ICCJ. Decizia nr. 213/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 213/A/2014
Dosar nr. 462/42/2011*
Şedinţa publică din 9 iunie 2015
Deliberând asupra apelurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Rechizitoriul prin care a fost sesizată instanţa de judecată,
Prin rechizitoriul nr. 141/P/2010 din data de 11 ianuarie 2011, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate, inculpaţii:
T.T., cu domiciliul în municipiul Rm. Vâlcea, judeţul Vâlcea, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen.;
C.O.E., cu domiciliul în com. Budeşti, sat Racoviţa, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2). C. pen.;
P.E.R., cu domiciliul în Rm. Vâlcea, pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 260 C. pen.
Pentru a se dispune soluţia trimiterii în judecată a inculpaţilor, conform rechizitoriului s-au reţinut următoarele:
La data de 27 septembrie 2010, ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti s-au sesizat din oficiu, în temeiul disp. art. 221 alin. (1) C. proc. pen., cu faptul că inculpatul T.T., în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a pretins şi primit de la diferite persoane, cu precădere adrninistratori ai unor societăţi comerciale de pe raza judeţului Vâlcea, sume de bani, bunuri şi alte valori, pentru a interveni pe lângă magistraţii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau pe lângă magistraţii celorlalte parchete arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât şi pe lângă organele de poliţie din judeţul Vâlcea a căror activitate este supravegheată de către procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorii de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se dispune soluţii favorabile în dosarele în care persoanele respective erau cercetate.
În concret, s-a stabilit că, în perioada 2006 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul T.T., în calitatea sa de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a primit în mod repetat de la inculpatul C.O.E. bunuri electrocasnice în valoare totală de 5.215,70 lei, cât şi diferite servicii sub forma unor lucrări la locuinţa acestuia şi la locuinţa fiicei sale, numita S.E.L. şi a ginerelui său, S.I.M., în valoare totală de 14.062,48 lei, lucrări executate de către SC E.V. SRL cu sediul în Rm. Vâlcea, inculpatul T.T. lăsând să se înţeleagă că are influenţă la organele poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât şi la procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau procurorii din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lingă Tribunalul Vâlcea, în sensul mtervenirii sale pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele în care era cercetat inculpatul C.O.E., îa dosarele formate la plângerile acestuia din urmă sau în dosarele în care erau părţi persoane apropiate inculpatului C.O.E.
S-a menţionat îa actul de sesizare a instanţei că numitul C.O.E. a fost cercetat în Dosarul nr. 75/P/2008, cauză care a fost soluţionată prin emiterea rechizitoriului din data de 18 octombrie 2010 în care acesta a fost trimis în judecată pentru fapte de corupţie împreună cu alte persoane. In acest sens, prin Rechizitoriul nr. 75/P/2008 din data de 18 octombrie 2010, C.O.E. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- dare de mită în formă continuată, faptă prev.şi ped.de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.( pentru 8 acte materiale săvârşite în perioada 30 august 2007
- 08 iulie 2010 în legătură cu bunurile de uz casnic remise cu titlu de mită învinuitului B.C.);
- dare de mită în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.(pentru 13 acte materiale săvârşite în perioada 30 august 2007-18 noiembrie 2008 în legătură cu împrejurările remiterii cu tiuu de mită inculpatului D.D. a mai multor bunuri de uz casnic);
- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev.şi ped.de art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, art. 2481 C. pen. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen .(pentru actele materiale săvârşite în legătură cu emiterea facturilor fiscale de intermediere de către SC M. SRL RmVâlcea);
- fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, săvârşit în scopul de a ascunde comiterea sau în realizarea scopului urmărit în legătură directă cu infracţiunea de abuz îa serviciu contra intereselor publice îa formă calificată şi în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev.şi ped.de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 rap.la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în legătură directă cu infr. prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 248, 2481 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 2151 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- infracţiunea de spălare a banilor, în legătură directă cu infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz îa semciu contra intereselor publice în formă continuată, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, faptă prev.şi ped.de art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 în legătură directă cu art. 26 C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu ref.la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Atât din Rechizitorul nr. 75/P/2008, cât şi din alte dosare care se află în lucru la D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti (ca exemplu Dosarul nr. 157/P/2010), rezultă că inculpatul G.O. E., în calitate de administrator al SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, pentru a proteja interesele acestei societăţi comerciale, interesele sale sau interesele unor persoane apropiate, a remis cu titlu de mită sume de bani, servicii sau alte foloase unor funcţionari publici pentru ca societatea comercială SC E.V. SRL Rm.Vâlcea să obţină contracte de prestări servicii sau alte avantaje şi de asemenea, a cumpărat influenţa unor persoane cu funcţii de conducere sau de control din instituţii ale statului pentru a-l ajuta să obţină avantaje atât pentru sine cât şi pentru societatea comercială mai sus arătată.
În acest sens, din examinarea rechizitoriului menţionat anterior rezultă că inculpatul C.O.E., în mai multe rânduri, ar fi remis cu titlu de mită bunuri sau servicii unor funcţionari ai C.E.C. B. - Sucursala Rm. Vâlcea pentru ca aceştia să nu-şi îndeplinească îndatoririle de serviciu sau în scopul de a face acte contrare acestor îndatoriri, în legătură cu acordarea unor credite şi pentru atribuirea unor contracte de achiziţii de lucrări şi prestări servicii.
De asemenea, din redările convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate în Dosarul nr. 75/P/2008, rezultă că inculpatul C.O.E. ar fi remis sume de bani, bunuri sau servicii unor funcţionari publici, precum primari, inspectori etc, toate aceste fapte fiind săvârşite, aşa cum s-a arătat mai sus, pentru protejarea intereselor acestuia sau ale societăţii comerciale al cărui administrator este.
Printre persoanele cărora inculpatul C.O.E. le-a remis bunuri sau servicii constând în executarea unor lucrări la imobile de către SC E.V. SRL, din dispoziţia acestuia, se află şi inculpatul T.T. care deţine funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare la sediul SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, în cauza ce a format obiectul Dosarului penal cu nr. 75/P/2008, au fost identificate înscrisuri din care rezultă că inculpatul C.O.E. remitea periodic unor funcţionari, publici o serie de bunuri sau servicii, aceste servicii constând în executarea de lucrări de către SC E.V. SRL, pentru ca acest inculpat să-şi protejeze interesele sale, interesele SC E.V. SRL sau interesele unor cunoştinţe şi persoane apropiate.
Printre alte înscrisuri, a fost identificată la martora B.M., care deţine funcţia de director economic la SC E.V. SRL Rm.Vâlcea, o agendă în care erau consemnate o serie de bunuri de uz casnic sau electrocasnice care erau remise unor persoane cu funcţii de conducere în instituţii publice sau unor funcţionari publici din cadrul acestor instituţii.
În această agendă au fost identificate mai multe menţiuni olografe cu numele de T., rezultând că acestei persoane i s-au remis mai multe bunuri electrocasnice, bunuri care în realitate au fost achiziţionate de către SC E.V. SRL Rm.Vâlcea, însă au intrat în posesia şi proprietatea persoanei cu numele de T.
Ulterior, după audierea martorei B.M., cât şi a martorului M.N., acesta din urmă deţinând funcţia de şef magazin nr. 25 Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, a rezultat că bunurile electrocasnice au intrat în posesia şi proprietatea inculpatului T.T.
În urma verificărilor efectuate, a rezultat că pe data de 22 septembrie 2008, inculpatul T.T., din dispoziţia inculpatului C.O.E., a primit de la magazinul D. următoarele bunuri electrocasnice: televizor L.C.D., Staţie tefal (fier de călcat), aspirator şi frigider. Faptul că aceste bunuri au fost ridicate pe data de 22 septembrie 2008 de către inculpatul T.T. rezultă din menţiunea efectuată de către martora B.M. în agenda sa (vol.5, fila 17) care a fost ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare la SC E.V. SRL Rm. Vâlcea din data de 01 septembrie 2010, percheziţie efectuată, aşa cum s-a arătat mai sus, în Dosarul nr. 75/P/2008.
Aceste bunuri au fost regăsite ca fiind achiziţionate de către SC E.V. SRL Rm. Vâlcea cu factura la valoarea de 3.917,80 lei, factură întocmită la data de 30 septembrie 2008 (vol.4, fila 13).
Din examinarea facturii mai sus menţionate, a rezultat că SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, prin delegatul său C.O., a achiziţionat de la SC D.R. SA Tg. Secuiesc, judeţul Covasna, Magazinul Rm. Vâlcea un L.C.D., un fier de călcat, un aspirator şi un frigider cu două uşi, valoarea totală a produselor fiind de 3.917,80 lei.
De asemenea, din actele de urmărire penală a rezultat că la data de 18 noiembrie 2008, inculpatul T.T. a ridicat de la SC D.R. SA, Magazin Rm. Vâlcea, din dispoziţia inculpatului C.O.E., un receiver, obiect achiziţionat de SC E.V. SRL, Rm. Vâlcea conform facturii (vol. 4, fila 14). Acest aspect rezultă din menţiunea făcută de martora B.M. în agenda sa unde a menţionat şi valoarea produsului ca fiind de 1.299,90 lei (vol. 5, fila 19). Din examinarea facturii care a fost întocmită la data de 29 noiembrie 2008, rezultă că delegatul SC E.V. SRL Rm.Vâlcea, C.O. a ridicat de la SC D.R. SA SA Magazinul nr. 25 Rm. Vâlcea mai multe bunuri electronice, printre care şi un reciver, valoarea acestuia fiind de 1.297,90 lei.
Din Nota de constatare întocmită de către Garda Financiară, secţia Argeş rezultă că produsele achiziţionate în baza facturii fiscale din 30 septembrie 2008 au fost descărcate din gestiune în baza unui bon de consum colectiv datat 02 septembrie 2008 întocmit pentru o lucrare (comandă) la Primăria Berbeşti, la produsele achiziţionate în baza facturii fiscale din data de 29 noiembrie 2008, au fost descărcate din gestiune în baza unui bon de consum colectiv datat 01 noiembrie 2008 întocmit tot pentru lucrarea (comanda) la Primăria Berbeşti (vol. 4, filele 5-6).
Din interpretarea actelor întocmite de către SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, a rezultat că aceste produse electronice şielectrocasnice au fost consumate înainte de a se achiziţiona, însă aşa cum s-a arătat mai sus, produsele respective au fost ridicate de inculpatul T.T. de la SC D.R. SA, Magazinul Rm. Vâlcea din dispoziţia inculpatului C.O.E.
Inculpatul C.O.E. a remis bunurile menţionate mai sus inculpatului T.T. acesta din urmă lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra organelor politiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, cât şi asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea care supraveghează activitatea poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări faţă de C.O.E., faţă de salariaţi ai SC SC E.V. SRL, dosarele formate ca urmare a plângerilor formulate de C.O.E. sau dosarele în care erau părţi persoane apropiate inculpatului C.O.E. să fie soluţionate favorabil.
Faptul că aceste bunuri menţionate mai sus au fost primite de inculpatul T.T. de la SC D.R. SA SA Tg. Secuiesc, Magazinul Rm. Vâlcea, din dispoziţia inculpatului C.O.E., bunuri cumpărate, facturate şi plătite de SC E.V. SRL Rm. Vâlcea rezultă şi din declaraţiile martorilor M.N. şi B.M.
În declaraţia sa, dată sub prestare de jurământ, martorul M.N. arată:
"Prin vara anului 2008, fără să-mi aduc aminte cu certitudine, probabil am fost sunat de C.O.E. care mi-a spus că vine la magazin procurorul T. și eu să îi pun la dispoziţie toate produsele pe care le vrea din magazin. Este posibil ca eu sau adjunctul meu D.A.I. să fi dat informaţii domnului T. cu privire la datele tehnice ale produselor si caracteristicile acestora. Eu nu-mi aduc aminte să fi purtat cu domnul T. discuţie în acest sens pentru produsele pe care le-a ridicat de la magazinul D. Cert este că T.T. a ridicat produse de la magazinul D. în numele firmei SC E.V. SA de două ori.
Eu nu am avut nici o discuţie cu C.O.E. în care acesta să-mi spună că produsele ridicate de T.T. vor fi plătite de acesta din urmă. C.O. mi-a spus să dau produsele numitului T.T. şi săfacturezprodusele pe firma SC E.V. SRL.
Am avut discuţie cu C.O.E. ca pentru toate produsele ridicate de alte persoane de la SC D.R. SA Magazinul Vâlcea în contul firmei SC E.V. SA să o anunţ telefonic pe directoarea B.M., lucru pe care eu îl şi făceam. Astfel, de fiecare dată, când o persoană îmi spunea că vrea să ridice bunuri în contul SC E.V. SA sau lansa o comandă pentru a cumpăra produse de la magazinul SC D. SA eu o anunţam telefonic pe B.M. şi îi dădeam detaliile fiecărui produs privind preţ, produs şi codul produsului. De asemenea, îi menţionam şi persoana care ridica aceste bunuri. Nu-mi amintesc dacă la momentul când T.T. a ridicat bunurile de la magazinul D. Rm. Vâlcea în contul firmei SC E.V. SA, produsele aveau preţuri promoţionale sau au fost vândute cu discount.
În cele două caruri când T.T. a ridicat produse de la SC D. SA în numele firmei SC E.V. SRL, ca şi în cazul altor persoane, C.O.E. era sunat de mine, iar el îmi dădea acordul, fără ca să avem vreo discuţie cu privire la produsele care trebuiau ridicate.
Eu nu cunoşteam dacă T.T. plătea în vreun fel aceste bunuri pe care le ridica în contul SC E.V. SRL, deoarece eu nu eram interesat de acest lucru întrucât între cele două societăţi comerciale se efectua compensarea pentru comisionul datorat de SC D.R. SRL acestei societăţi. Despre modul de plată efectuat de T.T., cel care trebuia să cunoască era C.O.E.", (vol. 1, filele 263-264)
Din declaraţia martorului M.N. rezultă în mod indubitabil că bunurile despre care s-a făcut vorbire mai sus au fost primite de către inculpatul T.T. din dispoziţia inculpatului C.O.E., cu toate că aceste bunuri erau cumpărate şi facturate de SC E.V. SRL Rm-Vâlcea.
La rândul său, martora B.M. arată în declaraţia sa, dată sub prestare de jurământ, că trebuia să se cunoască destinaţia mărfurilor cumpărate şi facturate de SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, motiv pentru care avea discuţii cu şeful Magazinului Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, M.N., la beneficiarii bunurilor erau trecuţi în agenda sa.
Din ce cunosc eu, când SC E.V. SA cumpăra produse de la SC D. SA nu se lansau comenzi şi nici nu se încheiau contracte. Eu nu cunosc cine dispunea din cadrul SC E.V. SA să se efectueze cumpărături de la magazinul D. Când se efectuau cumpărăturile nu se întocmeau de fiecare dată facturi. Aceste facturi se întocmeau în general spre finalul lunii şi întrucât la finalul lunii trebuia să întocmesc factura de comision, cei de la D. îmi transmiteau facturile cu mafia ridicată în numele firmei SC E.V. SA.
În cazul când valoarea vânzărilor era mai mare decât mafia cumpărată de SC E.V. SA, diferenţa conform comision era plătită de SC D.R. SA Tg. Secuiesc prin bancă.
Motivul pentru care eu îmi consemnam în agendă bunurile cumpărate de SC E.V. SA este următorul: îmi notam în agendă pentru a cunoaşte cu exactitate când se emite factura şi cine a ridicat mafa.
Tentru a cunoaşte cine a ridicat mafa eram înştiinţată telefonic de către M.N. de la magazinul D. din Rm.Vâlcea, acesta indicându-mi un nume de persoană şi produsele ridicate, fără ca să îmi menţioneze efectiv dacă persoana respectivă a ridicat sau nu mafa. Din ce ştiu de la M.N., înainte ca persoana pe care mi-o nominaliza să ridice mafa, acesta lua legătura cu C.O.E.
În general, facturile ajungeau în secretariat, de unde eu le ridicam şi le confruntam cu agenda, după care le prezentam domnului C.O.E., iar după ce acesta le verifica, mi le restituia pentru a le înregistra în contabilitate. Eu nu am văzut niciodată că bunurile pe care eu le-am menţionat în agendă la numele de T. au fost aduse la sediul firmei, cu menţiunea că biroul meu este în altă clădire decât unde este secretariatul. Tentru aceste bunuri, N.I.R.-urile erau întocmite de către o altă funcţionară, pe nume G.M.
Sunt întrebată de procuror pentru a precizia care sunt motivele pentru care bonul de consum emis pentru bunurile ridicate de persoana cu numele de T. au fost înregistrate înainte de data eliberării facturii.
Cu privire la această întrebare arăt că în mod sigur bonul era întocmit după ce primeam factura, fapt exemplificat prin fişa de magazie a bunului, însă nu-mi explic de ce în sistemul informatic apare că bonul este emis înainte de emiterea facturii.
Se întocmeau bonuri de consum pentru aceste bunuri, întrucât nu puteau figura fizic în gestiune, iar la un eventual control al Gărzii Financiare nu puteam să arătăm care sunt aceste bunuri.
Aşa cum am arătat în declaraţia precedentă, eu aurisem că există cineva cu numele T., prin procuratură, însă nu cunoşteam că este aceeaşi persoană pe care eu o consemnam în agendă că ar fii ridicat bunuri în contul societăţii SC E.V. SRL de la magazinul D. "(vol. 1, filele 378-379).
Şi din declaraţiile martorei B.M. rezultă cu certitudine că persoanele care ridicau bunurile cumpărate şi facturate de SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, inclusiv inculpatul T.T., aveau acceptul inculpatului C.O.E.
Cu privire la primirea acestor bunuri, inculpatul T.T. a precizat că a avut acceptul inculpatului C.O.E., însă a menţionat că a plătit aceste produse susnumitului în rate, conform înţelegerii pe care a avut-o şi cu martorul M.N.
Astfel, privitor la cele 5 bunuri electrice şi electrocasnice, inculpatul T.T. a precizat:
„Cumpărarea celor 4 bunuri electrocasnice, respectiv un televizor L.C.D., un frigider, un aspirator, precum şi fierul de călcat, s-a realizat de la magazinul D., din municipiul Rm. Vâlcea, preţul fiiind plătit de mine domnului C.O.E. în două rate, prima dată plătind suma de 2.000 lei, iar a doua oară cca. 1.800 lei.
Aşa cum am arătat, eu am plătii preţul afişat în magazin,, în mod integral şi nu ştiu dacă am beneficiat de vreun discount, singurul avantaj fiind că am plătit în 2 rate şi le-am plătit în apropierea trilelor de salariu.
Ceea ce este esenţial, estefiaptul că la cumpărarea produselor a fio st prezentă şi fiica mea, S.E.L. De altfel, A. sau N., salariaţi ai magazinului D. i-au şi indicat fiicei mele să cumpere acel fier de călcat cu recipient de apă, întrucât este mai eficient, dat fiind faptul că în aceeaşi locuinţă locuind două familii.
Luni 15 noiembrie 2010, după audierea de la D.N.A., în timp ce mă întorceam spre domiciliu, fiica mea m-a întrebat în mod firesc ce am făcut, iar eu i-am precizat şi despre cumpărarea acestor bunuri electrocasnice.
Alături de episodul cu cumpărarea fierului de călcat, fiica mea mi-a spus că muncitorul A. de la magazinul D. i-aprezentat şi un epilator care costa câteva sute de lei, iar ea răspuns că nu mai putem cumpăra şi acest epilator, întrucât oricum suma pe care trebuia să o plătim pentru bunurile electrocasnice era foarte mare.
De fiecare dată când am mers să plătesc ratele, am fost observat încă de la intrare în sediul SC E.V. SRL, Rm. Vâlcea, de către secretara societăţii, care anunţa pe un telefon interior, sosirea mea domnului C., dar şi de către alte persoane.
Când am plătit una dintre rate domnului C., în biroul acestuia se mai afla o altă persoană (bărbat) căruia C. i-a cerut să iasă din birou, iar acesta s-a conformat.
În legătură cu receiverul, acest bun l-am cumpărat ulterior, la recomandarea şefului magazinului D., M.N., care cunoscând predispoziţia mea pentru a asculta muzică, mi-a recomandat acest obiect despre care mi-a spus că a fost comandat de un hacker care având probleme judiciare nu mai are bani suficienţi pentru achiziţionarea lui, iar preţul a scăzut de la 3.000 lei la 1.500 lei.
Cred că bunurile descrise mai sus, le-am cumpărat de la magazinul D. în cursul anului 2008 (vol. 1 filele 67-69).
Din declaraţia inculpatului T.T. rezultă că acesta nu neagă că ar fi primit bunurile de la SC D.R. SA cu acceptul inculpatului C.O.E., însă declară în mod nereal că ar fi plătit aceste bunuri în rate inculpatului C.O.E. şi a făcut acest lucru cu ştirea martorului M.N.
Aşa cum s-a precizat mai sus, martorul M.N. nu a confirmat afirmaţiile inculpatului T.T. şi, mai mult decât atât, inculpatul, cu toate că a solicitat confruntarea cu acest martor, la data de 10 decembrie 2010, a refuzat confruntarea, motivând că nu va mai da declaraţii şi nu acceptă nici confruntarea pe motiv că nu i-au fost administrate toate probele pe care le-a solicitat.
De asemenea, inculpatul T.T., cu privire la cele 5 bunuri ridicate de la SC D.R. SA, Magazinul nr. 25 Rm. Vâlcea, a arătat că procedura de achiziţionare a acestor produse cu acceptul inculpatului C.O.E. i-a fost sugerată şi chiar întreţinută de către „băieţii Magazinului D. afirmaţie de asemenea, în opinia acuzării, nereală şi neconfirmată de către martorii M.N. şi D.A.
Printre, persoanele propuse de inculpatul T.T. în apărarea sa pentru a dovedi că a plătit cele 5 produse electronice şi electrocasnice ridicate de la SC D.R. SA a fost şi fiica sa numita S.E.L.
În declaraţia sa, sub prestare de jurământ, S.E.L. a precizat:
„În anul 2008 am mers împreună cu tatăl meu la magazinul D. din Rm. Vâlcea pentru a achiziţiona mai multe produse electrocasnice, respectiv: un fier de călcat, un aspirator, un frigider fi un televizor. Iniţial eu am mers să aleg doarfieml de călcat, fier de călcat pe care băieţii de la D., respectiv vânzătorul A., mi l-a recomandat, fiind prezent și N.M., şeful de magazin, pe care îi cunoşteam întrucât în mai mtdte rânduri achiziţionasem bunuri electrocasnice de la acest magazin.
Nu pot să precizez data când am fost cu tatăl meu să cumpăr bunurile electrocasnice, respectiv nu ştiu dacă era primăvara, iarnă, toamnă sau vară, dar ştiu că era în anul 2008.
Eu m-am dus iniţial ca să cumpăr fierul de călcat, iar băieţii menţionaţi mai sus de la magazinul D. mi-au recomandat staţia Tefal, fiind cel mai performant și având fi bazin cu apă.
Mi-a arătat tatăl meu fi celelalte produse electrocasnice pe care le alesese el, respectiv un frigider situat în camera din spate, un televizor fi un aspirator. I-am atras atenţia tatălui meu că produsele electrocasnice pe care intenţiona să le cumpere erau destul de scumpe, respectiv înjur de 3.800 lei, fi că ar fi trebuit să mai amânăm achiziţionarea acestor bunuri, discuţie pe care am purtat-o lângă casa de marcat, spunându-i că fi eu as fi avut nevoie de un epilatorpe care băieţii imediat au început să mi-l arătate. Am renunţat la epilator, m-am întors la casă și N.M. a luat telefonul fi l-a sunat pe „șefu", fi am aflat că C. era „sefu".
N.M. l-a întrebat pe „sefu" dacă T.T. poate să achiziţioneze bunurile în 2 rate, iar răspunsul acestuia probabil a fost „da" întrucât ni s-a permis să plecăm cu toate bunurile din magazin.
Cred că bunurile au fost transportate la locuinţa noastră din Rm. Vâlcea, cu o dubită a magazinului D.
Menţionez că această modalitate de achiziţie a produselor electrocasnice este una legală fi corectă, agreată de
magazin, atâta timp cât s-a intermediatîntr-un loc public și nu s-a urmărit altceva decât plata lor fi achiziţionarea lor corectă.
Mai precizez că, această modalitate de plată în rate era foarte des uzitată în magazinul D. din Rm. Vâlcea".
Conform rechizitoriului, declaraţia martorei S.E.L., fiica inculpatului T.T. este nesinceră, cu privire la modalitatea de plată a produselor, întrucât aşa cum s-a arătat mai sus, martorul M.N. nu a confirmat că au avut loc discuţii cu privire la plata acestor produse.
Sub acest aspect, a fost audiat şi martorul D.A.I., care de asemenea, nu "a confirmat afirmaţiile făcute de S.E.L., declaraţie din care sunt redate unele aspecte (vol. 1, filele 277-278):
„Sunt întrebat de procuror pentru a preciza dacă am avut discuţii cu S.E.L. sau cu T.T. si le-am indicat acestora să plătească produsele achiziţionate în rate învinuitului C.O.E., mai exact în două rate. In caz afirmativ, precizaţi despre ce produse a fost vorba.
Nu am avut discuţii cu S.E.L. sau cu T.T. privitor la cumpărarea unor produse de la D., Magazinul Rm. Vâlcea, în rate, iar ratele să le plătească învinuitului C.O.E.
Sunt întrebat dacă personal am primit efectiv sume de bani de la numitul T.T. sau S.E.L. pentru produse ridicate de aceştia fi cumpărate de SC E.V. SRL.
Niciodată nu am primit sume de bani de la cele două persoane, cu precizarea că încasările se făceau de către şeful de magazin M.N., care emitea factură, însă eu personal nu am eliberat chitanţă fiscală sau bon fiscal celor două persoane.
Sunt întrebat de asemenea, pentru a preciza dacă s-au achiziţionat produse electrocasnice de la magazinul D. cuplata în două rate.
Niciodată nu s-au practicat în cadrul magazinului cu-mpărarea de produse electrocasnice cu plata în două rate. Sistemul de achiziţionare în rate fiind cel prin unităţi bancare, în cazul de faţă, chiar în incinta magazinului activând un punct de lucru al unităţii bancare G.M. care de regulă credita clienţii prin sistemul de plată în rate.
Mi se pune întrebarea de către apărătorul învinuitului T.T. dacă am purtat discuţii telefonice cu C.O.E. şi eu mă adresam acestuia cu apelativul „şefu"
Privitor la această întrebare arăt că eu nu discutam la telefon cu C.O.E. spunându-i şefu, ci mă adresam cu „domnul director".
Din declaraţia martorului D.A.I., ca de altfel şi din declaraţia martorului M.N., rezultă cu certitudine că inculpatul T.T. nu a avut niciodată discuţii cu aceştia privind modalitatea de plată a produselor ridicate de acest inculpat de la Magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA., produse care au fost cumpărate, facturate şi plătite de către SC E.V. SRL Rm. Vâlcea.
Numita S.E.L., fiind audiată sub prestare de jurământ, a făcut -în opinia acuzării - declaraţii neconforme cu realitatea şi cu privire la unele lucrări executate de SC E.V. SRL Rm .Vâlcea la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea sa.
Cele cinci bunuri electrocasnice primite de către inculpatul T.T. de la Magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, din dispoziţia inculpatului C.O.E., bunuri achiziţionate, facturate şi plătite de SC E.V. SRL Rm. Vâlcea au fost identificate la imobilele proprietatea inculpatului cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în ziua de 13 noiembrie 2010.
La începerea percheziţiei, inculpatul T.T. a fost întrebat dacă deţine bunuri de natură electronică achiziţionate de la franciza D. Rm. Vâlcea, în numele SC E.V. SRL sau de la inculpatul C.O.E. personal, iar cu această ocazie acesta a precizat că nu a achiziţionat astfel de produse nici de la SC E.V. SRL şi nici de la C.O.E., dar a achiziţionat personal bunuri de natură electronică de la magazinul D., pe care le-a plătit personal, acest aspect consemnându-se în procesul-verbal de percheziţie domiciliară (vol. 3, filele 49-50).
Tot la începerea percheziţiei, inculpatul T.T. a menţionat că, „din câte cunoaşte, numitul C.O.E. sau un alt aparţinător cunoscut, nu a avut probleme de natură judiciară la unităţile de parchet unde a deţinut funcţie de execuţie sau conducere" (vol. 3, fila 50).
Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului T.T. din municipiul Rm. Vâlcea, într-un dormitor a fost identificat televizorul L.C.D. (vol. 3, fila 52), la subsolul locuinţei a fost identificat frigiderul cu două uşi (vol. 3, fila 54), iar în autoturismul, aflat în curtea locuinţei, în interior, a fost identificat aspiratorul marca (vol. 3, fila 55).
De asemenea, la locuinţa inculpatului T.T., din com. Drăgoeşti, sat Buciumeni, a fost identificat riover-ul (vol. 3, fila 124-verso) şi fierul de călcat (vol. 3, fila 127-verso).
S-a precizat că, la efectuarea percheziţiilor domiciliare, inculpatul T.T., pentru cele 5 bunuri electrocasnice nu a putut prezenta documente de provenienţă, însă aşa cum s-a arătat mai sus, acesta a precizat că a achiziţionat aceste bunuri de la magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA, bunuri pe care le-a achitat.
Cu privire la documentele de provenienţă pentru aceste bunuri, imediat după efectuarea percheziţiei, inculpatul T.T. în discuţiile telefonice purtate cu alte persoane, inclusiv ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, a menţionat că deţine astfel de documente şi că le va P. organului de urmărire penală.
Ulterior, în cadrul audierii din data de 29 noiembrie 2010, referitor la certificatele de garanţie pentru cele cinci bunuri, inculpatul a declarat:
„Sunt întrebat de procuror, pentru a precisa dacă la momentul achiziţionării celor cinci bunuri electrocasnice, respectiv televizor L.C.D., aspirator, fier de călcat, frigider şi receiver mi s-au eliberat certificate de garanţie şi în ca afirmativ, dacă pot săpun la dispoziţie aceste documente.
Bunurile le-am cumpărat întotdeauna din magazin, sigilate, acum nu-mi aduc aminte de aceste certificate de garanţie, însă pot preciza faptul că soţia mea a făcut de mai multe ori curat şi stă în obiceiul casei de a nu păstra documente fără semnificaţie sau a căror valabilitate nu mai prezintă importanţă actuală."
Această declaraţie a inculpatului T.T., în opinia acuzării, este nesinceră, întrucât cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost identificate foarte multe documente de achiziţionare a unor produse electrocasnice, unele datând de peste 10 ani
Pentru a dovedi că declaraţia inculpatului T.T. este nesinceră, au fost ataşate la dosar, în copie xerox, unele din aceste acte de achiziţie.
Astfel, din chitanţa fiscală din data de 29 aprilie 1999 rezultă că T.T. a achiziţionat de la SC G.U. SA Piteşti un aspirator, în valoare de 1.880 lei (vol. 3, fila 221).
De asemenea, din factura fiscală din 24 septembrie 2004, rezultă că T.F., şotia inculpatului T.T., a cumpărat în anul 2004 de la A. o cafetieră T. în valoare de 923.529 lei (vol. 3, fila 303).
Din actele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi ataşate la dosar în copie xerox, rezultă faptul că majoritatea documentelor de achiziţie ale unor bunuri electrocasnice se aflau în locuinţele inculpatului T.T., astfel că afirmaţiile acestuia, precum că nu poate să prezinte documentele de achiziţie şi certificatele de garanţie pentru cele 5 bunuri electrocasnice cumpărate, facturate şi plătite de SC E.V. SRL Rm. Vâlcea şi primite de către inculpatul T.T. de la Magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA din dispoziţia inculpatului C.O.E., sunt nesincere, urmând a fi înlăturate.
Rezultă, aşa cum s-a arătat mai sus, că cele 5 bunuri electrocasnice au fost primite de către inculpatul T.T. de la Magazinul Rm. Vâlcea al SC D.R. SA., în scopul mai sus precizat, respectiv pentru ca acesta să-şi exercite influenţa asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau asupra procurilor din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele în care salariaţi ai SC E.V. SRL sau inculpatul C.O.E. erau cercetaţi cât şi în dosarele formate ca urmare a plângerilor formulate de către SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, inculpatul C.O.E. sau persoane apropiate acestuia.
Ca urmare a verificaţii unor documente, activitate efectuată în Dosarul penal nr. 157/P/2010, în care se efectuează cercetări tot faţă de C.O.E. ş.a., au fost desigilate şi inventariate mai multe înscrisuri ridicate la data de 04 noiembrie 2010 de la sediul social declarat al SC E.V. SRL Rm. Vâlcea.
Cu ocazia inventarierii acestor înscrisuri s-a constatat că mai multe bonuri de consum materiale aveau înscrise la poziţia „produs lucrare (comandă)" menţuim. olografe cu instrument de scris de culoare albastră, respectiv: „A.T.",A.L.", „T. A.", „A.T." (vol. 5, filele 60-190).
De asemenea, a fost identificată fişa de lucrări cu indicativul A.T. (vol. 5, filele 155-159). Din examinarea acestei fişe de lucrări rezultă că la lucrările executate la A.T. au fost folosite materiale în valoare totală de 4.801,67 lei (vol. 5, fila 159).
Întrucât din actele de urmărire penală au rezultat probe că SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, din dispoziţia inculpatului C.O.E., a executat lucrări la imobile proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea fiicei acestuia, numita S.E.L., s-a solicitat Gărzii Financiare, secţia Argeş efectuarea unor verificări la SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, obiectivul principal al verificărilor constând în aceea de a se verifica dacă lucrările efectuate au fost facturate şi încasate efectiv de această societate (vol. 4, fila 55). Din Nota de constatare încheiată la data de 26 noiembrie 2010, de către Garda Financiară Argeş, rezultă că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în perioada 2006 - 2010, în contabilitatea de gestiune în sistem informatic, SC E.V. SRL a înregistrat consumuri de materiale pentru construcţii şi instalaţii, evidenţiate în 5 fişe de lucrări cu titulatura „T.", în valoare totală de 11.273,06 lei, după cum urmează:
- fişa de lucrări cod- A.T., pentru valoarea de 4.886,51 lei;
- fişa de lucrări cod- T., pentru valoarea de 44,98 lei;
- fişa de lucrări cod- P.T., pentru valoarea de 507,52 lei;
- fişa de lucrări cod- T.T., pentru valoarea de 2.478,69 lei;
- fişa de lucrări cod- A.T., pentru valoarea de 3.355,36 lei (vol.4, filele 59-79).
Tot din Nota de constatare, a rezultat că „consumurile de materiale pentru construcţii şi instalaţii înscrise în cele 5 fişe au fost înregistrate pe cheltuieli de SC E.V. SRL, fiind contabilizate prin notele contabile 601 - Cheltuieli cu materii prime = 301-materii prime şi 6.021 - Cheltuieli cu materiale consumabile = 3.021 - materiale consumabile, (vol. 4, filele 60-61).
Din Nota întocmită de jSarda Financiară rezultă că lucrările executate la imobilele proprietatea inculpatului T.T., conform fişelor de lucrări menţionate, nu au fost facturate şi încasate de SC E.V. SRL Rm. Vâlcea la beneficiarul lucrării.
Tot din verificările efectuate de către Garda Financiară a rezultat că în data de 11 aprilie 2008, a fost emisă de către SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, o factură fiscală pentru clientul T.T., în valoare de 440,80 lei încasată în numerar de la acesta.
Din cele de mai sus, rezultă indubitabil că în cazurile în care nu existau interese cu privire la influenţa pe care trebuia s-o aibă inculpatul T.T., în cauzele de interes pentru inculpatul C.O.E., SC E.V. SRL factura şi încasa serviciile prestate inculpatului T.T.
Referitor la executarea lucrărilor de către firma SC E.V. SRL Rm.Vâlcea la imobilele proprietatea inculpatului T.T., în declaraţia sa din data de 16 noiembrie 2010 inculpatul C.O.E. a precizat:
Eu sunt administrator al unei societăţi comerciale de construcţii, iar prin anul 2008, T.T. a venit la sediul societăţii comerciale SC E.V. SRL fi m-a rugat să-i execut o reparaţie la acoperişul unei case, în municipiul Rm. Vâlcea, în %ona de Nord a oraşului pe lângă Grupul de Pompieri, bineînţeles, contra cost. Din păcate a trebuit să-l refu^ la această solicitare întrucât nu aveam muncitori calificaţi pentru aceste lucrări, însă i-am recomandat o cunoştinţă cu numele de S. care are o firmă tot de construcţii. Ulterior, firma administrată de S. i-a executat lucrarea cu materialele domnului T., cu excepţia unor materiale mărunte, pe care i le-am dat eu într-adevăr domnului S. şi mi-au fost plătite de acesta, însă ştiam că sunt folosite la locuinţa lui T.T.. Despre aceste materiale nu avea de unde să ştie domnul T. şi după ce a stat de vorbă cu mine eu am spus că i le pun la dispoziţie constructorului pentru a efectua lucrarea. Aceste materiale constau în: holşuruburi, garnituri şi alte elemente conexe.
Am mai fost solicitat o dată de domnul T.T. să fac o intervenţie la sistemul de alarmă de la locuinţa acestuia, tot din municipiul Rm. Vâlcea, aceeaşi adresă şi pentru această intervenţie care a fost de 15 minute, nu i-am luat nici un ban, deoarece nici nu puteam să facturez pentru că era prea puţin, respectiv cea. 10 lei.
Nu cred că am mai trimis muncitori ai SC SC E.V. SRL să execute lucrări la altă locuinţă a domnului T.T., în afară de cele două intervenţii menţionate. Ştiu că ulterior, domnul S. s-a plâns că a fost plătit cam puţin de către T.T.
Eu nu cunosc ca domnul T.T. să mai aibă alte locuinţe în afară de cea situată în Nordul Municipiului Rm. Vâlcea.
Tot la solicitarea domnului T.T., acesta m-a rugat să o ajut pe fiica lui să-şi renoveze apartamentul. I-am spus că nu am oameni disponibili şi calificaţi şi i-am prezentat pe un anume M. care avea o echipă de constructori şi care a executat lucrarea, eu ajutându-l cu manoperă şi material mărunt pentru partea de mstalaţii, care mi-au fost plătite. Menţionez că lucrările mi-au fost plătite de către un apropiat al dumnealui şi s-ar putea să fi fost ginerele sau prietenul fetei. Banii obţinuţi, în valoare de cca.3.500 lei nu i-am depus la firmă, ci i-am folosit în probleme personale.
L-am ajutat pe T.T. la executarea lucrărilor menţionate mai sus, la locuinţa acestuia sau a fiicei sale, deoarece era un om important în oraş şi amabil" (vol. 1, filele 20-21).
Din declaraţia inculpatului C.O.E. rezultă că acesta ar fi asigurat o parte din materiale numitului S., care a executat o lucrare la acoperişul casei inculpatului T.T., materiale care i-au fost plătite de către S. şi de asemenea, a mai executat o intervenţie la sistemul de alarmă la locuinţa inculpatului T.T., pentru care nu i-a luat nici un ban, iar valoarea intervenţiei era de cea. 10 lei.
De asemenea, din declaraţia inculpatului C.O.E. rezultă că la solicitarea inculpatului T.T., a pus la dispoziţia numitului M., care executa lucrări cu echipă de constructori la apartamentul fiicei acestuia „material mărunt pentru partea de instalaţii", iar lucrările i-au fost plătite de către ginerele sau prietenul fiicei inculpatului T.T.
A mai precizat inculpatul C.O.E. că banii obţinuţi, în valoare de cca. 3.500 lei, nu i-ar fi depus la firmă, ci i-ar fi folosit în probleme personale.
În opinia acuzării, această declaraţie a inculpatului C.O.E. este nesinceră şi nu se coroborează cu celelalte acte de urmărire penală efectuate în cauză. De altfel, cu privire la suma precizată de inculpatul C.O.E., chiar inculpatul T.T. menţionează o sumă mai mare, respectiv de 5.000 lei pe care ginerele său ar fi plătit-o susnumitului, cu toate că lucrarea, conform declaraţiilor învinuiţilor, ar fi fost executată de o echipă de muncitori condusă de numitul M.
Faptul că lucrările menţionate mai sus au fost executate de salariaţi ai SC E.V. SRL Rm.Vâlcea din dispoziţia inculpatului C.O.E., atât la imobilele proprietatea inculpatului T.T., cât şi la imobilul fiicei sale, numita S.E.L., rezultă din declaraţiile martorilor audiati. în cauză, cât şi din declaraţia numitului M.F.
Astfel, numitul M.F., în declaraţia din 06 decembrie 2010, precizează că a participat la executarea mai multor lucrări la imobile proprietatea inculpatului T.T. şi că îl cunoaşte pe acesta din anul 2006, când a executat o lucrare la vila acestuia din municipiul Rm. Vâlcea, declaraţie din care se redau următoarele aspecte: (vol. 1, filele 193-197):
Îl cunosc pe T.T. din anul 2006, când SC E.V. SRL Rm. Vâlcea a efectuat o lucrare la vila acestuia din municipiul Rm. Vâlcea. De la C.O.E. am aflat că T.T. lucra în domeniul justiţiei, însă nu pot precisa dacă am aflat că avea calitatea de procuror sau prim procuror, deoarece a trecut foarte mult timp de atunci. Nu-mi aduc aminte cu certitudine cu cine am fost să execut lucrarea la locuinţa lui T.T., însă în mod sigur am fost trimis să executăm acea lucrare de către patronul SC E.V. SA C.O.E., cert este că în mod sigur eu am fost la locuinţa lui T.T. si dacă mi s-ar pune la dispoziţie bonurile de materiale, aş putea să-mi dau seama dacă eu le-am ridicat sau alt şef de compartiment . îmi aduc aminte că s-a montat un sistem de alarmă la locuinţa lui T.T. şi un video interfon.
Sunt întrebat dacă-mi mai aduc aminte unde am montat efectiv sistemele de comandă aferente acestui sistem de alarmare, ocazie cu care arăt faptul că tastatura a fost montată la intrare, pe partea stângă a holului, iar centrala de alarmare în camera situată la etajul 1, deasupra tastaturii, pepovdţia verticală.
Eu nu îmi aduc aminte să fi văzut vreun contract de prestări servicii între firma SC E.V. SRL şi T.T.
După executarea lucrării, se i~up bonurile de materiale din bonier şi se înaintează la persoana care se ocupă cu introducerea bonurilor de consum în programul de gestiune. Cred că programul generează fişa lucrării în care sunt trecute: beneficiarul lucrării şi numărul de fişă care este dat de program. Aşa cum am menţionat mai sus, eu nu m-am ocupat de program, iar în fişa lucrării numele beneficiarului este luat de pe bonuri.
Cu privire la lucrarea executată în anul 2006, la locuinţa lui T.T. prezint în original o fişa lucrării T.T. cu antetul „Unitatea SC E.V. SRL Rm. Valcea" ce are executate menţiuni olografe cu un instrument de scris de culoare albastră (C.V.),, Alarma + Intefon" şi JuIecanice", cu precizarea că menţiunile olografe sunt executate de mine, înainte de a mă prezenta la D.N.A. - Serviciul Teritorial'Piteşti pentru a mă prezenta la audiere, iar fişa am luat-o de la Departamentul care se ocupă cu acest program.
Examinând această fişă arăt că eu am participat la executarea acestei lucrăii numai în ceea ce priveşte partea electrică, iar cu privire la partea mecanică nu-mi amintesc cine a participat.
În legătură cu hicrarea executată în anul 2007, îmi amintesc de această lucrare, respectiv că s-a executat la aceeaşi vilă a lui T.T. şi a constat în înlocuireayalei electromagnetice cu alta nouă şi dacă aş vedea bonul de consum, aş putea preciza dacă. am participat sau nu la lucrare.
Cu ocazia audierii prezint organului de umărire penală, fişa lucrării Procuror T. pe care sunt executate de mine menţiunile „C." în dreptul numelui procuror T., iar mai jos cuvântul „V."
După ce am vizualizat fişa lucrării procuror T., am observat că se face referire la nişte siguranţe şi probabil că s-au înlocuit la un tablou electric sau poate s-apus un tablou electric, însă eu nu cunosc despre acest aspect.
De asemenea, în urma vizualizării lucrării Procuror T., am observat că au fost folosite si materiale pentru lucrări mecanice, însă nici cu privire la folosirea acestor materiale eu nu pot da relaţii, întrucât, aşa cum am arătat mai sus, funcţia mea este de inginer cu probleme electrice.
Cu privire la „fişa de lucrări A.T." pe care o prezint organului de urmărire penală şi pe care eu personal am făcut menţiunea olografă (Bucureşti) cu un instrument de scris de culoare albastră, precizez următoarele:
Vineri, în data de 03 decembrie 2010, când am fost la sediul SC E.V. SRL şi am scos „fişa de lucrări A.T.", nu-mi aminteam de această lucrare şi după ce am discutat cu mai mulţi salariaţi ai acestei unităţi, am aflat că această lucrare s-a executat în municipiul Bucureşti de către I.G., împreună cu alţi salariaţi. Eu nu cunosc locaţia unde s-a executat această lucrare, însă după vizualizarea fişei pot să menţionez că s-au executat lucrări electrice, amenajări interioare, lucrări instalaţii sanitare, etc.
De la I.G. am aflat că lucrarea s-a executat pentru T.
Referitor la lucrarea cu „fişa A.T.", arăt că pe fişa de lucrări pe care o prezint organului de urmărire penală eu am făcut menţiunile olografe: „S." (C.V.).
Această lucrare a fost executată la o locaţie din municipiul Rm. Vâlcea, în centrul oraşului, cu menţiunea că la această locaţie am văzut atât pe procurorul T.T., pe fiica acestuia, cât şi alte persoane.
La acest apartament eu cunosc numai lucrarea executată pe partea electrică, respectiv montarea instalaţiei electrice şi a sistemului de alarmă (doze, circuite electrice pentru reţeaua generală de electricitate a imobilului, cât şi cea specială destinată sistemului de alarmă). Eu nu am văzut cum arăta apartamentul în stadiul iniţial, însă când am fost prima dată acolo, am văzut că se executaseră demolări şi se efectuau lucrări de amenajare interioară. Lucrarea electrică a fost executată în ceea ce priveşte înlocuirea traseelor electrice, montarea dozelor, tuburilor, cablurilor, fără însă a monta şi aparatajul electric (întrerupătoare, prize) şi este posibil ca aceste materiale să lefi avut beneficiarul.
Mai precizez că, imobilul a fost compartimentat în două, având două intrări, una pe casa scărilor şi una laterală, cu menţiunea că lucrarea s-a executat în compartimentul cu intrarea laterală.
Sunt întrebat dacă am văzut la această lucrară pe o persoană cu numele de M. şi dacă ştiu că această persoană a executat lucrări în sub antrepriză cu SC E.V. SRL.
Cu privire la această întrebare arăt că eu am auzit de numele de M., însă nu îl cunosc, este posibil să-Ifi văzut, însă dacă nu mi-a fost prezentat nu pot să spun că a fost la lucrare această persoană.
Nu-mi amintesc dacă la această lucrare au participat şi alţi salariaţi ai SC E.V. SA pentru amenajarea compartimentului devenit Cabinet notarial.
La această lucrare echipa coordonată de mine a fost trimisă de către C.O.E., nu am văzut şi nu-mi amintesc să fi fost încheiat contract de prestări servicii cu T.T. sau cu alte persoane.
Sunt întrebat de procuror pentru a preciza dacă pentru această lucrare cod A.T. a fost întocmit deviz de lucrări şi s-a facturat lucrarea.
Nu-mi amintesc ca pentru această lucrare să se fi întocmit deviz de lucrări şi să se fi facturat pentru a fi plătită de beneficiar.
Privitor la fişa lucrării, pe care o prezint şi pe care eu personal am făcut menţiunea olografă (C.V.), arăt că am fost la această lucrare şi ştiu că a constat în schimbarea unui acumulator la sistemul de alarmă şi a unui-senzpr de lumină care au fost montate sau schimbate la vila procurorului T.T. Nu-mi aduc aminte dacă eu am executat lucrarea, însă am participat la această lucrare.
Pentru această lucrare eu nu am încasat nici un ban şi nu am cunoştinţă dacă SC SC E.V. SRL ar fi încasat vreo sumă de bani. Tot referitor la această lucrare arăt că beneficiarul a plătit pentru bateriile de la telecomenzi, cu precizarea că bateriile au fost cumpărat de către un angajat al SC SC E.V. SRL şi au fost plătite de către unul din locatarii imobilului. Nu pot să precizez preţul pe acumulatorii de la telecomenzi".
Această declaraţie a numitului M.F., în opinia acuzării, contrazice declaraţiile inculpaţilor C.O.E., T.T. şi a numitei S.E.L.
Mai mult decât atât, pentru a dovedi că lucrările menţionate şi constatate şi de către Garda Financiară, secţia Argeş au fost executate de către SC E.V. SRL Rm. Vâlcea la imobilele proprietatea inculpatului T.T., numitul M.F. a prezentat fişele acestor lucrări pe care a făcut menţiuni personale cu privire la imobile, fişe care au fost P.te organului de urmărire penală (vol. 1, filele 198 - 213).
La rândul său, martorul I.G., care este salariat al SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, precizează şi el că a executat mai multe lucrări la imobile proprietatea lui T.T., unul dintre imobile aflându-se în municipiul Bucureşti.
Faptul că inculpatul T.T. deţine un imobil pe raza municipiului Bucureşti, rezultă din declaraţiile de avere ale acestuia.
În acest sens, martorul I.G. a precizat (vol. I, filele 281-282):
Eu am executat lucrări la imobile aparţinând învinuitului T.T. însă nu pot preciza datele când am executat aceste lucrări.
Am executat lucrări la un apartament garsonieră în bucureşti, însă nu pot precisa data când am executat această lucrare (lucrare de intervenţie) şi nici nu-mi mai aduc aminte locaţia.
În mod sigur, când am executat lucrarea în Bucureşti, domnul T.T. mă aştepta acolo şi nu-mi aduc aminte dacă mai era însoţit de altă persoană.
Nu-mi aduc aminte ce luacrare am executat, probabil că a fost vorba de o intervenţie la prize şi la spoturi şi am mai fost cu încă un coleg, care este ajutorul meu, respectiv G.M.
Precizez că eu am executat această lucrare din partea firmei SC E.V. SRL şi nu am primit sume de bani de la T.T.
Nu-mi aduc aminte dacă pentru lucrarea respectivă am dus materiale de la sediul firmei.
Apreciem că lucrarea a durat aproximativ 5 ore, fără să-mi aduc aminte dacă a fost şi pauză de masă.
La data când am efectuat lucrarea, apartamentul era mobilat, ca şi cum ar fi locuit cineva în el.
Nu-mi aduc aminte dacă am mai executat vreo altă luciwe în Bucureşti pentru T.T. şi cred că atunci l-am cunoscut pentru prima dată pe acesta. Nu ştiam la acea dată că T.T. deţine funcţia de procuror sau prim procuror.
Tentru a executa această lucrare eu am fost trimis de şeful meu direct de atunci, însă nu-mi aduc aminte cine a fost şeful meu în perioada respectivă. Ştiu că primeam dispoziţii şi de la C.O.E. să executăm lucrări, însă nu-mi aduc aminte dacă acesta m-a trimis să execut vreo lucrare pentru T.T.
Cu ocazia audierii, mi se prezintă bonul de consum colectiv din data de 21 mai 2008, pe. care eu l-am semnat la rubrica primitor al materialelor şi-mi recunosc semnătura. Cu privire la lucrarea executată atât că eu am executat împreună cu echipa mea, formată de 4 muncitori, cu mine 5, toată instalaţia electrică, la un apartament în municipiul Rm.Vâlcea, cu două camere, respectiv: am executat circuitele pentru priză, circuitele de lumină, reţea de calculatoare, tabloul electric şi un sistem de alarmă care era achiziţionat de către T.T., fiind vechi şi refolosit. Materialele pentru execuţia acestei lucrări erau luate de la sediul firmei SC E.V. SRL.
Şi la această lucrare, noi nu am primit bani de la T.T., fiind plătiţi de către SC E.V. SA, ca angajaţi ai acestei firme.
Nu-mi aduc aminte cine a fost şeful meu direct la data execuţiei acestei lucrări, probabil că a fost M.F. sau cel dinaintea lui, C.C.
Nu pot să precizez câte zile a durat executarea acestei lucrări deoarece nu veneam în fiecare zj să executăm această lucrare, fiind angrenaţi şi la alte obiective sau la alte intervenţii.
La această locaţie ştiu că, după poziţia aparatelor electrice montate, acesta trebuia să devină un spaţiu pentru coafor.
Fiindu-miprezentat bonul de consum colectiv din data de 17 noiembrie 2009, pe care la rubrica „produs lucrare" este menţionat „T.C.", recunosc la rubrica „primitor" semnătura mea şi la rubrica „şef compartiment" semnătura lui M.F.
Îmi aduc aminte că am fost personal la o intervenţie sistem alarmă la locuinţa lui T.T., Nu-mi aduc aminte cu cine am fost la această intervenţie şi nici nu ştiu dacă am fost cu cineva, însă ştiu că am înlocuit bateria de 12 volţi a sistemului de alarmă, am pus sistemul în funcţiune, am efectuat probe. Bateria pe care am înlocuit-o am luat-o de la magazia SC E.V. SRL. Şi de această dată nu am fost plătit de către T.T. sau persoanele care au fost la momentul când am făcut intervenţia, fiind plătiţi ca salariaţi ai SC E.V. SRL, parteafinanciară nefiindproblema mea.
Mai mi-aduc aminte că tot la această intervenţie a trebuit să schimbăm bateriile la telecomanda alaimei, iar persoana care a fost acasă la T. ne-a dat bani pentru baterii. Mi-aduc aminte că la acea intervenţie în mod sigur acasă a fost o doamnă, însă nu pot preciza dacă era. soţia domnului T. sau altă doamnă.
Tot cu ocazia audierii mi se prezintă bonul de consum colectiv pe care la „produs lucrare este trecut numele T. şi recunosc la rubrica „primitor" semnătura mea. Îmi aduc aminte că eu am fost la o intervenţie la apartamentul cu 2 camere al domnului T. şi am schimbat un senzor la instalaţia electrică. Nu pot să precise dacă seniorul l-am luat din magazia unităţii s-au l-am cumpărat pe firmă cu ordin de plată, însă mie nu mi-au fost daţi banii pe acest senior, deoarece aşa cum am arătat mai sus, eu nu percep banii de la clienţi, de partea financiară ocupându-se un serviciu specializat al SC E.V. SRL.
În majoritatea carurilor, eu sunt trimis ca să efectuez lucrări sau intervenţii spunându-mi-se locaţia şi nu cunosc întotdeauna beneficiarii lucrărilor sau intervenţiilo?.
De asemenea, faptul că au fost executate lucrări la un apartament garsonieră în municipiul Bucureşti şi că T.T. a deţinut un astfel de imobil, rezultă din declaraţia de avere a acestuia întocmită la data de 25 aprilie 2005, când deţinea funcţia de procuror la Parchetul de pe lângu Curtea de Apel Piteşti (vol. 1, filele 392-397).
Din declaraţia martorului D.I. rezultă cu certitudine că SC E.V. SRL Rm. Vâlcea a executat o lucrare de finisaj a unui apartament cu 4 camere, apartament care, din verificările efectuate, a rezultat că este proprietatea numitei S.E.L. şi a martorului S.I.M.
În acest sens, martorul D.I. a precizat (vol. 1 , fila 333): ,,Cred caprin luna noiembrie 2009, am primit dispoziţie de la patronul firmei C.O.E., să execut o lucrare de finisaj a unui apartament cu 4 camere, însă trebuia să executăm lucrarea numai pe 2 camere.
Cu ocazia audierii, mi s-au pus la dispoziţie de către procuror, pentru vizualizare, mai multe bonuri de consum materiale şi eu recunosc că aceste materiale au fost folosite la lucrarea executată la apartamentul lui T.T., Eu nu cunosc dacă pentru executarea acestei lucrări s-a încheiat contract de prestări servicii între T.T. şi firma SC E.V. SRL, deoarece nu mă interesează acest lucru şi nici nu mă ocup de încheierea contractelor. De încheierea contractelor se ocupă domnul C.O.E.
Şi declaraţia martorului D.I. contrazice, în opinia acuzării, declaraţiile inculpaţilor T.T., C.O.E. şi a numitei S.E.L., astfel că afirmaţiile făcute de susnumiţi, precum că lucrarea ar fi fost executată de alte persoane şi nu de SC E.V. SRL, sunt nesincere, urmând a fi înlăturate.
Faptul că lucrarea la apartamentul cu 4 camere, situat în zona centrului oraşului municipiului Rm. Vâlcea a fost finalizată de către salariații SC E.V. SA rezultă tot din declaraţia martorului D.I., declaraţie din care redăm în continuare (vol. 1, fila 334):
„După ce am terminat lucrarea, eu l-am anunţat pe C.O.E. despre acest lucru, şi, aşa cum am arătat mai sus, el trebuia să cunoască dacă există contract de executare a lucrării şi pentru întocmirea devizului, cu precizarea că acesta nu mi-a spus să întocmesc sau să nu întocmesc devizul".
De asemenea, martorul D.C. având funcţia de inginer în cadrul SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, a precizat în declaraţia sa, dată sub prestare de jurământ, că în două rânduri a trimis un muncitor pentru a efectua intervenţii la vila unde locuieşte inculpatul T.T., declaraţie din care se redau următoarele aspecte (vol. 1, fila 342):
„Cunosc vila unde locuieşte T.T., însă nu pot să precizez în acest moment adresa. Cunosc că acesta are o singură casă. La vila unde locuieşte T.T., eu personal am trimis în două rânduri un muncitor pentru a efectua intervenţie. Trima dată a fost vorba de un racord la o cabină de duş care curgea, iar cu altă ocazie, cred că era vorba de o scurgere la o chiuvetă. Pentru a efectua aceste mici intervenţii la locuinţa lui T.T., am primit dispoziţie de la patronul firmei, C.O.E."
Din cele de mai sus, conform şi verificărilor efectuate de către Garda Financiară, secţia Argeş, rezultă cu certitudine că lucrările executate de către SC E.V. SRL Rm.Vâlcea din dispoziţia inculpatului C.O.E. la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la apartamentul fiicei acestuia, numita S.E.L. nu au fost facturate sau plătite de către aceştia din urmă şi, aşa cum s-a precizat mai sus, lucrările au fost executate datorită faptului că inculpatul T.T. a lăsat să se înţeleagă sau chiar a avut influenţă asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea sau a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Vâlcea sau procurorilor din parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele în care inculpatul C.O.E. avea interese.
Din verificările efectuate, a rezultat că pe rolul I.P.J. Vâlcea sau la unităţile de poliţie arondate acestui inspectorat, în perioada 2007 - 2010, au fost înregistrate mal multe dosare, dintre care unele au fost soluţionate prin neînceperea urmăririi penale, iar alte dosare se află în lucru.
Cu adresa din 03 noiembrie 2010 (vol. 2, fila 192), I.P.J. Vâlcea a comunicat situaţia dosarelor penale înregistrate la această unitate în care inculpatul C.O.E. este autor sau parte vătămată, în calitate de persoană fizică sau în calitate de administrator al SC E.V. SRL Rm. Vâlcea.
Situaţia acestor dosare este după cum urmează:
- Dosar nr. P/3050166 din 12 noiembrie 2007 înregistrat la Poliţia oraşului Călimăneşti ca urmare a plângerii formulate de G.M. faţă de lucrători ai SC E.V. SRL Rm. Vâlcea.
Acest dosar a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brezoi sub nr. 1236/P/2007 şi. a fost soluţionat prin rezoluţia din 31 ianuarie 2008 în baza art. 10 lit. h) C. proc. pen. prin confirmarea propunerii organului de poliţie de a nu se începe urmărirea penală, întrucât partea vătămată M.G. s-a împăcat cu susnumitul.
Din examinarea actelor şi lucrărilor Dosarului penal nr. 1236/P/2007 care se află ataşat la Dosarul penal nr. 141/P/2010, în copie conform cu originalul, nu rezultă că M.G. s-a împăcat cu C.O.E. pentru infracţiunea de tulburare de posesie, existând numai o declaraţie a lui M.G. în sensul că acesta îşi retrage plângerea penală. Or, pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. nu există instituţia retragerii plângerii, ci numai împăcarea părţilor, care înlătură răspunderea penală (vol.6, filele 92-143).
- Dosar nr. P/3011842, înregistrat la Serviciul Investigare a Fraudelor având număr unic de înregistrare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea 5443/P/2007, dosar soluţionat prin confirmarea propunerii organului de neînceperea urmăririi penale faţă de C.O.E. şi P.R. pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 246 C. pen. în baza disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. (filele 186-187).
- Dosar nr. P/3010752 din 29 aprilie 2008, având număr unic 2455/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, dosar soluţionat prin rezoluţia din 15 iulie 2008, prin care s-a confirmat propunerea organului de poliţie de a nu se începe urmărirea penală faţă de angajaţii SC E.V. SRL şi SC E. SRL pentru art. 217 C. pen., întrucât'a fost retrasă plângerea prealabilă (fila 44).
- Dosar nr. P/1750101 din 25 noiembrie 2009, înregistrat la Posltul de poliţie Zătreni, având nr. unic 1560/P/2009 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti, dosar în care s-a dispus de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea neînceperea urmăririi penale faţă de A.N. pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 208, 209 C. pen. în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Privitor la acest dosar, din verificările efectuate a rezultat că, prin Rezoluţia nr. 823/P/2010 din data de 25 mai 2010, a primului procuror T.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea a fost preluat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti şi s-a dispus ca acest dosar să fie soluţionat de către procurorul G.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea. În rezoluţia de preluare a dosarului menţionat, se precizează că urmărirea penală este îngreunată din cauza unor împrejurări obiective, în sensul că această unitate de parchet funcţionează fără prim procuror şi cu un singur procuror în funcţie, ori din examinarea dosarului a rezultat că în această cauză cercetările au fost efectuate de către Postul de poliţie Zătreni care a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti cu propunerea de a nu se începe urmărirea penal, întrucât faptele sesizate de către SC E.V. SRL Rm. Vâlcea nu s-au confirmat, în sensul că nu a fost sustrase materialele menţionate în plângere.
Potrivit art. 209 alin. (4)1 C. proc. pen., procurorii din cadrul Parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior, când urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective cu acordul procurorului care efectuează sau supravegheată urmărirea penală.
Aşa cum s-a arătat mai sus, în acest Dosar cu nr. 1560/P/2009 cercetările penale au fost definitivate constatându-se că fapta nu există, neexistând niciun motiv întemeiat de preluare a acestui dosar în vederea continuării urmăririi penale, aşa cum se menţionează în rezoluţia de preluare a dosarului.
Faptul că la preluarea acestui dosar a existat o înţelegere între inculpaţii C.O.E. şi T.T. rezultă şi din aceea că, deşi existau probe certe că nu se săvârşise fapta de furt calificat, procurorul de ca% G.A. neputând să adopte altă soluţie decât cea legală, SC E.V. SRL a formulat plângere la organul ierarhic superior acelui care a .adoptat soluţia şi mai apoi la instanţa de judecată în baza art. 2781 C. proc. pen.
Ulterior, SC E.V. SRL a renunţat la plângerea împotriva soluţiei din dosarul menţionat, plângere aflată pe rolul instanţei de judecată, cu menţiunea că retragerea plângerii s-a făcut după ce C.O.E. a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 7S/P/2008.
- Dosarul nr. P/17500117 din 01 martie 2010 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti cu nr. 272/P/2010, dosar aflat în lucru la Postul de poliţie Zătreni şi unde SC E.V. SRL are calitatea de parte vătămată. In acest dosar, după definitivarea cercetărilor, urmează a se adopta soluţie legală.
- Dosar nr. P/3011448 din 04 iunie 2010, înregistrat la Poliția municipiului Rm. Vâlcea, Biroul de Investigaţii Criminale, care priveşte plângerea formulată de D.D. faţă de reprezentanţii SC E.V. SRL pentru art. 246 C. pen.şi art. 277 din Legea nr. 53/2003, dosar care se află în lucru la această unitate de poliţie conform adresei din 2010 a I.P.J. Vâlcea.
Din verificările efectuate, a rezultat că pe rolul Poliţiei municipiului Rm. Vâlcea s-a aflat în lucru şi Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, dosar format ca urmare a plângerii formulate de către numita P.E.R. împotriva fostului ei soţ, martorul D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.
Privitor la acest dosar, din examinarea actelor puse la dispoziţie de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, (vol. 6, filele 150 - 182) a rezultat că plângerea iniţială formulată de P.E.R. împotriva fostului soţ pentru săvârşirea infracţiunii de furt, la data de 30 aprilie 2009, a fost înregistrată mai întâi ca „lucrare", la data de 04 mai 2009, iar mai apoi, la data de 14 mai 2009, a fost înregistrată la „penal".
Cercetările iniţiale în această cauză au fost făcute de către numitul L.C., agent de politie la Poliţia municipiului Rm. Vâlcea - Biroul de Ordine Publică, fără ca acesta să deţină calitatea de organ al poliţiei judiciare.
După ce numita P.E.R. a formulat plângere penală la data de 30 aprilie 2009, în data de 04 mai 2009 inculpatul C.O.E. a purtat o discuţie telefonică cu aceasta, informând-o că pentru a rezolva această plângere va lua legătura cu primul procuror T. S-a precizat că aceste convorbiri şi comunicări telefonice, menţionate mai jos, au fost interceptate prin punerea în aplicare a autorizaţiilor din 2009 emise de Tribunalul Argeş ca urmare a efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 75/P/2008 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti.
Astfel, la data de 04 mai 2009, începând cu ora 07:28:38 C.O.E. poartă următoarea discuţie cu P.E.R. (vol. 2, fila 13):
„C.: L.fii atentai îmi fac treburile de dimiN. şi mă duc, da m-am gândit.mai bine s-ar putea să fie nevoie şi de P.! Mă duc să-l caut pă p. Pă T., pă primu* procuror să. Să vedem cum rezolvăm căzul, dar s-ar putea, să fie rezolvabil prin P.! Pă penal!
P.: Îhî!
C.: Înţelesăşi?!
P.: Da!
C.: Deci va trebui tot cu nea C. să. Să discutăm, da io oricum mă duc să-l întreb dacă trebuie neapărat prin nea C.!
P.: Îhî! Bine!
C.: Că totuşi trebuie să o rezolvi într-un fel, pui!
P.: Îhî!
C.: Chiar dacă o să renunţi ulterior, ştii?! Totuşi eu zic că ar trebui demarate treburile!."
Din această convorbire rezultă - conform acuzării - că plângerea formulată de către numita P.E.R. împotriva fostului ei soţ, nu era una serioasă, că va renunţa la ea ulterior, însă trebuie să fie rezolvată la penal şi să se consulte cu inculpatul T.T. p entru a vedea „ cum rezolvăm cazul".
Ulterior, în aceeaşi zi, inculpatul C.O. poartă o discuţie telefonică cu inculpatul T.T., discuţie în cadrul căreia îi solicită acestuia să se întâlnească, cei doi stabilind să se întâlnească în aceeaşi zi, seara, la ora 07:00.
Tot în ziua de 04 mai 2009, începând cu ora 21:22:53, inculpatul C.O.E. poartă o discuţie cu inculpatul T.T., hotărând ca aceştia să se întâlnească la domiciliul celui din urmă, discuţie din care redăm (vol. 2, filet 20):
„ C.: Mai sunteţi disponibil domnu. Primi.
T.: H. it scurt!
C.: Scurt!
T.: Ie scurtă treaba? Păi haideţi, haideţi că v-aştept!
C.: Bine! Când ajung la poartă vă dau un beep ca să nu mai.
T.: În 5 minute, nu?
C.: Da,da!
T.: Că vream să mă duc să fac şi io baie să. Bine!
C.: Da, da! Maxim maximorum!
T.: Bine! V-aştept!"
Din această discuţie, în opinia acuzării rezultă disponibilitatea inculpatului T.T. care deţine funcţia de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să se întâlnească cu inculpatul C.O.E. şi de asemenea, mai rezultă şi amabilitatea inculpatului T.T. faţă de inculpatul C.O.E.
Imediat după ce cei doi inculpaţi s-au întâlnit, în seara aceleiaşi zile de 04 mai 2009, începând cu ora 21:36:08 (vol. 2, filele 20-21) inculpatul C.O.E. poartă o discuţie telefonică cu numita P.E.R., discuţie din care se redau următoarele aspecte:
„C.: Fii atentă P. Uite de ce te sunai! Vezi că am vorbit cu O.!
P.: Aşa!
C.: M-asculţi?!'
P.: Da!
C.: Şi îîî. Miercuri la 10 rezolvăm prob elema! Ne-ntâlnim şi cu îți spun io! Numai să-mi aduci aminte!
P.: Cum. ai justificat?
C.: Cum?
P.: Că-i vorba de mine!
C.: N-am înţeles!
P.: Cum ai justificat că-i vorba de mine?
C.: Păi i-am explicat că eşti o colegă cu mine şi că lucrezi la noi la firmă! că că nu nu te-am băgat io în cacao!
P.: (...) va. (neinteligibil).
C.: Adică dă ce te temi dă justificarea asta?
P.: Nu vreau să ai probleme pui!
C.: Puiu. Deşi. Nu cred că ie treaba ăstora! Înţelegi? Până la urmă, deci nu. nu m-au întrebat, nu m-a întrebat T. şi nici ălălalt no să mă întrebe că.n-au tupeu să mă întrebe, deci io îţi spun că trebuie să rezolvăm o problemă, uite, chiar acuma trec pă sub fereastra ta!
P.:!!?
C.: Şi-o rezolvăm!"
Din conţinutul acestei redări a convorbirii rezultă că inculpatul C.O.E. s-a întâlnit cu inculpatul T.T., că va rezolva problema respectiv plângerea formulată de P.E.R., că nu ar fi treaba lui T.T. sau organelor de poliţie pentru a rezolva problema, însă acesta „nu m-a întrebat T. şi nici. Ălălalt no să mă întrebe că n-au tupeu să mă întrebe".
Tot din această convorbire rezultă că, în urma discuţiei purtată cu inculpatul T.T. o să se întâlnească cu cine trebuie şi de la politie şi de la „ei" (adică de la Parchet), discuţie din care se redau în continuare (vol. 2, fila 22):
» C.: Nu! Chiar nu trebuie, că nu vreau să te pun în situaţii. Deci tu ai de la aia făcută, plângerea la poliției.
P.: Da?!
C.: OM Şi o să ne întâlnim cu cine trebuie şi de la Poliție şi de la EI. O să vedem ce ie de făcut."
S-a precizat că, după ce inculpatul C.O.E. s-a întâlnit în seara zilei de 04 mai 2009 cu inculpatul T.T. la domiciliul acestuia, inculpatul T.T. poartă o discuţie cu inculpatul N.E., începând cu ora 21:30:29, discuţie din care sunt redate următoarele: (vol. 2, filele 87-88):
„T.: Îmi cer scuze că vă deranjez! Vă salut, vă salut domnu comandant!
N.: Aoleo, să trăiţi! Să Trăiţi! Am onoarea!
T.: Ce faceţi? îmi cer scuze că vă deranjez atât dă târziu
N.: Nu e nici un deranj. Sînt la televizor, acasă!
T.: Da?!
N.: Da,da!
T.: I.vreau să vă văd şi io zilele astea!
N.: Trec mâine pă la dumneavoastră?!
T.: Nu sînt la serviciu, că sînt în concediu!
N. : Nu. A!
T.: Puteţi .Ne putem vedea miercurii (n.n. respectiv 06 mai 2009)
N.: Miercuri! Ne vedem miercuri! Ne auzim la un telefon, ne dăm un semn".
Este indubitabil faptul că în discuţiile purtate de inculpatul C.O.E. cu inculpatul T.T., acesta din urmă a lăsat să se înţeleagă că are influentă asupra organelor poliţiei judiciare, cât şi a procurorilor, acest lucru rezultând din convorbirea redată mai sus, respectiv: „O să ne întâlnim cu cine trebuie şi de la Poliție şi de la ei".
În data de 05 mai 2009, începând cu ora 20:21:38,. inculpatul C.O.E. poartă o altă discuţie telefonică cu numita P.E.R., discuţie din care rezultă că, a doua zi, respectiv pe 06 mai 2009, trebuie să ia legătura cu inculpatul T.T. şi că acesta o să-i rezolve problema deoarece are datorii morale şi materiale faţă de el, discuţie din care se redau următoarele (vol. 2, filele 23-24):
„ C.: Mâine să-mi aduci aminte neapărat să sun p-ăla la 10!
P.: La 10 trebuie?
C.: La 09:30 da să ţii tu minte că eu s-ar putea să uit că mă iau cu cine ştie ce.
P.: Îhî!
C.: Şi uit! Şi trebuie să-lsuni.
P.: Îhî! Da! Dar nu mi-ai zis şi mie ce-a spus.
C.: A zis că o să ne rezolve problema !E. Î. are datorii morale şi materiale față de mine.
P.: Îhî!
C.: Şi-am fost la el acasă, i-am explicat cum stau lucrurile.
P.: Îhî!
C.: Şi-a zis că te ajută! "
Şi din această convorbire rezultă cu certitudine că inculpatul T.T. i-a promis inculpatului C.O.E. că o ajută pe învinuita P.E.R., Întrucât are. „Are datorii morale şi materiale fată de mine."
De asemenea, din această convorbire, rezultă cu certitudine că numita P.E.R., la momentul când a fost audiată în calitate de martor sub prestare de jurământ, a declarat în mod mincinos că nu a purtat discuţii cu inculpatul C.O.E. privitor la ajutorul pe care inculpatul T.T., care în calitatea sa de prim procuror, i-l va acorda pentru rezolvarea favorabilă a plângerii pe care a formulat-o împotriva fostului ei soţ, D.C..
De altfel, se arată în actul de sesizare a instanţei, şi pe parcursul urmăririi penale, după ce s-a început urmărirea penală faţă de P.E.R. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, cât şi după prezentarea materialului de urmărire penală, aceasta a susţinut că nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă cu toate că din convorbirile telefonice, aşa cum au fost redate mai sus, rezultă contrariul.
Din convorbirea anterior menţionată mai rezultă faptul că inculpatul C.O.E. a fost acasă la inculpatul T.T. pentru a-i explica cum stau lucrurile astfel că declaraţia inculpatului T.T., în sensul că a purtat discuţie cu inculpatul C.O.E. referitor la plângerea formulată de P.E.R. la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş nu poate fi luată în considerare,
Faptul că inculpatul T.T. urma să-l ajute pe inculpatul C.O.E. la rezolvarea favorabilă a plângerii formulate de numita P.E.R. rezultă şi din discuţia purtată de aceştia în data de 06 mai 2009 începând cu ora 11:02:01, discuţie din care se redau următoarele (vol. 2, filele 24-25):
„ T.: Da domn:;" director!
C.: Să trăiţi
T.: N-am uitat n-am uitat.
C.: V-am sunai pentru chestia aia, dacăi.
T.: Da! N-am uitat, ştiu, ştiu.
C.: Bine!
T.: Nici un fel de problemă! I. Am avut telefonul. l-am lăsat acasă, l-am uitat! Eu acum am venit de la Piteşti!
C.: Am înţeles!
T.: N-am uitat! N-am uitat staţi liniştii."
În seara aceleiaşi zile, conform înţelegerii dintre inculpatul T.T. şi numitul N.E., poartă o discuţie telefonică, hotărând să se întâlnească la domiciliul inculpatului T.T., discuţie din care se redau următoarele (vol. 2, filele 88-89):
„ T.: Aste este! N. Vream să. Aş fi vrut să.să vă văd, nu ştiu când puteţi dumneavoastră!
N.: Păiî. Ne. Astăzi, acum?
T.: Păi dacă aţi putea ieşi spre
N.: Unde vă găsesc ?
T.: Io am ajuns acuma acasă!
N.: Păi vin pân-acolo, vă dau un semn când sunt în față?!
T..- Îhî! Îhî! Îhî!
N. : Da?! Bine, am înţeles!
T.: Un minut, un minut vreau să vă.(neinteligibil).
N.: Am înţeles! Am înţeleşi"
Imediat după ce inculpatul T.T. s-a întâlnit cu numitul N.E., conform celor stabilite în convorbirea redată mai sus, acesta poartă o convorbire telefonică cu inculpatul C.O.E., convorbire din care se redau următoarele (vol. 2, filele 25-26) :
„ T.: Ati putea-o .Să o trimiteri luni dimineață pe doamna la domnu comisar şef.
N. E.?
C.: Îhî!
T.: Luni dimiN.! Că dumnealui nu este în în perioada asta de timp la serviciu! Da?!
C.: Ihî!
T.: Vă rog eu mult de tot! Bine?
C.: Bine!
T.: Doamna. doamna P., parcă? Da?!
C.: Da,da!
T.: Deci Iuni dimiN. la ora 09. Să fie acolo. Şi să spună.
C.: Îhî!
T.:că a fost chemată de dumnealui, da?."
După această convorbire între cei doi inculpaţi, inculpatul C.O.E., poartă o discuţie telefonică cu numita P.E.R., discuţie din care se redau următoarele (vol. 2, filele 26-27):
„. C.: Vezi că mă sună T.. M-asculţi?
P.: Aşa! Da, te ascult!
C.: Şi. Aia. Trebuie să mergi măi acolo la (..). Da o să mergem împreuna.
P.: Unde să merg?
C.: Vână la cineva la.lapoliţiei
P.: De ce ?
C.: Păi a povestit T. şi probabil că să mai dai o declaraţie ceva!."
Şi din această convorbire, în opinia acuzării, rezultă că inculpatul T.T., aflându-se în afara cadrului legal, a avut influenţă reală asupra ofiţerului de poliţie N.E. sau a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra acestuia şi asupra procurorilor care supravegheau această cauză, pentru ca plângerea formulată de numita P.E.R. împotriva fostului ei soţ, pentru infracţiunea de furt calificat, să fie soluţionată favorabil acesteia.
Tot din discuţiile telefonice purtate de cei doi, a rezultat că ajutorul dat de inculpatul T.T. numitei P.E.R. nu a fost dezinteresat, astfel că, într-o discuţie telefonică purtată în data de 26 mai 2009, începând cu ora 13:29:45, inculpatul T.T. cere permisiunea inculpatului C.O.E. să treacă pe la acesta să ia un pachet, discuţie din care se redau următoarele (vol. 2, fila 30):
„ T.: Toată stima domnu director!
C.:Să trăiţi!
T.: I. pot să trec şi eu pă la dumneavoastră să iau pachetul ăla?
C.: Da! Duceţi-vă la domnu inginer P. ! P.!
T.: Ingineru P. ?
C.: Da!
T.: Păi o să trec eu în 20 dă minute, maximum!"
Din această discuţie, rezultă şi disponibilitatea inculpatului C.O.E. de a-i remite inculpatului T.T. bunul soliciat (pachetul ăla).
În aceeaşi zi, începând cu ora 13:30:31, C.O.E. poartă o discuţie telefonică cu martorul P., discuţie din care se redau următoarele (yol.2, fila 31):
„C.: Fii atent, când te duci la urmă vezi că vine T. după drujba aia.
P.: Îhî!
C.: Dă-i în lei dă ulei că la cât ie de zgârcit ie-n stare să bage benzină. (neinteligibil). Şi ne-o strică!"
Din această discuţie rezultă că inculpatul C.O.E. i-a remis inculpatului T.T. o drujbă echipată în mod corespunzător pentru folosire.
De asemenea, dintr-o convorbire telefonică purtată de inculpatul C.O.E. cu numita P.E.R. rezultă că aceasta din urmă nu poseda act de provenienţă al telefonului pe care fostul ei soţ l-ar fi sustras şi nu a putut să facă proba că este proprietara acestui telefon la organele de poliţie, hotărând să întocmească în fals o factură pe firma SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, discuţie din care se redau următoarele (vol. 2, fila 33):
„ C.: Păi. Nu, da el ce voia de fapt?
P.: El vroia o factură dă telefon, da o factură dă telefon care să fie pe numele meu.
C.: Aşa! De ce?
P.: Ca să pot să justific că era telefonul meu!
C.: Bă cretin individ!
P.: Că dacă nu î. Ar fi trebuit să facă. Firma să se considere parte civilă firma şi să fi făcut firma o plângere împotriva lui pentru telefon. „Domne de ce acu.deci.astea s-au făcut!" C.: Păi ce treabă avea firma?
P.: Firma n-are nici o legătură! (neinteligibil).
C.: Mă ce dobitoc!
P.:(neinteligibil).
C.: Trebuie să vorbesc cu ăştia! Păi da. Ştii ce cred că ar trebui să-ţi fac?! Hai mă să facem o factură după firmă pă numele tău şi s-o antedatăm!
P.: Ca să afle toată firma!?
C.: Păi nu că. Nu o facem publică!
P.: Cum n-o facem publică?!
C.: Păi ţie îţi trebuie o factură, o copie după o factură! Iau eu un facturier, fac o factură dup aia o anulez!
P.: Păi nu merge măi pui, că oricum se vede anulată, ce ai!"
Cu privire la plângerea formulată de numita P.E.R. împotriva fostului ei soţ D.C., acesta din urmă fiind audiat în calitate de martor sub prestare de jurământ, a precizat că nu a sustras telefonul fostei sale soţii pentru a şi-l însuşi, ci i l-a luat din mână pentru a-i arăta acesteia mesaje pe care i le dădea inculpatului C.O.E., declaraţie din care se redau următoarele:
„Pe la sfârşitul lunii aprilie, în orice ca% imediat după Paşti, mă aflam în Rm. Vâlcea la un bar.
În timp ce eram pe terasa barului, am vă%ut că în părculeţul din apropiere, a apărut fosta mea soţie, P.E.R. cu fetiţa noastră şi însoţite de C.O.E. Aceştia au stat pe o bancă cca.10-15 minute, iar ulterior C.O. a plecat. După ce mi-am băut cafeaua la terasă, m-am dus să discut cu fiica mea în vârstă de 4 ani. M-am jucat cu copilul, după care am discutat' cu fosta soţie amical, timp de aproximativ 15 minute, după care le-am condus spre casă, respectiv la domiciliul fostei soţii. In timpul discuţiei cu fosta soţie ne-am făcut reciproc reproşuri, privind viaţa dusă de noi pe timpul căsătoriei.
La un moment dat eu i-am spus că ceea ce susţine ea sunt aberaţii, iar unul dintre motivele pentru care ne-am despărţit a fost relaţia acesteia cu C.O.E. Reproşându-i acest aspect, i-am cerut telefonul fostei soţii ca să-i arăt cape telefon sunt mesaje ale lui C.
Eu i l-am luat efectiv telefonul din mână, fără ca ea să opună rezistenţă, dar şi fără să mi-l dea, intenţia mea fiind de a-i arăta pe telefon acele mesaje, nu pentru a mi-l însuşi "
Faptul că telefonul a fost luat de către martorul D.C. cu scopul arătat de acesta în declaraţia sa şi nu cu scopul de a şi-l însuşi rezultă chiar din convorbirea purtată de către numita P.E.R. cu inculpatul C.O.E., în sensul că aceasta o să renunţe ulterior la plângere, însă scopul era ca martorul D.C. să nu o mai viteze pe aceasta pentru a-şi vedea copilul (vol. 2, fila 13).
Aşa cum rezultă din cele expuse mai sus, inculpatul T.T., la solicitarea inculpatului C.O.E., a lăsat să se înţeleagă şi chiar a făcut demersuri pentru ca plângerea formulată de numita P.E.R. să fie înregistrată la „penal", după ce în prealabil a purtat discuţii cu numitul N.E.
De asemenea, din cele de mai sus, rezultă că inculpatul T.T. a făcut demersuri pentru a o ajuta pe persoana apropiată inculpatului C.O.E., întrucât avea datorii morale şi materiale faţă de acesta.
În declaraţia din data de 16 noiembrie 2010 privitor la dosarele pe care le-a avut pe rolul organelor de poliţie, inculpatul C.O.E. a arătat că nu a ajuns niciodată în faţa unui procuror, iar unele dintre dosarele formate la plângerea sa nu au fost soluţionate favorabil acestuia, declaraţie din care se redau următoarele (vol. 1, filele 20-21):
"Cu privire la dosarele menţionate, pot să dau explicaţie la fiecare din acestea în parte.
Cu privire la dosarele care s-au aflat la Postul de poliţie Zătreni, arăt că acestea au fost soluţionate nefavorabil pentru firma al cărei administrator sunt şi nici nu am insistat la nimeni pentru ca aceste dosare să-mi fie rezolvate favorabil, deşi aveam interes, în sensul că materialele şi utilajele sustrase erau asigurate, iar dacă se dovedea că au fost sustrase, eu puteam să ridic asigurarea.
În legătură cu plângerea formulată de D.D., arăt că justiţia şi-a spus o dată cuvântul, cerându-se şi punctul de vedere al I.T.M. care mi-a dat dreptate şi s-a constatat că plângerea nu a fost depusă în timp util. De al fel, cu D., eu am recunoscut toate învinuirile care mi s-au adus, numai că mi există o procedură care să-i dea dreptate.
Pentru dosarul în care D.D. a formulat plângere împotriva mea nu a intervenit absolut nici o persoană pentru ca să nu fiu pus sub învinuire. De altfel, D.D. a formulat plângeri şi la alte organe ale statului, inclusiv la Preşedintele României.
În ceea ce priveşte dosarul format la plângerea numitei P.E.R. Ştiu că aceasta se despărţise de soţul ei, şi după despărţire, ştiu că fostul ei soţ îi făcea permanent şicane, inclusiv deposedând-o de telefonul mobil în faţa blocului acesteia. Eu am fătuit-o pe aceasta să formulele o plângere la organele de poliţie, cu toate astea nu am vrut să-ifac rău fostului ei soţ, însă am dorit ca aceste plângeri ale doamnei P.E.R. să rămână înregistrate, pentru că fostul ei soţ devenea foarte violent când bea. In legătură cu acest dosar, eu nu am apelat la domnul prim procuror T.T.pentm a mă ajuta, însă îmi aduc aminte că am fost la biroul acestuia şi am discutat în legătură cu plângerea formulată de P.E.R.. Precizez că niciodată nu am fost în audienţă la T.T., ci am fost la biroul acestuia fiind amici. T.T. m-a fătuit să mă adresez organelor de poliţie, fără să-mi indice un anumit poliţist.
Eu ştiu că P.E.R. a primit o soluţie nefavorabilă în acest dosar şi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.C. Doamna P.E.R. m-a întrebat dacă trebuie să mai facă o reclamaţie, respectiv mi-a cerut sfatul şi eu am sfătuit-o să nu mai facă ".
Privitor la aceste afirmaţii, este indubitabil faptul că inculpatul C.O.E. primise garanţii de la inculpatul T.T. că îl ajută pentru ca dosarele în care avea interese să-i fie soluţionate favorabil, fapt pentru care i-a remis cele 5 bunuri electrocasnice, la care s-a făcut referire mai sus, şi a executat prin salariaţii SC E.V. SRL, al cărui administrator este, lucrări la imobilele proprietatea sa şi ale fiicei sale, numita S.E.L.
De asemenea, din această declaraţie rezultă că inculpatul C.O.E. a fost nemulţumit de modul în care au fost soluţionate unele dintre dosarele formate la plângerea sa, în calitate de administrator al SC E.V. SRL Rm. Vâlcea.
Astfel, acesta a precizat că în Dosarul cu nr. 1560/P/2009 al Parclietului de pe lângă Judecătoria Bălceşti a fost adoptată o soluţie de neîncepere a urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea. Acesta a fost şi motivul pentru care în discuţia pe care a purtat-o la data de 05 mai 2009 cu numita P.E.R., inculpatul C.O.E. a menţionat că inculpatul T.T. are datorii morale şi materiale faţă de el. Mai mult decât atât, din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că între inculpatul C.O.E. şi inculpatul T.T. nu exista o relaţie apropiată care să justifice acordarea unor gratificaţii, iar bunurile şi serviciile au fost remise pentru ca inculpatul C.O.E. să cumpere influenţa susnumitului iar inculpatul T.T. să-şi traficheze influenţa asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.J.P. Vâlcea, a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea sau a procurorilor din cadrul parchetelor arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea pentru a se adopta soluţii favorabile în dosarele penale în care inculpatul C.O.E. avea interese.
Pe parcursul urmăririi penale, numitul M.F., aşa cum. s-a arătat mai sus, a revenit la declaraţia dată sub prestare de jurământ şi a făcut o declaraţie conformă cu realitatea care concordă cu celelalte probe administrate în cauză, iar numitul N.E. şi-a retras mărturia, după ce acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Potrivit rechizitoriului, faptele anterior menţionate au fost încadrate, în drept, după cum urmează:
Faptele inculpatului T.T., care în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă Curte de Apel, în perioada 2006 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la inculpatul C.O.E., administrator al SC E.V. SRL Rm.Vâlcea, în două rânduri, bunuri electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei, care au fost facturate şi plătite de această societate comercială, şi în cinci rânduri a pretins şi primit de la acelaşi inculpat servicii constând în executarea unor lucrări la imobilele proprietatea sa sau la imobilul proprietatea fiicei sale, numita S.E.L., în valoare totală de 14.062,48 lei, lucrări executate de SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, fără să fie facturate şi plătite, inculpatul T.T., având influenţă reală sau lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra organelor poliţiei judiciară din cadrul I.P.J. Vâlcea, asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât şi a procurorilor de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări faţă de inculpatul C.O.E. şi faţă de salariaţi ai SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, cât şi dosarele formate ca urmare a plângerilor inculpatului C.O.E. sau a persoanelor apropiate acestuia să primească soluţii favorabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6 şi art. 7alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului C.O.E. care, în calitate de administrator al SC E.V. SRL Rm. Vâlcea, în perioada 2006 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a oferit şi dat efectiv inculpatului T.T., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curte de apel, în două rânduri bunuri electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei, care au fost facturate şi plătite de către SC E.V. SRL Rm.Vâlcea, şi servicii constând în executarea unor lucrări la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea fiicei acestuia, numita S.E.L., în valoare totală de 14.062,48 lei, lucrări executate de SC E.V. SRL Rm.Vâlcea, fără să fie facturate şi plătite, inculpatul T.T., având influenţă sau lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra organelor politiei judiciară din cadrul I.P.J. Vâlcea, asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât şi a procurorilor de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări faţă de inculpatul C.O.E. şi faţă de salariaţi ai SC E.V. SRL Rm.Vâlcea, cât şi dosarele formate ca urmare a plângerilor inculpatului C.O.E. sau a persoanelor apropiate acestuia să primească soluţii favorabile, întruneşte elementele constitutive ale mfracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, faptă prev.şi ped.de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic.disp. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatei P.E.R. care, fiind ascultată în calitate de martor în cauza în care s-a efectuat urmărirea penală faţă de inculpaţii T.T. şi C.O.E., sub prestare de jurământ, a făcut afirmaţii mincinoase în ceea ce priveşte discuţiile pe care le-a avut cu inculpatul C.O.E., referitoare la ajutorul pe care inculpatul T.T. urma să îl acorde acesteia ca urmare a plângerii pe care a formulat-o împotriva fostului ei soţ, D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, faptă prev.şi ped.de art. 260 C. pen.
Cu referire la măsurile asigurătorii, în rechizitoriu s-au menţionat următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 141/P/2010 din 02 decembrie 2010 (vol. 3, filele 161-164), s-a dispus instituirea sechestrului penal pe bunurile mobile/imobile aparţinând inculpaţilor T.T. şi C.O.E., până la concurenţa sumei de 19.279,18 lei, reprezentând valoarea sumei care în cauză formează obiectul infracţiunilor de corupţie.
Suma de 19.279,18 lei reprezintă contravaloarea materialelor utilizate de către prestatorul SC E.V. SRL Rm. Vâlcea pentru lucrările efectuate la imobilele aparţinând inculpatului T.T. şi fiicei sale, S.E.L., a manoperei, precum şi contravaloarea bunurilor electrocasnice remise de inculpatul C.O.E. inculpatului T.T.
La data de 02 decembrie 2010, conform procesului verbal din 2010 (vol. 3, filele 165-167) s-a instituit sechestrul penal asupra autoturismului, aparţinând inculpatului T.T., până la concurenţa sumei de 19.279,18 lei.
La data de 02 decembrie 2010, conform procesului verbal din 2010 (vol. 3, filele 168-169), organul de urmărire penală i-a adus la cunoştinţă inculpatului C.O.E. ordonanţa de luare a măsurilor asigurătorii din 2010, din data de 02 decembrie 2010, prilej cu care acesta a precizat că va discuta cu familia şi va consemna la SC C.E.C. B. SA. suma de 19.279,18 lei.
Suma de 19.279,18 lei a fost consemnată la SC C.E.C. B. SA - Sucursala Rm. Vâlcea, în data de 03 decembrie 2010, pe numele inculpatului C.O.-E., la dispoziţia D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, prilej cu care au fost eliberate recipisa de consemnare din 03 decembrie 2010 şi chitanţa din 03 decembrie 2010, (vol. 3, filele 171-172).
Cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 13 noiembrie 2010, efectuate la imobilele proprietatea inculpatului T.T., de la domiciliul acestuia din Rm. Vâlcea, a fost ridicat, ca probă, aspiratorul, iar de la locuinţa acestuia din com. Drăgoeşti, sat Buciumeni, judeţul Vâlcea a fost ridicat ca probă un fier de călcat.
De asemenea, cu privire la celelalte bunuri identificate la locuinţa de domiciliu din Rm. Vâlcea, respectiv cu privire la televizorul L.C.D. şi a frigiderului cu două uşi, i s-a pus îa vedere inculpatului T.T. că aceste bunuri i se lasă în custodie şi să nu fie înstrăinate până la finalizarea cercetărilor (vol. 3, filele 55-56).
II.l. Judecarea cauzei în primă instanţă (primul ciclu procesual).
IIl.a Cauza a fost iniţial înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub nr. 82/46/2011 la data de 10 februarie 2011.
Prin sentinţa penală nr. 663 din 29 aprilie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admisă cererea inculpatului T.T. şi a fost strămutată judecarea cauzei la Curtea de Apel Ploieşti.
Ill.b Prin sentinţa penală nr. 159 din 27 septembrie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, Secţia penală, a dispus următoarele:
- în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul T.T. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
- în baza art. 2 pct. 2 lita) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C.O.E. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă îa formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
- în baza art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata P.E.R. pentru săvârşirea mfiacţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 260 C. pen.
De asemenea, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit în baza ordonanţei nr. 141 din 2 decembrie 2010, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti, prin procesele - verbale din 2 decembrie 2010, asupra, aparţinând inculpatului T.T. şi asupra sumei de 19.279,18 lei, consemnată la C.E.C. B. de inculpatul C.O.E., cu recipisa şi chitanţa din 3 decembrie 2010.
S-a dispus să rămână în sarcina statului toate cheltuielile judiciare avansate de stat îa cursul urmăririi penale şi al judecăţii.
Centru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut minatoarele:
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti în primă instanţă, inculpaţii T.T. şi C.O.E. au ridicat o serie de chestiuni prealabile pe care le-au intitulat "excepţii de nulitate absolută a unor acte procedurale efectuate în cursul umiăririi penale" iar instanţa de fond, prin încheierea de la data de 15 septembrie 2011, a statuat că cererile privind constatarea nulităţii autorizaţiilor de interceptare a convorbirilor telefonice şi ale autorizaţiilor de percheziţie nu sunt chestiuni prealabile incidentale, de natură să împiedice începerea cercetării judecătoreşti, ci chestiuni care ţin de evaluarea legalităţii şi de interpretarea probelor administrate în cursul urmăririi penale. Analiza acestor mijloace de probă, inclusiv analiza legalităţii administrării acestora, despre care inculpaţii au susţinut că ar fi fost obţinute în mod ilegal, iar actele procedurale în baza cărora s-au administrat ar fi lovite de nulitate absolută, a fost făcută în partea expozitivă a sentinţei penale nr. 159 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti (pag. 16-20), Înalta Curte apreciind că nu este necesară reluarea acestei analize la prezenta decizie.
Pe fondul cauzei, judecătorul curţii de apel a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor T.T. şi C.O. deoarece faptelor le lipseşte un element constitutiv al infracţiunii, menţionând, în sinteză, următoarele:
- În ce priveşte bunurile electronice şi electrocasnice achiziţionate de la D. Râmnicu Vâlcea, curtea de apel a reţinut că este de necontestat faptul că acestea sunt ih posesia inculpatului T.T., că achiziţiile au avut în loc în 22 septembrie 2009 şi 18 noiembrie 2009, în scriptele SC E.V. SRL, apărând ca fiind achiziţionate si plătite de către această societate. Cu toate acestea, curtea de apel a considerat că nu sunt lipsite de credibilitate susţinerile celor doi inculpaţi, confirmate de martora B.M., potrivit cărora SC E.V. SRL, prin persoana lui C.O.E., şi având franciza D., putea să cumpere sau să primească, în compensarea comisionului datorat de D., şi apoi să revândă unor persoane fizice, bunuri electronice şi electrocasnice de la D. În privinţa achitării lor de inculpatul T.T., către inculpatul C.O., curtea de apel a menţionat că, deşi nu există un document scris în sprijinul susţinerilor inculpaţilor căpiata a fost făcută direct între cei doi, în două rate, totuşi există împrejurări ce nu pot fi ignorate. In primul rând, inculpatul T.T. s-a prezentat personal la magazinul D. şi a ales respectivele obiecte, fiind interesat de preţul acestora (depoziţia martorului M.N. - filele 7, 8, d.p.i., vol. 3), apoi a fost văzut la sediul SC E.V. SRL, când susţine că a făcut cele două plăţi (depoziţiile martorilor D.C. -fila 31, verso, d.p.i., vol. 3 şi N.I., fila 252, d.p.i, vol. 3). Conchide judecătorul curţii de apel că, pentru o persoană având funcţia sa, dacă urma să le primească gratuit, un astfel de comportament al inculpatului T.T. este cel puţin imprudent şi inexplicabil, mai ales dacă ar fi avut o înţelegere infracţională datând din 2006 sau 2007 cu inculpatul C.O., aşa cum susţine acuzarea;
- în ce priveşte serviciile de construcţii, instanţa de fond a arătat că, deşi inculpatul T.T. nu poate justifica integral cu documente scrise plata tuturor lucrărilor de instalaţii şi finisaje, executate cu lucrătorii SC E.V. SRL la imobilele proprietatea sa sau remiterea obiectelor electronice şi electrocasnice, fapta nu îmbracă elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., nefiind probe că ar fi avut aceste beneficii pentru că l-a lăsat să creadă pe coinculpatul C.O.E. că are influenţă asupra poliţiştilor sau procurorilor din subordine, în calitatea sa de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru a-i determina să rezolve favorabil dosarele acestuia.
În sfârşit, judecătorul curţii de apel a apreciat că faptei inculpatei P.E.R., care a preferat să declare că nu-şi aminteşte despre conţinutul discuţiilor purtate cu C.O.E., cu privire la T.T. şi la plângerea formulată de ea împotriva fostului soț D.C., îi lipseşte latura subiectivă, fiind comisă cu vădita intenţie de a nu se auto-incrimina. S-a susţinut că chiar din modalitatea de formulare a acuzaţiei ar rezulta că martorei P.E.R. i se cerea să se auto-incnmineze, ea riscând acuzaţii de complicitate la trafic de influenţă sau complicitate la cumpărare de influenţă, sancţionate mai grav, cu închisoare de la 2 la 10 ani sau de la 2 la 8 ani, sancţionate mai grav decât mărturia mincinoasă, pentru care pedeapsa este de la 1 la 5 ani închisoare. S-a mai arătat de judecătorul curţii de apel că în momentul la care numita P.E.R. a fost audiată în calitate de martor în acest dosar, coinculpatul C.O.E. era arestat preventiv în Dosarul nr. 75/P/2008, acuzat tot pentru fapte de corupţie, astfel încât este de înţeles prudenţa pe care a.manifestat-o martora în declaraţia pe care a dat-o la D.N.A, la data de 18 noiembrie 2010 (filele 301-303, d.u.p., vol. l). Chiar dacă legea procesual penală română nu reglementează şi situaţia martorului care se poate auto incrimina prin declaraţiile ce-i sunt solicitate, beneficiind de "dreptulla tăcere" doar învinuitul sau inculpatul, judecătorul a apreciat că sunt aplicabile principiile ce se desprind din jurisprudenţa C.E.D.O. cu privire la aplicabilitatea art. 6 din Convenţie pentru persoana care figurează în proces în calitate de martor. Astfel, C.E.D.O. a subliniat în cauza Serves vs. Franţa din anul 1997 că, fată de caracterul autonom al noţiunii de "acuzaţie în materie penală", şi martorul se bucură de acest drept în măsura în care prin declaraţia pe care o face s-ar putea incrimina.
II.1. C Prin Decizia penală nr. 1801 din 27 mai 2013, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile (la data respectivă, devolutive integral, în fapt şi în drept) declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii T.T., P.E.R. şi C.O.E. împotriva sentinţei penale nr. 159 din 27 septembrie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. A fost casată sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti.
III. Rejudecarea cauzei în primă instanţă
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, rejudecând cauza, prin sentinţa penală nr. 233 din 6 decembrie 2013, a dispus următoarele:
- în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.T. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.O.E. pentru săvârşirea infracțiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.;
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap la art. 101 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E.R. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 260 C. pen.
Conform art. 357 alin. (2) lit. c) rap. la art. 163 şi urm. C. proc. pen. a ridicat sechestrul asigurător luat prin Ordonanţa nr. 141 din 02 decembrie 2010 a D.N.A.-Serviciul Teritorial Piteşti asupra autoturismului, aparţinând inculpatului T.T. şi asupra sumei de 19.279,18 lei, consemnată la C.E.C. B. de inculpatul C.O.E. cu recipisa şi chitanţa din 03 decembrie 2010.
S-a dispus ca toate cheltuielile judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul curţii de apel, în rejudecare, a reţinut următoarele: În prealabil, şi instanţa de rejudecare a examinat criticile inculpaţilor referitoare la legalitatea unor mijloace de probă (pag. 14-15 din sentinţa atacată).
Cu referire la faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, judecătorul instanţei de rejudecare în fond a cauzei penale a reţinut următoarele:
Inculpatul T.T. a fost trimis în judecată de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 5-7 din Legea nr. 78/2000, în formă continuată. Potrivit art. 257 C. pen., constituie infracţiunea de trafic de influenţă, primirea oripretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă aspra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Infracţiunea prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.O.E. constă va. promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l deteunina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Pentru săvârşirea mfractiunilor, legea nu prevede vreo situaţie premisă ori vreo calitate specială a autorului, subiect activ putând fi orice persoană.
În ceea ce priveşte latura obiectivă a primei infracţiuni, aceasta are două componente principale, pe de o parte este necesar să se realizeze elementul material într-una din cele trei modalităţi constând în: „primire", „pretindere" ori „acceptarea de promisiuni, de daruri". Cea de a doua componentă a laturii obiective constă în necesitatea ca autorul să promită o intervenţie, întrucât are influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pe care l-ar putea influenţa şi în a cărui atribuţie de serviciu cade solicitarea cumpărătorului de influenţă, pentru care se realizează prima componentă a laturii obiective (primirea, pretinderea ori acceptarea de promisiuni de daruri).
Referitor la primul aspect al laturii obiective, şi anume modalitatea sub care se comite elementul material al infracţiunii de traSc de influentă, judecătorul fondului a reţinut că acesta s-a realizat de către inculpatul T.T. sub forma prunirii de bunuri ori servicii.
Astfel, s-a reţinut, din probele administrate în ambele faze procesuale, că la datele de 22 septembrie 2008 şi 18 noiembrie 2008 inculpatul T.T. a achiziţionat de la magazinul D. Rm. Vâlcea, mai multe produse electrocasnice, printre care un T.V. L.C.D., staţie Tefal, aspirator, frigider şi un receiver, bunuri în valoare totală de 5.215,70 lei. Modalitatea prin care au fost achiziţionate aceste bunuri electrocasnice nu este contestată de către inculpatul T.T. ori inculpatul C.O.E.
În aceste sens, din probele administrate în cauză (declaraţiile martorilor M.N., B.M., D.C. şi N.I. coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi) rezultă că magazinul D. din Râmnicu Vâlcea îşi desfăşoară activitatea de vânzare într-un imobil (spaţiu) închiriat de la SC E.V. SRL, firmă administrată de către inculpatul C.O.E., iar acesta din urmă deţine franciza D. şi, în temeiul contractului, are un comision din vânzarea bunurilor, dar poate şi să primească, în compensare, asemenea produse după care, să le revândă.
Inculpatul T.T. s-a deplasat împreună cu fiica sa, numita S.L., la magazinul DOMO interesându-se de anumite produse, ocazie cu care a aflat că acestea pot fi achiziţionate şi direct de la firma inculpatului C.O.E., cu plata în rate.
În continuare, inculpatul T.T. a urmat procedura de achiziţie a bunurilor electrocasnice de la magazinul D. prin firma inculpatului C.O.E., întrucât gradul de îndatorare la bănci nu îi permitea alte credite.
Referitor la plata acestor bunuri, judecătorul fondului a reţinut că inculpatul T.T. nu a putut prezenta documente din care să rezulte că a făcut plata către firma SC E.V. SRL, afirmând însă că plata efectivă s-a făcut direct către inculpatul C.O.E., în numerar, fără ca acesta să-i remită vreo chitanţă. Totuşi inculpatul nu arată motivul pentru care nu a solicitat chitanţă inculpatului C.O.E., mai ales că bunurile erau vândute de firma acestuia.
În susţinerea acestei afirmaţii, inculpatul T.T. a invocat declaraţiile martorilor D.C., N.I. şi Z.V. (acesta din urmă - şofer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Râmnicu Vâlcea şi audiat în rejudecare, la termenul din 27 noiembrie 2013), care l-au văzut la sediul firmei SC E.V. SRL când susţine că a făcut plata celor două rate.
Judecătorul fondului a apreciat însă că declaraţiile date de aceşti martori nu confirmă plata pe care arfifăcut-o inculpatul T.T. direct inculpatului C.O.E. deoarece au declarat că nu au văzut personal acest lucru pentru că inculpatul T.T. a intrat în biroul inculpatului C.O.E. Martorii au confirmat numai prezenţa inculpatului T.T. la sediul .firmei SC E.V. SRL, iar nu şi efectuarea plăţii către inculpatul C.O.E.
Nici martorul Z.V., audiat în al doilea ciclu procesual, nu a văzut dacă inculpatul T.T. a plătit vreo sumă de bani inculpatului C.O.E., întrucât a rămas în autoturism, neintrând în sediul firmei SC E.V. SRL, odată cu şeful său.
În opinia judecătorului instanţei de fond, faptul că inculpatul T.T. nu a achitat preţul bunurilor electrocasnice luate de la D., prin. firma SC E.V. SRL, nu rezultă numai din nedovedirea prin martori de către el a plăţii efective, ci rezultă, în primul rând, din documentele existente la dosar.
A arătat judecătorul instanţei de fond că inculpatul nu trebuie să-şi demonstreze nevinovăţia, iar în concret faptul principal corelativ (plata produselor), însă poate să probeze lipsa de temeinicie a probelor acuzării, conform art. 66 C. proc. pen., numai că, în speţă el nu a putut demonstra acest din urmă aspect.
Astfel, în agenda martorei B.M. (angajată la SC E.V. SRL), ridicată cu ocazia percheziţiei în Dosarul nr. 75/P/2008, în care era cercetat inculpatul C.O.E. (fila 17 vol. V), se precizează că bunurile electrocasnice au fost ridicate la 22 septembrie 2008 de către inculpatul T.T.. Totodată, din factura în valoare de 3.917,80 din 30 septembrie 2008, găsită cu acest prilej, rezultă că bunurile ridicate de inculpatul T.T. la 22 septembrie 2008 au fost achiziţionate de SC E.V. SRL (fila 13, vol. IV), respectiv L.C.D., fier de călcat Tefal, aspirator şi un frigider.
De asemenea, la data de 18 noiembrie 2008 inculpatul T.T. a ridicat de la SC D. SA un receiver, bun achiziţionat tot de la firma inculpatului C.O.E. conform facturii întocmită ulterior la 29 noiembrie 2008, în valoare de 1.297,90 lei.
Din nota de constatare întocmită de Garda Financiară, secţia Ag. rezultă, că produsele achiziţionate în baza facturilor fiscale din 30 aprilie 2008 şi din 29 noiembrie 2008, în baza cărora firma inculpatului C.O.E. a achiziţionat bunurile ridicate de inculpatul T.T., au fost descărcate din gestiune în baza unor bonuri de consum colectiv, din 02 septembrie 2008 și, respectiv din 01 noiembrie 2008, întocmite pentru o lucrare la Primăria Borbeşti (fila 5-6, vol. IV).
Judecătorul fondului a menţionat că, având în vedere aceste documente, rezultă veridicitatea acuzaţiei şi dovedirea primirii bunurilor de către inculpatul T.T. fără a le plăti, mai ales că, aşa cum reiese din actele firmei SC E.V. SRL, bunurile respective au fost consumate înainte de a fi achiziţionate.
În concluzie, judecătorul instanţei de fond a reţinut că bunurile electrocasnice ridicate de inculpatul T.T. de la magazinul D. Râmnicu Vâlcea, în baza dispoziţiei inculpatului C.O.E., nu au fost achitate.
De asemenea, referitor la lucrările efectuate de către firma inculpatului C.O.E. la imobilele aparţinând inculpatului T.T. şi a fiicei acestuia, numita S.L., judecătorul fondului a reţinut că probele administrate în cauză confirmă faptul că inculpatul T.T. a beneficiat de serviciile oferite de această firmă.
În acest sens, din verificările efectuate de organele fiscale, la firma inculpatului C.O.E., rezultă inexistenţa documentelor care să ateste plata lucrărilor efectuate de angajaţi ai SC E.V. SRL, lucrări recunoscute de către inculpatul T.T. şi fiica sa S.L.
Din nota de constatare încheiată la data de 26 noiembrie 2010 de către Garda Financiară Ag. s-a constatat că în perioada 2006-2010, în contabilitatea firmei inculpatului C.O.E., în sistemul informatic, aceasta a înregistrat consumuri materiale pentru construcţii şi instaktii, evidenţiate în cinci fişe de lucrări cu titulatura „T.", în valoare de 11.273,06 lei (fila 59-79 vol. IV dosar urmărire penală). Aceste consumuri de materiale din cele cinci fişe au fost înregistrate pe cheltuieli de SC E.V. SRL (filele 60-61, vol. IV). In opinia instanţei de fond este eronată însă perioada consemnată de Garda Financiară, întrucât lucrările au avut loc după anul 2007, aşa cum reiese din declaraţiile martorilor ce au efectuat reparaţiile şi amenajările.
În opinia judecătorului instanţei de fond, nota de constatare menţionată demonstrează aspectul că în baza contabilă a firmei SC E.V. SRL nu s-a facturat şi încasat costul acestor lucrări de la beneficiar.
Singura plată efectivă a inculpatului T.T. a fost cea în sumă de 440,80 lei din data de 11 aprilie 2008, aşa cum rezultă din aceeaşi notă de constatare a Gărzii Financiare Argeş.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul T.T. nu contestă efectuarea lucrărilor la imobilul său de către angajaţi ai SC E.V. SRL, dar susţine faptul că a plătit c/val. acestora inculpatului C.O.E. numai că, la fel ca şi în cazul bunurilor electrocasnice, doar acesta din urmă confirmă plata, în timp ce din documentele contabile rezultă contrariu.
Efectuarea lucrărilor de construcţie la imobilul inculpatului T.T. este confirmată şi de martorii I.G., D.I., D.C. şi M.F., angajaţi ai firmei SC E.V. SRL.
În faza judecăţii, martorul S.F. a declarat că a efectuat o lucrare pentru inculpatul T.T., prin firma sa de construcţii, iar nu ca sub-antreprenor pentru SC E.V. SRL, lucrarea a fost în anul 2007 şi a constat în schimbarea acoperişului unei case (tabla), inculpatul T.T. procurându-şi tabla separat. Pentru această manoperă, în sumă de 35 mii. lei, a emis factură şi chitanţă, pe care le-a depus la dosarul de urmărire penală. Mai declară martorul că a luat şi câteva materiale de la SC E.V. SRL (şuruburi, două foi de tablă, autofiletante la cutie etc.) pe bonuri de consum (fila 94 dosar instanţă vol. III). Declaraţia martorului este considerată veridică de către instanţa de fond, în condiţiile în care se bazează pe documente necontestate şi aflate la dosar, astfel că nu se va reţine în sarcina inculpatului T.T. neplata manoperei acestor reparaţii.
Martorul N.M. (gestionar la SC E.V. SRL) a confirmat că martorul S.F. a ridicat pe bază de bon de consum materiale de la firmă, iar menţiunile de pe bonurile de consum aflate în vol. V al dosarului de urmărire penală sunt făcute de el sau de şeful de echipă (menţiuni constând în „bloc L., ap. T. sau ap. L.T.). Totodată, martorul mai arată că şi numitul M.M. a ridicat bunuri din magazia SC E.V. SRL, acesta fiind cel care s-a ocupat iniţial de o lucrare de construcţii aparţinând fiicei inculpatului T.T., dar terminată în final de firma inculpatului C.O.E. (fila 96 vol. IIl).
De asemenea, martorul M.F. (director tehnic la SC E.V. SRL) a confirmat efectuarea mai multor lucrări la imobilele inculpatului T.T. în anul 2007, iar menţiunile de pe bonurile de consum „ap. T. sau procuror T." le-a făcut pentru a da o locaţie bunurilor folosite. Faptul că nu au existat devize de lucrări o explică prin aceea că acestea se întocmeau pentru lucrări mai mari, ori atunci când i se spunea de şefi săi (fila 4 vol. III).
În ceea ce priveşte lucrările de construcţie de la apartamentul fiicei inculpatului T.T., numita S.L., s-a apreciat că cele mai pertinente declaraţii sunt date de martorii D.I., I.G. şi M.M., întrucât primii doi au efectuat personal lucrări, iar cel din urmă a lucrat iniţial la apartament cu subantrepriză pentru SC E.V. SRL.
Din declaraţiile martorului M.M. reiese că a fost angajat prin firma inculpatului C.O.E. să efectueze o lucrare la un apartament din centrul oraşului Râmnicu Vâlcea (un apartament cu patru camere din care să se facă două camere pentru birouri, plus montat gresie, faianţă etc), dar pentru că nu avansa cu lucrarea, persoana responsabilă a renunţat la serviciile sale şi nu i-a plătit nimic. Această persoană nu era inculpatul T.T. ci, o altă persoană al cărui nume începea cu litera „S" (filele 248-250 vol. III dosar instanţă). Judecătorul instanţei de fond a menţionat că este vorba de martorul S.M., ginerele inculpatului T.T. Mai arată martorul M.M. că inculpatul C.O.E. i-ar fi dat ulterior o sumă de 25 sau 30 mii. lei pentru lucrările efectuate la apartamentul respectiv până când s-a renunţat la serviciile sale.
Martorii D.I. şi I.G. sunt angajaţi ai SC E.V. SRL şi cei care au terminat lucrările începute de martorul M.M. la apartamentul martorei S.L.
Totuşi, s-a reţinut că nici din declaraţiile acestor doi martori nu rezultă că firma inculpatului C.O.E. a emis devize de lucrări ori. a încasat preţul manoperei ori al materialelor folosite de la firmă ci, doar efectuarea lucrărilor şi ridicarea - pe baza unor bonuri de consum - unor materiale de la firmă (din magazia SC E.V. SRL).
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul T.T. nu neagă efectuarea acestor lucrări la imobilul său ori la apartamentul fiicei sale, de către firma SC E.V. SRL,, probele administrate fiind elocvente şi pertinente, dar afirmă că ar fi plătit pentru aceste lucrări, declarând că ginerele său, numitul S.M. ar fi plătit inculpatului C.O.E. suma de 5.000 lei.
În opinia instanţei de fond, aspectul invocat de inculpatul T.T. este confirmat de ginerele său (fila 25 vol. III), precum şi de inculpatul C.O.E., numai că, concluzionează judecătorul fondului, declaraţia martorului nu poate fi valorificată în condiţiile existenţei relaţiei de rudenie dintre ei (afinitate) şi a faptului că nu se coroborează cu alte probe, ci doar cu declaraţiile celor doi inculpaţi, care susţin efectuarea plăţii, dar aceştia sunt acuraţi tocmai de inexistenţa plăţii.
Totodată, s-a reţinut că documentele contabile ale firmei inculpatului C.O.E. relevă contrariul, respectiv că nu au fost emise devize de lucrări şi că nu s-a emis vreo factură ori chitanţă de plată, documente care se coroborează cu declaraţiile martorilor susmenţionaţi, care au arătat că, s-au folosit bunuri din magazia firmei SC E.V. SRL, şi nu au cunoştinţă de emiterea vreunui deviz ori factură.
În opinia instanţei de fond, aspectul că la apartamentul fiicei inculpatului T.T. au mai fost cumpărate şi alte materiale de construcţii - aşa cum afirmă martorul S.M. - şi pentru care există documente (facturi), nu înlătură faptul că s-au folosit şi unele materiale din magazia firmei inculpatului C.O.E., aşa cum au arătat martorii ce au lucrat efectiv la respectivele amenajări interioare.
În concluzie, judecătorul instanţei de fond reţine că inculpatul T.T. a beneficiat de lucrările de construcţie efectuate de firma inculpatului C.O.E., la locuinţa fiicei sale şi de unele materiale folosite de martorul S.F. la imobilul său, când a schimbat tabla de pe acoperiş, fără însă a plăti şi c/val. acestor lucrări.
În legătură cu cea de-a doua componentă a laturii obiective a mfracţiunii de trafic de influenţă respectiv, ca primirea să se facă pentru că autorul are influenţă ori a lăsat să se înţeleagă, că are influenţă pentru a determina un funcţionar, să facă ori să nu facă, un act ce intra în atribuţiile sale de serviciu şi, totodată să promită cumpărătorului intervenţia, instanţa de fond a apreciat inexistenţa acestui element esenţial al infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de ari. 257 C. pen.
Săvârşirea de către autor a uneia dintre cele trei modalităţi alternative a elementului material (primirea, pretinderea ori acceptarea promisiunii ori. de daruri) nu poate conduce la existenţa tipicităţii infracţiunii de trafic de influenţă, dacă elementul material nu este în legătură directă cu influenta pe care subiectul activ o are sau lasă să se creadă că o are asupra unui funcţionar public şi nu-i promite cumpărătorului de influenţă că în schimbul beneficiilor va face intervenţia. În cazul de faţă elementul material al infracţiunii s-a comis prin modalitatea primirii, dar instanţa de fond a considerat că această primire nu s-a făcut de către inculpatul T.T. datorită promisiunii pe care ar fi făcut-o inculpatului C.O., ci din alte cauze nedovedite de anchetatori dar deduse din ansamblul evenimentelor, aşa cum s-a arătat în continuare.
Situaţia dosarelor pentru care procurorul susţine că inculpatul T.T. şi-a traficat funcţia este următoarea:
Dosarul nr. P/3050166 din 12 noiembrie 2007, în care numitul G.M. reclamase că lucrători ai SC E.V. SRL îi tulburaseră proprietatea, s-a soluţionat prin retragerea plângerii acestuia, martorii M.M.O., nepotul părţii vătămate, decedate în prezent arătând că litigiul s-a stins în mod amiabil, fără să se fi făcut vreo intervenţie sau presiune din partea cuiva (fila 248, dosar fond, vol. 3), situaţie prezentată în acelaşi mod şi de lucrătorul de poliţie M.E. (fila 246 dosar fond, vol. 3).
Dosarul nr. P/3011842 înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea sub nr. 5443/P/2007 s-a soluţionat prin neînceperea urmăririi penale faţă de C.O.E. şi P. Ramona pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., aceştia fiind acuzaţi că nu ar fi executat o hotărâre judecătorească, în sensul popririi veniturilor unul fost salariat (speţa nu ridica probleme deosebite).
Dosarul nr. P/3010752 din 29 aprilie 2008, având nr. 2455/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, soluţionat conform rezoluţiei din 15 iulie 2008 prin neînceperea urmăririi penale faţă de angajaţii SC E.V. SRL şi SC E. SRL pentru art. 217 C. pen., întrucât a fost retrasă plângerea prealabilă, situaţie prezentată şi de martorul M.C., reprezentantul părţii vătămate R.D.S./R.C.S. Râmnicu Vâlcea (fila 251 dosar fond, vol. 3). Litigiul privea folosirea mfrastructurii părţii vătămate de către firma inculpatului pentru montarea de interfoane în blocuri, situaţia care nu s-a mai repetat după ce partea vătămată a făcut sesizarea respectivă la poliţie.
Dosarul nr. P/1750101 din 25 noiembrie 2009, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti sub nr. 1560/P/2009, pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de autori necunoscuţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 - 209 C. pen., de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea (care preluase dosarul) în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. D.N.A a susţinut că preluarea s-a făcut prin rezoluţia inculpatului T.T., situaţie reală, dar valabilă şi în privinţa altor zeci sau sute de dosare, atunci când unitatea de parchet era prea aglomerată (depoziţiile martorilor procurori P.G. - fila 286, U.C.M. - fila 200, L.D. - fila 201 şi grefier C.E. - fila 202, dosar fond, vol. 3).
În această speţă, societatea SC E.V. SRL era parte vătămată, reclamând un furt de materiale, iar soluţia i-a fost defavorabilă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, iar faptul că societatea a atacat cu plângere soluţiile procurorului la instanţa de judecată, nu este decât exercitarea unui drept procesual şi o dovadă care să incrimineze pe inculpatul C.O. în vreun fel.
Dosarul nr. P/1750017 din 1 martie 2010, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti cu nr. 272/P/2010 unde SC E.V. SRL are calitatea de parte vătămată, cercetările nefiind definitivate la trimiterea în judecată a inculpaţilor.
Dosarul nr. P/3011448 din 04 iunie 2010, înregistrat la Poliţia Municipiului Râmnicu Vâlcea - Biroul de Investigaţii criminale, privind plângerea adresată de numitul D.D., fost salariat al SC E.V. SRL, împotriva conducerii societăţii, asupra căruia a relatat lucrătorul de poliţie însărcinat cu cercetările - V.N., fila 247 dosar fond, vol. 3 şi martorul N.I. - inspector şef la I.T.M. Râmnicu Vâlcea - fila 245 dosar fond, vol. 3, cercetările evidenţiind că fapta imputată era la momentul respectiv contravenţie, drept pentru care societatea fusese şi sancţionată contravenţional şi obligată de către I.T.M. să intre în legalitate. Lucrătorul de poliţie a arătat că a propus neînceperea urmăririi penale, soluţia fiind confirmată de Parchetul de pe lingă Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi că nimeni nu s-a interesat de dosar.
Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, format ca urmare a plângerii făcute de către inculpata P.E.R. împotriva fostului ei soţ, martorul D.C. pentru săvârşirea infracţiunii de furt sau tâlhărie.
În fapt, la data de 30 aprilie 2009, pe fondul unei discuţii contradictorii, D.C., fostul soţ al inculpatei P.E.R., i-ar fi luat acesteia, forţat, din mână, un telefon mobil.
În opinia instanţei de fond, aceasta este singura cauză despre care există dovezi că inculpatul T.T. a avut cunoştinţă, lucru ce a rezultat din propriile sale declaraţii, declaraţia inculpatului C.O.E. şi din înregistrările telefonice redate în procesul verbal din 20 octombrie 2010 şi efectuat în baza autorizaţiei din 24 aprilie 2009 emisă de Tribunalul Argeş, respectiv convorbirile din: 4 mai 2009, ora 7,28 - convorbire C.O.E. - P.E.R.; 4 mai 2009, ora 10,26 - convorbire C.O.E. - T.T.; 4 mai 2009, ora 21,22 - convorbire C.O.E. - T.T.; 4 mai 2009, ora 21,36 -convorbire C.O.E.- P.E.R.; 5 mai 2009, ora 20,21 - convorbire C.O.E. - P.E.R.; 6 mai 2009, ora 11,02 şi ora 20,58 - convorbiri C.O.E.-Trănacă Teodor, 6 mai 2009, ora 21,24 - convorbire C.O.E. cu P.E.R.; 9 mai 2009, ora 19,19 - convorbire C.O.E. cu P.E.R.
Conform sentinţei atacate, unele dosare sunt înregistrate la poliţie ori parchet, ulterior săvârşirii modalităţii normative a elementului material al mfracţiunii de către inculpatul T.T., respectiv cel al primirii bunurilor electrocasnice ori lucrărilor de construcţie.
A arătat instanţa de fond că infracţiunea de trafic de influenţă presupune, de regulă, existenta în curs de soluţionare într-o procedură anume declanşată, a unei activităţi ce urmează să aibă o finalitate prin adoptarea unei soluţii. Această soluţie (rezultat final) cade în competenţa de serviciu a unui funcţionar public şi de funcţia căruia se leagă activitatea traficantului de influenţă şi a cumpărătorului de influenţă. De aici rezultă că cel care cumpără influenţa trebuie să aibă cunoştinţă de respectiva activitate în derulare a funcţionarului public, întrucât ar fi ilogic să se cumpere o „eventuală" influentă la care să se apeleze în viitor atunci când va fi nevoie. Or, aceasta este situaţia în care se găsesc inculpaţii T.T. şi. C.O.E., cel puţin în legătură cu primirea bunurilor electrocasnice şi stadiul dosarelor penale în care se susţine de către acuzare că s-a Intervenit.
Acest argument stă şi la baza afirmaţiei inculpatului C.O.E. cu ocazia convorbirilor telefonice purtate cu inculpata P.E.R., în care spune că inculpatul T.T. „are datorii morale faţă de el şi-l poate ajuta" în legătură cu Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în care inculpata P.E.R. figura ca parte vătămată (convorbire telefonică din data de 04 mai 2009 înregistrată şi redată în procesul verbal).
Anterioritatea săvârşirii elementului material al infracţiunii de trafic de influentă fată de actul pentru care autorul promite să intervină pe lângă funcţionarul public, creează în opinia instanţei de fond, mari. îndoieli asupra existenţei acestei condiţii esenţiale a laturii obiective a infracţiunii, respectiv al promisiunii făcute de inculpatul T.T. în schimbul beneficiilor primite.
Arată judecătorul fondului că inexistenţa, la momentul săvârşirii elementului material al infracţiunii, a unui act pentru care autorul promite să intervină la funcţionarul public, ar putea conduce, eventual, la existenţa unei infracţiuni de înşelăciune, iar nu de trafic de influenţă, întrucât nu există o punere în pericol a relaţiilor sociale referitoare la exercitarea în bune condiţii a relaţiilor de serviciu.
Aşa cum s-a reţinut mai sus, judecătorul fondului arată că bunurile electrocasnice au fost primite de inculpatul T.T. la datele de 22 septembrie 2008 şi 18 noiembrie 2009, iar în raport de aceste date, a apreciat că primirea acestor bunuri nu are nicio legătură cu Dosarele nr. 1236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, soluţionat la data de 31 ianuarie 2008 prin neînceperea urmăririi penale; nr. 5443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, soluţionat prin neînceperea urmăririi penale la data de 08 septembrie 2008; Dosar nr. 2455/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, soluţionat la data de 15 iulie 2008 cu neînceperea urmăririi penale; dosarele respective, în care figura ca parte vătămată ori ca inculpat firma SC E.V. SRL ori inculpaţii C.O.E. şi P.E.R. au fost soluţionate anterior primirii bunurilor electrocasnice de către inculpatul T.T.
În opinia instanţei de fond, de aceste trei dosare penale menţionate în actul de sesizare s-ar putea lega numai efectuarea lucrărilor la imobilele inculpatului T.T. şi a fiicei sale din anul 2007, dar a apreciat că nici aceste beneficii de care a avut parte inculpatul T.T. nu pot fi legate de vreo promisiune a acestuia în soluţionarea respectivelor dosare deoarece nu există probe care să demonstreze, fără nicio urmă de îndoială, că în schimbul acestor beneficii inculpatul T.T. a promis intervenţia sa pentru soluţionarea favorabilă a dosarelor.
În Dosarul nr. 1236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, partea vătămată M.G. reclamase săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 C. pen., pentru faptul că angajaţi ai firmei inculpatului C.O.E. intraseră pe proprietatea sa, s-a dispus neînceperea urmăririi penale deoarece partea vătămată şi-a retras plângerea prealabilă. Referitor la acest dosar, nici martorul M.M.O. (nepotul părţii vătămate decedată ulterior), nici lucrătorul de poliţie M.E. ce a propus soluţia în dosar, nu au confirmat vreo intervenţie din partea vreunei persoane pentru a se da o anumită soluţie (declaraţia aflată la filele 246-248 vol. III). Chiar dacă pentru infracţiunea de tulburare de posesie legea nu prevede retragerea plângerii - aşa cum susţine acuzarea - acest lucru nu conduce la concluzia că în cauză s-a făcut vreo intervenţie pentru a se dispune neînceperea urmăririi penale, în condiţiile în care exista manifestarea neechivocă de voinţă a părţii vătămate (decedate) de stingere amiabilă a litigiului. Argumentul de nerespectare formală a dispoziţiilor legale privind procedura de stingere amiabilă a litigiului dintre cele două părţi invocat de procuror (respectiv că art. 220 C. pen. nu prevede decât împăcarea părţilor iar nu şi retragerea plângerii prealabile) este unul izolat şi nu poate în mod automat, fără a fi coroborat cu vreo probă palpabilă, să conducă la concluzia că soluţia a fost influenţată de vreo persoană.
În Dosarul nr. 5443/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a dispus, la data de 08 septembrie 2009, neînceperea urmăririi penale faţă de inculpaţii C.O.E. şi P.E.R. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. aceştia fiind acuzaţi că nu ar fi executat o hotărâre judecătorească în sensul popririi veniturilor unui fost salariat. Nici în cazul acestui dosar nu există vreo dovadă că soluţia adoptată a fost ca urmare a vreunei intervenţii, întrucât, pe lângă faptul că speţa nu era complexă, niciun funcţionar public ce a lucrat la dosar nu a confirmat susţinerea acuzării.
Dosarul nr. 245S/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea a fost soluţionat prin rezoluţia din 15 iulie 2008 cu soluţia de neîacepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de distrugere prev. de art. 217 C. pen. deoarece a fost retrasă plângerea prealabilă de către partea vătămată R.D.S.-R.C.S. Râmnicu Vâlcea faţă de angajaţii firmei inculpatului C.O.E.
Conform instanţei de fond, în aceste trei dosare - de care acuzarea leagă traficul de influenţă comis de inculpatul T.T. ori cumpărare de influenţă' din partea inculpatului C.O.E. - nu se face vreo diferenţă în legătură cu bunurile primite ori lucrările efectuate întrucât, aşa cum s-a apreciat de către instanţa de fond, primirea bunurilor electrocasnice (acuzarea nu se bazează pe acceptarea de promisiuni din partea inculpatului T.T. ca element material) nu poate avea nicio legătură, acestea fiind primite la o dată mult ulterioară soluţiilor adoptate.
Astfel, în cazul dosarelor înregistrate ulterior datelor de săvârşirea a „verbului regens" al infracţiunii de trafic şi cumpărare de influenţă, instanţa de fond a apreciat că nici nu se putea promite de către inculpatul T.T. vreo intervenţie întrucât nu exista declanşată o anchetă penală (ori vreo sesizare penală) pentru care să fie nevoie de intervenţie.
Dosarul penal nr. 1560/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti, în care firma SC E.V. SRL avea calitatea de parte vătămată pentru săvârşirea de către autori necunoscuţi a infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 C. pen., a fost preluat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin Rezoluţia nr. 823/P/2010 din 25 mai 2010 a prim procurorului T.T. şi soluţionat de către procuror G.A. prin neînceperea urmăririi penale întrucât fapta nu există (art. 10 lit. a) C. proc. pen.). Se susţine în rechizitoriu că prim procurorul T.T. cu nerespectarea disp. art. 209 alin. (4)1 C. proc. pen. a dispus preluarea acestui dosar, deoarece a existat o înţelegere prealabilă între el şi inculpatul C.O.E. mai ales că nu existau probe evidente privind fapta de furt reclamată.
În opinia instanţei de fond, o aşa-zisă înţelegere între cei doi inculpaţi nu poate rezista la o analiză a probelor. In acest sens, s-a menţionat că Dosarul a fost înregistrat la Poliţia Zătreni sub nr. P/1750101 din 25 septembrie 2009, cu mult după primirea bunurilor electrocasnice ori efectuarea lucrărilor de construcţie, astfel că argumentul acuzării precum că acestea au fost date pentru o soluţie favorabilă nu poate fi acceptat, întrucât nu putea exista la aceea dată promisiunea de „intervenţie pentru viitor în vreo cau2ă penală" din partea inculpatului. O altă chestiune ce prezintă importanţă în legătură cu acest dosar este aceea că, deşi firma inculpatului C.O.E. avea calitatea de parte vătămată, aceasta a primit o soluţie nefavorabilă. Or, dacă se susţine că inculpatul T.T. avea o înţelegere cu inculpatul C.O.E. ar fi existat cel puţin o intervenţie din partea primului pentru a se da o soluţie avantajoasă. Susţinerea acuzării precum că preluarea dosarului respectiv de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Râmnicu Vâlcea a avut un anumit scop nu este sprijinită pe probe directe şi pertinente, ci doar pe o supoziţie de ilegalitate a preluării dosarului. Totuşi, nici acest ultim argument nu este real deoarece dosarul menţionat nu a fost singurul dosar preluat la acel. moment de Parchetul de pe lângă Tribunalul Râmnicu Vâlcea, situaţia fiind valabilă pentru alte zeci de dosare, datorită faptului că unitatea de parchet respectivă funcţiona cu un singur procuror, aspect ce rezultă din declaraţia martorilor procurori P.G., U.C., L.D. şi grefier C.E. (vol. III fila 200 şi urm.).
A menţionat instanţa de fond că un alt dosar la care s-a referit acuzarea este Dosarul nr. 272/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria. Bălceşti, unde firma inculpatului C.O.E. are calitatea de parte vătămată iar cercetările nu erau terminate la data emiterii rechizitoriului. Penultimul Dosar invocat de acuzare poartă nr. P/3011448 din 04 iunie 2010 înregistrat la Poliţia municipiului Râmnicu Vâlcea - Biroul de Investigaţii Criminale, privind plângerea formulată de numitul D.D. faţă de reprezentanţii S.C. SC E.V. SRL SRL pentru abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. şi art. 277 din Legea nr. 53/2003, dosar ce se afla în lucru la data trimiterii în judecată.
S-a menţionat că, în cursul cercetării judecătoreşti, lucrătorul de poliţie însărcinat cu cercetările, numitul V.N., a fost audiat-ca martor şi a declarat că a propus soluţia de neîncepere a urmăririi penale ce a fost confirmată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi că nimeni nu s-a interesat de acest dosar.
În fine, a mai menţionat instanţa de fond că există trimitere în actul de inculpare la Dosarul nr. 2943/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea în care inculpata P.E.R. (angajată la firma inculpatului C.O.E.) are calitatea de parte vătămată, aceasta formulând la 04 mai 2009 plângere penală împotriva fostului soţ pentru săvârşirea infracţiunii de furt, plângere ce a fost înregistrată iniţial la poliţie ca „lucrare", după care, la data de 14 mai 2009 ca lucrare penală.
În opinia instanţei de fond, acuzarea se bazează pe acest dosar despre care, în mod cert, inculpaţii T.T. şi C.O.E. aveau cunoştinţă şi în legătură cu care există înregistrări telefonice dintre ei, convorbiri telefonice recunoscute de cei doi inculpaţi şi redate în procesele verbale aflate la dosarul de urmărire penală, esenţa acestora - conform acuzării - fiind. redată şi în cuprinsul rechizitoriului. De asemenea, sunt menţionate în actul de sesizare şi convorbiri telefonice purtate de inculpatul T.T. cu adjunctul poliţiei municipiului Râmnicu Vâlcea - numitul N.E. din datele de 04 mai 2009 şi 06 mai 2009, înregistrate în baza unei autorizaţii emise într-un alt dosar pentru postul telefonic al acestuia din urmă, discuţii în care cei doi au stabilit o mtâlnire la care, aşa cum reiese din dosar, nu au asistat şi persoane autorizate să o intercepteze (vol. II, filele 87-89 d.u.p.).
În opinia judecătorului instanţei de fond, în mod nejustificat se extinde de către acuzare, plecând de la acest dosar şi de la aceste interceptări, concluzii că inculpatul T.T. a procedat în acelaşi fel şi în celelalte dosare susmenţionate, deşi nici din aceste convorbiri telefonice nu rezultă promisiunea inculpatului T.T. de intervenţie, ca şi condiţie esenţială a laturii obiective a mfracţiunii imputate. Din întreaga discuţie din 04 mai 2009, dintre inculpaţii T.T. şi C.O.E. (şi redată mai sus), nu rezultă că cel de al doilea inculpat (cumpărătorul de influenţă) i-a solicitat primului inculpat să intervină la organul de poliţie pentru a i se da o soluţie favorabilă inculpatei P.E.R. şi că în schimbul acestei intervenţii ar oferi bunuri sau servicii.- Totodată, nu rezultă nici promisiunea inculpatului T.T. că va interveni pentru o soluţie favorabilă. Din contră, a apreciat instanţa de fond că din procesul verbal de redare a convorbirii telefonice dintre inculpaţii T.T. şi C.O.E. rezultă în mod destul de neechivoc faptul că cel de al doilea inculpat îl roagă pe primul inculpat să vorbească cu vreo persoană de la poliţie, unde inculpata P.E.R. depusese deja plângere penală împotriva fostului soţ, ca aceasta din urmă să meargă în audienţă şi să dea eventual declaraţii de parte vătămată şi să se rezolve într-un fel cazul. Este vorba mai degrabă de un ajutor şi o simplă consultaţie juridică pe care o solicită inculpatul C.O. în virtutea relaţiei de amiciţie pe care credea că o are cu inculpatul T.T. Nici un moment nu se vorbeşte despre primirea, oferirea ori acceptarea vreunui bun ori serviciu în schimbul aşa zisului ajutor solicitat de inculpatul C.O.
Tot din convorbiri telefonice rezultă că inculpatul T.T. i-a telefonat adjunctului Poliţiei Râmnicu Vâlcea, martorul N.E., cu care s-a întâlnit, rugându-l să o primească în audienţă pe inculpata P.E.R. în legătură cu o plângere penală pe care aceasta a depus-o la poliţie. Ulterior, inculpatul C.O. îi telefonează inculpatei P.E.R. şi spune că a vorbit „cu omul" şi că a doua zi trebuie să se ducă la politie în audienţă. Inculpatul C.O. a mai făcut afirmaţia că persoana cu care a vorbit „are datorii morale şi materiale faţă de el şi nu îl poate refula "
A arătat instanţa de fond că, audiat în faţa instanţei, adjunctul politiei martorul N.E. nu a confirmat vreo intervenţie a inculpatului T.T. pentru soluţionarea în vreun fel sau altul a plângerii depuse de inculpata P.E.R.
Din cuprinsul primei convorbiri telefonice dintre inculpatul C.O.E. şi P.E.R. reiese intenţia primului de a-l consulta pe inculpatul T.T., precum şi faptul că ar putea avea nevoie de avocatul P.C. Menţionarea numelui de „P." conduce la concluzia instanţei că este vorba de respectivul avocat, şi nu de numitul P.I., comandantul Poliției Râmnicu Vâlcea, deoarece inculpatul C.O. nu îl cunoştea pe acesta, pe când avocatul P.I. fusese apărător ales al inculpatei P.E. în procesul de divorţ.
În convorbirea telefonică din 05 mai 2009, ora 20,21, dintre C.O. şi P.E., primul face afirmaţia că persoana cu care a vorbit „ar avea datorii morale şi materiale faţă de el".
Instanţa de fond a reţinut că afirmaţia făcută de inculpatul C.O. se referă la inculpatul T.T., deoarece rezultă din întregul context în care primii doi au purtat discuţiile în legătură cu plângerea depusă de P.E.R., mai ales că în convorbirile tel fonice anterioare se preci^ea^ă numele inculpatului T.T. la care s-ar apela, iar acesta din urmă are discuţii telefonice pe aceeaşi temă cu inculpatul C.O.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat, din aceste discuţii telefonice, că inculpatul T.T. nu a făcut altceva decât să îl roage pe adjunctul Poliţiei Râmnicu Vâlcea, martorul N.E., să o primească în audienţă pe inculpata P.E.R. în legătură cu plângerea depusă de ea anterior la organul de politie împotriva fostului soţ, dar fără a-i promite inculpatului C.O. că va uza de influenţa sa pentru soluţionarea favorabilă a plângerii şi nici că rugămintea acestuia va fi urmată de vreo prestaţie ori va fi în contul unei prestaţii deja efectuată. Această concluzie, privind inexistenţa promisiunii de intervenţie, mai rezultă şi din cronologia evenimentelor, în sensul că atât lucrările efectuate la imobilul inculpatului T.T., cât şi primirea bunurilor electrocasnice, a avut loc în anul 2008, când nici măcar nu exista înregistrată plângerea penală a inculpatei P.E.R.
În opinia instanţei de fond, referirea inculpatului C.O. la „datorii morale şi materiale" ale inculpatului T.T. faţă de el se datorează însă respectivelor servicii de care acesta a avut parte anterior, dar care nu sunt în legătură directă cu solicitarea inculpatului C.O. de a o ajuta pe inculpata P.E.R. (pentru care nutrea o simpatie) să poată intra în audienţă la o persoană din conducerea poliţiei pentru a-i rezolva într-un fel plângerea penală depusă fată de fostul sot.
În considerentele sentinţei atacate, ca argumente finale ale soluţiei dispuse, judecătorul fondului menţionează că „Ceea ce transpare din toată această derulare a evenimentelor şi a celor reţinute mai sus de instanţă, este o situaţie ce se întâmplă din ce în ce mai des în viaţa cotidiană, în care persoane din mediul de afaceri dar şi cu potenţial financiar, mai ales pe plan local, caută anturajul unor persoane cu funcţii publice importante din zona lor de acţiune dar şi cu funcţii importante în sistemul judiciar şi cărora le fac diferite servicii, iar aceştia se complac şi îşi expun prestigiul funcţiei şi demnitatea, cu scopul de a apela atunci când vor avea nevoie, mai ales că asemenea afacerişti sunt, de regulă, la limita legalităţii ori chiar mai mult (aspect ce rezultă din faptul că inculpatul C.O. este trimis în judecată în Dosarul nr. 75/P/2008 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Piteşti pentru infracţiuni de corupţie, aşa cum rezultă din prezentul rechizitoriu).
Se poate observa de către instanţă că şi în cazul de faţă deşi între inculpatul C.O. şi T.T. nu exista o relaţie de prietenie apropiată care ar putea justifica neachitarea serviciilor (cei doi nu au copilărit împreună, nu au fost colegi de şcoală, nu se vizitau şi nu îşi petreceau timpiil liber împreună), primul inculpatul având o situaţie materială bună sau chiar foarte bună, dacă avem în vedere că firma SC E.V. SRL la care era patron era o firmă cunoscută în mediul de afaceri local fi pentru care suportarea unor cheltuieli de nivelul celor menţionate în actul de sesizare nu reprezenta prea multă importanţă, a căutat să aibă o legătură fi cu primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în care cel puţin să aibă numărul personal de telefon fi la care să poată apela în cazul în care are nevoie să-i ceară o părere juridică. Numai în acest fel se explică afirmaţia inculpatului C.O.E. făcută la telefon inculpatei P.E.R. în care îi spune că inculpatul T. are datorii morale fi materiale faţă de el.
Asemenea situaţii au existat fi există fi în prezent în societate fi mai ales în mediul local, dacă avem în vedere numărul cavourilor dezvăluite de presă fi de comunicatele de presă ale organelor judiciare, atunci când se soldează cu dosare penale.
Nu este de lăudat atitudinea fi comportamentul inculpatului T.T. faţă de inculpatul C.O., iar societatea dezavuează şi blamează asemenea comportamente, dar pentru a se ajunge la condamnarea penală a unei persoane, trebuie ca faptele acesteia să corespundă tiparului normei penale de incriminare, ceea ce în cazul de faţă nu se poate face, întrucât nu există probe pertinente din care să rezulte indubitabil fi fără urmă de îndoială din paiiea instanţei de judecată că inculpatul T.T. a promis vreo intervenţie inculpatului C.O.E. în dosarele penale precizate în rechizitoriu, pentru beneficiile primite de la acesta, unele ulterior adoptării soluţiilor, iar altele cu mult înainte de a fi „înregistrate" dosarele respective".
Referitor la inculpata P.E.R., instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpata este trimisă în judecată pentru săvârşirea in&actiunii de mărturie mincinoasă, reţinându-se că nu a declarat tot ce ştie în legătură cu discutiile telefonice purtate cu inculpatul C.O. referitor la ajutorul pe care inculpatul T.T. urma să îl acorde ca urmare a plângerii pe care a formulat-o împotriva fostului soţ.
S-a reţinut de instanţa de fond că inculpata P.E. a fost audiată ca martor în Dosarul nr. 75/P/2008, menţionat mai sus, în care inculpatul C.O.E. era arestat preventiv de fapte de corupţie, ceea ce înseamnă că prin recunoaşterea discuţiilor telefonice i se cerea inculpatei să se auto-rnerirnineze pentru participare la infracţiunea de trafic de influenţă ori cumpărare de influență.
Deşi legea nu reglementează şi situaţia martorului care se poate auto-incrimina prin declaraţiile ce îi sunt solicitate (de dreptul la tăcere beneficiind doar învinuitul sau inculpatul), s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., aşa cum a decis instanţa de contencios european în jurisprudenţa sa (cauza Serves contra Franţei).
De altfel, s-a reţinut că din declaraţia inculpatei, dată în calitate de martor în Dosarul nr. 75/P/2008 (vol. I d.u.p. filele 301-303), nu rezultă cu certitudine că aceasta nu a declarat adevărul, mai ales că a discutat telefonic cu inculpatul C.O. la data de 04 mai 2009, şi a comunicat acestuia că ar fi mai bine să se apeleze la serviciile avocatului P.C., şi poate nu este nevoie să se apeleze la consultaţiile juridice ale inculpatului T.T.
În concluzie, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatei P.E.R., care a declarat că nu îşi aminteşte despre conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu inculpatul C.O. şi cu privire la afirmaţiile acestuia referitoare la ajutorul inculpatului T.T. în legătură cu plângerea formulată de ea împotriva fostului soţ, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, lipsind latura subiectivă a acestei infracţiuni, fapta fiind comisă cu intenţia de a nu se auto-incrrrnina, motiv pentru care, instanţa de fond a dispus achitarea acesteia.
IV. Soluţionarea cauzei penale în Apel de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală , împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii T.T., C.O. şi P.E.R.
La dosar au fost depuse motive scrise de apel, acestea fiind menţionate, în sinteză, în încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării prezentei decizii, din data de 05 mai 2015, încheiere care face parte integrantă din hotărârea pronunţată la data de 09 iunie 2015.
În etapa judecării prezentelor apeluri (apelul fiind o cale de atac devoiutivă în fapt şi în drept), Înalta Curte a efectuat, pe parcursul mai multor termene de judecată, o amplă cercetare judecătorească fiind audiaţi, cu acordul lor; inculpaţii T.T. şi C.O., inculpata P.E.R. invocând, în apel, „dreptul la tăcere", aceasta limitându-se la a arăta că mentine toate declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii. De asemenea, sub prestare de jurământ, au fost audiaţi martorii M.N., D.A.I., I.G., N.E., M.F., S.l.M., D.I., D.C., B.M.A., B.C.L., M.M., P.C., P.I., N.M.L., L.D., L.C., S.E.L., Z.V., I.G., D.A.I. (Înalta Curte, după punerea în discuţie contradictorie, a încuviinţat probele propuse de acuzare şi de apărare conform încheierii din data de 11 ianuarie 2014).
Prin administrarea probelor în cursul cercetării judecătoreşti, efectuată de Înalta Curte în etapa apelului, a fost confirmată situaţia de fapt expusă în actul de sesizare a instanţei, situaţie de fapt, de altfel, reţinută ca atare, în esenţă, şi de judecătorul instanţei de fond care, însă, a făcut o altă interpretare a probelor/situaţiei de fapt în legătură cu motivaţia primirii, de către inculpatul prim-procuror T.T. a bunurilor, materialelor şi manoperei aferente menţionate în rechizitoriu şi, respectiv, în legătură cu motivaţia dării acestor foloase .de către coinculpatul C.O. (om de afaceri, deţinătorul unei importante firme în mediul de afaceri local).
De altfel, constată Înalta Curte că o particularitate a prezentei cauze penale este aceea că, preponderent, situaţia de fapt rezultă, pe de o parte, din situaţii faptice, fizice, obiective necontestate nici de către inculpaţi (găsirea bunurilor electronice şi electrocasnice în imobilele aparţinând inculpatului T.T., în urma percheziţiilor efectuate, starea fizică actuală a imobilelor menţionate în rechizitoriu), iar pe de altă parte, wn probe constând în înscrisuri, documente contabile, financiare/de gestiune ale SC E.V. SRL - nici acestea, în esenţă, nefiind contestate de inculpaţi - chiar şi inculpatul C.O. recunoscând că bunurile electronice şi electrocasnice primite de inculpatul T.T. nu au fost refacturate pe numele persoanei fizice T.T., ci au fost facturate pe numele societăţii, în gestiunea căreia au şi fost descărcate; în gestiunea aceleiaşi firme au fost descărcate şi materialele - şi manopera aferentă - activităţilor de reparaţii reconfigurare îmbunătăţire a imobilelor în litigiu. De asemenea, inculpatul C.O. a recunoscut, neechivoc, că nu poate prezenta documente ale firmei sale din care să rezulte că bunurile electronice şi electrocasnice, precum şi materialele şi manopera aferentă activităţilor de reparaţii reconfigurare îmbunătăţire a imobilelor în litigiu ar fi fost achitate/plătite de inculpatul prim-procuror T.T. A mai arătat inculpatul C.O. că niciodată inculpatul T.T. nu i-a solicitat documente justificative de plată (ceea ce relevă că, în realitate, inculpatul T.T. nu a plătit nicio sumă de bani pentru respectivele bunuri şi foloase). La probatoriul constând în înscrisuri se adaugă şi înscrisurile referitoare la dosarele penale aflate pe rolul organelor judiciare în perioada ce interesează prezenta cauză, fişele de lucrări, facturi de achiziţionare a bunurilor etc.
În aceste condiţii, declaraţiile inculpaţilor şi martorilor, precum şi interceptările convorbirilor telefonice, au o valoare juridică subsecventă, acestea contribuind însă, mai ales, la stabilirea completă a condiţiilor şi modalităţii în care au fost, în concret, primite, date bunurile şi foloasele, la stabilirea contextului şi motivaţiei dării, primirii bunurilor electronice şi electrocasnice, precum şi a materialelor şi manoperei aferentă activităţilor de reparaţii, reconfigurare, îmbunătăţire a imobilelor în litigiu.
Înalta Curte, pentru motivele ce se vor arăta, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, numai cu privire la intimaţii inculpaţi T.T. şi C.O., şi va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.T., C.O. şi P.E.R.
Pentru a dispune în sensul arătat, Înalta Curte a reţinut următoarele:
Achitarea celor trei inculpaţi, soluţie dispusă de curtea de apel ca instanţă de fond, a fost fundamentată pe temeiul de drept prev. de art. 10 lit. d) din C. proc. pen. (lege în vigoare la data pronunţării sentinţei).
Acest temei de drept al achitării (art. 10 lit. d) C. proc. pen. ant. - „faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii"), presupune - doctrinar şi jurisprudenţial - că „fapta există", „fapta este prevăzută de legea penală" şi, respectiv, că „fapta a fost săvârşită de inculpat"; dacă instanţa de fond ar fi apreciat în alt mod, având în vedere obligativitatea respectării ordinii prev. de art. 10 C. proc. pen. ant. cu privire la „cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 judecători, Decizia nr. 608 din 8 decembrie 2003), evident că soluţia achitării ar fi avut alt temei de drept (art. 10 lit. a) C. proc. pen. -„fapta nu există", art. 10 lit. b) C. proc. pen. - „fapta nu este prevăzută de legea penală" şi, respectiv, art. 10 lit. c) C. proc. pen. - „fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat").
De altfel, în motivarea soluţiei achitării celor trei inculpaţi se exprimă expres şi neechivoc această ipoteză juridică deoarece instanţa de fond a menţionat că inculpatul T.T. a primit de la coinculpatul C.O. bunurile electronice şi electrocasnice, beneficiind şi de lucrările de construcţii/renovări la imobilele menţionate, toate menţionate în actul de sesizare, fără ca acestea să fie achitate (sentinţa atacată, partea expozitivă, pag. 18, 19 şi 21); de asemenea, şi cu privire la inculpata P.E., în sentinţa atacată - fără a se nega existenţa faptei în materialitatea ei (constând în ascultarea acesteia în calitate de martor de către organul judiciar) - se menţionează că soluţia achitării este consecinţa lipsei „intenţiei", ca element constitutiv al laturii subiective din conţinutul constitutiv al infracţiunii (sentinţa atacată, partea expozitivă, pag. 27).
Înalta Curte a reţinut că, în esenţă, niciunul dintre inculpaţi nu a negat existenţa faptelor în materialitatea lor (darea, primirea bunurilor, darea, prirnirea, beneficierea de servicii, executarea lucrărilor de construcţii, renovare, reconfigurare la imobilele în litigiu, audierea ca martor în cauza penală etc); apărările inculpaţilor au vizat alte aspecte, iar nu. existenţa faptelor în materialitatea lor care, de altfel, nici nu poate fi negată într-o manieră rezonabilă în condiţiile multitxidinii de probe existente la dosarul cauzei - înscrisuri, documente financiar-contabile, declaraţii de martori etc. - dar, mai ales, a găsirii în domiciliul inculpatului T.T. a respectivelor bunuri şi, respectiv, a realităţii faptice decurgând din starea fizică a imobilelor menţionate în rechizitoriu.
În consecinţă, apelurile declarate de inculpaţi - prin care au solicitat achitarea pe temeiul inexistenţei faptelor, invocând art. 16 lit. a) din noul C. proc. pen. (art. 10 lit. a) din C. proc. pen. ant.) -sunt nefondate.
Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate apărările formulate de inculpaţii T.T. şi, respectiv, C.O., având în vedere următoarele:
Pe de o parte, este evident şi, totodată, explicabil că ambii inculpaţi neagă motivarea, motivul pentru darea, primirea bunurilor, darea, primirea, beneficierea prestării, executării lucrărilor de construcţii, renovare, reconfigurare a imobilelor; infracţiunile de trafic de influentă şi de cumpărare de influentă sunt infracţiuni corelative, existând un evident interes procesual comun, atât al cumpărătorului de influentă, cât şi al vânzătorului de influentă, interes procesual având ca finalitate exonerarea de răspundere penală a fiecăruia dintre inculpaţi.
În raport cu acest prim aspect, împrejurarea că cei doi inculpaţi nu au recunoscut că ar fi discutat despre dosarele aflate pe rolul organelor judiciare (instanţa de fond menţionând că inculpatul prim procuror T.T. a recunoscut că a avut cunoştinţă doar despre dosarul având ca obiect „sesizarea" făcută la poliţie de numita P.E.) este explicabilă, fiecare dintre ei - fiind în situaţia de a răspunde pentru fapta de cumpărare de influenţă, respectiv, de vânzare de influenţă, ambele fapte fiind prevăzute de legea penală - având un interes procesual propriu (exonerarea de răspundere penală).
Pe de altă parte, este practic de necontestat că inculpatul T.T. nu a fost în măsură să probeze de o manieră convingătoare faptul achitării bunurilor şi lucrărilor menţionate în recbizitoriu; de asemenea, nici inculpatul C.O. nu a probat de o manieră rezonabilă că ar fi încasat sume de bani de la coinculpatul T.T., probatoriul relevând, dincolo de orice dubiu rezonabil, că aceste bunuri şi servicii - în diferite forme, formalităţi, a căror legalitate urmeatţă a fi apreciată de alte autorităţi cu atribuţii în domeniu - au fost localizate, descărcate la nivelul gestionar, financiar şi contabil al SC E.V. SRL.
În examinarea apărărilor inculpatului T.T. (magistrat - având calitatea de prim procuror la data faptelor) nu se poate face abstracţie de existenţa unor obligaţii generale decurgând din statutul de magistrat (printre care obligaţia de rezervă şi diligenta în asigurarea transparenţei obţinerii veniturilor, bunurilor şi serviciilor).
Astfel, este indiscutabil că, în raport cu vechimea sa în funcţia de magistrat (procuror), acesta cunoştea că obţinerea, achiziţionarea unor bunuri de valoare, precum şi beneficiul constând în prestarea unor servicii ca renovarea, repararea, adaptarea, reconfigurarea unor imobile aparţinând lui şi rudelor sale (nefiind lucrări neînsemnate, plătite cu sume mici, care permiteau posibilitatea plăţii chiar fără formalităţi deosebite cum ar fi încheierea unor contracte civile, obţinerea unei chitanţe doveditoare a plăţii, chiar sub semnătură privată), trebuie să se facă în. condiţii de transparenţă care să excludă orice punere în discuţie a legalităţii respectivelor achiziţii (repetate, şi pe o durată de timp considerabilă, de fiecare dată de la acelaşi om de afaceri din localitatea în care activa ca prim procuror al unităţii judeţene de parchet).
Este adevărat că inculpatul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia în procesul penal; cu toate astea, fără a fi considerată o inversare a sarcinii probei, inculpatul beneficiază de dreptul de a combate probele în acuzare, de dreptul de a pune în discuţie temeinicia probelor în acuzare, de dreptul de a dovedi netemeinicia totală/parţială a probelor în acuzare; în măsura în care acuzarea prezintă o anumită situaţie de fapt, pe baza probatoriului administrat în procesul penal, în lipsa altor probe contrare şi în măsura în care inculpatul nu oferă explicaţii ori elemente probatorii care să combată, în mod rezonabil, aceea situaţie de fapt, instanţa va reţine ca dovedită situaţia de fapt expusă de acuzare, confirmată prin efectuarea cercetării judecătoreşti, în condiţiile în care probatoriul relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptele şi vinovăţia inculpatului.
Inculpatul T.T. nu a reuşit să probeze, de o manieră rezonabilă, plata bunurilor şi serviciilor; declaraţiile celor doi martori (fam. S. - soţ şi soţie), ca şi declaraţia coinculpatului C.O., cu privire la pretinsa plată a unor sume de bani, vor fi înlăturate având în vedere subiectivismul inerent decurgând din relaţiile de familie (martorii sunt fiica, respectiv, ginerele inculpatului T.T.); acelaşi subiectivism, decurgând din interesul procesual comun anterior menţionat, al exonerării de propria răspundere penală (el fiind cumpărătorul de influenţă) este evident şi în declaraţiile coinculpatului C.O. referitoare la plata bunurilor şi serviciilor menţionate în rechizitoriu.
Nicio persoană propusă şi audiată în procesul penal (de apărare ori de acuzare) nu confirmă că ar fi fost prezentă şi ar fi văzut efectiv că inculpatul T.T. ar fi plătit vreo sumă de bani coinculpatului G.O. împrejurarea că inculpatul T.T. a fost la sediul SC E.V. SRL, chiar cu afirmatul scop al plăţii unor sume de bani, nu are relevanţă probatorie, motivele pentru efectuarea acestor vizite putând fi oricare. Nici chiar împrejurarea că, prealabil efectuării uneia dintre deplasări către sediul societăţii, inculpatul T.T. s-ar fi oprit la un bancomat nu este de natură a conferi credibilitate apărării sale legate de plata unei tranşe din preţul bunurilor electronice şi electrocasnice.
De altfel, această apărare (constând în plata imediată, în două tranşe, a preţului tuturor bunurilor ridicate de la magazinul D.) este şubrezită chiar de o altă apărare a inculpatului T.T. care a menţionat că nu a putut accesa un credit pentru nevoi personale la sediul magazinului D. (rezonabil un credit ce urma a fi restituit, plătit pe parcursul mai multor luni ori chiar ani) deoarece avea deja grevat salariul cu alte credite, datorii.
Nu în ultimul rând, inculpatul prim-procuror T.T. nu a oferit explicaţii rezonabile pentru faptul că, fie ulterior plăţii celei de-a doua sume de bani, fie ulterior declanşării procedurii judiciare, nu a încercat să obţină de la inculpatul C.O. actele justificative ale achiziţionării legale a bunurilor (chitanţe de plată a preţului, refacturarea bunurilor pe numele lui, primirea documentaţiei care oferea beneficiul garanţiei bunurilor etc), în condiţiile în care pretinde că achitase integral suma de bani reprezentând preţul integral al bunurilor. Aceeaşi constatare este valabilă şi pentru sumele de bani pretins achitate pentru lucrările de renovare, reaparaţii, reconfigurare a imobilelor menţionate în rechizitoriu.
O altă apărare a inculpatului prim-procuror T.T., legată de aceste lucrări de renovare, reaparaţii, reconfigurare a imobilelor menţionate în rechizitoriu, este lipsită de credibilitate:
Astfel, deşi susţine că ar fi plătit integral contravaloarea materialelor şi manopera acestor lucrări, în apel a susţinut - printr-o opinie expertală extrajudiciară depusă la dosar - că, în realitate, documentele existente la SC E.V. SRL evidenţiază consumuri de materiale şi manoperă ce depăşesc cu foarte mult realitatea. Or, în aceste condiţii, este nerezonabilă apărarea inculpatului că a fost de acord să achite, şi chiar a achitat, sumele de bani foarte mari, pretinse pentru aceste materiale şi manoperă, astfel cum apar în evidenţele contabile ale SC E.V. SRL; inculpatul nu a oferit explicaţii rezonabile pentru că a acceptat să plătească materiale şi manoperă cu mult peste realitatea existentă la imobile, pentru că nu a verificat situaţia scriptică a materialelor şi manoperei cu situaţia reală („pe teren") şi, mai ales, pentru că nu a solicitat chitanţe şi facturi pentru plata materialelor şi manoperei, inclusiv că nu a solicitat recalcularea sumei pretins plătită în raport cu situaţia concretă.
Înalta Curte apreciază că nicio împrejurare nu poate justifica, în prezenta cauză, o ipoteză sugerată de apărare: „imposibilitatea de preconstituire a probei" (diligența de preconstituire a probei fiind specifică şi necesară raporturilor contractuale civile); aşa cum au arătat atât inculpatul T.T., cât şi inculpatul C. Teodor, dar şi martorii audiaţi, între aceştia nu existau relaţii de rudenie şi afinitate, nu existau relaţii de prietenie, după cum nici situaţia socială şi profesională a inculpatului T.T. (prim procuror al unităţii de pachet la nivelul judeţului) şi a inculpatului C.O. (om de afaceri în localitatea unde avea sediul unitatea de parchet la care inculpatul prim procuror T.T. îşi avea sediul, localitate în care, de altfel, şi locuia acesta) nu genera ipoteza unei imposibilităţi de natură morală pentru solicitarea documentelor ce probau plata bunurilor, materialelor şi manoperei; în consecinţă, nicio probă administrată nu justifică, de o manieră rezonabilă, apărarea inculpatului T.T. în sensul că, deşi s-au plătit sume de bani, de-a lungul timpului nu a înţeles să solicite chitanţe, facturi, alte înscrisuri doveditoare ale plăţii şi relaţiilor contractuale.
Trei categorii de probe mai contribuie la convingerea că, în cauză, imposibilitatea inculpatului T.T. de a face dovada necontestabilă a plăţii bunurilor electronice şi electro casnice menţionate în rechizitoriu materialelor şi manoperei pentru lucrările de renovare reaparaţii reconfigurare a imobilelor menţionate în rechizitoriu, nu se datorează unei imposibilităţi morale de „preconstituire a probei", ci se datorează faptului că, în realitate, nu a achitat preţul acestora contravaloarea acestora: prima probă constă în dovada de plată a sumei de 440,80 lei, emisă pe numele inculpatului T.T., la 11 aprilie 2008 (şi aceasta chiar dacă se referă la o sumă de bani relativ redusă), unica identificată în arhiva SC E.V. SRL, din care se deduce că inculpatul, într-o altă ocazie, a solicitat dovada plătii; a doua probă constă în afirmaţia coinculpatului C.O., cu referire la inculpatul T.T., astfel cum a fost redată din interceptarea convorbirilor telefonice (legată de împrumutarea drujbei); în sfârşit, a treia probă constă în identificarea, la percheziţia domiciliară, a mai multor înscrisuri, documente care atestau achiziţionarea unor bunuri, chiar' în urmă cu mult timp, ceea ce relevă că inculpatul cunoştea necesitatea păstrării, cel puţin pe o anumită durată de timp, a acestor documente (necesitate impusă, printre altele, de transparenţa achiziţionării bunurilor, dar şi obţinerea serviciilor de garanţie pentru bunuri şi servicii).
În aceste condiţii, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte retine ca reală situaţia de fapt expusă de acuzare în rechizitoriu, în sensul că inculpatul prim-procuror T.T. a primit, a beneficiat de la coinculpatul C.O. (om de afaceri), bunurile electronice şi electrocasnice menţionate în rechizitoriu, materialele şi manopera pentru lucrările de renovare, reparaţii, reconfigurare a imobilelor menţionate în rechizitoriu, fără a achita preţul acestora, contravaloarea acestora.
Înalta Curte apreciază însă neîntemeiată concluzia instanţei de fond cu privire la inexistenţa legăturii dintre primirea, beneficierea de către inculpatul T.T. (prim-procuror) de la coinculpatul C.O. (om de afaceri) a bunurilor electronice şi electrocasnice menţionate în rechizitoriu, materialele şi a materialelor şi manoperei pentru lucrările de renovare, reparaţii, reconfigurare a imobilelor menţionate în rechizitoriu, fără achitarea preţului acestora, contravalorii acestora, şi dosarele penale aflate pe rolul organelor judiciare (politie, procuror) în care inculpatul C.O. avea un interes (propriu, al lui sau al firmei sale, ori a altor persoane ce prezentau interes pentru el).
În sentinţa atacată, instanţa de fond sugerează că faptele săvârşite de inculpatul prim-procuror T.T. ar constitui, eventual, abateri de la normele morale sau abateri de la codul de etică şi deontologie a profesiei de magistrat (pag. 26-27 a sentinţei atacate):
"Ceea ce transpare din toată această derulare a evenimentelor şi a celor reţinute mai sus ds instanţă, este o situaţie ce se întâmplă din ce în ce mai des în viaţa cotidiană, în care persoane din mediul de afaceri dar şi cu potenţial financiar, mai ales pe plan local, caută anturajul unor persoane cu funcţii publice importante din zona lor de acţiune dar şi cu funcţii importante în sistemul judiciar şi cărora le fac diferite servicii, iar aceştia se complac şi îşi expun prestigiul funcţiei şi demnitatea, cu scopul de a apela atunci când vor avea nevoie, mai ales că asemenea afacerişti sunt, de regulă, la limita legalităţii ori chiar mai mult (aspect ce rezultă din faptul că inculpatul C.O. este trimis în judecată în Dosarul nr. 75/P/2008 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Piteşti pentru infracţiuni de corupţie, aşa cum rezultă din prezentul rechizitoriu).
Se poate observa de către instanţă că și în cazul de faţă deşi între inculpatul C.O. şi T.T. nu exista o relaţie de prietenie apropiată care ar putea justifica neachitarea serviciilor (cei doi nu au copilărit împreună, nu au fost colegi de şcoală, nu se vizitau şi nu îşi petreceau timpul liber împreună), primul inculpatul având o situaţie materială bună sau chiar foarte bună, dacă avem în vedere că firma SC E.V. SRL la care era patron era o firmă cunoscută în mediul de afaceri local şi pentru care suportarea unor cheltuieli de nivelul celor menţionate în actul de sesizare nu reprezenta prea multă importanţă, a căutat să aibă o legătură şi cu primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în care cel puţin să aibă numărul personal de telefon şi la care să poată apela în cazul în care are nevoie să-i ceară o părere juridică. Numai în acest fel se explică afirmaţia inculpatului C.O. făcută la telefon inculpatei P.E.R. în care îi spune că inculpatul T. are datorii morale şi materiale.
Asemenea situaţii au existat şi există şi în prezent în societate şi mai ales în mediul local, dacă avem în vedere numărul carurilor dezvăluite de presă şi de comunicatele de presă ale organelor judiciare, atunci câ?id se soldează cu dosare penale.
Nu este de lăudat atitudinea şi comportamentul inculpatului T.T. faţă de inculpatul C.O., iar societatea dezavuează şi blamează asemenea comportamente, dar pentru a se ajunge la condamnarea penală a unei persoane, trebuie ca faptele acesteia să corespundă tiparului normei penale de incriminare, ceea ce în cazul de faţă nu se poate face, întrucât nu există probe pertinente din care să rezulte indubitabil şi fără urmă de îndoială din partea instanţei de judecată că inculpatul T.T. a promis vreo intervenţie inculpatului C.O. în dosarele penale precizate în rechizitoriu, pentru beneficiile primite de la acesta, unele ulterior adoptării soluţiilor, iar altele cu mult înainte de a fi „înregistrate " dosarele respective".
Înalta Curte retine însă ca fiind, corectă constatarea instanţei de fond în sensul că inculpatul C.O. conducea „firma SC E.V. SRL, la care era patron, era o firmă cunoscută în mediul de afaceri local şipentm care suportarea unor cheltuieli de nivelul celor meriţionate în actul de sesizare nu reprezenta prea multă importanţă."
Probatorul adrninistrat relevă şi că inculpatul C.O. (om de afaceri) cunoştea funcţia inculpatului T.T. (prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea), fiind rezonabil a aprecia că, prin prisma acestei funcţii de conducere la. nivel judeţean, cunoştea şi limitele competenţei materiale şi teritoriale a unităţii de parchet pe care o conducea. De asemenea, inculpatul T.T. - prim procuror al unităţii judeţene - cunoştea persoana inculpatului G.O. - om de afaceri, deţinător al unei importante firme pe plan local (una din fişa de lucrări, existentă în dosar, dovedind că cei doi se cunoşteau încă din anul 2006), şi - rezonabil din perspectiva funcţiei sale şi a mijloacelor de informare la care avea acces ca prim-procuror - statutul economic şi financiar al acestuia, precum şi posibila existenţă a unor litigii penale ori civile în care era implicat numitul C.O., personal, sau firma sa (direct sau prin angajaţii acesteia).
În acest context, Înalta Curte apreciază greşită concluzia instanţei de fond în sensul simplificării „relaţiei" dintre cei doi inculpaţi, judecătorul fondului considerând că probatoriul cauzei relevă numai că inculpatul C.O. (om de afaceri, patronul unei firme cunoscute în mediul de afaceri local) „a căutat să aibă o legătură şi cu primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în care cel puţin să aibă numărul personal de telefon şi la care să poată apela în cazul în care are nevoie să-i ceară o părere juridică." cu scopul, asemănător unor oameni de afaceri, scop menţionat de judecătorul fondului „.de a apela atunci când vor avea nevoie, mai ales că asemenea afacerişti sunt, de regulă, la limita legalităţii ori chiar mai mult".
Or, chiar simplificată în această manieră relaţia personală dintre cei doi inculpaţi, nu se poate conchide, aşa cum a făcut instanţa de fond, că turnai în acest fel se explică afirmaţia inculpatului C.O. făcută la telefon inculpatei P.E.R. în care îi spune că inculpatul T. are datorii morale şi materiale faţă de el".
Totuşi, se constată că şi instanţa de fond a reţinut că datoriile „morale şi materiale" faţă de inculpatul C.O. le avea inculpatul prim procuror T.T., iar nu o altă persoană, respectiv, av. P.C., astfel cum susţin în apărarea lor cei doi inculpaţi. De altfel, acest martor (av. P.C.) a arătat, cu fermitate, în rezumat, următoarele aspecte: nu a prestat niciodată activitate avocaţială pentru inculpatul C.O. sau firmele sale; a fost doar avocatul numitei P.E. în procesul de divorţ; nu datora nimic inculpatului C.O. sau firmelor sale, pentru toate lucrările plătind integral şi necondiţionat, fără a i se face „favoruri", şi primind chitanţe de plată; plăţile erau achitate la casierie, încasate de persoanele angajate la firmă, niciodată personal de inculpatul C.O.; chiar dacă era prieten cu sora inculpatului C.O. (care era şi ea avocat), şi chiar cu el personal, niciodată nu s-a pus problema să nu plătească integral materialele, bunurile şi manopera; niciodată inculpatul C.O. nu i-a sugerat să nu plătească sumele datorate; nici el nu datorează nimic inculpatului C.O. si nici lui nu i se datorează nimic. Martorul arată, cu privire la pretinsa faptă de furt comisă asupra numitei P.E. de către fostul sot, că implicarea lui s-a rezumat exclusiv la fătuirea acesteia de a formula o plângere la poliţie, fără însă a-i dicta conţinutul plângerii şi fără a întocmi el o as fel deplângere, P.E. spunându-i că deja ar fi întocmit o as fel deplângere; de asemenea, a menţionat că mi a avut alte solicitări cu privire la respectiva plângere.
Probatorul administrat dovedeşte, în mod neechivoc, dincolo de orice dubiu rezonabil, că toate materialele folosite la renovarea reconfigurarea repararea imobilelor menţionate în rechizitoriu, precum şi manopera implicată de aceste activităţi, a fost asigurată de SC E.V. SRL, fie prin personal propriu, fie prin personal al altor firme cu care SC E.V. SRL colabora şi pentru care se uzita, ulterior, fie activităţi în „compensare" ori se făceau plăţi directe, însă - de fiecare dată -prin dispoziţia şi implicarea directă a inculpatului C.O.
Această constatare este relevată şi de motivarea sentinţei atacate care reţine, în esenţă, că inculpatul T.T. a beneficiat, din partea inculpatului C.O., de materiale şi manoperă fără ca acestea să fie achitate (sentinţa atacată, pag. 18, 19 şi 21).
Probatoriul ackninistrat relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că mobilul pentru care inculpatul C.O. (om de afaceri) a dat coinculpatului prim procuror T.T. bunurile electronice şi electrocasnice, precum şi materialele şi manopera aferentă renovării, reconfigurării, reparării imobilelor menţionate în rechizitoriu nu a fost, aşa cum susţine instanţa de fond, „. să aibă o legătură şi cu primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în care cel puţin să aibă numărul personal de telefon şi la care să poată apela în cazul în care are nevoie să-i ceară o părere juridică." şi „.de a apela atunci când vor avea nevoie, mai ales că asemenea afacerişti sunt, de regulă, la limita legalităţii ori chiar mai mult".
În calitatea sa de magistrat (prim procuror), inculpatul T.T. nu avea dreptul să ofere consultaţii juridice ori să emită „păreri juridice" la cererea oamenilor de afaceri din localitate, inclusiv pentru inculpatul C.O., pretinsele „păreri juridice" referindu-se, aşa cum sugerează motivarea instanţei de fond, la „litigii".
In acest context, Înalta Curte apreciază neîntemeiată concluzia instanţei de fond potrivit căreia simpla intenţie de deţinere de către inculpatul C.O. (om de afaceri, patron al unei cunoscute firme pe plan local) a unui număr de telefon (chiar şi al prim-procurorului T.T.), unită cu ipotetica necesitate a obţinerii unor „păreri juridice" într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, ar justifica, în mod rezonabil, acordarea unor „beneficii materiale" cu valori considerabile inculpatului prirn-procuror T.T.
În realitate, din perspectiva inculpatului C.O., motivul acordării acestor importante beneficii materiale prim procurorului T.T., pe parcursul unui interval de timp semnificativ, consta în asigurarea intervenţiilor acestuia, fie în dosarele în care era cercetat chiar el, fie în dosarele formate la plângerile acestuia din urmă sau în dosarele în care erau părţi persoane apropiate inculpatului.
Înalta Curte - contrar instanţei de fond - şi în acord cu doctrina juridică consacrată şi jurisprudenţa în materia infracţiunii de trafic de influenţă, retine următoarele:
Astfel, potrivit doctrinei juridice, „Elementul material constă în acţiunea de traficare a influenţei de către o persoană (care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar), acţiune care se poate realista prin primirea sau pretinderea unei sume de bani sau a altor foloase, sau prin acceptarea promisiunii unor as fel de foloase, ori acceptarea de daruri pentru a determina pe acel funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu . Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu interesează dacă intervenţia pe lângă funcţionar s-a produs sau iiu, nici dacă prin intervenţie (reală sau presupusă) se urmăreşte determinarea unei acţiuni licite . sau a unei acţiuni ilicite . ori determinarea unei inacţiuni licite sau a unei inacţiuni ilicite; dezaprobarea exprimată prin incriminarea faptei de trafic de influenţă priveşte scopul urmărit de infractor nu ca un rezultat, ci ca o caracterizare a acţiunii de traficare a influenţei reale ori presupuse (la individualizarea pedepsei se va ţine seama totuşi de faptul dacă intervenţia s-a exercitat, precum şi de faptul dacă infractorul a urmărit realizarea unei acţiuni sau inacţiuni licite sau ilicite).
Pentru existenţa elementului material, şi deci al infracţiunii de trafic de influenţă, nu este necesar ca, ulterior, acesta să fi fost urmat de executare, adică de satifacerea pretenţiei sau de respectarea promisiunii. De asemenea, nu este necesar ca actul ce intră în atribuţiile funcţionarului să fi fost ori nu efectuat; este suficient că s-au primit ori pretins foloase sau că s-au acceptat promisiuni de foloase în vederea deteiminării funcţionarului este indiferent faptul că iniţiativa aparţine traficatului sau persoanei interesate ca influenţa să fie exercitată.
În cazul infracţiunii de trafic de influenţă, realizarea elementului material are ca urmare imediată crearea linei stan de pericol. starea de pericol decurgând din atingerea adusă prin expunerea reputaţiei ., legătura de cauzalitate recitând „ex re".
Infracţiunea de trafic de influenţă se. consumă în momentul când persoana (care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar) primeşte sau pretinde bani sau alte foloase, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, sau le acceptă, direct sau indirect, pentru sine oripentm altul, pentru a determina pe funcţionar să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Pentru consumarea infracţiunii nu are importanţă dacă s-a produs ori nu intervenţia pe lângă funcţionar, dacă s-a efectuat ori nu actul ce intra în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului.
Infracţiunea de trafic de influenţă aparţine şi ea categoriei infracţiunilor cu consumare anticipată."
Jurisprudenţa, preluând această opinie doctrinară, a statuat că infracţiunea de trafic de influenţă nu este condiţionată de efective intervenţii ale vânzătorului de influentă la funcţionarii publici faţă de care are sau lasă să se creadă că are influenţă; de asemenea, infracţiunea nu este condiţionată de modul favorabil sau nefavorabil în care, în final, sunt soluţionate „cererile" cumpărătorului de influenţă. Toate acestea nu sunt elemente ale conţinutului constitutiv al infracţiunii de trafic de influentă.
Ceea ce a preocupat pe legiuitor, în primul rând, atunci când a incriminat fapta de trafic de influenţă a fost necesitatea ca actele ce intră în atribuţiile funcţionarilor să nu fie făcute sub posibila influenţă a unor persoane interesate şi nici măcar să nu se lase o asemenea impresie. Persoanele care speculează influenţa lor, reală sau presupusă, asupra unui funcţionar, discreditează serviciul din care acesta face parte, instituţia, autoritatea ,organizaţia căreia îi aparţine acel serviciu şi, în ultima instanţă, chiar pe funcţionar, creând o stare de suspiciune în legătură cu corectitudinea lui. Prin incriminarea faptei de trafic de influenta şi, corelativ, de cumpărare de influenţă, se apără prestigiul funcţionarilor, al instituţiilor, autorităţilor, organizaţiilor de stat şi publice, nu însă şi patrimoniul cumpărătorilor de influentă care, pentru a-şi rezolva problemele, se folosesc de mijloace ilicite.
Iniţiativa comiterii infracţiunii poate porni de la traficantul de influenţă, atunci când el pretinde banii sau alte foloase, sau de la cumpărătorul de influenţă (persoana care are un interes şi vrea să cumpere favoarea unui funcţionar), atunci când vânzătorul de influenţă primeşte banii sau foloasele oferite de cel interesat ori acceptă promisiunile sau darurile făcute de acesta.
Conform practicii judiciare, de cele mai multe ori, iniţiativa săvârşirii traficului de influenţă aparţine chiar cumpărătorului de influenţă. Prin fapta sa, cumpărătorul de influenţă urmăreşte procurarea unui anumit avantaj prin mijloace necinstite, incorecte, punând în pericol creditul moral, prestigiul, reputaţia şi probitatea, care trebuia să caracterizeze pe orice funcţionar.
Prin expresia „lasă să se creadă că are influentă asupra unui funcţionar" se înţelege, pe de o parte, situaţia în care traficantul de influentă se laudă că are trecere, că este în bune relatii cu o asemenea persoană, că se bucură de încrederea ei, deşi afirmaţiile sale nu corespund realităţii, iar pe de altă parte, situaţia în care traficantul de influenţă nu dezminte afirmaţiile altora sau credinţa celui interesat (cumpărătorul de influenţă) cu privire la influenţa - chiar dacă în realitate inexistentă -pe care el ar avea-o asupra unui funcţionar. Atunci când influenţa nu este reală, trebuie să fie posibilă şi credibilă, şi nu irealizabilă sau absurdă, imposibil de a exista şi a avea efect.
Persoana cumpărătorului de influenţă trebuie să aibă un interes real - indiferent dacă este nelegitim sau legitim - în legătură cu acel act al funcţionarului.
Existenţa infracţiunii de trafic de influenţă nu presupune existenţa unei influenţe reale a traficantului de influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, pentru existenţa acestei infracţiuni fiind necesar ca influenţa, pe care o are sau lasă să se creadă că o are, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase.
Fapta constituie infracţiunea de trafic de influenţă indiferent dacă influenţa este sau nu reală, şi chiar dacă funcţionarul nu a fost individualizat, fiind suficient să se sugereze, să se lase a se înţelege ori să se facă referire la funcţia pe care acesta o îndeplineşte.
În sfârşit, acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii poate fi realizată mai înainte ca funcţionarul pe lângă care s-a promis că se va interveni să fi îndeplinit actul ce intră în atribuţiile sale de serviciu sau în timpul îndeplinirii acestuia.
Or, examinând situaţia de fapt - în esenţă necontestată - se reţin următoarele aspecte cu consecinţe asupra stabilirii naturii juridice, caracterizării juridice a faptelor celor doi inculpaţi.
Inculpatul T.T. a fost numit în funcţia de prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea la data de 1 iulie 2007.
Bunurile electronice şi electrocasnice au fost primite de inculpatul T.T. la datele de 22 septembrie 2008 şi, respectiv, 18 noiembrie 2008.
Cu o singură excepţie (fişa de lucrări), celelalte 4 fişe de lucrări se referă la următoarele intervale de timp: martie-ianuarie 2010, septembrie 2007-martie 2008, ianuarie-noiembrie 2009, mai-iulie 2008.
Având în vedere că faptele pentru care inculpatul T.T. şi, corelativ, coinculpatul C.O. au fost trimişi în judecată se referă la cele săvârşite după dobândirea funcţiei de prim-procuror a inculpatului T.T. (încadrarea faptelor în drept - pag. 66 rechizitoriu), Înalta Curte va exclude din actele materiale ale infracţiunii de trafic de influenţă/cumpărare de influenţă fapta referitoare la fişa de lucrări care vizează, conform actelor de la dosar, perioada mai-septembrie 2006. Cu certitudine, din actele dosarului (fişa 116), rezultă că cei doi inculpaţi s-au cunoscut la sfârşitul anului 2006, inculpatul C.O. luând ulterior cunoştinţă că inculpatul T.T., cu începere din 1 iulie 2007, a fost numit în funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
În aceeaşi perioadă de timp, inculpatul C.O. (om de afaceri, deţinător al unei importante societăţi comerciale pe plan local) cunoştea că are pe rolul organelor judiciare (poliţie -sub supravegherea procurorului sau chiar la procuror) mai multe dosare în care, direct sau indirect, avea un anumit interes (el, personal, societatea sa, persoane apropiate).
În aceste condiţii, inculpatul C.O., cunoscând competenţa materială şi teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi, nu în ultimul rând, atribuţiile funcţiei prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea (la data respectivă, inculpatul T.T.), conform probelor dosarului, a luat iniţiativa coruperii acestuia prin darea unor avantaje' materiale importante (produse electronice şi electrocasnice în valoare totală de 5.215,70 lei şi, respectiv, materiale şi manoperă pentru repararea/reconfigurarea/renovarea unor imobile în valoare de 11.288,53 lei).
Este de remarcat faptul că toate aceste bunuri, materiale şi servicii au fost date inculpatului T.T. ulterior dobândiţii funcţiei de prim procuror, în mod repetat, şi pe lungă perioadă de timp care coincide cu dosarele aflate de rolul organelor judiciare aflate în supravegherea, coordonarea prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, inculpat T.T.
Deoarece nu a putut să explice în mod rezonabil motivul, titlul pentru care el, având la data respectivă funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, a primit de la omul de afaceri local C.O. - despre a cărui situaţie juridică, inclusiv a SC E.V. SRL, se putea lesne informa având în vedere funcţia deţinută - în mod repetat, bunuri, materiale şi manopera aferentă, de o valoarea semnificativă, inculpatul T.T. a susţinut că le-ar fi plătit integral, apărare examinată şi înlăturată ca nefiind reală după cum s-a arătat anterior.
De altfel, inculpatul T.T. a mai susţinut şi alte apărări care s-au dovedit, în urma administrării probelor, ca nereale (spre exemplu, că iniţiativa achiziţionării bunurilor în rate, prin intermediul SC E.V. SRL, de la magazinul D. a aparţinut unui angajat al magazinului).
Acceptând primirea repetată a unor bunuri, materiale şi manopera aferentă, de valori semnificative, inculpatul prim-procuror T.T. a format si, prin repetarea actelor de primire, a consolidat convingerea inculpatului C.O. că are influenţă asupra organelor judiciare din raza sa teritorială de competenţă (judeţul Vâlcea, poliţie, unităţi de parchet și parchetul judeţean) pentru soluţionarea dosarelor aflate', de-a lungul intervalului de timp menţionat, pe rolul organelor judiciare.
Aşa cum s-a menţionat anterior, pentru reţinerea celor două infracţiuni corelative nu prezintă relevanţă juridică nici dacă interesul inculpatului G.O. a fost legitim sau nu, nici dacă cauzele respective au fost soluţionate legal sau nu, nici dacă au fost soluţionate favorabil sau nefavorabil acestuia, şi nici dacă inculpatul prim-procuror T.T. a efectuat sau nu demersuri efective/concrete de influenţare a funcţionarilor publici (poliţişti şi procurori).
Primirea repetată de către inculpatul prim-procuror T.T. a bunurilor, materialelor şi manoperei aferente menţionate în rechizitoriu, cu valori mari, a fost de natură a fi „interpretată" de inculpatul C.O. ca o veritabilă „promisiune" de influenţare a funcţionarilor publici aflaţi în coordonarea, subordonarea prim-procurorului T.T., în sensul art. 291 C. pen. actual; sub acest aspect, este neîntemeiată cererea' apărării de a se constata că noua lege penală este mai favorabilă deoarece introduce ar introduce o condiţie în plus faţă de legea penală anterioară.
Indiferent dacă se examinează textele C. pen. anterior sau ale noului C. pen., de esenţa traficului de influenţă este, în mod generic, o „promisiune" a vânzătorului de influenţă de influenţare a funcţionarului care urmează a îndeplini actul ce interesează cumpărătorul de influentă (acest aspect, al „promisiunii", fiind examinat în doctrină încă de la intrarea în vigoare a C. pen. anterior).
Această „promisiune" a vânzătorului de influenţă nu trebuie însă, obligatoriu, să îmbrace o formă expresă, neechivocă (ipoteză mai rar regăsită în practica judiciară), vânzătorul de influentă, convins că săvârşeşte o infracţiune şi poate răspunde penal, fiind destul de „diligent" în limbajul folosit, cunoscând posibilitatea interceptării, înregistrării ambientale a discuţiilor. De cele mai multe ori, această „promisiune" este dedusă de cumpărătorul de influenţă din modul de comportare a vânzătorului de influenţă, din folosirea unui limbaj codat sau eliptic de către acesta, din contextul faptic şi, în mod firesc, din chiar faptul primirii bunurilor, banilor sau foloaselor, mai ales când această primire se face repetat, pe parcursul unui îndelungat interval de timp şi, mai ales, din valoarea semnificativă a bunurilor, sumei de bani ori valoarea semnificativă a foloaselor primite de vânzătorul de influentă.
De altfel, orice activitate a unei persoane responsabile, cu discernământ, presupune obli gatonu un scop sau un mobil, are o motivaţie care, la rândul lor, exprimă un interes personal sau al altei persoane.
În condiţiile în care coinculpatul C.O. este pus în situaţia de a răspunde penal pentru fapta sa de corupţie, este evident că acesta, pentru a fi exonerat de răspundere penală -neputând să explice în mod rezonabil motivul, mobilul, scopul pentru care a dat bunurile, materialele şi manopera aferentă, toate cu valori semnificative, inculpatului prim procuror T.T. (între ei nefiind relaţii de prietenie, de familie sau de afinitate) - susţine, în apărare, că toate acestea au fost plătite/achitate deşi, pe de o parte, nu există documente scrise de încasare a unor sume de bani de la inculpatul T.T., iar pe de altă parte, acesta a întocmit, cum a recunoscut, formalităţi de preluare/descărcare în/din gestiunea SC E.V. SRL, fără să urmeze, ca în cazul altor persoane, formalităţile de refacturare a bunurilor pe numele persoanei fizice.
Contrar opiniei judecătorului fondului, Înalta Curte apreciază că faptele inculpaţilor legate de sesizarea organelor judiciare de către numita P.E.R. confirmă activitatea infracţională anterioară a celor doi inculpaţi şi relevă, de o manieră neechivocă, convingerea inculpatului G.O. cu privire la „promisiunea" coinculpatului prim-procuror T.T. de asigurare a influenţării conduitei organelor judiciare în sensul dorit de el.
Prealabil, se reţine din actele şi lucrările dosarului că, la data respectivă, între inculpatul C.O. şi numita P.E. (salariată a societăţii numitului C.O.) existau relaţii personale speciale, necontestate de aceştia, relaţii care au cauzat comportamentul soţului acesteia legat de luarea telefonului mobil.
Probele administrate relevă că cei doi (G.O. şi P.E.) erau nemulţumiţi de faptul că sesizarea făcută de P.E. fusese înregistrată de organele de poliţie la „petiţii", iar nu la „penal"; aşa cum rezultă din interceptările convorbirilor telefonice de la dosar, scopul înregistrării sesizării la „penal" era asigurarea unui „mijloc de presiune" asupra fostului soţ (existenţa unei cauze penale, cu perspectiva unei sancţiuni penale severe pentru infracţiunea de „furt calificat") pe fondul încheierii procesului de divorţ şi exercitării drepturilor părinteşti („să nu o mai vizitele pe aceasta pentru a-şi vedea copilul), ambii fiind hotărâţi ca, ulterior, după un anumit timp, să renunţe la „plângere".
În acest scop, inculpatul G.O. a luat legătura cu inculpatul prim-procuror T.O., atât convorbirile telefonice, cât şi martorii audiaţi relevând o „precipitare" a activităţii celor doi inculpaţi, inclusiv implicarea altor persoane, precum şi preocuparea pentru „elaborarea" unor documente din care să rezulte că respectivul telefon mobil era proprietatea firmei (întocmirea în mod nereal a unei facturi pe firma SC E.V. SRL), astfel cum s-a arătat în rechizitoriu.
Cu privire la aceste aspecte, sunt elocvente următoarele elemente de fapt ce rezultă din probatoriul administrat (interceptarea convorbirilor telefonice şi declaraţiile martorilor coroborate, în parte, cu cele ale inculpaţilor), inclusiv cu plivire la raporturile interpersonale dintre aceştia și la „promisiunea" inculpatului prim procuror T.T., astfel cum fusese „înţeleasă" de inculpatul C.O. încă de la începutul activităţii infracţionale şi pe parcursul întregii perioade de timp:
C.: A (...) îs că o să ne rezolve problema! el L. are datorii morale şi materiale faţă de mine
T.: Aţi putea-o .să o trimiteţi luni dimiN. pe doamna la domnu comisar şef N.E.?
C.: Îm!
T.: Vă rog eu mult de tot! Bine?
C.: Ve% că mă sună T. M-asculţi?
P.: Aşa! Da, te asculţi
C.: Şi. aia. Trebuie să mergi suni acolo la. Da o să mergem împreună!
P.: Unde să merg?
C.: Până la cineva la, la poliţie!
P.: De ce?
C.: Păi a porestit T. şi probabil că să mai dai o declaraţie ceva!."
Faţă de menţionate anterior, Înalta Curte, în baza probelor administrate, reţine următoarele:
Fapta inculpatului T.T., care în calitate de prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă Curte de Apel, în perioada 2007 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit de la inculpatul C.O.E., administrator al SC E.V. SRL cu sediul în municipiul Rm. Vâlcea, în două rânduri, bunuri electronice şi electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei, care au fost facturate şi plătite de această societate comercială, şi, în patru rânduri, a primit de la acelaşi inculpat servicii constând în executarea unor lucrări (materiale şi manopera aferentă) la imobilele proprietatea sa sau la imobilul proprietatea fiicei sale, numita S.E.L., în valoare totală de 11.288,53 lei, lucrări executate de SC E.V. SRL, fără să fie facturate şi plătite, inculpatul T.T., având influenţă reală sau lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât şi a procurorilor de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări faţă de inculpatul C.O.E. şi faţă de salariaţi ai SC E.V. SRL, cât şi dosarele formate ca urmare a plângerilor inculpatului C.O.E. sau a persoanelor apropiate acestuia, să primească soluţii favorabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influentă, în formă continuată, faptă prev.şi ped.de art. 257 C. pen.ant. rap.la art. 5, art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) C. pen.ant.
Fapta inculpatului C.O.E. care, în calitate de administrator al SC E.V. SRL cu sediul în municipiul Rm. Vâlcea, în perioada 2007 - 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a dat inculpatului T.T., prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cu gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curte de apel, în două rânduri bunuri electronice şi electrocasnice în valoare de 5.215,70 lei, care au fost facturate şi plătite de către SC E.V. SRL, şi, în patru rânduri, servicii constând în executarea unor lucrări (materiale şi manoperă) la imobilele proprietatea inculpatului T.T. sau la imobilul proprietatea fiicei acestuia, numita S.E.L., în valoare totală de 11.288,53 lei, lucrări executate de SC E.V. SRL, fără să fie facturate şi plătite, inculpatul T.T., având influenţă sau lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra organelor poliţiei judiciare din cadrul I.P.J. Vâlcea, asupra procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, cât şi a procurorilor de la parchetele arondate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, pentru ca dosarele în care se efectuau cercetări faţă de inculpatul C.O.E. şi faţă de salariaţi ai SC E.V. SRL, cât şi dosarele formate ca urmare a plângerilor inculpatului C.O.E. sau a persoanelor apropiate acestuia să primească soluţii favorabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, faptă prev.şi ped.de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic.disp.art. 41 alin. (2) C. pen.ant.
Având în vedere datele ce caracterizează persoana celor doi inculpaţi, care însă nu au relevanţa judiciară a circumstanţelor atenuante, dar şi perioada de timp scursă de la data săvârşim infracţiunilor, care nu poate fi imputată acestora, Înalta Curte apreciază, sub aspectul individualizăiii pedepselor (cuantum şi modalitate de executare), că aplicarea unor pedepse egale cu minimul special al textului incriminator al faptei (fără sporirea cuantumului pedepsei având în vedere forma continuată a iufracţiunilor), precum şi aplicarea modalităţii de executare neprivativă de libertate reglementată de art. 81 C. pen. anterior (suspendarea condiţionată a executării pedepsei), este de natură a răspunde, pe de o parte, criteriilor generale de individualizare a pedepsei şi scopului acesteia, proporţionalităţii necesare între gravitatea concretă a infracţiunii şi datele personale ale infractorului, iar pe de altă parte, jurisprudenţei C.E.D.O. cu privire la remediile duratei procedurilor judiciare penale şi soluţionarea cauzei penale la un timp îndelungat de la data săvârşirii faptelor, în măsura în care aceste durate nu pot fi imputate acuzatului.
Din această perspectivă, a individualizării cuantumului pedepsei şi modalităţii de executare a acesteia, Înalta Curte apreciază, în considerarea art. 5 C. pen., că legea penală mai favorabilă este legea penală anterioară datei de 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului C. pen.).
Aşa cum s-a arătat anterior, Înalta Curte apreciază că textul care incriminează în noul C. pen. (art. 291 C. pen.) fapta vânzătorului/traficantului de influenţă nu prevede condiţii noi, inexistente în textul art. 257 C. pen. anterior, ci are menirea de a înlătura, pe viitor, reiterarea unei jurisprudenţe anterioare minoritară legată de criteriile de delimitare dintre infractiunea „trafic de influenţă" şi infracţiunea „înşelăciunea", criterii de delimitare care au format, de altfel, obiect de interes jurisprudential (în acest sens, Decizia nr. 35 din 7 mai 2007, pronunţată de secţiile unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii).
Textul art. 291 C. pen. actual reia, într-un limbaj mai clar şi explicit, prevederile cuprinse anterior în art. 257 C. pen.
În consecinţă, expresia „care promite", din textul art. 291 C. pen. actual nu este o condiţie nouă, în plus faţă de conţinutul textului art. 257 C. pen. anterior, aceasta având scopul delimitării mai clare a faptelor de înşelăciune de faptele de traficare a influenţei; nu în ultimul rând, anterior în prezenta decizie, Înalta Curte a arătat că, chiar şi din perspectiva noului text de incriminare, conduita infracţională a inculpatului prim-procuror T.T. a relevat, în afara oricărui dubiu pentru coinculpatul C.O. (om de afaceri), o veritabilă „promisiune" că va determina pe funcţionarii publici aflaţi în coordonarea/subordonarea sa (poliţişti şi procurori) să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie mdeplinirea unui act ce intra în îndatoririle lor de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, cu referire la dosarele aflate pe rolul organelor judiciare, şi în care avea un interes (fie personal, fie al firmei sale ori persoanelor aflate într-p anumită legătură cu el sau cu firma sa).
Expresia „carepromite"'din art. 291 Cpemactual are menirea, pe lângă delimitarea mai clară în practica judiciară a infracţiunii „trafic de influenţă" de infracţiunea „înşelăciune", să elimine orice echivoc cu privire la caracterizarea activităţii traficantului de influenţă în sensul realizării unui act de corupţie. în sfârşit, această expresie, folosită de legiuitor în art. 291 C. pen. actual, are şi menirea clarificării disputelor doctrinare şi jurisprudenţiale anterioare cu privire la elementul laturii subiective (intenţie directă sau indirectă, ori. numai intenţie directă).
În consecinţă, Înalta Curte - pentru motivele arătate - va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. -Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 233 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o va desfiinţa, în parte, cu referire la inculpaţii T.T. şi C.O. şi, rejudecând cauza, va dispune condamnarea acestora după cum urmează:
- inculpatul T.T. va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea mfracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. anterior rap. la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen. anterior, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. anterior raportat la art. 82 C. pen. anterior se va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Urmează a se face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior şi se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.
- inculpatul C.O.E. va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic, disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen. anterior, se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art 71 alin. (2) C. pen. anterior, se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. anterior raportat la art. 82 C. pen. anterior se va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Se va face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior şi se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.
Se va constata că inculpatul C.O.E. este deţinut în alta cauză. In baza art. 257 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. anterior, se va dispune obligarea inculpatului T.T. la plata către stat a sumei de 8.794,37 lei, reprezentând contravaloarea materialelor şi la plata sumei de 2.494,16 lei, reprezentând contravaloarea manoperei.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. anterior, se va dispune confiscarea specială, de la inculpatul T.T., a următoarelor bunuri electrocasnice: televizor L.C.D., Staţie Tefal (fier de călcat), aspirator, frigider cu 2 uşi şi reciver 61.
Se va menţine sechestrul .asigurător dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteştii nr. 141/P/2010 din 02 decembrie 2010 asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului T.T., până la concurenţa sumei de 11.288,53 lei.
În raport cu cele dispuse anterior faţă de inculpatul T.T., se va dispune ridicarea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti nr. 141/P/2010 din 02 decembrie 2010 asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului C.O.E.
De asemenea, se va dispune restituirea sumei de 19.279,18 lei, consemnată la SC C.E.C. B. SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea, la data de 03 decembrie 2010, pe numele inculpatului C.O.E., la dispoziţia D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti, conform recipisei de consemnare din 03 decembrie 2010 şi chitanţei din 03 decembrie 2010.
Având în vedere disp. art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., precum şi art. 275 alin. (2) C. proc. pen., şi soluţiile dispuse prin prezenta deciziei, fiecare inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.
Înalta Curte a apreciat ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 233 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la soluţia de achitare a inculpatei P.E.R. pentru următoarele motive:
Este de necontestat, potrivit actelor şi lucrărilor dosarului (cel puţin din probatoriul constând în interceptarea convorbirilor telefonice), că la data citării şi audierii numitei P.E.R. organele judiciare aveau deja conturată situaţia de fapt legată de sesizarea, de către aceasta, a organelor judiciare cu privire la pretinsa infracţiune de „furt calificat" a telefonului mobil săvârşită de fostul său soţ şi la intervenţia coinculpatului C.O. pe lângă prim-procurorul T.T. pentru trecerea „plângerii" de la „petiţii" la „penal", aceste demersuri având ca scop crearea unui „mijloc de presiune" asupra fostului soţ pentru ca acesta să renunţe la vizitele şi relaţiile personale cu minora rezultată din căsătoria lor.
În aceste condiţii, este rezonabil a conchide că numita P.E.R., chemată de organele judiciare în vederea ascultării, avea - în acele momente - reprezentarea unor posibile consecinţe penale pentru o activitate de instigare ori pentru o activitate de complicitate relativ la-o infracţiune de serviciu sau în legătură cu serviciul funcţionarilor publici (poliţişti, procuror, prim-procuror).
C.E.D.O. a afirmat constant în jurisprudenţa sa că dreptul la un proces echitabil în cauze penale include „dreptul, pentru orice „acuzat" în sens autonom pe care art. 6 îl atribuie acestui termen, de a păstra tăcerea şi de a nu încerca să contribuie la propria sa incriminare" (cauza Funke v. Franţa, 25 februarie 1993). In hotărârea pronunţată în cauza Saunders v. Regatul Unit (17 decembrie 1996), se face o precizare deosebită în această privinţă: „Curtea reaminteşte că, chiar dacă art. 6 al Convenţiei nu menţionează în mod expres, dreptul de a păstra tăcerea şi - una din componentele lui - dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare, acestea sunt norme internaţionale general recunoscute, care se află în centrul noţimiii de proces echitabil consacrată prin acest articol (art. 6). Motivele lor de a fi, ţin în special de protecţia acuratului împotriva aplicării forţei coercitive abuzive din partea autorităţilor, ceea ce evită erorile judiciare şi permite să fie atinse scopurile art.ui 6 (...). În particular, dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare presupune că, intr-o cauzăpenală, acuzarea caută să-şi întemeiere argumentaţia fără a recurge la elemente probante obţinute prin constrângere sau presiuni, în pofida voinţei acuratului. În acest sens, acest drept este strâns legat de principiul prezumţiei de nevinovăţie consacrat în art. 61 alin. (2) din Convenţie".
Privilegiul împotriva autoincriminării şi dreptul acuratului de a păstra tăcerea, garanţii implicite ale dreptului la un proces echitabil, au fost examinate, după 1993, în mai multe cauze aflate pe rolul C.E.D.O. (J.B contra Elveţia, 2001, IJL GMR şi AKP contra Marii Britanii, 2000, Kansal contra Marii Britanii, 2004, Jalloh contra Germaniei, 2006, Weh contra Austria, 2004, Allan contra Marii Britanii, 2002, Muray contra Marii Britanii, 1996, Serves contra Franţei, 1997), fiind constant relevată necesitatea interzicerii utilizării oricăror mijloace de constrângere în scopul obţinerii de probe, împotriva voinţei acuzatului, precum şi faptul că, faţă de caracterul autonom al noţiunii de „acuzaţie în materie penală", trebuie considerat că şi martoml se bucură de acest drept în măsura în care prin declaraţia pe care o face s-ar putea autoincrimina.
În rezumat, privilegiul împotriva autoinciiminării este un principiu conform căruia statul nu poate obliga un suspect să coopereze cu acuzarea prin oferirea de probe ce l-ar putea incrimina.
Or, în condiţiile ascultării unei persoane în calitate de martor, sub prestare de jurământ şi, mai ales, sub sancţiunea penală a săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă, cu privire la fapte sau împrejurări care l-ar putea incrimina, C.E.D.O. - în jurisprudenţa sa - a elaborat aşa-zisa „teorie a celor trei alegeri dificile cu. care se confruntă persoana", conform căreia nu este natural să i se ceară presupusului făptuitor să aleagă între a fi sancţionat pentru refuzul său de a coopera, să furnizeze autorităţilor informaţii incriminatoare sau să mintă şi să rişte să fie condamnat pentru aceasta (cauza Weh contra Austria, 2004).
De altfel, în doctrina juridică şi jurisprudenţa naţională a fost constant susţinută, cu valoare de principiu, opinia potrivit căreia dacă martorul, pentru a nu se învinui pe sine de săvârşirea unei infracţiuni, face afirmaţii neadevărate sau, cu intenţie, trece sub tăcere anumite împrejurări esenţiale despre care a fost întrebat, el nu ar săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă. În realitate, o asemenea persoană nu mai este „un martor deoarece el nu poate apărea în aceasta calitate în raport cu o eventuală inculpare a sa, din moment ce întrebările ce i se adresează ar conduce, dacă ar răspunde sincer, la implicarea sa într-un proces penal. Într-o asemenea situaţie, martorului nu i se mai poate cere să fie obiectiv, în acelaşi timp în care deasupra sa planează sancţiunea penală. De altfel, în jurisprudenţa instanţei supreme a fost afirmat principiul potrivit căruia, în cazul în care o persoană, după ce a fost ascultată ca martor în cursul procesului penal, este trimisă în judecată, pentru o infracţiune în legătură cu ceea care face obiectul judecăţii, ea pierde calitatea de martor, devenind inculpat şi nu mai poate fi trasă la răspundere pentru afirrnaţiile neadevărate făcute cu ocazia ascultării sale în calitate de martor (Decizia penală nr. 1975/1979, Tribunalul Suprem, secţia penală).
Noul C. proc. pen. a preluat toate aceste principii, afirmate în jurisprudenţa C.E.D.O. şi în jurisprudenţa naţională, în dispoziţiile art. 118 C. proc. pen. cu denumirea marginală „Dreptul martorului de a nu se acuza" Declaraţia de martor dată de o persoană care, în aceeaşi causp, anterior declaraţiei a avut sau, ulterior, a dobândit calitatea de suspect ori inculpat nu poate fi folosită împotriva sa. Organele judiciare au obligaţia să menţioneze, cu ocazia consemnării declaraţiei, calitatea procesuală anterioară.
Împrejurarea că în prezenta cauză penală, ulterior declaraţiei de martor, nu a fost declanşată o procedură judiciară de tragere la răspundere penală pentru o formă de participaţie penală la o infracţiune de corupţie, nu este de natură să înlăture principiile enunţate anterior în jurisprudenţa C.E.D.O., Înalta Curte - în acord cu judecătorul instanţei de fond - apreciind că infracţiunii pentru care inculpata P.E.R. a fost trimisă în judecată îi lipseşte elementul subiectiv (vinovătia) din conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni.
Este neîntemeiată critica apărării potrivit căreia ar fi incidenţă cauza justificativă prevăzută de art. 21 din Noul C. pen. deoarece vinovăţia acesteia nu este înlăturată pe fondul exercitării unui „drept recunoscut de lege" sau pe fondul „îndeplinirii unei obligaţii prevăzute de lege", ipotezele prevăzute de legiuitor vizând, de cele mai multe ori, situaţiile unui „conflict de valori"; în prezenta cauză, lipsa vinovăţiei inculpatei P.E.R. este consecinţa unor principii statuate de jurisprudenţa.
Față de cele arătate, pe de o parte, cu privire la critica apărării prin care s-a solicitat schimbarea temeiului de drept al achitării din art. 10 lit. d) C. proc. pen. ant. în art. 10 lit. a) C. proc. pen. ant sau art. 16 lit. a) din C. pen. actual (susţinându-se că „fapta nu există"), şi care a fost examinată anterior, cu privire la toţi cei 3 inculpaţi, iar pe de altă parte, cu privire la critica constând în greşita neretinere a cauzei justificative prev. de art. 21 C. pen. actual, Înalta Curte apreciază ca nefondat apelul declarat de inculpata P.E.R.
Având în vedere disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanta-inculpată P.E. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
I. Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 233 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o desfiinţează, în parte, şi rejudecând: Condamnă pe inculpaţii:
1. T.T., domiciliat în Râmnicu Vâlcea, Judeţul Vâlcea, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. anterior rap. la art. 5, art. 6, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplic. art. 5 C. pen.
În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. anterior raportat la art. 82 C. pen. anterior suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. anterior.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.
2. C.O.E., cu domiciliul ales în Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, în formă continuată, prev. şi ped. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
În baza art. 65 C. pen. cu referire la art. 66 C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. anterior, interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. anterior raportat la art. 82 C. pen. anterior suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior. Constată că inculpatul C.O.E. este deţinut în altă cauză.
II. În baza art. 257 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 256 alin. (2) din C. pen. anterior, dispune obligarea inculpatului T.T. la plata către stat a sumei de 8.794,37 lei, reprezentând contravaloarea materialelor şi la plata sumei de 2.494,16 lei, reprezentând contravaloarea manoperei.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen. anterior rap. la art. 256 alin. (2) C. pen. anterior, dispune confiscarea specială, de la inculpatul T.T., a următoarelor bunuri electrocasnice: televizor L.C.D., Staţie Tefal (fier de călcat), aspirator, frigider cu 2 uşi şi reciver H.K.
Menţine sechestrul asigurător dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteştii nr. 141/P/2010 din 02 decembrie 2010 asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului.T.T., până la concurenta sumei de 11.288.53 lei.
Dispune ridicarea sechestrului asigurător dispus prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti nr. 141/P/2010 din 02 decembrie 2010 asupra bunurilor mobile/imobile ale inculpatului C.O.E.
Dispune restituirea sumei de 19.279,18 lei, consemnată la SC C.E.C. B. SA - Sucursala Râmnicu Vâlcea, la data de 03 decembrie 2010, pe numele inculpatului C.O.E., la dispoziţia D.N.A. - ST Piteşti, conform recipisei de consemnare din 1 din 03 decembrie 2016 şi chitanţei din 1 din 03 decembrie 2010.
III. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, cu privire la inculpata P.E.R.
IV. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii T.T., P.E.R. şi C.O.E. împotriva sentinţei penale nr. 233 din 6 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
V. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti rămân în sarcina statului.
Obligă pe inculpaţii T.T. şi C.O.E. să plătească către stat suma de câte 10.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.
Obligă apelanta intomată P.E.R. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, ocaziționate de soluționarea apelului.
Onorariul apărătorilor desemnați aleși în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1975/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 2143/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... → |
|---|
