ICCJ. Decizia nr. 226/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Rec

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 226/2014

Dosar nr. 7170/118/2011

Şedinţa publică din 23 ianuarie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă;

Examinând actele si lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 169/11 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 7170/118/2011 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor M.D.A. şi V.E., astfel:

Pentru inculpatul M.D.A.:

- din infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din 25 februarie 2009);

- din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 32 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice7 prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 16 aprilie 2009).

Pentru inculpatul V.E.:

- din infracţiunea de fals intelectual, ca infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (fapta din 14 februerie 2009);

- din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 14 februarie 2009).

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., cu aplicarea art. 741 alin. (2) C. pen. - art. 13 C. pen. a fost achitat inculpatul M.D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din 25 februarie 2009).

În baza art. 91 lit. c) C. pen. s-a constatat că pentru fapta din 25 februarie 2009 inculpatului i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum maxim prevăzut de lege de 1.000 lei, prin rechizitoriul nr. 569/P/2010 din 27 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 16 aprilie 2009).

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, ca infracţiune de corupţie (fapta din 07 decembrie 2008).

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi exerciţiul dreptului de a exercita profesia de poliţist, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului M.D.A., de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 şi de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

2. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate- la trafic de influenţă, ca infracţiune de corupţie (fapta din 07 decembrie 2008).

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 255 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la dare de mită, ca infracţiune de corupţie (fapta din 07 februarie 2008).

În baza art. 61 alin (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul L.M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influentă (fapta din 11/12 decembrie 2008).

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită (fapta din 11/12 decembrie 2008)

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul L.M.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, inculpatul L.M.A. executând în total pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

3. În baza art. 7 alin (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.E. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi exerciţiul dreptului de a exercita profesia de poliţist, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi exerciţiul dreptului de a exercita profesia de poliţist, prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 81 și 82 C. pen. s-a dispus pentru inculpatul O.E. suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de folosire de informaţii ce nu sunt destinate piiblicităţii în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune de corupţie, prevăzută de artl32 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. (fapta din 27 aprilie 2009).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. (fapta din 13 aprilie 2009).

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.E. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (fapta din 14 februarie 2009).

În baza art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din 14 februarie 2009).

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă (fapta din 07 mai 2009).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul V.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi exerciţiul dreptului de a exercita profesia de poliţist, prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului V.E., de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 şi de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

În baza art. 81 și 82 C. pen. a dispus pentru inculpatul V.E. suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, ce curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat de la inculpatul O.E. suma de 400 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii V.E. şi O.E. să plătească statului câte 800 lei fiecare, pe inculpatul M.D.A. să plătească statului suma de 700 lei, şi pe inculpatul L.M.A. să plătească statului suma de 1.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

În perioada 02 septembrie 2008-25 iunie 2009, inculpatul V.E. şi-a desfăşurat activitatea de lucrător de poliţie la Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanţa, Biroul pentru Siguranţa Circulaţiei în Mediul Urban, având gradul profesional de agent IV şi conducător auto, potrivit fişei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 31 iulie 2008 şi adresei din data de 04 aprilie 2011 a I.P.J. Constanta, Serviciul Resurse Umane .

Despre atribuţiile din fişa postului inculpatul V.E. a luat la cunoştinţă la data de 02 septembrie 2008 cu prilejul semnării acesteia.

În perioada 31 octombrie 2008 - 25 iunie 2009, inculpatul M.D.A. şi-a desfăşurat activitatea de lucrător de poliţie la Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanţa, Biroul pentru Siguranţa Circulaţiei în Mediul Urban, având gradul profesional de agent III, potrivit fişei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 26 septembrie 2008 şi adresei nr. 18303 din data de 04 aprilie 2011 a I.P. J. Constanta, Serviciul Resurse Umane .

Despre atribuţiile din fişa postului inculpatul M.D.A. a luat la cunoştinţă la data de 31 octombrie 2008, cu prilejul semnării acesteia.

În perioada 11 noiembrie 2008-25 iunie 2009, inculpatul O.E. şi-a desfăşurat activitatea de lucrător de poliţie la Secţia 5 Poliţie, din cadrul Poliţiei Municipiului Constanţa, Biroul Ordine Publică, Siguranţă Publică şi Patrulare, având gradul profesional de agent II (şi conducător auto), potrivit fişei postului clasificată „Secret de serviciu", din data de 10 februarie 2009.

Despre atribuţiile din fişa postului inculpatul O.E. a luat la cunoştinţă cu prilejul semnării acesteia.

Inculpatul O.E. nu face parte din structurile poliţiei judiciare potrivit adresei din 04 aprilie 2011 a I.P.J., Serviciul Resurse Umane şi nu este desemnat ca poliţist rutier.

Potrivit fişelor posturilor, inculpaţii, agenţi de poliţie rutieră V.E. şi M.D.A., mai aveau ca atribuţii specifice de serviciu următoarele:

- supravegherea şi dirijarea traficului rutier, informarea şi îndrumarea participanţilor la trafic, controlul autovehiculelor în funcţie de abaterile constatate şi identificarea conducătorilor auto şi pasagerilor;

- exercitarea activităţii de control a traficului rutier şi luarea măsurilor de sancţionare, independent de activitatea altor poliţişti, în cadrul activităţilor comune desfăşurate cu reprezentanţi ai Consiliului Judeţean Constanţa şi ai R.A.J.D.P. Constanta;

- aplicarea de sancţiuni contravenţionale şi complementare participanţilor la traficul rutier care încalcă prevederile legale privind circulaţia pe drumurile publice precum şi la alte acte normative aflate în competenţa poliţiştilor;

- constatarea infracţiunilor la regimul circulaţiei rutiere, precum şi orice alte fapte penale de competenţa materială a organelor de poliţie.

Referitor la inculpatul L.M.A., tribunalul reţine că pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi înţelegerea conjuncturilor în care s-au desfăşurat faptele ce-l privesc în mod special pe acesta, precum şi pentru individualizarea pedepselor pentru infracţiunile ce vor fi reţinute în sarcină, este necesar a fi puse în evidenţă aspectele următoare:

Prin rechizitoriul nr. 1523/P/2008 din 16 iunie 2009, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpatul L.M.A. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la tâlhărie şi tentativă la furt calificat, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (2)¹ lit. a), b), c), alin. (3) C. pen. şi respectiv art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., retinându-se în sarcina acestuia că la data de 10 noiembrie 2008, în baza unei înţelegeri prealabile cu alţi inculpaţi, cu intenţie, a înlesnit şi ajutat pe inculpaţii S.V. şi E.G.C. să pătrundă cu forţa, mascaţi cu cagule, în locuinţa pârtilor vătămate C.M. şi S.A., din oraşul Hârşova, să imobilizeze, să ameninţe cu o sabie şi să exercite violenţe asupra acesteia din urmă, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viaţa în primejdie facilitând astfel sustragerea de către autori din seiful aflat în imobil a sumelor de 140.000 euro şi 7 miliarde lei.

În sarcina inculpatului L.M.A. s-a mai reţinut prin acelaşi rechizitoriu că, în noaptea de 15/16 ianuarie 2009, împreună cu un alt autor, mascaţi cu cagule şi purtând mănuşi, au încercat să sustragă prin efracţie o sumă de bani din bancomatul A.T.M., amplasat în magazinul universal al SC A.C. SRL Băneasa şi aparţinând SC R.B. SA.

Prin sentinţa penală nr. 110 din data de 11 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 6047/118/2009, inculpatul L.M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru cele două infracţiuni.

Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi transcrise la dosar, tribunalul reţine că inculpatul L.M.A. şi-a creat un cerc de prieteni, poliţişti în cadrul S.P.R., cu care se întâlnea pentru petrecerea timpului liber şi la care apela frecvent pentru a fi ajutat în diferite situaţii, inclusiv în unele ce conturează săvârşirea unor infracţiuni. De asemenea, inculpatul L.M.A. cultiva această relaţie cu poliţiştii rutieri, având iniţiativa de a le oferi,,dezinteresat" diverse beneficii, cum ar fi invitarea la localuri pe banii săi, oferirea de mâncare în timpul programului de lucru al poliţiştilor, etc. Astfel, inculpatul L.A. avea temeritatea de a săvârşi diverse fapte ce puteau întruni elementele unei contravenţii sau unei infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere, fără teama că va fi sancţionat în limitele legii, ca urmare a relaţiei sale apropiate cu poliţiştii respectivi.

În acest sens sunt următoarele convorbiri telefonice interceptate în cadru legal, ce constituie mijloace de probă în procesul penal:

- convorbirea cu ,,C." (poliţistul C.E.) din 19 decembrie 2008 ora 14,30, în care inculpatul îi confirmă celuilalt că într-adevăr a dat o sumă de bani unui poliţist care l-a surprins conducând un auto cu numere expirate, şi în care, în continuare, cei doi discută despre posibilitatea de a poansona ilegal seria caroseriei maşinii respective, pentru a putea fi înscrisă în circulaţie, numitul C. asigurându-l că îl va ajuta să o înscrie la Baia Mare, întrucât acolo poate fi ajutat de tatăl său. M.A.I. rezultă din convorbire că rezolvarea înmatriculării maşinii va implica fapte de dare de mită.

Tot în această discuţie, C. îi comunică inculpatului că a verificat datele unui autoturism prin intermediul numitului L. (de asemenea poliţist rutier, cum rezultă din alte interceptări), rezultând că L. îi ceruse acest lucru pentru că era interesat de cumpărarea maşinii.

- convorbirea din 28 noiembrie 2008, ora 01.44 dintre L.A. şi numitul D. (inculpatul M.D.A., poliţist la Serviciul Rutier), în care inculpatul îl întreabă - cu sensul de a încerca să-l determine - pe acesta dacă pot fi şterse din evidenţe puncte de penalizare la permisul de conducere al unui văr de-al său, fie de către M. fie de către C.

- convorbirile dintre L.A. şi M.D. din noaptea/dimineaţa zilei de 28 noiembrie 2008, în care, în esenţă, L. îi comunică celuilalt că a băut împreună cu o persoană ce conduce o mașină, că acesta urmează a conduce autoturismul în stare de ebrietate către o anumită adresă, şi propunandu-i lui M.D. -aflat în serviciul de patrulare -să „depisteze" acea persoană şi să obţină bani de la el, sub presiunea faptului că acelei persoane urma a i se suspenda permisul de conducere sau chiar a i se întocmi dosar penal, în funcţie de alcoolemie. Este de remarcat că inculpatul M.D. a acceptat această propunere, a cerut informaţii despre maşină, despre traseul deplasării, iar L.A. s-a oferit să determine persoana respectivă -care ajunsese acasă cu maşina condusă de un prieten -să revină la local conducând maşina, dar în final persoana urmărită nu a mai plecat de acasă.

- convorbirea din 28 noiembrie 2008, ora 23.53 dintre L.A. şi o persoană neidentificată, din care rezultă că inculpatul, deşi i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule întrucât a comis un accident cu decesul unei persoane, conduce în continuare autovehicule şi nu dă importanţă faptului că nu are permis, el circulă toată ziua cu autoturismul .

- convorbirea din 30 noiembrie 2008, ora 22.24, din care rezultă că inculpatul a participat la o petrecere noaptea anterioară, printre alţii împreună cu,,C." şi cu,,M." (M.G., poliţist rutier) şi preconizează a petrece şi revelionul împreună cu acelaşi grup.

- convorbirea din 03 decembrie 2008 dintre inculpat şi numitul „C.", din care rezultă că vărul inculpatului a avariat maşina sa şi doreşte să-şi repare maşina folosind R.C.A.-ul maşinii inculpatului, dar doreşte să nu se consemneze că acesta a condus, pentru că nu are permis, ci să fie indicat altcineva ca şofer, toate acestea pentru a se putea folosi - ilegal - asigurarea R.C.A. a maşinii inculpatului pentru reparaţii. După ce cei doi au concluzionat că pentru neacordare de prioritate se suspendă obligatoriu permisul de conducere, şi nu este nimeni dispus să accepte această măsură, au convenit să declare/redacteze acte de constatare conform cărora accidentul s-ar fi petrecut în parcarea Carrefour, care ar fi domeniu privat şi astfel nu s-ar aplica legislaţia rutieră.

- convorbirea din 22 decembrie 2008, dintre inculpat şi două persoane dintre care una numită M., din care rezultă că acele două persoane fac parte din Serviciul Rutier, că numitul M. îl asigură pe L. că poate circula cu viteză toată săptămâna, noaptea, şi că acesta din urmă" ştia cine este de serviciu (E.) în noaptea respectivă.

- convorbirea dintre L.A. şi C. din 30 decembrie 2008, din care rezultă interesul inculpatului de a cunoaşte poliţiştii cu funcţii de conducere ai Serviciului Rutier (D., Ţ., S., D., Z., V., B., M.).

- discuţiile dintre inculpat şi I.L., lucrător al Serviciului Rutier, din care rezultă relaţia apropiată dintre aceştia, faptul că inculpatul solicită un împrumut în euro de la acesta, faptul că L. apelează la inculpat pentru a-l pune ca martor la o constatare, deşi acesta nu era de faţă .

- discuţia dintre L.A. şi numitul Geambet (06 ianuarie 2009) din care rezultă că inculpatul poate intermedia, prin remiterea unor sume de bani drept mită, anularea unor procese verbale de contravenţie şi a unor puncte de penalizare la permisul de conducere. Tot din această discuţie rezultă că inculpatul cunoaşte programul Poliţiei Rutiere, şi anume că în ora următoare nu este nici un echipaj de poliţie în control în oraş.

l. La data de 7 decembrie 2008, ora 2054, martorul D.V., văr cu inculpatul L.M.A., a fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere pe b-dul F. din municipiul Constanţa, în zona fostului Cinema R., întrucât a condus autoturismul, proprietatea numitului D.M., fratele martorului, nerespectând semnificaţia culorii roşii a semaforului - faptă ce constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru a nu fi sancţionat contravenţional în modalitatea arătată M.A.I. sus, la data de 7 decembrie 2008, ora 20.54, învinuitul D.V., l-a contactat de la postul telefonic, pe-inculpatul L.M.A., vărul său, care utiliza postul telefonic şi i-a solicitat intervenţia pe lângă agentul de poliţie constatator, astfel încât să nu fie sancţionat," potrivit redării scrise a convorbirii telefonice în procesul verbal.

Din investigaţiile efectuate şi din redarea scrisă a interceptării convorbirilor telefonice purtate de inculpatul L.M.A., potrivit procesului verbal din data de 24 martie 2011, a rezultat că, agentul constatator a fost Z.I., din cadrul Serviciului Rutier, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, potrivit buletinului postului, în schimbul II, în program 15:00-23:00, din data de 7 decembrie 2008.

În baza relaţiilor de prietenie, inculpatul L.M.A. l-a contactat telefonic în aceeaşi zi, de 7 decembrie 2008, la ora 20.55, pe agentul de poliţie - inculpat M.D.A. solicitându-i să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie Z.I., astfel încât să nu fie sancţionat vărul său D.V., în sensul „M., sună-l şi tu pe Z. şi zii să-l lase şi pe vără-miu în pace. Zii că-i dau eu de-o bere. E cu un mașina. Z., vezi că Z. l-a oprit".

Relaţiile de prietenie dintre L.M.A. şi M.D. sunt probate cu certitudine atât din conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate, cât şi din declaraţiile potrivit cărora prietenele lor intime erau surori (cei doi inculpaţi fiind „cumnaţi" de facto).

După două minute de la convorbirea dintre L. şi M., acesta din urmă îl apelează pe primul şi îi spune ,,Vezi că am vorbit. A zis că se rezolvă şi ne auzim mai târziu cu el".

Urmare exercitării traficului de influenţă de către inculpatul - agent de poliţie M.D.A., pe lângă agentul de poliţie Z.I., acesta i-a întocmit martorului D.V., procesul verbal de sancţionare contravenţională, încheiat la data de 7 decembrie 2008, ora 20.55, prin care l-a sancţionat contravenţional cu amendă în sumă de 324 lei - 6 puncte amendă, întrucât la data de 7 decembrie 2008, ora 20.50, a condus pe b-dul F./Cinema, autoturismul, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege (acte de identitate, permis de conducere). Fapta era reală, întrucât în discuţia telefonică D. îi spune lui L. „Actele nu mi le-a luat nimeni. Că nu le am la mine, le-am uitat", însă rezultă că motivul pentru care agentul constatator îl oprise era acela că circulase în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului (chiar dacă D. a încercat să acrediteze ideea că a trecut pe culoarea galben). Astfel, în realitate D.V. a comis contravenţia de nerespectare a semnificaţiei culorii roşii a semaforului, ce trebuia sancţionată cu amenda prevăzută în clasa a II- a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G.nr. 195/2002.

Procesul verbal contravenţional întocmit a fost transmis de Serviciul Rutier Constanţa, la Primăria Comunei Cumpăna, în vederea punerii în executare potrivit actelor de la filele 80-85, vol. I.

în împrejurările descrise mai sus, inculpatul L.M.A. l-a instigat pe învinuitul D.V. să-i dea agentului de poliţie constatator Z.I., 2-3 sute lei (2-3 milioane lei vechi), precizându-i „Aruncă-i şi tu, că altă dată te împrieteneşti cu ei. Aruncă-i ăia şi tu. Dă-i ăia lui, n-ai treabă. Îi zici mulţumesc frumos şefu, tra la la, mai greşesc şi.eu. Asta e. Îi dai Iu ăla care vine să-ţi aducă actele. E când vine să vorbească cu tine, o să-i dai ăia, dai noroc şi îi dai ăia. Îi dai când vorbeşte cu tine", potrivit transcrierii convorbirii telefonice.

Ulterior, la ora 2105 inculpatul L.M.A. a fost contactat telefonic de învinuitul D.V. care i-a precizat că agentul de poliţie Z.I. „N-a vrut să-mi ia banii că erau ăilalţi de faţă", precizându-i că agentul de poliţie Z.I. i-a aplicat 150 lei amendă pentru că nu a avut actele la el, deşi vroia „să-i ia carnetul", „Vroia să-mi ia permisul grasul acela. Dă-l în Z. ăla".

La aceeaşi dată de 7 decembrie 2008, ora 2116, inculpatul L.M.A., l-a contactat telefonic pe inculpatul agent de poliţie C.E., căruia îi cere „să şteargă un proces verbal să nu mai plătească", fiind vorba de procesul verbal de sancţionare contravenţională a învinuitului D.V., însă inculpatul C.E. nu a acţionat conform solicitării şi drept urmare procesul verbal de sancţionare contravenţională a învinuitului D.V. a fost înaintat în vederea executării la Primăria Comunei Cumpăna, judeţul Constanţa, după cum s-a arătat mai sus.

În aceeaşi zi de 07 decembrie 2008, inculpaţii L.M.A. şi M.D.A. poartă o nouă convorbire, în care M. întreabă,,A rezolvat vară-tu?", iar L. îi confirmă că a rezolvat şi susţine totodată că vărul său D. i-ar fi dat ceva „la băiat", adică agentului Z.. Susţinerea este mincinoasă, pentru că anterior D. îi spusese expres că Z. nu a vrut să-i ia banii, pentru că erau alţi poliţişti de faţă.

La data de 10 decembrie 2008, inculpatul M.D.A. îl sună pe L.M.A. şi îi spune că a fost sunat de „băiatul acela care m-ai rugat să vorbesc pentru vără-tu" (adică Z.), în continuare comunicându-i că D. nu a dat şi nici nu a spus nimic lui Z. L.M. s-a oferit să dea el bani care să ajungă la Z., stabilind şi suma de 150 lei (un punct valorează un baston, păi, un punct jumate, cam aşa).

În drept, fapta comisă de inculpatul L.M.A. care la data de 7 decembrie 2008, a intervenit pe lângă agentul de poliţie rutieră, inculpat M.D.A., pentru ca în considerarea relaţiilor lor de prietenie să-şi trafîce influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator Z.I., astfel încât să nu-l sancţioneze contravenţional pe martorul D.V., în schimbul promisiunii de remitere a unei sume de bani către agentul constatator Z.I., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta comisă de inculpatul L.M.A. care la data de 7 decembrie 2008 l-a instigat pe D.V. ca acesta să-i ofere agentului de poliţie Z.I. o sumă de bani, pentru a nu fi sancţionat contravenţional la regimul circulaţiei pe drumurile publice, faptă pe care D.V. a pus-o în executare prin oferirea unei sume de bani agentului constatator, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la dare de mită, prevăzută de dispoziţiile art. 25 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 255 alin. (1) C. pen.

Fapta comisă de agentul de poliţie inculpat M.D.A. care la data de 7 decembrie 2008, şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator Z.I., pentru ca în schimbul oferirii unei sume de bani de către martorul D.V., prin intermediul lui L.M.A., să nu-l sancţioneze contravenţional pe acesta pentru nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului - faptă ce constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a Ii-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen.

2. La data de 23 februarie 2009, agentul de poliţie M.D.A. a formulat plângere penală prealabilă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de autor necunoscut, pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută de dispoziţiile art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât în noaptea de 21/22 februarie 2009, ora 0300, acesta i-a spart luneta spate, geamul de la portiera stângă spate şi i-a zgâriat portiera stângă spate, caroseria de jur împrejur şi plafonul autoturismului proprietate.

S-a format cauza penală nr. 2690/P/2009 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, iar în cursul cercetărilor efectuate în cauză a fost identificat autorul faptei de distrugere, respectiv R.A.B., domiciliat în municipiul Constanţa, care l-a despăgubit pe agentul de poliţie M.D.A. cu suma de 700 lei, pentru distrugerea autoturismului.

În aceste îniprejurări, audiat în Dosarul nr. 2690/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, în calitate de persoană vătămată, agentul de poliţie M.D.A. a declarat la data de 23 februarie 2009 că: „deoarece va fi despăgubit de societatea de asigurări la care autoturismul are poliţă de asigurare, nu se mai constituie parte civilă în procesul penal şi nu are alte pretenţii despăgubitoare, fapt pentru care îşi retrage plângerea penală prealabilă".

Faţă de această situaţie, prin rezoluţia nr. 2690/P/2009, din 30 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul R.A.B., pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prevăzută de dispoziţiile -art. 217 alin. (1) C. pen. întrucât persoana vătămată, respectiv agentul de poliţie M.D.

Andrei, şi-a retras plângerea, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 10 lit. h) C. proc. pen.

În ziua de 23 februarie 2009, când deja a fost identificat şi audiat autorul infracţiunii de distrugere a autoturismului agentului de poliţie M.D.A., respectiv făptuitorul R.A.B., agentul de poliţie a purtat o convorbire telefonică cu tatăl său, M.L., care utiliza postul telefonic, la ora 09.29, potrivit redării în forma scrisă a acesteia în procesul verbal din data de 25 februarie 2009, din care rezultă că tatăl şi fiul au agravat prin acţiune directă, cu intenţie, avariile autoturismului prin zgârierea acestuia, astfel încât să inducă în eroare societatea de asigurare SC O. SA Constanţa, la care era încheiată asigurare C.A.S.C.O. pentru autoturismu, încât această societate să efectueze reparaţiile, inclusiv cele provocate de făptuitorul R.A.B., care îl despăgubise pe agentul de poliţie M.D.A. cu suma de 700 lei.

Astfel, tatăl inculpatului, M.L., a zgâriat autoturismul până la chit, în două locuri, încât reprezentanţii societăţii de asigurare să poată constata că distrugerea a fost efectuată de acelaşi autor necunoscut, deşi autorul a fost identificat şi cercetat în persoana făptuitorului R.A.B.

În acest sens este convorbirea telefonică din data de 23 februarie 2009 ora 09.29 dintre inculpat şi tatăl său, în care acesta din urmă îl întreabă pe inculpat ce anume piese ale maşinii doreşte să vopsească, acesta răspunzându-i că,,uşa stângă spate, bara spate, capota, bara faţă dacă are vreo zgârietură", iar în urma discuţiei cei doi au concluzionat că trebuie să existe zgârieturi pe aceste piese ca să poată fi acceptate la reparat (vopsit), tatăl inculpatului spunând că va rezolva şi treaba asta, în sensul că va zgâria uşor vopseaua, în două locuri, fără a deteriora chitul.

Drept urmare, la data de 25 februarie 2009, agentul de poliţie M.D.A. s-a prezentat la societatea de asigurare SC O. SA unde a completat înscrisul intitulat „înştiinţare/încuviinţare - Declaraţie", prin care a menţionat pagubele produse la autoturism, iar la rubrica „Descrierea accidentului" a menţionat următoarele: „Am parcat maşina în faţa Restaurantului R., de pe b-dul T., iar când m-am întors la aceasta am observat că este avariată în totalitate", fără a menţiona numele autorului, deşi acesta era cunoscut ca fiind R.A.B. încă din data de 23 februarie 2009, potrivit declaraţiei acestuia şi a menţiunii făcute de lucrătorul de poliţie în partea de sus dreapta pe declaraţia datată 23 februarie 2009, „Dată în prezenţa noastră".

Din declaraţiile martorului R.A.B., rezultă că acesta a produs avarii autoturismului inculpatului numai prin spargerea lunetei spate şi a unui geam lateral spate, fără a provoca avarii caroseriei. De asemenea, rezultă că inculpatul M.D. l-a identificat pe făptuitor în aceeaşi zi, prin investigaţii proprii, s-au întâlnit iar R.A. a recunoscut fapta şi a fost de acord să plătească despăgubirea .în urma verificării preţurilor practicate la un service auto pentru procurarea/montarea geamurilor sparte, R.A. i-a remis inculpatului, după câteva zile, suma de 700 lei.

În urma constituirii dosarului de daună şi reparaţiilor efectuate la maşină, societatea de asigurări SC O. SA a plătit service-ului ce a efectuat reparaţiile suma de 9.569,03 lei reprezentând contravaloarea acestora.

În cursul urmăririi penale inculpatul M.D.A. a despăgubit-o integral pe societatea de asigurări SC O. SA, plătind la B.C.R. România, în contul acesteia suma de 9.569,03 lei, potrivit ordinului de încasare în numerar din 14 aprilie 2011, împrejurare faţă de care prin adresa din 14 aprilie 2011, SC O.V.I.G. SA Sucursala Constanţa, a precizat că nu mai are nici o pretenţie civilă fată de M.D.A.

Văzând dispoziţiile art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen., Parchetul a constatat că în cauză, faptele de înşelăciune, comisă de inculpatul M.D.A. şi complicitate la înşelăciune, comisă de învinuitul M.L., au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege şi ca urmare a recuperării integrale a Prejudiciului, care este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Pe cale de consecinţă, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului M.D.A. şi învinuitului M.L. pentru comiterea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi respectiv complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, constând în amendă în cuantum de câte 1.000 lei fiecare şi cheltuieli judiciare în cuantum de câte 500 lei fiecare.

Cu privire la această faptă, inculpatul M.D.A. a fost trimis în judecată reţinându-se că fapta sa de redactare a înscrisului intitulat înştiinţare /încuviinţare - Declaraţie, adresat către SC O. SA, constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., prin omisiunea de a menţiona autorul faptei de distrugere.

Tribunalul a reţinut că acest act material nu constituie o infracţiune separată, ci face parte din actele materiale ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii, pentru care parchetul a dispus deja o soluţie în cauză. Astfel, prin ascunderea identităţii autorului faptei de distrugere, inculpatul a creat SC O. SA o percepţie falsă, şi anume aceea că această societate are obligaţia de a-l despăgubi cu întreaga sumă alocată pentru repararea maşinii inculpatului, în timp ce, dacă ar fi cunoscut identitatea lui R.A. şi faptul că acesta a remis inculpatului suma de 700 lei reprezentând contravaloarea geamurilor distruse, dosarul de daune ar fi ţinut cont de acest aspect şi ar fi alocat inculpatului numai diferenţa de sumă până la 9.569 lei, cunoscut fiind faptul că o persoană prejudiciată material nu poate pretinde acoperirea repetată, în tot sau în parte, a prejudiciului, de către mai multe persoane, aceasta constituind o îmbogăţire fără justă cauză.

În ce priveşte partea de sumă ce a fost obţinută nejustificat de inculpat de Ia SC O. SA prin producerea cu rea credinţă de avarii caroseriei maşinii, această faptă a intrat în totalitate sub incidenţa dispoziţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, în sensul scoaterii de sub urmărire penală, astfel încât instanţa nu a fost sesizată cu această parte a activităţii inculpatului.

În literatura de specialitate s-a arătat că prin,,înscris sub semnătură privată" se înţelege orice înscris care emană de la o persoană particulară, care conţine o manifestare de voinţă ori constatarea unui act, fapt sau împrejurări cu semnificaţie juridică şi care este susceptibil de a dovedi existenţa, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligaţii.

Înştiinţarea/declaraţia respectivă nu este un act care are aptitudinea de a produce în sine consecinţe juridice, ci este o transpunere în scris a susţinerilor orale mincinoase ale inculpatului, referitoare la faptul că nu cunoaşte autorul distrugerii şi implicit că nu a fost despăgubit. De asemenea, înştiinţarea respectivă nu este destinată să facă dovada raporturilor juridice dintre M.D.A. şi SC O. SA, a drepturilor inculpatului şi a obligaţiilor societăţii de asigurări, ci acestea urmau a fi stabilite conform procedurilor legale.

Tribunalul a" reţinut că, în fapt, înştiinţarea/declaraţie redactată de inculpatul M.D.A. constituie o declaraţie, o afirmaţie făcută de acesta în scris, care, sub aspectul elementului material este similară cu falsul în declaraţii (şi nu cu falsul în înscrisuri) dar care nu poate întruni elementele infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. deoarece nu este făcută unui organ de stat.

Prin urmare, întrucât nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni de sine stătătoare, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul va dispune schimbarea încadrării juridice a acestei fapte-pentra care în mod formal parchetul nu s-a pronunţat -, în infracţiunea de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen., cu aplicarea art. 741 alin. (2) C. pen. art. 13 C. pen., a dispus achitarea inculpatului M.D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în convenţii, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. (fapta din 25 februarie 2009), pentru aceleaşi considerente pentru care acesta a fost scos de sub urmărire penală, respectiv valoarea mică a pagubei create şi faptul că aceasta a fost acoperită în totalitate până la judecata cauzei. Tribunalul a reţinut că, în cauză se impune aplicarea art. 741 C. pen., ca text de lege mai favorabilă, care a fost în vigoare şi aplicabil în cursul procesului penal.

Având în vedere că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul face parte integrantă, ca act material, din infracţiunea de înşelăciune pentru care acestuia i s-a aplicat deja o sancţiune la nivelul maxim prevăzut de lege (1.000 lei), şi având în vedere principiul,,non bis in idem" potrivit căruia o persoană nu poate fi sancţionată (penal) de două ori pentru aceeaşi faptă, tribunalul a apreciat că în această situaţie concretă nu se justifică legal aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, prevăzut, de art. 91 C. pen., constatându-se că, în baza art. 91 lit. c) C. pen., pentru fapta din 25 februarie 2009, inculpatului M.D.A. i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum maxim prevăzut de lege de 1.000 lei, prin rechizitoriul nr 569/P/2010 din 27 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.

3. La data de 16 aprilie 2009, martorul M.M., a condus pe Şoseaua M., autoturismul, fiind oprit în circulaţie de agentul de poliţie rutieră - inculpat M.D.A., care i-a adus la cunoştinţă că urmează să fie sancţionat contravenţional întrucât nu purta centură de siguranţă.

Pentru a nu fi sancţionat contravenţional, martorul M.M. l-a contactat pe agentul de poliţie S.N., pe care îl cunoştea, solicitându-i să intervină pe lângă agentul constatator M.D.A., în sensul de a nu-i aplica o sancţiune pecuniară .

Agentul de poliţie rutieră S.N. a fost apelat de învinuitul M.M., la data de 16 aprilie 2009, ora 09.29, de la numărul telefonic utilizat de M.M.

Drept urmare, la ora 09.30, agentul de poliţie S.N. l-a contactat de pe telefonul său mobil 0722210691, pe agentul de poliţie inculpat M.D.A. şi i-a cerut în limbaj argotic „marica audio video cu 2 P.P.-uri, da?" Acest limbaj argotic înseamnă: .,,Pentru contravenientul Marica, sa-i aplici audio videovertisment cu două puncte de penalizare)". La această solicitare, inculpatul M.D.A. a răspuns ,,Da, domnu".

Rezultă din probele dosarului că inculpatul M.D.A. a întocmit procesul verbal de sancţionare contravenţională din data de 16 aprilie 2009 ora 09.22, prin care l-a sancţionat pe învinuitul M.M., cu avertisment şi 2 puncte penalizare.

Împrejurarea că agentul de poliţie rutieră S.N. a intervenit telefonic pe lângă agentul de politie constatator inculpat M.D.A., pentru a nu aplica o amendă contravenţională lui M.M., a fost dovedită atât cu transcrierea convorbirilor telefonice cât şi cu traficul acestora, aşa după cum a fost furnizat de Societatea de telefonie mobilă, dar şi - cu declaraţiile martorilor M.M. şi S.N..

Tribunalul a constatat că prin probele dosarului, şi prin situaţia de fapt, astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu, nu s-a dovedit existenţa faptei martorului S.N. de a primi, a pretinde foloase, a accepta promisiuni sau daruri, pentru sine sau pentru altul, de la M.M.. Astfel, din nici un moment al convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, şi nici din declaraţiile persoanelor implicate, nu rezultă că făptuitorul S.N. ar fi intervenit telefonic către M.D.A., în schimbul unor beneficii materiale solicitate, acceptate sau promise de către M.M.

Textul art. 257 C. pen. nu poate fi interpretat în sensul că traficantul de influenţă ar primi sau pretinde foloase de la cumpărătorul de influenţă, sau ar accepta promisiuni sau daruri de la acesta, în folosul cumpărătorului de influenţă însuşi, întrucât această activitate ar fi ilogică, în sensul că o persoană (cumpărătorul de influenţă) nu poate promite sau remite foloase materiale în folosul său însuşi. Această interpretare este susţinută şi de sensul art. 61 din Legea nr 78/2000 care incriminează cumpărarea de influenţă, rezultând din acest text că promisiunea, oferirea sau darea de foloase se realizează în beneficiul unei alte persoane, şi nu în beneficiul cumpărătorului de influentă .

În ce priveşte această faptă, inculpatul M.D.A. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen.

Potrivit acestui text, „Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice.dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani". Această normă este una mixtă, atât de trimitere cât şi de completare; este normă de trimitere, întrucât face referire expresă la infracţiunea de abuz în serviciu, deci trebuie îndeplinite în primul rând elementele constitutive ale acestei infracţiuni tip, şi este normă completatoare întrucât adaugă o condiţie în plus pentru aplicarea pedepsei prevăzute în legea specială, şi anume „obţinerea unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru sine sau pentru altul de către funcţionarul public ce săvârşeşte abuzul în serviciu".

În ce priveşte condiţia din legea specială, tribunalul a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul M.D. a obţinut pentru sine un avantaj patrimonial sau nepatrimonial prin faptul că a încheiat procesul verbal de contravenţie în care a aplicat contravenientului M.M. sancţiunea avertisment şi două puncte de penalizare pentru nepurtarea centurii de siguranţă. Este de precizat, în acest context, că legea impune producerea unui rezultat („a obţinut.un avantaj.") şi nu producerea unei stări de pericol abstract (în sensul că funcţionarul a urmărit obţinerea unui avantaj).

În ce priveşte cea de a doua variantă a condiţiei speciale, şi anume dacă inculpatul M.D. a obţinut un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru o. altă persoană prin încheierea în acel mod a procesului verbal de contravenţie, tribunalul a reţinut că această altă persoană, potrivit probelor dosarului, nu ar putea fi decât contravenientul M.M.. în acest context însă, condiţia din art. 132 al Legii nr. 78/2000 este în legătură indisolubilă cu constatarea elementelor constitutive ale infracţiunii de bază - abuzul în serviciu contra intereselor publice, motiv pentru care acestea vor fi analizate împreună.

Potrivit art. 248 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor publice constă în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat sau o pagubă patrimoniului acesteia .

Prin urmare, din punct de vedere subiectiv, abuzul în serviciu se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei.

În esenţă, inculpatul M.D. a fost trimis în judecată, considerându-se de către parchet că, prin cuvintele,,da, domnu", ar fi confirmat lui S.N. că va aplica o altă sancţiune decât cea pe care ar fi aplicat-o dacă acesta nu intervenea. Altfel spus, s-a plecat de la acuzaţia că M.D. ar fi intenţionat să aplice o sancţiune cu amendă (pecuniară) lui M., şi că, urmare telefonului dat de S.N. în sensul de a aplica avertisment şi două puncte penalizare, cu intenţie şi-a schimbat opţiunea şi a efectuat cu ştiinţă, în mod defectuos aprecierea asupra pericolului contravenţiei constatate şi asupra sancţiunii ce trebuia aplicată.

Tribunalul a reţinut că acest aspect al activităţii inculpatului nu este în sine dovedit, iar cuvintele rostite de inculpat, ca răspuns la solicitarea lui S.N., nu sunt univoce, ci puteau fi exprimate la fel de bine în mai multe situaţii distincte, astfel:

- inculpatul M.D. putea să fi luat decizia de a-l sancţiona cu amendă pe M.M., iar cuvintele „Da, domnu", să fie o confirmare a faptului că acceptă solicitarea colegului său şi că îşi schimbă opţiunea, în sensul sancţionării cu avertisment.

- inculpatul M.D. putea să fi luat decizia de a-l sancţiona cu avertisment pe M.M., iar cuvintele „Da, domnu" să fie o confirmare a faptului că nu are de gând să fie exagerat de aspru în aplicarea sancţiunii, şi că avertismentul propus de S.N. este tocmai ceea ce a apreciat şi el.

- inculpatul M.D. putea să nu fi procedat încă la aprecierea asupra sancţiunii aplicabile în momentul în care a fost sunat, iar cuvintele „Da, domnu" să fie o confirmare că va lua în considerare cererea colegului său, fără a însemna însă şi că o va satisface. în acest sens, spre exemplu, în cuprinsul materialului probator se întâlneşte o convorbire telefonică între inculpatul V.E. şi o altă persoană ce-i solicitase acestuia nesancţionarea unui contravenient în trafic -prieten al său -solicitare de care V.E. nu a ţinut seama, printre altele pentru că acel contravenient a avut un comportament recalcitrant. Astfel, se dovedeşte că au existat situaţii, şi deci există posibilitatea verosimilă, în care agentul constatator din trafic nu a ţinut seama de solicitările colegilor săi şi a aplicat sancţiunea pe care a considerat-o corectă în situaţia dată. Astfel fiind, există posibilitatea verosimilă ca inculpatul M.D. să fi apreciat singur, la rândul său, că în condiţiile concrete, nepurtarea centurii de siguranţă de către contravenientul M.M. se justifică a fi sancţionată cu avertisment.

Pe de altă parte, tribunalul a reţinut din probele administrate, inclusiv cu privire la alţi inculpaţi (V.E.) că sancţiunea avertismentului pentru contravenţii minore la regimul circulaţiei rutiere-cum este nepurtarea centurii de siguranţă -este o sancţiune frecvent uzitată; nici probele administrate în concret nu relevă o stare de fapt care în mod evident ar fi atras sancţiunea amenzii pentru contravenientul M.M.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea principiului,,in dubio pro reo", tribunalul a reţinut că probele administrate în cauză, şi în condiţiile lipsei altor probe care ar fi lămurit mai clar situaţia, nu se dovedeşte cu certitudine că inculpatul M.D. şi-ar fi încălcat cu intenţie atribuţiile de poliţist rutier în sensul de a aplica o sancţiune cu avertisment într-o situaţie în care era conştient că se impunea sancţiunea amenzii contravenţionale.

Astfel fiind, trebuie reţinut că inculpatul a aplicat sancţiunea avertisment cu bună credinţă, considerând că aceasta este sancţiunea proporţională cu fapta (în acest sens se reţin şi dispoziţiile O.G. nr 2/2001 în referire la situaţiile în care se poate aplica avertisment).

În aceste condiţii, nu se poate reţine că prin modul de exercitare a atribuţiilor de serviciu inculpatul a obţinut un avantaj patrimonial sau nepatrimonial pentru contravenientul M.M.

Faţă de considerentele de mai sus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în art. 248 C. pen., neexistând condiţia specială prevăzută de Legea nr. 78/2000.

În ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, tribunalul reţine că, pe lângă lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, analizată anterior, faptei inculpatului îi lipseşte şi rezultatul prevăzut de lege, şi anume,, o tulburare însemnată bunului mers al unui organ- sau al unei instituţii de stat.sau o pagubă patrimoniului acesteia".

În ce priveşte cea de-a doua ipoteză (o pagubă), rezultă că această condiţie nu poate fi întrunită, deoarece, pe de o parte, admiţându-se că sancţiunea avertisment a fost corect stabilită, rezultă că bugetul public local nu se justifica a fi mărit cu contravaloarea amenzii presupus aplicabile, iar pe de altă parte, sintagma ,,pagubă" desemnează micşorarea unui patrimoniu, şi nu evitarea măririi acestuia.

În ce priveşte prima ipoteză (tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau unei instituţii de stat) aceasta poate consta, în mod abstract, în tulburarea activităţii S.P.R., însă în concret, tribunalul a apreciat că sancţionarea - chiar şi cu avertisment - a unei fapte care în concret nu aduce o tulburare circulaţiei rutiere, pe de o parte poate fi considerată o măsură aptă să atenţioneze conducătorii auto asupra respectării regulilor în această materie, care deci înlătură o eventuală indisciplină a acestora, iar pe de altă parte indisciplina unor conducători auto constând în circulaţia fără purtarea centurii de siguranţă nu poate produce o tulburare însemnată bunului mers al organului de stat -Serviciul Rutier al Poliţiei -astfel încât fapta inculpatului să constituie infracţiunea de abuz în serviciu.

Faţă de considerentele de mai sus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului M.D.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 16 aprilie 2009).

4. În noaptea de 11/12 decembrie 2008, în timp ce conducea autoturismul, cu număr provizoriu de înmatriculare, aparţinând SC P.K.Z. SRL, număr provizoriu acordat pentru perioada 5 noiembrie 2008 - 4 decembrie 2008, pe raza municipiului Constanţa, în zona P.D., inculpatul L.M.A. a fost oprit în trafic de un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei 5 Poliţie Constanţa şi pentru a nu i se întocmi dosar penal, privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, infracţiune prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, inculpatul L.M.A., l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie rutieră M.F., decedat la data de 5 aprilie 2009 şi i-a solicitat să-şi trafice influenta pe lângă agentul constatator din teren, ce s-a recomandat „O."

Astfel, inculpatul L. l-a apelat pe M.F. spunându-i următoarele: „Uite, te rog frumos vorbeşte cu un coleg de-al tău care m-a oprit, să pui palma pentru mine" (în sensul,,să mă protejezi",,,să intervii").

În timpul convorbirii telefonice, inculpatul L.M.A. i-a înmânat telefonul agentului constatator pentru a continua convorbirea cu agentul de poliţie M.F., convorbirea decurgând după cum urmează:

- agentul de poliţie a acceptat să vorbească cu M., şi s-a recomandat,,O. sunt, de la secţia 5", repetând apoi acest nume, astfel încât, din acest punct de vedere, nu poate fi nici o îndoială că agentul constatator s-a recomandat personal cu numele O., de la secţia 5. Tribunalul a reţinut că, în contextul dat, în care cei doi poliţişti care vorbeau la telefon aveau nevoie să se identifice unul pe celălalt, nu se întrevede nici o raţiune pentru care agentul constatator s-ar fi recomandat în fals (respectiv, fie să nu se numească O., fie să nu fie încadrat la secţia 5 poliţie).

- după ce prietenul inculpatului s-a recomandat, spunând că se numeşte M., agentul constatator O. l-a recunoscut, spunându-i,,A, F., tu eşti?", ceea ce semnifică faptul că O. îl cunoştea pe M.

Agentul de poliţie „O." l-a întrebat pe M.F. cine este „băiatul ăsta" adică persoana oprită în trafic, primind răspunsul „E băiatul nostru măi, băiat valabil fără nici un fel de griji, deci e băiat valabil stai fără griji. Vorbeşte cu el. Da, şi lasă numărul tău de telefon lui, să te caute pe tine". Aceste asigurări au avut semnificaţia de a-l convinge pe O. că, dacă îl lasă nesancţionat pe L.A., pe de o parte nu se va afla ulterior astfel încât să aibă repercusiuni negative asupra sa, şi pe de altă parte, că L. îi va da un beneficiu pentru faptul că nu va fi sancţionat (sau nu i se va întocmi dosar penal), acesta fiind scopul pentru care M. le-a cerut atât lui O. cât şi lui L. ca primul să lase numărul de telefon pentru a fi căutat ulterior (M. presupunând că L. nu dispune în momentul respectiv de bani).

O. a verificat dacă într-adevăr M. vorbeşte despre inculpatul L. oprit în trafic, spunându-i „Are o mașină cu numere expirate", iar M. Confirmând ,,Da, mă, unul albastru". Din acest schimb de cuvinte rezultă în mod expres că O. verificase şi constatase că inculpatul L.A. circula pe drumurile publice cu un autoturism fără numere valabile de înmatriculare.

M. a mai furnizat în continuare câteva amănunte nereale pentru a justifica faptul că L. circula la acea oră cu mașina cu numere expirate, şi anume a pretins că L. a împrumutat cu bani o persoană care a dispărut din oraş, şi s-a dus să-i ia maşina pentru a o ţine în garaj drept garanţie pentru recuperarea banilor împrumutaţi.

Convorbirea a continuat ulterior, între inculpatul L.M.A. şi agentul de poliţie M.F., care i-a recomandat să solicite numărul de telefon al agentului constatator „O.", aşa după cum rezultă din procesul verbal de redare scrisă a convorbirilor telefonice, din data de 24 martie 2011. De asemenea, M. i-a spus inculpatului L. că a doua zi urmează a se întâlni cu acesta, după care îl va suna el pe O. Rezultă cu evidenţă că M., cu acceptul lui L.M.A., intenţiona să intermedieze mita ce urma a fi dată de L. lui O., pentru a se preîntâmpina un eventual flagrant.

Ulterior, M. a mai purtat o discuţie cu L.A., sfatuindu-l să nu mai circule cu maşina respectivă pentru că are numerele expirate şi riscă să i se facă dosar penal, şi rezultând că cunoaşte foarte bine situaţia maşinii respective, inclusiv faptul că nu are nici asigurare la ea.

Tribunalul reţine că la data de 11/12 decembrie 2008, inculpatul L.M.A. avea şi permisul suspendat, deci conducea fără drept un autoturism pe drumurile publice. Astfel, intervenţia lui M.F. pe lângă „O., de la secţia 5", l-a determinat pe acesta să nu mai continue verificările şi măsurile legale, care ar fi dus la constatarea că inculpatul L.M.A. săvârşise şi infracţiunea prevăzută de art 86 din O.U.G. nr 195/2002.

Din convorbirea telefonică purtată de inculpatul L.M.A. de la postul telefonic, în noaptea de 12 decembrie 2008, ora 00.33, cu prietena sa, rezultă că inculpatul avea cunoştinţă de împrejurarea că circula pe drumurile publice cu un autoturism având expirat numărul provizoriu de înmatriculare, de 6-8 zile, însă problema a rezolvat-o. Inculpatul îi relatează prietenei sale că „Pentru 4 milioane, noroc că aveam bani dracu la mine., am dat 4 milioane şi am fugit. Mi-a scris şi datele pe caiet, bine că nu o mai dădeau ei să controleze ei acum. Bine că n-au dat ei că n-am carnet. Că eu le-am zis: Am şefu, n-am actele la mine, mă jur, uite mama e bolnavă, mă duc acasă urgent că m-a sunat şi e bolnavă şi la, la, la. Am mulţi prieteni la rutieră, la la, la, la, pe cine să sun? Pe C.R., am pe toată lumea".

Relatarea inculpatului făcută prietenei sale are aceeaşi versiune şi aceleaşi elemente cu cele făcute numitului M.F., inculpatului M.D.A. şi numitului C.E., ceea ce dovedeşte realitatea ei.

M.A.I. mult, unele amănunte dintr-o relatare se înţeleg prin raportare la o altă relatare, de unde rezultă că inculpatul a povestit realitatea aşa cum s-a întâmplat.

Astfel, L.A. a relatat că i-a indicat agentului constatator numele mai multor poliţişti de la Serviciul Rutier pe care îi cunoaşte, iar acesta, pentru a verifica, i-a cerut să sune la acei dintre poliţişti pe care el însuşi îi cunoştea:

- L.M.A. (către prietena sa) -,Am mulţi prieteni la rutieră.pe cine să sun? Pe C.R."; (în convorbirea către M.D.) „Am şi eu prieteni, pe C, pe M. Zice : Ia sună-l pe R. L-am sunat şi nu răspundea. Zic, hai să sun pe altcineva.Pe cine ştiţi? Pe M., pe M.?,,Ia sună-l pe M., mi-a zis. Şi mi-a răspuns F. şi a vorbit cu ei şi a confirmat şi am rezolvat. I-am dat patru milioane şi am plecat. Bine că nu m-au controlat de carnet."

Prin urmare, poliţistul constatator i-a cerut inculpatului L. să sune la acei din poliţiştii rutieri pe care şi el (poliţistul) îi cunoştea, lucru firesc pentru că nu ar fi putut vorbi cu o persoană necunoscută despre faptul că urma să nu ia măsuri legale împotriva unui conducător auto. S-a confirmat prin convorbirea dintre O. şi M. că O. îl cunoştea pe M.

Inculpatul L.M.A. i-a precizat prietenei sale, că l-a sunat pe agentul de poliţie M.F., care i-a confirmat . agentului constatator din teren „că sunt băiat de drum.".

împrejurarea că inculpatul L.M.A. i-a oferit mită, suma de 4 milioane lei vechi, cu prilejul depistării sale în trafic, agentului de poliţie rutieră de la Secţia 5 „O.", a fost împărtăşită de acesta telefonic, lâ ora 00.35, atât agentului de poliţie rutieră M.D.A. cu care era prieten cât şi agentului de poliţie M.F. în aceeaşi zi, ora 13.34.

În discuţia cu M.F., se observă că acesta a reţinut greşit numele agentului constatator, numindu-l „O." în loc de O., eroare ce a fost preluată apoi şi de către L.M.A. în discuţia cu C.E., după câteva zile. De asemenea, în această discuţie s-a întărit faptul că agentul constatator era de la secţia 5.

Inculpatul L.M.A. a relatat lui M. că a dat banii în seara respectivă, pentru că i-a întrebat pe poliţiştii care l-au oprit „Cum ne auzim mâine, direct cu băiatul? Sau vreţi acum?" şi relatând în continuare că „Unul dintre ei, acela din faţă, nu O., zice: Măi, lucrurile se rezolvă pe loc" . în continuare L.A. îi spune lui M. că „Şi zic, da şefu, ia de aicea.direct, patru bastoane. E bine? Da, şefu, e bine."

Cu privire la sensul acestei discuţii, tribunalul a reţinut că „patru bastoane" înseamnă „patru sute de lei", întrucât corelaţia argotică „baston" - milion lei vechi sau suta de lei se regăseşte şi în alte discuţii ale inculpatului L.M.A. (spre exemplu, în discuţia cu I.L., când îi cere un împrumut, sau în discuţia cu M.D., când stabilesc mita pentru Z., în legătură cu contravenţia vărului său D.), şi în acelaşi timp inculpatul face referire expresă la 4 milioane lei atât în discuţia cu prietena sa Ana, cât şi în discuţia cu M.D. („i-am dat patru milioane şi am plecat").

De asemenea, chiar dacă inculpatul relatează că un alt poliţist, şi nu „O.", i-a cerut implicit bani, rezultă în acelaşi timp că agentul constatator care s-a recomandat O. era de faţă, iar în raport de faptul că nu există acte de constatare încheiate pe numele lui L.A. pentru fapta de a circula cu un autoturism cu numere de înmatriculare expirate, şi de faptul că O. a vorbit personal cu M., se dovedeşte că suma de 400 lei dată de L.A. era destinată celui care a renunţat la întocmirea actelor legale, şi anume O. de la secţia 5.

Din ansamblul probator tribunalul reţine că inculpatul L.M.A. se afla în relaţii apropiate cu poliţistul M.G., aspect ce reiese din convorbirile telefonice interceptate, conform cărora cei doi, împreună şi cu alţi cunoscuţi, au mers împreună în localuri pentru a se distra, au organizat împreună petrecerea revelionului, după accidentul de circulaţie suferit de M. - în urma căruia acesta a decedat -L. s-a interesat în calitate de prieten de starea şi evoluţia sa medicală.

Astfel, în convorbirea telefonică din 30 noiembrie 2008 ora 22.24 interceptată dintre L.M.A. şi o persoană neidentificată, referitoare la o petrecere din noaptea anterioară, se vorbeşte despre faptul că acea persoană a dat lăutarilor 40 de milioane (4.000 lei), se vorbeşte despre faptul că ar trebui să facă revelionul 2008/2009 împreună într-o vilă, şi despre faptul că M. a plecat la ora două (dimineaţa), fiind în stare avansată de ebrietate („Maimuţă era, căuta boscheţii pe lângă E."), şi în aceeaşi stare era şi inculpatul L.A.

În alte convorbiri interceptate cei doi discută despre programul lor cotidian (m-am trezit, fac o baie şi mă duc la birou), despre o întâlnire la localul D. pentru a sărbători ziua de naştere a lui M., despre vopsirea unui autoturism, despre programul de lucru al lui M. sau despre activitatea poliţiei rutiere mai ales noaptea, etc.

Ca urmare, este evident că convorbirile lui L.A. cu M.F. despre incidentul din noaptea de 11/12 decembrie 2008 reflectă realitatea, ca şi intervenţia lui M. din noaptea respectivă.

De asemenea, tribunalul a reţinut din ansamblul convorbirilor telefonice dintre cei doi că relaţiile dintre aceştia aveau în comun şi interese de natură materială, plecând de la organizarea unei petreceri pentru M.F. prin efectuarea de,,chetă" pentru plata lăutarilor, oferirea unei sticle de whisky de către L. lui M. (este de remarcat că, în discuţia cu C.E., L. preconizează să ofere cadou pentru ziua lui M. un parfum, şi abia apoi se referă şi la o sticlă de whisky, acest lucru fiind coroborat cu cele afirmate către M. şi rezultând că sticla de băutură este oferită din alt motiv decât ziua de naştere), oferirea şi montarea unui termostat la maşina folosită de M., exercitarea în mod abuziv a atribuţiilor de serviciu de către M., cu sprijinul lui L., în scopul obţinerii unor beneficii materiale („Vezi, daca vrei să fii jupanul oraşului, sper că în seara asta frate, mergi pe plus. Ai văzut cât de supăraţi eram amândoi în parcare la magazinul acela. Rupe-le dinţii, dar le rupi la unii şi în avantajul tău. Cum te-am învăţat - convorbirea din 05 ianuarie 2009 ora 21.58).

Faţă de această conjunctură evidenţiată prin mijloacele de probă, tribunalul a reţinut că solicitarea inculpatului L.A. către M., de a interveni pentru el (să pui palma pentru mine) la agentul constatator O., a cuprins implicit şi promisiunea inculpatului că îl va recompensa la rândul său pe M., cu alte ocazii viitoare, pentru ajutorul dat.

Împrejurarea că inculpatul L.A. a fost oprit de poliţie în timp ce circula cu mașina cu numere expirate este confirmată de acesta şi într-o discuţie telefonică pe care a purtat-o la data de 19 decembrie 2008 ora 14.30 cu martorul C.E., lucrător de poliţie la Serviciul Rutier (fost S.P.R.) din cadrul I.P.J. Constanţa, Biroul pentru Siguranţa Circulaţiei în Mediul Urban, cu gradul profesional de agent III, având următorul conţinut relevant:

- C. - Cu ce eşti, cu mașina?

- L.M.A. - Nu, nu mai umblu mă cu mașina aia, are numere expirate, eşti nebun la cap. Nu ţi-am povestit că m-a oprit garda?

- C. - Nu . Când te-a oprit?

- L.M.A. - O., O., O.O. cu secţia 5 era. Când m-a oprit.

- C. - Păi şi O. ce caută la secţia.ce căuta la secţia 5?

- L.M.A. -.Mi-a dat două flash-uri, imediat am pus semnal dreapta, am oprit, n-am stat să (...) Veneam .chiar de la nevastă-mea veneam, ştii? Pe lângă Do. pe-acolo pe la podul de la.

- C. - Las că i-ai făcut safteaua în seara aia.

- L.M.A. - Cui?

- C. - Lui E., cui, doar nu mie.

- L.M.A. - Aaa, îţi dai seama, .astea se rezolvă pe loc când se rezolvă.

- C. - Bine dracu că nu te-a prins alde Z., înţelegi?

Din această convorbire rezultă următoarele aspecte:

- L.A. a circulat cu un autoturism cu numere expirate; aspectul se coroborează cu discuţiile telefonice anterioare dintre L. şi M.G., A.M.D.

- a fost oprit de poliţie (numită în argou „garda") în timp ce circula cu numere expirate;

- a fost oprit de un poliţist de la secţia 5, despre care şi-a adus aminte cu aproximaţie că se numea ,,O.", O.", nume ce se apropie de cel de „O." ; Numele de O. i-a rămas în memorie inculpatului după discuţia cu M.F.

- numitul ,,C.", deşi la începutul convorbirii arată că L. nu i-a povestit despre eveniment, rezultă apoi că ştia despre acesta şi despre faptul că L. a dat beneficii materiale (denumite în argou,,i-ai făcut safteaua") în împrejurarea relatată unui anume E. (inculpatul O., poliţist la secţia 5 poliţie, numindu-se E.). Este de menţionat că, în limbaj popular ,,,a face safteaua" înseamnă a fi primul din ziua respectivă care cumpără ceva de la un comerciant, căruia îi dă bani -contravaloarea produsului cumpărat, prin urmare, în împrejurarea dată, prin cuvintele respective C.E. s-a referit la faptul că L. a dat bani celui care l-a oprit în trafic.

- L. a fost oprit noaptea, lângă podul D., în timp ce se întorcea de la prietena sa (,,nevastă-mea").

Toate aceste amănunte care se coroborează cu cele identificate din mijloacele de probă anterioare, confirmă realitatea evenimentului. De asemenea, numitul C. aflase din alte surse faptul că L.A. a dat o sumă de bani poliţistului care l-a oprit, prin urmare este infirmată susţinerea inculpatului potrivit căreia a susţinut mincinos, spre a se lăuda, o asemenea faptă.

Având în vedere că, în cadrul convorbirilor telefonice, pe care inculpatul L.M.A. le-a avut în noaptea de 11/12 decembrie 2008 cu făptuitorul agent de poliţie M.F., cu inculpatul agentul de poliţie M.D.A., a folosit numele agentului de poliţie „O." de la Secţia 5 Poliţie Constanţa, s-a procedat la verificarea agenţilor de poliţie care aveau calitatea şi de agenţi de poliţie rutieră, cu acest nume sau un nume apropiat.

În aceste împrejurări s-a constatat că avizul de poliţist rutier a fost acordat numitului O.E., care din data de 01 martie 2007 lucrează la Formaţiunea de Investigaţii Criminale din cadrul Secţiei 4 Poliţie Constanţa şi conform fişei postului, programul acestuia de lucru era de 8 ore zilnic, între 08:00 -16:00, având sarcini şi îndatoriri, precum şi responsabilitatea întocmirii planului de muncă zilnic, potrivit adresei din 20 octombrie 2010 a Secţiei 4 Poliţie Constanţa.

Drept Lirmare, s-a procedat la efectuarea de verificări şi investigaţii pentru a se lămuri aspectele legate de acordarea calităţii de poliţist rutier inculpatului O.E.

Astfel, s-a constatat că la nivelul I.P.J Constanţa au fost luate măsuri ca toate secţiile de poliţie să întocmească tabele cu lucrătorii acestora propuşi să fie testaţi la cunoştinţele regulilor de circulaţie în vederea primirii calităţii de poliţist rutier.

Secţiei 4 Poliție Constanta a întocmit tabelul cu 22 de agenţi de poliţie (lila 178, vol. I), tabel în care nu era menţionat inculpatul O.E. pentru a fi testat în vederea primirii calităţii de poliţist rutier, în schimb pe tabelul nominal de la fila 179, vol. V, întocmit de Secţiei 5 Poliţie Constanţa, la poziţia 11 era trecut agentul de poliţie O.E. pentru a fi testat în vederea dobândirii calităţii de poliţist rutier în data de 19 octombrie 2007.

Din evidenţele acestei secţii de poliţie a rezultat că inculpatul O.E. a efectuat serviciu în noaptea de 11/12 decembrie 2008. Din declaraţiile inculpatului rezultă că acesta avut reprezentarea faptului că a fost numit ca poliţist rutier în cadrul secţiei nr 5 poliţie, şi a efectuat şi activităţi de control al traficului rutier, împreună cu colegii săi desemnaţi potrivit buletinului postului.

Prin urmare, la data de 11/12 decembrie 2008 inculpatul O.E. avea reprezentarea faptului că are dreptul de a efectua controale ale traficului rutier, inclusiv oprirea şi verificarea autoturismului ce circula cu numere expirate, condus de inculpatul L.M.A.

Apărarea inculpatului conform căreia nu avea nici o relaţie cu M.F., nu avea numărul de telefon al acestuia, nu are nici o relevanţă în raport cu situaţia de fapt reţinută, din care rezultă că într-adevăr, O.E. îl cunoştea din vedere pe M., fără ca acesta din urmă să-l reţină cu exactitate, şi din care rezultă că convorbirea telefonică s-a realizat de pe telefonul lui L.A., care cunoştea numărul de telefon al lui M., fiind şi în relaţii.apropiate cu acesta.

De asemenea, apărarea inculpatului O.E. potrivit căreia nu a fost el cel care a vorbit la telefon, pentru că în noaptea respectivă avea un alt sector de patrulare şi era împreună cu un singur coleg, şi nu cu doi, astfel cum reiese din convorbirile lui L., este nefondată, întrucât, în prezenţa probelor directe care stabilesc că „O. de la secţia 5", care avea şi atribuţii de poliţist rutier, nu poate fi decât inculpatul O.E., împrejurările invocate de inculpat pot fi explicate prin aceea că acesta s-a deplasat din diverse motive şi într-o altă zonă de patrulare decât cea stabilită, precum şi prin aceea că patrulei formate din doi poliţişti i s-a alăturat întâmplător un al treilea, sau a treia persoană nici nu era de fapt poliţist (în acest sens, L. nu a precizat că toţi cei trei erau în uniformă, pentru a şti cu siguranţă că toţi erau poliţişti).

De asemenea, în convorbirile telefonice numele inculpatului este rostit corect chiar de către el, de două ori, şi nu apare doar ca fiind indicat de L. în discuţiile acestuia cu alte persoane - de altfel, L. îi reţine numele greşit.

În drept, fapta comisă de inculpatul L.M.A. care în noaptea de 11/12 decembrie 2008, în considerarea relaţiilor de prietenie şi în oferirea unor beneficii materiale viitoare, a solicitat agentului de poliţie rutieră M.F. sa-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator inculpatul O.E., care îl oprise în trafic în timp ce conducea un autoturism cu număr fals de înmatriculare astfel încât să nu fie sancţionat, constituie infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de dispoziţiile art. 61¹ alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta comisă de inculpatul L.M.A. care în noaptea de 11/12 decembrie 2008 i-a dat suma de 400 lei (4 milioane lei vechi), agentului de poliţie inculpat O.E., aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, astfel încât să nu-i întocmească dosar penal pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 255 alin. (1) C. pen.;

Fapta comisă de inculpatul O.E., care în noaptea de 11/12 decembrie 2008, în timp ce se afla în patrulare, potrivit Buletinului posturilor din data de 11 şi 12 decembrie 2008, a acceptat oferirea şi a primit suma de 4 milioane lei vechi, de la inculpatul L.M.A., cu scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu privind constatarea unei fapte penale, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, faptă prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 254 alin. (2) C. pen.;

5. La data de 14 februarie 2009, în jurul orelor 15.30, -inculpatul V.E. a încheiat un proces verbal de contravenţie martorei L.G.N., consemnând în acesta că la data de 14 02 2009, ora 15.35, contravenienta L.G.N. a traversat b-dul L. zona D., prin loc nepermis şi fără să se asigure, aplicându-i pentru această contravenţie sancţiunea „avertisment".

Din probele dosarului rezultă însă o altă situaţie de fapt, şi anume aceea că martora a condus pe b-dul A.L., autoturismul, nerespectând semnificaţia culorii roşii a semaforului, fapt pentru care a fost oprită în circulaţie de agentul de poliţie constatator inculpat V.E.

Pentru a nu fi sancţionată contravenţional cu amenda prevăzută în clasa a Ii-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, potrivit art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, martora l-a contactat pe G.G., la societatea căruia aceasta era angajată, respectiv SC E.R.G. SRL şi i-a solicitat ajutorul.

Drept urmare, G.G. l-a contactat pe agentul de poliţie rutieră R.G.C., la data de 14 februarie 2009, ora 15.39, pentru a interveni pe lângă agentul constatator inculpat V.E. în scopul nesanctionării contravenţionale a martorei contraveniente L.G.N. fiindcă „a oprit pe cineva care a apucat culoarea roşie la semafor", potrivit redării scrise a interceptării convorbirii telefonice în procesul verbal din data de 23 februarie 2009.

La rândul său, agentul de poliţie inculpat R.G.C. l-a contactat la ora 15.40 pe agentul de poliţie inculpat V.E., pe lângă care şi-a traficat influenţa în mod codificat „Bă, am şi eu o". Mesajul a fost înţeles de inculpatul V.E., care i-a comunicat agentului de poliţie inculpat R.G.C. „Mai erau 50 de secunde la semafor, să-mi bag."

La ora 1544, inculpatul V.E. i-a comunicat agentului de poliţie inculpat R.G.C. „Gata, am rezolvat treaba".

Rezultă astfel că contravenţia reală a fost aceea de pătrundere în intersecţie cu autoturismul pe culoarea roşie a semaforului. In aceste împrejurări şi ca urmare a intervenţiei agentului de poliţie R.G.C., cercetat separat în Dosarul penal nr. 574/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, agentul de poliţie inculpat V.E. a întocmit în mod fals procesul verbal de sancţionare contravenţională din 14 februarie 2009, ora 15.00 (fila 134, vol. III), prin care a sancţionat-o pe învinuita L.G.N. pentru că a traversat b-dul A.L., zona D., prin loc nepermis şi fără să se asigure, cu avertisment, deşi în realitate aceasta a comis contravenţia prevăzută la art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, care se sancţionează cu 4-5 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.

În ce priveşte apărarea inculpatului, potrivit căreia în ziua respectivă avea ca atribuţii de serviciu sancţionarea pietonilor, atribuţie pe care a şi realizat-o prin aplicarea unui număr de 8 sancţiuni contravenţionale unor pietoni - şi astfel s-ar dovedi că şi pe L.G. a sancţionat-o tot ca pieton -tribunalul a înlăturat-o ca nefondată, întrucât probele directe dovedesc faptul că sancţiunea săvârşită a fost în legătură cu „cineva care a apucat culoarea roşie a semaforului", şi în legătură cu cineva care a trecut când,, mai erau 50 de secunde la semafor", aspecte care nu se pot referi la un pieton ce traversează strada prin loc nepermis.

Tribunalul a reţinut că din situaţia de fapt nu rezultă cu certitudine dacă scopul urmărit de inculpat prin săvârşirea faptei a fost acela de a obţine un folos pentru sine sau pentru altul.

Faţă de situaţia de fapt expusă, tribunalul a reţinut că inculpatul V.E., agent de poliţie rutieră în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a atestat fapte necorespunzătoare adevărului în procesul verbal de contravenţie din data de 14 februarie 2009 şi a omis a însera unele fapte sau împrejurări, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen.

De asemenea, inculpatul V.E., cu ştiinţă, nu a îndeplinit atribuţia de serviciu de a aplica contravenientei L.G. sancţiunile prevăzute de lege pentru pătrunderea în intersecţie cu autoturismul pe culoarea roşie a semaforului.

Astfel, ca urmare a solicitării implicite a lui R.G., inculpatul a ales să nu aplice o sancţiune contravenţională pentru această faptă, care să-şi îndeplinească rolul pentru care a fost instituită.

Procedând astfel, s-a creat în mod real o tulburare însemnată bunei activităţi („bunului mers") a S.P.R., aceasta constând, pe de o parte, în crearea condiţiilor ca sancţiunile contravenţionale să fie aplicate în funcţie de intervenţii personale şi nu de o evaluare obiectivă şi imparţială, şi pe de altă parte, în crearea unui pericol pentru respectarea legislaţiei rutiere în materia siguranţei circulaţiei în municipiul Constanţa, din moment ce conducătorii auto percep faptul că pot încălca regulile rutiere esenţiale (respectarea semnificaţiei culorilor semaforului) fără teama de a fi sancţionaţi. Or, siguranţa circulaţiei rutiere este indisolubil legată de bunul mers al activităţii S.P.R., câtă vreme aceasta este atribuţia de serviciu esenţială a acestui organ de poliţie, şi câtă vreme neluarea măsurilor pentru respectarea regulilor de circulaţie - în speţă cele privind circulaţia în intersecţii cu respectarea măsurilor de dirijare a circulaţiei - se repercutează negativ şi însemnat (important) în bunul mers al activităţii organului de poliţie.

Pentru aceste fapte, inculpatul a fost trimis în judecată reţinându-se încadrările juridice de fals intelectual, ca infracţiune în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, şi abuz în serviciu contra intereselor publice ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie.

În ce priveşte motivaţia pentru care agentul de poliţie R.G. a acceptat solicitarea lui G.G. de a interveni în favoarea contravenientei, în lipsa unor probe în acest sens, nu s-a putut reţine că aceasta s-a întemeiat pe un beneficiu material acordat de G.G. lui R.G. sau lui V.E. Există posibilitatea (neinfirmată) ca relaţiile dintre R.G. şi V.E. să fi fost de aşa natură încât agentul de poliţie să fi intervenit din pură curtoazie, aşa încât nu se justifică reţinerea art. 17 lit. c) din Legea nr 78/2000, deoarece nu se dovedeşte că fapta de fals intelectual a fost săvârşită de inculpatul V.E. în scopul ascunderii unei infracţiuni de corupţie.

De asemenea, nu s-a justificat reţinerea art. 132 din Legea nr. 78/2000, deoarece nu există probe care să stabilească faptul că inculpatul V.E. a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor :

- din infracţiunea de fals intelectual, ca infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 17 lit. c) din Legea nr 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., în infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (fapta din 14 februarie 2009);

- din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. (fapta din 14 februarie 2009).

În drept, fapta comisă de inculpatul V.E., care la data de 14 februarie 2009, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind controlul circulaţiei rutiere, având calitatea de poliţist rutier, urmare traficului de influenţă exercitai de intermediarul G.G. şi agentul de poliţie R.G.C., cu intenţie, şi-a încălcat atribuţiile de serviciu şi a întocmit în mod fals procesul verbal de sancţionare contravenţională din 14 februarie 2009, ora 15.40, în care a atestat în mod nereal, că contravenienta L.G.N. a traversat b-dul A.L., zona D., prin loc nepermis şi fără să se asigure, deşi în realitate aceasta a comis contravenţia de nerespectare a semnificaţiei culorii roşii a semaforului, prevăzută la art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, care se sancţionează cu 4-5 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere pe o durată de 30 de zile, constituie infracţiunile de fals intelectual, prevăzută de dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de dispoziţiile art. 248 C. pen.

6. În ziua de 09 aprilie 2009, numitul S.V. i-a transmis telefonic inculpatului V.E. numerele de înmatriculare a 3 autovehicule şi i-a solicitat acestuia să obţină informaţii în legătură cu acestea din baza de date a Poliţiei.

Scopul transmiterii prin S.M.S. a numerelor de îninatriculare respective rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, în care V.E. justifică amânarea rezolvării solicitării până seara, motivat de împrejurarea că la dispecerat se montează o nouă staţie, nu funcţionează baza de date, şi poate rezolva solicitarea lui S. numai dacă o altă persoană (ăla) îi dă ceea ce el va solicita. Rezultă că ulterior, la data de 10 aprilie 2009, inculpatul V.E. îi comunică lui S.V. (V.) că a scris pe ceva informaţiile dorite de acesta, şi l-a chemat la domiciliul său pentru a i le remite.

În două dintre convorbirile telefonice purtate între cei doi, numitul S. afirmă la un moment dat că ,,hai că face verişoară-mea cinste", respectiv că „Deja i le dau Iu verişoară-mea. Hai şi fac cinste, fac cinste bine, mă".

Tribunalul a reţinut că, în nici una din cele două conjuncturi, inculpatul V.E. nu a confirmat că acceptă, este de acord cu promisiunea de „cinste" (cuvântul fiind uzitat pentru a indica că o persoană va suporta consumaţia făcută de o altă persoană la un local, sau similar).

Din adresa din 24 noiembrie 2009 a D.R.P.C.Î.V. (fila 167, vol. V) rezultă că pe server-ul central, funcţional, pe reţeaua voce - date a mai au fost efectuate verificări de către Dispeceratul S.P.R. Constanţa, având ca obiect raport audit dispecer - criterii de căutare, parametru: (filele 169-171, vol. V).

Tribunalul a reţinut astfel că probele coroborate dovedesc faptul că inculpatul V.E. a solicitat unei persoane neidentificate ce deservea Dispeceratul S.P.R. Constanţa să-i comunice anumite date despre cele trei autovehicule identificate prin numerele de înmatriculare, neputând fi o coincidenţă că acele trei autovehicule au fost verificate tocmai în ziua în care S.V. a trimis S.M.S.-uri cu aceste numere de înmatriculare inculpatului, rezultând totodată că este interesat de anumite informaţii despre vehiculele respective.

De asemenea, probele au făcut dovada certă că inculpatul V.E. i-a comunicat lui S.V. acele informaţii obţinute, pe care le-a notat pe o hârtie.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr 78/2000, constituie infracţiune fapta de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Prin urmare, fapta de folosire a unor informaţii constituie infracţiune dacă aceste informaţii nu sunt destinate publicităţii, şi numai dacă este urmărit scopul expres indicat de preambulul textului. în lipsa existenţei acestui scop, nu pot fi întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii.

Sub aspectul laturii obiective, tribunalul a reţinut că din probele dosarului nu se dovedeşte că informaţiile obţinute de inculpatul V.E. de la Dispeceratul S.P.R. Constanţa sunt informaţii nedestinate publicităţii. Pe de o parte, nu s-au efectuat cercetări în acest sens, şi nu s-a stabilit c)e informaţii anume au fost accesate în privinţa celor 3 autovehicule, şi dacă toate informaţiile cuprinse în baza de date a poliţiei sunt de tipul celor nedestinate publicităţii. Sub acest aspect, tribunalul a reţinut că nu toate datele stocate de Serviciul Poliţiei Rutiere despre un autovehicul sunt date nedestinate publicităţii, câtă vreme există site-uri (publice) ale Poliţiei, care provin evident din baza de date a acestora, şi care comunică anumite. informaţii despre autovehicule, cum sunt informaţiile referitoare la cele care figurează a fi sustrase.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr 78/2000 se deosebeşte de infracţiunea de luare de mită, deoarece, dacă în cazul acestei din urmă infracţiuni este suficient ca făptuitorul să nu respingă promisiunea pentru ca infracţiunea să se consume (act. care interesează atât latura obiectivă, dar şi latura subiectivă), în cazul infracţiunii de folosire a unor informaţii nedestinate publicităţii trebuie dovedit scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor foloase necuvenite. Or, din convorbirile telefonice interceptate nu rezultă că inculpatul V.E. a urmărit acest scop; iniţiativa obţinerii acelor informaţii a aparţinut numitului S.V., şi nu inculpatului (prin urmare nu rezultă interesul propriu al acestuia), conţinutul convorbirilor conturează că cei doi se află în relaţii de prietenie apropiată (aşa încât există posibilitatea ca inculpatul să fi satisfăcut cererea prietenului său fără a urmări obţinerea unui beneficiu) şi inculpatul nu a confirmat interlocutorului că acceptă ,,cinstea", cu atât mai puţin că o aşteaptă/solicită (fiind posibil chiar să o refuze, la momentul când S. ar fi încercat aceasta).

Tribunalul a reţinut astfel că nu există certitudinea săvârşirii, cu îndeplinirea tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii, a faptei prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, sens în care, în aplicarea principiului,,in dubio pro reo", va dispune achitarea inculpatului V.E. în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

7. În ziua de 13 aprilie 2009, învinuitul P.C.I., taximetrist, având în proprietate autoturismul, a fost oprit în circulaţie de agentul de poliţie constatator C.M.A.

Din verificările efectuate la Serviciul Rutier Constanţa s-a identificat procesul verbal de sancţionare, întocmit de agentul de poliţie inculpat C.M.A la data de 13 aprilie 2009 ora 17.15, prin care martorul P.C.I. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în sumă de 120 lei, întrucât a traversat b-dul Tomis, în zona Sala Sporturilor, fără a folosi marcajul pietonal.

Potrivit declaraţiilor martorului C.M., acesta l-a oprit în trafic pe contravenientul P. pentru nepurtarea centurii de siguranţă, i-a solicitat să se legitimeze verbal întrucât P. i-a spus că nu are actele la el, iar după ce poliţistul a trecut pe partea cealaltă a străzii pentru a verifica identitatea contravenientului, acesta a traversat strada prin loc nepermis pentru a veni la maşina de poliţie şi a prezenta documentele, pe care de fapt le avea asupra sa. în aceste condiţii? poliţistul C. i-a aplicat amendă contravenţională pentru traversarea străzii, ca pieton, prin loc nepermis, şi l-a avertizat verbal în legătură cu nepurtarea centurii de siguranţă, acest avertisment verbal fiind permis de lege.

Martorul P.C. a dat declaraţii oscilante, în unele din pasaje admiţând că a fost sancţionat pentru nepurtarea centurii de siguranţă, în alte pasaje susţinând că a fost sancţionat şi ca pieton.

La ora 19:16:07, martorul P.C.I. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie V.E., solicitându-i să intervină pe lângă agentul constatator C.M.A (pe care l-a denumit „G."), susţinând că „am o mică problemă.m-a prins aicea". Ulterior, la data de 14 aprilie 2009, V.E. şi P.C. au mai purtat o discuţie telefonică, din contextul căreia rezultă că P. ar fi staţionat cu taximetrul său în staţia de autobuz, şi că C. i-ar fi justificat că şoferii de autobuze („troleibuze") îi sesizează în legătură cu astfel de staţionări.

Faţă de conţinutul primei convorbiri, rezultă că P. a fost depistat săvârşind o contravenţie la ora 1915, şi nu la ora 17.15, astfel cum a consemnat agentul de poliţie. Nu există nici o raţiune pentru care P. să fi dat telefon lui V.E. pentru a-i spune „am o mică problemă.m-a prins (în sensul de acum).

La orele 19:16:44 şi 19:17.37, agentul de poliţie inculpat V.E. l-a apelat pe agentul de poliţie C.M.A, cu intenţia de a-i solicita să nu-l sancţioneze pe P.C.I., însă agentul de poliţie C.M.A nu i-a răspuns la cele două apeluri.

La orele 19.38, C.M.A l-a apelat pe agentul de poliţie inculpat V.E. de la postul său telefonic şi l-a întrebat despre motivul pentru care a fost sunat de acesta. Inculpatul i-a răspuns că l-a sunat pentru (însă din sensul discuţiei în continuare, rezultă că C.M. nu a făcut la momentul respectiv legătura dintre telefonul dat de V. şi faptul că redacta un proces verbal de contravenţie unei anumite persoane, pentru un anumit autoturism. Abia după ce inculpatul i-a comunicat şi faptul că Logan-ul era de culoare galbenă, C. i-a răspuns că ,,a fost bine". Aceste cuvinte, în contextul dat, nu semnifică faptul că agentul de poliţie constatator a încheiat procesul verbal de contravenţie astfel încât să satisfacă cererea prezumată a inculpatului V.E., ci semnifică faptul că sancţiunea aplicată contravenientului a fost una modică, prin urmare V. neavând motive de îngrijorare/supărare, chiar dacă C. nu a putut vorbi cu V. şi nu a cunoscut ce dorea acesta.

În ce priveşte faptul că C. i-a aplicat contravenientului amendă pentru traversarea neregulamentară a străzii ca pieton, deşi din probe ar rezulta o contravenţie săvârşită în calitate de conducător auto, există posibilitatea ca C.M., la solicitarea directă a lui P.C., să fi aplicat o sancţiune care să nu implice şi puncte de penalizare, în considerarea faptului că acesta îşi desfăşura activitatea ca taximetrist, şi era în pericol de a-i fi suspendat permisul, şi deci de a nu mai avea posibilitatea de a obţine venituri.

La data de 14 aprilie 2009 ora 12.16, numitul P.C. l-a apelat telefonic pe inculpatul V.E., din contextul discuţiei rezultând că fiecare era în maşina proprie şi că P. l-a observat întâmplător pe V.E.. în cursul acestei discuţii, inculpatul i-a comunicat celuilalt că nu a reuşit să vorbească cu C., pentru că l-a sunat dar agentul constatator i-a respins apelul, iar în acea situaţie inculpatul a rămas în expectativă, rămânând întreaga decizie a sancţionării în seama lui C. (Ori e laie, ori bălaie ori te amendează, ori (...).

Din această convorbire telefonică nu rezultă în nici un moment că inculpatul V.E. ar fi primit sau ar fi pretins bani sau alte foloase, ori ar fi acceptat promisiuni sau daruri din partea martorului P.C., pentru încercarea sa de intervenţie pe lângă C.M.

Inculpatul V.E. a fost trimis în judecată pentru această faptă, reţinându-se săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, ca infracţiune de corupţie.

Faţă de situaţia de fapt prezentată, tribunalul a reţinut că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, deoarece nu se confirmă folosul material acceptat sau urmărit de inculpatul V.E. De altfel, în condiţiile în care inculpatul i-a relatat a doua zi martorului P. că nici măcar nu a putut vorbi cu agentul constatator pentru a interveni în favoarea sa, este greu de presupus că P. s-ar fi simţit obligat să remită un folos material inculpatului (presupunând că prin însăşi solicitarea iniţială de a fi ajutat, se subînţelegea şi acordarea unui beneficiu material). P. a fost sancţionat pecuniar, iar din discuţia purtată a doua zi rezultă că P. nu s-a mai întâlnit, şi nici nu a mai vorbit cu V.E., astfel încât, nici din acest punct de vedere nu se întrevede ca între cei doi să fi avut loc o înţelegere implicită ca, în schimbul intervenţiei inculpatului, cel de-al doilea să-i ofere beneficii materiale.

Tribunalul a reţinut că fapta astfel stabilită nu poate fi încadrată într-un alt text de lege, respectiv instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, deoarece, în condiţiile în care inculpatul V.E. nu a reuşit să vorbească cu C.M., fapta sa poate constitui tentativă la infracţiunea menţionată, tentativă care însă nu este pedepsibilă de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., tribunalul a dispus achitarea inculpatului V.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen.;

8. La data de 07 mai 2009, în jurul orelor 0025, martorul A.A. a condus pe b-dul F. din municipiul Constanţa, autoturismul, fiind oprit în circulaţie de un echipaj de poliţie, format din agenţii de poliţie P.D. şi L.E.; agentul de poliţie constatator P.D. l-a sancţionat contravenţional pe învinuitul A.A., potrivit procesului verbal de sancţionare contravenţională din 07 mai 2009, ora 0025 cu avertisment, pentru lipsa actelor asupra sa, permisul de conducere şi actul de identitate.

Din probele administrate în cauză rezultă însă că contravenientul a fost oprit în trafic întrucât „a tăiat linia continuă, a întors pe linia continuă pe b-dul R.", aşa cum rezultă din procesul verbal de redare scrisă a interceptării convorbirii telefonice din 14 mai 2009, precum şi din declaraţia dată în cursul judecăţii de martorul A.A., care admite că a efectuat o manevră interzisă de Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr 195/2002, şi anume viraj de întoarcere de 180 grade în intersecţie.

Pentru a nu fi sancţionat contravenţional, învinuitul A.A. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie inculpat V.E. pentru ca acesta să intervină pe lângă agenţii de poliţie constatatori P.D. şi L.E., potrivit convorbirii telefonice de la ora 00.27, când V.E. i-a solicitat agentului de poliţie P.D. „dacă poţi să mă ajuţi şi pe mine", având asigurarea din partea învinuitului A.A. „să le spună agenţilor constatatori să mă recompensez cumva în faţa lor, eu ştiu.""

A rezultat că, urmare a traficării influenţei de către agentul de poliţie inculpat V.E., agentul de poliţie constatator P.D. a omis aplicarea sancţiunii contravenţionale pentru fapta de schimbare a direcţiei de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu, care separă sensurile de circulaţie, prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, care se sancţionează cu 6-8 puncte amendă şi 6 puncte de penalizare.

Agentul constatator l-a sancţionat contravenţional pe martorul A.A., potrivit procesului verbal de sancţionare contravenţională din 07 mai 2009, ora 0:25 (fila nr. 254-255, vol. III), cu avertisment, numai pentru lipsa actelor asupra sa, permisul de conducere şi actul de identitate.

Faţă de conţinutul convorbirilor telefonice interceptate, tribunalul reţine că aspectele de fapt s-au derulat în felul următor:

- martorul A.A. a plecat dintr-un local pentru a o conduce pe prietena sa A., şi şi-a uitat actele în bar.

- în timp ce circula pe b-dul F. (fost R.) martorul şi-a dat seama de lipsa actelor, şi s-a întors din drum să şi le recupereze, în aceste condiţii efectuând o manevră prin care a tăiat linia continuă, întrucât a întors pe linia continuă.

- manevra a fost sesizată de echipajul de poliţie format din P.D. şi L.E., care l-au oprit în trafic pe A.A.

- A.A. l-a sunat pe inculpatul V.E., pe telefonul acestuia, dar inculpatul dormea şi telefonul său era la încărcat, astfel încât nu a răspuns.

- A.A. a sunat pe telefonul soţiei inculpatului, E., care a răspuns, rezultând că în continuare i-a dat telefonul inculpatului să vorbească. Astfel se explică faptul că nu apare prima convorbire telefonică dintre inculpat şi A.A. (deoarece telefonul soţiei inculpatului nu era interceptat).

- V.E. a sunat de pe telefonul său, la ora 00.27, pe agentul constatator P.D., spunându-i ,,Te-am sunat cu speţa cu persoana respectivă. Vezi că se confirmă.dacă poţi să mă ajuţi şi pe mine". Având în vedere discuţia ulterioară cu A.A., şi conţinutul procesului verbal de contravenţie, tribunalul reţine că sensul cuvintelor inculpatului în convorbirea cu P. se explică prin aceea că A.A. le-a spus agenţilor constatatori că este prieten cu V.E., apoi în convorbirea sa cu V. efectuată pe telefonul soţiei acestuia E. i-a precizat cine sunt agenţii, după care inculpatul l-a sunat pe P.D. şi i-a confirmat cele susţinute de A., totodată solicitându-i implicit (,,dacă poţi să mă ajuţi şi pe mine") să ia o măsură care să nu-l afecteze pe A.A. Întrucât într-adevăr A.A. nu avea în acel moment actele asupra sa, P.D. i-a aplicat o sancţiune pentru această contravenţie, omiţând să consemneze şi să sancţioneze fapta de întoarcere pe linia continuă a autoturismului, pentru care îl oprise pe A.A.

În convorbirea telefonică de la ora 00.29, A.A. îi spune inculpatului,,să le spun să mă recompensez cumva în faţa lor", rezultând că intenţiona ca prin intermediul lui V.E. să ofere un beneficiu poliţiştilor constatatori, promisiune pe care inculpatul nu a respins-o.

În drept, fapta comisă de agentul de poliţie inculpat V.E., care la data de 07 mai 2009 şi-a traficat influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator P.D. pentru a nu-l sancţiona contravenţional pe prietenul său A.A., care încălcase regulile de circulaţie cu privire la schimbarea direcţiei de mers prin viraj spre stânga, cu încălcarea marcajului longitudinal continuu, care separă sensurile de circulaţie, faptă contravenţională prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, care se sancţionează cu 6-8 puncte amendă şi 6 puncte de penalizare, în schimbul recompensării agentului de poliţie constatator, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 257 alin. (1) C. pen.

9. La data de 27 aprilie 2009, martorul B.R.O. a staţionat neregulamentar autoturismul pe str. M.B. din municipiul Constanţa, faptă pentru care reprezentanţii autorităţii locale i-au blocat autovehiculul.

Pentru a nu fi sancţionat contravenţional, conform O.U.G. nr. 195/2002, învinuitul B.R.O. a apelat la martorul M.S., pentru ca la rândul său să intervină pe lângă agentul de politie rutieră V.E., care urma să aplice sancţiunea contravenţională. Martorul M.S. -a contactat la ora 16.25 pe agentul de poliţie inculpat V.E. şi i-a solicitat deblocarea autoturismului, precizând „Şi e doctorul B. de la R.M.N., m-a sunat pe mine. Vezi şi tu! Dă-i un avertisment ceva, că ai şi tu nevoie de un R.M.N.", potrivit procesului verbal de redare scrisă a interceptării convorbirii telefonice din 14 mai 2009.

La această solicitare, agentul de poliţie inculpat V.E. a răspuns că: „Da, am înţeles. Eu am înţeles." în continuare însă inculpatul îi spune interlocutorului că,,Păi şi eu ce să-i fac, mă?.Asta înseamnă să intru eu în găleată".

Din probele dosarului rezultă că inculpatul a întocmit procesul verbal de sancţionare contravenţională din data de 27 aprilie 2009 ora 16.35, prin care l-a sancţionat pe contravenientul B.R.O. cu „avertisment" şi 3 puncte de penalizare deoarece „a staţionat autoturismul, de culoare gri, neregulamentar pe str. M.B., în dreptul indicatorului „oprire interzisă", zona Liceului "M.: contravenţia comisă, de staţionare interzisă, este sancţionată .cu 4-5 puncte amendă şi 3 puncte de penalizare, conform art. 100 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 108 alin. (1) lit. a), pct. 7 din acelaşi act normativ, însă tribunalul a reţinut că actul normativ indicat permite agentului constatator să aplice şi sancţiunea avertisment în locul punctelor de amendă, atunci când fapta este de mică importanţă.

Din examinarea procesului verbal de contravenţie a rezultat că martorul B.R.O. „Recunoaşte şi regretă contravenţia", prin urmare a avut un comportament de conformare la normele rutiere, şi de acceptare a sancţiunii. Pe de altă parte, nu a-rezultat din probe că fapta contravenientului a produs în concret o tulburare a traficului rutier, astfel încât să se impună o sancţiune proporţională cu această tulburare.

Având în vedere şi explicaţiile date de martorul B.R.O., potrivit cărora a staţionat o perioadă scurtă de timp şi obligat de faptul că a dus urgent nişte acte la o clinică din zonă, tribunalul a reţinut că erau întrunite condiţiile pentru ca agentul de poliţie V.E. să poată aprecia, cu bună credinţă şi independent de intervenţiile altor persoane, că sancţiunea avertisment este suficientă pentru fapta contravenţională constatată.

Faţă de situaţia de fapt expusă mai sus, tribunalul a reţinut că probele nu au conturat cu certitudine faptul că inculpatul V.E. ar fi aplicat sancţiunea avertisment cu rea credinţă, conştientizând că s-ar fi impus o altă sancţiune ce implica plata unei sume de bani. De asemenea, nu a rezultat că inculpatul a luat în considerare, ca o posibilitate concretă, sugestia lui M.S. în sensul că,,Ai şi tu nevoie de un R.M.N.", deoarece, pe de o parte, procedurile de efectuare a unui R.M.N. nu depind de medicul B.R.O., iar pe de altă parte nu sunt probe că inculpatul sau altcineva din familia sa, din apropiaţi, suferă de afecţiuni care ar necesita investigaţii medicale la R.M.N.

Pentru considerentele expuse, întrucât nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, ca infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, în referire la art. 248 C. pen., a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva sentinţei penale nr. 169 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 7170/118/2011 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpaţii V.E., M.D.A., L.M.A. şi O.E.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a criticat următoarele: greşita achitare a inculpatului V.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.; greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.E. a fi săvârşite la data de 14 februarie 2009 din infracţiunile prevăzute de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. şi prevăzute de art. 132 din Legea nr 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. în infracţiunile prevăzută de art. 289 C. pen. şi art. 248 C. pen.; greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului V.E.; greşita schimbare a încadrării juridice pentru inculpatul M.D.A. din infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. în. infracţiunea prevăzută de art. 248 C. pen.

Inculpatul V.E. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. şi art. 248 C. pen., întrucât nu sunt probe certe de vinovăţie, iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.; aceleaşi temeiuri de achitare au fost invocate şi pentru infracţiunea prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.; a mai criticat greşita individualizarea a pedepselor ce i-au fost aplicate de prima instanţă.

Inculpatul M.D.A. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 . alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există, nefiind probe certe de vinovăţie; în subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse cu executarea în condiţiile art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

Inculpatul L.M.A. a solicitat achitarea pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele nu există, contestând probatoriile care susţin vinovăţia sa; în subsidiar a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.

Inculpatul O.E. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt probe certe de vinovăţie.

În faza apelului inculpaţii nu au data declaraţii, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. pen.; au fost depuse înscrisuri în apărare, au fost audiaţi martorii L.V., T.C., R.M., N.C., au fost solicitate relaţii de la Secţia 5 Politie Constanta şi D.R.P.C.Î.V. Bucureşti.

Prin Decizia penală nr. 31/P din 7 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpaţii O.E., V.E., M.D.A., L.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 11 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 7170/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. pentru inculpaţii M.D.A. şi V.E.

1. M.D.A.:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. (fapta~din data de 25 februarie 2009).

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.D.A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din data de 16 aprilie 2009).

S-a făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului M.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare (fapta din data de 07 decembrie 2008).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta decizie, în final aplică inculpatului M.D.A. pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului M.D.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum şi dreptul de a exercita profesia de poliţist, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.D.A. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul M.D.A. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., precum şi a dreptului de a exercita profesia de poliţist, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului M.D.A. de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 şi de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

2. L.M.A.:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul L.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 alin (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta din data de 11/12 decembrie 2008).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului L.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare (fapta din data de 07 decembrie 2008).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului L.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 255 alin. (1) C. pen. de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare (fapta din data de 07 decembrie 2008).

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului L.M.A. pentru, săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare (fapta din data de 11/12 decembrie 2008).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta decizie, în final s-a aplicat inculpatului L.M.A. pedeapsa cea M.A.I. grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului L.M.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L.M.A. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul L.M.A. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

3. O.E.:

S-a făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului O.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare (fapta din data de 11/12 decembrie 2008).

S-a redus durata termenului de încercare stabilit pentru inculpatul O.E. de la 5 ani la 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., precum şi a dreptului de a exercita profesia de poliţist, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

4. V.E.:

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul V.E. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru toate infracţiunile.

În baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din data de 14 februarie 2009).

În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.E. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (fapta din data de 14 februarie 2009).

În baza art 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.E. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice (fapta din data de 27 aprilie 2009).

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului V.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 3 luni închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare (fapta din data de 07 mai 2009).

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta decizie, în final aplică inculpatului V.E. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului V.E. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., precum şi dreptul de a exercita profesia de poliţist, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.E. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca inculpatul V.E. să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) au fost comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., precum şi a dreptului de a exercita profesia de poliţist, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului V.E. de la 25 iunie 2009 la 30 iunie 2009 şi de la 31 iulie 2009 la 06 august 2009 inclusiv.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii, în termen legai, aia declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, precum şi inculpaţii O.E. şi V.E.

Criticile formulate de Parchet au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. şi au vizat:

1) greşita achitare a inculpatului M.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. (fapta din 25 februarie 2009) în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.;

2) greşita achitare a inculpatului L.M.A. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta din 11/12 decembrie 2008);

3) greşita achitare a inculpatului V.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 (faptă din 9 aprilie 2009) în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Este de precizat că reprezentantul Parchetului nu a susţinut motivele de recurs formulate la punctul 3B din motivele scrise de recurs si nici criticile referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de Parchet s-au învederat următoarele:

În ce priveşte pct. 1 din motivele scrise de recurs ale Parchetului, s-a susţinut că,în mod eronat, instanţa de prim control judiciar, după înlăturarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. referitoare la inculpatul M.D.A., a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen., sub aspectul laturii obiective, întrucât înstiintarea-declaratie redactată de acesta în data de 25 februarie 2009 nu este aptă de a produce consecinţe juridice şi nu constituie un înscris falsificat.

În acest sens, a susţinut procurorul că din materialul probator administrat în cauză privitor la reţinerea acestei infracţiuni în sarcina inculpatului M.D.A. rezultă că la data de 23 februarie 2009 acesta a formulat plângere penală prealabilă pentru efectuarea de cercetări penale faţă de autor necunoscut pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât în data de 21/22 februarie 2009 i-a fost spartă luneta spate, geamul de la portiera stângă spate şi i-a fost avariată partea stângă spate, caroseria de jur împrejur şi plafonul autoturismului proprietate personală. În cursul cercetărilor penale a fost identificat autorul faptei de distrugere, în persoana numitului R.A.B.

În data de 25 februarie 2009, inculpatul M.D.A. s-a prezentat la societatea de asigurare SC O. SA şi a completat înscrisul intitulat înştiinţare/încuviinţare - declaraţie prin care a arătat că autoturismul său a fost avariat în totalitate şi ocazie cu care nu a precizat autorul distrugerilor, deşi acesta era cunoscut din data de 23 februarie 2009.

Ca urmare, inculpatul M.D.A. a fost despăgubit cu suma de 9.569,03 lei de către societatea de asigurare, sumă pe care a înţeles să o restituie în cursul urmăririi penale, iar prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., întemeiată pe dispoziţiile art. 741 alin. (1) şi (2) C. pen., aplicabile la acel moment procesual.

Potrivit art. 290 C. pen., constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată - „falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea acestuia, dacă făptuitorul îl foloseşte (...), în vederea producerii unei consecinţe juridice".

Aşadar, inculpatul M.D.A. a redactat înscrisul intitulat înştiinţare/încuviinţare - declaraţie, în care a precizat date nereale, şi anume că avariile produse autoturismului său sunt mult mai mari, deşi o parte dintre acestea au fost produse de inculpat şi tatăl acestuia, în scopul producerii unei consecinţe, respectiv primirea unei sume de bani mult mai mari, lucru care s-a şi realizat.

De asemenea, s-a învederat că, în mod nejustifîcat Curtea de Apel Constanţa a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. faţă de inculpatul M.D.A. în considerarea vârstei acestuia, dar şi a pregătirii sale profesionale, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor comise.

În acest sens,a arătat că gradul de pericol social concret al faptelor comise este accentuat de calitatea pe care o deţinea inculpatul M.D.A. la momentul săvârşirii acestora, modul în care a înţeles să-şi exercite funcţia de agent de poliţie rutieră şi care ajunsese să fie folosită ca obiect al unor „tranzacţii" ilicite cu colegii de serviciu sau cu alte persoane de pe urma cărora obţinea beneficii, însă acest fapt ar fî trebuit să se reflecte şi în pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 alin. (1) C. pen. (fapta din 7 decembrie 2008) şi art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen. (fapta din 16 aprilie 2009) tocmai pentru a se asigura scopul preventiv -educativ al pedepsei, dar şi un tratament sancţionatoriu echilibrat.

S-a mai arătat că, în ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de Parchet la punctul 2, în mod nejustificat instanţa de prim control judiciar a dispus achitarea inculpatului L.M.A. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta din 11/12 decembrie 2008) întrucât oferirea sticlei de Whisky a avut loc în virtutea relaţiilor de prietenie existente între acesta şi agentul de poliţie M.F. şi nu ca urmare a traficării influenţei acestuia din urmă faţă de inculpatul O.E., care l-a oprit pe inculpatul L.M.A. în timp ce conducea un autoturism cu numărul de îrimatriculare expirat în data de 11/12 decembrie 2008.Astfel, s-a învederat că la data de 11/12 decembrie 2008, inculpatul L.M.A. a fost oprit pe raza municipiului Constanţa în zona P.D. în timp ce conducea autoturismul cu număr provizoriu de înmatriculare, număr ce expirase din data de 4 decembrie 2008, iar din cercetările efectuate a reieşit că inculpatul L.M.A. avea şi permisul suspendat.

Ca urmare, inculpatul L.M.A. l-a apelat telefonic pe M.F., agent de poliţie rutieră care a decedat în 5 mai 2009, solicitându-i sprijin pentru că a fost oprit în trafic de un coleg de-al său, iar apoi discuţia s-a purtat direct între M.F. şi inculpatul O.E., cel care îl oprise în trafic. Din înregistrările convorbirilor telefonice transpuse în dosarul de urmărire penală, s-a stabilit fără echivoc că inculpatul L.M.A. i-a dat suma de 4.000.000 lei inculpatului O.E. pentru ca acesta să nu-i întocmească dosar penal. Din redarea aceloraşi interceptări, în mod corect instanţa de fond a reţinut că relaţiile dintre inculpatul L.M.A. şi M.F. aveau în comun şi interese de natură materială nu numai de prietenie, plecând de la organizarea apropiatei zile de naştere a lui M.F., fapt pentru care inculpatul L.M.A. s-a gândit să îi ofere cadou acestuia un parfum, însă sticla de băutură urma a fi oferită cu un alt motiv, şi anume acela al nesancţionării sale în data de 11/12 decembrie 2008.

S-a mai susţinut că este nejustificată blândeţea de care a dat dovadă instanţa de prim control judiciar coborând pedepsele aplicate inculpatului L.M.A. şi înlăturând sporul de 6 luni aplicat de către instanţa de fond, într-o totală contrazicere cu motivarea instanţei de fond care a aplicat pedepse echilibrate pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului L.M.A. cu executare în- regim privativ de libertate. Chiar dacă nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, iar pedepsele au fost reduse la minimul special sau apropiat acestuia, s-a susţinut că trebuie avută în vedere maniera în care inculpatul L.M.A. a acţionat, corelaţia existentă între faptele comise, acesta fie a oferit sume de bani după ce anterior a cumpărat influenţa în favoarea sa (fapta din 11/12 decembrie 2008), fie a determinat alte persoane să acţioneze în acelaşi mod (fapta din 7 decembrie 2008), dar şi gravitatea faptelor comise, ceea ce relevă un grad ridicat de pericol social.

Astfel, s-a considerat că faptele comise de inculpatul L.M.A. sunt la fel de grave ca a celorlalţi inculpaţi şi în considerarea circumstanţelor personale ale acestuia, care nu este la primul conflict cu legea penală şi astfel, se impunea menţinerea hotărârii instanţei de fond, atât în ceea ce priveşte soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, dar şi a cuantumului pedepselor aplicate, inclusiv a sporului de 6 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

Pentru aceste motive, s-a solicitat a se constata ca sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi în consecinţă, se impune aplicarea unei pedepse judicios individualizate faţă de inculpatul V.E. şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Recurentul inculpat O.E. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. solicitând achitarea sa întrucât fapta pentru care a fost condamnat nu există.

A solicitat a se avea în vedere faptul că timp de 9 ani de zile cât a fost angajat în cadrul Ministerului de Interne nu a avut abateri disciplinare, nu are antecedente penale şi că este absolvent al Facultăţii de Drept.

Recurentul inculpat V.E. a solicitat admiterea recursului pe care l-a formulat,casarea ambelor hotărâri atacate şi,rejudecând să se dispună achitarea sa în temeiul disp.art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice, pretins săvârşită la data de 27 aprilie 2009.

Pentru fapta prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. pretins săvârşită la data de 07 mai 2009 a solicitat,, de asemenea, achitarea sa arătând că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv elementul material. Referitor la această faptă a precizat că aceasta poate fi abatere disciplinară în conformitate cu dispoziţiile art. 57 lit. i) din Legea nr. 360/2000 privind statutul poliţistului şi sancţionată pe cale administrativă,întrucât din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi pretins sau solicitat sau primit vreun bun material.

Şi pentru faptele de abuz în serviciu şi fals intelectual săvârşite la data de 14 februarie 2009 recurentul inculpat a solicitat achitarea sa,în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)¹ C. pen. şi în baza art. 91 C. pen. să se dispună aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

În acest sens,a arătat că toate faptele arătate mai sus, prin conţinutul lor concret, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni întrucât ş-a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate astfel încât pedeapsa rezultantă să fie mult mai mică de 3 luni şi să se facă aplicarea disp. art. 861 C. pen. invocând în justificarea acestei solicitări faptul că din anul 2006 este poliţist nu a avut abateri disciplinare, este singurul întreţinător al mamei sale şi al fratelui său, aceştia au o stare de sănătate precară şi au nevoie de sprijinul său atât din punct de vedere material cât şi afectiv.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma tuturor motivelor de recurs formulate în cauză dar şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea penală atacată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.

Referitor la criticile formulate de Parchet, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., instanţa de recurs constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Raportând aspectele expuse la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., invocat de Parchet,instanţa de recurs constată că motivul invocat nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt" şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunile de drept".

În consecinţă, dacă prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare, menţinută de instanţa de apel, pe baza unei situaţii de fapt, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct 172 C. proc. pen. nu permite stabilirea unei alte situaţii de fapt care să conducă la o soluţie de condamnare.

În schimb, dacă prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare, menţinută de instanţa de apel, pe baza unei situaţii de fapt, apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., permite, pe baza aceleiaşi situaţii de fapt, să se constate că fapta este prevăzută de legea penală şi să se pronunţe o soluţie de condamnare.

A stabili dacă o faptă este sau nu prevăzută de legea penală constituie o "chestiune de drept".

De asemenea, dacă prima instanţă a pronunţat o soluţie de achitare, menţinută de instanţa de apel, pe baza unei situaţii de fapt, apreciind printr-o greşită interpretare a normei că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen., ar permite, pe baza aceleiaşi situaţii de fapt, să se constate că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii şi să se pronunţe o soluţie de condamnare, întrucât, într-un altfel de caz, prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a normelor.

În ceea ce priveşte fapta din 25 februarie 2009 (SC O. SA ),este de observat că inculpatul M.D.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 C. pen. reţinându-se că la data de 25 februarie 2009 a completat înscrisul intitulat „înştiinţare/încuviinţare - Declaraţie" către SC O. SA - Sucursala Constanta, în care a atestat în mod fals că nu cunoaşte autorul distrugerilor de la autoturism, produse în noaptea de 21/22 februarie 2009, deşi acesta era cunoscut în persoana numitului R.A.B., menţionând distrugeri care în realitate nu au fost comise de R.A.B., ci de inculpatul însuşi, cu ajutorul tatălui său.

Analizând materialul probator administrat în cauză,instanţa a stabilit starea de fapt redată în considerentele hotărârii atacate, reţinându-se că la data de 23 februarie 2009, agentul de poliţie M.D.A. a formulat plângere penală prealabilă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de autor necunoscut, pentru comiterea infracţiunii de distrugere, prev. de disp. art. 217 alin. (1) C. pen., întrucât în noaptea de 21/22 februarie 2009, orele 03:00, acesta i-a spart luneta spate, geamul de la portiera stângă spate şi i-a zgâriat portiera stângă spate, caroseria de jur împrejur şi plafonul autoturismului proprietate.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză a fost identificat autorul faptei de distrugere, respectiv R.A.B., care l-a despăgubit pe agentul de poliţie M.D.A. cu suma de 700 lei pentru distrugerea autoturismului.

La data de 25 februarie 2009 inculpatul M.D.A. s-a prezentat la societatea de asigurare SC O. SA, unde a completat înscrisul intitulat „înştiinţare/încuviinţare Declaraţie", prin care a menţionat pagubele produse la autoturism, iar la rubrica „Descrierea accidentului" a menţionat următoarele: „Am parcat maşina în faţa Restaurantului R., de pe b-dul T., iar când m-am întors la aceasta am observat că este avariată în totalitate", fără a menţiona numele autorului, deşi acesta era cunoscut din data de 23 februarie 2009 ca fiind R.A.B.

În urma constiiuirii dosarului de daună şi reparaţiilor efectuate la maşină, SC O. SA a plătit service-ului ce a efectuat reparaţiile suma de 9.569,03 lei reprezentând contravaloarea acestora. Trebuie menţionat că inculpatul, cu ajutorul tatălui său, agravase distrugerile produse autoturismului.

Instanţa de prim grad a fost sesizată cu săvârşirea unei infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât inculpatul a inserat în înscrisul intitulat „înştiinţare/încuviinţare - Declaraţie" afirmaţii nereale privind necunoaşterea identităţii distrugerilor lunetei şi a geamului de la portiera stângă spate a autoturismului, precum şi menţionarea altor distrugeri provocate în aceleaşi circumstanţe tot de persoane necunoscute, deşi acestea din urmă fuseseră provocate de inculpatul şi tatăl său.

Instanţa de apel s-a pronunţat asupra infracţiunii prev. de art. 290 C. pen., astfel cum aceasta a fost indicată în actul de sesizare a instanţei reţinând că pentru această faptă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturii obiective, astfel cum a arătat şi prima instanţă, întrucât înscrisul nu este apt de a produce consecinţe juridice şi nu constituie un înscris falsificat, în sensul art. 290 C. pen.

Este de precizat că inculpatul M.D.A. a completat înscrisul intitulat „înştiinţare /încuviinţare -Declaraţie" către SC O. SA - Sucursala Constanţa, în care a atestat că nu cunoaşte autorul distrugerilor de la autoturism, produse în noaptea de 21/22 februarie 2009, menţionând şi distrugeri despre care, s-a susţinut că în realitate au fost produse de inculpat, cu ajutorul tatălui său.

Din punct de vedere doctrinar, pentru a reţine existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub aspectul laturii obiective, este necesar a fi în prezenţa unei acţiuni de falsificare prin contrafacerea scrierii sau subscrierii ori alterarea, în orice mod, a unui înscris. Ipoteza alterării unui înscris nu este incidenţă în speţă, deoarece ar fi necesar să existe deja un înscris asupra căruia să se producă acţiunea de alterare, ori înscrisul din prezenta cauză nu era preexistent, ci a fost conceput la momentul realizării convenţiei dintre părţi.

Existenţa formularului tipizat nu echivalează cu un înscris preexistent, deoarece nu era de natură să producă efecte juridice. Pe de altă parte, formularul tipizat nu a fost modificat ci doar completat în aşa fel încât să corespundă voinţei sale.

De altfel, nici ipoteza falsificării prin contrafacerea subscrierii ne este incidenţă, întrucât inculpatul a folosit propria semnătură.

Analizând ipoteza falsificării prin contrafacerea scrierii, care presupune reproducerea conţinutului unui înscris este de reţinut că, în fapt, contrafacerea înseamnă conceperea unui înscris care să nu reflecte o stare de fapt reală, conţinutul său fiind fictiv.

În cauză, declaraţia menţionată redă în mod efectiv poziţia exprimată de inculpat despre incidentul din noaptea de 21/22 februarie 2009, astfel că acest înscris nu poate fi considerat falsificat. Chiar dacă declaraţia conţine date nereale, aceste elemente nu generează caracterul falsificat al înscrisului.

Sub un alt aspect modalităţile prin care se realizează latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sunt cele enumerate mai sus şi acestea nu includ şi varianta în care se întocmeşte un înscris adevărat, inexistent anterior, care cuprinde anumite date necorespunzătoare realităţii.

Această modalitate de falsificare a unui înscris este corespunzătoare laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual, când infracţiunea există prin simpla inserare a unor date nereale.

Comparativ spre deosebire de infracţiunea de fals intelectual, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub aspectul laturii obiective, nu se poate realiza prin inserarea unor date nereale cu prilejul întocmirii unui înscris adevărat.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca latura obiectivă a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată să se realizeze şi în această ipoteză, ar fi prevăzut-o expres, motiv pentru care nu pot fi extinse de instanţă modalităţile de comitere a infracţiunii.

Pe de altă parte, înscrisul întocmit de inculpat nu este apt de a produce vreo consecinţă juridică, în sensul de a da naştere, a modifica sau a stinge un raport juridic, întrucât deschiderea dosarului de daună nu are relevanţa unui raport juridic, iar plata efectuată de asigurător, care reprezintă un act juridic, nu este efectuată în temeiul declaraţiei inculpatului, ci se bazează pe verificările efectuate de asigurător.

Nu în ultimul rând, este de menţionat faptul că raportul juridic este definit ca o relaţie socială, patrimonială sau nepatrimonială în cadrul căreia două sau mai multe persoane sunt titulare de drepturi si obligaţii juridice reciproce, iar declaraţia inculpatului nu este de natură să dea naştere, să modifice sau să stinge un raport juridic.

Raportul juridic dintre inculpat şi asigurător îl constituie contractul de asigurare, dar care nu putea să producă vreun efect juridic doar prin simpla manifestare de voinţă a inculpatului, în sensul exprimat în înscrisul analizat.

În aceste condiţii, contrar susţinerilor formulate de Parchet în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului M.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev de art. 290 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Referitor la critica parchetului privind infracţiunea prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, reţinută în sarcina inculpatului L.M.A., constând în aceea că în noaptea de 11/12 decembrie 2008, în considerarea relaţiilor de prietenie şi în oferirea unor beneficii materiale viitoare,acesta a solicitat agentului de poliţie rutieră M.F. să-şi trafice influenţa pe lângă agentul de poliţie constatator inculpatul O.E., care îl oprise în trafic în timp ce conducea un autoturism cu număr fals de înmatriculare, astfel încât să nu fie sancţionat, instanţa de recurs retine următoarele:

Conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constituie infracţiune „promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu".

Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, elementul material constă într-o acţiune de a promite, a oferi sau a da bani, daruri ori alte foloase, aceste modalităţi de realizare a elementului material fiind prevăzute alternativ de legiuitor.

Din analiza şi coroborarea probelor adrninistrate în cauză nu rezultă că M.F. şi-a exercitat influenţa asupra inculpatului O.E. în baza unei acţiuni a inculpatului de a-i promite, oferi sau da bani, daruri ori alte foloase.

Probatoriul menţionat relevă faptul că după ce inculpatul L.M.A. a fost depistat în trafic, l-a contactat telefonic pe numitul M.F., iar discuţia dintre cei doi, de la orele 00:29, a fost următoarea:,, F." - Da. /„L.M.A." - F.! /,, F." - Da. / L.M.A." - Uite, te rog frumos vorbeşte cu un coleg de-al tău care m-a oprit, să pui palma pentru mine Ia"/. în continuare, discuţia s-a purtat între inculpatul O.E. şi numitul M.F., reluându-se apoi convorbirea dintre inculpatul L.M.A. şi M.F., din care rezultă relaţia apropiată dintre cei doi.

Este adevărat că la orele 00:31 cei doi poartă o altă discuţie telefonică, însă fără vreo referire la un eventual folos pe care inculpatul L.M.A. să-l ofere numitului M.F., pentru traficul de influenţă exercitat asupra inculpatului O.E.

În condiţiile arătate, constatarea instanţei de prim control judiciar că nu există, în mod obiectiv, în mijloacele de probă administrate vreo referire la vreun folos pe care inculpatul L.M.A. să-l fi oferit numitului M.F. până la momentul exercitării influenţei, este pertinentă, fundamentate pe argumente de interpretare logică în raport de probele administrate în cauză.

Este de precizat că din punct de vedere doctrinar este statuat faptul că acţiunea de a promite, a oferi sau a da bani,daruri ori alte foloase ar trebuie să preceadă eventualul trafic de influenţă pe care ar trebui să-l exercite persona a cărei influenţă este cumpărată, întrucât nu se poate concepe o „cumpărare" a influenţei şi abia ulterior derularea acţiunii de promite, a oferi sau a da bani, daruri ori alte foloase.

În sensul normei incriminatoare, acţiunile care realizează elementul material al infracţiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, se efectuează tocmai în vederea exercitării influenţei şi trebuie să fie anterioare sau concomitente exercitării influenţei.

În cauză, numitul M.F. şi-a traficat influenţa . în virtutea relaţiei de prietenie pe care o avea cu inculpatul L.M.A., iar nu ca urmare a unei acţiuni de a promite, a oferi sau a da bani, daruri ori alte foloase din partea inculpatului L.M.A.

De altfel, nici din discuţiile purtate ulterior între inculpatul L.M.A. şi M.F. nu rezultă promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, de către primul pentru cel din urmă. în acest sens, relevantă este discuţia dintre cei doi din data de 12 decembrie 2008, ora 13:34, când M.F. îl întreabă pe inculpatul L.M.A. „mâine seară te aştept, da?", iar din răspunsul inculpatului se înţelege doar „ . de wishky", referire care nu pare să aibă o minimă legătură cu traficul de influentă exercitat anterior. Nici discuţia purtată în data de 12 decembrie 2008, orele 20:11 dintre inculpatul L.M.A. şi numitul C.E., în cuprinsul căreia inculpatul L.M.A. afirmă că îi va cumpăra un parfum şi o sticlă de wishky lui M.F., nu semnifică oferirea bunurilor în considerarea traficului de influenţă, ci un cadou pentru ziua de naştere a numitului M.F., apreciere consolidată şi de afirmaţia numitului C.E. care a afirmat că şi el îi va lua un cadou numitului M.F.

În concluzie, în mod just s-a apreciat că inculpatul L.M.A. nu a promis, oferit sau dat bani, daruri sau alte foloase numitului M.F., pentru ca acesta să-şi trafîce influenţa asupra inculpatului O.E., ci intervenţia a fost făcută în virtutea relaţiei de prietenie dintre cei doi.

Această apreciere este justă şi fundamentată pe argumente convingătoare rezultate din analiza probatoriului amplu analizat în cauză.

Astfel, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în mod corect dispunându-se achitarea inculpatului L.M.A., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Fată de considerentele menţionate. înalta Curte de Casaţie si Justiţie apreciază că motivele de recurs formulate de Parchet, în modalitatea în care au fost expuse, nu se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen.,întrucât argumentele expuse nu sunt de natură a evidenţia faptul că hotărârea atacată este contrară legii sau că prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Referitor la critica formulată de Parchet în legătură cu fapta din data de 09 aprilie 2009, potrivit căreia în sarcina inculpatului V.E. s-a reţinut că la data de 09 aprilie 2009 numitul S.V. i-a transmis telefonic inculpatului V.E. numerele de înmatriculare a 3 autovehicule, i-a solicitat acestuia să obţină informaţii în legătură cu acestea din baza de date a Poliţiei, aceasta este neîntemeiată.

S-a reţinut că din convorbirile telefonice purtate de cei doi rezultă că inculpatul V.E. ar fi obţinut datele solicitate de numitul S.V., iar relaţiile date de D.R.P.C.Î.V. (fila 167, vol. V) prin adresa din 24 noiembrie 2009 a rezultă că pe serverul central, funcţional, pe reţeaua voce - date a M.A.I. au fost efectuate verificări de către Dispeceratul S.P.R. Constanţa, având ca obiect raport audit dispecer - criterii de căutare.

Reţinând această stare de fapt, pe baza probatoriului administrat s-a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Potrivit art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, constituie infracţiune fapta de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Pentru a se lămuri natura informaţiilor care puteau fi obţinute prin interogarea bazei de date din Sistemul informatic naţional de evidenţă a permiselor de conducere şi a vehiculelor înmatriculate, ce poate fi accesat pe serverul central, funcţional pe reţeaua voce date a mai, au fost solicite relaţii D.R.P.C.Î.V. Bucureşti, care prin adresa din 20 februarie 2013 a comunicat instanţei de apel că prin interogarea acestei baze de date pot fi obţinute informaţii despre proprietar/utilizator (toate datele de identificare ale persoanei) şi despre vehicul (date de identificare şi istoricul vehiculului), care intră în categoria informaţiilor ce nu pot fi date publicităţii.

Astfel, datele obţinute de inculpatul V.E. făceau parte din categoria informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, de aceea sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, sub aspectul laturii obiective.

De asemenea, s-a apreciat că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii, nici sub aspectul laturii subiective, deoarece nu rezultă cu certitudine faptul că inculpatul V.E. a acţionat în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Din convorbirile telefonice purtate între inculpat şi S.V. rezultă remarca, numitului S.V. că „va face cinste", însă această afirmaţie nu a fost considerată suficient de puternică pentru a se aprecia că a reprezentat un scop urmărit de inculpat în săvârşirea faptei.

Scopul infracţiunii este definit ca finalitatea urmărită de făptuitor prin săvârşirea faptei, iar dovedirea acestuia, fiind un element ataşat poziţiei psihice a făptuitorului, se realizează prin identificarea activităţilor prin care se exteriorizează actele de conduită ale făptuitorului.

În cauză, inculpatul V.E. nu a realizat vreun act de conduită exterioară care să se să se înţeleagă că a acţionat cu un scop anume, simpla afirmaţia a numitului S.V. că „va face cinste", fără alte elemente concrete din care să rezulte componenta folosului pe care l-ar fi oferit inculpatul, fiind prea vagă pentru a-i impregna inculpatului în conştiinţă că trebuie să acţioneze în maniera solicitată pentru o viitoare recompensă. Totodată, relaţiile dintre cei doi par a fi apropiate, cum a reţinut şi prima instanţă, aşa încât există posibilitatea, destul de probabilă, ca inculpatul să fi acţionat în virtutea unei relaţii de prietenie.

Apreciind că nu este cert dovedit faptul că inculpatul a acţionat în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în aplicarea principiului „in dubio pro reo", în mod corect a fost menţinută soluţia de achitare pronunţată de instanţe pentru infracţmnea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective.

În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul O.E. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie constată că acesta este nefondat.

Efectuând propriul examen, în considerarea cazului de casare invocat de inculpat - art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - instanţa de recurs constată că starea de fapt a fost stablită în mod corect şi însuşită ca atare de instanţa de prim control judiciar.

Astfel, s-a reţinut că în noaptea de 11/12 decembrie 2008, în timp ce conducea autoturismul, aparţinând SC P.K.Z. SRL, număr provizoriu acordat pentru perioada 5 noiembrie 2008 - 4 decembrie 2008, pe raza municipiului Constanţa, în zona Pod Doraly, inculpatul L.M.A. a fost oprit în traiic de un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei 5 Poliţie Constanţa; pentru a nu i se întocmi dosar penal privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, inculpatul L.M.A. l-a contactat telefonic pe agentul de poliţie rutieră M.F. şi i-a solicitat să-şi trafice influenta pe lângă agentul constatator; inculpatul L.M.A. i-a înmânat telefonul agentului constatator pentru a continua convorbirea cu agentul de poliţie M.F., din convorbire rezultând că se sugerează să nu se întocmească actele de constatare a infracţiunii.

În hotărârea primei instanţe este redată fidel discuţia telefonică purtată în data de 12 decembrie 2008, la orele 00.29 (filele 229, 230 vol. V. dosar u.p.) de la postul telefonic, care aparţinea inculpatului.

Probatoriul administrat relevă că inculpatul L.M.A. este persoana care a fost depistată în noaptea de 11/12 decembrie 2008, întrucât inculpatul folosea respectivul post telefonic, iar identitatea persoanei care a intervenit pentru inculpat rezultă chiar din convorbirile telefonice în care M.F. îşi spune numele.

Inculpatul L.M.A. a fost depistat în trafic în zona Complexului CO.cial D., în timp ce conducea un autoturism cu numere provizorii expirate, aspect ce rezultă din discuţia telefonică pe care acesta a purtat-o la data de 19 decembrie 2008, ora 14.30 cu martorul C.E., lucrător de poliţie la Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. Constanţa.

Autoturismul a fost identificat ca având numărul provizoriu, atribuit pentru perioada 05 noiembrie 2008 - 04 decembrie 2008, conform fişei de identificare a autovehiculului, aflată la fila 245 vol. V dosar u.p., iar descrierea făcută în convorbirile telefonice concordă cu datele din fişa autovehiculului.

Referitor la identitatea lucrătorului de poliţie care, în noaptea de 11/12 decembrie 2008 l-a oprit în trafic pe inculpatul M.D.A., este de precizat că, deşi inculpatul O.E. a contestat faptul că el l-a depistat în trafic pe inculpatul L.M.A. şi că a discutat la telefon cu M.F., probele administrate confirmă faptul că inculpatul O.E. este cel care l-a oprit în trafic pe inculpat.

Din coroborarea probatoriului analizat rezultă faptul că în noaptea de 11/12 decembrie 2008 inculpatul O.E. se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe patrula auto din sectorul III siguranţă publică cu autospeciala M.AI., împreună cu agentul principal L.V. Acest aspect rezultă neîndoielnic din adresa din 12 februarie 2013 emisă de Secţia 5 Politie Constanta.

Zona podului rutier situat pe Şoseaua M., în zona Complexului CO.cial D., se află în aria de competenţă a Secţiei 5 Poliţie - sectorul III siguranţă publică.

Din conţinutul discuţiilor telefonice rezultă că inculpatul L.M.A. a fost oprit de un lucrător de poliţie de la Secţia 5 Poliţie Constanţa care se numea „O.", iar în cadrul Secţiei 5 Poliţie Constanţa nu era un alt lucrător de poliţie cu acest nume.

M.A.I. mult, în noaptea de 11/12 decembrie 2008 inculpatul O.E. era de serviciu chiar în zona în care a fost depistat inculpatul L.M.A.

Faptul că martorul L.V., care făcea parte din aceeaşi echipă cu inculpatul, nu şi-a amintit că în noaptea de 11/12 decembrie 2008 a fost depistat în trafic inculpatul L.M.A., este fără relevanţă, în condiţiile în care martorul nu îşi aminteşte nici despre servicul efectuat în noaptea de 11/12 decembrie 2008, fapt explicabil prin durata mare de timp trecută şi multitudinea serviciilor efectuate, care nu permite în mod obiectiv memorarea tuturor aspectelor sesizate în timpul serviciului.

În condiţiile date, este cert faptul că inculpatul O.E. l-a depistat în trafic pe inculpatul L.M.A., care conducea un autoturism cu numere de înmatriculare a căror valabilitate expirase.

În aceleaşi condiţii, convorbirile telefonice confirmă faptul că inculpatul O.E. a primit suma de 4 milioane lei vechi de la inculpatul L.M.A. pentru a nu constata săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002.

În împrejurările date, este necesar a menţiona că în discuţia purtată în data de 12 decembrie 2008 la orele 00:35 cu M.D.A., dar şi în discuţia de la orele 13:34 cu agentul de poliţie M.F., inculpatul L.M.A. a afirmat că a dat această sumă de bani.

Relevantă este discuţia telefonică de la orele 00:33 purtată de inculpatul L.M.A. cu o persoană de sex feminin căreia îi reproşează că din cauza ei „era să fac dosar penal", că „n-am permis, am numerele expirate la maşină,.am rezolvat, patru milioane, noroc că aveam bani la mine. am dat patru milioane şi am fugit.", toate aceste afirmaţii confirmând darea sumei de bani pentru a nu i se întocmi un dosar penal.

În considerarea argumentelor expuse, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului O.E., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. este neîntemeiat.

Pe cale de consecinţă, solicitarea inculpatului O.E. de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., este neîntemeiată.

Este de precizat că recurentul inculpat O.E. a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. însă temeiul legal invocat este incompatibil cu cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., de aceea instanţa a făcut referire la temeiul legal corect - acela prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte recursul formulat de inculpatul V.E., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că acesta este nefondat.

Contrar susţinerilor formulate de inculpat,instanţa de recurs constată că starea de fapt reţinută de prima instanţă şi însuşită de instanţa de prim control judiciar,este corect stabilită, fiind analizate temeinic mijloacele de probă care susţin concluzia că la data de data de 14 februarie 2009, în jurul orelor 15:30, inculpatul V.E., în calitate de agent constatator, a încheiat un proces verbal de contravenţie martorei L.G.N., consemnând nereal că aceasta a traversat B-dul ,L. zona D., prin loc nepermis, fără să se asigure, aplicându-i pentru această contravenţie sancţiunea,, avertisment", deşi martora L.G.N. a condus pe b-dul A.L. autoturismul, nerespectând semnificaţia culorii roşii a semaforului, fapt pentru care a fost oprită în trafic de inculpat.

Mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal inclusiv în faza de judecată a apelului (declaraţiile martorilor T.C. şi R.M., înscrisurile privind succesiunea şi durata semnalelor luminoase ale semafoarelor amplasate în intersecţia dintre bd. A.L. şi bd. T. din mun. Constanţa) nu sunt de natură a influenţa starea de fapt reţinută de prima instanţă.

Din analiza coroborată a întregului material probator rezultă faptul că, la data de 14 februarie 2009, orele 15.39 numitul G.G., pentru care numita L.G.N. lucra în calitate de secretară, la contactat telefonic pe numitul R.G.C. şi i-a solicitat să sune „pe Boap-ul ală Metil . sau cum îl cheamă .a oprit pe cineva care a apucat culoarea roşie la semafor." La ora 15,40 numitul R.G.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul V.E. şi i-a spus „Bă, am şi eu." R.G.C. nu termina fraza şi intervine inculpatul V.E. care afirmă „mai erau 50 de secunde la semafor."

Afirmaţia numitului G.G., în sensul că o persoană a trecut pe culoare roşie a semaforului când mai erau 50 secunde (evident din culoarea roşie a semaforului) se coroborează cu cele afirmate de inculpatul V.E.

În condiţiile în care cele două persoane, în discuţii distincte, menţionează perioada de 50 secunde, nu există niciun motiv pentru a considera că aceste discuţii nu reflectau realitatea, mai ales că în ipoteza contrară nu se mai justificau intervenţiile insistente pe lângă inculpatul V.E.

Este de menţionat că între numiţii R.G.C. şi G.G., după discuţia iniţială, au mai existat trei convorbiri telefonice, în care se insista să fie rezolvată problema. în final, numitul R.G.C. discută la telefon cu inculpatul V.E., iar acesta din urmă confirmă ca „a rezolvat treaba".

Conţinutul convorbirilor telefonice relevă în mod obiectiv faptul că numita L.G.N. a pătruns cu autoturismul în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, săvârşind contravenţia prev. de art 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, care se sancţionează cu 4-5 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.

În perioada respectivă inculpatul V.E. făcea parte dintr-un echipaj care, în principal, trebuie să sancţioneze conducătorii auto care parcau neregulamentar, însă calitatea de poliţist rutier îi dădea dreptul să sancţioneze orice încălcare a dispoziţiilor privind circulaţia pe drumurile publice, indiferent dacă persoana contravenientă era pieton sau conducător auto. Chiar şi martorul R.M., audiat în faza apelului, a declarat că inculpatul V.E. verifica în trafic conducători auto şi pietoni, astfel că nu este exclusă posibilitatea inculpatului de a opri în trafic conducători auto pentru alte încălcări ale dispoziţiilor privind circulaţia pe drumurile publice, altele decât cele privind parcarea neregulamentară.

Este de menţionat că diagrama privind succesiunea şi durata semnalelor luminoase ale semafoarelor amplasate în intersecţia dintre B-dul A.L. şi B-dul T. din mun. Constanţa nu înlătura posibilitatea ca un conducător auto să pătrundă în intersecţia pe culoarea roşie a semaforului. Deşi intersecţia este una aglomerată, pot exista scurte momente de pauză în trafic pentru sensul de mers unde este valabilă culoarea verde, astfel ca un conducător auto care se deplasează pe un alt sens de mers să pătrundă în intersecţia pe culoarea roşie a-semaforului.

Instanţa de recurs în acord cu instanţa de prim control judiciar reţine că nu se poate aprecia că cele consemnate de inculpatul V.E. în procesul verbal de contravenţie din 14 februarie 2009 (fila 134 vol. III dosar u.p.) ar fi reale, adică numita L.G.N. ar fi avut calitatea de pieton şi a traversat prin loc nepermis şi fără să se asigure. Dacă numita L.G.N. ar fi avut calitatea de pieton, având în vedere conţinutul convorbirilor telefonice, trebuia să se menţioneze că a traversat pe culoarea roşie a semaforului, iar nu prin loc nepermis, întrucât, de regulă, la o intersecţie semaforizată traversarea este permisă prin locurile marcate, dar numai la culoarea verde a semaforului.

Aceasta discrepanţă constituie un argument suplimentar al caracterului nereal al menţiunilor din procesul verbal, realitatea fiind că numita L.G.N., în calitate de conducător auto, a pătruns cu autoturismul în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului.

Instanţa de fond a stabilit c)orect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului V.E. pentru cele două infracţiuni reţinute în raport de fapta din data de 14 februarie 2009, iar încadrarea juridică corectă este cea din actul de sesizare a instanţei, respectiv infracţiunile prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen., respectiv art. 17 lit c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

Prima instanţă a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu există probe care să stabilească faptul că inculpatul V.E. a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrirnonial sau nepatrimonial, însă din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul V.E. nu a aplicat numitei L.G.N. sancţiunea prevăzute de lege pentru contravenţia prev. de art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv 4-5 puncte amendă şi reţinerea permisului de conducere pe o durată de 30 de zile.

Această contravenţie se încadrează în clasa a Ii-a se sancţionează cu 4-5 puncte-amendă, iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului ( respectiv 60 lei ), conform-art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002.

Pentru contravenţia săvârşită de numita L.G.N. ar fi trebuit să i se aplice o amendă între 240 lei şi 300 lei, la care se adăuga sancţiunea contravenţională complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Prin neaplicarea sancţiunii contravenţionale numitei L.G.N., inculpatul i-a creat acestei un avantaj patrimonial, reprezentat tocmai de cuantumul amenzii contravenţionale pe care nu a trebuit să o mai suporte din patrimoniul propriu, dar şi un avantaj nepatrimonial, constând în neaplicarea sancţiunii contravenţionale complementare.

În aceste condiţii, se constată că este realizată urmarea cerută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 ( obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial).

Consecinţa neîndeplinirii sarcinii de serviciu a avut ca urmare producerea unei pagube bugetului unităţii administrativ teritoriale unde a fost comisă contravenţia, al cărei cuantum este reprezentat de cuantumul amenzii contravenţionale, ce nu putea fi mai mic de 540 lei sau 370 lei, în cazul în care se plătea jumătate din minimul special al amenzii contravenţionale. Conform art. 8 alin. 4 din O. G. nr. 2/2001 sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislaţia în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

Prin neaplicarea sancţiunii contravenţionale martorul L.L. a obţinut un avantaj nepatrimonial, reprezentat tocmai de cuantumul amenzii contravenţionale pe care nu a trebuit să o mai suporte din patrimoniul propriu.

Astfel, se constată că este realizată atât urmarea prevăzută de art. 248 C. pen., cât şi urmarea cerută de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 (obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial).

Drept urmare, în mod corect s-a constatat că pentru fapta din data de 23 februarie 2009 reţinută în sarcina inculpatului T.E. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen.

Numitei L.G.N., i s-a aplicat în concret sancţiunea avertismentului, însă pentru contravenţia prev. de art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 era exclusă o astfel de posibilitate, raportat şi la condiţiile concrete în care a fost comisă contravenţia, astfel că s-a produs o pagubă bugetului unităţii administrativ teritoriale unde a fost comisă contravenţia, reprezentat de cuantumul amenzii care nu putea fi mai mic decât 240 lei sau 120 lei, în cazul în care se plătea jumătate din minimul special al amenzii contravenţionale, în condiţiile prev. de O. G. nr. 2/2001.

Instanţa de recurs, în acord cu instanţa de prim control judiciar nu îşi însuşeşte argumentele primei instanţe privind producerea unei tulburări însemnate a bunului mers al S.P.R., întrucât neaplicarea sancţiunilor contravenţionale aferente săvârşirii contravenţiei prev. de art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 nu este de natură să perturbe activitatea acestei instituţii publice.

În sensul art. 248 C. pen., prin tulburare însemnată se înţelege o tulburare reală, efectivă, determinată care se poate manifesta sub forma unor împiedicări, îngreunări, întârzieri în desfăşurarea unor activităţi ale organului sau instituţiei de stat, în măsură să influenţeze semnificativ activitatea acestora. Această consecinţă presupune în mod necesar o urmare obiectivă, materială, întrucât urmarea cerută de textul de lege se constituie într-o urmare materială, iar nu într-o stare de pericol potenţial pentru activitatea viitoare a organului sau instituţiei de stat. Prima instanţă nu a constatat o tulburare concretă a activităţii S.P.R. Constanţa, ci a făcut trimitere la crearea condiţiilor ca sancţiunile contravenţionale să fie aplicate în funcţie de intervenţii personale şi nu de o evaluare obiectivă şi imparţială, la crearea unui pericol pentru respectarea legislaţiei rutiere în materia siguranţei circulaţiei în mun. Constanţa.

Este evident că s-a reţinut crearea unei stări de pericol, cu un vădit caracter de probabilitate, iar nu de certitudine. Deşi de la data faptei au trecut peste 4 ani, nu se pot identifica acele împrejurări concrete care să fi perturbat activitatea S.P.R. Constanta.

În lipsa unei tulburări reale, efective a activităţii S.P.R. Constanţa, nu se poate reţine producerea unei tulburări însemnate a bunului mers al S.P.R., în sensul urmărit de art. 248 C. pen., dar urmarea materială ce se reţine este paguba producă bugetului unităţii administrativ teritoriale unde a fost comisă contravenţia, de aceea sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 248 C. pen., infracţiune pentru care în mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului V.E.

La încadrarea juridică pentru infracţiunea de fals intelectual prev. de art. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. se impune trimiterea la dispoziţiile art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Într-adevăr, conform art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constituie infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.

Inculpatul V.E. a săvârşit infracţiunea de fals pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, care face parte din secţiunea a 3-a, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, motiv pentru care s-a justificat aplicarea dispoziţiilor art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, inculpatul fiind condamnat în mod corect pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că a atestat în mod nereal în procesul verbal de contravenţie că numita L.G.N. a traversat b-dul, zona D., prin loc nepermis şi fără să se asigure, deşi în realitate aceasta a comis contravenţia de nerespectare a semnificaţiei culorii roşii a semaforului, prevăzută la art. 100 pct. 3 lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002.

În ceea ce priveşte fapta din data de 07 mai 2009, instanţa de recurs constată că instanţa de prim grad a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului V.E.

în acest context apreciază că nu sunt întemeiate criticile inculpatului, care susţine lipsa probelor privind dovedirea certă a săvârşirii faptei.

Transcrierea convorbirilor telefonice purtate în noaptea de 07 mai 2009 între inculpatul V.E. şi martorul P.D., între inculpatul V.E. şi martorul A.A., declaraţia martorului A.A., precum şi procesul verbal de contravenţia din 07 mai 2009, orele 00:25 atestă săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul V.E.

Convorbirea telefonică dintre inculpatul V.E. şi martorul A.A., de la ora 00,29, precum şi declaraţia martorului A.A. confirmă faptul că în noaptea de 07 mai 2009 martorul A.A. a încălcat o regulă de circulaţie, în timp ce se deplasa cu autoturismul în mun. Constanţa, respectiv a încălcat marcajul longitudinal continuu, care separă sensurile de circulaţie.

Este de remarcat că agentul de poliţie P.D., care l-a oprit în trafic pe martorul A.A., i-a aplicat acestuia sancţiunea contravenţională pentru lipsa actelor asupra sa, permisul de conducere şi actul de identitate, contravenţie prev. de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Din convorbirea purtată între inculpatul V.E. şi martorul A.A. rezultă că A.A. nu avea nici documentele asupra sa, însă pe lângă contravenţia prev. de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 acesta mai comisese şi contravenţia prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv schimbarea direcţiei de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulaţie, care se sancţionează cu 6-8 puncte amendă şi 6 puncte de penalizare.

Din procesul verbal de sancţionare contravenţională din 07 mai 2009, ora 00:25 ( fila 254 vol. III dosar UP ), încheiat de P.D., rezultă că martorul A.A. a fost sancţionat doar pentru contravenţia mai uşoară, prev. de art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.

Având în vedere mijloacele de probă menţionate, este neîndoios faptul că martorul A.A. a săvârşit şi contravenţia prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru care nu a fost sancţionat de P.D.

Instanţele, analizând convorbirile telefonice, au reţinut corect că A.A. l-a sunat pe inculpatul V.E., pe telefonul acestuia, dar inculpatul dormea şi telefonul său era la încărcat, astfel încât nu a răspuns; A.A. a sunat pe telefonul altei persoane - E.D.I.S., care a răspuns, în acest fel A.A. reuşind să vorbească cu V.E.. întrebarea adresată inculpatului V.E. de martorului A.A., din convorbirea de la ora 00,29, respectiv „Ai vorbit?", atestă faptul că între cei doi a mai existat o discuţie, astfel cum a reţinut prima instanţă, prin care martorul a solicitat inculpatului să intervină pe lângă P.D., iar inculpatul a acceptat. în aceeaşi convorbire se face referire şi o recompensă pe care martorul A.A. să o dea, ofertă care nu a fost respinsă de inculpat.

Intervenţia făcută de inculpatul V.E. la agentul de poliţie P.D. rezultă din convorbirea telefonică purtată de cei doi la ora 00,27, este confirmată de discuţia ulterioară dintre V.E. şi A.A., dar şi de faptul că A.A. nu a fost sancţionat pentru contravenţia mai gravă şi pentru care nu se justifica aplicarea sancţiunii contravenţionale a avertismentului.

Susţinerea inculpatului V.E. că agentul de poliţie P.D. a aplicat în data de 07 mai 2009 nuM.A.I. sancţiuni cu avertisment, nu poate fi primită întrucât contravenţiile pentru care au fost aplicate aceste sancţiuni erau M.A.I. puţin grave, iar ceea ce se constată în cauză este că pentru contravenţia prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 9 din O.U.G. nr. 195/2002 nu a aplicat nicio sancţionare martorului A.A.

Contextul în care s-a produs nesancţionarea martorului A.A. evidenţiază consecinţa influenţei exercitate de inculpat asupra agentului de poliţie P.D.

Drept consecinţă, nu sunt întemeiate criticile inculpatului V.E. privind greşita sa condamnare pentru această faptă şi nici solicitarea inculpatului de a ii achitat în baza temeiului legal indicat.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul M.D.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta, prin declaraţie notarială, a solicitat a se lua act de retragerea căii de atac exercitată împotriva deciziei atacate.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2013 Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a luat act de retragerea recursului formulat de inculpatul M.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 31/P din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Pentru considerentele arătate,văzând dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa precum şi de inculpaţii O.E. şi V.E. împotriva Deciziei penale nr. 31/P din 7 martie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a dispune obligarea recurenţilor inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii O.E. şi V.E. Constată că la termenul de judecată din data de 21 noiembrie 2013, inculpatul M.D.A. şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenţii inculpaţi O.E. şi V.E. la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.D.A. la plata sumei de 175 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până ia prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat L.M.A., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului de Justiţie.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 231/2014. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 225/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2246/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Furtul (art.208 C.p.), furtul calificat (art. 209 C.p.), traficul de droguri (Legea 143/2 ICCJ. Decizia nr. 225/2014. Penal