ICCJ. Decizia nr. 2122/2014. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2122/2014
Dosar nr. 4357/2/2013
Şedinţa publică din 23 iunie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 612/F din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 449 alin. (1), C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de contopire a pedepselor închisorii, formulată de petentul-condamnat S.M.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 525 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, onorariul parţial al apărătorului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 5726/2004, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 53/A din 7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, din Dosarul nr. 28733/2/2005 (2827/M/2005), şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 769 din 4 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. 28733/3/2005, i-au fost aplicate pedepsele de 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în formă continuată, şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, în perioada anilor 2001 - luna martie a anului 2004, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare. A fost emis M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6 martie 2008.
Prin Sentinţa penală nr. 304 din 27 mai 2008 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia penală, din Dosarul nr. 2286/120/2008, definitivă, prin nerecurare, la data de 12 iunie 2008, a fost admisă contestaţia la executare împotriva M.E.P.Î. nr. 1.484/2008, emis de Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 5726/2004, formulată de contestatorul S.M. şi, în consecinţă, a fost dedusă reţinerea din data de 29 martie 2004 şi arestarea preventivă pe durata 31 martie 2004 - 12 iunie 2004, inclusiv, din Dosarul nr. 282/2004 al Tribunalului Militar Bucureşti, întrucât faptele penale judecate separat sunt concurente, cu anularea M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6 martie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 5726/2004. A fost emis M.E.P.Î. nr. 413 din 12 iunie 2008.
Prin Sentinţa penală nr. 114 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 123/A din 11 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 7307/2/2009 (1851/2009), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.523 din 11 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. 7307/2/2009, i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru comiterea, în perioada anilor 2002 - 2004, a infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, pe care a contopit-o cu pedepsele de 6 ani închisoare, de 5 ani închisoare şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 5726/2004, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, cu deducerea reţinerii şi arestării preventive şi scăderea perioadei executate de la data de 5 octombrie 2004 - 24 iunie 2008 şi anularea M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6 martie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 5726/2004. A fost emis M.E.P.Î. nr. 141 din 11 mai 2012.
Prin Sentinţa penală nr. 619 din 18 septembrie 2012, din care face parte încheierea de şedinţă din data de 6 noiembrie 2012, de îndreptare a erorii materiale, ale Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 33772/3/2012, definitivă, prin nerecurare, la data de 8 octombrie 2012, a fost admisă contestaţia la executare împotriva M.E.P.Î. nr. 141 din 11 mai 2012, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007, formulată de judecătorul delegat la Biroul "Executări penale" al Secţiei a II-a penală a Tribunalului Bucureşti şi, în consecinţă au fost deduse reţinerea din data de 29 martie 2004 şi arestul preventiv pe durata 31 martie 2004 - 12 iunie 2004, inclusiv, potrivit Sentinţei penale nr. 304 din 27 mai 2008 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia penală, din Dosarul nr. 2286/120/2008, precum şi reţinerea şi arestul preventiv pe perioada 5 octombrie 2004 - 24 iunie 2008, inclusiv, precum şi perioada executată de la data de 14 mai 2012 la zi, în Dosarul nr. 13805/3/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost înlăturată dispoziţia privind anularea M.E.P.Î. nr. 1.484 din 6 martie 2008, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 5726/2004, au fost anulate M.E.P.Î. nr. 413 din 12 iunie 2008, emis de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, din Dosarul nr. 2286/120/2008, şi M.E.P.Î. nr. 141 din 11 mai 2012, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007. A fost emis M.E.P.Î. nr. 1.015 din 8 octombrie 2012.
Prin Sentinţa penală nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 1523/2012 (608/2012), rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2.116 din 17 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, din Dosarul nr. 1523/2012, i-a fost aplicată, pentru comiterea, în cursul lunii ianuarie a anului 2012, a infracţiunii de complicitate la luare de mită, în stare de recidivă după executare, prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1), C. pen., cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1), lit. b), C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare, din care a fost dedusă reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 1 noiembrie 2012 la zi. A fost emis M.E.P.Î. nr. 306 din 18 iunie 2013.
Instanţele de fond şi de recurs au reţinut starea de recidivă după executare în raport cu pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 5726/2004.
Astfel, curtea de apel a constatat că, într-adevăr, la data comiterii infracţiunii, în cursul lunii ianuarie a anului 2012, pentru care a fost condamnat prin ultima Sentinţă penală nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 1523/2012 (608/2012), Sentinţa penală nr. 114 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007 nu rămăsese, încă, definitivă, ci a rămas definitivă ulterior, pe data de 11 mai 2012, astfel că toate infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea prin cele trei sentinţe penale diferite, respectiv prin Sentinţa penală nr. 966 din 18 iulie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 5726/2004, prin Sentinţa penală nr. 114 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007, şi prin Sentinţa penală nr. 265 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, din Dosarul nr. 1523/2012 (608/2012), se aflau în concurs real. Însă, prin ultima sentinţă penală de condamnare, intrată în puterea de lucru judecat, prin epuizarea căii ordinare de atac a recursului, a fost reţinută, în mod nelegal, starea de recidivă după condamnare, în raport cu o pedeapsă rezultantă cu închisoarea care nici măcar nu mai exista, întrucât pedepsele cu închisoarea componente şi repuse în individualitatea lor fuseseră deja contopite prin Sentinţa penală nr. 114 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007. Este adevărat că această sentinţă penală, care a rămas definitivă cu doar aproximativ o lună înainte ca ultima instanţă de condamnare să se pronunţa pe fond, nu a fost avută în vedere la judecata în primă instanţă, întrucât nici măcar nu era trecută în cazierul judiciar, însă inculpatul, în interesul său, avea posibilitatea de a învedera înainte de păşirea în dezbateri sau în dezbaterile din data de 5 iunie 2012 ori chiar în timpul în care pronunţarea a fost amânată până la data de 19 iunie 2012 să învedereze noua sa situaţie juridică, pentru ca instanţa de fond să o aibă în vedere şi să dispună, în consecinţă. Dimpotrivă, cu toate că Sentinţa penală nr. 114 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 13805/3/2007 rămăsese definitivă de aproximativ trei săptămâni în raport cu momentul dezbaterilor, inculpatul, asistat juridic de acelaşi apărător ales, a solicitat doar achitarea sa, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. a), C. proc. pen. în plus, inculpatul mai avea la îndemână posibilitatea de a solicita în calea de atac a recursului pe care l-a formulat schimbarea încadrării juridice a faptei penale, prin înlăturarea stării de recidivă postexecutorie. Însă, în recurs, recurentul-inculpat S.M., asistat juridic de acelaşi apărător ales, s-a limitat la solicitările, în principal, de reindividualizare a pedepsei închisorii, iar, în subsidiar, de achitare, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10, alin. (1), lit. c), C. proc. pen., fără să învedereze instanţei de recurs noua sa situaţie juridică.
În aceste condiţii, cererea de contopire a executării pedepselor închisorii a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât pentru una dintre infracţiunile concurente a fost reţinută starea de recidivă în raport cu alte infracţiuni concurente, ceea ce înseamnă că sfera concursului de infracţiuni s-a închis.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal recurs condamnatul S.M., la data de 21 noiembrie 2013.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 4357/2/2013 la data de 17 februarie 2014.
La termenul de judecată din 23 iunie 2014, prezent în faţa instanţei personal şi asistat de apărător desemnat din oficiu condamnatul S.M. a arătat că îşi retrage calea de atac formulată.
Având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 369 din acelaşi cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de judecată, oricare dintre părţi îşi poate retrage calea de atac declarată, în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, şi constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa condamnatului, valabil exprimată.
De asemenea, condamnatul va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 612/F din 18 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2192/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2078/2014. Penal → |
|---|
