a-i influenţa pe colegii săi pentru a-i aplica un tratament asemănător în cazul în care nu va participa el însuşi la controale. În declaraţia dată în faţa instanţei martorul a nuanţat afirmaţia arătând că toate avantajele pe care i le-a asigurat inculpatului prin intermediul firmelor sale au avut la bază relaţia de amiciţie cu inculpatul, iar nu o înţelegere în sensul menţionat în declaraţiile date în faza de urmărire penală, însă martorul a precizat că a beneficiat de indulgenţă în cazul .controalelor desfăşurate de inculpat la firmele sale şi că i s-a întâmplat să-l sune pe inculpat atunci când alţi colegi de-ai acestuia desfăşurau controale la care inculpatul nu participa. Martorul a mai arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că se consulta cu inculpatul în probleme de specialitatea acestuia din urmă. De asemenea martorul a arătat că a discutat cu inculpatul de multe ori problema protecţiei sale, însă nu a beneficiat din partea inculpatului de un tratament mai blând decât cel care i s-ar fi cuvenit. În urma declaraţiei date în faţa instanţei de judecată procurorul de şedinţă s-a sesizat cu privire la săvârşirea de către martorul denunţător a infracţiunii de mărturie mincinoasă astfel încât martorul a fost audiat pentru această faptă de organele de cercetare penală. în declaraţia olografa dată cu acel prilej martorul a arătat că nu revine asupra declaraţiilor şi denunţului făcute în faza de urmărire penală, dat a precizat că inculpatul P.I. nu i-a oferit niciodată protecţie în mod explicit, ci i-a vorbit despre "un ajutor reciproc", martorul precizând că iniţial între cei doi exista o relaţie de amiciţie, dar că aceasta s-a transformat "într-o relaţie de interes" din partea inculpatului, care beneficiat de avantaje din partea firmelor martorului denunţător, însă nu i-a oferit protecţia la care martorul se aştepta.

Instanţa de fond a reţinut că, indiferent de termenii în care s-au purtat discuţiile dintre inculpat şi martor privind "ajutorul reciproc" sau "protecţia" de care urma să se bucure martorul, prin intermediul firmelor pe care le administra, a existat o convenţie între inculpat pe de o parte şi martor pe de altă parte, legată de obţinerea de către inculpat a unor avantaje materiale, în legătură cu modul de îndeplinire a atribuţiilor sale de serviciu. Inculpatul a formulat solicitări exprese privind obţinerea de beneficii, iar martorul a dat curs acestor solicitări aşteptându-se la un anumit ajutor din partea inculpatului legat de modul în care acesta îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu. Din toate declaraţiile martorului rezultă fără dubiu că avantajele oferite inculpatului nu au fost dezinteresate, că liberalităţile şi serviciile făcute au avut drept scop obţinerea unei protecţii în relaţie cu controalele desfăşurate de organele fiscale ale statului şi că în urma demarării cercetărilor împotriva martorului pentru săvârşirea unor infracţiuni legate de modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale de către firmele administrate de martor, acesta din urmă a devenit nemulţumit de modul în care convenţia cu inculpatul privind "ajutorul reciproc" a produs efecte, în sensul că inculpatul nu i-a asigurat imunitate totală în relaţie cu organele fiscale.

Această convenţie dintre inculpat şi martor a conturat, în opinia instanţei de fond, rezoluţia infracţională unică în baza căreia a acţionat inculpatul constituind cadrul în care s-au desfăşurat relaţiile dintre cei doi pe parcursul unui interval de timp de câţiva ani.

În privinţa primului act material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului instanţa de fond a reţinut următoarele:

În primăvara anului 2008, inculpatul a obţinut de la martorul P.D. în folosinţă gratuită o cartela SIM cu nr. X1, cartelă pe care a utilizat-o în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012. Contravaloarea tuturor convorbirilor şi comunicărilor purtate în această perioadă, care s-au ridicat la suma totală de 2762,20 RON, a fost plătită prin intermediul SC B.D. SRL.

Împrejurarea că respectiva cartelă s-a aflat în folosinţa inculpatului rezultă din declaraţiile martorului P.D., care se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate în baza autorizaţiei nr. 10 din 09 martie 2011 emisă de Curtea de Apel Braşov. Dacă în declaraţiile din faza de urmărire penală inculpatul a negat că ar fi folosit postul telefonic respectiv, precizând martorul i-a dat fiului său, P.P. cartela respectivă, în faza cercetării judecătoreşti a arătat că martorul i-a dat telefonul lui sau fiului său, în virtutea relaţiei de prietenie şi a faptului că firmele martorului beneficiau de gratuităţi din partea furnizorului de servicii de telefonie mobilă. Inculpatul a afirmat că nu a mai utilizat cartela telefonică după Revelionul 2011 - 2012, ceea ce presupune o posesie constantă şi îndelungată până la acel moment, aspect confirmat de martorul P.D. care a declarat că, în perioada 2008 - 2011, postul telefonic cu nr. X1 a fost singurul prin intermediul căruia a discutat cu inculpatul.

Din facturile, extrasele de cont şi ordinele de plată depuse la dosarul de urmărire penală rezultă că serviciile de telefonie mobilă nu au fost gratuite, firma martorului P.D., SC B.D. SRL, achitând facturile aferente convorbirilor şi comunicărilor realizate de la numărul de telefon menţionat.

2. Cu privire la cel de-al doilea act material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului instanţa de fond a reţinut următoarele:

În baza aceleiaşi înţelegeri frauduloase, în toamna anului 2010, inculpatul i-a pretins martorului P.D. un pachet de internet mobil, astfel că acesta din urmă i-a remis suportul stick V.M.C., şi a achitat prin intermediul SC B.D.P. SRL, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, contravaloarea serviciilor de internet în sumă totală de 731,3 9 RON.

Inculpatul s-a apărat cu privire la această acuzaţie arătând că martorul P.D. a remis fiului său, P.P. stick-ul pentru utilizarea serviciilor de internet în virtutea relaţiei de prietenie ce-i leagă, însă martorul a precizat că îl cunoaşte pe fiul inculpatului exclusiv prin intermediul tatălui său, şi că a remis stick-ul inculpatului, în prezenţa fiului acestuia; cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la data de 29 martie 2012 la imobilul din loc. B. jud. Braşov, inculpatul P.I. a pus la dispoziţia organelor de cercetare penală cartela SIM şi Stick-ul de internet, operaţiune care nu o putea realiza dacă nu avea cunoştinţă despre aceste bunuri. Acordarea dezinteresată de gratuităţi martorului P.P., pe lângă faptul că nu este probată, apare ca lipsită de motivare.

Martorul P.D. a arătat că nu a făcut servicii de natura celor făcute inculpatului niciunui alt prieten, astfel încât nu se poate reţine că prietenia a justificat remiterea către inculpat a cartelei SIM şi stick-ului în baza cărora inculpatul şi familia acestuia au beneficiat de serviciile de telefonie mobilă şi internet, deşi martorul a precizat că în momentul remiterii acestor dispozitive inculpatul nu i-a promis că-l va proteja. În mod evident solicitările inculpatului şi faptul că martorul a dat curs acestora vin pe fondul înţelegerii preexistente dintre cei doi privind "ajutorul reciproc", natura relaţiilor dintre martor şi inculpat justificând derulare în mod tacit a înţelegerii iniţiale.

3. Cu privire la al treilea act material al infracţiunii instanţa de fond a reţinut următoarele:

În vara anului 2008, inculpatul P.I. i-a solicitat martorului P.D. să preia de la SC R.P. SRL Făgăraş contractul de leasing al autoturismului marca M.S.S. cu nr. de înmatriculare Y1 pe care îl folosea în exclusivitate, astfel că autoturismul a fost înregistrat pe SC B.D.P. SRL, care a plătit restul ratelor lunare şi rata reziduală.

La finalizarea contractului, inculpatul P.I. i-a cerut martorului P.D. să-l ajute să cumpere în sistem leasing un autoturism nou prin intermediul uneia dintre firmele sale, propunere ce a fost acceptată.

Ca procedură generală, inculpatul îşi alegea autoturismul şi nivelul de echipare, obţinea de la dealer factura proforma cu preţul de vânzare, iar contractul de vânzare-cumpărare se încheia între dealer şi una dintre societăţile administrate de martorul P.D. sale, care achita şi ratele lunare. După o folosinţă exclusivă de câteva luni, inculpatul proceda la evaluarea subiectivă a autoturismului folosit şi cerea această sumă martorului sus-menţionat în schimbul predării folosinţei maşinii, care era lăsată în parcul auto al societăţii. Suma de bani obţinută în urma "vânzării" era utilizată de inculpat pentru achiziţia unui nou autoturism, prin acelaşi procedeu.

Prin urmare, la data de 23 februarie 2009, SC I. SRL a achiziţionat în leasing autoturismul marca S.S. cu nr. de înmatriculare Y2 cu suma de 14.850 euro, pe care l-a recuperat din folosinţa inculpatului la începutul anului 2010 contra sumei de 9.800 euro.

Această sumă a fost folosită, în luna iunie 2010, de martorul P.P., fiul inculpatului, la achiziţionarea în nume propriu a autoturismului marca K.S.S. cu nr. de înmatriculare Y3. După câteva luni, inculpatul a vândut acest autoturism la SC I. SRL cu suma de 13.000 euro, dar nu a încasat preţul, deoarece intenţiona să-şi achiziţioneze un autoturism nou prin aceeaşi societate.

Astfel, la începutul anului 2011, inculpatul şi fiul său P.P. s-au prezentat la SC M.G. SRL Braşov, dealerul mărcii de autoturisme K., unde ultima persoană a stabilit, pe parcursul mai multor întrevederi, modelul şi nivelul de dotare al autoturismului pe care dorea să-l achiziţioneze. În acelaşi sens, P.P. l-a anunţat pe directorul de vânzări S.R.S. că autoturismul va fi achiziţionat de SC I. SRL şi a făcut demersuri personale pentru ca factura proforma, formularul de rezervare/comandă şi contractul de vânzare-cumpărare să ajungă în posesia martorului P.D. pentru a fi semnate şi ştampilate.

În cursul lunii mai 2011, P.P. a intrat în posesia autoturismului K.S., ce a fost înmatriculată sub nr. Y4, şi a semnat în numele proprietarului fişa de înregistrare a caietului de service şi garanţie.

Preţul autoturismului de 20.015 euro, inclusiv TVA, a fost achitat în totalitate de SC I. SRL prin ordinele de plată din 11 ianuarie 2011 în sumă de 12.960 RON (avans, reprezentând echivalentul a 3.000 euro) şi din 09 mai 2011 în sumă de 70.952,55 RON (echivalentul a 17.015 euro), însă maşina a fost folosită în exclusivitate de membrii familiei P.I. de la data achiziţionării şi până în prezent.

Cu toate acestea, pe lângă cei 13.000 euro datoraţi de SC I. SRL în urma cumpărării autoturismului K.S.S., inculpatul P.I. a mai achitat martorului P.D. drept contravaloare a autoturismului K.S. doar suma de 4.000 euro, considerând că trebuie scutit de la plata restului de 3.015 euro în baza protecţiei pe care o acorda societăţilor administrate de martorul amintit.

Inculpatul s-a apărat cu privire la acest material arătând pe de o parte că înţelegerea a intervenit între martor şi fiul său, P.P., că nu a utilizat autovehiculul în discuţie, care a fost condus exclusiv de către fiul său şi pe de altă parte că a stabilit de comun acord cu martorul P.D. ca diferenţa de preţ să fie achitată - la momentul încheierii actelor de vânzare-cumpărare între firma martorului în calitate de vânzător şi fiul său în calitate de cumpărător.

Instanţa de fond a constatat că aceste apărări nu pot fi reţinute întrucât, pe de o parte, aşa cum s-a precizat şi mai sus, martorul P.D. nu avea o relaţie de prietenie cu fiul inculpatului şi nu există o justificare pentru care acesta să-i fi făcut favoruri fiului inculpatului, iar pe de altă parte din declaraţiile martorului S.R.S. director de vânzări la SC M.G. SRL rezultă că, în scopul cumpărării maşinii, la salonul de prezentare din mun. Braşov au venit în luna decembrie 2011 toţi membrii familiei P.I., inculpatul fiind direct implicat în alegerea modelului şi dotărilor autovehiculului şi că inculpatul a mai efectuat o vizită în locul respectiv în luna aprilie 2011, când s-a interesat de motivele pentru care întârzie livrarea autoturismului. Martorul a mai precizat că niciun reprezentant al societăţii care a efectuat plata nu a intrat în legătură cu el, în calitate de reprezentant al SC M.G. SRL, în scopul stabilirii detaliilor privind vânzarea autovehiculului, martorul având convingerea că acesta urma să fie folosit de fiul inculpatului.

Potrivit procesului-verbal de supraveghere operativă din data de 20 martie 2012, inculpatul a fost luat de la serviciu de către ceilalţi membri ai familiei şi s-au deplasat împreună la cumpărături într-un supermarket din mun. Braşov cu ajutorul autoturismului în cauză condus de P.P., infirmându-se astfel varianta sa că nu a utilizat maşina respectivă ca şofer sau pasager.

Instanţa de fond a reţinut că, deşi proprietarul de drept al autovehiculului este firma SC I. SRL, acesta este folosit efectiv şi exclusiv de familia inculpatului încă de la data achiziţionării şi anume din mai 2011. Până la data la care inculpatul a luat cunoştinţă de demararea anchetei penale în această cauză nu a făcut niciun demers în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului. După ce a fost audiat în cauză şi a luat cunoştinţă despre acuzaţiile care i se aduc, inculpatul a încercat să mascheze avantajul de care a beneficiat, solicitând martorului să se prezinte la sediul avocatului său ales pentru a încheia cu fiul său o înţelegere privind situaţia autovehiculului K.S. cu nr. de înmatriculare Y5. Convocarea menţionată este formulată în mod evident pro causa şi nu poate fi avută în vedere la aprecierea bunei credinţe a inculpatului.

De altfel instanţa de fond a reţinut ca elemente în circumstanţiere aspectele ce se desprind din declaraţiile martorilor C.I.R., T.I.D., înscrisurile de la dosarul de urmărire penală din care rezultă că achiziţionarea autovehiculului M.S.S. (al cărui contract de leasing a fost preluat de SC B.D.P. SRL, la solicitarea inculpatului P.I.) de către firma SC R.P. SRL s-a realizat în condiţii similare celor descrise în rechizitoriu. Astfel, martora arată că după decesul soţului său C.A., administrator al SC R.P. SRL, a constatat că firma a achiziţionat în sistem leasing autovehiculul respectiv, care nu s-a aflat niciodată în folosinţa vreunui angajat al firmei şi că a plătit în continuare ratele de leasing o perioadă, aflând ulterior de la martora T.I.D. că autovehiculul a fost utilizat exclusiv de către inculpatul P.I. şi că inculpatul nu a plătit niciodată societăţii vreo sumă de bani pentru folosinţa vehiculului. Martora C. a mai precizat că l-a contactat pe inculpat solicitându-i explicaţii şi acesta i-a comunicat că i-a achitat soţului său avansul şi ratele lunare pentru leasing, afirmaţie în legătură cu care martora a precizat că este lipsită de credibilitate în contextul în care soţul său a fost mult timp plecat în străinătate pentru tratamente şi nu avea cum să se întâlnească cu inculpatul pentru a primi bani, iar ulterior decesului soţului său firma a continuat să achite rate şi inculpatul nu a luat legătura cu niciun reprezentant al societăţii pentru a le achita, deşi a continuat să folosească autovehiculul; la insistenţele martorei inculpatul a făcut demersuri pentru preluarea contractului de leasing de către SC B.D.P. SRL. Martora T.I.D. a arătat că, în calitate de angajată a SC R.P. SRL, se ocupa de încasările cash ale societăţii şi de plăţile ratelor de leasing pentru vehiculele societăţii şi că deşi au fost plătite ratele pentru autovehiculul M. despre care ştia că este folosit de inculpat niciodată nu i-au fost remise sume de bani din partea inculpatului în contul ratelor plătite. Fiul inculpatului, audiat în calitate de martor a arătat că i-a acordat un împrumut numitului C.A. pentru ca acesta să achiziţioneze autovehiculul, de 10 000 - 11 000 dolari, dar nu a încheiat niciun înscris care să ateste existenţa contractului, având în vedere relaţiile dintre părţile contractului de împrumut, respectiv faptul că erau vecini şi avea încredere în corectitudinea împrumutatului. Instanţa fondului a apreciat că susţinerea martorului nu este verosimilă întrucât apare ca lipsită de motivaţie acţiunea numitului C.A. de a împrumuta o sumă atât de mare de bani pentru achiziţionarea unui autovehicul pe care nu l-a folosit niciodată şi pe de altă parte nu este credibil faptul că nimeni din familia numitului C.A. sau din firma pe care o administra să nu cunoască despre existenţa acestui împrumut.

Frecvenţa cu care fiul inculpatului schimba autovehiculele şi succesiunea contractelor încheiate prin intermediu firmelor conduse de martorul P.D. şi în nume propriu îndreptăţesc presupunerea că nu a existat intenţia încheierii unui contract de transfer al proprietăţii asupra autovehiculului K.S. între SC I. SRL şi inculpat sau fiul acestuia, însă acest aspect nu are relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul, acesta beneficiind direct şi indirect de folosinţa nejustificată a autovehiculului pentru o perioadă îndelungată.

4. Cu privire la cel de-al patrulea act material al infracţiunii de luare de mită instanţa de fond a reţinut următoarele:

În baza aceleiaşi înţelegeri frauduloase, în vara anului 2011, inculpatul P.I. i-a solicitat martorului P.D. să-i înlocuiască în mod gratuit ţigla metalică de pe casa de vacanţă situată în com. L., sat B., jud. Braşov.

Datorită faptului că înlocuirea ţiglei metalice s-a realizat cu titlu gratuit, reprezentanţii SC B.D.P. SRL şi SC B.D.M. SRL nu au emis şi înregistrat documente financiare în contabilitate, care le-ar fi majorat şi mai mult cheltuielile, dar potrivit preţurilor materiei prime şi a manoperei practicate la acea vreme au evaluat costul operaţiunilor la suma de 4.000 euro.

Inculpatul s-a apărat cu privire la acest act material arătând că înlocuirea ţiglei s-ar fi realizat cu titlul de garanţie, întrucât ţigla veche, montată tot de firma martorului denunţător în urmă cu peste 11 ani, ruginise. Această apărare nu poate fi reţinută întrucât pe de o parte înlocuirea ţiglei s-a realizat după expirarea perioadei de garanţie, care potrivit certificatului de la dosarul de urmărire penală este de 10 ani, termenul fiind calculat de la livrarea produsului de către producător, (potrivit susţinerilor consemnate în procesul-verbal) iar pe de altă parte, deşi martorul O.Z.M. a arătat că în timp ce efectua o lucrare de reparaţie la coşul de fum al imobilului aparţinând inculpatului a remarcat urme de rugină la ţiglele din apropierea streşinii, instanţa reţine că nu este probată necesitatea înlocuirii în întregime a acoperişului ca urmare a deteriorării materialului din care era construit. Astfel, martorul B.Z. a arătat în declaraţia sa că a auzit-o de mai multe ori pe soţia inculpatului afirmând că doreşte înlocuirea ţiglei metalice întrucât nu-i place culoarea veche (tabla veche era albastră şi a fost înlocuită cu tablă gri) şi că numai câteva piese de ţiglă prezentau urme de rugină, în locuri în care ţigla a fost lovită.

În drept faptele inculpatului P.I. care, în calitate de comisar în cadrul Gărzii Financiare, secţia Braşov, începând cu anul 2008, a pretins în mod repetat martorului-denunţător P.D., administratorul SC B.D. SRL, SC B.D.P. SRL ŞI SC I. SRL, diferite bunuri şi servicii necuvenite în scopul de a manifesta indulgenţă cu ocazia controalelor de specialitate pe care acesta şi colegii săi urmau să le realizeze la societăţile comerciale menţionate şi, în anul 2008, a primit cu titlu gratuit postul telefonic cu nr. X1 de pe care a efectuat în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 convorbiri în valoare de 2762,20 RON, în anul 2010 a primit gratuit un pachet mobil de internet V. prin intermediul căruia a beneficiat, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, de servicii în valoare de 731,39 RON, în primăvara anului 2011 nu a plătit suma de 3.015 euro aferentă achiziţionării autoturismului marca K.S. cu nr. de înmatriculare Y3, pe care l-a utilizat în exclusivitate până în prezent, iar în vara anului 2011 i-a fost schimbată gratuit ţigla metalică în valoare de 4.000 euro de pe casa de vacanţă situată în com. L., sat B., jud. Braşov, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (4 acte materiale).

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul avea la momentul comiterii faptelor calitatea de comisar în Garda Financiară Braşov, respectiv funcţionar public cu atribuţii de control dar şi de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, astfel încât sunt incidente prevederile art. 7 alin. (1) din L 78/2000, text potrivit căruia "fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 C. pen., dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. (2) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control."

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective acesta s-a realizat prin pretindere şi primire în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice de bunuri şi servicii, aşa cum s-a arătat mai sus. Din probatoriul administrat în ambele faze procesuale (urmărire penală şi judecata în primă instanţă) a rezultat că acţiunile inculpatului de pretindere de bunuri şi servicii au fost mai numeroase decât cele cărora li s-a dat curs; astfel martorii audiaţi au declarat că inculpatul a solicitat cu prilejul înlocuirii ţiglei metalice a casei din localitatea B. şi alte lucrări de modernizare ale acoperişului, care nu au fost realizate întrucât martorii P.D. şi T. nu au fost de acord să suporte cheltuielile suplimentare de materiale şi manoperă pe care le-ar fi implicat respectivele lucrări. Instanţa de fond nu a fost sesizată cu alte acte materiale ale infracţiunii de luare de mită, însă a avut în vedere în circumstanţiere şi faptul că probatoriul din faza de urmărire penală evidenţiază o atitudine constantă, a inculpatului de pretindere de bunuri şi servicii, cum ar fi alimentarea lunară cu combustibil a autovehiculelor pe care le folosea familia sa (în acest sens fiind declaraţia martorului B.A.) sau sprijinul pentru achiziţia unor echipamente tehnice, transportul unor ţevi metalice etc. (notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Braşov: 16 martie 2011, ora 09:00:39, 01 aprilie 2011, ora 09:29:16, ora 18:25:05, 06 mai 2011, ora 10:28:57, 09 mai 2011,, ora 11:06:59, 11 mai 2011, ora 12:18:26, 13 mai 2011, ora 17:42:27, 04 iunie 2011, ora 09:09:33, 27 februarie 2012, ora 07:55:50, 11:39:09, 14:47:53, 29 februarie 2012, ora 07:57:44, 01 martie 2012, ora 09:14:33).

Caracterul unic al rezoluţiei infracţionale rezultă, în opinia instanţei de fond, din declaraţiile martorului P.D. care a arătat, chiar dacă diferit sub aspectul nuanţelor în cuprinsul declaraţiilor din cele două faze procesuale, că a purtat o discuţie cu inculpatul privind acordarea unui regim preferenţial cu prilejul controalelor pe care inculpatul, efectele înţelegerii fiind calculate pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv satisfacerea nevoilor materiale ale inculpatului ori de câte ori se impunea şi martorul - administrator al societăţilor comerciale avea posibilitatea să le îndeplinească.

Instanţa de fond a constatat că nu prezintă relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii dacă inculpatul a manifestat sau nu indulgenţă cu prilejul controalelor desfăşurate la societăţile administrate de martorul P.D. sau dacă şi-a îndeplinit promisiunea de a-l anunţa cu anticipaţie despre controalele tematice ce urmau a fi realizate, ceea ce interesează este dacă a existat o înţelegere, dacă au fost pretinse sau primite bunuri şi servicii de către inculpat în schimbul unor promisiuni explicite sau implicite de oferire a unui regim preferenţial legat de modul de îndeplinirea a atribuţiilor de.serviciu de către inculpat. Declaraţiile martorului P.D. se coroborează nu doar cu acţiunile concrete de dare şi primire de bunuri şi servicii cu privire s-au administrat probe în cauză, dar şi cu conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi redate în notele de la dosar.

Din analiza comparativă a relaţiilor furnizate de Garda Financiară prin adresele 129278 din 14 noiembrie 2012 şi respectiv 130247 din 17 decembrie 2012 rezultă că în cadrul controalelor desfăşurate la firmele administrate de martor de către echipe din care făcea parte şi inculpatul s-au aplicat sancţiuni mai blânde sau nu au fost luate măsuri de sancţionare, iar în cadrul celorlalte controale desfăşurate de Garda Financiară la aceleaşi firme au fost aplicate sancţiuni mai aspre (amenzi într-un cuantum mai ridicat), existând însă, şi în aceste din urmă cazuri situaţii în care nu s-au dispus sancţiuni. Instanţa de fond a reţinut şi că prin Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria G nr. 0013162 din 23 octombrie 2009 şi procesul-verbal nr. 606514 din 23 octombrie 2009, ambele întocmite de inculpat, s-a constatat că SC B.D.P. SRL a vândut ţiglă metalică şi accesorii către persoane fizice fără a avea aparat de marcat electronic fiscal, motiv pentru care a sancţionat societatea cu "avertisment" şi suspendarea activităţii depozitului din loc. Ş. nr. 187 până la dotarea cu casă de marcat. Deşi una dintre atribuţiile din fişa postului este de a "verifica modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin actele de control întocmite (...)", inculpatul nu s-a mai deplasat ulterior la depozitul SC B.D.P. SRL pentru a constata dacă sancţiunea este respectată, ceea ce a avut drept consecinţă continuarea activităţii de vânzare către populaţie a ţiglei metalice şi accesoriilor încă 8 luni, în intervalul 26 octombrie 2009 - 24 iunie 2010, dată la care societatea a instalat aparat de marcat electronic fiscal. În perioada menţionată, societatea a realizat 47 de operaţiuni comerciale către persoane fizice.

Mai mult, o altă dovadă a protecţiei de care a beneficiat SC B.D.P. SRL o constituie faptul că, numai din achiziţiile intracomunitare de tablă plană efectuate în anul 2010 ce n-au fost înregistrate în contabilitate, reprezentantul acestei societăţi s-a sustras de la plata TVA şi a impozitului pe profit în valoare totală de 12.979.305 RON (aprox. 3.000.000 euro), aşa cum rezultă din adresa de sesizare nr. 6089 din 27 iulie 2011 şi procesul-verbal de control din 21 iulie 2011 ale D.G.F.P. Braşov, Activitatea de Inspecţie Fiscală - Serviciul Inspecţie Fiscală 1, motiv pentru care la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov se află înregistrat Dosarul penal nr. 20/P/2011 având ca obiect infracţiunea de evaziune fiscală.

Prin procedura informatică "Trafic Control" de verificare comunitară la care este afiliată în prezent Garda Financiară, precum şi din simpla examinare a actelor contabile ale societăţii comerciale în cauză, orice funcţionar cu atribuţii de control are posibilitatea de a identifica eventualele manopere evazioniste realizate de administrator, astfel că nu poate fi acceptată apărarea inculpatului că nu a putut identifica elementele vreunei infracţiuni cu ocazia controalelor realizate la societăţile administrate de martorul-denunţător P.D.

Prin urmare instanţa de fond a constatat că inculpatul a săvârşit cu vinovăţie sub forma intenţiei directe fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât a dispus tragerea la răspundere penală a inculpatului.

La individualizarea pedepsei stabilită instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. S-a avut în vedere că pentru infracţiunea de luare de mită în varianta agravată prevăzută de alineatul 2 al art. 254 C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, că fapta prezintă un pericol social ridicat rezultat din modul concret în care a acţionat inculpatul, din perioada de timp în care au fost comise actele materiale reţinute în sarcina sa, din atitudinea generală manifestată de inculpat faţă de obligaţiile sale de serviciu şi modul de aducere la îndeplinire a acestora, dar se va ţine seama şi de caracterul continuat al faptei şi valoarea bunurilor şi serviciilor de care a. beneficiat în mod necuvenit inculpatul. Aşa cum s-a precizat mai sus, în circumstanţiere s-a avut în vedere faptul că atitudinea acestuia nu a fost una izolată, ci din ansamblul probator se desprinde concluzia că inculpatul şi-a interiorizat convingerea că i se cuvine să obţină în mod constant avantaje necuvenite ce decurg din funcţia pe care o ocupă. Lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpatul are o familie legal constituită nu constituie un argument pentru aplicarea unui regim sancţionator mai blând, întrucât natura infracţiunii şi funcţia pe care inculpatul o ocupa şi care i-a permis comiterea faptei implică o persoană încadrată social şi lipsită de antecedente penale. Instanţa de fond a avut de asemenea în vedere faptul că inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii, că a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală şi instanţa de judecată invocând situaţii şi împrejurări menite să justifice primirea de bunuri şi servicii din partea martorului denunţător. Situaţia de fapt relevă în opinia instanţei de fond, însă, fără echivoc faptul că inculpatul a beneficiat nejustificat de avantajele materiale expuse mai sus şi că acesta a acţionat în scopul unic de a-şi spori confortul traiului zilnic şi de a oferi fiului său posibilitatea de a conduce autovehicule de ultimă generaţie, fără a achita contravaloarea folosinţei acestora sau fără a suporta devalorizarea inerentă utilizării unui autovehicul. Raportat toate aceste criterii instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

Astfel inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul dreptului de a alege, instanţa de fond reţinând că inculpatul, datorită modului în care a înţeles să-şi exercite atribuţiile de serviciu şi să dea eficienţă obligaţiei legale şi morale de a manifesta corectitudine în raporturile cu societatea, nu este demn să contribuie la alegerea reprezentanţilor autorităţilor publice; de asemenea, pentru acelaşi motiv, i s-a interzis exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru comiterea infracţiunii, şi anume orice funcţie sau profesie ce implică atribuţii de control sau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei instanţa de fond a reţinut că nu există nicio împrejurare cu caracter de excepţie care să justifice formarea convingerii că scopul pedepsei ar putea fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie. Dimpotrivă, întreaga atitudine a inculpatului manifestată pe o perioadă de timp îndelungată justifică aprecierea că acesta s-a obişnuit să beneficieze de avantaje nejustificate în mod constant, atitudine ce confirmă percepţia din rândul opiniei publice asupra modului defectuos în care organele de control din domeniul în care activează inculpatul îşi îndeplinesc îndatoririle. Frecvenţa faptelor de corupţie care îmbracă dimensiunile unui fenomen impune concluzia că numai aplicarea unor pedepse adecvate, cu executarea efectivă a acestora în regim privativ de libertate poate contribui la limitarea comiterii de astfel de fapte, numai astfel putând fi atins scopul preventiv al pedepsei, cu dimensiunea funcţiei de exemplaritate valorificată corespunzător.

Ca pedeapsă accesorie, în baza art. art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul aceloraşi drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu referire la orice funcţie sau profesie ce implică atribuţii de control sau atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore din 04 aprilie 2012, ora 13,45 până la 05 aprilie 2012, ora 13,45.

Prin încheierea nr. 7 din 05 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 3335/62/2012 s-a dispus faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pe o perioadă de 30 zile, în intervalul 05 aprilie 2012 - 04 mai 2012, măsură ce a fost prelungită de procuror în cursul urmăririi penale cu încă 30 zile, în intervalul 05 mai 2012 - 03 iunie 2012. Prin încheierea din 24 mai 2012, Tribunalul Braşov a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara în cursul judecăţii, fără încuviinţarea instanţei, măsură care în baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. rap la art. 145¹ C. proc. pen. a fost menţinută, cu menţinerea şi a obligaţiilor impuse odată cu măsura dispusă.

În ceea ce priveşte pretenţiile de restituire a contravalorii bunurilor şi serviciilor ce formează obiectul material al infracţiunii instanţa de fond a reţinut următoarele:

Martorul P.D. a solicitat ca inculpatul să fie obligat să-i achite 4 000 euro contravaloarea materialelor folosite la înlocuirea acoperişului şi 3000 euro diferenţa de preţ aferentă achiziţionării autovehiculului K.S. Nu a solicitat restituirea contravalorii serviciilor de telefonie mobilă şi internet.

Având în vedere că numitul P.D. a denunţat organului de urmărire penală fapta de corupţie ce face obiectul prezentului dosar înainte ca acesta să se sesizeze prin alte mijloace de săvârşirea infracţiunii respective, denunţătorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (4 acte materiale), întrucât în cauză îşi găseşte aplicabilitatea cazul de impunitate prev. de art. 255 alin. (3) din C. pen., motiv pentru care devin aplicabile prevederile art. 255 alin. (5) C. pen. cu privire la restituirea contravalorii bunurilor şi serviciilor oferite în schimbul "ajutorului" aşteptat de la inculpat.

Instanţa de fond a reţinut că în evaluarea iniţială a lucrării, martorul P.D. a apreciat că manopera şi montajul acoperişului se ridică la 4000 euro; în declaraţia dată în faţa instanţei martorul a arătat că montajul s-ar ridica la 3500 - 4000 RON, (sumă echivalentă la acea dată cu aproximativ 1000 euro) sumă pe care ar fi suportat-o el, dar pe care nu o solicită de la inculpat; din declaraţia martorului T. rezultă că montajul nu a fost achitat nici de inculpat şi nici de martorul P.D., martorul T. fiind de acord să efectueze lucrarea în considerarea datoriei morale pe care o avea faţă de martorul P.D. care l-a ajutat la debutul activităţii firmei sale şi pe parcurs, furnizându-i clienţi. În procesul-verbal de la dosar manopera lucrării a fost evaluată la 1000 euro, prin raportare la preţurile practicate pentru lucrări similare, pentru care s-au prezentat documente justificative.

Prin urmare contravaloarea manoperei de înlocuire a acoperişului nu i se cuvine firmei administrate de martorul P.D., iar firma administrată de martorul T. nu a formulat pretenţii în cauză. Inculpatul a beneficiat, aşadar, de avantajul constând în manopera înlocuirii acoperişului, de aproximativ 1000 euro, sumă cu privire la care nu există constituire de parte civilă, astfel încât în baza art. 254 alin. (3) C. pen. suma a fost confiscată de la inculpat. De asemenea s-au confiscat sumele reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice purtate de inculpat şi membrii familiei sale în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 prin intermediul cartelei SIM cu nr. X1, achitate de SC B.D. SRL, de 2762,20 RON şi respectiv suma de 731,39 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de internet utilizate de inculpat şi familia acestuia în perioada octombrie 2008 - aprilie 2012, achitate de SC B.D.P. SRL.

Contravaloarea materialelor pentru înlocuirea acoperişului, constând în ţigla metalică şi accesorii (scoc din PVC în lungime de 12 m liniari, pazie, şuruburi, îmbinări, şort de streaşină, coamă, burlan de scurgere, folie condens, pazie despărţitoare potrivit declaraţiei martorului P.I.Y. din faza de urmărire penală; materialele sunt indicate şi în declaraţia martorului O.Z.M., a fost însă, suportată de SC B.D.P., astfel încât în baza art. 255 alin. (5) C. pen. inculpatul a fost obligat să restituie firmei suma aferentă acestor materiale. Cu privire la evaluarea acestora, instanţa fondul a reţinut că nu se poate stabili valoarea certă a materialelor, întrucât nu au fost emise facturi de către firma în cauză, (fiind cunoscut faptul că inculpatul nu va achita contravaloarea lucrării, pentru evitarea creşterii costurilor nerecuperabile nu s-au întocmit documente justificative). Aşa cum s-a arătat mai sus, dacă în evaluarea iniţială întreaga lucrare a constat 4000 euro, scăzând din această sumă valoarea manoperei, de 1000 euro, instanţa de fond a reţinut că valoarea materialelor este de 3000 euro. Declaraţiile martorului B.L. au fost contradictorii în ceea ce priveşte valoarea materialelor; acesta a arătat în faza de urmărire penală că lucrarea de înlocuire a ţiglei metalice se ridică la suma de 20 000 RON (aproximativ 4 000 euro la acea dată), iar în faţa instanţei a arătat că materialele şi manopera pentru aceeaşi lucrare ar fi 2000 euro. Martorul nu a putut oferi o explicaţie pentru diferenţa de preţ menţionată în cele două declaraţii. Instanţa a avut în vedere declaraţiile constante ale martorului P.D. coroborate cu facturile din care rezultă preţul tablei achiziţionate de firma martorului, la care se adaugă valoarea de prelucrare şi accesoriile.

Martorii audiaţi au declarat că vechea tablă îndepărtată de pe acoperişul casei inculpatului a fost ridicată de firma martorului P.D., care a arătat că a valorificat-o ca fier vechi primind suma de aproximativ 500 euro. Prin urmare i se cuvine firmei martorului diferenţa de 2500 euro dintre preţul materialelor noi şi suma recuperată din valorificarea materialelor vechi, astfel încât în baza art. 255 alin. (5) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata către SC B.D.P. SRL a sumei de 2500 euro în echivalentul monedei naţionale la data plăţii.

În ceea ce priveşte solicitarea de obligare a inculpatului la plata sumei de 3000 euro reprezentând diferenţa de preţ pentru autovehiculul K.S. instanţa de fon a reţinut că autovehiculul în discuţie nu este de drept în proprietatea inculpatului sau a fiului acestuia, formalităţile de înmatriculare realizându-se pe firma martorului P.D., care ulterior a realizat transferul către firma administrată de fiica sa. Instanţa a reţinut că inculpatul a beneficiat în mod nejustificat de folosinţa exclusivă a autovehiculului, acesta fiind folosul necuvenit ce constituie unul dintre actele materiale ale infracţiunii de luare de mită. Pentru recuperarea sumelor datorate de inculpat este necesar să se realizeze clarificarea raporturilor civile dintre acesta sau membrii familiei acestuia şi proprietarul de drept al autovehiculului, întrucât martorul însuşi a afirmat că ar fi existat o convenţie potrivit căreia plata diferenţei de preţ pentru autovehicul urma să se realizeze la întocmirea actelor care să ateste transferul de proprietate către fiul inculpatului. Prin urmare cererea martorului P.D. de obligare a inculpatului la plata sumei de 3 000 euro (3015 euro potrivit rechizitoriului) reprezentând diferenţa dintre preţul plătit de SC I. SRL pentru achiziţionarea autoturismului K.S. şi suma achitată direct sau prin compensare de inculpat pentru acest autoturism va fi respinsă.

În vederea aplicării măsurilor de restituire a sumelor obţinute în mod injust, prin ordonanţa procurorului din 30 aprilie 2012 s-a dispus identificarea bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului P.I., precum şi instituirea sechestrului asigurătoriu până la concurenţa sumelor de 7.015 euro şi 3.493,59 RON, iar prin procesul-verbal din data de 11 mai 2012 s-a instituit sechestru asupra imobilului situat în mun. Făgăraş, jud. Braşov, compus din 3 camere şi dependinţe, înscris în C.F. 6777 Făgăraş, nr. top l441, 1441/25.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 30 aprilie 2012 dată în Dosarul nr. 14/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Braşov până la concurenţa sumei de 3500 euro şi 3493,59 RON.

Mijloacele materiale de probă constând în cartelă SIM V. şi un stick de culoare albă cu datele de identificare: V.M.C., introduse într-un plic de hârtie de culoare albă, asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - P.N.A. 208" şi un suport optic tip CD marca V. (copie) înregistrat sub nr. DNA-STBV-387/MS-CD/2012 în registrul de probe al Serviciului Teritorial Braşov, asigurat cu sigiliul "MINISTERUL PUBLIC - PNA nr. 208", ce conţine înregistrările convorbirilor telefonice ale martorului P.D. ce interesează cauza, au rămas ataşate la dosar până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul P.I., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în urma rejudecării, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul dă explicaţii cu privire la bunurile despre care se pretinde că i-ar fi fost date drept mită, arătând că stick-ul acces la Internet şi cartela telefonică i-au fost date de P.D., cartela folosind-o o perioadă de timp, iar stick-ul de internet folosindu-l fiul său. Autoturismul marca K.S. cu nr. Y5 a făcut obiectul unei tranzacţii între P.D. şi fiul inculpatului, în cadrul căreia cel din urmă a vândut lui P.D. un autoturism K., urmând ca la perfectarea actelor de vânzare-cumpărare să primească diferenţa de preţ de 3500 euro. Referitor la schimbarea acoperişului inculpatul arată că aceasta s-a realizat în perioada de garanţie a vechii învelitori montată tot de P.D. cu ani în urmă şi care ruginise, iar denunţătorul nu i-a prezentat nicio factură şi nici nu i-a cerut vreo sumă de bani. Inculpatul a negat existenţa vreunei discuţii referitoare la acordarea unei aşa zise protecţii în schimbul obţinerii unor avantaje materiale. Astfel inculpatul mai arată că nu a răspuns niciodată de agenţii economici din Făgăraş, toate controalele efectuate de Garda Financiară fiind corespunzătoare normelor legale. Inculpatul susţine că nu a condus vreodată vreunul din autoturismele tranzacţionate de fiul său cu denunţătorul. Se mai arată faptul că denunţătorul, audiat în şedinţa publică din 26 septembrie 2012 nu a mai menţinut în totalitate cele precizate în denunţ şi declaraţia dată la parchet, negând existenţa unei înţelegeri cu inculpatul în vederea obţinerii protecţiei acestuia şi precizând că i-a dat din prietenie cartela telefonică şi stick-ul de internet, fără ca inculpatul să-i promită ceva în schimb. Referitor la autoturismul K.S., martorul a menţionat că în momentul de faţă el este proprietarul acestui autoturism, deoarece nu a făcut actele de vânzare-cumpărare cu fiul inculpatului, la perfectarea actelor urmând să primească diferenţa de preţ de 3015 euro. Cu privire la înlocuirea acoperişului martorul a declarat că a constatat că ruginise şi pentru noul acoperiş nu a facturat lucrarea către inculpat întrucât tabla înlocuită a ruginit în termenul de garanţie, iar vechea tablă o valorificase la Remat.

Inculpatul a susţinut, analizând declaraţia martorului denunţător, că asupra acestui martor s-a acţionat constant de către organele de urmărire penală în sensul de a formula, a menţine şi a nu retracta afirmaţiile făcute în denunţ, iar în faţa primei instanţe a afirmat că cele declarate la urmărire penală nu reflectă realitatea. Inculpatul invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în cauza Ali contra România, în care instanţa europeană a stabilit că depoziţiile unui martor în şedinţă publică şi sub jurământ ar trebui întotdeauna să fie prioritare altor declaraţii făcute de acelaşi martor în cursul acţiunii penale, nici măcar atunci când cele două sunt contradictorii.

Prin Decizia penală nr. 106/Ap din 27 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul inculpatului P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 18/S din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei stabilite inculpatului.

Rejudecând în aceste limite, în baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 6 ani, determinat conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Braşov, conform programului stabilit de acesta,

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea,

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴, raportat la art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, în care se include şi onorariul parţial acordat avocatului din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunţa astfel, examinând sentinţa apelată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele da fapte şi de drept, instanţa de apel a reţinut următoarele:

În şedinţa publică din 11 iunie 2013 instanţa de apel l-a audiat pe martorul P.D. şi, totodată, a pus în discuţia părţilor din oficiu schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) în infracţiunea de conflict de interese, prevăzută de art. 253/1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale). Martorul a declarat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, iar cele consemnate în cadrul declaraţiei date în faţa tribunalului constituie rezultatul unei înţelegeri greşite a întrebărilor care i s-au pus.

Prin urmare, Curtea a constatat că tribunalul a reţinut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele, administrate în cauză şi care au evidenţiat în primul rând faptul că inculpatul P.I., în calitate de comisar al Gărzii Financiare - Secţia Braşov, a fost beneficiarul mai multor servicii şi avantaje materiale efectuate de martorul P.D., administratorul SC B.D. SRL, SC B.D.P. SRL şi SC I. SRL, în schimbul sprijinului acordat de inculpat martorului, în cadrul controalelor efectuate de Garda Financiară la societăţile sale comerciale. Este dovedit fără putinţă de tăgadă că inculpatul P.I. în anul 2008, a primit cu titlu gratuit postul telefonic cu nr. X1 de pe care a efectuat în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 convorbiri în valoare de 2762,20 RON, în anul 2010 a primit gratuit un pachet mobil de internet V. prin intermediul căruia a beneficiat, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, de servicii în valoare de 731,39 RON, în primăvara anului 2011 nu a plătit suma de 3.015 euro aferentă achiziţionării autoturismului marca K.S. cu nr. de înmatriculare Y3, pe care l-a utilizat în exclusivitate până în prezent, iar în vara anului 2011 i-a fost schimbată gratuit ţigla metalică în valoare de 4.000 euro de pe casa de vacanţă situată în com. L., sat B., jud. Braşov.

Primirea cu titlu gratuit a postului telefonic menţionat şi folosinţa acestuia în perioada aprilie 2008 - aprilie 2012 este dovedită cu declaraţiile martorului P.D., care se coroborează cu procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate în baza autorizaţiei nr. 10 din 09 martie 2011 emisă de Curtea de Apel Braşov. Chiar inculpatul, în faza cercetării judecătoreşti a arătat că martorul i-a dat telefonul lui sau fiului său, în virtutea relaţiei de prietenie şi a faptului că firmele martorului beneficiau de gratuităţi din partea furnizorului de servicii de telefonie mobilă. Din facturile, extrasele de cont şi ordinele de plată depuse la dosarul de urmărire penală rezultă că serviciile de telefonie mobilă au fost achitate de firma martorului P.D. SC B.D. SRL.

Remiterea suportului stick V.M.C., de către martorul P.D. către inculpat şi fiul acestuia şi achitarea acestui serviciu prin intermediul SC B.D.P. SRL, în perioada octombrie 2010 - aprilie 2012, contravaloarea serviciilor de internet fiind în sumă totală de 731,39 RON, este dovedită cu declaraţiile martorului şi ale inculpatului, precum şi cu facturile, extrasele de cont şi ordinele de plată aflate la dosarul de urmărire penală.

Modalitatea de achiziţionarea a autoturismelor de către inculpat şi familia sa, prin intermediul firmelor martorului P.D. în perioada 2008 - 2011 şi împrejurarea că practic, pentru achiziţionarea în primăvara anului 2011 a autoturismului K.S., ce a fost înmatriculată sub nr. Y3, a plătit doar suma de 4000 euro şi un autoturism K.S.S., vândut de fiul inculpatului, P.P., în luna iunie 2010 către SC I. SRL, cu preţul de 13.000 euro, pe care însă nu l-a încasat, tocmai pentru a folosi suma respectivă la achiziţionarea viitorului autoturism, restul sumei de 3015 euro, din preţul autoturismului K.S., în sumă totală de 20.015 euro plătită de SC I. SRL rămânând în sarcina SC I. SRL este dovedită cu facturile fiscale privind achiziţionarea autoturismelor şi actele privind viramentele bancare, precum efectuate, precum şi cu declaraţiile martorilor P.D., P.P., S.R.S., procesul-verbal de supraveghere operativă din data de 20 martie 2012. Prin această modalitate, inculpatul P.I. a beneficiat de avantaje materiale, în sensul că, după achiziţionarea şi folosirea primului autoturism, S.S., achiziţionat în leasing şi transmis firmei martorului P.D., SC I. SRL, după aproximativ un an pentru suma de 9800 euro, societatea preluând ratele de leasing, aceştia au avut posibilitatea ca aproape anual să îşi schimbe autoturismele, plătind sume mult mai mici pentru achiziţionarea celor noi, pentru simplul fapt că aveau un cumpărător permanent, respectiv societatea comercială a inculpatului, dispus să cumpere autoturismele folosite la preţuri foarte bune pentru vânzător şi să preia eventual, ratele de leasing. De altfel ultimul autoturism, K.S. a fost achiziţionat pe firma martorului P.D., deşi era folosit exclusiv de familia inculpatului.

De altfel, s-a dovedit faptul că în mod similar a precedat inculpatul în trecut şi cu o altă societate comercială, SC R.P. SRL Făgăraş, administrată de C.A., decedat în anul 2008, care a achiziţionat în leasing autovehiculul M.S.S., al cărui contract de leasing a fost preluat ulterior de SC B.D.P. SRL, la solicitarea inculpatului P.I., autoturismul fiind exclusiv folosit de fiul inculpatului.

Frecvenţa cu care fiul inculpatului schimba autovehiculele şi succesiunea contractelor încheiate prin intermediu firmelor conduse de martorul P.D. şi în nume propriu întăresc convingerea instanţei că nu a existat intenţia încheierii unui contract de transfer al proprietăţii asupra autovehiculului K.S. între SC I. SRL şi inculpat sau fiul acestuia, inculpatul beneficiind direct şi indirect de folosinţa nejustificată a autovehiculului pentru o perioadă îndelungată.

În vara anului 2011, martorul P.D., la solicitarea inculpatului P.I., i-a înlocuit în mod gratuit ţigla metalică de pe casa de vacanţă situată în com. L., sat B., jud. Braşov.

Astfel, martorul P.D., prin SC B.D.P. SRL, a furnizat materialele necesare (aproximativ 300 m² de ţiglă metalică, folie de protecţie, garnituri, şuruburi etc.) şi a realizat transportul acestora cu mijloace auto proprii în localitatea B., jud. Braşov, iar manopera constând în decopertarea ţiglei vechi, reparaţii la acoperişul din lemn şi montarea ţiglei noi a fost asigurată de angajaţii SC B.D.M. SRL, aspecte dovedite cu declaraţiile martorilor P.D., T.G.A., B.Z., P.I., B.L. şi O.Z.M. Datorită faptului că înlocuirea ţiglei metalice s-a realizat cu titlu gratuit, reprezentanţii SC B.D.P. SRL şi SC B.D.M. SRL nu au emis şi înregistrat documente financiare în contabilitate, care le-ar fi majorat şi mai mult cheltuielile, dar potrivit preţurilor materiei prime şi a manoperei practicate la acea vreme au evaluat costul operaţiunilor la suma de 4.000 euro.

Faptul că toate bunurile şi serviciile de care a beneficiat inculpatul P.I. din partea societăţilor comerciale administrate de martorul P.D. nu au fost rodul relaţiei de prietenie dintre ei, ci rezultatul unei înţelegeri dintre aceştia, exact în sensul arătat de martor în declaraţiile sale de la parchet şi din apel, respectiv al unor servicii reciproce, relevate de expresia enunţată de martor: "Ajută-mă ca să te ajut!" şi care a stat la baza primei propuneri pe care i-a adresat-o inculpatul în anul 2008 cu privire la preluarea de către martor a autoturismului S.S., achiziţionat de inculpat în leasing, rezultă din declaraţiile martorului P.D. şi din împrejurările ulterioare, descrise mai sus, care reflectă avantajele materiale oferite de către martor inculpatului şi familiei sale, dar nu dezinteresat, ci cu scopul de a beneficia de protecţia inculpatului P.I., comisar la Garda Financiară Braşov şi care cunoştea activităţile comerciale şi de producţie desfăşurate de firmele martorului, precum şi situaţia financiară a acestora. Din relaţiile furnizate de Garda Financiară prin adresele 129278 din 14 noiembrie 2012 şi 130247 din 17 decembrie 2012 rezultă că în cadrul controalelor efectuate de garda financiară la firmele martorului P.D., echipele de control fiind constituite de către inculpatul P.I. şi un alt coleg, s-au constatat unele nereguli, însă nu majore, pentru care s-au aplicat sancţiuni mai uşoare sau nu au fost luate măsuri de sancţionare şi care vin în contradicţie vădită cu procesul-verbal de control din 21 iulie 2011 al DGFP Braşov, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală 1. Din acest din urmă act de control rezultă faptul că numai din achiziţiile intracomunitare de tablă plană efectuate în anul 2010 ce n-au fost înregistrate în contabilitate de către SC B.D.P. SRL, reprezentantul acestei societăţi s-a sustras de la plata TVA şi a impozitului pe profit în valoare totală de 12.979.305 RON (aprox. 3.000.000 euro). Cu toate că prin procedura informatică "Trafic Control" de verificare comunitară la care este afiliată în prezent Garda Financiară, precum şi din simpla examinare a actelor contabile ale societăţii comerciale în cauză, orice funcţionar cu atribuţii de control avea posibilitatea de a identifica eventualele manopere evazioniste realizate de administrator, inculpatul a identificat doar contravenţii minore cu ocazia controalelor realizate la societăţile administrate de martorul-denunţător P.D. Mai mult, prin procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria G nr. 0013162 din 23 octombrie 2009 şi nr. 606514 din 23 octombrie 2009, întocmite de inculpat cu ocazia controlului efectuat la SC B.D.P. SRL, s-a constatat că firma controlată a vândut ţiglă metalică şi accesorii către persoane fizice fără a avea aparat de marcat electronic fiscal, societatea fiind sancţionată cu "avertisment" şi suspendarea temporară a activităţii depozitului din localitatea Ş. nr. 187 până la dotarea cu casă de marcat. Ulterior, inculpatul nu a mai verificat modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin actele de control întocmite, sau dacă sancţiunea este respectată, astfel că societatea a continuat încă 8 luni să vândă ţiglă metalică şi accesorii, până la 24 iunie 2010, când a instalat un aparat de marcat electronic fiscal, realizând 47 de operaţiuni comerciale către persoane fizice.

Prin urmare, probele administrate în cauză dovedesc, în opinia instanţei de apel, acţiunea inculpatului P.I. de pretindere şi primire a bunurilor şi serviciilor menţionate mai sus, care este anterioară sau concomitentă îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu într-o modalitate avantajoasă pentru martorul P.D.. Astfel, este dovedită latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).

Potrivit art. 253¹ C. pen., constituie infracţiunea de conflict de interese fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul sau o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură.

În speţă, s-ar fi putut reţine în sarcina inculpatului P.I. infracţiunea de conflict de interese în forma îndeplinirii unor acte prin care s-a realizat direct sau indirect un folos material pentru martorul P.D. (controalele efectuate de echipe de control ale Gărzii Financiare, din care a făcut parte şi inculpatul P.I., la societăţile comerciale ale martorului P.D., în perioada 05 mai 2009 - 23 februarie 2011, cu ocazia cărora nu au fost depistate nereguli mari, deşi ulterior, în data de 21 iulie 2011 DGFP Braşov, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul Inspecţie Fiscală 1, a constatat că reprezentantul SC B.D.P. SRL s-a sustras de la plata TVA şi a impozitului pe profit în valoare totală de aprox. 3.000.000 euro), din partea căruia a beneficiat şi beneficia de servicii sau foloase de orice natură (în anul 2008, a primit cu titlu gratuit postul telefonic, în anul 2010 a primit gratuit un pachet mobil de internet V., în primăvara anului 2011 nu a plătit suma de 3.015 euro aferentă achiziţionării autoturismului marca K.S. pe care l-a utilizat în exclusivitate până în prezent, iar în vara anului 2011 i-a fost schimbată gratuit ţigla metalică de pe casă). Infracţiunea de conflict de interese în forma descrisă ar fi putut fi reţinută doar în situaţia în care nu ar fi fost dovedită acţiunea de pretindere şi înţelegerea frauduloasă de la acel moment, dintre inculpat şi martor, în sensul prestării unor servicii reciproce între cei doi, inculpatul în calitatea sa de comisar al Gărzii Financiare, care şi-ar fi putut exercita atribuţiile de control fără a afecta în vreun fel activitatea societăţilor comerciale administrate de martor. Or, aşa cum rezultă din declaraţia martorului P.D., inculpatul a fost cel care a pretins foloasele şi serviciile încă din anul 2008, în scopul de a nu îndeplini unele acte privitoare la îndatoririle sale de serviciu şi de a manifesta indulgenţă cu ocazia controalelor efectuate.

Declaraţiile inculpatului date în cursul urmăririi penale, menţinute parţial în cursul audierii sale tribunal şi integral în cadrul audierii din apel relevă existenţa înţelegerii dintre el şi inculpat, precum şi avantajele pe care le-a resimţit martorul în urma acestei înţelegeri, în sensul că în perioada derulării înţelegerii dintre cei doi nu a avut probleme cu garda financiară, sancţiunile fiind mici. Declaraţiile martorului se coroborează cu procesele-verbale întocmite de Garda Financiară în perioada martie 2008 - martie 2011 (dosar tribunal). Totodată, declaraţiile martorului în sensul înţelegerii cu inculpatul de a-i oferi acestuia diferite foloase şi servicii se coroborează cu celelalte mijloace de probă care dovedesc foloasele primite de inculpat şi familia acestuia.

Perioada de timp relativ lungă în care inculpatul a beneficiat de foloase şi servicii din partea martorului P.D. întăreşte declaraţiile martorului şi relevă totodată intenţia directă cu care a acţionat inculpatul P.I., în sensul că a urmărit, primirea acestor bunuri şi servicii, ştiind că nu i se cuveneau, în scopul îndeplinirii atribuţiilor sale de serviciu într-un mod convenabil pentru martor.

Văzând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, instanţa de apel a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice din această infracţiune în infracţiunea de conflict de interese, care ar fi putut fi reţinută doar în situaţia în care nu se dovedea existenţa înţelegerii frauduloase dintre inculpat şi martor, acţiunea de pretindere exercitată de inculpat, specifice infracţiunii de luare de mită.

Referitor la criticile formulate de inculpat în apel cu privire la credibilitatea martorului P.D., instanţa de apel a apreciat că nu există niciun motiv pentru care declaraţiile date de acest martor în cursul urmăririi penal, confirmate în faţa curţii de apel, când a fost audiat cu respectarea principiilor contradictorialităţii, inculpatul având posibilitatea de a pune martorului întrebări, să fie înlăturate, în condiţiile în care acestea se coroborează cu celelalte mijloace de probă menţionate mai sus. Martorul a explicat în faţa acestei instanţe că unele consemnări din declaraţia sa de la Tribunalul Braşov au fost rezultatul unei înţelegeri greşite a întrebărilor ce i s-au adresat. Pe cale de consecinţă Curtea a constatat că audierea acestui martor

În cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii s-a realizat cu respectarea principiilor loialităţii administrării probelor.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului P.I., Curtea a constatat că prima instanţă a valorificat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând cont de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, relevat de modalitatea şi împrejurările săvârşirii acesteia, de caracterul continuat şi derularea pe o perioadă mare de timp, de valoarea bunurilor şi serviciilor primite de inculpat precum şi de calitatea de comisar al gărzii financiare a acestuia. Pedeapsa în cuantum de 4 ani închisoare, orientată spre minimul special al pedepsei prevăzută de lege reflectă gravitatea faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului şi nu se impune acordarea unei mai largi eficiente a acestora.

Totuşi circumstanţele personale pozitive ale inculpatului, care este o persoană integrată în familie şi societate, în vârstă de 64 de ani, care înţelege pe deplin consecinţele condamnării sale penale, ar fi trebuit avute în vedere de prima instanţă la individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, în condiţiile în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., scopul pedepsei putând fi atins chiar fără executare în regim privativ de libertate, sub supravegherea unui organism specializat şi cu respectarea unor măsuri de supraveghere menite a contribui la conştientizarea permanentă de către inculpat, pe durata termenului de încercare, a consecinţelor faptei sale şi a necesităţii de a adopta o conduită dezirabilă social. În plus, inculpatului i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., menită a-l îndepărta pe inculpat o perioadă de timp de la anumite activităţi sociale, în sensul interzicerii exercitării unor drepturi electorale sau de a exercita unei funcţii sau profesii ce implică atribuţii de control sau de constatare sau sancţionare a contravenţiilor ori infracţiunilor.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a admis apelul inculpatului P.I. împotriva Sentinţei penale nr. 18/S din 23 ianuarie 2013 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei stabilite inculpatului.

Împotriva acestei decizii, la data de 1 octombrie 2013 a declarat recurs, în termen legal, inculpatul P.I., fără însă a-l motiva.

La data de 11 iunie 2014 recurentul inculpat P.I. a depus la dosar o cerere de retragere a recursului, cerere dată în prezenţa avocatului V.N. (fiind aplicată ştampila acestuia), apărător care l-a asistat în faţa instanţei de apel (dosar recurs).

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁴ alin. (2), teza a II-a C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător.

Deoarece retragerea recursului s-a făcut personal de inculpat, până la încheierea dezbaterilor, în cauză fiind respectate dispoziţiile art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.I.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea sa din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 106/Ap din 27 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2122/2014. Penal. Cerere de contopire a...		ICCJ. Decizia nr. 2087/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2078/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2078/2014. Penal