ICCJ. Decizia nr. 2148/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiunea de spălare de
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2148/2014
Dosar nr. 3074/109/2011
Şedinţa publică din 25 iunie 2014
Asupra cauzei de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 974 din data de 15 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. în infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen., art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A fost condamnat inculpatul V.M.G., la:
- 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani.
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen.
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului şi s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe care a sporit-o la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului V.M.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 11pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.M.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea. nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore şi perioada executată în arest preventiv începând cu 31 mai 2011 şi până la 17 ianuarie 2012.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a fost luată faţă de inculpatul V.M.G. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiului Piteşti cu menţinerea obligaţiilor stabilite în încheierea din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş aşa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 59/R din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti.
A fost condamnat inculpatul C.P.S., la:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen.
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe care a sporit-o la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.P.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore şi perioada executată în arest preventiv începând cu 31 mai 2011 şi până la 21 decembrie 2011.
În baza dispoziţiilor art. 1605 alin. (4) lit. e) şi alin. (6) C. proc. pen. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub control judiciar la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
A fost condamnat inculpatul T.S., la:
- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen.
- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi c) C. pen. pe care a sporit-o la 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală prin privare de libertate în condiţiile prevăzute de art. 57 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul T.S. este arestat în altă cauză.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost admisă cererea formulată de inculpatul D.C.N., în temeiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
A fost condamnat inculpatul D.C.N., la câte:
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. pen.
- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi ale dispoziţiilor prevăzute de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în condiţiile prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în condiţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi 34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe care a sporit-o la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 861 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 862 C. pen. a fost fixat termen de încercare de 6 ani.
În temeiul dispoziţiilor art. 86 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul D.C.N. să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş.
A fost obligat inculpatul D.C.N. să respecte dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
A fost aplicată inculpatului D.C.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea pedepselor accesorii.
În temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.C.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998, 999 C. civ. a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.P.S., V.M.G., T.S. şi D.C.N., în solidar şi cu partea responsabilă dvilmente SC S.A.P. Argeş SRL Piteşti la plata sumei de 7.022.575,85 RON precum şi penalităţi majorări de întârziere la această sumă calculate până la executarea obligaţiei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
În baza dispoziţiilor art. 357 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 163-166 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asigurătorie a sechestrului penal instituit asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de către inculpaţii C.P.S., V.M.G., T.S. şi D.C.N.
În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. civ. raportat la art. 445 C. proc. civ. a fost restabilită situaţia anterioară săvârşirii infracţiunilor şi anulate toate borderourile depuse la unităţile bancare R.I. Bank - Sucursala Piteşti şi Banca T. - Sucursala Piteşti pentru ridicarea sumelor de bani.
În temeiul dispoziţiilor art. 189 şi urm. C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata unei sume de câte 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar inculpaţii T.S. şi D. C.N. au fost obligaţi şi la plata sumei de câte 300 RON onorariu avocat din oficiu conform împuternicirilor avocaţiale nr. BB din 25 august 2011 şi AA din 25 august 2011, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Ulterior, prin încheierea din 20 noiembrie 2012, în temeiul dispozitiilor art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta sentinţei penale nr. 974 din data de 15 noiembrie 2012, pronunţată în dosarul penal cu numărul de mai sus, în sensul că în loc de menţiunea „în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpaţii V.M.G., C.P.S., D.C.N. şi T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.", se va trece „în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită pe inculpaţii V.M.G., C.P.S., D.C.N. şi T.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 127/P din 20 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, au fost trimiţi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii V.M.G. şi C.P.S., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi în stare de libertate inculpaţii T.S. şi D.C.N. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În esenţă, prin actul de sesizare s-a reţinut că cei 4 inculpaţi au iniţiat constituirea unei asocieri şi s-au asociat în vederea săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani, în ceea ce priveşte operaţiunile comerciale frauduloase, derulate în perioada 2008 - 2009, prin intermediul SC S.A.P. SRL Piteşti.
S-a mai reţinut că cei 4 inculpaţi în perioada 2008 - 2009, au realizat venituri în numele SC S.A.P. SRL Piteşti pe care nu le-au declarat la organul fiscal, nu le-au evidenţiat în acte contabile ori în alte documente legale, respectiv au evidenţiat operaţiuni fictive în evidenţele contabile, scopul fiind sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi producerea unui prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 7.022.575,85 RON şi că în aceeaşi perioadă prin folosirea unor documente falsificate, în speţă borderouri de achiziţie, au retras de la unităţile bancare (R.I. Bank - Sucursala Piteşti şi Banca T. - Sucursala Piteşti), suma de 8.285.741 RON, suma de bani ce provine din săvârşirea infracţiunii premisă de evaziune fiscală, ascunzând şi disimulând adevărata natură a provenienţei, a circulaţiei ori a drepturilor asupra acestora, deţinând şi folosind aceşti bani deşi cunoşteau că provin din săvârşirea unei infracţiuni.
S-a mai reţinut că inculpaţii C.P.S. şi V.M.G. i-au instigat pe inculpaţii T.S. şi D.C.N., să întocmească în fals borderourile de achiziţie privind ridicările de numerar în cuantumul anterior menţionat de la unităţile bancare anterior menţionate, şi să ridice pe baza acestor documente falsificate sumele de bani respective.
Au fost audiaţi inculpaţii care, cu excepţia inculpatului D.C.N. nu au recunoscut săvârşirea faptelor.
Inculpatul D.C.N. a solicitat să-i fie aplicate dispoziţiile prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaşte în totalitate fapta reţinută prin actul de sesizare şi că înţelege să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei, inculpatul D.C.N. a arătat că propunerea de a desfăşura operaţiuni comerciale pe SC S.A.P. SRL Piteşti şi a se întocmi o procură în acest sens i-a fost făcută de inculpatul C.P.S., acesta fiind cel care îi spunea de fiecare dată ce operaţiuni comerciale urmează să desfăşoare pe SC S.A.P. SRL Piteşti.
Inculpatul D.C.N. a mai arătat că pe inculpatul V.M.G. l-a cunoscut după ce a fost întocmită procura prin care a fost numit administrator la SC S:A.P. SRL Piteşti, respectiv l-a cunoscut pe acesta în incinta unei bănci de unde a retras bani din contul SC S.A.P. SRL Piteşti, bani pe care i-a dat acestuia personal.
A mai arătat inculpatul că banii extraşi din contul SC S.A.P. SRL Piteşti îi dădea fie inculpaţilor C.P.S. şi V.M.G., fie numitului U., persoană faţă de care s-a disjuns cercetarea penală.
Inculpatul D.C.N. a mai arătat că facturile eliberate pe SC S.A.P. SRL Piteşti le completa cu datele furnizate de inculpatul C.P.S., după care fie le înmâna inculpaţilor C.P.S. sau V.M.G., fie le ducea la contabilitate şi că la cererea inculpatului V.M.G. s-a deplasat la A.V.A.S., în vederea înscrierii la o licitaţie ce a avut ca obiect vânzarea unor cisterne.
Această deplasare a făcut-o împreună cu o persoană apropiată a inculpatului V.M.G., acesta fiind cel care a achitat suma necesară eliberării caietului de sarcini şi respectiv înscrierii la licitaţie, inculpatul D.C.N. nefacând altceva decât să aplice ştampila acolo unde i s-a arătat
În aceeaşi declaraţie inculpatul arată că de fiecare dată când s-a deplasat la bancă, alături de inculpatul C.P.S. era prezent persoana cu numele de U. şi că inculpatul C.P.S. i-a spus să meargă la contabil şi să ia toate actele ce conţineau evidenţa contabilă a SC S.P.A. SRL Piteşti, acte pe care i le-a predat acestuia din urmă.
Inculpatul C.P.S. a arătat că nu-şi menţine declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală, fără să dea o explicaţie logică acestei precizări, susţinând că iniţiativa constituirii SC S.A.P. SRL Piteşti a aparţinut lui U.V., ce avea calitatea de reprezentant al SC G.E.C. SRL.
Inculpatul C.P.S. a arătat că numitul U.V. împreună cu alte două persoane cu numele de E. şi S. au hotărât să înfiinţeze o societate pe care să deruleze diferite operaţiuni comerciale.
Ca urmare, U.V. l-a găsit pe inculpatul T.S. care a fost de acord ca societatea să fie înfiinţată cu el ca asociat unic şi administrator, iar pentru efectuarea formalităţilor numitul U. a apelat la inculpatul V.M.G.
Inculpatul C.P.S. susţine că sumele de bani extrase de inculpaţii T.S. şi D.C.N. din contul lui SC S.A.P. SRL Piteşti au ajuns în final la U.V., fie direct fie prin intermediul său.
Tot inculpatul C.P.S. a mai arătat că o mare parte a facturilor emise pe numele SC S.A.P. SRL Piteşti au fost întocmite de numita P. care avea calitatea de contabilă la societatea lui U.V.
Inculpatul T.S. în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei însă a susţinut că singura persoană cu care a avut contact şi în numele căreia a acţionat pe SC S.A.P. SRL Piteşti este persoana cu numele de S., arătând că pe inculpaţii C.P.S. şi V.M.G. nu îi cunoaşte.
De asemenea a arătat că nu îşi poate explica de ce martorul C.G. a arătat că a încheiat contractul de comodat cu privire la sediul SC S.A.P. SRL Piteşti la cererea inculpatului V.M.G. şi că acesta din urmă a fost de faţă la semnarea contractului.
Inculpatul V.M.G. a arătat că nu recunoaşte faptul că ar fi intervenit pe lângă martorul C.G. cu scopul de a încheia un contract de comodat cu inculpatul T.S. în vederea stabilirii sediului SC S.A.P. SRL Piteşti, ci că doar l-a prezentat pe inculpatul T.S. martorului C.G.
În ceea ce priveşte suma de 349.000 RON încasată de SC V.G.M.E. SRL de la SC S.A.P. SRL Piteşti inculpatul V.M.G. a arătat că această sumă reprezintă un împrumut pe care numitul U.V. i l-a dat inculpatului V.M.G. şi că a încasat această sumă înainte ca SC S.A.P. SRL Piteşti să fi desfăşurat activităţi comerciale.
A mai precizat că cele 2 autocisterne au fost cumpărate de SC V.G.M.E. SRL de la SC G.E. şi nu de la SC S.A.P. SRL Piteşti, aşa cum rezultă şi din factura emisă de această societate.
Au fost audiaţi martorii din acte.
Martorul C.G. în declaraţiile pe care le-a dat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, a arătat că inculpatul V.M.G. i-a solicitat ajutorul pentru a înfiinţa SC S.A.P. SRL Piteşti, martorul întâlnindu-se întâmplător cu inculpaţii V.M.G. şi T.S. în holul instituţiei în care lucrează.
Martorul arată că inculpatul V.M.G. i-a spus că inculpatul T.S. vrea să-şi înfiinţeze o societate comercială şi că întâmpină dificultăţi întrucât nu poate face dovada sediului social, martorul fiind de acord să declare sediul social al firmei la locuinţa sa.
În declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei, martorul C.G. arată că de la data primei întâlniri şi până la a doua întâlnire pe care a avut-o cu inculpatul V.M.G. au trecut aproximativ câteva luni, precum şi faptul că toată corespondenţa primită la adresa sa pentru SC S.A.P. SRL Piteşti o dădea unui coleg de serviciu al său pentru ca acesta să i-o dea inculpatului V.M.G., precizând că acest coleg îl cunoştea foarte bine pe inculpatul V.M.G.
Martorul B.I. în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei a arătat că inculpatul C.P.S. este persoana cu care a negociat efectuarea unor transporturi de către societatea al cărei administrator este, transporturi în urma cărora erau ridicate mărfuri din Ungaria şi duse la diferiţi beneficiari din ţară.
Martorul a mai arătat că pentru cursele efectuate, banii au fost achitaţi de inculpatul C.P.S. în numerar şi că şoferii i-au comunicat martorului faptul că marfa era ridicată din Ungaria direct pe societatea beneficiară, respectiv pe SC C.B. SRL.
Martorul M.I. care are calitatea de administrator al SC A.W.P. 2003 Piteşti a arătat că a stabilit cu inculpatul V.M.G. să-i livreze bitum de la M. Ungaria precizând că şoferii săi ridicau marfa din Ungaria pe numele SC S.A.P. SRL Piteşti, iar pe avizul de însoţire a mărfii pe care şoferii îl aveau asupra lor, era menţionată SC S.A.P. SRL Piteşti.
Martorul descrie şi procedura de preluare şi achitare a contravalorii mărfii, respectiv arată că factura nu era înmânată şoferului şi că, după încărcarea mărfii, şoferul îi trimitea un mesaj în care îi spunea ce cantitate de marfa a încărcat, după care martorul M.I. îl suna pe inculpatul V.M.G. şi îi comunica cantitatea de marfă încărcată, urmând ca inculpatul V.M.G. să întocmească factură pe care i-o înmâna în zilele următoare.
Martorul a mai arătat că marfa era ridicată de şofer, fără ca acesta să aibă împuternicire din partea vreunei societăţi.
Martorul M.F.L., în declaraţia pe care a dat-o în instanţă a arătat că nu cunoaşte pe niciunul dintre inculpaţi, iar martorul D.L., arată că marfa i se aducea la sediul societăţii de către o societate de transport, pe factura emisă scriind SC S.A.P. SRL Piteşti, după care el efectua plata prin virament bancar, emiţând ordin de plată vizat de bancă, un exemplar al ordinului de plată trimitându-l la un număr de fax care îi era comunicat de persoana de la telefon.
Martorul a mai arătat că marfa nu era descărcată din maşină până când el nu o achita şi nu transmitea ordinul de plată vizat de bancă la numărul de fax indicat.
Martorul L.G. în declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală a arătat că în vara anului 2007 i-a cunoscut pe inculpatul C.P.S. şi pe persoana cu numele de G. (U.V.), cei trei stabilind să desfăşoare raporturi comerciale.
Martorul arată că inculpatul C.P.S. şi U.V. i-au livrat iniţial marfă pe numele societăţii V.A.N. SRL, plata fiind făcută prin virament bancar.
Ulterior, martorul a cumpărat marfă şi de la societatea al cărei reprezentant era U.V., respectiv SC G.E.C. SRL.
În ceea ce priveşte relaţia comercială cu SC S.A.P. SRL Piteşti, martorul arată că tot inculpatul C.P.S. şi U.V. l-au întrebat dacă doreşte să cumpere mărfuri industriale şi întrucât s-au înţeles cu privire la modalitatea de desfăşurare a relaţiilor comerciale, au început să-i sosească mărfuri, de data aceasta provenind de la SC S.A.P. SRL Piteşti.
Martorul a mai arătat că pe perioada derulării afacerii, inculpatul C.P.S. a venit însoţit de o persoană căreia îi spunea S. şi pe care l-a prezentat ca fiind patronul lui SC S.A.P. SRL Piteşti.
Martorul mai arată că tot de pe SC S.A.P. SRL Piteşti i-au fost livrate mărfuri de o altă persoană cu prenumele de C. ori Co., cu care s-a întâlnit în zona unui complex comercial, stabilind cu acesta să-i livreze mărfuri alimentare.
În declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei, martorul L. nu şi-a mai menţinut această din urmă susţinere, fără să poată explica atitudinea sa.
Martora M.Io. a arătat în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei faptul că inculpatul D.C.N. i-a spus că întreaga activitate desfăşurată pe SC S.A.P. SRL Piteşti de către el a fost făcută la cererea inculpatului C.P.S., acesta fiind cel care îl contacta pe inculpatul D.C.N.
Martora a mai arătat că nu cunoaşte cu exactitate cine beneficia de sumele de bani pe care inculpatul D.C.N. le scotea din bancă, însă inculpatul D.C.N. i-a spus că inculpatul C.P.S. îi cerea să îndeplinească diferite activităţi întrucât aşa a spus inculpatul V.M.G.
Tot martora a mai arătat că ştie de la inculpatul D.C.N. faptul că banii scoşi din contul SC S.A.P. SRL Piteşti erau daţi atât inculpatului C.P.S. cât şi inculpatului V.M.G., cu precizarea că inculpatul C.P.S. era cel care îl suna pe D.C.N. şi îi cerea să meargă la bancă, cât şi numiţilor U.V. şi L.G.
Martora confirmă faptul că inculpatul C.P.S. era însoţit aproape tot timpul de U.V., fără să.poată preciza dacă sumele de bani pe care inculpatul D.C.N. le preda inculpatului C.P.S. erau pentru el sau pentru U.V.
Martora a mai arătat că a existat o împrejurare în care inculpatul V.M.G. a venit în domiciliul său fără să cunoască cu exactitate scopul acestei vizite, precizându-i însă că inculpatul V.M.G. i-a cerut inculpatului D.C.N. să-i semneze şi să-i ştampileze mai multe hârtii în alb.
Martorul B.L.C. a arătat în declaraţia pe care a dat-o în faţa instanţei, că a fost contactat de către inculpatul C.P.S. în vara anului 2008, stabilind să desfăşoare relaţii comerciale având ca obiect comercializarea de produse alimentare.
Mărfurile erau primite de către martor din partea SC S.A.P. SRL Piteşti iar ca procedură martorul arată că emitea comanda prin telefon, după care marfa îi era livrată la sediul societăţii, martorul mergând să depună banii în bancă reprezentând contravaloarea facturii, după care îl suna pe inculpatul C.P.S. căruia îi comunica faptul că a achitat marfa.
Martorul a mai arătat că au fost situaţii în care îi comunica martorei P.L. faptul că a achitat marfa, persoană ce avea calitatea de contabil la SC G.E.C. SRL.
S-a dispus de către instanţă efectuarea unui raport de expertiză contabilă cu obiectivele precizate în încheierea de şedinţă.
Având în vedere declaraţia inculpatului D.C.N. care recunoaşte săvârşirea faptei, declaraţie ce se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu o parte din declaraţiile pe care inculpatul C.P.S. le-a dat în faza de urmărire penală, cu nota de constatare nr. 4057/AG din 20 iulie 2009 a Gărzii Financiare Argeş, cu raportul de constatare tehnico-ştiintifică financiar contabilă, cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică, cu raportul de expertiză contabilă precum şi cu celelalte înscrisuri aflate la dosar, tribunalul a înlăturat ca neadevărate declaraţiile pe care inculpaţii V.M.G., C.P.S. şi T.S. le-au dat pe parcursul procesului penal şi a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În fapt, în cursul anului 2008 inculpatul V.M.G. împreună cu inculpatul T.S. s-au deplasat la Camera de Comerţ şi Industrie Argeş în vederea depunerii documentaţiei necesară pentru autorizarea funcţionării SC S.A.P. SRL Piteşti, ocazie cu care s-au întâlnit cu martorul C.G., iar la data de 24 iunie 2008 această societate a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, avându-l ca unic asociat şi administrator pe inculpatul T.S., care ulterior, la rândul său, în data de 14 august 2008, pe baza unui mandat general, l-a împuternicit pe inculpatul D.C.N. să se ocupe şi acesta din urma de administrarea societăţii în cauză.
Astfel, analizând probele administrate în cauză, tribunalul arată că inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. au hotărât să deruleze relaţii comerciale frauduloase şi în acest sens i-au contactat pe inculpaţii T.S. şi D.C.N. pentru ca o eventuală răspundere penală să se răsfrângă numai asupra acestora. Este adevărat că din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză rezultă faptul că nu doar inculpaţii trimişi în judecată au derulat relaţii comerciale frauduloase în numele SC S.A.P. SRL ci şi alte persoane, faţă de care însă, a fost disjunsă urmărirea penală.
Tribunalul a reţinut în acest sens declaraţia martorului C.G.
În faţa instanţei, martorul C.G. a arătat că toată corespondenţa primită pe numele SC S.A.P. SRL Piteşti o trimitea inculpatului V.M.G., prin intermediul unei cunoştinţe comune, împrejurare ce dovedeşte implicarea totală a inculpatului V.M.G. în desfăşurarea activităţii comerciale a SC S.A.P. SRL Piteşti.
Din întreg ansamblu probator administrat în cauză a rezultat, în susţinerea tribunalului, că sub coordonarea directă a inculpatului V.M.G., asocierea infracţională a achiziţionat bunuri din spaţiul intracomunitar de la o serie de operatori economici, respectiv din Bulgaria şi Ungaria (M.M.O. Ungaria, T.C.G. Ungaria, P. Bulgari, V.K.E. Bulgaria) cât şi din spaţiul naţional, însă nu au înregistrat şi declarat aceste operaţiuni comerciale, iar pentru a justifica organelor fiscale provenienţa bunurilor comercializate pe plan naţional, au declarat, în mod nereal, faptul că s-au efectuat achiziţii interne de mărfuri, însă de la firme ce s-au dovedit a avea un comportament fiscal disimulat, de tip fantomă, prejudiciind în acest mod (prin neînregistrare, neevidenţiere şi nedeclarare) bugetul de stat cu suma totală de 7.022.575,85 RON, reprezentând T.V.A. sustras în sumă de 4.689.176,83 RON şi impozit pe profit sustras în sumă de 2.333.399,02 RON.
Astfel, în anul 2008 SC S.A.P. SRL Piteşti a efectuat achiziţii intracomunitare în valoare de 1.770.436 RON în perioada de la înfiinţare până la 31 decembrie 2008, respectiv în perioada 01 iulie 2008 - 30 septembrie 2008, a efectuat achiziţii intracomunitare de la operatorul economic ungar M.M.O., constând în produse bituminoase în valoare de 1.518.816 RON, iar în perioada 30 septembrie 2008 - 31 decembrie 2008 a efectuat achiziţii intracomunitare în valoare de 251.620 RON de la operatorul economic ungar M.M.O., constând în produse bituminoase, precum şi de la operatorul economic bulgar P. BG constând în produse alimentare în valoare totală de 132.196 RON.
În trim. 3 al anului 2008 SC S.A.P. SRL Piteşti a achitat către furnizorul ungar M.M.O. suma totală de 421.125 euro, sumă ce provine din conversia valutară a sumelor în RON încasate de către SC S.A.P. SRL Piteşti de la SC V.G.M.E. SRL Piteşti, în contul bancar nr. B1.
Faptul că adevăratul beneficiar al achiziţiilor intracomunitare era inculpatul V.M.G. prin SC V.G.M.E. SRL Piteşti, rezultă - arată tribunalul - şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţii în care se arată că beneficiarii ulteriori ai acestor mărfuri au cunoscut iniţial că raporturile comerciale le vor desfăşura cu SC V.G.M.E. SRL Piteşti şi că doar în momentul în care au fost sunaţi de către şoferi au aflat că societatea care de fapt ridica mărfurile din Ungaria era SC S.A.P. SRL Piteşti şi nu SC V.G.M.E. SRL Piteşti.
Aceeaşi martori arată însă că de fapt, marfa era facturată ulterior pe numele SC V.G.M.E. SRL Piteşti şi nu pe numele SC S.A.P. SRL Piteşti.
În ceea ce priveşte aceste achiziţii intracomunitare, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că SC S.A.P. SRL Piteşti a fost constituită în principal pentru efectuarea unor astfel de achiziţii având drept scop eludarea la plată a taxei pe valoarea adăugată, rezultată din comercializarea ulterioară a acestora pe plan naţional, lucru dovedit prin faptul că inculpaţii D.C.N. şi T.S. cu complicitatea inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S., deşi aveau obligaţia legală de a declara organelor fiscale aceste operaţiuni, nu au depus declaraţiile 390, tocmai pentru a întârzia verificările financiar fiscale ale autorităţilor române cunoscând faptul că aceste operaţiuni sunt strict monitorizate de către Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală prin unităţile sale teritoriale.
Întreaga activitate economică derulată în plan extern cu operatorii economici din Ungaria şi Bulgaria a fost reconstituită pe baza schimbului reciproc de informaţii dintre autorităţile fiscale române şi autorităţile fiscale bulgare şi ungare, prin intermediul formularelor S. 2004 precum şi raportat la operaţiunile derulate prin conturile bancare deschise de SC S.A.P. SRL Piteşti.
Pentru a crea o aparenţă de legalitate a operaţiunilor comerciale desfăşurate pe teritoriul României, SC S.A.P. SRL a declarat, pentru anul 2008 că a efectuat achiziţii de la furnizori interni în sumă totală (fără T.V.A.) de 17.991.230 RON, cu un T.V.A. aferent de dedus în sumă de 3.418.347 RON, adică în total suma de 21.409.577 RON, înscriind ca şi furnizori următoarele societăţi comerciale:
- SC B.G. 2003 SRL, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală, (fără T.V.A.) de 1.179 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 224 RON;
- SC P. SA, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală (fără T.V.A.) de 1.888.639 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 358.841 RON;
- SC S. SRL, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală (fără T.V.A.) de 4.122.327 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 783.259 RON - cu menţiunea suplimentară că SC S. SRL figurează ca furnizor la două poziţii distincte, ca urmare a înscrierii a două coduri diferite (din care însă unul este greşit);
- SC V.A.E. SRL, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală (fără T.V.A.) de 324.902 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 61.731 RON;
- SC T.P.I. SRL, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală (fără T.V.A.) de 61.005 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 11.591 RON;
- SC P.M. 2007 SRL, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală (fără T.V.A.) de 2.725.933 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 517.925 RON;
- SC L.P.C. SRL, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală (fără T.V.A.) de 8.813.833 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 1.674.628 RON;
- SC G.T. SRL, cu achiziţii înscrise în declaraţia informativă 394 în sumă totală (fără T.V.A.) de 53.412 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 10.148 RON.
Cu toate acestea, s-a stabilit faptul că unii furnizori au fost declaraţi în mod fictiv că au livrat mărfuri către SC S.A.P. SRL Piteşti, tocmai pentru a ascunde operaţiunile intracomunitare şi pentru a determina diminuarea taxei pe valoarea adăugată ce trebuia colectată şi a impozitului pe profit rezultat din comercializarea ulterioară a acestor mărfuri, aşa cum este cazul: SC P. SA, SC S. SRL, SC. P.M. 2007 SRL SC L.P.C. SRL, SC G.T. SRL, societăţi care nu au derulat operaţiuni economice cu societatea anterior menţionată, fapt întărit de inexistenţa facturilor fiscale de livrare, a decontărilor în numerar sau bancare ori evidenţierea în declaraţiile 394 a SC S.A.P. SRL ca şi client al acestora. O mare parte dintre aceste societăţi s-au dovedit a fi inactive din punct de vedere economic, iar unele cu un comportament disimulat de tip fantomă.
Singurele operaţiuni pentru care s-a conferit caracter de deductibilitate şi au fost avute în vedere la diminuarea TVA-ului şi a impozitului pe profit, din masa veniturilor totale realizate certificate de operaţiunile de cont bancar, au fost cheltuielile efectuate cu mărfurile aprovizionate de la SC B.G. 2003 SRL, SC V.A. SRL, SC T.P.I. SRL şi SC A.T.S. SRL.
La nivelul anului 2008 SC S.A.P. SRL a efectuat livrări de mărfuri către următoarele societăţi comerciale:
- în perioada 04 iulie 2008 - 31 octombrie 2008, în valoare totală (fară T.VA.) de 2.180.104,34 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 414.220 RON, adică în total suma de 2.594.324,34 RON către SC V.G.M.E. SRL
- La data de 08 septembrie 2008 au fost livrate mărfuri către SC N.M.A. SRL, în sumă totală (fără T.V.A.) de 8.398.950 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 1.595.800 RON,
- către SC V.A.E. SRL în valoare totală (fără T.V.A.) de 406.600 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 77.254 RON,
- către SC C.B. SRL în valoare totală (fără T.V.A.) de 875.828 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 166.407 RON,
- către SC E.I.G. SRL în valoare totală (fără T.V.A.) de 1.754.592,52 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 333.373 RON,
- către SC H.S. SRL în valoare totală (fără T.V.A.) de 252.097,57 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 47.899 RON,
- către SC G.E.C. 2006 SRL în valoare totală (fără T.V.A.) de 1.955.454,2 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 371.536,2 RON,
- către SC U. SRL Brăila, în sumă totală (fără T.V.A.) de 47.300 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 8.987 RON,
- către SC H.I. SRL, în valoare (fără T.V.A.) de 59.114,88 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 11.231,83 RON,
- către SC D.O.S. SRL Piteşti, în valoare totală (fără T.V.A.) de 151.480 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 28.781 RON.
A rezultat astfel, că la nivelul anului 2008, SC S.A.P. SRL Piteşti a colectat TVA-ul consemnat în facturile de livrare în sumă totală de 3.055.479,03 RON, T.V.A. care însă a fost diminuat cu T.V.A. deductibil aferent cheltuielilor efectuate şi dovedite cu documente fiscale în acest sens, rezultând astfel T.V.A. sustrasă şi neachitată bugetului de stat în sumă de 2.992.425,83 RON.
La nivelul anului 2008, conform documentelor contabile existente la dosarul cauzei, SC S.A.P. SRL a realizat venituri în sumă totală (fără T.V.A.) de 16.081.522,47 RON, din care s-au scăzut contravaloarea mărfurilor achiziţionate din plan intern şi internaţional - 2.102.296,62 RON, rezultând astfel un impozit pe profit sustras de la plată în cuantum de 2.236.676 RON.
În anul 2009, conform raportărilor efectuate în V.T.E.S. s-a stabilit faptul că SC S.A.P. SRL Piteşti a efectuat achiziţii intracomunitare de bunuri în sumă de 946.109 RON din care de la operatorul ungar T.N. cod valid T.V.A. - în sumă de 59.485 RON, iar de la operatorul bulgar P. BG, cod valid T.V.A.- în sumă de 886.624 RON, achiziţii care nu au fost declarate autorităţilor fiscale române şi au fost comercializate pe plan naţional şi ulterior, disimulate prin declararea în mod fictiv că acestea ar fi fost achiziţionate de la societăţi comerciale de pe plan naţional, ce s-au dovedit a avea un comportament de tip fantomă"" ori ai căror administratori sau reprezentanţi legali nu au recunoscut derularea operaţiunilor comerciale în cauză.
În cursul anului 2009, conform documentelor existente la dosarul cauzei, s-a constatat faptul că SC S.A.P. SRL Piteşti a achiziţionat bunuri de pe plan intern de la SC E.I. SRL (220.665 RON cu T.V.A. aferent în sumă de 41.926 RON), SC V.A.N. (8.398.950 RON fără TVA), precum şi de la A.V.A.S. Bucureşti (88.832,25 RON din care TVA aferent 14.346, 89 RON).
În continuare, tribunalul arată că motivul pentru care cei ce au lucrat în numele şi pentru SC S.A.P. SRL nu au procedat la declararea în mod real a furnizorilor de bunuri şi servicii a fost tocmai pentru a împiedica efectuarea unor verificări fiscale încrucişate specific acestui domeniu de activitate, astfel că o serie de furnizori de bunuri nu au putut fi identificaţi, deşi SC S.A.P. SRL Piteşti a valorificat în concret, probat de decontările bancare bunuri şi servicii. În acest sens, este de menţionat comercializarea la data de 02 aprilie 2009 de către SC S.A.P. SRL Piteşti a unui buldoexcavator către SC G.E.C. 2006 SRL în sumă de 117.000 RON pentru care nu a fost identificată "factură de intrare la SC S.A.P. SRL, însă contravaloarea facturii de livrare a fost achitată de către client în contul bancar al SC S.A.P. SRL Piteşti.
Faptul că SC S.A.P. SRL nu a condus evidenţă contabilă conform dispoziţiilor Legii nr. 82/1991 rep. Şi că evidenţele contabile au fost constituite pro-cauza a rezultat din declaraţia martorului V.N.B.
Astfel, tribunalul a reţinut că documentele fiscale obligatorii ce trebuiau întocmite de SC S.A.P. SRL Piteşti şi depuse la organele fiscale au fost constituite după luna septembrie a anului 2009, la aproximativ 5 luni de zile de la termenul legal de depunere, documente în care nu se regăseau contractele externe de livrări de bunuri obţinute prin intermediul formularelor SC A. 2004 de la autorităţile fiscale ungare şi bulgare, menţionând că ponderea documentelor justificative de achiziţii mărfuri prezentate acestui contabil au constituit-o borderourile de achiziţii mărfuri şi vizau achiziţii de la persoane fizice de cereale, în speţă grâu şi porumb.
De asemenea, tribunalul a reţinut că la nivelul anului 2009, SC S.A.P. SRL Piteşti a livrat mărfuri către următoarele societăţi comerciale:
- către SC C.B. SRL Miercurea Ciuc, livrări în sumă totală (fără T.V.A.) de 248.847 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 47.281 RON,
- către SC E.I.G. SRL Bucureşti, sumă totală (fără T.V.A.) de 47.740 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 9.071 RON,
- către clientul SC G.E.C. 2006 SRL, în valoare (fără T.V.A.) de 98.319 RON, cu un T.V.A. aferent în sumă de 18.681 RON,
- către clientul SC D.O.S. SRL, factura de stornare din 05 martie 2009, cu o valoare (fără T.V.A.) de - 151.480 RON, şi un T.V.A. aferent în sumă de 28.781 RON.
- către SC V.G.M.E. SRL prin SC G.C.E. livrări (autocisterne) în sumă de 397.800 RON, (fără T.V.A.) cu un T.V.A. aferent de colectat în sumă de 75.582 RON.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică precum şi din raportul de expertiză contabilă a rezultat că SC S.A.P. SRL Piteşti a obţinut venituri şi din comercializarea produselor achiziţionate de la SC V.A.N. SRL, în sumă totală de 231.698 RON (fără T.V.A.) precum şi din comercializarea fără forme legale a mărfurilor provenite de la SC E.I. SRL, prin aplicarea unui adaos comercial de 5% respectiv venituri (fără T.V.A.) în sumă totală de 231.698 RON.
A rezultat astfel că la nivelul anului 2009 au fost realizate venituri totale în sumă de 9.224.133,58 RON, cheltuieli deductibile fiscal în sumă totală de 8.619.614,68 RON, adică un profit impozabil în sumă de 604.518,9 RON (9.224.133,58 RON - 8.619.614,68 RON), căruia îi corespunde un impozit pe profit sustras de la declararea fiscală şi, implicit, de la plată în sumă de 96.723,02 RON (respectiv 604.518,9 RON * 16%), precum şi T.V.A. sustras de la declararea fiscală şi, implicit, de la plată - ca urmare a operaţiunilor efectuate în anul 2009 - în cuantum de 1.696.751 RON, stabilit ca diferenţă între T.V.A. colectat (respectiv de 1.752.585,38 RON) şi T.V.A. deductibil (respectiv de 55.834,37 RON).
Faptul că adevăraţii beneficiari şi coordonatori ai activităţii desfăşurată în numele SC S.A.P. SRL Piteşti, de către inculpaţii D.C.N. şi T.S. au fost inculpaţii C.P.S. şi V.M.G., precum şi persoana cu numele de U.V., rezultă - constată tribunalul - din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, din declaraţia inculpatului D.C.N. precum şi din conţinutul convorbirilor purtate între inculpaţi şi interceptate în baza autorizaţiilor emise de instanţă.
În acest sens, prima instanţă a reţinut şi faptul că la indicaţia şi sub îndrumarea inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S., inculpatul D.C.N. a întocmit în fals borderouri de achiziţie de mărfuri în numele SC S.A.P. SRL Piteşti, în scopul de a retrage din contul societăţii diferite sume de bani, sume pe care inculpatul D.C.N. le dădea în incinta băncilor sau în apropierea acestora fie inculpaţilor C.P.S. şi V.M.G., fie numitului U.V.
Astfel, inculpaţii şi-au însuşit în mod nejustificat din conturile bancare ale SC S.A.P. SRL Piteşti, suma totală de 8.285.151 RON, sumă din care inculpatul D.C.N. a retras 7.866.451 RON iar inculpatul T.S. suma de 418.700 RON.
De reţinut, a arătat în continuare tribunalul, este faptul că inculpatul C.P.S. avea calitatea de angajat al numitului U.V. şi că din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că aceştia erau aproape tot timpul împreună, inculpatul D.C.N. neputând să precizeze dacă sumele pe care le înmâna inculpatului C.P.S., rămâneau la acesta sau ajungeau la U.V.
Inculpatul V.M.G., cu sprijinul celorlalţi membrii ai asocierii infracţionale a coordonat întreaga activitate de achiziţie bitum rutier de la M.M. Ungaria, asigurând transportul şi comercializarea ulterioară a acestor mărfuri către SC A.W.P. SRL Piteşti. Toate aceste operaţiuni au fost efectuate în beneficiul SC V.G.M.E. SRL în sensul că, în perioada 04 iulie 2008 - 31 octombrie 2008, a înregistrat în contabilitate un număr de 50 de facturi fiscale emise de către SC S.A.P. SRL Piteşti de achiziţie bitum rutier pentru care această societate trebuia să achite către bugetul de stat următoarele taxe şi impozite respectiv: T.V.A. în sumă de 414.220 RON (T.V.A. aferent achiziţiilor intracomunitare nedeclarate şi neînregistrate de către SC S.A.P. SRL Piteşti) şi impozit pe profit în sumă de 86.698 RON (ca diferenţă în valoarea totală a mărfurilor achiziţionate din Ungaria - 1.638.240 RON (fără T.V.A.) şi valoarea mărfurilor comercializate pe plan naţional - 2.180.104,43 RON (fără T.V.A.). Din acest considerent, prejudiciul adus bugetului de stat prin acest circuit comercial de către SC S.A.P. SRL Piteşti este în cuantum de 500.918 RON, Ia care se adaugă suma de 127.549,3 RON (aferentă tranzacţiilor de la A.V.A.S.), rezultând astfel un prejudiciu total în cuantum de 628.467,30 RON, beneficiarul direct al acestor taxe şi impozite sustrase de la plată fiind SC V.G.M.E. SRL Piteşti, societate în care inculpatul V.M.G. avea calitatea de asociat şi administrator.
În ceea ce priveşte relaţia comercială derulată cu SC N.M.A. SRL tribunalul a reţinut că în declaraţia informativă 394 sunt înscrise livrări în sumă de 8.398.950 RON cu un TVA aferent în sumă de 1.595.800 RON, adică în total suma de 9.984.750 RON sumă ce corespunde celei înscrisă în factura din 08 septembrie 2008 reprezentând livrarea de tuburi electronice de diverse tipuri şi dimensiuni.
Această factură a fost înregistrată în evidenţa contabilă a SC N.M.A. SRL iar pentru recepţionarea bunurilor achiziţionate cu această factură a fost întocmită nota de intrare şi recepţie marfa din 08 septembrie 2009, fără a se completa detaliat rubrica de denumire a produselor, acestea fiind înscrise pe tipuri de tuburi în anexa facturii compusă din 5 pagini, fiecare purtând semnătura şi ştampila SC S.A.P. SRL Piteşti.
La 2 zile după achiziţionarea bunurilor (tuburi electronice), SC N.M.A. SRL livrează aceste produse cu factura fiscală din 10 septembrie 2008 către SC V.A.N. SRL la preţurile şi valoarea de achiziţie de la SC S.A.P. SRL Piteşti, fără nici un adaos comercial.
De precizat este faptul că SC V.A.N. începând cu 18 august 2008, se afla sub incidenţa Legii nr. 85/2006, astfel că potrivit art. 160 alin. (1) şi (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003, furnizorul de mărfuri către această societate avea obligaţia să înscrie pe facturile emise pentru livrările de bunuri menţiunea „taxare inversă" fără să înscrie taxa aferentă.
Tribunalul a reţinut că SC N.M.A. SRL nu poate invoca faptul că nu a cunoscut la data livrării bunurilor starea de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva V.A.N. SRL, având în vedere că este asociată cu 50 % la această societate.
De asemenea, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că în final SC V.A.N. SRL a livrat bunurile achiziţionate de la SC N.M.A. SRL cu factura fiscală din 10 septembrie 2008 către SC S.A.P. SRL Piteşti la valoarea de achiziţie, fără însă a mai calcula şi înscrie TVA pe factura de vânzare.
Inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. au susţinut pe parcursul întregului proces penal că în mod greşit s-a reţinut în sarcina SC S.A.P. SRL Piteşti obligaţia la plată către stat a sumelor rezultate din această operaţiune comercială, întrucât în fapt, această operaţiune nu a fost reală iar mărfurile nu s-au predat în realitate, fiind de fapt un artificiu economic pentru a ajuta societăţile comerciale administrate de P.C.
Tribunalul a apreciat însă că în mod corect s-a reţinut de către raportul de expertiză contabilă ca prejudiciu adus statului şi sumele rezultate din această operaţiune comercială pe. care SC S.A.P. SRL Piteşti a avut-o cu cele două societăţi comerciale, întrucât din punct de vedere contabil aceste mărfuri au existat în stocul SC S.A.P. SRL Piteşti, mărfuri care din moment ce nu mai există în inventarul acestei societăţi, rezultă că au fost comercializate.
Faptul că inculpaţii au fost de acord să procedeze în acest fel, este de natură a-i obliga la plata sumelor datorate de SC S.A.P. SRL Piteşti către stat, conform normelor legale.
Atâta timp cât SC S.A.P. SRL Piteşti a emis factură potrivit căreia a vândut aceste mărfuri pentru ca ulterior să fie întocmit ordinul de compensare nr. l, ordin potrivit căruia aceste mărfuri au intrat din nou în stocul SC S.A.P. SRL Piteşti şi câtă vreme aceste mărfuri nu se regăsesc în patrimoniul, acestei societăţi, tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reţinut în raportul de expertiză contabilă sumele datorate statului de SC S.A.P. SRL Piteşti ca urmare a desfăşurării acestor raporturi comerciale.
Faptul că inculpatul V.M.G. a fost cel care a urmărit să se folosească de către SC S.A.P. SRL Piteşti în obţinerea unor avantaje patrimoniale directe este probată - susţine tribunalul - şi cu aceea că, la data de 14 august 2008, SC V.G.M.E. SRL a încasat de la SC S.A.P. SRL suma de 349.000 RON cu titlul, contravaloare factură nr. 16, nr. 23, nr. 24, fără a fi identificate documente fiscale emise în acest sens şi fără ca această sumă să fie restituită SC S.A.P. SRL Piteşti.
Acest aspect, potrivit căruia SC S.A.P. SRL Piteşti ar fi dispus de o astfel de sumă de bani, nu poate fi reţinut - consideră tribunalul - având în vedere faptul că societatea a fost înfiinţată la data de 02 iulie 2008, iar la data de 07 iulie 2008 a încheiat contractul de livrare produse cu SC M. Hungarian oil and gas public limited company, primele livrări în acest sens generatoare de venituri având loc începând cu data de 15 iulie 2008.
De asemenea, la data de 03 martie 2009, SC V.G.M.E. SRL datora către SC S.A.P. SRL Piteşti suma de 50.394,34 RON iar în documentele existente la dosarul cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să ateste intenţia de plată sau demersurile de încasare ale sumei respective.
Totodată, nu s-au regăsit documente sau înscrisuri din care să rezulte returnarea sumei de 349.000 RON primită de SC V.G.M.E. SRL de la SC S.A.P. SRL Piteşti.
Tribunalul a reţinut de asemenea, că la data de 14 ianuarie 2009 A.V.A.S. a organizat o licitaţie, licitaţie la care a participat şi SC S.A.P. SRL Piteşti prin D.C.N. acesta arătând că s-a deplasat la sediul A.V.A.S. împreună cu un angajat al inculpatului V.M.G., întrucât nu cunoştea ce anume trebuia să facă şi care erau procedurile ce urmau a se desfăşura.
În urma licitaţiei care a fost reluată în data de 10 februarie 2009, SC S.A.P. SRL Piteşti a achiziţionat două semiremorci cisternă pentru transport bitum, la preţul total de 26.545 dolari S.U.A., echivalentul sumei de 88.832,25 RON din care TVA aferent în sumă de 14.346,89 RON.
În confirmarea procesului verbal de licitaţie din 10 februarie 2009 A.V.A.S. a emis către SC S.A.P. SRL Piteşti factura fiscală din 10 februarie 2009, pentru suma anterior menţionată.
Contravaloarea acestei facturi a fost achitată după cum urmează:
- suma de 21.309 RON la data de 13 ianuarie 2009, din contul bancar al SC S.A.P. SRL Piteşti deschis la Banca T., sumă ce provine din suma totală de 52.000 RON încasată de SC S.A.P. SRL Piteşti de la SC V.G.M.E. SRL la data de 13 ianuarie 2009:
- suma de 50.814,88 RON achitată de SC V.G.M.E. SRL conform O.P. nr. P1 din 09 martie 2009 pe care este înscris drept beneficiar A.V.A.S. şi pe care se menţionează că plata se efectuează la ordinul SC S.A.P. SRL Piteşti;
- suma de 14.346,89 RON achitată de SC V.G.M.E. SRL conform O.P. nr. P2 din 09 martie 2009, pe care este înscris drept beneficiar A.V.A.S. şi pe care de asemenea, se menţionează că plata se efectuează la ordinul SC S.A.P. SRL Piteşti.
Prin urmare, bunurile achiziţionate de SC S.A.P. SRL Piteşti de la A.V.A.S. au fost plătite în mod efectiv de SC V.G.M.E. SRL, deşi SC V.G.M.E. SRL a prezentat factura din 20 aprilie 2009 conform căreia a achiziţionat 2 semiremorci de transport bitum în valoare de 397.800 RON şi cu un T.V.A. aferent în sumă de 75.582 RON de la SC G.C.E. SRL.
La organul de control fiscal inculpatul V.M.G. a prezentat o factură de provenienţă de la SC G.C.E. SRL, iar la Serviciul Public Comunitar Regim Permise şi Înmatriculări Vehicule Argeş a prezentat o factură fiscală ca şi cum SC V.G.M.E. SRL ar fi achiziţionat bunurile în cauză de la A.V.A.S. deşi, în realitate, conform documentaţiei înaintate de către această ultimă instituţie, bunurile respective au fost adjudecate, în cadrul procedurii de licitaţie, de către SC S.A.P. SRL Piteşti.
Inculpatul V.M.G. este nesincer în indicarea persoanei cu care a negociat relaţiile de afaceri şi care a reprezentat SC S.A.P. SRL. Astfel, în faţa organelor de control fiscal a precizat faptul că cel cu care a negociat efectiv a fost T.S., modalitatea de contract fiind cea telefonică, iar livrarea se făcea ori de câte ori avea nevoie de mărfuri, în timp ce, în faţa organelor de urmărire penală acesta a susţinut că s-a întâlnit cu T.S. o singură dată şi anterior constituirii firmei, iar relaţiile s-au derulat în baza unui contract comercial.
Mai mult decât atât, T.S. a precizat că nu l-ar cunoaşte pe V.M.G.
Referitor la aceste aspecte, relevantă este şi declaraţia martorului M.I. dată în cauză la data de 06 mai 2011.
Conform adresei întocmite de R.I. Bank - Sucursala Piteşti şi înregistrată, din 19 august 2009 (onsolida a documentelor anexate acesteia), a rezultat următoarele:
- SC S.A.P. SRL a deschis la onsolidat unitate bancară, în data de 20 octombrie 2008, contul bancar nr. RO-xxx;
- conform cererii de deschidere a contului în cauză, precum şi a fişei specimenelor de semnătură, singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni pe acest cont era D.C.N., în baza procurii autentificate din 14 august 2008 de către B.N.P. I.C. În context se impune însă menţiunea că, aşa cum rezultă din actele constitutive ale SC S.A.P. SRL, inculpatul D.C.N. nu avea calitatea nici de asociat, nici de administrator al firmei;
- din contul bancar anterior menţionat, în perioada 24 octombrie 2008 - 30 decembrie 2008, au fost onsolidat un număr de 27 de operaţiuni onsolidat de retragere de numerar, în valoare totală de 1.794.100 RON, sub motivaţia «ach. onsol»;
- de asemenea, tot din contul bancar anterior menţionat, dar în perioada 04 ianuarie 2009 - 06 mai 2009, au fost onsolidat un număr de 37 de operaţiuni onsolidat de retragere de numerar, în valoare totală de 3.754.960 RON, sub motivaţia «ach. onsol»;
În concluzie, suma retrasă în numerar din contul bancar nr. RO-xxx deschis la R.I. Bank - suc. Piteşti, în perioada 2008 - 2009, de către inculpatul D.C.N. a fost de 5.549.060 RON.
Conform adresei întocmite de Banca T. şi înregistrată din 18 august 2009 (onsolida a documentelor anexate acesteia), rezultă următoarele:
- SC S.A.P. SRL a deschis la onsolidat unitate bancară, în data de 31 iulie 2008, contul bancar nr. RO-zzz;
- conform cererii de deschidere a contului în cauză, precum şi a fişei specimenelor de semnătură, onsoli, singura persoană împuternicită să efectueze operaţiuni pe acest cont era inculpatul T.S., pentru ca, ulterior, la data de 19 august 2008 a fost împuternicit să lucreze pe acest cont şi inculpatul D.C.N., în baza procurii autentificate din 14 august 2008 de către B.N.P. I.C. În context se impune însă menţiunea că, aşa cum rezultă din actele constitutive ale SC S.A.P. SRL, asociat unic şi administrator al firmei era doar inculpatul T.S.;
- din contul bancar anterior menţionat, în perioada 01 august 2008 - 19 august 2008, au fost onsolidat un număr de 14 operaţiuni onsolidat de retragere de numerar, de către inculpatul T.S., în valoare totală de 418.700 RON, sub motivaţia «ach. materii prime sau onsolid»;
- de asemenea, tot din contul bancar anterior menţionat, dar în perioada 01 septembrie 2008 - 24 decembrie 2008, au fost onsolidat un număr de 28 de operaţiuni onsolidat de retragere de numerar, de către inculpatul D.C.N., în valoare totală de 1.808.200 RON, sub motivaţia «ach. materii prime sau onsolid»;
- ulterior, din contul bancar anterior menţionat, dar în perioada 13 ianuarie 2009 - 27 februarie 2009, au fost onsolidat un număr de 9 operaţiuni onsolidat de retragere de numerar, de către inculpatul D.C.N., în valoare totală de 509.781 RON, sub motivaţia «ach. materii prime sau onsolid».
În concluzie, suma totală retrasă în numerar din contul bancar nr. RO-zzz deschis la Banca T. - Sucursala Piteşti, în perioada 2008 - 2009, a fost de 2.736.681 RON, din care inculpatul D.C.N. a retras suma de 2.317.981 RON, iar inculpatul T.S. a retras suma de 418.700 RON.
Din analiza retragerilor de numerar din conturile bancare ale SC S.A.P. SRL (deschise atât la R.I. Bank - suc. Piteşti, cât şi la Banca T. - suc. Piteşti) s-a constatat că marea majoritate a retragerilor de numerar (atât ca număr de operaţiuni, cât şi ca valoare a operaţiunilor - cu o pondere de aproximativ 95% din total) au fost onsolidat de inculpatul D.C.N., care, de asemenea, a fost atât împuternicit ca reprezentant legal al societăţii în cadrul achiziţiilor onsolidat de la A.V.A.S. în data de 10 februarie 2009, cât şi înscris ca onsolid pe numeroase facturi de livrare întocmite de SC S.A.P. SRL. Toate aceste elemente, luând în considerare onsolida succesiunea logică şi cronologică a acestora, conduc la certitudinea că inculpatul D.C.N. a acţionat ca un administrator de facto al SC S.A.P. SRL.
Suma totală retrasă în numerar din conturile bancare ale SC S.A.P. SRL (onsolidat de 8.285.741 RON) este superioară chiar şi sumei determinate a impozitelor şi taxelor sustrase de la declararea onsol şi, implicit, de la plata către bugetul general onsolidate (onsolidat de 7.022.575,85 RON), arată tribunalul.
Scopul operaţiunilor comerciale, derulate în perioada iulie 2008 - aprilie 2009 de SC S.P.A. SRL, a fost onso de a se sustrage de la declararea onsol şi, implicit, plata obligaţiilor onsol (stabilite prin prezentul raport de constatare la suma de 7.022.575,85 RON) şi însuşirea în numerar de către inculpaţi şi învinuiţi a sumelor de bani astfel rezultate, onsolida a celor care ar fi trebuit să fie achitate către bugetul general onsolidate sub forma impozitelor şi taxelor aferente.
Implicarea inculpaţilor C.P.S. şi V.M.G. în desfăşurarea relaţiilor comerciale a SC S.A.P. SRL a rezultat de asemenea din conţinutul unor convorbiri telefonice purtate între inculpaţi, aflate la dosarul de urmărire penală.
În continuare, tribunalul arată că, având în vedere faptul că pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005, subiectul activ trebuie să fie calificat, respectiv poate avea calitatea de subiect activ persoana care. avea obligaţia potrivit legii de a evidenţia în .actele contabile operaţiunile comerciale desfăşurate şi de a se achita cu sumele respective către stat, precum şi faptul că inculpaţii C.P.S. şi V.M.G. au fost persoanele sub îndrumarea cărora a fost desfăşurată întreaga activitate a SC S.A.P. SRL Piteşti şi care au beneficiat de sumele rezultate din derularea raporturilor comerciale de către această societate comercială, în temeiul dispozrtiilor art. 334 C. proc. pen., se va impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. în infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen., art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În acelaşi sens a precizat că în situaţia în care o persoană deşi efectuează acte de autor însă nu are calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al infracţiunii, acesta are calitatea de complice la săvârşirea faptei respective.
În drept - a considerat tribunalul - faptele inculpaţilor C.P.S., V.M.G., T.S. şi D.C.N. de a iniţia constituirea unei asocieri şi de a se fi asociat în vederea săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani, în ceea ce priveşte operaţiunile comerciale frauduloase derulate în perioada 2008 - 2009, prin intermediul SC S.A.P. SRL Piteşti întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.
Faptele inculpaţilor C.P.S. şi V.M.G. care în perioada 2008 - 2009 au realizat venituri prin coordonarea întregii activităţi a SC S.A.P. SRL Piteşti, venituri ce nu au fost declarate organului fiscal şi nu au fost evidenţiate în actele contabile de către inculpaţii T.S. şi D.C.N., care totodată au evidenţiat şi operaţiuni fictive în evidenţele contabile cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpaţilor T.S. şi D.C.N. care în perioada 2008 - 2009, în calitate de asociat unic şi respectiv aclministrator al SC S.A.P. SRL Piteşti, au realizat venituri în numele acestei societăţi, pe care nu le-au declarat la organul fiscal, nu le-au evidenţiat în acte contabile, ori în alte documente legale, respectiv au evidenţiat operaţiuni fictive în evidenţele contabile, scopul fiind sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi producerea unui prejudiciu bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpaţilor C.P.S., V.M.G., T.S. şi D.C.N. care în perioada 2008 - 2009, prin folosirea unor documente falsificate, în speţă borderouri de achiziţie, au retras de la unităţile bancare suma de 8.285.741 RON sumă care provenea din săvârşirea infracţiunii premisă de evaziune fiscală, ascunzând şi disimulând adevărata natură a provenienţei acestei sume, sumă de bani obţinută ca urmare a desfăşurării de relaţii comerciale de către SC S.A.P. SRL Piteşti, constituită fictiv de către aceştia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpaţilor C.P.S. şi V.M.G. de a-i fi instigat pe inculpaţii T.S. şi D.C.N. să întocmească în fals borderourile de achiziţie privind ridicările de numerar, în cuantumul anterior menţionat şi ridicarea pe baza acestor documente, falsificate de către inculpaţii T.S. şi D.C.N. a acestor sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpaţilor T.S. şi D.C.N. care au întocmit în fals borderourile de achiziţie privind ridicările de numerar în cuantum de 8.285.741 RON de la R.I. Bank - Sucursala Piteşti şi Banca T. - Sucursala Piteşti şi ridicarea pe baza acestor documente falsificate de către inculpaţi a sumelor de bani în acest cuantum, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Având în vedere că toate infracţiunile au fost săvârşite în condiţiile concursului real de infracţiuni, tribunalul a reţinut dispoziţiile prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 tribunalul a reţinut că faptele celor 4 inculpaţi care au avut şi calitatea de participanţi la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, de a dobândi sumele rezultate din săvârşirea acestei infracţiuni, nu întrunesc elementele constitutive ale infractiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.
În acest sens, tribunalul a arătat că participantul la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală ca infracţiune premisă, nu poate avea şi calitatea de autor al infracţiunii de spălare de bani prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, întrucât sintagma „cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni", exclud participanţii la săvârşirea infracţiunii premisă din categoria subiecţilor activi ai infracţiunii de spălare de bani.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispozitiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaţilor T.S., V.M. G., D.C.N. şi C.P.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate fiecărui inculpat, tribunalul a arătat că va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul mare de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost săvârşite faptele, împrejurări din care rezultă o specializare a inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S. în săvârşirea unor astfel de fapte, valoarea deosebit de mare a prejudiciului, faptul că inculpatul V.M.G. este principalul beneficiar al sumelor de bani obţinute ca urmare a săvârşirii acestor infracţiuni, ceilalţi inculpaţi fiind răsplătiţi cu diferite sume de bani pentru activităţile desfăşurate, faptul că inculpatul D.C.N. a recunoscut săvârşirea faptelor, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, precum şi persoanele inculpaţilor care nu au antecedente penale.
De asemenea, se impune a fi reţinut faptul că în numele SC S.A.P. SRL Piteşti au mai lucrat şi alte persoane, fiind şi acestea beneficiare ale sumelor obţinute din desfăşurarea activităţilor comerciale de către această societate, persoane care nu au fost trimise în judecată.
În ceea ce priveşte pe inculpatul D.C.N., cu privire la individualizarea pedepsei, tribunalul a arătat că urmează a se face în cond. prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi în cond. prevăzute de art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Faţă de aceste circumstanţe, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen., se poate realiza prin condamnarea fiecărui inculpat, la pedeapsa principală a închisorii, alături de pedepsele accesorii şi de pedepsele complementare, pentru inculpaţii V.M.G., C.P.S. şi T.S. stabilindu-se ca pedeapsa închisorii să se execute în condiţiile art. 57 C. pen., iar pentru inculpatul D.C.N. în condiţiile art. 861 C. pen. aşa cum rezultă din dispozitivul enunţat mai sus.
În temeiul dispozitiilor art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reţinerii de 24 de ore şi perioada executată în arest preventiv începând cu 31 mai 2011 şi până la 17 ianuarie 2012.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. s-a luat, faţă de inculpatul V.M.G., măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiului Piteşti cu menţinerea obligaţiilor stabilite în încheierea din 17 ianuarie 2012 a Tribunalului Argeş aşa cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 59/R din 23 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri se menţin şi în prezent.
Astfel, în acest sens tribunalul a arătat că există indicii că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi în raport cu valoarea mare a prejudiciului adus statului, cu modalitatea şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele, apreciind că se impune luarea acestei măsuri preventive faţă de inculpat pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a arătat că Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş s-a constituit parte civilă cu suma de 17.337.183 RON din care 9.484.780 RON TVA şi impozit pe profit şi 7.847.403 RON accesorii.
Însă, având în vedere faptul că din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că prin faptele săvârşite de către inculpaţi prejudiciul cauzat statului este de 7.022.575,85 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998, 999 C. civ., tribunalul a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş şi a obligat în solidar pe inculpaţii C.P.S., V.M.G., T.S. şi D.C.N., precum şi în solidar şi cu partea responsabilă civilrnente SC S.A.P. Argeş SRL Piteşti, la plata sumei de 7.022.575,85 RON precum şi penalităţi, respectiv majorări de întârziere la această sumă calculate până la executarea obligaţiei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.
Având în vedere soluţia de condamnare a celor 4 inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., obligarea în solidar a acestora la plata întregii sume datorată statului, s-a impus - arată tribunalul - chiar şi în situaţia în care s-a dispus disjungerea urmăririi penale faţă de alte persoane pentru care s-a reţinut a fi desfăşurat în numele SC S.A.P. Argeş SRL activităţi comerciale.
În baza dispozitiilor art. 357 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 163-166 C. proc. pen. a fost menţinută măsura asigurătorie a sechestrului penal instituit asupra bunurilor mobile şi imobile deţinute de către inculpaţii C.P.S., V.M.G., T.S. şi D.C.N.
În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. civ. raportat la art. 445 C. proc. civ. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor şi au fost anulate toate borderourile depuse la unităţile bancare R.I. Bank - Sucursala Piteşti şi Banca T. - Sucursala Piteşti pentru ridicarea sumelor de bani.
În temeiul dispoziţiilor art. 189 şi urm. C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilrnente la plata unei sume de câte 1000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii T.S. şi D.C.N. şi la plata sumei de câte 300 RON onorariu avocat din oficiu conform împuternicirilor avocaţiale nr. BB din 25 august 2011 şi AA din 25 august 2011, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, inculpaţii V.M.G., C.P.S. şi Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală reprezentată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia penală nr. 87/A din 05 iulie 2013, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Piteşti, împotriva sentinţei penale nr. 974 din data de 15 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 3074/109/2011.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală.
Rejudecând, a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor V.M.G., C.P.S., T.S., în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A înlăturat dispoziţia de achitare a inculpaţilor pentru fapta de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi dispoziţia de condamnare a acestora pentru fapta prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.
În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.M.G. la 7 ani închisoare, iar pe inculpatul C.P.S. la 6 ani închisoare.
În baza art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, astfel: pe inculpatul V.M.G. la 5 ani închisoare, pe inculpatul C.P.S. la 4 ani închisoare, pe inculpatul T.S. la 4 ani închisoare şi pe inculpatul D.C.N. la 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. a contopit pedepsele inculpaţilor şi a dispus executarea de către aceştia a pedepsei celei mai grele, astfel:
- inculpatul V.M.G. va executa pedeapsa totală de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 8 ani închisoare;
- inculpatul C.P.S., va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 7 ani închisoare;
- inculpatul T.S., va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 6 ani şi 6 luni închisoare;
- inculpatul D.C.N. va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în total 3 ani închisoare.
O copie a hotărârii de condamnare s-a comunicat Oficiului Registrului Comerţului, potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii V.M.G., C.P.S., T.S. şi apelul declarat de partea civilă Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P.Argeş.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În primul rând, Curtea a considerat că este prioritar a analiza dacă subzistă în cauză vinovăţia inculpaţilor, contestată de către aceştia în multiplele critici adresate, aşa cum au fost expuse nuanţat mai sus.
Astfel, grupat pe fiecare infracţiune comună reţinută în sarcina inculpaţilor, şi anume o primă infracţiune, cea prevăzută de art. 323 C. pen. pentru care au fost condamnaţi toţi inculpaţii din această cauză, Curtea a constatat că inculpaţii în această cauză, V.M.G., C.P.S. şi T.S. a solicitat achitarea pentru săvârşirea acestei infracţiuni, inculpatul V.M.G., în principal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, acelaşi inculpat, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar inculpaţii C.P.S. şi T.S. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la aceeaşi infracţiune prevăzută de art. 323 C. pen., considerând că nu se fac de săvârşirea acestei infracţiuni, invocând în acest sens, în esenţă, că nu există nicio legătură între ei cu privire la această infracţiune de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, nesubzistând o astfel de faptă sau neexistând elementele constitutive ale acestei infracţiuni, cum sunt latura obiectivă şi latura subiectivă.
Or, din ansamblul probator al cauzei, Curtea a constatat, ca şi tribunalul, că inculpaţii-apelanţi din această cauză şi anume V.M.G., C.P.S., T.S., care nu recunosc această faptă, alături de inculpatul D.C.N., care a recunoscut în totalitate faptele, solicitând ca judecarea cauzei în privinţa sa să se facă în procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzute de art. 3201 C. proc. pen., s-au asociat la săvârşirea de infracţiuni constând în achiziţionarea unor bunuri din spaţiul intracomunitar de la anumiţi operatori economici, respectiv din Bulgaria şi Ungaria M.M.O. Ungaria, T.C.G. Ungaria, P. Bulgaria, V.K.E. Bulgaria, cât şi din spaţiul naţional, neînregistrând însă astfel de operaţiuni comerciale, iar pentru a justifica organelor de specialitate că astfel de bunuri au fost comercializate în plan naţional, au declarat în mod nereal că s-au făcut astfel de achiziţii de mărfuri în ţară, însă astfel de firme s-au dovedit a fi firme de tip fantomă, prejudiciind astfel prin aceste operaţii de neînregistrare, neevidenţiere şi nedeclarare, bugetul de stat cu suma totală de 7.022.575,85 RON reprezentând TVA sustras în sumă de 4.689.176,83 RON şi impozit pe profit sustras în sumă de 2.339.399,02 RON.
De menţionat că această asociere a fost făcută la iniţiativa inculpatului V.M.G., care alături de inculpatul C.P.S., hotărând să deruleze astfel de relaţii comerciale frauduloase, i-au contactat pe inculpaţii T.S. şi D.C.N., pentru ca ei să nu răspundă penal.
Astfel, SC S.A.P. SRL Piteşti, care în fapt era a inculpatului V.M.G., a fost înregistrată la 24 iunie 2008 la. Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş, avându-l ca asociat unic şi administrator pe inculpatul T.S., care ulterior, la rândul său, în baza unui mandat general, în data de 14 august 2008 l-a împuternicit pe inculpatul D.C.N. să se ocupe şi acesta, din urmă de administrarea acestei societăţi.
Inculpatul V.M.G. a negat orice implicare în SC S.A.P. SRL, susţinând printre altele că nici nu a intervenit la martorul C.G. - director la Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, pentru a-l ajuta să obţină un sediu social pentru înfiinţarea acestei societăţi, susţinând doar că l-a prezentat pe inculpatul T.S. la acest martor.
Or, din declaraţiile martorului C.G., a rezultat o reală implicare a inculpatului V.M.G., acest martor arătând (a se vedea motivarea primei instanţe, pag. 8): „m-a rugat dacă pot să-l ajut cu ceva în sensul acesta, respectiv să obţină o dovadă de sediu social iar eu, având în vedere relaţiile vechi de amiciţie cu acesta, i-am spus că pot să-l ajut pe acel bărbat - era vorba de T.S., sublinierea noastră - în înfiinţarea firmei, propunându-i să încheiem un contract de comodat, dar numai pentru o lună de zile, timp în care respectivul urma să-şi caute un alt sediu social".
O atare nesinceritate a inculpatului, aşa cum a rezultat de altfel pe tot parcursul procesului penal şi pentru celelalte fapte de care este acuzat, a rezultat şi din declaraţia inculpatului D.C.N., în care arată că pe inculpatul V.M.G. l-a cunoscut după ce a fost întocmită procura prin care a fost numit administrator la SC S.A.P. SRL Piteşti, respectiv l-a cunoscut pe acesta în incinta unei bănci de unde a retras bani din contul SC S.A.P. SRL Piteşti, bani pe care i-a dat acestuia personal.
Acestea sunt numai o parte din declaraţii, care confirmă învinuirea adusă de Parchet, la care se adaugă şi multiple alte aspecte, aşa cum au fost arătate de prima instanţă în motivarea hotărârii, redată nuanţat mai sus, ce demonstrează legătura dintre cei patru inculpaţi în vederea asocierii de a săvârşi infracţiuni din care să obţină ilegal bani.
Edificatoare în acest sens sunt şi multiplele convorbiri telefonice din care rezultă implicarea inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S. în desfăşurarea relaţiilor comerciale derulate de SC S.A.P. SRL, aşa cum sunt redate în motivarea hotărârii primei instanţe, aşa cum a fost nuanţată la început, convorbiri din care se pot reproduce o parte din acestea, ce vizează momentul în care Parchetul - Direcţia Naţională Anticorupţie îi cercetează, convorbiri ce pot fi relevante în cauză, cum este convorbirea dintre inculpaţii D.C.N. şi C.P.S. din care rezultă, evident, şi implicarea inculpatului V.M.G.
La fel poate fi edificatoare în acest sens şi convorbirea purtată de această dată între inculpatul V.M.G. şi D.C.N.
Din cele arătate mai sus, a rezultat în mod evident legăturile dintre cei patru inculpaţi din această cauză şi anume V.M.G., C.P.S., T.S. şi D.C.N., astfel că în mod corect prima instanţă a dispus condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., reţinută în această cauză pentru toţi inculpaţii, Curtea nereţinând astfel critica de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., aşa cum solicită apărarea.
De asemenea, nu pot fi reţinute nici criticile vizând infracţiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 23 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/1995, indiferent sub ce formă pot fi reţinute aceste infracţiuni, fie în forma complicităţii sau în forma autoratului, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că nu au fost evidenţiate în actele contabile ale SC S.A.P. SRL Piteşti, venituri ce nici nu au fost declarate organului fiscal de către inculpaţii T.S. şi D.C.N., care, totodată, au şi evidenţiat operaţiuni fictive în contabilitate cu scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, astfel că aceşti inculpaţi, cu concursul inculpaţilor C.P.S. şi V.M.G. - sub coordonarea acestora inculpaţii T.S. şi D.C.N. au desfăşurat întreaga activitate la SC S.A.P. SRL Piteşti - au prejudiciat veniturile statului cu sume extrem de mari, cum sunt cele arătate şi în motivarea hotărârii primei instanţe.
De aceea, criticile vizând soluţia de achitare, în sensul că inculpatul V.M.G. nu a avut niciodată calitatea de asociat în cadrul SC S.A.P. SRL Piteşti sau că de asemenea inculpatul C.P.S. nu a avut nicio contribuţie, neavând nici el o atare calitate în cadrul acestei societăţi, iar inculpatul T.S., nici el nu a săvârşit o astfel de faptă, întrucât lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul atât a laturii obiective, cât şi a laturii subiective, nu pot fi primite, înlăturându-se astfel solicitarea inculpatilor-apelanţi de a fi achitaţi în baza art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen., aşa cum solicită inculpatul V.M.G. sau în baza art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., aşa cum solicită inculpaţii C.P.S. şi T.S.
De altfel, cu referire la apărarea făcută de inculpaţii C.P.S. şi T.S., tot în legătură cu această infracţiune de evaziune fiscală, în sensul că se impunea reducerea prejudiciului de la suma de 7.022.575 RON până la suma de 4.082.945 RON, care ar fi însemnat un prejudiciu de 963.572 euro, insuficient pentru a atrage competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aşa cum se arată în motivele prezentate mai sus, Curtea nu o poate reţine pe considerentul de esenţă că nu pot fi acceptate ca legale operaţiunile pe care chiar apărarea le arată ca fiind fictive şi anume operaţiunile derulate între cele trei societăţi SC S.A.P. SRL, SC N.M.A. SRL şi SC V.A.N. SRL, prejudiciul fiind corect stabilit de către prima instanţă.
În ceea ce priveşte o altă critică a apărării vizând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. au instigat pe inculpaţii T.S. şi D.C.N. să întocmească în fals borderourile de achiziţii pentru sumele reţinute ca evaziune fiscală, infracţiune pentru care inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. c) C. proc. pen., Curtea constată că nici această susţinere nu poate fi primită deoarece, în opinia Curţii, relevante sunt declaraţiile inculpatului - D.C.N., care confirmă că inculpatul C.P.S. era cel care îi spunea ce operaţiuni comerciale să desfăşoare la SC S.A.P. SRL, iar banii retraşi din contul SC S.A.P. SRL au fost daţi în mod egal inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S.
O astfel de declaraţie se coroborează cu ansamblul probator al cauzei, înlăturându-se astfel, potrivit prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., declaraţiile inculpaţilor V.M.G., C.P.S., pe care Curtea le consideră nesincere.
Ca atare, Curtea a respins critica apărării inculpaţilor V.M.G., C.P.S., privind achitarea acestora pe temeiurile precizate mai sus pentru infracţiunea prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De precizat că în mod corect prima instanţă a dispus şi condamnarea inculpaţilor T.S. şi D.C.N., de această dată pentru infracţiunea de fals prevăzute de art. 290 C. pen., ca urmare a instigării de către inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. a inculpaţilor T.S. şi D.C.N., constând în întocmirea de către aceştia din urmă în fals a borderourilor de achiziţie privind ridicările de numerar în cuantum de 8.285.741 RON de la R.I. Bank - Sucursala Piteşti şi Banca T. - Sucursala Piteşti şi ridicarea pe baza acestor documente falsificate de către aceşti inculpaţi a sumei menţionate, faptă ce constituie infracţiunea de fals prevăzute de art. 290 C. pen., aşa cum s-a arătat.
În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru care se solicită de asemenea achitarea de către inculpaţii V.M.G., C.P.S. şi T.S. în principal în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi în subsidiar în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu există o astfel de faptă sau alte persoane se fac vinovate pentru asemenea fapte, Curtea constată că nici o atare susţinere nu poate fi primită.
Astfel, din probele administrate în cauză, a rezultat, în opinia Curţii, că faptele apelanţilor-inculpaţi V.M.G., C.P.S. şi T.S., precum şi ale intimatului-inculpat D.C.N., care în perioada 2008-2009, prin folosirea de documente falsificate, în speţă borderouri de achiziţie, au retras de la unităţile bancare suma de 8.285.741 RON, sumă care provenea din săvârşirea infracţiunii principale de evaziune fiscală, ascunzând şi disimulând provenienţa acestei sume, sumă de bani obţinută ca urmare a desfăşurării de relaţii comerciale de către SC S.A.P. SRL Piteşti, constituie infracţiunea prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, aşa cum s-a dispus trimiterea în judecată, apreciind totodată că se impune înlăturarea achitării pentru infracţiunea prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, reţinută în sarcina fiecărui inculpat, cum greşit a procedat prima instanţă, după cum se va dezvolta în continuare, atunci când vor fi analizate motivele invocate de Parchet.
De altfel, trecând la motivele invocate de Parchet, Curtea constată că toate acestea sunt întemeiate.
Astfel, cu referire la primul motiv invocat şi anume la greşita achitare a celor patru inculpaţi pentru infracţiunea prevăzute şi ped. de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, Curtea constată că acesta este întemeiat.
În acest sens, Curtea a considerat că nu se impunea achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin „defalcarea" conţinutului acestei infracţiuni pe de o parte în. prevederile art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, pentru care a dispus condamnarea şi pe de altă parte, în prevederile art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, pentru care a dispus achitarea.
Analizând această ultimă infracţiune prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, artificial „defalcată" de prima instanţa, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută susţinerea că autorii infracţiunii de evaziune fiscală, ca infracţiune principală din care provine bunul supus operaţiei de spălare, nu pot avea calitatea de subiect activ a infracţiunii derivată de spălarea banilor, pe considerentul sintagmei, „cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni", ce intră în conţinutul infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, deoarece, în opinia Curţii, subiectul activ al infracţiunii de bani poate fi chiar participantul la săvârşirea infracţiunii principale, în speţa dată a infracţiunii de evaziune fiscală din care provine bunul supus operaţiunii de spălare, astfel că aceeaşi persoană poate fi atât subiectul activ al infracţiunii principale, cum este evaziunea fiscală, cât şi al infracţiunii derivate, cum este spălarea de bani.
Aşadar, Curtea, sub acest aspect, în recursul Parchetului, a modificat sentinţa, în sensul că a înlăturat achitarea inculpaţilor pentru fapta de spălare de bani prevăzute de art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpaţi pentru fapta prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, infracţiune pentru care corect inculpaţii au fost trirnişi în judecată.
Cu referire la celălalt motiv invocat de către Parchet şi anume, greşita schimbare de încadrare juridică a faptelor de evaziune fiscală pentru inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. din autori în complici la infracţiunea de evaziune fiscală, şi atare critică este întemeiată.
Pe de o parte, Curtea a constatat că în speţă, complicitatea nu este compatibilă cu infracţiunile omisive, astfel că prima instanţă nu trebuia să condamne pe inculpaţii V.M.G. şi C.P.S. prin schimbare de încadrare juridică în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, iar pentru ceilalţi doi inculpaţi T.S. şi D.C.N. să dispună condamnarea în calitate de autori, esenţial fiind ca toţi cei patru inculpaţi să fie condamnaţi ca şi autori pentru, infracţiunea de evaziune fiscală, aşa cum a fost reţinută prin rechizitoriu.
În acest sens, Curtea a apreciat că nu poate fi împărtăşită susţinerea primei instanţe că în situaţia în care o persoană efectuează acte de autor, dar nu are calitatea cerută de lege pentru a fi subiect activ al acestei infracţiuni, atunci are calitatea de complice la săvârşirea faptei respective.
Esenţial este, în opinia Curţii, activitatea materială ce constituie latura obiectivă a infracţiunii, care dacă este o activitate ce vizează autoratul, atunci va reţine o atare infracţiune în calitate de autor şi nu pe considerentul formal că neavând o anume calitate trebuie să i se reţină calitatea de complice.
Aşa fiind, Curtea a modificat de asemenea în apelul Parchetului hotărârea primei instanţe, în sensul înlăturării schimbării de încadrare juridică în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunând condamnarea inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S. în baza acestui ultim text la pedeapsa închisorii.
În fine, şi ultimul motiv invocat de Parchet este corect, în sensul că prima instanţă a omis, potrivit legii, să comunice o copie a hotărârii de condamnare a inculpaţilor la Oficiul Registrului Comerţului, impunându-se, potrivit art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului, precum şi conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, comunicarea unei asemenea hotărâri.
În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi, aşa cum rezultă din cele exprimate mai sus, vizând respingerea tuturor criticilor formulate de apărare, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.o proc. pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii V.M.G., C.P.S. şi T.S.
De menţionat că, având în vedere gravitatea unor asemenea fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, prejudiciul extrem de mare cauzat statului, nesinceritatea apelantilor-inculpaţi din această cauză, Curtea a considerat că se impune aplicarea pedepselor într-un cuantum mărit, potrivit activităţii infracţionale desfăşurate de fiecare inculpat - cu menţiunea că se impune aplicarea unei pedepse mai mari inculpatului V.M.G., care este principalul beneficiar al sumelor de bani obţinute în mod fraudulos şi cel care a coordonat şi dirijat activitatea SC S.A.P. SRL Piteşti - la care a adăugat şi un spor, rezultând astfel pedeapsa care va fi executată efectiv de fiecare inculpat, potrivit cuantumului arătat anterior pentru fiecare inculpat, modalitatea privativă de libertate în care vor fi executate aceste pedepse, alături de cuantumul stabilit conducând, în opinia Curţii, la realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., scop preventiv, dar şi coercitiv.
De aceea, Curtea a considerat că nu poate fi primită, sub acest aspect al individualizării pedepsei, critica formulată de inculpatul C.P.S., care solicită într-o apărare totalmente subsidiară, reţinerea de circumstanţe atenuante, întrucât are o vârstă înaintată, are o stare de sănătate precară şi are probleme familiale, cu consecinţa reducerii pedepsei şi a executării acesteia în condiţiile art. 861 C. pen., o atare modalitate fiind corect stabilită de către prima instanţă numai în ceea ce priveşte pe inculpatul D.C.N., care a avut o atitudine sinceră şi a contribuit în mare măsură la aflarea adevărului în această cauză.
Cu referire la latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că prejudiciul stabilit în sarcina Statului Român, prin Agenţia Naţională de Asministrare Fiscală - D.G.F.P.Argeş, este corect, aşa cum a statuat prima instanţă conform expertizei efectuate şi anume prejudiciul în sumă de 7.022.575,85 RON, precum şi penalităţi de întârziere la această sumă, calculată până la executarea obligaţiei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, neimpunându-se majorarea acestuia, aşa cum solicită partea civilă în apelul declarat, astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins şi apelul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. Argeş.
Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs inculpaţii T.S., V.M.G., C.P.S. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş.
Inculpatul C.P.S. a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 5 C. pen. actual.
A solicitat în temeiul art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
În motivarea celui de-al doilea motiv de recurs, a arătat, cu privire la infracţiunea prevăzută de art 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior, că singura probă în baza căreia a fost dispusă condamnarea a fost depoziţia inculpatului D.C.N., nesusţinute de nicio altă probă.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, inculpatul a precizat că nu există nicio probă care să releve faptul că ar fi avut vreo legătură directă sau indirectă cu contabilitatea firmei, atât în ceea ce priveşte actele primare cât şi actele contabile, de sinteză.
De asemenea, a mai arătat că elementul material al acestei infracţiuni este sub forma omisiunii, ori infracţiunile omisive nu sunt susceptibile de complicitate.
Faţă de acest aspect a considerat că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art 10 lit. d), în sensul că lipseşte elementul material al infracţiunii atât sub forma autoratului cât şi al complicităţii.
Totodată, a susţinut că în strânsă legătură cu cazul de casaţie prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. este şi aspectul ce vizează întinderea prejudiciului, în sensul că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii, interpretând în mod greşit prevederile din Legea nr. 82/1991, Legea nr. 85/2006 coroborate cu prevederile C. fisc. Raportat la datele şi actele dosarului, instanţa de apel trebuia să elimine prejudiciul de 2.939.632 RON reţinut de instanţa de fond.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, a susţinut că nici rechizitoriul, nici sentinţa primei instanţe şi nici decizia instanţei de prim control judiciar nu indică care din modalităţile alternative ale actului normativ a fost săvârşită.
A arătat că nicio probă din dosarul cauzei nu relevă împrejurarea că s-a urmărit ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor, întrucât sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii nu au fost apropiate de inculpatul C.P.S., ci inculpaţii T.S. şi D.C.N. au ridicat sumele de la bancă şi le-au predat către U.V., patronul societăţii.
Al treilea motiv de recurs vizează împrejurarea că instanţa de fond şi instanţa de apel au făcut o greşită aplicare a legii, neaplicând prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, potrivit cărora în cazul formulării unui denunţ materializat prin începerea urmăririi penale şi ulterior a trimiterii în judecată a unor persoane ce au săvârşit infracţiuni ce intră în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, limitele pedepselor se reduc la jumătate. A precizat că dovada materializării denunţului formulat de inculpatul C.P.S. este emiterea actului de sesizare a Tribunalului Argeş, dosar penal nr. 7835/109/2013 de către Direcţia Naţională Anticorupţie Structura Centrală în dosarul penal nr. 281/P/2012.
Inculpatul V.M.G. a solicitat în baza art. 3859 pct. 12 teza I, admiterea recursului şi pe fondul cauzei, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) Legea nr. 241/2004, pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.
Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., inculpatul a arătat că latura materială a infracţiunii nu există. Din probele administrate în cauză nu rezultă săvârşirea faptei de către inculpatul V.M.G., simpla legătură ocazională cu inculpatul T.S. nu poate conduce la concluzia că inculpatul a întreprins acţiuni de asociere cu acesta şi cu ceilalţi doi inculpaţi, pe care i-a cunoscut abia în cursul procesului penal.
De asemenea, a susţinut că reţinerea de către instanţa de apel în sarcina inculpatului a infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) Legea nr. 241/2004, este nelegală, având în vedere că aceasta este o infracţiune omisivă, nefiind posibilă săvârşirea acestei infracţiuni în modalitatea complicităţii.
A mai solicitat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, având în vedere că documentele falsificate, în speţă borderourile de achiziţie cereale au fost falsificate de către inculpatul D.C.N., şi numai de către acesta. Mai mult, a arătat că inculpatul nu a avut niciun folos din sumele retrase de inculpatul D.C.N., sume care au fost predate către U.V.
Totodată, a susţinut că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului nici infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., întrucât din mijloacele de probă administrate rezultă fără echivoc, faptul că inculpatul D.C.N. este singurul care se ocupa cu ţinerea evidenţei contabile primare a SC S.A.P. SRL şi că acesta ţinea în permanenţă legătura cu contabilul autorizat al societăţii.
Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a solicitat admiterea recursului formulat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., „când s-a comis o gravă eroare de fapt".
A considerat că în mod greşit, instanţa de apel a admis cererea de constituire parte civilă pentru debitul în sumă de 7.022.575,85 RON şi nu pentru debitul solicitat respectiv 17.337.183 RON, sumă la care se adaugă penalităţi, majorări de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate.
Examinând cauza prin prisma cazurilor de casare invocate de recurenţi, cât şi prin prisma cazurilor de casare ce pot fi luate în considerare de instanţă din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite în parte numai recursul formulat de recurentul inculpat C.P.S., pentru următoarele considerente:
L Cu privire la recursul formulat de inculpatul C.P.S.
Prin cererea de recurs formulată inculpatul a solicitat în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.ş anterior, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 5 C. pen. actual.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aminteşte că, potrivit art. 4 C. pen. „legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi."
Nu există însă dezincrirninare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă C. pen. sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă. În acest sens sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care prevăd că art. 4 C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, dar sub o altă denumire: „Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei asfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii."
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii îl reprezenta fie acţiunea de a se asocia în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni (altele decât cele prevăzute de art. 167 C. pen.), fie acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri în acelaşi scop, fie acţiunea de a adera sau de a sprijini o astfel de asociaţie.
Astfel cum s-a arătat în doctrină, prin acţiunea de a se asocia se înţelege intrarea în asociaţie chiar în momentul constituirii acesteia, în acest fel luând naştere pluralitatea constituită de făptuitori, o grupare de persoane care este supusă unei anumite discipline interne, unor anumite reguli privind ierarhia, rolurile membrilor şi planurile de activitate (V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal Român, voi. IV, pag. 615), realizându-se, prin consensul mai multor persoane, un nucleu autonom, în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti, organiza şi duce la îndeplinire săvârşirea de infracţiuni (T. Vasiliu, Codul penal român comentat şi adnotat, Partea specială vol II, pag. 455).
Prin acţiunea de a iniţia constituirea unei asocieri se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea asocierii, aceasta putând fi săvârşită de o singură persoană sau mai multe, fiecare având calitatea de autori ai infracţiunii, indiferent dacă s-a ajuns sau nu la constituirea asocierii şi indiferent dacă persoana sau persoanele care au iniţiat constituirea au intrat sau nu în asociere.
Prin aderarea la o asociere se înţelege intrarea în asociere ca membru al acesteia, iar acţiunea de sprijinire constă în înlesnirea sau ajutorul dat asociaţiei în tot timpul existenţei sale.
Cerinţa, esenţială ataşată elementului material al laturii obiective era aceea ca asocierea constituită sau a cărei constituire este iniţiată, la care se aderă sau căreia i se acordă sprijin, să aibă ca scop săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele menţionate în art. 167 C. pen.
Infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni (art. 323 C. pen. anterior) nu se mai regăseşte în C. pen., legiuitorul incriminând prin art. 367 C. pen. constituirea unui grup infracţional organizat, fapta constând în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup.
Alin. (6) al art. 367 C. pen. defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.
Analizând conţinutul noii incriminări, se constată că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art 367 C. pen., respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. anterior.
Voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului C. pen. a fost în sensul ca, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incrirninare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia.
Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu se impune încetarea procesului penal în cazul inculpatului C.P.S., infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior nu a fost dezincriminată în noua legislaţie, aceasta găsindu-şi corespondent în dispoziţiile art. 367 C. pen. actual.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de către inculpat, respectiv că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen. anterior pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, având în vedere că nu există nicio probă care să releve faptul că inculpatul ar fi avut vreo legătură directă sau indirectă cu contabilitatea firmei, atât în ceea ce priveşte actele primare cât şi actele contabile, de sinteză sau că s-a urmărit ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor.
Înalta Curte reţine că, analiza aspectelor invocate de către inculpat în susţinerea acestui caz de casare ar presupune din partea instanţei de recurs o reapreciere a situaţiei de fapt, o readministrare a ansamblului probatoriu, ori o atare verificare nu este posibilă în calea ordinară de atac a recursului, instanţa verificând doar corecta încadrare juridică a faptelor din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor.
De asemenea, instanţa de recurs constată ca aspect juridic prioritar că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 87/A din 05 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanţa supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, critica principală a recurentei inculpate, nu mai poate fi primită, nemaifiind de actualitate.
În cauză, probele administrate în mod nemijlocit în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel conduc, fără îndoială, la concluzia că inculpatul C.P.S. a săvârşit infracţiunile prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 şi art. 29 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002.
Inculpatul a mai solicitat şi achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, având în vedere că elementul material al acestei infracţiuni este sub forma omisiunii, ori infracţiunile omisive nu sunt susceptibile de complicitate.
Înalta Curte constată că, prin hotărârea atacată, în mod corect Curtea de Apel a dispus înlăturarea schimbării de încadrare juridică dispusă de instanţa de fond în complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi c), cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., dispunând, totodată, condamnarea inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S., în calitate de autori, în baza acestui ultim text la pedeapsa închisorii. În mod judicios, a opinat Curtea de Apel că, activitatea materială ce constituie latura obiectivă a infracţiunii, care dacă este o activitate ce vizează autoratul atunci se va reţine o atare infracţiune în calitate de autor şi nu pe considerentul formal că neavând o anume calitate trebuie să i se reţină calitatea de complice.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs invocat de către inculpatul C.P.S., respectiv că instanţele inferioare nu au aplicat dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, potrivit cărora în cazul formulării unui denunţ materializat prin începerea urmăririi penale şi ulterior a trimiterii în judecată a unor persoane ce au săvârşit infracţiuni ce intră în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie, limitele pedepselor se reduc la jumătate, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, urmând a-l admite.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002, „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit asftel de infracţiuni beneficiară de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."
Aceeaşi lege defineşte în dispoziţiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 682/2002 noţiunea de infracţiune gravă: „infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare."
Înalta Curte constată că, în speţa dedusă judecăţii, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru a opera cauza de reducere specială a pedepsei, în cazul inculpatului C.P.S.
Astfel, la data de 25 ianuarie 2012, în timpul judecăţii cauzei, inculpatul C.P.S. a formulat un denunţ cu privire la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii A.M.M.S.N., I.T., B.M.G., B.N.C., T.I., facilitând tragerea la răspundere penală a acestora pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 8 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (2) Legea nr. 241/2005, infracţiunii prevăzute de art. 326 C. pen., infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) Legea nr. 241/2005, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.
În baza cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, însă, aceasta împrejurare ca un motiv legal de reducere la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul V.M.G.
A solicitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) Legea nr. 241/2004, pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., motivat de împrejurarea că din ansamblul probatoriu administrat în cauză nu rezultă săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpatul V.M.G.
Înalta Curte constată că, motivele invocate de către recurentul inculpat privesc aspecte ce ţin de fondul cauzei, de situaţia de fapt reţinută de instanţele ierarhic inferioare, ori având în vedere dispoziţiile Legii nr. 2/2013, precum şi ale art 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen., aceste aspectele invocate de către inculpat nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, pentru că ar impune o reapreciere a situaţiei de fapt, o analiză ce ar depăşi sfera chestiunilor de drept.
Instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
La nivel concret, cazul de casare de la pct. 12 nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".
Atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor adrninistrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, cazul de casare invocat nu permite stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul formulat de inculpatul V.M.G. ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul T.S., Înalta Curte constată că acesta nu este motivat, nefiind respectate dispoziţiile art. 38510 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţii imperative care prevăd că „recursul trebuie să fie motivat".
Faţă de motivele de recurs invocate în susţinerea concluziilor orale la termenul din data de 20 iunie 2014, respectiv că se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât este necesar a se efectua o expertiză contabilă pentru stabilirea cu exactitate a prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunilor şi că infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior a fost dezincriminată, impunându-se astfel, achitarea inculpatului în temeiul art 16 lit. b) C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, în faţa instanţei de fond, stabilindu-se că prejudiciul cauzat prin săvârşirea faptelor de către inculpaţi a fost în cuantum de 7.022.575,85 RON, la acesta adăugându-se penalităţi de întârziere, calculate până la executarea obligaţiei cu titlu, de despăgubiri civile către partea civilă. Faţă de această împrejurare, instanţa consideră că nu se impune efectuarea unei alte expertize contabile, atâta vreme cât inculpatul avea posibilitatea legală de a formula obiecţiuni faţă de raportul de expertiză întocmit de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi desemnarea unui expert parte; sumele reţinute atât de instanţa de fond, cât şi cea de prim control judiciar sunt corect stabilite.
Cu privire la dezincriminarea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. anterior, astfel că infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior nu a fost dezincriminată în noua legislaţie, aceasta găsindu-şi corespondent în dispoziţiile art. 367 C. pen. actual.
Partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş a invocat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., „când s-a comis o gravă eroare de fapt", că în mod greşit, instanţa de apel a admis cererea de constituire parte civilă pentru debitul în sumă de 7.022.575,85 RON şi nu pentru debitul solicitat respectiv 17.337.183 RON, sumă la care se adaugă penalităţi, majorări de întârziere calculate până la data stingerii sumei datorate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, ca aspect juridic prioritar că hotărârea atacată a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, prin care a fost abrogat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior „când s-a comis o gravă eroare de fapt". Faţă de aceste aspecte, instanţa de recurs nu va analiza cazul de casare invocat de către recurenta partea civilă.
Totodată, Înalta Curte reţine că aspectele invocate în susţinerea recursului vizează o reanalizare a probelor administrate în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat părţii civile, ori, legea limitează analiza instanţei supreme pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept. Astfel critica principală a recurentei părţi civile, nu poate fi primită.
Abordarea juridică de profunzime pentru toţi inculpaţii recurenţi face trimitere la împrejurarea că instanţa de recurs este investită şi în acelaşi timp obligată în a realiza o analiză a speţei şi din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.
În situaţia în care după comiterea faptei de către inculpat intră în vigoare o altă lege care incriminează aceeaşi faptă, dar modifică tratamentul sancţionator, de principiu legislaţiile penale moderne, în cadrul cărora se înscrie şi cea românească, admit aplicarea legii care îi este mai favorabilă inculpatului.
Pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi recurenţii inculpaţi în analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., Înalta Curte se va raporta şi va determina pe de o parte dacă şi cum anume sunt încadrate juridic acuzaţiile şi faptele inculpaţilor în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de legile speciale şi Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Astfel, Înalta Curte constată că în prezent acţiunea incriminatoare a infractiunii prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., se regăseşte şi poate fi calificată în drept în conţinutul aceloraşi dispoziţii ale legii speciale cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în conţinutul aceloraşi dispoziţii ale legii speciale cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.; a infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen. în dispoziţiile art. 367 alin. (1) Noul C. pen.; a infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen. în dispoziţiile art. 322 Noul C. pen.
Analiza acestui prim criteriu relevă şi reflectă că acţiunile incriminatoare circumscrise textelor de lege precizate se regăsesc şi în noile dispoziţii legale sens în care se va proceda la analiza celui de-al doilea criteriu de aplicare a legii penale mai favorabile.
Al doilea criteriu de analiză impune a se verifica sancţiunile - prevăzute de Noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.
Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. (art. 322 Noul C. pen.) este de constatat că, sub aspect sancţionator legea nouă nu prevede o reducere a limitelor de pedeapsă şi în considerarea formei continuate a infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi recurenţii inculpaţi, care în actuala reglementare reclamă unitate de subiect pasiv, legea nouă nu ar apărea mai favorabilă. Dacă s-ar aplica în mod efectiv pedeapsa prevăzută de Legea nr. 241/2005 modificată şi Legea nr. 656/2002, cu luarea în considerare şi a celorlalte instituţii (infracţiune continuată, concurs de infracţiuni), s-ar ajunge ca legea nouă prin aplicarea sa globală să creeze inculpaţilor o situaţie mai grea.
Cu privire la infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 323 C. pen. (art. 367 alin. (1) Noul C. pen.), Înalta Curte reţine că, deşi limitele de pedeapsă au fost reduse, de la 3-15 ani la 3-10 ani, totuşi legea penală nouă nu este mai favorabilă inculpaţilor V.M.G. şi C.P.S., dându-se eficienţă regulii de bază a aplicării globale a legii penale mai favorabilă. De asemenea, pedeapsa aplicată de instanţa de apel pentru această ultimă infracţiune se încadrează în limitele prevăzute de lege, fiind individualizată în funcţie de gravitatea faptei, de modul de operare al inculpaţilor şi de persoana acestora.
Înalta Curte aminteşte că, în materia căilor de atac exercitate de părţi operează principiul procesual prevăzut de art. 418 C. proc. pen., corespondent al art. 372 din reglementarea anterioară, astfel instanţa de control judiciar, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel ce a declarat o cale de atac.
Raţiunea acestui principiu porneşte de la dreptul părţilor de a supune hotărârea atacată unui control jurisdicţional fără a i se crea titularului căii de atac o situaţie mai grea, pentru că astfel s-ar putea determina abţinerea părţii de la exercitarea drepturilor sale procesuale de teama asumării acestui risc.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă abilitată în a trata exclusiv chestiunile de drept aduse în discuţie, în lipsa constatării incidenţei vreunui caz de casare de la art 3859 C. proc. pen., într-o analiză inclusiv din oficiu, coroborat cu tratamentul juridic din perspectiva regulii constituţionale a „aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen. constatată o deplină legalitate în formula sancţionatorie propusă de instanţele ierarhic inferioare în funcţie de dispoziţiile legii penale vechi.
Faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul C.P.S. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 5 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va casa în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 974 din 15 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeş şi rejudecând în fond:
Va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru inculpatul C.P.S. şi în consecinţă:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C.P.S. în pedepsele componente de 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe care le va repune în individualitatea lor.
Va înlătura sporul de 1 an închisoare.
Va reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., urmare reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Va menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. va contopi pedepsele aplicate inculpatului C.P.S. şi va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.S., V.M.G. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva aceleiaşi decizii penale.
Va obliga recurentul inculpat T.S. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurentul inculpat V.M.G. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.P.S., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intirnatul inculpat D.C.N., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul C.P.S. împotriva deciziei penale nr. 87/A din 5 iulie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 974 din 15 noiembrie 2012 a Tribunalului Argeş şi rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru inculpatul C.P.S. şi în consecinţă:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C.P.S. în pedepsele componente de 6 ani închisoare, 4 ani închisoare, 4 ani şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură sporul de 1 an închisoare.
Reduce pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) cu aplicarea alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., urmare reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Menţine pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C.P.S. şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii T.S., V.M.G. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat T.S. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat V.M.G. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.P.S., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D.C.N., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2089/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 2297/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
