ICCJ. Decizia nr. 2226/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2226/2014

Dosar nr. 2820/108/2011*

Şedinţa publică din data de 2 iulie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin Decizia penală nr. 163/A din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Arad şi de inculpaţii O.C. şi C.I.A., împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 16 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2820/108/2011.

A desfiinţat sentinţa penală apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus plata în contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş a sumei de 600 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Timişoara a constatat următoarele:

Unul dintre motivele de apel formulate de către inculpatul O.C. a vizat desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, pe motiv că procedura de citare la judecarea cauzei în primă instanţă nu a fost legal îndeplinită, instanţa a analizat cu prioritate acest motiv, reţinând că, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel „desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate".

Instanţa de apel a reţinut că, în cauză, prima instanţă a soluţionat cauza fără ca o parte dintre părţile civile să fie legal citate, deoarece acestea aveau alt sediu, aşa cum rezultă din adresa de la Oficiul Registrului Comerţului, iar în cauză nu s-au luat măsuri pentru aflarea noii adrese şi citarea acestor părţi potrivit art. 177 C. proc. pen.

Astfel, SC P. SRL, deşi avea sediul social în Constanţa, str. A.V., judeţul Constanţa, aceasta a fost citată de către prima instanţă în Constanţa, str. P.; SC S. SRL, deşi avea sediul social în localitatea Sein, str. C.V., judeţul Maramureş, a fost citată în Constanţa, str. P., biroul 2; SC T. SRL avea sediul social în Bucureşti, sector 1, str. D. şi a fost citată în Bucureşti, str. A.B.; SC A.I. SRL avea sediul social în Satu Mare, str. A.V., şi a fost citată în Bucureşti, Calea 13 S.

Instanţa de apel a apreciat că nu poate disjunge acţiunea civilă, deoarece infracţiunea de înşelăciune, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, este o infracţiune de prejudiciu, iar determinarea corectă a acestuia determină încadrarea juridică a acestei infracţiuni.

De asemenea a apreciat că faţă de admiterea apelului procurorului şi al inculpaţilor apelanţi, în ipoteza la care face referire cazul de desfiinţare prevăzut în art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., are drept consecinţă desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cercetarea celorlalte motive de apel apar inutile, urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.

Urmare a trimiterii spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 26 octombrie 2012, sub nr. 2820/108/2011*.

Prin Sentinţa penală nr. 125 din data de 11 aprilie 2013, Tribunalul Arad, a dispus următoarele:

1. în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.O., la:

- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza aceluiaşi articol, teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) C. pen., pe durata unui termen de 3 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la:

- 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) şi 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.O., în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, pe care urmează să o execute în regim de detenţie şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

2. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 eu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul C.I.A., la:

- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de iniţiere, constituire şi aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza aceluiaşi articol, teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) C. penal, pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat acelaşi inculpat, la:

- 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza aceluiaşi articol, teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b), 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.I.A., în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, pe care urmează să o execute în regim de detenţie şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

3. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.M.M., la:

- 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de iniţiere, constituire şi aderare la un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza aceluiaşi articol, teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la:

- 6 ani şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

În baza aceluiaşi articol, teza finală, raportat la art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) (cu excepţia dreptului de a alege) C. pen., pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii, conform art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b), 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului P.M.M., în pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor, pe care urmează să o execute în regim de detenţie şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis celor trei inculpaţi exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului C.O., durata reţinerii din 5 aprilie 2011.

În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., s-au admis acţiunile civile exercitate de părţile civile şi în consecinţă au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească următoarele sume, cu titlu de daune materiale:

- părţii civile SC R.I.C. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca, str. A., judeţ Cluj, suma de 27.103,44 RON;

- părţii civile SC M.S. SRL, cu sediul în Oradea, str. M. judeţul Bihor, suma de 32.665,50 RON;

- părţii civile SC P. SRL, cu sediul în Târgu Mureş, str. G.C. judeţul Mureş, suma de 98.685,51 RON;

- părţii civile SC A.E. SRL Bistriţa, cu sediul în Bistriţa, Calea M., judeţ Bistriţa-Năsăud, suma de 52.735,34 RON;

- părţii civile SC C.M. SRL, cu sediul în Odorheiu Secuiesc, str. N.B. judeţ Harghita, suma de 14.121,14 RON;

- părţii civile SC AV C. SRL, cu sediul în sector 6, Bucureşti, b-dul P. suma de 6.205,43 RON;

- părţii civile SC S. SRL, cu sediul în Craiova, b-dul S., judeţ Dolj, suma de 23.433,75 RON;

- părţii civile SC B.T. SRL, cu sediul în Arad, str. R.N., judeţ Arad, suma de 11.690,04 RON;

- părţii civile SC TM P. SRL, cu sediul în Constanţa str. P., Birou nr. 2, judeţ Constanţa, suma de 229.908 RON;

- părţii civile SC V.M. SRL, cu sediul în Galaţi, str. D, judeţ Galaţi, suma de 29.641,97 RON;

- părţii civile SC F. SRL, cu sediul în Galaţi," str. D. judeţ Galaţi, suma de 9.442,65 RON;

- părţii civile SC AG G.C.S. SRL, cu sediul în sector 6, Bucureşti, b-dul P. suma de 85.631,57 RON;

- părţii civile SC K. SRL Timişoara, cu sediul în Ghiroda, str. L. judeţul Timiş, suma de 6.0451,45 RON;

- părţii civile SC L. SRL, cu sediul în Buzău, str. T., pavilion autoutilitare, judeţ Buzău, suma de 20.872,60 RON;

- părţii civile SC T. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 1, str. D.D., suma de 35.853,65 RON;

- părţii civile SC R. SA, cu sediul în comuna Vărsătura, str. T., judeţ Brăila, suma de 62.346,01 RON;

- părţii civile SC T.A. SRL, cu sediul în Ciolpani, şoseaua Bucureşti - Ploieşti, judeţ Ilfov, suma de 90.520,56 RON;

- părţii civile SC R.T.S. SRL, cu sediul în Bucureşti, str. B. sector 3, suma de 12.440,38 RON;

- părţii civile S.S. SRL, cu sediul în Bacău, Calea M. judeţ Bacău, suma de 73.937,08 RON;

- părţii civile SC L.P. SRL, cu sediul în Râmnicu Sărat, str. B.A. judeţul Buzău, suma de 28.488,60 RON;

- părţii civile M.V. SRL, cu sediul în Tomeşti judeţ Timiş, suma de 59.470,25 RON;

- părţii civile SC A.I. SRL, cu sediul în Satu Mare, str. A.V., judeţ Satu Mare, suma de 49.991,96 RON;

- părţii civile SC S. SRL Bucureşti, cu sediul în Seini, str. C.V. judeţ Maramureş, suma de 27.988,89 RON;

- părţii civile SC V.S. SRL, cu sediul în Odorheiu Secuiesc, str. C. judeţ Harghita, suma de 20.989,17 RON, la care se adaugă dobânzile legale, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, până la data efectivă a plăţii;

- părţii civile SC H. SRL Timişoara, cu sediul în sat Bodo, comuna Balint, judeţ Timiş, suma de 177.881,20 RON;

- părţii civile SC BN B. SRL, cu sediul în Arad, str. C. judeţ Arad, suma de 28.091,32 RON.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul O.C. la plata sumei de 3.200 RON, iar inculpaţii C.I.A. şi P.M.M. la câte 3.500 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În rejudecare, tribunalul a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 17 mai 2011, în Dosarul nr. 13D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad, au fost trimişi în judecată inculpaţii O.C., C.I.A. şi P.M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţiere şi constituire infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi înşelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 214 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, din cursul lunii februarie 2009 şi până în luna mai 2009, inculpaţii O.C., C.I.A., P.M.M., împreună cu numiţii „U.M." şi "B.A." (faţă de aceşti din urmă cercetările au fost disjunse întrucât cele două nume sunt false, iar până în prezent nu au putut fi identificate persoanele care au folosit aceste două nume false) au iniţiat, constituit, aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat în scopul de a induce şi menţine în eroare societăţi comerciale din România cu ocazia comandării, livrării, ridicării, transportării şi depozitării de bunuri şi mărfuri, folosind drept paravan o firmă ce era de vânzare în Arad (SC E.M. SRL Arad). Ulterior achiziţionării mărfurilor, acestea erau vândute imediat cu preţuri sub cele ale pieţei, obţinându - se astfel beneficii materiale.

Pentru a obţine aceste beneficii materiale, s-a achiziţionat o societate comercială, SC E.M. SRL Arad, înfiinţată de câţiva ani (în acest caz, constituită în 2006), cu o cifră de afaceri (rulaj comercial) pe ultimii ani fără pierderi, chiar cu profit, fără incidente bancare (file CEC sau bilete la ordin refuzate la plată în ultimii ani) şi obiect de activitate diversificat (comerţul cu ridicata al altor aparaturi utilizate în industrie, comerţ şi transporturi, etc).

Toate părţile vătămate, fără excepţie, au solicitat aceste informaţii la bănci, înainte de acceptarea modului de plată cu CEC sau BO sau au verificat pe site-ul Ministerului Finanţelor situaţia financiară a viitorului partener de afaceri, respectiv cifra de afaceri şi profitabilitatea.

Inducerea în eroare (înşelarea) partenerilor de afaceri se făcea prin achiziţionarea de mărfuri pentru care se eliberau CEC-uri şi bilete la ordin, cu scadenţa (plata) la 60 zile de la eliberare, la momentul emiterii sau scadenţei acestora neexistând disponibil în cont, fapt ce însă nu putea fi verificat la momentul înmânării instrumentului de plată datorită confidenţialităţii bancare.

Astfel, inculpaţii şi învinuiţii au contactat un număr mai mare de societăţi comerciale, de la care au vrut să achiziţioneze bunuri, în baza unor CEC-uri fără acoperire, dar, din diverse motive, tranzacţiile nu au mai avut loc. Filele CEC au fost ridicate anterior de fostul administrator al societăţii, iar ulterior au fost în posesia inculpatului O.C., care le-a dus, la începutul activităţii, spre a fi semnate, toate în alb, de către inculpatul C.I.A., care era administratorul societăţii.

Liderul şi iniţiatorul grupului infracţional a fost inculpatul O.C., care împreună cu numitul „U.M.", l-a determinat pe inculpatul P.M.M. (cei trei se cunoşteau de mai mult timp, având anterior „afaceri" împreună) să găsească o persoană (în speţă pe inculpatul C.I.A.), asupra căreia să exercite un control permanent pentru a prelua societatea comercială în cauză şi care să execute, în schimbul unor sume de bani, dispoziţiile lor referitoare la semnarea de acte comerciale şi instrumente de plată şi să atragă răspunderea asupra sa. Totodată, inculpatul O.C., folosindu-se de funcţia fictivă de director general şi de numele fictiv M.C., a contribuit la inducerea în eroare a unor societăţi comerciale, pe care le-a determinat să le livreze mărfuri contra unor file CEC.

Numitul „U.M." a fost împreună cu O.C., iniţiatorul grupului infracţional organizat, după care a executat, în baza unei funcţii fictive de director comercial, împreună cu numitul „B.A.", dispoziţiile date de inculpatul O.C. De asemenea, s-a ocupat în principal cu inducerea în eroare a societăţilor comerciale, cărora le trimitea comenzile sub numele şi funcţia falsă, negocia cu aceste societăţi livrarea mărfurilor, încheia contractele de livrare a mărfurilor şi stabilea cu partenerii termenele de plată. S-a mai ocupat, de asemenea, la angajarea personalului de lucru în societate (martorii D.R. şi P.I.), precum şi intermedierea transportului de marfă de către SC I.I. SRL Arad.

Numitul „B.A." a aderat la grupul infracţional organizat, folosindu-se de acest nume fals, precum şi de funcţia de agent vânzări şi l-a ajutat pe „U.M." să întocmească comenzile către societăţi şi ducând la unele firme cec-urile sau biletele la ordin sau fiind persoana de contact la anumite comenzi.

Inculpatul P.M.M. a aderat la grupul infracţional organizat, având ca principală sarcină să-l convingă pe inculpatul C.I.A. să preia pe numele său SC E.M. SRL Arad şi să-l supravegheze în permanenţă, locuind împreună şi transmiţându-i din partea celorlalţi doi inculpaţi ce avea de făcut în calitate de administrator al societăţii. Toate acestea au fost executate contra unor sume de bani, pe care inculpatul P.M.M. le-a primit de la inculpatul O.C. şi „U.M.".

Inculpatul C.I.A. a aderat şi el la grupul infracţional organizat, acceptând, contra unor sume de bani, să preia pe numele său SC E.M. SRL Arad, să semneze în alb CEC-urile prezentate de inculpatul O.C., a încheiat diverse alte contracte pentru funcţionarea firmei (abonamente telefoane mobile, abonament internet, etc). Conform declaraţiei acestuia, deşi a ştiut că toate firmele cărora li s-au înmânat CEC-uri vor fi înşelate, a acceptat acest fapt întrucât i se promisese o parte din banii astfel câştigaţi.

În acest mod, au fost înşelate un număr total de 26 societăţi comerciale, iar prejudiciul total cauzat acestora este de 1.343.119,02 RON.

Inculpatul C.O., în faza de urmărire penală, nu a recunoscut comiterea faptelor.

Inculpatul C.I.A., în faza de urmărire penală, a recunoscut comiterea faptelor, prin declaraţiile date contribuind la identificarea celorlalte persoane implicate în activitatea infracţională şi la aflarea adevărului.

Inculpatul P.M.M. a fost cercetat în lipsă, acestuia nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, constatându-se sub acest aspect incidenţa dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. proc. pen., întrucât din mandatele de aducere emise pe numele său rezultă că este plecat din ţară.

Inculpaţii C.O., C.I.A. şi P.M.M. au fost trimişi în judecată în stare de libertate.

În faza de urmărire penală, inculpatul C.O. a fost reţinut pentru 24 ore şi procurorul a solicitat arestarea preventivă a acestuia iar prin Încheierea nr. 12 pronunţată în Camera de, Consiliu din data de 6 aprilie 2011 a Tribunalului Arad, definitivă prin Decizia penală nr. 752/R din 12 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, s-a respins această propunere şi s-a luat faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pe o durată de 30 zile, fiind instituite obligaţiile prevăzute de art. 145¹ alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (2) C. proc. pen., măsură prelungită până la data de 4 iunie 2011.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt

În anul 2006, martora O.V. a constituit SC E.M. SRL, fiind înregistrată sub nr. J02/2303/2006 la registrul comerţului Arad, având ca activitate principală - comerţ cu ridicata al altor maşini şi echipamente. La începutul anului 2009, martora O.V. l-a întâlnit pe inculpatul C.O., cu care se cunoştea, fiind consăteni, căruia i-a spus că doreşte să înstrăineze firma.

În acest context, inculpatul C.O., s-a întâlnit cu inculpatul P.M.M. şi i-a cerut să găsească o persoană dispusă să preia societatea respectivă, astfel că, la începutul lunii februarie 2009, inculpatul P.M.M., din localitatea Tolobiu, judeţul Bihor, i-a propus inculpatului C.I.A., din aceeaşi localitate, să „facă bani", propunere acceptată de acesta din urmă.

În acest sens, cei doi inculpaţi s-au deplasat în localitatea Arad, unde, la data de 18 februarie 2009, au închiriat o cameră la hotelul „R." din Arad, Calea Timişorii, unde s-au cazat. În zilele următoare, inculpatul P.M.M. i-a făcut cunoştinţă inculpatului C.I.A. cu o persoană care s-a prezentat sub numele de „M.C.", porecla „G.". Ulterior, această persoană - M.C. - a fost recunoscută de inculpatul C.I.A. şi identificată ca fiind inculpatul C.O.

La data de 19 februarie 2009, o persoană care s-a prezentat sub numele de „U.M." şi care nu a fost identificată, s-a prezentat la SC D.C. SRL din Arad, Calea T., drept director comercial al SC E.M. SRL şi a închiriat 3 birouri, pe perioada de 1 an. Anterior, la sediul acestei societăţi s-a prezentat o persoană - M.C. - director general al SC E.M. SRL, pentru a vedea spaţiul oferit spre închiriere. în acest sens, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 1 din data de 19 februarie 2009 dintre SC D.C. SRL Arad şi SC E.M. SRL, contract în cuprinsul căruia a fost menţionat drept administrator al chiriaşului - inculpatul C.I.A., deşi la data respectivă nu avea această calitate. Numitul U.M. a semnat contractul de închiriere în numele chiriaşului, iar martorul B.I.F. a semnat din partea proprietarului. Ulterior, martorul B.I.F. l-a recunoscut pe inculpatul C.O., ca fiind persoana care s-a prezentat sub numele de „M.C.".

Concomitent cu închirierea spaţiului, s-au derulat formalităţile pentru cesionarea societăţii, sens în care martora O.V. s-a întâlnit cu inculpaţii C.O., P.M.M. şi C.I.A. şi s-au deplasat la un birou avocaţial pentru semnarea actelor şi apoi la Oficiul Registrului Comerţului din Arad.

Astfel, la data de 2 martie 2009, inculpatul C.I.A. a devenit asociat unic şi administrator al SC E.M. SRL. Ulterior cesiunii, respectiv la data de 12 martie 2009, la cererea inculpatului C.O., inculpatul C.I.A. a depus specimene de semnătură la BT - Sucursala Arad şi UTB, bănci care au eliberat fiecare câte un carnet de cecuri şi câte unul cu bilete la ordin, acestea rămânând asupra inculpatului C.O.

În această perioadă, inculpaţii C.I.A. şi P.M.M. au locuit la hotelul R. din Arad, contravaloarea camerei fiind achitată de inculpatul C.O. În următoarele zile, inculpatul C.O., însoţit de numitul U.M. au venit la hotel şi i-au solicitat inculpatului C.I.A. să semneze CEC-urile şi B.O. ridicate în condiţiile sus-menţionate.

În paralel cu aceste activităţi, numitul U.M. s-a ocupat cu recrutarea altor persoane în vederea angajării, sens în care, la începutul lunii martie 2009, a publicat anunţuri în presă. În urma acestor anunţuri, s-au prezentat pentru angajare martorii D.R. şi P.I.C. La întâlnirea stabilită cu martora P.I.C. s-au prezentat două persoane - U.M. şi inculpatul C.O., a cărui poreclă era „G.", persoane cu care s-a discutat şi martora a fost încadrată în calitate de secretară. Această martoră nu a cunoscut adevărata identitate a inculpatului C.O. decât după demararea cercetărilor, constatând însă că la secretariatul societăţii erau cărţi de vizită pe numele U.M., B.A. şi M.C. Inculpatul C.I.A. era administratorul societăţii, venea sporadic la firmă, martora P. relatând că a văzut file CEC, bilete la ordin şi contracte semnate de acesta.

În împrejurări similare, a fost angajat în cadrul societăţii şi martorul D.R.C., contractul de muncă al acestuia fiind încheiat de către U.M., dar după începerea cercetărilor acesta a aflat că, în realitate, contractul de muncă nu a fost înregistrat la Camera de muncă. Inculpatul C.O. a fost cunoscut de acest martor sub identitatea de „M.C." zis „G.", avea calitatea de director general în cadrul societăţii, de a cărei activitate se ocupa împreună cu U.M., B.A. şi adevărata identitate a aflat-o după demararea cercetărilor.

Iniţial, sarcina martorului D.R.C. era de a instala anumite programe pe calculatoarele aflate la faţa locului, apoi a primit sarcina de a identifica, prin intermediul internetului, diferiţi furnizori de mărfuri, cărora martora P. le trimitea, tot prin internet, comenzi pentru livrare de marfă. Ulterior, după ce s-a intrat în relaţii comerciale cu diferiţi agenţi economici, martorul D.R.C. a primit sarcina de preluare a mărfurilor şi completare a instrumentelor de plată în lipsa lui U.M., ridicarea şi depunerea de numerar în conturile societăţii. Aceste sarcini au fost stabilite de directorul general „M.C." (inculpatul C.O.) şi au fost transmise prin intermediul lui U.M.

Întreaga activitate a societăţii SC E.M. SRL a fost coordonată de inculpatul C.O. - director general, împreună cu numiţii U.M. - director comercial, sens în care s-au confecţionat cărţi de vizită şi B.A., persoană neidentificată. Inculpatul P.M.M. nu s-a implicat în activitatea societăţii, el locuind cu inculpatul C.I.A. la hotel, în condiţiile sus-menţionate.

Pentru activitatea desfăşurată, inculpatul C.I.A. a primit în mod regulat, de la inculpatul C.O. (cunoscut sub numele de M.C. - director general), sume de bani necesare cheltuielilor zilnice. Acest inculpat a aflat de la inculpatul P.M.M. că pe baza filelor CEC semnate de el, s-au luat mărfuri de la diferiţi furnizori din ţară, fără a fi plătite, întrucât nu erau bani în bancă şi ulterior aceste mărfuri au fost vândute în altă parte. Iniţial, inculpatul C.I.A. nu a fost de acord cu această activitate, dar i s-au promis sume considerabile, astfel că a acceptat. La sfârşitul lunii mai 2009, inculpatul C.I.A. a primit de la U.M. suma de 5.000 RON şi un card, spunându-i-se că în zilele următoare va mai primi 5.000 RON şi i s-a solicitat să plece din Arad, întrucât „afacerea s-a încheiat".

În data de 7 mai 2009, numitul „U.M." a încheiat cu reprezentanţii SC R.I.C. SRL Cluj-Napoca un contract de vânzare-cumpărare a unor truse de scule auto. Ulterior, în baza acestui contract, a fost emisă o filă CEC în favoarea SC R.I.C. SRL Cluj-Napoca, în valoare de 27.103,44 RON, CEC având scadenţă la 30 zile, respectiv la data de 5 iunie 2009. Marfa a fost transportată de martorul T.M., care s-a întâlnit cu U.M., persoană care i-a înmânat fila CEC, pe care a completat-o şi care era semnată de inculpatul C.I.A.. Cu ocazia prezentării CEC-ului pentru încasare, a fost refuzat pentru lipsă de disponibil.

Partea vătămată SC R.I.C. SRL Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 27.103,44 RON.

În data de 11 aprilie 2009, numitul „U.M." a semnat un contract de livrare cu SC M.S. SRL Oradea, pentru achiziţionare a 75.000 saci din polipropilenă, iar ca modalitate de plată s-a convenit emiterea unui bilet la ordin. Martorul M.V. a transportat marfa la sediul SC E.M. SRL, unde s-a întâlnit cu U.M., care împreună cu B.A., au preluat marfa. Acesta din urmă a completat biletul la ordin emis la data de 13 aprilie 2009, în valoare de 33.665,50 RON, având scadenţă la data de 29 mai 2009, care era semnat de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru încasare acesta a fost refuzat din lipsă de disponibil.

Partea vătămată SC M.S. SRL Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.665,50 RON.

În cursul lunii aprilie 2009, numitul „U.M." a emis o comandă către SC P. SRL Târgu Mureş, pentru achiziţionarea unor conductoare şi derulatoare. în urma acestei comenzi, marfa solicitată a fost trimisă la sediul SC E.M. SRL Arad, în două tranşe, iar pentru aceasta au fost emise două bilete la ordin, având seriile BACXXXX nr. X, în valoare de 17.468,01 RON şi BACXYYY nr. Y, în valoare de 81.217,50 RON, cu scadenţă la 8 iunie 2009 şi 26 iunie 2009. La datele mai sus menţionate, biletele la ordin au fost introduse pentru încasare, însă au fost refuzate pentru lipsă disponibil.

Partea vătămată SC P. SRL Târgu Mureş s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 98.685,51 RON.

În data de 20 martie 2009, numitul „U.M.", în baza unei convorbiri telefonice, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare de cabluri electrice cu SC A.E. SRL Bistriţa în baza acestui contract, s-au efectuat 3 livrări de cabluri electrice către SC E.M. SRL Arad, fiind emise două bilete la ordin cu seriile BCAYXXXX nr. XX, în valoare de 17.814,78 RON, cu scadenţă la 2 iunie 2009 şi BCAXYYY nr. Y, în valoare de 20.004,26 RON, cu scadenţă la 16 iunie 2009, precum şi o filă CEC seria BTRLXXXX nr. XX în valoare de 14.916,30 RON, cu scadenţă la data de 5 august 2009, înscrisuri semnate de inculpatul C.I.A. Martorul F.D.T., director de vânzări la această societate, după prima livrare, s-a deplasat personal la SC E.M.M. SRL Arad, pentru a lua legătura cu reprezentanţii acesteia, sens în care l-a cunoscut pe U.M. - director comercial şi constatând personal şi din datele existente pe internet, credibilitatea firmei, a continuat relaţia comercială. La data introducerii primului bilet la ordin acesta a fost refuzat, pentru lipsă totală de disponibil. Celelalte două instrumente de plată nu au mai fost introduse, întrucât partea vătămată, care a încercat să contacteze reprezentanţii SC E.M. SRL Arad, telefonic şi personal, dar fără rezultat, şi-a dat seama că a fost înşelată.

Partea vătămată SC A.E. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 52.735,34 RON.

La data de 20 mai 2009, numitul „U.M." a contactat telefonic reprezentanţii SC C.M. SRL Odorheiu Secuiesc şi s-a arătat interesat de achiziţionarea unei cantităţi de marfa, respectiv tablă din cupru. După negocieri cu privire la preţ şi modalităţile de plată, doi reprezentanţi ai acestei societăţi s-au deplasat la Arad, pentru a verifica existenţa în realitate a acestei societăţi şi l-au întâlnit pe U.M. - director comercial şi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC C.M. SRL Odorheiu Secuiesc pentru achiziţionarea de tablă din cupru. La data de 21 mai 2009, marfa a fost livrată către SC E.M. SRL Arad, fiind recepţionată de martorul D.R., care a înmânat şoferului acelui transport un bilet la ordin în valoare de 14.121,14 RON, cu scadenţă la data de 28 mai 2009, semnat de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru încasare, acesta a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC C.M.I. SRL Odorheiu Secuiesc s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.121,14 RON.

La data de 19 mai 2009, numitul „U.M." a încheiat un contract de distribuţie cu SC AV C. SRL Bucureşti pentru achiziţionarea unei cantităţi de becuri. În baza acestui contract, marfa a fost livrată la sediul SC E.M. SRL Arad, iar ca modalitate de plată a fost emis un bilet la ordin în valoare de 6.205,43 RON, cu scadenţă la data de 17 iunie 2009, semnat de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru plată, a fost refuzat pentru lipsă totală disponibil.

Partea vătămată SC AV C. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.205,43 RON.

La data de 23 martie 2009, numitul U.M. a luat legătura telefonic cu martora V.A., reprezentant al SC S. SRL Craiova şi în urma negocierilor s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu această societate pentru achiziţionarea de materiale abrazive. în baza acestui contract, marfa a fost livrată, la data 25 aprilie 2009, către SC E.M. SRL Arad, fiind recepţionată de numitul „B.A.", iar pentru plată a fost emisă o filă CEC în valoarea de 23.433,75 RON, cu scadenţă la data de 5 iunie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data introducerii filei cec pentru încasare, a fost refuzată pentru lipsă totală disponibil.

Partea vătămată SC S. SRL Craiova s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.433,75 RON.

La data de 27 aprilie 2006, numitul „U.M." a întocmit o comandă pentru SC B.T. SRL Arad, în vederea achiziţionării a unui număr de 6 televizoare LCD. Comanda a fost livrată către SC E.M. SRL la data de 29 aprilie 2009, martorul I.R.C. s-a prezentat personal la sediul societăţii, unde l-a întâlnit pe U.M., au semnat contractul, iar pentru plată a fost emis un bilet la ordin în valoare de 11.690.04 RON, cu scadenţa la data de 28 mai 2009, semnat de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru încasare, a fost refuzat pentru lipsă totală disponibil. în faza de urmărire penală, martorul I.R.C. l-a recunoscut, după planşa foto, pe U.M., identificat ca fiind G.M.

Partea vătămată SC B.T. SRL Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 11.690,04 RON.

În cursul lunii martie 2009, numitul „U.M." a intermediat telefonic încheierea unui contract cu SC TM P. SRL Constanţa, pentru achiziţionarea unor cantităţi de orez. Astfel, s-a încheiat un contract cu SC E.M. SRL Arad (acesta fiind semnat de inculpatul C.I.A.), contract adus personal de către martorul D.R.C., conform solicitării martorei L.L., reprezentant al societăţii furnizoare.

În baza acestui contract s-au efectuat 3 livrări de orez, în datele de 26 martie 2009, 8 aprilie 2009 şi 14 aprilie 2009, în valoare totală de 229.908 RON. Pentru plata acestei sume au fost emise două bilete la ordin, cu scadenţă la data de 29 mai 2009, şi la data de 8 iunie 2009 şi o filă CEC cu scadenţă la data de 12 iunie 2009, semnate de inculpatul C.I.A.. La data introducerii primului bilet la ordin pentru încasare, a fost refuzat din lipsă disponibil.

În luna aprilie 2009, martora L.L. s-a deplasat la sediul SC E.M., întrucât avea bănuieli cu privire la această firmă. La sediul societăţii, l-a întâlnit pe U.M., care s-a prezentat ca fiind director comercial şi a precizat că directorul general al firmei - M.C. - este plecat din localitate. în faza de urmărire penală, martora L.L., l-a recunoscut, după planşa foto, pe U.M., fiind identificat ca G.M.

Partea vătămată SC TM P. SRL Constanţa s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 229.908 RON.

În urma cercetărilor s-a stabilit că, ulterior, întreaga cantitate de orez a fost vândută de inculpatul C.O., împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, către SC KM G.F.D. SRL Timişoara, la preţul de 2,69 RON + TVA/kg, (preţul de achiziţie fiind de 4,2 RON + TVA/kg). Această stare de fapt este confirmată de martorul S.M.H., care l-a recunoscut pe inculpatul C.O. ca fiind persoana de la care a cumpărat orezul. În faza de urmărire penală, martora A.B.L.E. l-a recunoscut pe inculpatul C.O. ca fiind persoana care a oferit spre vânzare o cantitate de orez societăţii la care lucra - SC KM G.F.D. SRL Timişoara. În faţa instanţei, fiind ascultată, această martoră a precizat că declaraţia anterioară a dat-o la sugestia şefului său, martorul S.M.H., nu l-a văzut pe inculpatul C.O. la sediul firmei, întrucât potenţialii clienţi luau legătura direct cu şeful său.

În data de 19 mai 2009, una dintre persoanele aparţinând grupului infracţional organizat, fără a se putea stabili care anume, au contactat telefonic SC V.M. SRL Galaţi, prezentându-se sub numele fals de I.L., solicitând cumpărarea unei cantităţi mari de cabluri de sudură. Astfel, au fost livrate către SC E.M. SRL Arad cabluri de sudură de diferite dimensiuni, în valoare totală de 26.641,97 RON. Pentru plata acestei sume au fost emise două file CEC şi un bilet la ordin cu scadenţă la data de 25 iunie 2009, semnate de inculpatul C.I.A. La data introducerii primei file CEC pentru încasare, a fost refuzată din lipsă totală disponibil.

Partea vătămată SC V.M. SRL Galaţi s-a constituit parte civilă cu suma de 26.641,97 RON.

În data de 12 mai 2009, în aceleaşi condiţii descrise anterior, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între SC E.M. SRL şi SC F. SRL Galaţi, în vederea achiziţionării de sârmă şi truse sudură. În baza acestui contract, au fost livrate către SC E.M. bunurile în valoare de 9.442,65 RON, fiind emisă pentru plată o filă CEC cu scadenţă la data de 12 iunie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data scadenţei, CEC-ul a fost refuzat la plată, pe motivul că a fost emis de un trăgător aflat în interdicţiei bancară.

Partea vătămată SC F. SRL Galaţi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.442,65 RON.

În data de 30 martie 2009, numitul „U.M." a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu SC AG G.C.S. SRL Bucureşti pentru achiziţionarea unui aparat de geometrie şi a unui elevator în valoare totală de 85.631,57 RON. În acest sens, la sediul societăţii s-a deplasat martorul L.L., care i-a întâlnit pe U.M. = şi B.A., acesta din urmă fiind persoana care a făcut oferta iniţială. Pentru plata acestor bunuri, s-a emis fila CEC având scadenţă la data de 1 iunie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data scadenţei, cecul a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil. În faza de urmărire penală, martorul L.L. l-a recunoscut, după planşa foto, pe U.M., identificat ca fiind G.M.

SC AG G.C.S. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă cu suma de 85.631,57 RON.

În data de 21 mai 2009, numitul „U.M." a încheiat un contract de furnizare marfă cu SC K. SRL Giroda pentru achiziţionarea unor aparate de aer condiţionat. În baza acestuia, au fost livrate, în două transporturi, bunurile mai sus menţionate, în valoare totală de 35.983,01 RON, către SC E.M. SRL, prin intermediul martorului I.H. La sediul SC E.M. SRL Arad, martorul I.H. a luat legătura cu U.M., persoană care a semnat avizul de însoţire a mărfii şi factura pentru transport, achitând contravaloarea transportului. Pentru plata acestor bunuri, au fost emise două file CEC, cu scadenţă la datele de 29 mai 2009, respectiv 3 iunie 2009, semnate de inculpatul C.I.A.. La data scadenţei primei file CEC, a fost refuzat la plată pentru lipsă totală disponibil. În faza de urmărire penală, martorul I.H. l-a recunoscut, după planşa foto, pe U.M., fiind identificat ca G.M.

Partea vătămată SC K. SRL Timişoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.451,45 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor şi penalităţile de întârziere.

În data de 27 aprilie 2009, inculpatul C.I.A. a contactat reprezentanţii SC L.I. SRL Buzău, în vederea achiziţionării unor saci de rafie. La data de 5 mai 2009, numitul „U.M." a trimis o comandă pentru cumpărarea bunurilor, iar în baza acestei comenzi au fost livrată către SC E.M. SRL marfă în valoare de 20.872,60 RON. Pentru plată, s-a emis fila CEC cu scadenţă la data de 9 iunie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data introducerii filei CEC pentru plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC L.I. SRL Buzău s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.872,60 RON.

În data de 15 mai 2009, numitul „U.M." a luat legătura telefonic cu reprezentanţii SC T. SRL Bucureşti, în vederea achiziţionării de policarbonat, sens în care martorul L.Ş.C. s-a deplasat la sediul SCV E.M. din Arad. Aici l-a cunoscut pe U.M., s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între cele două societăţi, contract semnat de acesta din urmă. În baza acestui contract, marfa, în valoare de 35.853,65 RON, a fost livrată către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emis un CEC completat tot de U.M., având scadenţă la data de 29 mai 2009, semnat de inculpatul C.I.A. La data introducerii filei CEC pentru plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil. Martorul L.Ş.C., în faza de urmărire penală, l-a recunoscut, după planşa foto, pe U.M., identificat ca fiind G.M.

Partea vătămată SC T. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.853,65 RON.

În cursul lunii mai 2009, una dintre persoanele grupului infracţional organizat, fără a se putea stabili care anume, au contactat telefonic SC R. SA Brăila, prezentându-se sub numele fals de I.L., solicitând cumpărarea unei cantităţi de folie de polipropilenă. Astfel, au fost livrate către SC E.M. SRL Arad, în două transporturi, bunuri în valoare în valoare totală de 62.346,01 RON, iar pentru plată au fost emise două file CEC, cu scadenţă la datele de 01 iunie 2009 şi respectiv 15 iunie 2009, semnate de inculpatul C.I.A. La data introducerii filelor CEC pentru plată, au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC R. SA Brăila s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 62.346,01 RON.

În data de 20 mai 2009, numitul „U.M." a trimis o comandă către SC T.A. SRL Ciolpani în vederea achiziţionării de echipamente de irigat prin picurare. În baza acestei comenzi bunurile, în valoare de 90.520,56 RON, au fost trimise către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emisă o filă CEC cu scadenţă la data de 19 iunie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data introducerii filei CEC pentru plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC T.A. SRL se constituie parte civilă în cauză cu suma de 90.520,56 RON.

În data de 5 mai 2009 numitul „U.M." a trimis o comandă către SC R.T.S. SRL Bucureşti, în vederea achiziţionării de discuri abrazive. În baza acestei comenzi, bunurile, în valoare de 12.440,38 RON, au fost trimise către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emisă o filă CEC cu scadenţă la data de 26 iunie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data introducerii filei CEC pentru plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată S.C. R.T.S. S.R.L Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.440,38 RON.

În cursul lunii aprilie 200, numitul „U.M." a trimis o comandă către SC S.S. SRL Bacău, în vederea achiziţionării mai multor perechi de bocanci. În baza acestei comenzi, bunurile, în valoare totală de 73.937,08 RON, au fost trimise către SC E.M. SRL, în trei transporturi, prin intermediul martorului P.D., iar pentru plată au fost emise două file CEC, cu scadenţă la data de 18 iunie 2009 şi cu scadenţă la data de 5 iunie 2009 şi un bilet la ordin cu scadenţă la data de 28 mai 2009, semnate de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru plată, a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC S.S. SRL Bacău s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 73.937,08 RON.

În data de 25 mai 2009, numitul „U.M." a trimis o comandă către SC L.P. SRL Râmnicu Sărat, în vederea achiziţionării de bare de bronz. În baza acestei comenzi bunurile, în valoare de 28.488,60 RON, au fost trimise către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emis un bilet la ordin, cu scadenţă la data de 26 iunie 2009, semnat de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru plată, a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC L.P. SRL Buzău s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 28.488,60 RON.

În data de 20 mai 2009, numitul „U.M." a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC M. SRL Tomeşti în vederea achiziţionării de parchet. în baza acestui contract, marfa în valoare de 59.470,25 RON, a fost livrată către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emis o filă CEC, completată tot de U.M., având scadenţă la data de 22 iunie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data introducerii filei CEC pentru plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC M. SRL Tomeşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 59.470,25 RON.

În data de 27 aprilie 2009, numitul „U.M." a luat legătura telefonic cu SC A.I. SRL Bucureşti, în vederea achiziţionării de anvelope, sens în care martorul C.M.F. s-a deplasat la sediul SC E.M. SRL Arad, unde l-a întâlnit pe U.M. - persoană care s-a prezentat ca fiind director comercial şi care a semnat un contract de vânzare-cumpărare cu societatea din Bucureşti. În baza acestui contract, marfa, în valoare de 49.991,96 RON, a fost livrată către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emis o filă CEC, completată tot de U.M., având scadenţă la data de 10 iulie 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data introducerii filei CEC pentru plată, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC A.I. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 49.991,96 RON.

În data de 18 mai 2009, numitul „U.M." a trimis o comandă către SC S. SRL Bucureşti, în vederea achiziţionării de oţet din alcool. în baza acestei comenzi, bunurile, în valoare de 27.988,80 RON, au fost trimise către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emis un bilet la ordin cu scadenţă la data de 22 iunie 2009, semnat de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru plată, a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC S. SRL Bucureşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma 27.988,89 RON.

În data de 7 aprilie 2009, numitul „U.M." a trimis o comandă către SC V.S. SRL Odorheiu-Secuiesc, în vederea achiziţionării de bariere cu braţ şi telecomandă. În baza acestei comenzi, bunurile, în valoare de 20.989,17 RON, au fost trimise către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emis un bilet la ordin cu scadenţă la data de 29 mai 2009, semnată de inculpatul C.I.A. La data introducerii biletului la ordin pentru plată, a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC V.S. SRL Odorheiu Secuiesc s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.989,17 RON.

În data de 27 aprilie 2009, numitul „U.M." a trimis o comandă către SC H. SRL Timişoara, pentru achiziţionarea unor saci de rafie. în baza acestei comenzi a fost trimisă, către SC E.M. SRL Arad, cantitatea de 40.000 saci de rafie, în valoare de 19.516 RON, iar plata s-a făcut printr-un bilet la ordin cu scadenţă la data de 5 iunie 2009. Ulterior, au mai fost efectuate 3 transporturi de saci de rafie, prin intermediul martorilor R.A. şi V.C., în valoare totală de 119.642,20 RON pentru care au fost emise biletele la ordin cu scadenţă la datele de 4 iunie 2009, 5 iunie 2009 şi 8 iunie 2009, semnate de inculpatul C.I.A.. La data introducerii primului bilet la ordin pentru plată, a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC H. SRL Timişoara s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 177.881,2 RON.

În data de 14 mai 2009, numitul „U.M." a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu SC B.N.B. SRL Arad în vederea achiziţionării de diverse materiale de birotică. În baza acestui contract, marfa, în valoare totală de 28.091,32 RON, a fost livrată către SC E.M. SRL, iar pentru plată a fost emis un bilet la ordin, având scadentă la data de 22 iunie 2009. La data introducerii biletului la ordin pentru plată, a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Partea vătămată SC B.N.B. SRL Arad s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 28.091,32 RON.

Audiat în cursul primei judecăţi, inculpat C.O. a arătat că este nevinovat, că a intermediat cumpărarea societăţii de către inculpatul P.M.M. întrucât îi cunoştea pe soţii O., iar la sediul respectivei societăţi a fost de câteva ori, invitat de numitul „U.M." şi pentru a achiziţiona marfă. Referitor la suma de 500 RON lăsată la recepţia unui hotel din Arad, inculpatul O.C. a susţinut că era un împrumut acordat lui „U.M.".

Cu ocazia rejudecării cauzei, inculpatul C.O. a arătat că menţine declaraţiile date, fără a dori să dea o nouă declaraţie.

Inculpatul C.I.A. a recunoscut comiterea faptelor, în faza de urmărire penală, prin declaraţiile date contribuind la identificarea celorlalte persoane implicate în activitatea infracţională şi la aflarea adevărului.

În faţa primei instanţe, inculpatul C.I.A. s-a prezentat la un primul termen de judecată, ocazie cu care a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a-şi angaja avocat şi, în continuare, nu s-a mai prezentat în faţa instanţei.

Inculpatul C.I.A. nu s-a prezentat în instanţă, la rejudecarea cauzei, deşi a fost citat la adresele cunoscute, citaţiile trimise acestuia fiind primite de mama sa.

Iniţial, inculpatul P.M.M. a fost cercetat în lipsă, acestuia nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, constatându-se sub acest aspect incidenţa dispoziţiilor art. 254 alin. (1) C. proc. pen., întrucât din mandatele de aducere emise pe numele său rezultă că este plecat din ţară.

În cursul primei judecăţi, inculpatul P.M.M. a fost citat de la domiciliul cunoscut şi faţă de răspunsul la mandatul de aducere, din care rezultă că este plecat în străinătate, fără a se cunoaşte adresa, s-a dispus citarea acestuia prin afişare la Consiliul Local Arad, în condiţiile prevăzute de art. 177 alin. (4) C. proc. pen.

Inculpatul a fost prezent, însă, în faţa instanţei, cu ocazia rejudecării cauzei, aflându-se în Penitenciarul Arad, arestat în altă cauză. Cu ocazia audierii de către instanţa de rejudecare, inculpatul P.M.M. a arătat să recunoaşte în totalitate faptele, astfel cum au fost reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecarea sa să se facă în baza probelor administrate la urmărire penală, conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În drept

Raportat la starea de fapt mai sus descrisă, instanţa a considerat că inculpatul C.O., împreună cu numiţii U.M. şi B.A., au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu file CEC, în scopul obţinerii de beneficii financiare, la care a aderat inculpatul C.I.A., iar acţiunile la care au recurs pentru obţinerea de beneficii financiare şi materiale se înscriu în elementul material al infracţiunii de înşelăciune, aşa cum este prevăzută de art. 215 C. pen. prin toate cele 5 alineate, prin raportare la art. 41 alin. (2) C. pen. privind forma continuată a infracţiunii.

Faptele inculpatului C.O., astfel cum au fost descrise, constituie infracţiunile de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Susţinerile inculpatului C.O., potrivit cărora U.M. este persoana care a coordonat întreaga activitate infracţională în care a fost implicată societatea comercială SC E.M. SRL Arad, sunt contrazise de probele administrate în cauză, împrejurările relatate de persoanele care au depus mărturie şi de reprezentanţii societăţilor comerciale înşelate coroborându-se cu cele relatate de martorii D.R.C., P.I.C., care pentru o perioadă de timp au fost implicaţi în activităţile grupului, fără a avea cunoştinţă despre caracterul acestora. De asemenea, împrejurările relatate de inculpatul C.I.A. în faza de urmărire penală, se coroborează cu cele relatate de aceeaşi martori, fiind evident că declaraţiile date sunt sincere şi conforme cu adevărul.

Faptele inculpatului C.I.A., astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracţiunile de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Având în vedere poziţia procesuală a acestui inculpat, care prin declaraţiile date în faza de urmărire penală, a facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a inculpatului C.O., instanţa urmează a reţine în favoarea acestuia dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

Faptele inculpatului P.M.M., astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracţiunile de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa, potrivit art. 72 C. pen., a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi de persoana inculpaţilor.

S-a reţinut că cei trei inculpaţi sunt persoane tinere, cu o conduită bună în societate şi familie, inculpatul C.O. fiind căsătorit şi având 3 copii minori în întreţinere.

De asemenea, s-a avut în vedere prezenţa inculpaţilor C.O. şi P.M.M. la flecare termen de judecată, prezenţă care dovedeşte interesul pe care acesta îl manifestă faţă de situaţia lor şi conştientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancţiuni. În cursul urmăririi penale, inculpatul C.I.A. a colaborat cu organele de cercetare penală, facilitând tragerea la răspundere penală a inculpatului C.O.

Împotriva sentinţei Tribunalului Arad au declarat apel inculpaţii O.C. şi P.M.M.

Inculpatul O.C. a criticat sentinţa pentru nelegalitate invocând nulitate absolută a urmăririi penale şi solicitând trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, motivând că toate actele de urmărire penală s-au desfăşurat fără ca să aibă cunoştinţă de ele şi fără a avea posibilitatea de a se apăra.

Pe cale orală, apărătorul ales al inculpatului a criticat sentinţa pentru netemeinicie pe motiv că s-a dispus condamnarea inculpatului fără a fi dovedită vinovăţia sa privind implicarea în activitatea infracţională reţinută prin actul de sesizare.

Inculpatul P.M.M. nu a motivat apelul în scris, fiind susţinut oral de inculpat şi de apărătorul din oficiu, ambii solicitând reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 217/A din data de 20 noiembrie 2013 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.M.M. şi O.C. împotriva Sentinţei penale nr. 125/2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2820/108/2011*.

A obligat inculpatul P.M.M. la plata sumei de 300 de RON şi pe inculpatul O.C. la plata sumei de 100 de RON cheltuieli judiciare către stat şi dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 200 RON onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiş.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., curtea de apel a constatat că sentinţa apelată este temeinică şi legală şi nu există nici un motiv de desfiinţare a acesteia.

Referitor la primul motiv de apel al inculpatului O.C. s-a constatat că susţinerile acestuia referitoare la faptul că actele de urmărire penală s-au desfăşurat fără să aibă cunoştinţă de ele şi fără să aibă posibilitatea de a se apăra, nu pot fi reţinute.

Din procesul-verbal existent în volumul VII al dosarului de urmărire penală, rezultă că inculpatului, în prezenţa apărătorilor aleşi i s-a adus la cunoştinţă faptele pentru care este învinuit şi că s-a dispus începerea urmăririi penale.

Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale şi i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

în condiţiile menţionate inculpatul nu mai poate susţine că i s-a încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale.

S-a mai reţinut că deşi inculpatul O.C. nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a reţinut în mod întemeiat vinovăţia acestuia, fiind dovedită implicarea sa în activitatea infracţională descrisă în actul de acuzare.

S-a avut în vedere în primul rând declaraţia inculpatului C.I.A. care a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa şi a dat detalii cu privire la ceilalţi participanţi la activitatea infracţională, inclusiv a inculpatului O.C. Declaraţia acestuia se coroborează cu declaraţia martorei Ş.A. care precizează că inculpatul C.I.A. a fost cazat împreună cu inculpatul P.M.M. la hotelul unde aceasta era recepţioneră şi că inculpatul O.C. a venit după cei doi de patru - cinci ori şi au plecat împreună.

De asemenea, martorii P.I. şi D.R.C. au declarat că inculpatul O.C. a participat la angajarea lor şi în cadrul SC M. SRL şi că s-a prezentat sub numele de M.C. zis „G." iar ulterior au aflat că acesta avea calitatea de director general în cadrul acestei societăţii.

Martorul B.I.F. l-a recunoscut pe inculpatul O.C. cu ocazia încheierii unui contract de închiriere a unor birouri între SC D.C. SRL Arad şi SC E.M. SRL, prilej cu care inculpatul s-a prezentat sub numele de „ M.C.", directorul general al acestei societăţi.

Cu ocazia cercetărilor s-a mai stabilit că, după achiziţionarea unei cantităţi de orez de către SC E.M. SRL de la SC TM P. SRL Constanţa, ulterior tot orezul a fost vândut de inculpatul C.O., împreună cu o altă persoană rămasă neidentificată, către SC KM G.F.D. SRL Timişoara la preţul de 2,69 RON + TVA, deşi preţul de achiziţie a fost de 4,2 RON + TVA, această împrejurare fiind confirmată de martorii A.B.L. şi S.M.H., ceea ce constituie încă un argument cu privire la implicarea inculpatului în activităţile frauduloase desfăşurate prin intermediul SC E.M. SRL, împreună cu ceilalţi inculpaţi.

Referitor la apelul inculpatului P.M.M. s-a constatat că instanţa de fond a ţinut seama la aplicarea pedepsei de toate criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a avut în vedere pericolul social al infracţiunii, circumstanţele şi împrejurările în care a fost comisă fapta, perseverenţa infracţională a inculpatului care, într-un interval scurt de timp, împreună cu alte persoane, a comis mai multe acte materiale de înşelare a părţilor vătămate, prezentând un pericol social ridicat, având în vedere modalitatea şi mijloacele folosite precum şi valoarea prejudiciilor cauzate.

Inculpatul a recunoscut fapta, fiind de acord cu starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, solicitând să fie judecat în procedura simplificată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., astfel că instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa minimă prevăzută de lege care, şi în opinia Curţii, răspunde cerinţelor scopului preventiv, coercitiv şi educativ prevăzute de art. 52 C. pen.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii P.M.M. şi O.C.

Inculpatul O.C. cu ocazia motivelor scrise de recurs, depuse la data de 7 mai 2014, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17² C. proc. pen., a solicitat achitarea în conformitate cu disp art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei cu aplicarea art. 86¹ C. pen. şi reţinerea art. 74 lit. a) şi c) teza I C. pen., după care în completare, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 13, 14, 17, 17², 18 şi 20 C. proc. pen., a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a), b), c) sau d) C.proc. pen., pentru ambele infracţiuni reţinute, schimbarea încadrării a juridice în sensul reţinerii infracţiunilor de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni şi instigarea la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reindividualizarea pedepsei cu aplicarea art. 91 C. pen. suspendarea executării pedepsei.

În timp ce în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei la data de 30 iunie 2014 a susţinut, pe de o parte că odată cu prezentarea împuternicirii avocatului ales în baza art. 91 alin. (4) noul Cod de procedură penală a încetat împuternicirea avocatului desemnat din oficiu, iar pe de altă parte dat fiind că cererea de amânare a fost transmisă prin fax şi în original înaintea termenului la care a ataşat şi împuternicirea avocaţială, ceea ce anula orice desemnare a unui avocat din oficiu.

A mai arătat că nu şi-a asigurat substituirea în condiţiile în care clientul său a menţionat expres că refuză substituirea.

Mai mult în temeiul art. 91 alin. (2) teza finală din noul Cod de procedură penală instanţa avea obligaţia să-i acorde apărătorului desemnat din oficiu un termen de 3 zile pentru pregătirea apărării.

În cadrul aceloraşi concluzii scrise şi potrivit cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, 17² C. proc. pen. a solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, rejudecând, în principal achitarea inculpatului O.C. în conformitate cu disp. art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. susţinând că soluţiile instanţelor de fond şi apel sunt incorecte, întrucât din actele de la dosar nu rezultă săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost cercetat şi condamnat - în genere, se face trimitere la situaţia de fapt şi la probatoriu - iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul reţinerii disp. art. 74 lit. a) şi c) teza I raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.

Apărătorul desemnat din oficiu al aceluiaşi recurent inculpat a solicitat aplicarea noului C. pen., ca fiind legea penală mai favorabilă.

Recurentul inculpat P.M.M. nu a înţeles să formuleze în scris motive de recurs iar cu ocazia concluziilor orale, apărătorul desemnat din oficiu al acestuia a solicitat, aplicarea noului C. pen., ca fiind legea penală mai favorabilă şi reindividualizarea pedepsei, fără a se invoca însă vreun caz de casare.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii P.M.M. şi O.C. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 385⁹, art. 385³ C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 20 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de Codul de procedură penală anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 13, 14, 17, 17², 18 şi 20 C. proc. pen., invocate de recurentul inculpat O.C., se constată că, într-adevăr, acestea au fost menţinute şi nu au suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, cu excepţia punctului 13, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul la data de 7 mai 2014 (primul termen de judecata acordat în cauză fiind la data de 14 mai 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Critica inculpatului O.C. vizând achitarea în baza art. 2 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cu care casarea poate interveni, „când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337", având în vedere că ele vizează starea de fapt reţinută de instanţele inferioare, în sensul că nu are susţinere în probatoriul administrat. Or, cazul de casare ce permite cenzurarea situaţiei de fapt, respectiv verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate, era cel prevăzut în dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., text de lege care a fost abrogat. Prin urmare, o verificare a situaţiei de fapt de către instanţa de control judiciar nu mai este posibil. Astfel fiind, criticile recurentului inculpat O.C. privind greşita condamnare şi cererea de achitare în temeiul art. 10 lit. a), b), c) sau d) C. proc. pen. (1969) excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea conformă Legii nr. 2/2013), întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

O altă critică a vizat greşita încadrare juridică a faptelor săvârşite, critică ce se reţinea înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 în cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a fost abrogat, motiv pentru care nu mai poate fi examinată în calea de atac a recursului.

Mai mult, încadrarea juridică a faptei săvârşite nu poate fi examinată nici sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., deoarece ceea ce nu se poate obţine direct (după cum s-a arătat deja mai sus) nu poate fi obţinut nici indirect, prin „deturnarea" de la finalitatea sa reală a acestui din urmă caz de casare (pct. 17²).

Referitor la critica fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

S-a criticat faptul că, în mod greşit inculpatul O.C. a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât fapta nu există, motivat de faptul că pentru constituirea sau iniţierea unui grup infracţional organizat este necesar ca acest grup structurat să fie format din trei sau mai multe persoane. În speţă, a susţinut că respectivul grup infracţional a fost constituit doar de 2 persoane, iar toţi ceilalţi inculpaţi au aderat la acest grup.

Se constată că deşi recurentul inculpat O.C. indică cazul de casare prevăzut de pct. 13 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., în realitate critică îndeplinirea condiţiilor de constituire a grupului infracţional organizat ceea ce înseamnă modificarea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) teza I C. pen. anterior, se constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. în acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, de altfel aceste critici nu se circumscriu acestui caz de casare. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În consecinţă, criticile formulate de recurentul inculpat O.C. subsumate cazurilor de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. pct. 12, 13, 14, 17, 17², 18 şi 20, se apreciază a fi neîntemeiate.

În ceea ce priveşte critica recurentului inculpat P.M.M. referitoare la individualizarea pedepsei se constată că acesta şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, nu va proceda la examinarea criticilor formulate de recurentul inculpat, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen. -aplicabilitatea legii penale mai favorabilă, solicitată de inculpaţii P.M.M. şi O.C., se constată următoarele:

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 14 mai 2014. în speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 20 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp. Aplicarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 - iniţierea şi constituirea a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni au fost preluate în art. 367 alin. (1) din noul C. pen., iar cele ale art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată în disp. art. 244 alin. (1) şi (2) noul C. pen. cu aplicarea art. 36 alin. (1) noul C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurenţi instanţa de recurs urmează să analizeze influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat, în sensul de a stabili dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui din urmă criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi recurenţii, având în vedere că, deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-un alt text de lege din aceiaşi lege.

Conform art. 126 pct. 1 şi 2 şi art. 247 din Legea nr. 187/2012, referitor la Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, art. 7 a fost abrogat.

Abrogarea art. 7 din lege nu echivalează, însă, cu o dezincriminare a faptei, operând de fapt o preluare a normei de incriminare în dispoziţiile art. 367 alin. (1) noul C. pen., text care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, atât sub aspectul conţinutului constitutiv al infracţiunii, cât şi al formei de vinovăţie cerută de lege, astfel cum a fost reglementată în legea specială veche.

În art. 7 din Legea nr. 39/2003 era incriminată iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 5 şi 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

În art. 367 alin. (1) noul C. pen. este incriminată, sub denumirea marginală de „Constituire a unui grup infracţional organizat", fapta de iniţiere sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 1 şi 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Din analiza, comparativă a celor două texte de lege sub aspectul acuzaţiilor aduse inculpaţilor, se constată că sub aspectul elementului material al laturii obiective şi sub aspectul formei de vinovăţie cerute de lege nu sunt diferenţe între textul art. 7 din legea specială anterioară şi cel al art. 367 alin. (1) noul C. pen. Definiţia dată grupului infracţional organizat din noul C. pen. înlătură cerinţa privitoare la scopul constituirii grupului - obţinerii direct sau indirect a unui beneficiu financiar sau material -, fiind suficientă constituirea unui grup organizat doar în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni; prin urmare, nici sub acest aspect nu se poate aprecia că noua dispoziţie legală a eliminat vreun element de care depinde caracterul penal al faptei ori forma de vinovăţie; dimpotrivă, a lărgit sfera noţiunii grupului infracţional organizat.

Referitor la fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor se constată următoarele:

Dispoziţiile art. 244 din noul C. pen. reglementează infracţiunea de înşelăciune, menţinând numai dispoziţiile care au corespondent în art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, în timp ce nu au menţinut reglementarea cuprinsă în art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen. anterior.

Dispoziţiile art. 215 alin. (1) din noul Codul penal a fost preluat de art. 244 alin. (1) din noul C. pen., cu precizarea că expresia „folos material injust" utilizată în art. 215 alin. (1) C. pen. anterior a fost înlocuită cu expresia „folos patrimonial injust" în cuprinsul art. 244 alin. (1) din noul C. pen.

Dispoziţiile art. 244 alin. (2) din noul C. pen. au un conţinut identic cu dispoziţiile art. 215 alin. (2) C. pen. anterior.

Noul C. pen. nu a menţinut reglementarea cuprinsă în art. 215 alin. (3) şi (4) C. pen. anterior.

Noul C. pen. nu a menţinut varianta agravantă prevăzută în art. 215 alin. (5) C. pen. anterior, referitoare la înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave. Prin urmare, indiferent de valoarea pagubei materiale, inclusiv în cazul în care aceasta este mai mare de 2.000.000 RON (conform art. 183 din noul C. pen. care defineşte expresia „consecinţe deosebit de grave), înşelăciunea se încadrează, după caz, în art. 244 alin. (1) sau (2) din noul C. pen.

În concret, se constată că noul C. pen. a adus modificări ale limitelor speciale ale pedepsei închisorii pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia, respectiv s-au redus atât limitele minime de pedeapsă pentru infracţiunile de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup de la 5 ani la un an închisoare şi de înşelăciune de la 6 ani închisoare - ptr. alin. (1), (3) ani închisoare - ptr. alin. (2) şi 10 ani închisoare - ptr. alin. (5) la 6 luni închisoare - ptr. alin. (1) şi un an închisoare ptr. alin. (2), cât şi limitele maxime de pedeapsă de la 12 ani închisoare - ptr. alin. (1), 5 ani închisoare - ptr. alin. (2) şi 20 ani închisoare - ptr. alin. (5) la 3 ani închisoare - ptr.alin. (1) şi 5 ani închisoare - ptr. alin. (2), respectiv de la 20 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Reducerea atât a limitelor maxime de pedeapsă cât şi a limitelor minime de pedeapsă pentru infracţiunile de iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup şi înşelăciune, deşi aparent favorabilă inculpaţilor, este lipsită de relevanţă, având în vedere aplicarea celorlalte instituţii incidente în cauză din legea nouă care ar determina agravarea pedepselor inculpaţilor.

Ca urmare a săvârşirii concursului de infracţiuni, au fost contopite cele 2 pedepse, în baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., dispunând ca inculpatul O.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, fără a adăuga un spor de pedeapsă, respectiv inculpatul P.M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare, şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, fără aplicarea vreunui spor însă, dispoziţiile legii noi, respectiv art. 39 lit. b) C. pen., impun în mod obligatoriu, aplicarea unui spor, de o treime, din totalul celorlalte două pedepse, la pedeapsa cea mai grea.

Prin urmare, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum majorat faţă de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului O.C., respectiv 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.M.M., astfel că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este legea veche, respectiv Codul penal anterior, tratamentul penal constând în cumulul juridic cu spor facultativ, spre deosebire de legea nouă, care prevede cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi Codul penal în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prin hotărârea atacată nu a dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel că, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., în privinţa căreia s-a reţinut forma continuată, mai favorabil este Codul penal anterior. Pe de altă parte, se observă că noua lege penală generală este mai puţin favorabilă decât cea anterioară şi prin introducerea condiţiei suplimentare de existenţă a infracţiunii continuate constând în unitatea subiectului pasiv (în înţelesul dat prin art. 238 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal), cu consecinţa restrângerii sferei de incidenţă a dispoziţiilor privind forma continuată în care se poate stabili că s-a săvârşit un ansamblu infracţional faptic şi extinderea corelativă a situaţiilor de reţinere a unui concurs de infracţiuni, situaţie care, evident, este mai puţin favorabilă inculpatului.

De asemenea, având în vedere că în cadrul recursurilor guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 în aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs nu realizează o nouă individualizare a sancţiunii, iar în prezenta cauză nu se impune reducerea proporţională a sancţiunii stabilite în raport cu limitele prevăzute de legea penală nouă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va menţine pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului O.C., respectiv 6 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului P.M.M. întrucât pedeapsa aplicată se încadrează în noile limite de pedeapsă.

Nici sub aspectul pedepselor complementare aplicate inculpaţilor legea penală nouă nu va retroactiva, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de aderarea şi sprijinire a unui grup infracţional organizat care prevede această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care a fost aplicată (de 3 ani inculpatului O.C., respectiv de 2 ani inculpatului P.M.M.) se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În ceea ce priveşte critica inculpatului O.C. referitoare la faptul că instanţa la termenul de judecată când s-a soluţionat cauza, respectiv la data de 25 iunie 2014 ar fi încălcat prevederile art. 91 alin. (2) teza finală din noul Cod de procedură penală şi nu ar fi acordat apărătorului desemnat din oficiu un termen de 3 zile pentru pregătirea apărării, înalta Curte constată că s-ar fi încălcat dispoziţiile sus menţionate în ipoteza în care apărătorul desemnat din oficiu ar fi fost desemnat la termenul fixat pentru soluţionarea recursului, dar potrivit delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 13289 acesta a fost desemnat din data de 29 aprilie 2014, deci înainte chiar de primul termen de judecată acordat în cauză care a fost la data de 14 iunie 2014 şi a răspuns la acest termen de judecată pentru recurentul inculpat la O.C.

De asemenea, dat fiind cererea recurentului inculpat O.C. de la termenul din data de 14 mai 2014, de amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător, instanţa a acordat alt termen de judecată şi totodată a menţinut delegaţia apărătorului desemnat din oficiu.

Cât priveşte critica recurentului inculpat cum că ar fi încetat delegaţia apărătorului desemnat din oficiu, întrucât înaintea termenului de judecată din data de 25 iunie 2014 când a fost soluţionată cauza a fost transmisă prin fax împuternicirea avocaţială şi cererea de amânare, nu poate fi primită pentru că potrivit art. 91 alin. (4) din noul Cod de procedură penală delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.

Totodată, se constată că programarea la clinica medicală din Viena s-a efectuat la data de 12 iunie 2014 în timp ce contractul de asistenţă juridică a fost încheiat încă din data de 11 iunie 2014 situaţie în care avea posibilitatea fie să refuze încheierea contractului de asistenţă juridică cu recurentul inculpat O.C., fie să-şi asigure substituirea.

Aşa fiind, Înalta Curte, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii P.M.M. şi O.C. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

A constatat că recurentul inculpat P.M.M. este arestat în altă cauză.

A obligat recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.M.M. şi O.C. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Constată că recurentul inculpat P.M.M. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2241/2014. Penal. Dare de mită (art. 255...		ICCJ. Decizia nr. 2220/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2226/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2226/2014. Penal