ICCJ. Decizia nr. 23/2014. SECŢIA PENALĂ. Accidentul şi catastrofa de cale ferată (art. 277 C.p.). Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă (art. 273 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 23/A/2014
Dosar nr. 165/42/2013
Şedinţa publică din 19 februarie 2014
Asupra apelulurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 28 mai 2013 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei.
În baza art. 273 alin. (2) C. pen. rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi lit. c)-art. 76 lit. c) C. pen., pentru infracţiunea de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, care a avut drept consecinţă producerea unei catastrofe de cale ferată, a condamnat pe inculp aţii: M.T., la pedeapsa de 3 ani închisoare, D.M., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi I.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaţilor pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen., a dedus, reţinerea pentru 24 de ore a inculpaţilor la data de 21 ianuarie 2013.
Conform art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., a dispus disjungerea acţiunii civile în vederea administrării de probe în faţa instanţei.
A obligat inculpaţii la câte 4.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în esenţă că, în vederea stabilirii cadrului procesual legal, instanţa a dispus introducerea în cauză în calitate de părţi responsabile civilmente a C.N. C.F. C.F.R. SA, Sucursala C. C.F. Bucureşti, Divizia Trafic, cu sediul în mun. Bucureşti, sector 1, pentru inculpatul I.I.; S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA Bucureşti, Staţia C.F. T., pentru inculpaţii M.T. şi D.M., precum şi a asigurătorului SC O.V.I.G. SA, Sucursala U., cu sediul în mun. Bucureşti, sector 1, precum şi introducerea în cauză ca părţi civile a moştenitorilor victimelor F.R.M. şi F.I., ambele decedate în catastrofa feroviară din 5 iulie 2012.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa în temeiul art. 3201 C. proc. pen., a adus la cunoştinţa inculpaţilor M.T., D.M. şi I.I., posibilitatea pe care o au de a solicita ca soluţionarea cauzei să se facă în procedură simplificată, în măsura în care recunosc fapta aşa cum a fost descrisă în actul de sesizare, îşi însuşesc probele ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale şi nu mai solicită administrarea altor probe noi.
Inculpaţii, pe rând, au învederat instanţei cu această ocazie că înţeleg să opteze pentru procedura simplificată şi că îşi însuşesc probele, astfel cum au fost administrate pe parcursul urmăririi penale.
Instanţa de fond a luat act că, S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, C.Z.M. Bucureşti, a depus la dosar cerere de constituire parte civilă în cauză şi înscrisuri prin care înţelege să-şi dovedească prejudiciul material suferit.
S-au luat declaraţii părţilor vătămate F.I.C. şi S.G., care s-au constituit părţi civile în procesul penal, precum şi celorlalţi moştenitori ai victimelor, care de asemenea s-au constituit părţi civile, potrivit declaraţiilor aflate la dosar.
De asemenea, au fost depuse la dosar înscrisuri în circumstanţiere pentru inculpaţi, precum şi acte de către persoanele constituite părţi civile pe linia dovedirii despăgubirilor materiale.
Instanţa faţă de împrejurarea că inculpaţii prin declaraţiile date în faţa instanţei în mod nemijlocit au recunoscut fapta întocmai cum a fost descrisă, în actul de sesizare şi întrucât, instanţa s-a considerat lămurită asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept ale cauzei, probele administrate în faza de urmărire penală fiind edificatoare şi suficiente pentru a stabili vinovăţia dincolo de orice dubiu rezonabil, a admis cererea formulată de către aceştia, procedând la soluţionarea cauzei în procedură simplificată conform art. 3201 alin. (4) C. proc. pen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 5 iulie 2012, în jurul orelor 17:35 pe raza de activitate a Sucursalei „C.R.E.I.R. C.F.” Bucureşti în Staţia C.F.R. I.L.C., convoiul de manevră, proprietatea S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, format din 12 vagoane tractate de locomotiva D.H.C., ce se afla staţionată pe calea ferată din punctul O., fiind încărcat cu cărbune, s-a pus în mişcare în mod involuntar în condiţiile în care locomotiva nu era pornită fiind defectă. După ce convoiul a rulat necomandat pe o distanţă de aproximativ 4 km, ajungând la intersecţia căii ferate cu DN X a intrat în coliziune cu autoturismul marca P., proprietatea numitului F.G., condus în mod regulamentar de numita S.G., pe care l-a târât în tampoanele locomotivei aprox. 900 metri.
La km. 32+200m, la intersecţia cu tunelul străzii B. din com. I.L.C., judeţul Dâmboviţa, locomotiva şi primele două vagoane au deraiat şi s-au răsturnat de pe şină, iar al treilea vagon a deraiat.
În urma coliziunii, a rezultat decesul numitelor F.R.M. şi F.I. şi vătămarea corporală din culpă a numiţilor F.I.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale şi S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile de îngrijiri medicale. Urmare coliziunii, s-a produs deraierea, răsturnarea şi prăbuşirea locomotivei D.H.C. şi a trei vagoane, cauzându-se degradarea liniilor şi a instalaţiei de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 RON.
Cu privire la situaţia premisă şi cauzele directe ale producerii catastrofei de cale ferată, s-a reţinut de către prima instanţă că:
La data de 5 iulie 2012, ora 12:47 convoiul de manevră a plecat din antestaţia G.P., către staţia C.F.R. I.L.C.
Convoiul era compus din 12 vagoane tip Fals, încărcate cu cărbune, convoi având 48 de osii, 913 tone şi o lungime de 205 metri şi remorcat de o locomotivă D.H.C.
Pe acest traseu convoiul de manevră a avut un număr de 4 opriri, ultima dintre acestea fiind la km. 4+000, la ora 13:57, unde mecanicul de locomotivă B.I. a încercat să remedieze o problemă tehnică apărută în funcţionarea compresorului locomotivei.
Deoarece nu a reuşit remedierea defecţiunii, mecanicul de locomotivă B.I. a solicitat şefului de manevră, inculpatul M.T. asigurarea convoiului contra fugirii, prin strângerea frânelor de mână, pentru menţinerea pe loc a acestuia şi a avizat la ora 14:53 prin staţia de emisie-recepţie de pe locomotivă pe I.D.M. din Staţia C.F.R. I.L.C. M.L.M., despre defectarea locomotivei, solicitând şi locomotivă de ajutor.
Linia colectoare dintre antestaţia G.P. şi staţia C.F.R. I.L.C., pe care circula convoiul de manevră are o declivitate maximă de 13,40 %, iar în zona în care convoiul a fost oprit la ora 13:57, declivitatea era de 11,01 % (pantă în sensul de mers).
În conformitate cu prevederile Anexei nr. 6 din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra feroviară nr. 005/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1816/2005 procentul de masă frânată pentru menţinerea pe loc şi pentru panta caracteristică a acestei linii este de 10% astfel că tonajul necesar de frânat este de 10% x 913 tone = 91,3 rotunjit în plus la 92 tone.
În conformitate cu prevederile Regulamentului de remorcare şi frânare nr. 006/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1816/2005 şi ţinând cont de masa frânată a vagonului tip Fals, în cazul utilizării frânei de mână, 20,8 tone (valoare înscrisă pe acest tip de vagon), pentru a asigura convoiul contra fugirii trebuiau strânse frânele de mână la minim 5 vagoane din compunerea convoiului de manevră.
În conformitate cu prevederile Cap. I, art. 1.1 din Regulamentul de exploatare a secţiei I.L.C.-M.-F.P.-G.P., partida de manevră, constituită din inculpaţii M.T., şef manevră şi D.M., manevrant vagoane, trebuia să asigure convoiul de manevră contra fugirii, prin strângerea frânelor de mână la minim 5 vagoane.
Din declaraţiile inculpatului M.T. care se coroborează cu raport de investigare a catastrofei feroviare produsă la data de 5 iulie 2012 emis de Organismul de Investigare Feroviar Român, rezultă că acesta a calculat în mod greşit procentul de masă frânată pentru menţinerea pe loc şi pentru panta caracteristică a acestei linii de cale ferată stabilind că, pentru a asigura convoiul de manevră contra fugirii sunt necesare strângerea frânelor de mână la 3 vagoane.
În acest sens, inculpatul a strâns frâna de mână la primul vagon după locomotiva şi a dat dispoziţie inculpatului D.M. să procedeze la strângerea frânelor de mână la 2 vagoane.
Mai mult decât atât, potrivit instrucţiunilor, inculpatul M.T. avea obligaţia să solicite la intrarea în serviciu saboţi de mână pe care să îi aşeze la roţile osiilor primul vagon de la locomotivă în sensul sabotului de deraiere şi pentru a asigura suplimentar convoiul de manevră contra fugirii, lucru care nu l-a făcut, încălcând astfel prevederile art. 69 lit. b) şi lit. c) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevră feroviară nr. 005/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1816/2005.
Referitor la inculpatul D.M., manevrant vagoane, se reţine că acesta a încălcat prevederile art. 69 lit. c) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevră feroviară nr. 005/2005 aprobat prin Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 1816/2005 în sensul că, nu a procedat la strângerea corespunzătoare a frânelor de mână la vagoanele 4 şi 5 din compunerea convoiului.
Aceste aspecte, rezultă din procesul-verbal încheiat la 6 iulie 2012, cu ocazia verificării în comise a vagoanelor care au fost în compunerea convoiului, în sensul că, la vagoanele la care învinuitul pretinde că a acţionat frânele de mână, s-a constatat la câte un boghiu culoarea uşor schimbată fără urme de material topit şi deformări termice ale sabotilor de frână, ceea ce pune în evidenţă că acestea au fost asigurate superficial (aspecte recunoscute de către inculpat).
În acelaşi sens, raportul de investigare a catastrofei feroviare produsă la data de 5 iulie 2012, emis de Organismul de Investigare Feroviar Român, a concluzionat fără echivoc că „Culoarea uşor schimbată a saboţilor de frână de la al 4-lea şi al 5-lea de la locomotivă nu este un indiciu suficient care să conducă la concluzia că frâna de mână a acestor vagoane a fost strânsă corespunzător”.
Mai mult decât atât, fiind audiat de procuror inculpatul D.M., a precizat că, nu a verificat dacă frânele de mână ale vagoanelor 4 şi 5 din convoi au acţionat în mod corespunzător saboţii de frână, motivat de vegetaţia de pe aliniamentul căii ferate, dar şi de împrejurarea că urma să vină locomotivă de ajutor care să tracteze convoiul în staţia I.L.C.
Referitor la inculpatul I.I., acar, s-a reţinut următoarele:
Conform fişei din Planul tehnic de exploatare al staţiei C.F.R. I.L.C., aprobată în anul 2007 (care este în vigoare), zona de manevră cuprinde: semnalul „Aşteaptă”, sabotul de deraiere şi liniile colectoare I.L.C.-F.P.-G.P., antestaţiile F.P., M., linii industriale şi linii C.F.R. închiriate deservite prin antestaţii.
Potrivit fişei postului, precum şi a prevederilor art. 20 alin. (1) lit. b) şi art. 21 alin. (4) lit. a) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005, inculpatul I.I. la intrarea în serviciu avea obligaţia să verifice starea tehnică a instalaţiilor şi în cazul în care constată orice neajuns, potrivit prevederilor art. 22 din acelaşi act normativ, avea obligaţia să înscrie în registrul de comenzi al postului şi să raporteze imediat I.D.M. dispozitor, respectiv martorei M.L.M., defecţiunile constatate.
La data de 5 iulie 2012, la intrarea în serviciu inculpatul I.I., aşa după cum declară, a constatat că sabotul fix de deraiere şi prezintă defecţiuni la sistemul de asigurare cu cheia fapt confirmat şi de raport de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 3 august 2012 al I.J.P. Dâmboviţa, din care rezultă că sistemul de asigurare a sabotului de deraiere şi era defect, aspecte pe care nu le-a înscris în registrul de comenzi al postului şi nici nu le-a raportat imediat I.D.M. dispozitor, respectiv martorei M.L.M.
În conformitate cu prevederile Cap. 3 din Regulamentul de exploatare a secţiei I.L.C.-M.-F.P.-G.P., avizat de A.F.E.R. şi aprobat de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, sabotul fix de deraiere şi în mod instrucţional, trebuia să se afle în poziţia „aşezat pe şină”, astfel încât, prin această poziţie, să se producă deraierea controlată a materialului scăpat şi să nu se permită intrarea acestuia în pasajul cu DN X.
La data de 5 iulie 2012, inculpatul I.I. la efectuarea parcursului convoiului, aşa după cum declară, a lăsat bariera s-a deplasat la sabotul de deraiere şi, pe care l-a răsturnat de pe şină şi nu l-a asigurat cu cheia, încălcând astfel prevederile art. 35 pct. 6 din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra, vehiculelor feroviare nr. 005/2005, care prevede în mod expres că poziţia normală a sabotului de deraiere este aşezat pe şină.
La trecerea convoiului de manevră, proprietatea S.N.T.F.M. C.F.R.M. SA, format din 12 vagoane tractate de locomotiva D.H.C. scăpat involuntar de pe linia de colectoare I.L.C.-G.P., sabotului fix de deraiere, din culpa inculpatului I.I., se afla în poziţia „răsturnat de pe şină” contrar prevederilor art. 170 alin. (2) din Regulamentul de exploatare tehnică feroviară nr. 002/2000 aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei nr. 1186/2001; art. 35 alin. (6), secţiunea a 10-a din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005; Cap. 3 din Regulamentul de exploatare a secţiei I.L.C.-M.-F.P.-G.P., avizat de A.F.E.R. şi aprobat de conducerea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, ceea ce a permis pătrunderea acestuia în intersecţia căii ferate cu DN X, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca P., proprietatea numitului F.G., condus în mod regulamentar de numita S.G., pe care l-a târât în tampoanele locomotivei aproximativ 900 metri.
Îndeplinirea defectuoasă din culpă, a îndatoririlor de serviciu de către inculpaţii M.T., şef manevră şi D.M., manevrant vagoane, precum şi neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu din culpă de către inculpatul I.I., au avut drept consecinţă punerea în mişcare necomandată respectiv, pătrunderea convoiului, în pasajul la nivel cu calea ferată, ce intersectează DN X, având drept rezultat decesul numitelor F.R.M. şi F.I. şi vătămarea corporală din culpă a numiţilor F.I.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile de îngrijiri medicale şi S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile de îngrijiri medicale (ocupanţi ai autovehiculului), precum şi deraierea, răsturnarea şi prăbuşirea locomotivei D.H.C. şi a trei vagoane, cauzându-se degradarea liniilor şi a instalaţiei de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 143.895,58 RON.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpaţilor M.T., şef manevră, D.M., manevrant şi I.I., acar, care din culpă, la data de 5 iulie 2012 au încălcat dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005 (primii doi inculpaţi) şi respectiv a disp. art. 35 pct. 6 Secţiunea X din acelaşi Regulament (cel de-al treilea inculpat), având drept consecinţă producerea unei catastrofe de cale ferată soldată cu decesul a două victime şi rănirea a două persoane, precum şi cauzarea unor prejudicii materiale însemnate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 273 alin. (2) C. pen., rap. la art. 277 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că elementul material al infracţiunii îl constituie încălcarea de către inculpaţi din culpă a îndatoririlor de serviciu, potrivit fişei postului, aşa cum sunt prevăzute în Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpaţii au săvârşit infracţiunea din culpă, fără prevedere, în accepţiunea art. 19 pct. 2 lit. b) C. pen., întrucât nu au avut o reprezentare a faptelor lor şi a consecinţelor, deşi trebuia şi putea să le prevadă, obligaţia de prevedere a rezultatului fiind decelată din însăşi dispoziţiile legale în materie feroviară, care prevăd obligaţiile şefului de manevră, a manevrantului de vagoane şi a acarului, de a proceda în situaţia în care locomotiva care tracta convoiul de vagoane s-a oprit involuntar, datorită defecţiunilor tehnice pe care le prezenta, pe un sector de linie având o pantă de 11,02 %, fiind creată astfel o stare de pericol pentru siguranţa mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mişcare necomandată a convoiului.
La individualizarea sancţiunilor şi proporţionalizarea acestora, precum şi a modului de executare, s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 alin. (1) C. pen. şi art. 52 C. pen., limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă (decesul a două victime şi vătămarea corporală a două persoane), pagubele materiale destul de mari cauzate atât societăţii de căi ferate, cât şi prejudiciul material, dar mai ales moral cauzat familiilor victimelor.
Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpaţilor, reţinând în beneficiul acestora conduita bună pe care au adoptat-o anterior comiterii faptei, astfel cum rezultă din analiza fişelor de cazier judiciar care atestă lipsa antecedentelor penale, precum şi faptul că au înţeles să se prevaleze de procedura simplificată, prev. de art. 3201 C. proc. pen., elemente care vor fi considerate circumstanţe, atenuante personale, conform art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, având în vedere cererile de constituire de părţi civile, formulate în cauză de cele două persoane vătămate care s-au aflat în autoturismul distrus în accidentul feroviar, precum şi de către celelalte persoane din familiile victimelor, în vederea administrării de probe în faţa instanţei pentru dovedirea cuantumurilor acestora, s-a dispus disjungerea acţiunii civile, conform art. 3201 alin. (5) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs, recalificat apel inculpaţii M.T., D.M. şi I.I. şi părţile civile C.I.G., F.I.C., S.G. şi F.G.
Apelanţii inculpaţi M.T., D.M. şi I.I. au solicitat, aplicarea legii penale mai favorabile, aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, în principal renunţarea la aplicarea pedepsei, într-un prim subsidiar, prestarea unei munci în folosul comunităţii şi, într-un ultim subsidiar, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Apelantele părţi civile C.I.G., F.I.C., S.G. şi F.G. au solicitat, admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre judecare la instanţa competentă material, respectiv Judecătoria Moreni.
Totodată, au arătat că nu au fost trimise în judecată toate persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 273 alin. (2) rap. la art. 277 C. pen.
Mai mult, s-au menţionat că s-a dat citire actului de sesizare al instanţei fără procedură completă şi, totodată s-a aplicat procedura simplificată fără să se stabilească corect cadrul procesual.
S-a mai susţinut că urmărirea penală este lovită de nulitate, întrucât părţile civile nu au beneficiat de un proces echitabil.
Examinând apelurile declarate de inculpaţii M.T., D.M. şi I.I. şi părţile civile C.I.G., F.I.C., S.G. şi F.G., prin prisma dispoziţiilor art. 417 şi art. 420 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prealabil analizării criticilor formulate de către apelanţi se impune a se stabili dispoziţiile aplicabile în cauză, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 255/2013, având în vedere că, iniţial, hotărârea instanţei de fond a fost supusă căii de atac a recursului.
În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile aflate în curs de judecată la date intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceiaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
Astfel cum se poate observa, sentinţa penală recurată a fosl pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, la data de 28 mai 2013, fiind o hotărâre care nu era supusă căii de atac a apelului, împotriva căreia s-a formulat recurs de către inculpaţi şi părţile civile anterior intrării în vigoare a Legi. nr. 135/2013 (1 februarie 2014), cauza fiind în curs de judecată în recurs la data de 1 februarie 2014, prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din legea de punere în aplicare a C. proc. pen. Soluţionarea cauzei se face după regulile de la apel, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 420 şi urm. C. proc. pen.
Înalta Curte, constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpaţilor M.T. D.M. şi I.I., fiind îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare.
Prin analiza proprie a materialului probator administrat în cauze procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice efectuate ci ocazia cercetării locului faptei, raportul de investigare a catastrofei feroviare produsă la 5 iulie 2012, emis de Organismul de Investigare Feroviar Român declaraţiile inculpaţilor, fişa postului privind pe cei trei inculpaţi, extras din Instrucţiunea ce reglementează siguranţa circulaţiei pe căile ferate, Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare nr. 005/2005, declaraţii de martori, procesul-verbal încheiat la 6 iulie 2012 ci ocazia verificării în comisie a vagoanelor care au fost în compunerec convoiului de manevră, din care rezultă strângerea cu superficialitate a frânelor de mână de la vagoanele 4 şi 5 din convoi, Regulamentul de exploatare a secţiei I.L.C.-M.-F.P.-G.P., raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 3 august 2012, al I.F.J. Dâmboviţa, din care rezultă că sistemul de asigurare a sabotului de deraiere era defect, rapoartele medico-legale de necropsie privind cele două victime F.I. şi F.R.M., concluziile provizori emise de Spitalul Judeţean de Medicină Legală Dâmboviţa vizând număra de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor traumatice suferite de F.I.C. şi S.G., raportul de investigare a catastrofei pe calea ferată, produsă la data de 5 iulie 2012, înr Staţia I.L.C., judeţul Dâmboviţa, toate acestea coroborate ci declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor M.T., D.M. şi I.I. în fapt, se constată că probele administrate în cursul urmăririi penale dovedesc împrejurarea că inculpatul M.T., la data de 5 iulie 2012, în calitate de şef manevră al convoiului, având un tonaj de 913 tone, a încălcat dispoziţiile art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare în sensul că, nu a asigurat cu saboţi de mână aşezaţi la roţile osiilor şi strângerea a minim cinci frâne de mână, aflate în convoi, nu a efectuat astfel asigurarea prin fixarea pe loc a convoiului, contra-fugirii, în condiţiile unei linii având o pantă de 11,01%, în sensul de mers şi ca atare a avut drept urmare crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mişcare necontrolată a convoiului.
Ajungând la pasajul la nivel cu cale ferată, ce intersectează DN X, cu bariera aflată în poziţie „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul proprietatea numitului F.G. şi condus regulamentar de numita S.G.
În urma coliziunii a rezultat decesul numitelor F.R.M. şi F.I., precum şi vătămarea corporală din culpă a numiţilor F.I.C. care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale şi S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile îngrijiri medicale, persoane care se aflau în autoturism, precum şi deraierea, răsturnarea şi prăbuşirea locomotivei şi a trei vagoane.
Acest eveniment a cauzat şi degradarea liniilor şi a instalaţiei de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 RON.
Inculpatul D.M., la aceeaşi dată de 5 iulie 2012, în calitate de manevrant vagoane a convoiului, cu un tonaj de 913 tone, a încălcat dispoz. art. 69 alin. (1) lit. b) din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevra vehiculelor feroviare, în sensul că, nu a asigurat strângerea corespunzătoare a frânei de mână a două vagoane aflate în convoi, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare încheiat cu ocazia verificării în comisie a vagoanelor care au fost în compunerea convoiului.
Neefectuând astfel asigurarea, prin fixarea pe loc a convoiului, contra-fugirii, în condiţiile unei linii având o pantă de 11,02 %, în sensul de mers s-a creat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport ale căilor ferate, prin punerea în mişcare, necomandată a convoiului.
Ajungând la pasajul de nivel cu calea ferată, ce intersectează DN X, cu bariera aflată în poziţia „deschis”, convoiul a intrat în coliziune cu autoturismul marca P., proprietatea numitului F.G., condus regulamentar de numita S.G.
În urma coliziunii a rezultat decesul numitelor F.R.M. şi F.I., precum şi vătămarea corporală din culpă a numiţilor F.I.C., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 55 de zile îngrijiri medicale şi S.G., care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 25 de zile îngrijiri medicale (ocupanţi ai autovehiculului).
Acest eveniment a avut ca urmare şi deraierea, răsturnarea şi prăbuşirea locomotivei şi a trei vagoane, cauzându-se degradarea liniilor şi a instalaţiei de cale ferată, valoarea prejudiciului fiind de 134.895,58 RON.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.I., se constată că, în mod corect s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că la data respectivă acesta având calitatea de acar, a încălcat dispoz. art. 35 pct. 6 Secţiunea X, din Regulamentul pentru circulaţia trenurilor şi manevrele feroviare, în sensul că, nu a asigurat sabotul fix de deraiere, în poziţia aşezat pe şină, astfel încât convoiul de manevră scăpat din linia de colectare (km. 4 spre Staţia I.L.C., judeţul Dâmboviţa), să întâlnească în parcurs, sabotul fix de deraiere, în poziţie regulamentară, poziţie de natură să producă deraierea controlată a convoiului, scăpat şi să nu permită intrarea acestuia în pasajul de cale ferată ce intersectează DN X.
În drept, faptele inculpaţilor, întrunesc, elementele constitutive ale infracţiunilor de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, prev. de art. 273 alin. (2) C. pen., rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi lit. c)-art. 76 lit. c) C. pen.
Criticile inculpaţilor privitoare la situaţia de fapt nu pot fi primite, atâta timp cât inculpaţii au solicitat să se judecarea în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând învinuirea adusă, însuşindu-şi probele administrate în faza urmării penale, cerere admisă de instanţă, cu efecte şi asupra limitelor speciale de pedeapsă, care au fost reduse cu o treime.
Referitor la aplicarea art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data pronunţării sentinţei, 28 mai 2013 şi până la data soluţionării apelului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În aceste condiţii, în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţiile formulate faţă de inculpaţii M.T., D.M. şi I.I., Înalta Curte urmează să analizeze pe de o parte, influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor de care sunt acuzaţi (în examinarea acestui criteriu, se va verifica dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică); iar pe de altă parte, consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptelor şi consecinţele la data judecării apelului (în examinarea acestui criteriu, se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptelor).
Inculpaţii M.T. şi D.M., au fost condamnaţi fiecare la pedeapsa de 3 ani închisoare, respectiv I.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, care a avut drept consecinţă producerea unei catastrofe de cale ferată, prevăzută de art. 273 alin. (2) C. pen., rap. la art. 277 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. şi reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi lit. c)-art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpaţilor pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Analizând influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi inculpaţii M.T., D.M. şi I.I., Înalta Curte constată următoarele:
Astfel, infracţiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă, prev. de art. 273 alin. (2) C. pen., se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani, iar în cazul când s-a produs o catastrofă de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani Această infracţiune este incriminată în noul C. pen. în art. 330 alin. (2) şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani, iar infracţiunea de accident şi catastrofa de cale ferată prev. de art. 277 alin. (2) C. pen., este preluată în noul C. pen. în infracţiunea de accident de cale ferată, prev. de art. 333.
Se observă că deşi, în reglementarea actuală au fost reduse limitele de pedeapsă, atât în ceea ce priveşte minimul, cât şi maximul, este lipsit de relevanţă, întrucât aplicarea celorlalte instituţii incidente din legea nouă ar determina agravarea pedepsei aplicate acestuia.
Întrucât în cauza dedusă judecăţii inculpaţii M.T. şi D.M. şi I.I. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. anterior, Înalta Curte apreciază că nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) noul C. proc. pen., ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime.
Sub aspectul pedepselor accesorii, se constată că inculpaţilor M.T. şi D.M. şi I.I. li s-a interzis ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., respectiv:
- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Aşadar, având în vedere că aplicarea acestor pedepse a fost determinată de condamnarea inculpaţilor pentru infracţiuni care preved această sancţiune corelativ pedepsei principale atât în vechea reglementare, cât şi în noua normă de incriminare, iar cuantumul în care au fost aplicate se încadrează în limitele impuse de noua reglementare (pe o perioadă de la 1 la 5 ani), după cum drepturile a căror exercitare a fost interzisă se regăsesc în noile dispoziţii ale art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.
În situaţia aplicării dispoziţiilor noului C. pen., circumstanţe atenuante reţinute inculpaţilor de instanţele anterioare, nu mai pot produce efecte, în sensul coborârii pedepsei sub minimul prevăzut de lege. întrucât nu mai au corespondent în dispoziţiile art. 75 C. pen. referitoare la circumstanţele atenuante.
Prin urmare, stabilind că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior, sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte remarcă, faptul că prima instanţă a aplicat acestora pedepse corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ţinând seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpaţilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, motiv pentru care, contrar solicitării apelanţilor inculpaţi, o va menţine, atât în ceea ce priveşte cuantumul acesteia cât şi a modalităţii de executare.
De asemenea, nu se poate dispune nici renunţarea la aplicarea pedepsei (art. 80 noul C. pen.), nici amânarea aplicării pedepsei (art. 83 noul C. pen.) şi nici suspendarea executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 noul C. pen.), întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Totodată, nu se poate dispune reindividualizarea pedepselor, având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite şi a urmărilor produse.
În concluzie, prin aplicarea dispoziţiilor noului C. pen. s-ar ajunge, inevitabil, la stabilirea unei pedepse într-un cuantum-majorat faţă de pedepsele inculpaţilor, astfel că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este legea veghe, respectiv, C. pen. anterior.
În ceea ce priveşte criticile părţilor civile C.I.G., F.I.C., S.G. şi F.G. se constată că sunt neîntemeiate, întrucât instanţa sesizată prin rechizitoriu procedează la judecată în limitele investirii sale, respectiv cu privire la faptele şi persoanele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată neputând analiza şi soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror prin actul de sesizare, soluţii ce pot fi infirmate de instanţă într-o altă procedură, cea reglementată de art. 340 C. proc. pen. în vigoare (art. 2781 C. proc. pen. anterior),
Prin urmare, în acest sens prima instanţă s-a pronunţat asupra tuturor faptelor şi persoanelor descrise în actul de sesizare cu care a fost sesizată, respectând astfel dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului contrar celor susţinute de apelantele părţii civile.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.T., D.M. şi I.I. şi de părţile civile C.I.G., F.I.C., S.G. şi F.G. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va obliga apelanţii inculpaţi M.T., D.M. la plata sumei de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariu parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga apelantul inculpat I.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, urmează să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga apelantele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii M.T., D.M. şi I.I. şi de părţile civile C.I.G., F.I.C., S.G. şi F.G. împotriva sentinţei penale nr. 91din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă apelanţii inculpaţi M.T., D.M. la plata sumei de câte 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariu parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă apelantul inculpat I.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2242/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 235/2014. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu... → |
|---|
