ICCJ. Decizia nr. 244/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 244/2014

Dosar nr. 27263./3/2007

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 890 din 21 decembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 27263./3/2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.D. zis "E." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de acelaşi inculpat şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de acelaşi inculpat şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (două acte materiale - părţi vătămate D.S. şi P.I.) în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) a condamnat pe inculpatul D.D. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) C. pen. (părţi vătămate D.S. şi P.I.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul D.D. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen., art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului D.D. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008.

2. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale - părţi vătămate C.A., R.S. şi P.A.) a condamnat pe inculpatul M.S.I.A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului M.S.I.A. de la 9 februarie 2007 până la 5 august 2007.

În baza art. 350 C. proc. pen. a dispus arestarea acestui inculpat.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.E. zis " E. al lui C." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. ((1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 - 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată Ş.F.) a condamnat pe inculpatul R.E. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta de la data de 2 august 2006) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.E.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.A.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.E. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

Face aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. deduce prevenţia inculpatului R.E. de la 10 februarie 2007 până la 16 octombrie 2007.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul N.P. (fost D.) zis "C." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus respingerea cererii formulată de acelaşi inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) ca neîntemeiată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. pen. a achitat pe acelaşi inculpat faţă de infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004 - U.), faţă de două infracţiuni prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (părţi vătămate R.I. şi I.G.) şi faţă de infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată B.N.).

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului N.P. de la 10 februarie 2007 până la 18 noiembrie 2007.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.N. zis "C." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul D.N. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004), art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.I.) şi art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din data de 2 august 2006), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 322 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul D.N. din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (pentru faptele din data de 12 decembrie 2004 şi 2 august 2006) în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare (fapta din data de 2 august 2006).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a acestuia, pentru faptele prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (părţi vătămate R.I. şi T.D.).

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 7 ani şi 8 luni închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată P.E.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare (parte vătămată Ş.F.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul D.N. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 8 luni închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului D.N. zis C. de la data de 9 februarie 2007 până la data de 29 septembrie 2008.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.A. zis "A. al lui C." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de acelaşi inculpat şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a acestuia, pentru fapta prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.).

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată P.E.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată C.A.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată Ş.F.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. (fapta din data de 2 august 2006) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.A. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului R.A. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.N. zis A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 221 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.F.) a condamnat pe inculpatul D.N. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.A.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare (parte vătămată S.M.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul D.N. urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului D.N. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008 şi de la data de 17 noiembrie 2009 până la data de 24 mai 2011.

A respins ca neîntemeiată, cererea formulată de acelaşi inculpat, prin apărător ales, de a se deduce din durata executării pedepsei şi a perioadei aprilie 2009 - mai 2009, când acelaşi inculpat a fost arestat într-un alt dosar penal, întrucât soluţia pentru fapta din cauza respectivă nu este definitivă şi deci, nu se poate soluţiona cererea conform dispoziţiilor art. 449 C. proc. pen.

8. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.C. zis "I." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.A.) a condamnat pe inculpatul R.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată S.M.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul R.C. va fi condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

Atrage atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului R.C. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

9. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achită de inculpatul P.C. (fost M.) pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.).

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului P.C. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

10. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.A.J. zis " Z." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul M.A.J. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.F.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.A.J. va fi condamnat la pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului M.A.J. de la 3 august 2007 până la 29 septembrie 2008.

A luat act că inculpatul M.A.J. este arestat în altă cauză.

11. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.D. zis D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., a art. 74 - 76 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate SC W. SRL, S.M., N.E., C.A., R.S. şi P.A.) a condamnat pe inculpatul G.D. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. (parte vătămată A.F.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul G.D. va fi condamnat la pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului G.D. de la 10 februarie 2007 la 29 septembrie 2008.

A luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

12. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.C. zis "M.", pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului D.C. de la data de 3 august 2007 la 29 septembrie 2008.

A luat act că inculpatul D.C. este arestat în altă cauză.

13. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.V. zis "E." pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea formulată de inculpatul D.V., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.I.); art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.); art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) în infracţiunea prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004 - U.) a condamnat pe inculpatul D.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat faţă de infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.I.), art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.) şi art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpatul D.V..

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

14. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.N. zis A. fost D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus respingerea cererii, formulată de acelaşi inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004), ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul C.N. zis A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.I.) ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpatul C.N..

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului C.N. de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

15. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.M. zis M.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

A luat act că inculpatul R.M. nu a fost arestat în prezenta cauză.

16. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.S. zis D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus respingerea cererii, formulată de acelaşi inculpat, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 februarie 2004) ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul V.S. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat faţă de infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.I.); art. 180 alin. (2) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.); art. 180 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale faţă de inculpatul V.S..

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului V.S. de la 11 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

17. A respins cererea inculpatului R.C. zis C.C. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 şi 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul R.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 şi 20 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a admis cererea formulată de acelaşi inculpat şi a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat, cu privire la infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată I.D.), ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a inculpatului R.C..

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (parte vătămată Ş.F.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare (fapta din data de 2 august 2006).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată C.A.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat, cu privire la infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată T.D.).

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul R.C. să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului R.C. de la data de 9 februarie 2007 până la 14 august 2007.

18. În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.V. zis G. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de mai sus, pe un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pentru a fi încadrat într-un program de supraveghere;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

A atras atenţia asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. cu referire la art. 83 şi 84 C. pen. şi art. 86⁵ C. pen.

În baza art. 71 pct. 5 C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului faţă de inculpatul M.V. cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului de la data de 9 februarie 2007 până la 10 martie 2007.

19. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.G. zis A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 12 decembrie 2004) a condamnat pe inculpatul V.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului faţă de inculpatul V.G. cu privire la infracţiunile prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată R.I.); infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată I.G.) şi art. art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

A luat act că inculpatul V.G. nu a fost arestat în prezenta cauză.

20. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul V.F. zis Z., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.F. la o pedeapsă de 7 ani şi 8 luni închisoare (parte vătămată I.G.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acelaşi inculpat, din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. ca neîntemeiată.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului faţă de inculpatul V.F. cu privire la infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată B.N.) ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul V.F., urmând să fie condamnat la pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 8 luni închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul V.F. nu a fost arestat în prezenta cauză.

21. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.R. zis S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.R. faţă de infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată R.A.).

A luat act că inculpatul C.R. nu a fost arestat în prezenta cauză.

22. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.M. zis P., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul P.M. la o pedeapsă de 8 ani închisoare (parte vătămată A.F.).

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate D.S. şi P.I.) a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 39 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. a descontopit pedepsele componente ale Sentinţei penale nr. 816 din 1 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 7 ani închisoare, precum şi sporul de 1 an închisoare şi le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa cea mai grea aplicată în prezenta cauză, de 8 ani închisoare, cu pedepsele menţionate, inculpatul P.M. fiind condamnat la pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

A anulat Ordinul MEPI nr. 949 din 6 noiembrie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi a dispus emiterea unui nou MEPI, pentru pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul P.M. nu a fost arestat în prezenta cauză.

23. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.B.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (părţi vătămate N.E., C.A., R.S. şi P.A.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., inculpatul M.B.D. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul M.B.D. nu a fost arestat în prezenta cauză, fiind arestat în altă cauză.

24. În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), şi i) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul D.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A luat act că inculpatul D.G. nu a fost arestat în prezenta cauză.

25. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul C.L. zis G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. şi art. 74 - 76 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) a condamnat pe inculpatul C.L. la o pedeapsă de 8 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată D.S.) a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen. inculpatul C.L. a fost condamnat la pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A luat act că inculpatul C.L. nu a fost arestat în prezenta cauză, dar este arestat în altă cauză.

26. În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul P.MA. zis F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 39 C. pen. cu aplic. art. 33 - 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa mai sus aplicată cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 128/2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A dispus anularea MEPI nr. 310 din 29 septembrie 2003 emis de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti şi emiterea unui nou MEPI pentru pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A luat act că inculpatul P.Ma. nu a fost arestat în prezenta cauză.

27. În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpatul A.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

A făcut aplic. art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A luat act că inculpatul A.G. nu a fost arestat în prezenta cauză.

28. În baza art. 221 C. pen. (parte vătămată SC W. SRL) a condamnat pe inculpata B.G. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei mai sus aplicate, pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. în sensul că se va revoca suspendarea condiţionată mai sus aplicată şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare inculpata va săvârşi din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen.

A atras atenţia asupra prevederilor art. 84, 85 şi 86 C. pen.

A luat act că inculpata B.G. nu a fost arestată în prezenta cauză.

29. În baza art. 221 C. pen. (parte vătămată C.F.) a condamnat pe inculpatul I.M. zis B., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei mai sus aplicate, pentru un termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.

A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. în sensul că se va revoca suspendarea condiţionată mai sus aplicată şi se va dispune executarea în întregime a pedepsei, dacă în cursul termenului de încercare inculpatul va săvârşi din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen.

A atras atenţia asupra prevederilor art. 84, 85 şi 86 C. pen.

A luat act că inculpatul I.M. nu a fost arestat în prezenta cauză, iar în prezent e arestat în altă cauză.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. a luat act că părţile vătămate SC U.S.C. SA, SC D.C. SRL, B.N., T.D., C.A., P.E., N.E., B.D., I.G., R.A.M., Ş.F. şi SC A.N.S. SA nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a obligat, în solidar, pe inculpaţii: M.A.J., G.D., D.C., M.B.D., D.G., P.M., A.G., B.G. şi I.M. la plata sumei de 175.839,87 RON despăgubiri civile faţă de partea vătămată SC W. SRL.

În baza art. 15 alin. (2) C. proc. pen. a respins ca tardiv formulată cererea de constituire ca parte civilă a SC A.T.A. SA.

A obligat în solidar pe inculpaţii D.D., G.D., P.M. şi C.L. la plata sumei de 120.000 RON, despăgubiri civile către partea civilă A.F..

A obligat în solidar, pe inculpaţii D.D., P.M., C.L. la plata sumei de 5.000 RON către partea civilă P.I..

A obligat în solidar, pe inculpaţii D.N. zis A., G.D. şi R.C. la plata sumei de 5.500 RON despăgubiri civile către partea civilă S.M..

A obligat în solidar, pe inculpaţii R.E., D.N. zis C., R.A., D.V., C.N. zis A., V.S., R.C., V.G., V.F. la plata sumei de 23.022.267 ROL despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon.

A luat act că partea vătămată I.D. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

A obligat în solidar, pe inculpaţii M.S.I.A., G.D. şi M.B.D. la plata sumei de 10.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.A..

A obligat în solidar, pe inculpaţii M.S.I.A., G.D. şi M.B.D. la plata sumei de 50.000 RON despăgubiri civile către partea civilă P.A..

A obligat în solidar, pe inculpaţii D.N., M.A.J. la plata sumei de 50.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.F.V.

A luat act că partea vătămată D.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A obligat pe inculpatul M.S.I.A. la plata sumei de 3.000 RON despăgubiri civile către martorul M.D.I.

A obligat în solidar, pe inculpaţii D.N. şi R.C. la plata sumei de 2.050 euro despăgubiri civile către partea civilă R.A.M.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul V.S. a bunurilor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare şi a autoturismului aparţinând acestui inculpat.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul R.E. a sumei de 5.000 euro, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul R.M. a sumei de 2.200 euro, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 9 februarie 2007 (consemnată în procesul-verbal aflat la dosar).

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul D.V. a următoarelor bunuri, ce au fost ridicate de organele de anchetă cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 9 februarie 2007, consemnate în procesul-verbal de la acea dată: 24 bancnote a 200 euro - 4800 euro, 47 bancnote a 500 euro - 23500 euro, 27 bancnote a 100 euro - 2700 euro, 17 bancnote a 50 euro - 850 euro, 6 bancnote a 50 euro - 300 euro (Total - 32150 euro), camera video mini DVD cu accesorii, având în interior un DVD P.; telefon mobil marca N.1; telefon mobil marca N.2; telefon mobil marca N.3; telefon mobil marca C.; telefon mobil marca N.4; telefon mobil marca N.5; telefon mobil marca Z.; telefon mobil marca S.; 1 (unu) colier din material de culoare galben având 6 zale în formă de stea cu strasuri; 1 (una) brăţară din material de culoare galben şi argintiu cu zale rotunde având agăţate 3 inimi; 1 (una) brăţară din material de culoare galben cu model împletitură având 4 zale; 1 (unu) lanţ din material de culoare galben - argintiu în lungime de aproximativ 50 cm, model zale şi bile; 1 (unu) lanţ din material de culoare galben de aproximativ 60 cm având încuietoarea ruptă; 1 (una) brăţară din material de culoare galben cu model jumătate p. şi jumătate împletitură; 1 (una) pereche cercei din material de culoare galben model răsucit; 1 (una) pereche cercei din material de culoare galben model împletitură răsucită; 1 (unu) breloc din material de culoare galben având simbolul M.; 1 (unu) inel din material de culoare galben model cerc cu strasuri aplicate, având pe mijloc piatra de culoare bleu; 1 (unu) inel din material de culoare galben simbolizând un delfin cu piatra bleumarin; 1 (unu) inel din material de culoare galben model oval cu strasuri şi o piatră de culoare roşie; 1 (unu) inel din material de culoare galben şi alb cu patru strasuri; 1 (unu) inel din material de culoare galben cu model trei inimioare cu strasuri; 1 (unu) inel din material de culoare galben cu model împletitură ovală în forma de "S"; 1 (unu) inel din material de culoare galben având model o broderie, pe mijloc având o piatră roşu-violet; 1 (unu) inel din material de culoare galben cu strasuri albe şi 3 negre; 1 (unu) inel din material de culoare galben model împletitură trei sârme şi o piatră roşie; 1 (una) brăţară din metal de culoare galbenă model floral; 1 (una) brăţară din metal de culoare galbenă model zale împletitură (opturi); 1 (unu) cercel model potcoavă; 1 (una) cruce metal argintiu reprezentând pe Isus Hristos; 1 (una) pereche cercei din metal de culoare galben model toarte răsucite cu bile şi strasuri; 1 (una) pereche butoni din metal de culoare galben cu argintiu model pătrat.

În baza art. 169 C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpatul D.D. a telefoanelor mobile, ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, din data de 9 februarie 2007: telefon mobil marca N.1; telefon mobil marca N.2; telefon mobil marca N.3.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat, în afară de inculpaţii N.P., P.C. (fost M.), R.M. şi C.R., la plata sumei de câte 3.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut, în rejudecarea cauzei ca urmare a pronunţării Deciziei penale nr. 1175/R din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, următoarele:

Cu privire la infracţiunile prevăzute de Legea nr. 39/2003, pentru care au fost cercetaţi o parte dintre inculpaţi, probatoriile administrate nu au dovedit comiterea acestora, în materialitatea lor.

În raport de declaraţiile inculpaţilor, cele ale martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, de interceptările telefonice a căror transcriere a fost ataşată la dosarul cauzei, precum şi de declaraţia martorului cu identitate protejată "I.D." s-a apreciat că latura obiectivă a acestor infracţiuni nu este realizată prin cele patru modalităţi normative prevăzute de lege, respectiv prin iniţierea, constituirea, sprijinirea sau aderarea, alternativ sau singular, a unui grup ori grup infracţional organizat.

Iniţierea unui grup infracţional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri. Iniţiatorul este persoana care pune bazele unei pluralităţi constituite de infractori. Constituirea unui grup infracţional organizat este o activitate prin care se înfiinţează o organizaţie criminală, care vizează săvârşirea unor infracţiuni dintre cele prevăzute de Legea nr. 39/2003. Aderarea la o asociere constituită în scop infracţional constă în dobândirea calităţii de membru al asocierii. Aderarea se poate manifesta expres sau tacit, prin desfăşurarea unor activităţi din care rezultă că cel în cauză se consideră membrul grupului. Sprijinirea asocierii infracţionale înseamnă un ajutor, de orice fel, acordat unui astfel de grup. Ajutorul poate fi de natură materială sau de ordin moral, prin atragerea de noi aderenţi.

Latura obiectivă a infracţiunii, în oricare dintre acţiunile sale alternative, trebuie să aibă ca finalitate un grup infracţional organizat, care să-şi propună săvârşirea uneia sau a mai multor infracţiuni dintre cele prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003. Cu excepţia modalităţii iniţierii, grupul infracţional organizat trebuie să fie structurat şi să îndeplinească cumulativ 2 condiţii: în primul rând este necesar ca grupul să fie format din 3 sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat.

Este nevoie ca, în cadrul grupului, să existe o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie să se prevadă rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii, etc.

O a doua condiţie esenţială pentru existenţa grupului organizat este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui "studiu" prealabil, care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa-zisă diviziune a muncii, în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportate specifice unei unităţi structurate.

Tribunalul a reţinut că diferenţa esenţială referitoare la sfera de aplicare a art. 323 C. pen., care reglementează infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, constă în aceea că norma specială, respectiv art. 2 din Legea nr. 39/2003, este incidenţă numai dacă obiectivul grupului criminal organizat constă în săvârşirea uneia dintre infracţiunile grave menţionate expres în legea specială.

Raportându-se la materialul probator existent în cauză, tribunalul a apreciat că nu se regăsesc, în concret, actele materiale întreprinse de către fiecare inculpat în realizarea laturii obiective şi subiective a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Nu rezultă elemente din care să reiasă că inculpatul N.P., împreună cu ceilalţi inculpaţi, a constituit un grup infracţional organizat, având ca scop comiterea de infracţiuni grave, respectiv tentativa de omor, lipsire de libertate în mod ilegal, şantaj ş.a.

Aprecierea organelor de anchetă, în sensul că inculpaţii din această cauză sunt rude între ele, pe linie ascendentă, descendentă sau prin afiliaţie, nu conduce automat la concluzia că acestea constituie un grup infracţional organizat, deoarece nu s-a probat că s-au întâlnit, într-un anume loc şi timp cu scopul de a pune la punct un plan de acţiune, cu sarcini trasate pe linie verticală de liderii grupului către ceilalţi membrii ai grupării, care să-şi cunoască rolul bine determinat la săvârşirea faptelor cercetate în acest dosar, fapte ce urmau să fie comise cu scopul obţinerii unui folos material sau financiar.

1) Din probele administrate, Tribunalul a constatat că, la data de 12 decembrie 2004, numiţii I.G. şi S.S. îşi efectuau serviciul în calitate de agenţi de pază la SC A.N.S. SA, având ca obiective paza complexului SC U.S.C. SA şi supravegherea accesului în parcarea complexului. La data respectivă, parcarea magazinului U. era dată în folosinţă parţial, fără a fi percepută vreo taxă persoanelor care înţelegeau să gareze autoturismele în acest loc, fiind însă asigurată cu pază.

Prin actul de sesizare, s-a reţinut că, în jurul orelor 14.00, pe culoarul de acces în parcare, a oprit un autoturism marca D., de culoare albastră, ce bloca traficul celorlalte autoturisme, a intervenit agentul de pază S.S., care i-a solicitat în mod politicos conducătorului auto să mute autoturismul în interior.

Solicitarea sa a nemulţumit pe cei doi ocupaţi ai autoturismului, cetăţeni de etnie rromă, unul dintre aceştia coborând din vehicul şi spunându-i agentului de pază că "el este C. şi parchează unde vrea, pentru că el este şmecher". Ca urmare a acestui refuz, agentul I.G. a solicitat, prin staţie, prezenţa şefului de tură R.I.D., în prezenţa căruia discuţiile cu cei doi ocupanţi au continuat, fără rezultat.

La avertizarea agentului de pază I.G. în sensul că va solicita sprijinul echipei de intervenţie, numitul "C." a ameninţat că o să cheme şi el "150 de inşi şi ţi-i tai şi ţi-i fac varză", după care, împreună cu cel de-al doilea ocupant al autoturismului, a lăsat vehiculul unde era staţionat şi a plecat.

După plecarea acestora, la solicitarea agentului de pază I.G. s-a prezentat echipa de intervenţie formată din agenţi angajaţi ai SC A.N.S., printre care se afla şi numitul B.N.. Totodată, au revenit şi cei doi cetăţeni anterior menţionaţi şi, după o altă discuţie contradictorie cu I.G., au mutat maşina 5 - 6 metri de intrarea în parcare, "C." dând însă mai multe telefoane.

După aproximativ 5 minute, în apropierea parcării magazinului U. au oprit 4 - 5 autoturisme, din care au coborât 20 - 25 indivizi înarmaţi cu săbii, cuţite şi bâte şi au început să-i agreseze atât pe agenţii de pază I.G. şi S.S., precum şi pe şeful de tură R.I.D., dar şi pe membrii echipei de intervenţie. Martorii audiaţi în cauză i-au identificat pe agresori ca fiind inculpaţii D.N., zis "C.", D.V. zis "E.", N.P. zis "C.", V.F. zis "Z." şi V.S. zis "D.".

Întreaga acţiune a fost coordonată de către inculpatul N.P., care tot timpul altercaţiei i-a îndemnat pe cei care-l însoţeau să-i bată pe agenţii de pază. Astfel, persoana vătămată I.G. a fost înjunghiat cu o baionetă în zona hemitorace drept posterior de către inculpatul V.F., zis "Z." şi lovit de alţi agresori în zona umărului, iar la nivelul genunchiului stâng, i-a fost produsă o leziune de un autoturism condus de unul dintre cetăţenii de etnie rromă, în timp ce încerca să părăsească zona.

Martorul R.I.D. a sărit în ajutorul colegului său, strigând la inculpatul V.F. (care se îndrepta spre I.G., cu o sabie în mână), să lase sabia. În urma acestei intervenţii, R.I.D. a fost lovit cu o bâtă în cap de către inculpatul D.N. zis "C.", iar inculpatul V.G., zis "A." a încercat să-l lovească, tot în cap, cu sabia, însă partea vătămată şi-a protejat capul cu mâinile, fiindu-i provocată o plagă tăiată în zona antebraţului. R.I.D. a precizat expres: "am văzut un individ cu o sabie în mână care venea spre colegul meu (I.G.), cu intenţia vădită de a i-o înfige în spate ... am ţipat la el să lase sabia, moment în care altcineva m-a lovit în cap ... după ce am fost lovit, am dus instinctiv mâinile la cap, moment în care am fost lovit cu sabia în mâna stângă ...".

Situaţia de fapt rezultă din declaraţiile persoanelor vătămate I.G., R.D., C.I., B.N., S.S., K.A.M., D.I. şi G.M., coroborate cu recunoaşterile de pe planşele foto.

Astfel, I.G., B.N., Ş.A. i-au recunoscut pe inculpaţii D.N. zis "C.", D.V. zis "E.", N.P. zis "C.", V.F. zis "Z." şi V.S. zis "D." ca fiind cei care, la data de 12 decembrie 2004, au venit în parcarea U., având asupra lor obiecte contondente şi au provocat scandal public, agresând agenţii ce asigurau paza parcării.

Aceleaşi mijloace de probă relevă faptul că inculpatul V.G. a lovit cu o bâtă peste picioare pe persoana vătămată B.N., iar inculpatul V.F., zis "Z." l-a lovit cu latul unei săbii, fără a-i produce însă vreo tăietură. B.N. a văzut cum inculpatul V.F., zis "Z." l-a lovit cu un cuţit în spate pe colegul său I.G., iar V.G. zis "A." l-a lovit cu o sabie, pe braţ, pe R.D.. Martorul a precizat că şi alţi agenţi de pază au fost loviţi de către membrii grupului de rromi, conflictul transformându-se într-o bătaie generală, determinând tulburarea liniştii publice, fapt care a atras intervenţia organelor de poliţie.

B.N. i-a recunoscut de pe planşele fotografice pe inculpaţii D.V., N.P., V.F., V.S. şi V.G. ca făcând parte din grupul agresorilor, despre inculpatul N.P., zis "C." precizând că este cel care a adus mai mulţi indivizi în parcarea U. şi împreună cu aceştia i-a agresat pe agenţi, tot timpul având în mâini două baionete. Despre acelaşi "C.", martorul a arătat că i-a îndemnat pe cei care-l însoţeau să-i bată pe agenţii de pază, fiind cel care a coordonat întreaga acţiune.

Acelaşi martor-persoana vătămată a precizat că a fost lovit cu o sabie în spate, de către inculpatul V.F. zis "Z.", iar inculpatul V.G. zis "A." l-a lovit cu un corp contondent (bâtă sau rangă) peste picioare.

În urma probelor administrate, Tribunalul a reţinut că, la data de 12 decembrie 2004, în jurul prânzului, inculpatul V.F. zis "Z." împreună cu nepotul său, C. (fost D.) N. zis "A.", s-au deplasat la magazinul U. cu un autoturism marca D.B.. Aici a avut o "altercaţie verbală" cu paznicul parcării magazinului, în urma căreia la autoturismul condus de către inculpaţi au venit mai mulţi agenţi de pază care au început să-i lovească.

În aceste condiţii, C.N. zis "A." a fugit, iar V.F. s-a împiedicat, căzând pe spate lângă bordură, împrejurare în care s-a autoaccidentat, înţepându-se cu un briceag pe care îl avea în buzunarul din spate al pantalonilor. Inculpatul V.F. a declarat că a fost lăsat în pace de agenţii de pază, dar simţindu-se rău, l-a sunat pe fratele său N.P. zis "C.", cerându-i să vină să îl ia din parcare. În câteva minute, la faţa locului a sosit inculpatul N.P. cu un alt autoturism D. de culoare bleumarin, în care se mai afla un şofer, fiind transportat la S.U.S.P.

Inculpatului N.P. zis "C." a susţinut că, în după-amiaza zilei de 12 decembrie 2004, se afla în zona P. când a fost sunat de fratele său V.F., care l-a anunţat că a fost implicat într-o altercaţie în zona magazinului U., spunându-i că nu se simte bine. Inculpatul a susţinut că nu a ajuns în zona incidentului, întâlnindu-se cu fratele său câteva sute de metri mai sus, în zona P.A., venind la întâlnire cu autoturismul marca D., condus de şoferul său S.N. şi cu ajutorul căruia l-a transportat pe "Z." la S.S.P.

A susţinut că, întâmplător, în acel moment a trecut prin zonă fratele lor D.V., zis "E.", care conducea un autoturism marca M. şi căruia "C." i-a făcut semn cu farurile autoturismului să vină după el.

Inculpatul D.V. zis "E." a susţinut, în declaraţia dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în ziua de 25 ianuarie 2005, că în după-amiaza menţionată, se afla la volanul autoturismului marca M., în timp ce se deplasa pe Calea Moşilor, a fost sunat de fratele său N.P., care i-a spus că celălalt frate al lor, "Z.", se află în stare gravă şi trebuie dus la spital. În aceste condiţii, intersectându-se pe traseu cu autoturismul condus de "C.", i-a urmat pe aceştia către spital, fiind singur în maşină. A precizat că a fost oprit de un echipaj de poliţie, însă le-a spus lucrătorilor de poliţie că nu are actele autoturismului la el, le-a remis cartea de identitate şi le-a spus că se grăbeşte să ajungă la spital.

Tribunalul a reţinut că declaraţia numitului S.N. din data de 24 ianuarie 2005, în Dosarul 183/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, confirmă depoziţia lui N.P., iar declaraţia inculpatului C.N., consemnată în aceleaşi condiţii, confirmă depoziţia inculpatului V.F.. Prin urmare, a apreciat că susţinerile Parchetului cu privire la inculpatul N.P. nu sunt confirmate de probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească.

Partea vătămată I.G. a arătat că nu-l cunoaşte pe "C." şi nu l-a recunoscut în instanţă, partea vătămată B.N. a declarat că ştie din auzite despre numele "C.", pomenit la incidentul de la U., însă nu l-a recunoscut pe acesta în momentul în care i-a fost arătat că făcând parte din "clanul D." ceea ce dă naştere unui dubiu puternic cu privire la prezenta acestui inculpat la locul incidentului.

Din declaraţia martorului cu identitate protejată "I.D." în faza de cercetare judecătorească s-a reţinut că îl cunoaşte pe C. ca fiind unul dintre liderii grupului infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de proxenetism, în general infracţiuni de violenţă, că gruparea s-a constituit în perioada 1993 - 1994, iar faptele despre care a făcut vorbire s-au consumat în perioada 2005 - 2007. Tribunalul a apreciat că aceasta declaraţie nu se coroborează cu cea dată în faza de urmărire penală şi nici cu declaraţiile martorilor cu identitate protejată "I.T." şi "I.V.", date în aceeaşi fază procesuală.

Tribunalul a apreciat că probele nu definesc momentul constituirii grupului, afirmaţia martorului cu identitate protejata, I.D., cum că acest grup infracţional s-ar fi constituit în perioada 1993 - 1994 neavând relevanţă faţă de datele săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii, respectiv 2004, 2006. Nu rezultă care sunt conducătorii grupului, organizarea membrilor acestuia în sens piramidal, pe verticală, cu atribuţii şi reguli clare pentru fiecare, cu un plan prestabilit în ceea ce priveşte organizarea infracţiunilor cercetate în acest dosar, din a căror săvârşire membrii grupului să fi obţinut un folos material.

Afirmaţia martorului S.S., din care rezultă că din autoturism a coborât un cetăţean de etnie rromă, care a spus că "el este C. şi parchează unde vrea", precum şi împrejurarea relatată în faza de urmărire penală ca acesta a vorbit la telefon şi în maxim 5 minute la locul faptei au apărut 20 - 25 persoane, nu duce automat la concluzia că acest inculpat a fost organizatorul grupului infracţional organizat, deoarece declaraţiile martorilor, ale părţilor vătămate sau interceptările telefonice nu relevă, momentul constituirii acestui grup, persoanele componente, planul de acţiune cu privire la infracţiunile cercetate, modalitatea de operare.

Cu privire la inculpaţii D.D., R.E., N.P., D.N. zis C., R.A., D.N., R.C., P. fost M., C., M.A.J., G.D., D.C., D.V., C., fost D., N., zis A., R.M., V.S., R.C., V.G., V.F., C.R., P.M., M.B.D., C.L., Tribunalul a apreciat că probele nu relevă în ce a constat activitatea infracţională a fiecăruia, actele materiale întreprinse de fiecare dintre inculpaţi în realizarea laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi nici înţelegerea dintre ei, cu perspectiva unei durate în timp, în vederea realizării unui scop infracţional comun.

Procesul-verbal de constatare din data de 12 decembrie 2004, întocmit de organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Secţia 10 Poliţie, rezultă că ofiţerul de serviciu a fost sesizat cu privire la faptul că în zona Centrului Comercial U. are loc o altercaţie între personalul de pază al magazinului şi persoane necunoscute, în urma deplasării constatându-se că trei dintre participanţii la altercaţie au abandonat în faţa Bisericii "S.Ş." un autoturism marca D. şi au urcat într-un autoturism marca M., cu număr de Bucureşti, terminaţie aaa, fugind de la locul faptei.

Organele de poliţie au luat legătura cu G.M., şeful formaţiunii pază, acesta declarând verbal că agenţii de pază au avut un conflict cu mai multe persoane de etnie rromă din "clanul C.", în urma căruia doi dintre angajaţii săi, I.G. şi R.D., au fost răniţi şi transportaţi la Spitalul Municipal Bucureşti.

Aceeaşi persoană a informat organele de poliţie că cei doi agenţi de pază au fost răniţi cu obiecte contondente (răngi) şi tăietoare-înţepătoare (cuţite), conflictul fiind determinat de parcarea neregulamentară a autoturismului marca D. şi de reacţia violentă a unuia dintre ocupanţi la solicitarea agentului de pază S.S.. A precizat că, după câteva minute, la intrarea în parcarea supraetajată aflată în construcţie, şi-au făcut apariţia câteva maşini din care au coborât aproximativ 10 persoane, ce au purtat discuţii cu bodyguarzii, ulterior sosind alte două maşini, din care au coborât alte persoane purtând asupra lor obiecte contondente: bâte, răngi, cuţite, săbii.

La apariţia acestora situaţia s-a agravat, în final degenerând într-o altercaţie între personalul de pază al magazinului şi ocupanţii autoturismului, ce a durat câteva minute.

Au fost identificaţi bodyguarzii ce au participat la altercaţie sau care au asistat la ea, respectiv S.S., B.N., B.L., S.N., I.G., R.D., D.M., C.M., D.T. şi V.D.A., iar la faţa locului s-a constatat existenţa mai multor pete brun-roşcate, sub formă de picături, ce au fost ridicate în vederea examinării.

În autoturismul marca D.B., de culoare albă, cu portierele închise, dar neasigurate, au fost găsite o rolă bandă abrazivă, o şurubelniţă, un colier metalic, două cartele telefonice, un levier metalic, de aproximativ 50 de cm, o pereche de mănuşi din plastic şi o cartuşieră pentru muniţie de vânătoare.

Totodată, din şi de pe autoturism au fost ridicate 12 urme papilare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 iulie 2007, stabilind că una din urmele papilare ridicate a fost creată de inculpatul D.N., zis "A.".

Din raportul întocmit la 12 decembrie 2004 de agentul principal F.M., rezultă că în ziua menţionată, orele 13,30, în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală, pe B.C. către Brigada de Poliţie Rutieră, a observat în dreptul parcării magazinului U. un autoturism marca M., de culoare bleumarin, în care se afla un grup de circa 5 persoane, autoturism care a demarat în trombă, în urmărirea acestuia aflându-se un echipaj al poliţiei rutiere. Cu scopul de a-şi ajuta colegii, subofiţerul a trecut la urmărirea autoturismului, acesta fiind oprit pe strada S.Ş., iar pasagerii acestuia au coborât cu toţii, spunând că doresc să meargă la spital, întrucât unul dintre ei este rănit. Unul dintre ofiţerii de poliţie prezenţi la faţa locului a reuşit să ia cartea de identitate a conducătorului auto.

În raportul întocmit la aceeaşi dată de comisarul C.V. din a rezultat că, în ziua menţionată anterior, în jurul orelor 13,30, prin dispeceratul B.P.R. s-a transmis solicitarea de a fi oprit în trafic autoturismul marca M., întrucât ocupanţii acestuia au fost implicaţi într-o altercaţie la Piaţa U. După oprirea autoturismului suspect, i-a cerut conducătorului auto să prezinte documentele, însă din autoturism au coborât 5 persoane de etnie rromă, foarte agitaţi, spunând că se grăbesc să meargă la spital, întrucât unul dintre ei este rănit. Ofiţerul de poliţie a reuşit să-i smulgă acestuia cartea de identitate, constatând că aceasta aparţine lui D.V. - fiul lui F. şi M., născut la data de 28 august 1964, în comuna Borcăneşti, judeţul Ialomiţa.

Din modul în care s-au desfăşurat evenimentele, ofiţerul de poliţie a tras concluzia că autoturismul marca M. era însoţit de autoturismul D., de culoare gri, în care se aflau de asemenea 5 bărbaţi de etnie rromă.

Raportul din data de 12 decembrie 2004, întocmit de agent principal C.M. şi A.G.M. din cadrul Biroului de Poliţie Rutieră rezultă că în ziua respectivă, fiind de serviciu în postul Piaţa U., au fost sesizaţi de cetăţeni că pe strada C.C., în zona parcării U., are loc un conflict între mai multe persoane. Subofiţerii de poliţie s-au deplasat la locul indicat, observând două grupuri de persoane care se băteau, la apariţia lor grupul de cetăţeni de etnie rromă fugind către autoturismele M. albastru, D. gri şi B., cu nr. provizorii, părăsind în grabă locul faptei, în timp ce un alt grup s-a refugiat în parcarea magazinului U..

Din procesul-verbal întocmit la 6 iulie 2007 coroborat cu declaraţia martorului M.M. rezultă că autoturismului marca D., an de fabricaţie 2003, culoare albastră, a fost cumpărat de către martor pentru inculpatul N.P. zis "C.", martorul nefiind niciodată în posesia acestui autoturism.

Certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004 atestă că I.G. a prezentat un hematom violaceu în treimea superioară a braţului drept, o plagă liniară de 1,5 cm, scapular stâng; dureri la nivelul genunchiului stâng, concluzionându-se că leziunile traumatice se putea produce la data de 12 decembrie 2004 şi au fost create prin lovire cu un corp tăietor-înţepător şi cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Martorul I.G. a arătat că, în jurul orelor 14,00, după ce autoturismul marca D. de culoare albastră a parcat pe culoarul de acces în parcare, colegul său S.S., s-a deplasat la conducătorul autoturismului în cauză şi i-a solicitat să parcheze în interiorul locului amenajat în acest sens. Din autoturism a coborât un cetăţean de etnie rromă, care a spus că "el este "C." şi parchează unde vrea pentru că el este şmecher" după care a intervenit şi martorul I.G. care i-a repetat lui C. solicitarea colegului său şi, văzând că acesta nu vrea să acţioneze în sensul celor cerute, i-a comunicat că va apela echipa de intervenţii. Drept răspuns "C." i-a replicat martorului că "poate să cheme pe cine vrea, că el îşi face nevoile pe ei şi poate chema şi el 150 de inşi şi îi taie, îi face varză", după care a plecat împreună cu însoţitorul său.

În timp scurt, circa 3 - 4 minute, echipa de intervenţie, formată din 3 - 4 agenţi, a venit la locul faptei, moment în care a apărut şi numitul "C.", însoţit de 15 - 20 persoane de etnie rromă, care au coborât din mai multe autoturisme, având asupra lor săbii, cuţite, răngi, pari şi au început să îl lovească pe martor şi pe cei din echipa de intervenţie. Martorul a fost lovit în spate, cu o baionetă de către inculpatul V.F. zis "Z.", realizând gravitatea agresiunii abia după aplanarea conflictului. De asemenea, martorul a fost lovit şi în zona umărului şi la nivelul genunchiului stâng, această ultimă leziune fiind produsă de un autoturism, condus de unul dintre cetăţenii de etnie rromă care încerca să părăsească zona.

Acelaşi martor a arătat că au mai fost loviţi şi colegii săi R.I.D. (cu o rangă în zona capului), S.S. şi C.I.F.

I.G. i-a recunoscut printre agresori pe inculpatul N.P., fost "D.", zis "C.", ca fiind persoana care a generat conflictul şi care i-a chemat pe ceilalţi agresori; inculpatul D.N. zis "C.", venit în sprijinul lui "C."; făcând scandal public şi având asupra sa o sabie cu care i-a agresat pe angajaţii magazinului; inculpatul D.V. zis "E." venit în sprijinul lui "C.", făcând scandal public şi având asupra sa obiecte contondente; inculpatul V.F. zis "Z.", venit la solicitarea lui "C.", făcând scandal public şi având asupra sa obiecte contondente şi tăietoare-înţepătoare, persoană care de altfel l-a agresat şi pe martorul I.G.; inculpatul V.S. zis "D.", venit în sprijinul lui "C.", având asupra sa obiecte contondente şi făcând scandal public. De asemenea, martorul a precizat că eventualele reticenţe exprimate în declaraţiile sale anterioare, au fost determinate de împrejurarea că agresorii se aflau în libertate şi, aflând despre aceştia că fac parte dintr-un clan periculos, a considerat că nerecunoscându-i ori nedeclarând despre ei nu va avea de-a face cu ei.

Din declaraţiile martorului R.I.D. a rezultat că, anunţat fiind prin staţie că sunt probleme în parcarea privată a magazinului, a observat la faţa locului un autoturism marca D. de culoare albastră, parcat pe culoarul de acces, blocând astfel traficul celorlalte autoturisme, precum şi cum alţi colegi ai săi au cerut celor doi ocupanţi să ducă autoturismul în parcarea magazinului.

În aceste împrejurări, din autoturism a coborât un cetăţean de etnie rromă, cu vârsta între 35 - 40 de ani, înalt de aproximativ 1,70, solid, rotund la faţă, cu tenul măsliniu, îmbrăcat cu un pulover negru, care a spus că el este "C." şi parchează unde vrea, ce a plecat din acel lor, vorbind la telefonul mobil.

Astfel, în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu cei doi colegi ai martorului au solicitat echipa de intervenţie pentru a muta autoturismul, în timp foarte scurt la faţa locului venind 4 sau 5 agenţi de pază. Momentul a coincis cu reîntoarcerea la autoturism a lui "C.", însoţit de alte 5 autoturisme, din care au coborât 15 - 20 de persoane, de etnie rromă, care aveau asupra lor săbii, cuţite, baionete, bâte, răngi, cu care au început să-i lovească pe agenţii de pază.

Martorul R.I.D. a intervenit în conflict, în sprijinul colegiilor săi, fiind lovit în cap cu un obiect dur şi la nivelul mâinii stângi cu o sabie. După externarea din spital, martorul a aflat de la colegii săi că persoana care l-a tăiat cu sabia pe antebraţul stâng se numeşte V.G. zis "A.", iar cel care l-a lovit cu o bâtă în cap este fratele acestuia, D.N. zis "C.".

Între alţi participanţi la conflictul de la magazinul U., martorul i-a indicat şi pe inculpaţii D.P. zis "C." şi D.V. zis "E.".

Din certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004, a rezultat că R.I.D. a prezentat o plagă contuză de 5 cm, cu margini relativ anfractuoase, suturată chirurgical, situată pe fond tumefiat parietal drept; atelă gipsată faţă internă antebraţ drept; dureri la nivelul genunchiului drept şi gambei drepte; cefalee şi ameţeli şi pierdere a cunoştinţei posttraumatic de ordinul secundelor, concluzionându-se că loviturile pot data din data de 12 decembrie 2004 şi au fost create prin lovire cu corp dur şi cu corp tăietor, necesitând pentru vindecare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

Martorul B.N. a arătat că, în ziua de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14,00, fiind de serviciu la U.S.C., unde are calitatea de agent de intervenţie, a primit un apel prin staţia de emisie-recepţie, prin care i se solicită să se prezinte de urgenţă în parcarea magazinului, deoarece este un scandal. La locul solicitării, a văzut un grup de 20 - 25 persoane de etnie rromă, care veniseră cu 5 autoturisme, blocând accesul în parcarea magazinului şi l-a auzit strigând pe unul dintre agresori că "el este C. şi parchează unde vrea şi i-a chemat pe cei care îl însoţeau să-i bată pe agenţii de pază".

B.N. a observat cum persoanele din anturajul lui "C.", având asupra lor săbii, cuţite, bâte, răngi, au adresat ameninţări şi injurii şi au început să-i lovească pe agenţii de pază, moment în care a intervenit şi el în conflict, pentru a-şi apăra colegii. Cu această ocazie martorul a fost lovit cu un corp contondent de către numitul V.G. zis "A.".

Printre agresori, martorul îi enumera şi pe D.P. zis "C.", D.V. zis "E.", D.N. zis "C.", V.S. zis "D." şi V.F. zis "Z.", nume ori porecle pe care martorul le-a auzit chiar din gura agresorilor, deoarece aceştia se strigau între ei în timpul conflictului, persoane recunoscute şi din planşele fotografice.

De asemenea, B.N. a văzut cum inculpatul V.F. zis "Z." l-a lovit cu un cuţit, în spate, pe colegul său I.G., iar V.G. zis "A." l-a lovit cu o sabie, pe braţ, pe colegul său R.D., alţi colegi ai martorului fiind şi ei loviţi de membrii grupului de rromi, conflictul transformându-se într-o bătaie generală, determinând tulburarea liniştii publice, fapt care a atras intervenţia organelor de poliţie.

Conflictul a durat numai câteva minute, după aceea agresorii urcând în autoturisme şi părăsind în grabă locul faptei. La incident au asistat numeroase persoane curioase, trecători ori clienţii unei săli de jocuri mecanice, aflată foarte aproape de locul agresiunii, aceştia vorbind între ei cum că agresorii fac parte din "clanul D." şi au rostit porecle ale acestora, respectiv "C.", "D.", "A.", "Z." şi "C.".

Martorul B.N. i-a recunoscut de pe planşele fotografice pe inculpatul D.V. zis "E." ca fiind persoana care în data de 12 decembrie 2004, în parcarea magazinului U., a făcut scandal public, a avut asupra sa o sabie şi i-a agresat pe angajaţii de pază ai magazinului; pe inculpatul N.P. zis "C." ca fiind persoana care, cu un autoturism, a blocat accesul în parcarea magazinului, iar ulterior a revenit însoţit de mai mulţi indivizi înarmaţi, ce se aflau în 4 - 5 maşini, a provocat scandal public şi a agresat personalul de pază al magazinului; inculpatul V.F. zis "Z." ca fiind persoana care a venit la parcarea magazinului U., în sprijinul lui "C." a făcut scandal public, având asupra sa o sabie şi un cuţit, iar cu sabia l-a lovit în spate pe unul dintre angajaţii firmei de pază; inculpatul V.S. zis "D.", ca fiind persoana care a avenit la parcarea magazinului U., în sprijinul lui "C." a făcut scandal public, având asupra sa un cuţit şi i-a agresat pe angajaţii firmei de pază; inculpatul V.G. zis "A.", ca fiind persoana care a venit la parcarea magazinului U., în sprijinul lui "C." a făcut scandal public, având asupra sa o rangă cu care l-a lovit la nivelul capului pe unul dintre angajaţii magazinului şi a agresat alţi colegi ai martorului.

Din declaraţiile martorului S.N. rezultă că, având funcţia de agent intervenţie la firma A.N.S. SA, cu punct de lucru la magazinul U., în ziua de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14,00, a fost anunţat prin staţie că în aripa C. are loc un incident. Ieşind din magazin, martorul a observat că în faţa parcării se afla căzut la pământ un coleg de al său, agent de intervenţie, pe care ştie că îl cheamă R.I.D.. Victima era căzută pe spate şi avea sânge în zona capului. Lângă acesta se afla un alt coleg al martorului, despre care ştie că se numeşte "G.", fiind şi acesta rănit în zona spatelui, deoarece avea hainele murdare de sânge, rana acestuia părând a fi o tăietură.

În faţa parcării, aproape de locul în care era căzut R.I.D., martorul S.N. a observat un autoturism marca D.N., de culoare albastru închis, din care au coborât 5 bărbaţi de etnie rromă, înarmaţi cu săbii şi cuţite cu lamă rabatabilă de mari dimensiuni (30 - 40 cm), cu vârste cuprinse între 35 - 45 de ani, graşi, de regulă mici de statură. De asemenea, a văzut staţionate în apropiere alte două autoturisme, respectiv o D.B. de culoare albastră şi un M. de culoare gri, autoturisme din care au coborât aproximativ 10 indivizi de etnie rromă, de asemenea înarmaţi cu săbii şi cuţite, iar unul dintre ei avea în mână o ţeavă de fier.

Martorul a ajuns la locul agresiunii în timp ce interveneau lucrătorii de poliţie, împrejurare în care l-a auzit pe unul dintre agresori strigând către un altul cu apelativul "C." şi i-a cerut acestuia să plece. Din discuţiile purtate ulterior cu colegii săi, martorul a înţeles că acel conflict a fost iscat de inculpatul N.P. zis "C.", în condiţiile anterior menţionate.

Martorul B.L. a arătat că, în ziua de 12 decembrie 2004, fiind de serviciu la parcarea magazinului U. împreună cu alţi doi colegi, "S." şi "G.", a constatat apariţia unei D. care a blocat ieşirea, din autoturism coborând 2 - 3 indivizi, unul dintre aceştia spunând că se numeşte "C.". După sosirea echipei de intervenţie şi reîntoarcerea celor doi, martorul a arătat că aceştia din urmă au început să discute în contradictoriu cu agenţii de pază, apoi au dat telefoane.

La scurt timp, la faţa locului şi-a făcut apariţia un B., din care au coborât 5 - 6 cetăţeni de etnie rromă, având asupra lor săbii şi cuţite, care au început să adreseze injurii şi ameninţări personalului de pază, conflictul degenerând într-o bătaie. Unul dintre agresori, despre care martorul spune că era îmbrăcat într-o bluză de culoare deschisă, a încercat să aplaneze conflictul, pentru moment acesta încetând.

În parcarea magazinului au sosit însă alte două autoturisme, unul marca M. de culoare gri metalizat, cel de al doilea O.V. de culoare albastră, din care au coborât 5 - 6, respectiv 3 - 4 indivizi de etnie rromă, având asupra lor cuţite şi săbii, bâte, ultimii veniţi agresându-i pe angajaţii firmei de securitate, motiv pentru primul grup să reia conflictul. Martorul B.L. a văzut cum unul dintre agresori, coborât din autoturismul marca B., l-a tăiat pe "G." cu cuţitul, pe spate, iar colegul său "D." a fost lovit cu o bâtă în cap şi a căzut la pământ, într-o baltă de sânge.

Martorul S.S. a văzut, al rândul său, autoturismul marca D., blocând traficul, a discutat cu ocupanţii săi, constatând că aceştia fac parte din "clanul D.", cunoscându-i după fizionomii. Unul dintre ei i-a replicat martorului că nu mută maşina de acolo, "că sunt fraţii lui C.", în timp ce persoana aflată în dreapta şoferului s-a recomandat ca fiind "C." şi i-a spus martorului că parchează unde vrea el.

A confirmat că, la scurt timp după sosirea echipei de intervenţie, au revenit "C." şi fratele acestuia pe care îl cunoaşte sub porecla "Z.", acesta din urmă având asupra sa un cuţit mare cu mâner din lemn, cu lungimea de aproximativ 50 cm, a cărui lamă se deschidea ca un briceag din lateral. De asemenea, a sosit un autoturism marca B. de culoare deschisă din care au coborât un alt frate a lui "C." împreună cu 4 indivizi de etnie rromă, în total la faţa locului venind 4 - 5 maşini din care au coborât aproximativ 20 indivizi, înarmaţi cu săbii, cuţite şi bâte, situaţia degenerând într-un scandal general.

Martorul a văzut cum "Z." l-a înjunghiat în spate pe I.G., iar un alt agresor, venit cu unul dintre ultimele autoturisme cu o rangă, l-a lovit în cap pe R.D..

Martorul V.D.A. a arătat că a ajuns la locul incidentului după ce doi colegi ai săi, respectiv I.G. şi R.D., căzuseră deja la pământ, dar a observat un grup numeros de cetăţeni de etnie rromă care aveau în mâine săbii, bricege mari şi bâte, aceştia tocmai repezindu-se către autoturismele lor, fugind, deoarece apăruse un echipaj de poliţie. De la persoanele aflate la faţa locului martorul a aflat că un individ pe nume "C." vroia să parcheze autoturismul în care se afla într-un loc nepermis, iar la solicitarea agenţilor de pază acesta a chemat mai mulţi indivizi de etnie rromă, declanşând un scandal în timpul căruia mai mulţi colegii de ai săi au fost agresaţi.

Martorul Ş.A. a arătat că, în ziua de 12 decembrie 2004, fiind de serviciu la magazinul U., făcând parte din personalul administrativ, a aflat că este scandal în parcarea din spatele magazinului, constatând în acel loc cum mai mulţi colegi din serviciul de pază se băteau în faţa parcării cu indivizi de etnie rromă, înarmaţi cu săbii, cuţite şi bâte. A observat cum R.D. este lovit în cap cu o bară metalică, prezentând răni provocate probabil de o sabie şi a aflat că I.G. a fost înjunghiat în spate.

Martorul i-a identificat, ca făcând parte dintre agresori, pe inculpaţii D.V. zis "E.", N.P. zis "C.", V.F. zis "Z." şi V.G. zis "A.".

Referitor la parcarea magazinului martorul arată că aceasta nu era dată în folosinţă în totalitate, dar se putea parca la parter, iar locul de garare al autoturismelor era prevăzut cu pază.

Martorul G.M. a arătat că, la data de 12 decembrie 2004 se afla la domiciliu, fiind anunţat despre incident şi ajungând la magazinul U. după terminarea acestuia.

Martorul C.I.F. a observat mai mulţi agenţi de pază, agitaţi, totodată auzind prin dispeceratul firmei că în parcarea magazinului are loc un scandal şi a observat agenţii de pază şi un grup numeros de cetăţeni de etnie rromă, aceştia din urmă fiind înarmaţi cu obiecte ascuţite, obiecte metalice şi bâte. Totodată, l-a văzut pe agentul R.D. căzut jos şi prezentând la nivelul capului o rană care sângera şi o altă rană pe mână, fiind şi el lovit din lateral cu un obiect ascuţit la nivelul mâinii drepte.

Martorul a reţinut că agresorii s-au deplasat cu un B. de culoare deschisă, metalizată, un M. sau B. de culoare neagră şi un alt autoturism închis la culoare, probabil albastru. Totodată, i-a auzit pe aceştia strigând un nume, respectiv "C.". Referitor la eventualele neconcordanţe din declaraţiile sale, martorul a precizat că fiindu-i teamă, iniţial, nu a vrut să declare că a fost de faţă la incident, menţinându-şi declaraţia dată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti în data de 12 decembrie 2004.

Martorului K.A.M. a auzit prin staţie un apel de urgenţă către toţi agenţii de intervenţie, astfel încât s-a deplasat în parcarea magazinului unde avea loc o altercaţie. Ajuns în parcare, a constatat că se terminase conflictul, văzând doar cum mai mulţi indivizi de etnie rromă, înarmaţi cu săbii, urcau în autoturisme şi părăseau în grabă zona.

Martorul nu a observat fizionomia vreunuia dintre agresori, ci doar că unul dintre autoturisme era un M. negru, iar de la colegii săi şi persoanele care asistaseră la incident a aflat că unul dintre agresori a fost "C.".

Martorul D.I., aflat în afara programului de serviciu, a auzit o solicitare adresată personalului de pază, din care rezultă că în parcarea magazinului are loc un conflict şi se solicită ajutorul agenţilor din magazin. Împreună cu colegul său au mers în parcarea respectivă şi ajungând la faţa locului, a observat cum un grup de cetăţeni de etnie rromă, având în mâini bricege, bâte şi săbii îi agresau pe colegii lor. De asemenea, martorul i-a observat pe I.G. şi R.D., fiind căzuţi la pământ, prezentând leziuni, primul fiind tăiat pe spate, iar cel de al doilea fiind lovit în cap cu o rangă. Pe unul dintre agresori, martorul l-a auzit spunând: "eu sunt "C.", sunt şmecher şi parchez unde vreau".

Din ansamblul acestor declaraţii, a rezultat o participare spontană şi fără o înţelegere prealabilă a mai multor persoane la săvârşirea unor fapte penale. Prin urmare, cum inculpaţii nu făceau parte dintr-un grup structurat, în temeiul art 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor N.P., zis C., D.V., C. (fost D.) N., zis A., D.N. zis C., V.S., V.G., V.F. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Dimpotrivă, faptele comise constituie mai multe forme de participaţie penală create ocazional, în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracţiuni, de către o parte dintre subiecţi, care nu au continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru fiecare inculpat în parte, aşa cum vom dezvolta mai jos:

Astfel, persoana vătămată I.G. a fost înjunghiat cu o baionetă în zona hemitorace drept posterior de către inculpatul V.F., zis "Z." şi lovit de alţi agresori în zona umărului, iar la nivelul genunchiului stâng, i-a fost produsă o leziune de un autoturism condus de unul dintre cetăţenii de etnie rromă, în timp ce încerca să părăsească zona. Martorul R.I.D. a sărit în ajutorul colegului său, strigând la inculpatul V.F., zis "Z.", să lase sabia, intervenţie în urma căreia a fost şi el lovit cu o bâtă în cap de către inculpatul D.N. zis "C.", iar inculpatul V.G., zis "A." a încercat să-l lovească, tot în cap, cu sabia, însă partea vătămată şi-a protejat capul cu mâinile, astfel încât sabia manevrată de "A." i-a atins numai antebraţul, producându-i o plagă tăiată, cu secţiune parţială.

Din certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004 rezultă că partea vătămată R.I.D. a suferit leziuni traumatice, care se puteau produce la data de 12 decembrie 2004, prin lovire cu corp dur şi corp tăietor, necesitând pentru vindecare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale. Din certificatul medico-legal din 13 decembrie 2004, rezultă că în urma agresiunii I.G. a suferit leziuni traumatice, care se puteau produce la data de 12 decembrie 2004, prin lovire cu corp tăietor-înţepător şi lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.

Tribunalul a apreciat că probele administrate în cauză relevă că inculpatul V.G. a lovit cu o bâtă peste picioare pe persoana vătămată B.N., iar inculpatul V.F., zis "Z." l-a lovit cu latul unei săbii, fără a-i produce însă vreo tăietură.

Din declaraţia inculpatului C. (fost D.) N. zis A. rezultă că, în cursul zilei de 12 decembrie 2004, împreună cu inculpatul V.F. s-a deplasat cu autoturismul său marca D., la magazinul U. pentru a face cumpărături. În momentul în care a oprit autoturismul în parcarea, un agent de pază i-a atras atenţia să nu parcheze în acel loc pentru a nu bloca accesul în parcare, însă după o scurtă altercaţie cu agentul de pază, a lăsat autoturismul fără a-l muta. A susţinut că, în momentul în care a revenit la maşină, după aproximativ o oră, erau aşteptaţi de mai mulţi agenţi de pază, care au început să-i lovească, atât pe el, cât şi pe inculpatul V.F., zis "Z.", ceea ce l-a determinat să fugă şi să abandoneze autoturismul pe locul unde era parcat.

Versiunea acestui inculpat este susţinută şi de inculpatul V.F., care a precizat că, atunci când agenţii de pază "au sărit la bătaie", a încercat să fugă, dar s-a împiedicat şi, în cădere, s-a autoaccidentat cu un cuţit pe care îl avea în buzunarul de la spatele pantalonilor.

Apărările inculpaţilor D.N. şi V.S. în sensul că nu au participat la evenimentele produse la magazinul U., au fost contrazise de declaraţiile persoanei vătămate R.I.D. (care a arătat că a lovit cu o bâtă în cap de către D.N. zis "C."), dar şi ale martorilor I.G., B.N., Ş.A., care i-au indicat pe inculpaţii D.N. zis "C." şi V.S. zis "D.", ca făcând parte dintre agresori.

De asemenea, susţinerile inculpatului D.V. zis "E." în sensul că, în momentul producerii evenimentelor, se afla pe Ş.M., la volanul autoturismului personal marca M., când a fost sunat de inculpatul V.F. zis "Z.", de la care a aflat că este tăiat în zona spatelui şi se deplasează către S.P., sunt contrazise de recunoaşterile de pe planşele fotografice, de declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate audiate în cauza, care au evidenţiat ca la incidentul de la U. din anul 2004, a participat şi inculpatul D.V., că la locul respectiv nu a avut loc o încăierare între inculpaţi şi părţile vătămate şi că, dimpotrivă, acestea din urmă, în persoana numiţilor R.I., I.G. şi B.N., au suferit leziuni şi violenţe cauzatoare de suferinţe fizice, care au necesitat un număr variabil de îngrijiri medicale.

Referitor la solicitarea inculpatului D.V. de schimbare a încadrării juridice a faptelor de lovire săvârşită de acesta faţă de părţile vătămate, R.I., I.G., B.N. în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Tribunalul a reţinut că încăierarea presupune o pluralitate de subiecţi activi, constituiţi în cel puţin două grupări, care să se lupte între ele, să-şi aplice lovituri reciproce, să existe acte de violenţă colective, fără a se putea stabili în concret activitatea infracţională a fiecărui subiect, participanţii la încăierare fiind în acelaşi timp şi subiecţi activi şi subiecţi pasivi.

Or, în cazul de faţă, agresorii au fost identificaţi doar în tabăra inculpaţilor, nu şi în cea a părţilor vătămate, fiind evidenţiaţi în acest sens D.V., C. (fost D.) N., D.N. zis C., V.S., V.G. şi V.F..

Cu privire la inculpatul D.V., deşi probatoriile îl plasează în sfera infracţională prevăzută de art 180 alin. (1) şi (2) C. pen., faţă de părţile vătămate precizate, Tribunalul nu a analizat probatoriile, având în vedere termenul de prescripţie prev. de art. 122 C. pen., raportat la data comiterii faptelor, respectiv, 12 decembrie 2004.

Referitor la inculpatul D.V., Tribunalul a reţinut, în legătură cu fapta din data de 12 decembrie 2004, că a săvârşit în public acte şi gesturi, a proferat cuvinte şi a avut manifestări care au adus atingere bunelor moravuri, tulburând liniştea publică în mod grav, întrucât cele petrecute au avut loc într-o perioadă în care în zona magazinului se aflau mai multe persoane, trecători, cumpărători care s-au alarmat şi au intrat în panică, fiind necesară intervenţia organelor de ordine pentru a se aplana scandalul.

Acest lucru rezultă din declaraţia martorilor: V.D., G.M., Ş.A., K.A.M., D.I., C.I.F. şi din declaraţia părţii vătămate B.N., care au văzut că în magazin erau mulţi vizitatori ce au părăsit în grabă unitatea comercială, de teama să fie loviţi.

La individualizarea pedepsei aplicate, s-au avut în vedere împrejurarea că scandalul a durat doar câteva minute, dar a avut loc într-o zonă intens populată şi la o oră de vârf, generând reacţii de dezaprobare în rândul cetăţenilor, dar şi faptul că acest inculpat nu a avut un rol determinant în producerea conflictului, ce a avut un caracter spontan. De asemenea, s-a apreciat că, deşi inculpatul D.V. a săvârşit această faptă în stare de recidivă, totuşi, prin trecerea timpului, periculozitatea sa a fost atenuată, cu atât mai mult cu cât de la momentul respectiv şi până la judecarea prezentei cauze, inculpatul nu a mai săvârşit nicio faptă de natură penală, ceea ce denotă că reeducarea sa se poate efectua şi fără a-l priva de libertate, prin alegerea modalităţii de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, conform art 86¹ C. pen.

Referitor la inculpatul N.P., s-a reţinut că, deşi martorii audiaţi în cauză îl plasează la locul săvârşirii faptei şi îl indică pe acesta ca fiind persoana care a generat conflictul, i-a chemat la faţa locului şi pe ceilalţi agresori, i-a îndemnat pe aceştia să îi lovească pe agenţii de pază, el însuşi proferând la adresa persoanelor vătămate injurii, ameninţări şi lovindu-le pe acestea, inculpatul a negat participarea sa la conflict.

Susţinerile în sensul că, în mediul infracţional şi faţă de alţi membri ai lumii interlope, s-a lăudat cu faptele comise nu sunt confirmate de celelalte probatorii administrate, inculpaţii, părţile vătămate şi unii martori dând declaraţii contradictorii. S-a apreciat că nu pot fi coroborate declaraţiile oscilante ale inculpaţilor C.N. zis A., V.F., D.N. zis C. din faza de urmărire penală cu declaraţiile agenţilor de pază şi ale celorlalţi martori, care au relatat că de la persoanele existente la faţa locului au auzit numele C. însă, în faza de cercetare judecătorească, nu au putut indica această persoană prezentă în sală, mulţi invocând trecerea timpului, care a făcut imposibilă rememorarea evenimentelor şi identificarea agresorilor.

Or, probatoriile coroborate în faza de urmărire penală nu pot duce, ele însele, la aflarea adevărului, deoarece nu îşi găsesc corespondent în probatoriile administrate în faza de cercetare judecătorească. Nici martorul cu identitate protejată I.D. nu l-a indicat pe inculpatul N.P. ca fiind participant la scandalul de la U. din anul 2004, acesta menţionând că are cunoştinţa ca inculpat că a săvârşit infracţiunea de proxenetism şi infracţiuni de violenţă.

S-au evidenţiat contradicţiile dintre declaraţiile părţii vătămate I.G. în faza de cercetare judecătorească, în care a menţionat că organele de anchetă i-au indicat de pe planşele foto care este fotografia lui C., iar în momentul în care i s-a solicitat să-l recunoască pe acesta printre inculpaţii din sală, a menţionat că nu ştie cine este acesta, nu recunoaşte nici o persoană care să îl fi lovit la momentul incidentului.

Aceeaşi poziţie a avut-o şi partea vătămată B.N. în faza de cercetare judecătorească, aceasta declarând că nu-l cunoaşte pe "C.", nu a văzut când inculpatul N.P. I-a lovit pe I.G., iar la prezentarea planşelor foto, anchetatorii i-au arătat persoanele care fac parte din "clanul D.".

Cu privire la cererea apărătorului inculpatului N.P. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., având în vedere locul unde fapta a fost comisă, tulburarea produsă opiniei publice în sfera relaţiilor de convieţuire socială, tribunalul a apreciat că fapta este grevată de existenţa agravantei prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., dar nu a fost săvârşită de inculpatul de mai sus, întrucât nu exista probe directe care să certifice că acesta a proferat injurii, expresii, că a tulburat grav liniştea şi ordinea publică, că a aplicat lovituri şi violenţe care le-au pricinuit suferinţe fizice părţilor vătămate I.G., B.N. sau R.D.I. şi care să fi necesitat zile de îngrijiri medicale. Ca atare, tribunalul a dispus achitarea inculpatului.

Referitor la inculpatul C.N. fost D., zis A., s-a reţinut că şi acesta a participat la evenimentele petrecute la data de 12 decembrie 2004, a avut manifestări prin care s-au adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public, liniştea publică fiind de asemenea, tulburată în mod grav, ceea ce constituie infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Referitor la cererea de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. Tribunalul a apreciat-o nefondată, întrucât fapta s-a produs într-o zonă intens circulată, la o oră de vârf, reţinând şi amploarea mediului social în care s-a produs tulburarea, natura acestui mediu social, durata şi intensitatea tulburării, reflectate în reacţiile cărora le-a dat naştere.

Despre prezenţa acestui inculpat la locul faptei şi despre săvârşirea de către acesta a faptei de mai sus, reţinem procesul-verbal încheiat la data de 13 decembrie 2004 de către organele de politie, din care rezultă restituirea autoturismului D. de culoare albă către acesta, declaraţia inculpatului V.F., declaraţiile agenţilor de pază, recunoaşterile de pe planşele foto.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. faţă de partea vătămata R.I., faţă de disp. art 121 C. pen., art. 122 C. pen. privind termenele prescripţiei răspunderii penale, din care rezultă că acestea se socotesc de la data săvârşirii faptei, Tribunalul nu a mai procedat la analiza situaţiei de fapt şi la modalitatea de săvârşire a acestei ultime infracţiuni ci, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen., a dispus încetarea procesului penal.

La individualizarea pedepsei, a avut în vedere gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, gradul său de participare, care a fost mai puţin important, dar şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta contribuind şi la transportul inculpatului V.F. la S.S.P., unde i s-a acordat primul ajutor. Ţinând seama de timpul scurs de când a fost comisă fapta (aprox. 8 ani), dar având şi convingerea că reeducare inculpatului se poate exercita şi fără privarea sa de libertate, Tribunalul a făcut aplicarea art. 86¹ C. pen.

În legătură cu inculpatul D.N. zis C., referitor la cererea formulată de apărătorul inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice a tuturor faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, în infracţiunea prev. de art. 322 C. pen., Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât probatoriile au evidenţiat numai existenţa grupării inculpaţilor care s-a dedat la acte de violenţă, victimele neconstituind o astfel de grupare, ele neavând cunoştinţă de intenţia inculpaţilor şi reacţionând numai pentru a se apăra.

Or, încăierarea reprezintă ciocnirea violentă şi spontană între mai multe persoane aflate în relaţii momentane de adversitate, cu împletirea actelor de violenţă ale participanţilor, nefiind posibilă stabilirea contribuţiei fiecăruia. Cerinţa esenţială a existenţei încăierării este caracterul colectiv al conflictului, ce presupune cel puţin două grupuri care se înfruntă.

În speţă, din probe rezultă că inculpatul D.N. zis C. a lovit-o pe partea vătămată R.D.I., producându-i suferinţe fizice şi vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, ceea ce constituie infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi a avut manifestări prin care s-au adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public, ceea ce constituie infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulate de acelaşi inculpat din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., pentru faptele din datele de 12 decembrie 2004 şi 2 august 2006 în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, reţinând că faptele s-au produs într-o zonă intens circulată, la o oră de vârf, iar pentru aplicarea agravantei prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. este necesar ca fapta săvârşită de inculpat să fi generat reacţii de indignare şi dezaprobare în rândul publicului. În legătură cu faptele de lovire faţă de părţile vătămate R.I. şi T.D., prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. Tribunalul a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul D.N. ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

La individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de operare, precum şi persoana inculpatului, care a săvârşit mai multe fapte în concurs real, în stare de recidivă.

În acest sens, i se va aplica câte o pedeapsă acestuia, pentru fiecare din faptele săvârşite, orientată spre limita medie prevăzută de legea penală specială, şi se va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie, pentru fiecare faptă în parte.

2) La data de 3 august 2006, organele de poliţie din cadrul Poliţiei Oraşului Buftea, au fost sesizate de S.U.U., respectiv de către S.C.A. Bucureşti cu privire la faptul că, la cele două unităţi spitaliceşti au fost internaţi numiţii: T.D.A., P.E. şi C.A.V., victime ale unei agresiuni comise în noaptea de 2 - 3 august 2006, în oraşul Buftea.

Fiind întrebaţi cei trei despre împrejurările în care s-a produs agresiunea, aceştia au refuzat să dea orice fel de relaţii atât cadrelor medicale, cât şi lucrătorilor de poliţie. Abia în cursul zilei următoare, respectiv la 4 august 2006, numitul P.E. a declarat oral împrejurările comiterii faptei, arătând că, în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00 s-a deplasat în oraşul Buftea împreună cu prietenii săi T.D.A., B.C. şi C.A.V. la domiciliul numitului Ş.F., cu care a purtat discuţii referitoare la cumpărarea unui teren.

În jurul orelor 22,30 - 23,30, în timp ce toţi cinci se aflau în curte la o masă, au pătruns în imobil aproximativ 15 - 20 persoane care aveau în mână săbii şi alte obiecte contondente şi fără nici un motiv au început să-i lovească cu săbiile peste mâini şi picioare, iar când P.E. a încercat să fugă în casă, a fost prins de agresori şi tăiat la piciorul drept cu sabia, iar în cap a fost lovit cu diverse obiecte contondente.

P.E. a declarat că, ulterior agresiunii, a constatat că din buzunar îi lipsea suma de 6.700 euro, însă nu a putut observa care dintre agresori i-a sustras banii.

În cursul aceleiaşi zile a fost efectuată cercetarea la faţa locului în imobilul situat în Buftea, ocazie cu care însă nu au fost constatate urme de distrugere a locuinţei sau dependinţelor acesteia şi nici probe biologice, locatarul imobilului grăbindu-se să cureţe urmele agresiunii.

Fiind audiat, Ş.F., proprietarul imobilului, a declarat că în noaptea de 2 - 3 august 2006, în jurul orelor 23,00 în timp ce se afla în curtea locuinţei sale împreună P.E., T.D.A. şi C.A., au pătruns în imobil aproximativ 5 - 6 indivizi care s-au îndreptat direct către P.E. şi au început să-l lovească. Întrucât i-a fost frică să nu fie la rândul său lovit acesta a fugit în spatele curţii împreună cu copilul său, astfel încât nu a văzut ce s-a mai întâmplat.

Numitul A.N., persoana care l-a transportat la spital pe partea vătămată P.E., acesta a refuzat să facă declaraţii, susţinând că îi este frică pentru viaţa sa şi a familiei sale.

Din cercetările efectuate a rezultat că, în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00, partea vătămată P.E., însoţit de C.A.V., B.C. şi T.D.A., s-a deplasat în oraşul Buftea, la domiciliul numitului Ş.F., cu autoturismul marca V. În curtea imobilului se mai aflau şi alte persoane, însă P.E., C.A. şi T.D. au fost aşezaţi de către Ş.F. la o masă separată, unde au început să poarte cu acesta unele discuţii privind vânzarea unui teren.

B.C., acesta s-a aşezat la o altă masă, situată la o distanţă de circa 7 metri, la care se găseau numiţii A.N. şi N.D.

În jurul orei 22,30, în curte au pătruns aproximativ 20 persoane de etnie rromă, care aveau asupra lor diverse obiecte tăietoare, despicătoare (săbii, topoare) şi care s-au îndreptat direct spre masa unde se afla P.E.; fără nici un motiv au început să-i lovească pe acesta din urmă, pe T.D. şi C.A., cu săbiile.

Fiind lovit cu o sabie în piept, P.E. a încercat să se refugieze în interiorul locuinţei, blocând uşa de acces a camerei, însă a fost ajuns de agresori, care, după ce au spart uşa, l-au lovit cu un obiect contondent în cap, iar cu sabia i-au produs mai multe tăieturi la nivelul membrelor (pe mâini şi pe picioare).

De asemenea, C.A. a fost lovit cu un cuţit în mâna stângă, iar la piciorul drept cu o sabie, reuşind să scape de agresori prin escaladarea gardului care despărţea curtea imobilului lui Ş.F. de cea a lui N.P.

În ce-l priveşte pe T.D., acesta a reuşit să iasă în fugă în stradă, însă după ce a fost tăiat, la rândul său, cu sabia, la mâna şi pe braţul drept de către doi dintre agresori.

La rândul lor, B.C., A.N. şi N.D. au fugit speriaţi din calea agresorilor, reuşind să părăsească incinta imobilului. Din locul în care s-a ascuns, B.C. a avut posibilitatea să observe cele întâmplate, astfel încât după ce a văzut actele de violenţă, l-a sunat pe A.N. şi i-a cerut să se întoarcă pentru a-i ajuta pe cei trei. Până la sosirea acestuia agresorii au părăsit însă locul faptei, alertaţi de unul dintre ei că "vine poliţia, vin mascaţii".

Martorii A.N. şi N.D. l-au transportat pe P.E. la S.U.U. Bucureşti, utilizând autoturismul părţii vătămate, V. B.C. şi un prieten care locuia în Buftea s-au deplasat cu autoturismul acestuia la Bucureşti, transportând până în apropierea S.U. şi pe T.D., pe care l-au găsit în apropierea locului incidentului.

Din declaraţia martorului cu identitate protejată I.V., a rezultat că în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orelor 21,00 - 21,30, inculpaţii R.C., R.E., R.A., D.N. zis "C.", însoţiţi şi de alte persoane, se găseau în cazinoul "D.B." din şoseaua Pantelimon, unde se afla şi martorul. La un moment dat, unul dintre fraţii R. a primit un apel telefonic, după care toţi aceştia au părăsit cazinoul în grabă, revenind abia după 3 - 4 ore.

Aici, în prezenţa şi a inculpatului R.M., inculpaţii au început să povestească despre faptul că, în intervalul de timp cât au lipsit, au fost la o adresă din afara Bucureştiului, unde l-ar fi bătut pe unul "P.", (ce avusese anterior un conflict cu un nepot al fraţilor R.), inculpatul R.C. lăudându-se chiar că "i-am dat de l-am omorât".

Din declaraţiile părţii vătămate T.D.A., rezultă ca inculpatul D.N., zis "C." a coordonat grupul de agresori, a încercat să-i înfigă sabia în gât lui C.A., după care l-a atacat pe P.E., tăindu-l cu sabia la nivelul pieptului. De asemenea "C." a încercat să-l lovească şi pe el cu sabia în cap, însă s-a apărat, fiind tăiat în palmă, iar ulterior, în timp ce încerca să fugă, a fost tăiat la braţul drept de către un alt agresor.

Potrivit declaraţiilor lui C.A., inculpatul D.N., zis "C." a venit spre el, având în mână o sabie şi fără să-i spună ceva, l-a lovit cu sabia, încercând apoi să i-o înfigă în gât. În acest moment, C.A. a prins lama săbiei cu mâna stângă, astfel fiindu-i tăiate 2 degete şi podul palmei şi a auzit din rândul însoţitorilor inculpatului D.N., pe cineva întrebând: "ce faci măi C., vrei să-l omori?".

Imediat C.A. a fost lovit de altă persoană, tot cu o sabie, pe antebraţul drept, iar în momentul în care a vrut să fugă a fost tăiat de alt individ, la piciorul stâng, în dreptul rotulei. După aproximativ 10 metri, aceeaşi victimă a fost ajunsă din urmă de un al patrulea individ, care l-a lovit, tot cu o sabie, în partea stângă-spate a toracelui. De asemenea, partea vătămată a auzit strigându-se în rândul agresorilor: "să nu scape nici unul, omorâţi-i pe toţi".

Cu ocazia prezentării spre recunoaştere, C.A. l-a recunoscut de pe planşe foto pe inculpatul D.N., zis "C." ca fiind cel care a încercat să-i înfigă sabia în gât; pe inculpatul R.E. ca fiind cel care l-a tăiat la piciorul stâng; pe inculpatul R.A. ca fiind cel care l-a tăiat în spate, în partea stângă şi pe inculpatul R.C., ca fiind cel care, imediat după ce "C." a încercat să-i taie gâtul, l-a lovit cu sabia în mână.

Cu ocazia prezentării spre recunoaştere, P.E. i-a recunoscut de pe planşa foto pe inculpaţii R.A. şi R.E., ca făcând parte din grupul persoanelor care l-au agresat. Totodată, în declaraţia olografă din data de 31 august 2006, partea vătămată a precizat că printre agresori se afla şi inculpatul D.N., zis "C.", acesta fiind cel care l-a lovit primul cu o sabie în piept.

Potrivit certificatului IML din 9 august 2006, partea vătămată P.E. a suferit leziuni care se puteau produce prin lovire cu un corp dur, cu margine tăioasă (posibil săbii, topoare, etc.) şi care au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale.

Din declaraţia martorului N.D., rezultă că în seara zilei de 2 august 2006, în jurul orei 22,00, în timp ce se afla în locuinţa soţiei sale, situată în vecinătatea imobilului aparţinând numitului Ş.F., a fost alarmat de ţipete şi zgomote de intensitate ridicată care proveneau din curtea vecină. Concomitent, l-a observat pe C.A., care speriat, a sărit în curtea sa, încercând să se refugieze.

După terminarea scandalului, martorul a ieşit în stradă, pentru a vedea ce s-a întâmplat, constatând că în locul public se adunaseră aproximativ 50 de persoane, vecini de ai săi, alarmaţi la rândul lor de zgomot şi a observat mai multe maşini care părăseau locul faptei, îndreptându-se către Bucureşti.

În legătură cu infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului D.N. zis C. la o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenţie, la individualizarea căreia a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare şi persoana inculpatului, care a săvârşit această faptă în stare de recidivă.

În ceea ce priveşte fapta prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., a constatat că inculpatul D.N. a săvârşit faţă de victima P.E. vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de îngrijiri medicale, astfel cum rezultă din certificatul IML din 9 august 2006.

De asemenea, Tribunalul a constatat că pătrunderea fără drept, fără consimţământul părţii vătămate Ş.F. în curtea imobilului aparţinând acestuia situat în Buftea, şi refuzul inculpatului D.N. de a părăsi imobilului la cererea părţii vătămate constituie infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-a ţinut seama şi de atitudinea avută de acest inculpat înainte de săvârşirea infracţiunilor, aşa cum rezultă din caracterizarea pozitivă emisă de A.B.

În privinţa inculpatului R.E., s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., deoarece, în noaptea de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00, împreună cu alte persoane, înarmat cu obiecte contondente, acesta a pătruns fără drept, în curtea locuinţei numitului Ş.F. La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, modalitatea de operare, dar şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, de la data comiterii faptei, respectiv anul 2006, şi până în prezent nu a mai fost implicat în fapte de natură penală şi s-a prezentat la fiecare termen, pe întreg parcursul procesului penal, ceea ce a determinat reducerea pedepsei sub limita minimă, conform dispoziţiilor art. 74 - 76 lit. c) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în public, la data de 2 august 2006, a avut manifestări prin care s-a adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public şi tulburând în mod grav liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., la individualizarea pedepsei, fiind avute în vedere aceleaşi criterii.

Acelaşi inculpat, la data de 2 august 2006, a lovit-o pe partea vătămată P.E., pricinuindu-i vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, ceea ce constituie infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. La aceeaşi dată, inculpatul R.E. a lovit partea vătămată C.A., cu aceeaşi ocazie, cauzându-i vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, ceea ce constituie de asemenea, infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., pentru care inculpatul a primii o pedeapsă orientată spre mediu.

Având în vedere perioada îndepărtată de când au fost săvârşite faptele, comportamentul inculpatului înainte de comiterea acestora şi pe parcursul procesului penal, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, prin suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Cu privire la inculpatul R.C., faţă de cererea formulată de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii reţinute în sarcina sa din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen., Tribunalul a constatat că nu se află nici în prezenţa infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni deoarece, aşa cum a specificat practica judiciară, nu există o întovărăşire la care să fi participat acest inculpat, cu perspectiva unei durate în timp a mai multor persoane, în vederea realizării unui scop infracţional comun.

Diferenţa specifică dintre infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. constă în aceea că norma specială este incidenţă numai dacă obiectivul grupului criminal organizat se referă la săvârşirea uneia dintre infracţiunile grave prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, ceea ce în niciunul dintre cele două cazuri nu a fost demonstrat.

Tribunalul a reţinut că, în noaptea de 2 august 2006, împreună cu inculpaţii menţionaţi şi înarmaţi cu obiecte contondente, R.C. a pătruns fără drept, în curtea locuinţei numitului Ş.F., ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

La aceeaşi dată, a avut manifestări prin care a adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public şi tulburând grav liniştea publică, ceea ce constituie infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a aplicat o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de legea penală specială, având în vedere vechimea faptei, comportamentul inculpatului, atât înainte, cât şi după comiterea infracţiunii şi împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.

S-a reţinut că, la data de 2 august 2006, inculpatul R.C. a lovit partea vătămată C.A., pricinuindu-i vătămări corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, faptă ce constituie infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat faţă de partea vătămată T.D., Tribunalul a dispus încetarea procesului penal, conform dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile art. 121 şi următoarele C. pen., din care rezultă că prescripţia înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

În sarcina aceluiaşi inculpat s-a mai reţinut că, în ziua de 29 iunie 2005, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violenţă, pe partea vătămată I.D., în loc public, de suma de 2700 euro, 1500 dolari SUA şi 1.700.00 lei vechi şi un lanţ de aur, ceea ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3) Tribunalul a reţinut că, la data de 29 iunie 2005, I.D. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 17,00, în timp ce se afla la fast-food M., situat în Bd. Basarabia, a fost agresat de mai mulţi indivizi şi deposedat de sumele de 2.700 euro, 1.500 dolari SUA şi aproximativ 1.700.000 ROL, dar şi de un lănţişor din aur pe care îl purta la gât.

Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că, la data anterior menţionată, partea vătămată I.D. se afla împreună cu E.I. şi S.I. în incinta SC M. Basarabia. În jurul orelor 17,00 cei trei ieşind din fast-food şi îndreptându-se spre parcarea restaurantului unde se află garată maşina părţii vătămate, cu intenţia de a pleca. Ajungând lângă autoturism, partea vătămată şi martorii au observat că acesta este blocat de alte două autoturisme, iar în apropiere îi aşteptau inculpaţii R.C., R.A. şi M.C..

Partea vătămată a susţinut că, în apropiere, se mai afla un grup de aproximativ 30 de persoane, care aveau asupra lor cuţite, săbii şi bâte şi păreau să-i susţină pe inculpaţi.

În aceste împrejurări, I.D. a fost abordat de inculpatul R.A., care i-a cerut suma de 2.000 euro, apoi a început să-l agreseze, trăgându-l către un autoturism marca M., decapotabil, iar ca urmare a împotrivirii părţii vătămate, inculpatul R.C. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei. Atât din declaraţia părţii vătămate cât şi a martorului E.I., rezultă că inculpatul R.A. a băgat mâna în buzunarul pantalonilor părţii vătămate, de unde a sustras sumele de bani precizate de aceasta.

În conflict, a intervenit şi inculpatul P. (M.) C., care a imobilizat partea vătămată, prinzând-o de o mână. După ce I.D. a căzut la pământ, toţi cei trei inculpaţi i-au aplicat lovituri cu pumnii şi picioarele, în ajutorul său venind martorul E.I., ce a fost şi el lovit de către inculpatul R.A. şi ameninţat cu un cuţit de către inculpatul R.C.

După încheierea conflictului, partea vătămată şi martorul S.I. au plecat cu un autoturism către S.P., pe traseu găsindu-l şi pe martorul E.I., care fugise de la faţa locului. În faţa secţiei, partea vătămată şi martorii au observat că erau aşteptaţi de cei trei inculpaţi, împreună cu mai multe persoane din anturajul lor, condiţii în care au hotărât să depună reclamaţia la D.G.P.M.B.

Deplasându-se către sediul Poliţiei Capitalei, martorul E.I. a fost contactat pe telefonul său mobil de către inculpatul D.N. zis "C.", pentru a interveni pe lângă partea vătămată şi a o determina pe aceasta să se împace cu agresorii, astfel încât să nu mai sesizeze organele de poliţie. Partea vătămată nu a fost de acord cu propunerea făcută şi a înregistrat sesizarea la organele de poliţie, iar ulterior a respins mai multe oferte venite din partea inculpaţilor şi a rudelor acestora, prin care i se promiteau sume mari de bani pentru a-şi retrage reclamaţia ori a-şi schimba declaraţiile, astfel încât inculpaţii să scape de răspunderea penală.

Deoarece partea vătămată a refuzat în mod sistematic o asemenea înţelegere, a fost ameninţat de rudele inculpaţilor, aducându-i-se la cunoştinţă că aceştia nu vor sta mult timp în închisoare şi ulterior va trebui să dea socoteală pentru ceea ce a făcut.

Această susţinere relatată în faza de urmărire penală nu se coroborează cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească, fază în care partea vătămată I.D., prezentă în instanţă la data de 7 decembrie 2011, a menţionat că ceea ce a declarat la urmărire penală corespunde doar parţial adevărului, că nu a fost deposedată de vreo sumă de bani, de bunuri sau de autoturism de către inculpaţii R.A., R.C. sau M.C..

Acest aspect rezultă atât din declaraţiile acestei părţi vătămate date în faza de cercetare judecătorească, cât şi din declaraţiile inculpatului R.E., R.C. şi R.A..

Astfel, partea vătămată a revenit asupra împrejurării în care a menţionat la urmărire penală că a fost deposedată de o sumă de bani şi un lanţ de aur de către inculpaţii M.C., R.C. şi R.A., întrucât aceste bunuri au fost găsite ulterior, pe capota maşinii de către un prieten. Prin urmare, a susţinut că a fost doar agresată de inculpatul R.A. şi de persoanele pe care poliţia i le-a indicat pe planşele foto.

Tribunalul a reţinut că declaraţiile date în faza de urmărire penală pot exprima adevărul doar în măsura în care ele sunt menţinute şi în faza de cercetare judecătorească, deoarece poziţia oscilantă a părţii vătămate, în condiţiile în care nu există dovezi că aceasta a fost determinată, motivată sau constrânsă să facă acest lucru, în lipsa altor probe care să ateste vinovăţia inculpaţilor, impune a se da eficienţă prezumţiei de nevinovăţie.

Prin urmare, apreciind probele în acuzare nesigure şi contradictorii, tribunalul a admis cererea inculpaţilor R.C. şi R.A. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale a celor doi inculpaţi, având în vedere termenele de prescripţie prev. de art. 121, 122 C. pen., în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpaţii R.C. şi R.A., cu privire la infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Tribunalul a apreciat, în cazul inculpatului R.C., că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestuia, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prin aplicarea unor măsuri de supraveghere se garantează că acesta va înţelege că scopul pedepsei trebuie atins prin reintegrarea sa socială.

Referitor la inculpatul R.A., s-a reţinut că în noaptea de 2 august 2006, în jurul orelor 22,00, împreună cu alte persoane, înarmaţi cu săbii, topoare şi alte obiecte contondente, au pătruns fără drept în curtea locuinţei numitului Ş.F., faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu, faptă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în public, la data de 2 august 2006, a săvârşit acte şi gesturi, a proferat cuvinte şi expresii şi a avut manifestări prin care s-au adus atingere bunelor moravuri, totodată producând scandal public, liniştea publică fiind de asemenea tulburată în mod grav, constituie infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului R.A. care la data de 2 august 2006 a lovit-o pe partea vătămată P.E., pricinuind integrităţii corporale vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de vătămare corporală, faptă prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului R.A. care la data de 2 august 2006 a lovit-o pe partea vătămată C.A., pricinuind integrităţii corporale vătămări pentru a căror vindecare au fost necesare 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, constituie infracţiunea de vătămare corporală, faptă prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de operare, persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o caracterizare potrivită de la locul de muncă, respectiv SC P.F.C. SRL unde este agent comercial, conform adeverinţei de salariat din 2 iunie 2010.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar prin aplicarea unor măsuri de supraveghere se asigură atingerea scopului pedepsei.

Cu privire la inculpatul P.C., s-a apreciat că nu există probe concludente şi pertinente care să justifice concluzia săvârşirii de către acesta a infracţiunii de tâlhărie, astfel cum s-a reţinut în sarcina sa prin rechizitoriu.

Atât partea vătămată, cât şi martorii, în declaraţiile iniţiale nu-l menţionează pe acest inculpat ca participant la evenimentul din data de 29 iunie 2005, el fiind menţionat abia în declaraţiile ulterioare, fapt ce atrage dubiul asupra săvârşirii acestei infracţiuni.

Acest aspect rezultă atât din declaraţiile coinculpatului R.A. cât şi ale martorului S.N. care, în faţa instanţei de judecată, la 15 iunie 2011, nu a făcut vorbire şi de prezenţa inculpatului P. (fost M.) C. la evenimentele din data de 29 iunie 2005.

Chiar din declaraţia părţii vătămate I.D., dată în faţa instanţei de judecată, nu rezultă că aceasta l-ar plasa pe inculpatul P. (fost M.) C. ca fiind autorul infracţiunii de tâlhărie, pentru că banii şi bunurile nu le-a sustras nimeni, indicând faptul că a aflat ulterior că respectivele lucruri au fost găsite pe capota maşinii şi predate soţiei.

Discuţiile telefonice dintre inculpatul P.C. şi numitul R.R.C. relevă o situaţie străină de obiectul judecăţii, mai degrabă medierea unor incidente ce nu au legătură cu prezenta cauză şi nici cu infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului.

Ca atare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. inculpatul P. (fost M.) C. a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, reţinută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, constatăm că nu s-ar putea reţine această infracţiune din moment ce nu există obiectul pentru care s-ar fi constituit grupul infracţional organizat, respectiv, infracţiunea de tâlhărie.

Doar împrejurarea că inculpaţii au participat la mai multe infracţiuni şi că unii dintre ei se cunosc nu este o dovadă concludentă, care să ducă la concluzia că inculpatul P. (fost M.) C. este cuprins într-o structură ierarhizată, pe verticală, cu reguli de acţionare şi planuri prestabilite, cu conexiune între membrii grupării care să aibă ca scop final obţinerea de beneficii materiale, în urma săvârşirii de infracţiuni.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.M., s-a reţinut că din probe nu rezultă că acesta ar fi constituit, organizat sau susţinut un grup infracţional pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, infracţiune care nu este descrisă în nici un fel de parchet. Singura reţinere, în dosarul de urmărire penală, este împrejurarea că în Cazinoul D.B., din şos. P., martorul cu identitate protejată "I.V." a asistat cum fraţii R., în prezenţa inc. R.M., au început să povestească că " l-au bătut pe unul P.", dar acest aspect nu poate fi considerat o probă suficientă pentru incriminarea inculpatului R.M., ca fiind organizatorul unui grup infracţional, cu atât mai mult cu cât parchetul nu descrie fapta pentru care acesta ar fi organizat sau sprijinit grupul.

Martorul P.M. a evidenţiat că acest inculpat nu prea părăsea domiciliul său, iar faptul că R.M. este tatăl inculpaţilor R.A., R.C. şi R.E. nu duce automat la concluzia că acesta ar fi organizat pe cei menţionaţi într-un grup infracţional cu scopul de a săvârşi infracţiunile prev. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, deoarece nu există dovezi de organizare, cu roluri stabilite pentru fiecare dintre aceştia, cu instrucţiuni date de verticală de şeful grupului, aşa cum prevede art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În legătură cu inculpatul V.S., s-a reţinut că acesta a adus atingere bunelor moravuri, producând scandal public şi tulburând grav liniştea publică la data de 12 decembrie 2004, în parcarea Magazinului U..

În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul acestui inculpat, din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a reţinut că faptele s-au produs într-o zona intens circulată, la o ora de vârf, au generat reacţii de indignare şi dezaprobare în rândul publicului.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de operare, dar şi gradul relativ redus de participare al acestui inculpat. Prin urmare, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, în baza art. 86¹ C. pen.

În ceea ce priveşte faptele săvârşite de inculpatul V.G., s-a reţinut că la data de 12 decembrie 2004, acesta a provocat scandal public, tulburând liniştea publică în mod grav, în parcarea magazinului U., ceea ce constituie infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., din fişa de cazier judiciar a acestui inculpat rezultând că faptele din data mai sus-menţionată au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie.

La aceeaşi dată şi în acelaşi loc, inculpatul V.G. a lovit părţile vătămate R.D.-I., care a necesitat 14 - 16 zile de îngrijiri medicale, pe I.G., care a necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, şi pe B.N., care i-a provocat suferinţe fizice; aceste fapte nu au fost analizate sub aspectul vinovăţiei inculpatului, deoarece, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului faţă de inculpat ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

Referitor la inculpatul V.F. Tribunalul a reţinut, de asemenea, că acesta a adus atingere bunelor moravuri, a provocat scandal public şi a tulburat în mod grav liniştea publică, la data de 12 decembrie 2004, în parcarea magazinului U., ocazie cu care a lovit partea vătămată B.N., cu latul unei săbii, fără a-i produce vreo tăietură şi pe partea vătămată I.G. cu un cuţit în spate, acesta din urmă suferind leziuni traumatice, ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile îngrijiri medicale.

Faţă de partea vătămată I.G., inculpatul V.F. a săvârşit infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., întrucât loviturile aplicate au avut intenţia de a viza o zonă vitală a corpului cu intensitatea cerută de infracţiunea de omor, cu un obiect tăietor (sabie, cuţit), producându-i o plagă tăiată defensivă, cu următoarele caracteristici: lungimea de aprox. 1,5 cm, marginile liniare, deschisă, sângerare minimă, situată la nivelul scapular stâng (hemitorace drept). Chiar dacă numărul de îngrijiri medicale suferit de această victimă este mic (8 - 9 zile), criteriile avute în vedere pentru stabilirea infracţiunii de tentativă la omor calificat exprimă intenţia inculpatului de a încerca să suprime viaţa victimei, rezultat care nu s-a produs datorită împrejurării că partea vătămată a reuşit să se ferească.

Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, precum şi persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., tribunalul a dispus condamnarea inculpatului V.F. la o pedeapsă cu închisoarea, cu executarea în regim de detenţie.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de acelaşi inculpat din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (fapta din data de 12 decembrie 2004), în infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., Tribunalul a respins-o, reţinând considerente similare celor expuse în analiza altor cereri formulate de coinculpaţi.

Cu privire la fapta săvârşită faţă de partea vătămată B.N., Tribunalul a dispus încetarea procesului faţă de inculpatul V.F. cu privire la infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale a inculpatului.

În noaptea de 4 octombrie 2005, părţii vătămate C.F. i-a fost sustras autoturismul marca M. de pe strada Medelnicerului, nr. 2, sector I, unde se afla parcat, fiind ulterior anunţat de către organele de poliţie ca autoturismul său a fost depistat pe raza localităţii Topoloveni, jud. Argeş.

Din probatoriile administrate în faza de urmărire penală, a rezultat că inculpatul D.N. zis "A." a fost prima persoană care a avut cunoştinţă de pregătirea şi comiterea infracţiunii de furt a acestui autoturism, tot el fiind primul care a intrat în posesia bunului. În legătură cu provenienţa autoturismului, inculpatul a menţionat că, în după amiază zilei de 5 octombrie 2005, a fost contactat de un individ pe nume C. care i-a comunicat că are un autoturism marca M., cu numere de Franţa, de vânzare, la preţul de l.800 euro. Fiind interesat de acest aspect, inculpatul a stabilit o întâlnire cu vânzătorul la locuinţa sa, unde C. a venit însoţit de fratele său.

Inculpatul D.N., zis "A." împreună cu inculpatul M.V. şi martorul M.D. au ieşit în stradă pentru a vedea autoturismul adus de cei doi bărbaţi neidentificaţi. În continuare, inculpatul D.N., zis "A." a achiziţionat autoturismul marca M., tranzacţia fiind materializată într-o chitanţă de mână întocmită de inculpatul M.V., acesta, împreună cu martorul M.D., având şi rolul de martori la realizarea vânzării, scop în care au semnat la rubrica astfel numită.

Susţinerile inculpatului, coroborate de declaraţiile coinculpatului M.V. şi ale martorului M.D., nu menţionează însă prezenţa coinculpatului M.A.J., zis "Z." la efectuarea acestei tranzacţii, deşi acesta din urmă, în declaraţiile sale, susţine că a fost prezent.

S-a apreciat, în aceste condiţii, că înţelegerea intervenită între restul inculpaţilor şi "Z." a fost ulterioară redactării declaraţiilor primilor, astfel încât la data consemnării acestora persoanele implicate nu căzuseră de acord cu privire la toate aspectele. Mai mult, martorul M.D. nu a fost în măsură să precizeze dată la care s-a produs evenimentul descris cu lux de amănunte (vânzarea-cumpărarea autoturismului marca M.), raportându-se la "vara anului 2005, prin luna iunie - iulie", deşi a precizat orele ce au marcat diferite împrejurări de pe parcursul zilei în discuţie (14:30 - 15:00, a ajuns la domiciliul lui "A."; în jurul orelor 16:00 au venit doi indivizi necunoscuţi cu un autoturism).

În aceeaşi capcană a căzut şi inculpatul D.N., zis "A.", care a precizat că prima informaţie referitoare la autoturismul sustras a aflat-o în seara zilei de 5 octombrie 2005, orele 18:30, pentru ca în jurul orelor 19:30 să vadă pentru prima dată autoturismul în cauză.

Aşa cum rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C., zis "B." cu inculpatul D.N., zis "A.", la data de 2 octombrie 2005, orele 22:16, inculpatul avea cunoştinţă despre pregătirea infracţiunii de furt calificat având ca obiect autoturismul marca M., iar din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de aceleaşi persoane la data de 5 octombrie 2005, orele 08:12, rezultă că inculpatul D.N., zis "A.", l-a întrebat pe cel dintâi dacă vrea un C., acesta replicând faptul că este dimineaţă şi nu a avut timp să vorbească cu nimeni pentru a găsi un cumpărător. Inculpatul l-a îndemnat să se ocupe de această problemă, spunându-i că, spre deosebire de alţii, "el nu doarme".

În acelaşi sens, la data de 5 octombrie 2005, orele 18:43, D.E.C. i-a propus unei persoane de sex masculin, apelată sub numele "I.", să cumpere autoturismul marca M., sustras în dimineaţa aceleiaşi zile, cu suma de 3.000 euro, precizând că "nu este nou ... dar e cu piele, automat, e ful, are genţi de 1.000 euro".

Or, este cert că preţul pretins de inculpatul D.N., zis "A." pe un autoturism marca M. (C.), cu centrală telefonică cu două linii, tapiţerie din piele, finisaje din mahon, trapă electrică automată, gemuri negre, jenţi de aluminiu, pentru care nu i-au fost predate actele de proprietate şi nici cheile de contact (a se vedea declaraţiile părţii vătămate din care rezultă că ambele seturi de chei au rămas asupra sa), autoturism ce avea firele de contact legate pe direct, a fost de 1.800 euro (declaraţie olografă) ori 1.400 euro ("chitanţa").

În cursul aceleiaşi zile de 5 octombrie 2005, în condiţiile în care inculpatul D.N., zis "A." intrase în posesia bunului sustras încă de la orele 08:12, acesta s-a preocupat de găsirea unui cumpărător pentru autoturism, discutând cu D.E.C., zis "B.", dar şi cu "Be.", identificat ca fiind inculpatul I.M.

În urma înţelegerii intervenite, inculpaţii D.N. şi M.A.J. s-au deplasat cu autoturismul sustras, dar şi un alt autoturism aflat în posesia lor, pe Autostrada Bucureşti - Piteşti, unde la km 94 s-au întâlnit cu inculpatul I.M. şi martorul C.C., acesta din urmă având cunoştinţele tehnice necesare verificării stării autoturismului.

După ce inculpatul I.M. şi inculpatul D.N. au căzut de acord cu privire la realizarea vânzării-cumpărării autoturismului, cel dintâi inculpat şi martorul C.C. au plecat la bordul autoturismului sustras, fiind urmaţi în de aproape de autoturismul condus de cei doi coinculpaţi.

În seara de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 22:00, ajunşi pe raza oraşului Topoloveni, judeţul Argeş, I.M. şi martorul au fost depistaţi de către organele de poliţie în autoturismul sustras.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C. cu inculpatul D.N. la data de 5 octombrie 2005, orele 22:40, a rezultat că inculpatul s-a aflat în spatele autoturismului marca M. condus de către I.M. şi a văzut când autoturismul a fost oprit de către poliţişti. În aceste împrejurări, inculpatul l-a contactat pe D.E.C., cerându-i să îl ajute cumva pe "B." (inculpatul I.M.). D.E.C. nu a dat curs acestei intenţii, însă, după ce autoturismul sustras a fost restituit proprietarului său de drept, l-a contactat telefonic pe C.F.V. (pe care îl cunoştea anterior, asistându-l ca apărător ales într-un proces penal) şi i-a cerut să îşi retragă plângerea depusă la poliţie deoarece I.M. şi martorul sunt "oamenii lui".

Declaraţiile părţii vătămate C.F.V., în cuprinsul cărora s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON, confirmă această situaţie de fapt.

Martora B.C. a arătat că la data de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 06.30 - 06.40, auzind lătratul câinilor, a deschis geamul apartamentului său, ocazie cu care a constatat că autoturismul marca M., aparţinând vecinului său C.F. se afla în mişcare, însă nu a putut vedea cine se afla la volanul acestuia, deoarece autovehiculul era prevăzut cu geamuri de culoare închisă. Martora a observat, în direcţia străzii N.R., o persoană de sex masculin necunoscută în zonă, care staţiona în mijlocul carosabilului, fără un motiv determinat, însă nu a putut furniza elemente de detaliu ale fizionomiei acestuia.

Din procesul-verbal de depistare din data de 5 octombrie 2005, orele 22.45, întocmit de către organele de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Leordeni, jud. Argeş, a rezultat că pe DN7, la intersecţia cu DJ702b, a fost depistat în trafic un autoturism având aplicate plăcuţe cu numărul x, cu privire la care organele de poliţie cunoşteau că a fost dat în urmărire ca fiind furat. Trecând la urmărirea autoturismului, poliţiştii s-au deplasat în Oraşul Topoloveni, unde l-au găsit parcat în faţa primăriei, între alte două autoturisme, iar în interiorul acestuia, la volan se afla un bărbat, în timp ce un alt bărbat (pasagerul din dreapta şoferului) a coborât pe portiera din dreapta şi s-a depărtat de autoturism 2 - 3 metri.

Solicitând conducătorului auto să se legitimeze acesta a făcut dovada că se numeşte I.M. - fiul lui O. şi R., născut la data de 19 septembrie 1957 în Municipiul Bucureşti şi nu are permisul auto asupra sa. De asemenea, conducătorul auto nu a putut prezenta documentele referitoare la autoturism. Pasagerul din dreapta, a fost legitimat în persoana lui C.C., ambii fiind conduşi la secţia de poliţie, cu acea ocazie constatându-se că autoturismul avea firele de contact conectate pe direct.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 5 octombrie 2005, orele 23.50, rezultă că autoturismul prezintă fisuri la nivelul ambelor faruri, lipsa geamului de la oglinda retrovizoare dreapta, urme de forţare la nivelul butucului portierei stângi, lipsa butucului care asigura portbagajul, lipsa cochiliei interioare a volanului; firele de alimentare a contactului legate pe direct; locaşul casetofonului gol; în torpedoul autoturismului au fost găsite două seringi.

Martorii R.A.I. şi M.G. au arătat că, în seara zilei de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 22.45, aflându-se de serviciu pe raza Ocolului Silvic Topoloveni, au observat cum organele de poliţie au depistat şi urmărit autoturismul marca M. şi, în continuare, au asistat la actele procedurale efectuate de poliţişti, constatând personal că persoana aflată la volanul autoturismului sustras se numea I.M., iar pasagerul din dreapta acestuia se numea C.C.

Martorul C.C. a confirmat aceste împrejurări de fapt şi l-a recunoscut din planşă foto pe inculpatul D.N., zis "A.".

Inculpatul I.M. a precizat că, în cursul luni octombrie 2005, a fost contactat telefonic de "A.", care i-a propus să cumpere un autoturism marca M., autoturism pe care avea să i-l aducă pe autostrada Bucureşti - Piteşti, la km 94 "A." i-a comunicat că are tapiţerie din piele, jante din magneziu, aer condiţionat, "arată bine", iar referitor la provenienţa autoturismului i-ar fi comunicat că l-a câştigat în noaptea respectivă la barbut.

În seara aceleiaşi zile, în jurul orelor 21.00, inculpatul I.M. s-a întâlnit cu inculpatul D.N. în apropierea benzinăriei P. de pe autostrada Bucureşti - Piteşti, km 94, deplasându-se la locul indicat cu un autoturism marca M. clasa S, însoţit de doi prieteni ai săi.

Referitor la preţul bunului cumpărat, inculpatul I.M. a declarat că "A." i-a cerut 3.000 de euro şi i-a precizat că-l poate lăsa să plătească în rate. De asemenea, i-a comunicat că îl poate revinde şi astfel poate câştiga câteva sute de euro, iar în situaţia în care nu reuşeşte, a discutat deja cu D.E. să-i găsească un cumpărător. Inculpatul a declarat că "A." era însoţit de o altă persoană, care i-a fost prezentat ca fiind proprietarul M., acest individ primind cei 3.000 de euro, preţul vânzării, fără remite însă inculpatului nici actele autoturismului şi nici cheile acestuia. Deşi a condus autoturismul marca M., inculpatul I.M. a pretins că nu a observat dacă autoturismul avea cheia în contact ori pornirea era făcută pe direct prin firele de contact.

Inculpatul I.M. i-a recunoscut din fotografii pe D.N. şi M.A.J., zis "Z." ca fiind persoanele de la care a cumpărat autoturismul marca M.

Martorul T.T.D., proprietar al autoturismului marca M., a arătat că obişnuia să îi împrumute inculpatului I. autoturismul sus-menţionat, dar a infirmat susţinerea acestuia din urmă în sensul că l-ar fi însoţit pe acesta la întâlnirea de pe Autostrada Bucureşti - Piteşti, necunoscând amănunte legate de acest autoturism.

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 decembrie 2005 rezultă că certificatul de înmatriculare aparţinând autoturismului sustras, a fost contrafăcut cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneală.

Martorul D.E.C. a arătat că îl cunoaşte pe partea vătămată C.F., deoarece i-a fost apărător, iar în perioada 2002 - 2003 l-a ajutat pe acesta să îşi cumpere autoturismul marca M., intermediind această vânzare. De asemenea, martorul îl cunoaşte pe inculpatul D.N., persoană care, într-o dimineaţă din luna octombrie 2005, l-a contactat telefonic solicitându-i să îi găsească un cumpărător pentru un M. În seara aceleiaşi zile, inculpatul l-a sunat din nou pe martor, spunându-i că a vândut autoturismul în cauză unor cunoştinţe, iar acestea în Topoloveni, au fost oprite de organele de poliţie, solicitându-i să se deplaseze la sediul organelor de poliţie.

Ulterior, martorul arată că a aflat despre faptul că autoturismul în litigiu fusese furat de la C.F., iar inculpatul D. a insistat pe lângă el "să rezolve" această problemă, deoarece I.M. "l-ar fi turnat la poliţie".

Din declaraţiile inculpatului D.N. zis "A." rezultă că, în după-amiaza zilei de 5 octombrie 2005, orele 18:30 a fost contactat telefonic de un individ pe nume "C.", care i-a comunicat că are de vânzare un autoturism marca M., cu nr. de Franţa, la preţul de 1.800 euro. Fiind interesat, inculpatul i-a cerut să vină cu autoturismul la locuinţa sa, fapt care s-a şi petrecut în seara aceleiaşi zile, în jurul orelor 19:30, "C." fiind însoţit de fratele său. Împreună cu inculpatul M.V. şi martorul M.D., inculpatul a ieşit în stradă pentru a vedea autoturismul adus, bun pe care l-a şi achiziţionat. Tranzacţia s-a materializat într-o chitanţă de mână întocmită de inculpatul M.V., acesta împreună cu martorul având şi rolul de martori la realizarea vânzării, scop în care au semnat la rubrica astfel numită.

Din procesul-verbal de ridicare a unor înscrisuri din data de 13 octombrie 2005, rezultă că organele de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Furturi de Autovehicule au ridicat din posesia inculpatului D.N. o chitanţă de mână, scrisă cu pix de culoare albastră, datată 5 octombrie 2005, având ca obiect vânzarea unui autoturism marca M.; un înscris de culoare vernil, în limba franceză, pe care se află stanţată seria, privind acelaşi autoturism; o fotocopie a cărţii de identitate emisă de Poliţia Mun. Constanţa, la data de 16 iulie 2005, privind pe C.A.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C. cu inculpatul D.N., zis "A.", la data de 2 octombrie 2005, orele 22:16, rezultă că inculpatul avea cunoştinţă despre pregătirea infracţiunii de furt calificat având ca obiect autoturismul marca M. şi încerca, prin intermediul interlocutorului, să îl vândă. Mai mult, acesta din urmă îi cere să-i facă rost de C. şi să îl anunţe de îndată după ce l-a luat:

"D.N.: Da. Vezi că te lovesc cu un c. D.E.C.: Cu ce? D.N.: C. D.E.C.: Cu? D.N.: C. D.E.C.: Frumos? D.N.: Ce ai mă, eşti prost? D.E.C.: Hai să mi-l aduci, ca să facem treabă cumetre."

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtate de aceleaşi persoane la data de 4 octombrie 2005, orele 22:46, rezultă că, de regulă, inculpatul tranzacţiona autoturisme furate prin intermediul lui D.E.C., acesta având uneori şi rolul de a modifica elementele de siguranţă ori de a şterge urmele infracţiunii ("ţi-l fac eu").

Tribunalul a avut în vedere şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi acelaşi martor la data de 5 octombrie 2005, orele 08:12, orele 14:25 şi orele 18:35. Totodată, în convorbirea purtată de către martor cu numitul "I." la data de 5 octombrie 2005, orele 18:43, rezultă că D.E.C. îi propune să cumpere autoturismul marca M., sustras în dimineaţa aceleiaşi zile, cu suma de 3.000 euro, precizând că "nu este nou ... dar e cu piele, automat, e ful, are genţi de 1.000 euro", totodată oferindu-se să-i facă rost de nr. de înmatriculare de România, "numere care ies pe loc, iar talonul în câteva zile, până iese de la poliţie".

Din procesele-verbale de redare a convorbirii telefonice purtate de D.E.C. cu inculpatul D.N., zis "A.", la data de 5 octombrie 2005, orele 22:40 şi ulterior, a rezultat că inculpatul se afla în spatele autoturismului marca M., condus de către I.M., a văzut când autoturismul a fost oprit de către poliţişti, context în care i-a cerut martorului să îl ajute cumva pe "B." (I.M.), să meargă până la Poliţia Topoloveni pentru a vedea ce se întâmplă.

Din declaraţiile inculpatului M.V., zis "G.", rezultă că în cursul anului 2005, aflându-se la locuinţa sa, a fost contactat de către D.N., şi de alţi doi indivizi, pe unul dintre aceştia cunoscându-l sub porecla "M.C.", care i-au cerut un pix şi o coală de hârtie. Inculpatul D.N. i-a cerut cu această ocazie să scrie o chitanţă de mână, din care rezulta că "A." era cumpărătorul unui autoturism marca M., iar vânzătorul era o persoană ale cărei date de identitate i le-a comunicat "A.", arătându-i o copie de pe un act de identitate.

Inculpatul M.V. a întocmit documentul solicitat, semnând împreună cu "M.C." la rubrica "martori", fără a verifica dacă persoana care vindea şi a cărei copie de pe cartea de identitate îi fusese arătată era prezentă.

Inculpatul M.A.J., zis "Z." a arătat că a fost prezent, împreună cu M.V., zis "G.", la locuinţa lui "A." când acesta a tratat cu doi indivizi necunoscuţi cumpărarea autoturismului marca M., iar apoi l-a însoţit pe "A." pe Autostrada Bucureşti - Piteşti, unde a vândut autoturismul în cauză unor persoane din Piteşti, pe care de asemenea nu le cunoaşte. A negat că s-ar fi prezentat drept proprietarul autoturismului marca M. ori că ar fi urmat acest autoturism spre Topoloveni.

Din procesul-verbal de constatare întocmit la 13 aprilie 2007 rezultă că fotocopia cărţii de identitate prezentată şi invocată de inculpatul D.N., zis "A.", este un fals. Astfel, CNP-ul menţionat pe aceasta nu există, seria x aparţine unui alt document de identitate emis pe numele B.L., nu există nici o persoană cu numele C.A. având ca părinţi pe N. şi M., iar la adresa din Constanţa, nu figurează un bloc, ci o casă în care locuiesc membrii familiei P.

Reţinând aceleaşi considerente cu privire la structura grupului organizat, tribunalul a apreciat că inculpaţii au avut o participare spontană la săvârşirea faptelor descrise, fără o înţelegere prealabilă. În plus, nu este îndeplinită condiţia esenţială, şi anume aceea a existenţei unui număr de 3 sau mai multe persoane care să intre în componenta sa, inculpatul M.V. nefiind trimis în judecată şi pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar ceilalţi doi inculpaţi, D.N. şi M.A.J. săvârşind faptele descrise în mod ocazional şi neorganizat.

Fapta inculpatului D.N., zis "A.", care la data de 5 octombrie 2005 a primit autoturismul marca M. (C.) de culoare gri metalizat, cunoscând că bunul provine din comiterea unei infracţiuni de furt (fără chei de contact, fără actele de provenienţă, cu firele de contact legate pe direct) urmărind vânzarea acestuia cu scopul obţinerii pentru sine a unui folos material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, faptă prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, cu intenţie, l-a determinat pe inculpatul M.V. să întocmească în fals un înscris sub semnătură privată - chitanţă - prin contrafacerea scrierii, cu scopul de a folosi înscrisul astfel falsificat în faţa organelor de urmărire penală, în vederea producerii unei consecinţe juridice, respectiv pentru a ascunde comiterea infracţiunii de tăinuire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

Fapta aceluiaşi inculpat, care, cu intenţie, a folosit în faţa organelor de urmărire penală un înscris sub semnătură privată - chitanţă - cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, respectiv pentru a ascunde comiterea infracţiunii de tăinuire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, faptă prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea de operare, reflectată în ajutorul dat de inculpaţii de mai sus, de faptul că infracţiunile au fost comise în concurs real, precum şi de persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., dar are o familie compusă din 4 copii, realizează venituri din muncă, aşa cum rezultă din adeverinţa din 28 august 2011, emisa de SC L.D. SRL în care se menţionează că D.N. este angajat ca muncitor necalificat din data de 15 iulie 2011, conform contractului de munca nr. x/2011.

În legătura cu inculpatul M.A.J., Tribunalul a reţinut în sarcina acestuia fapta de a-l ajuta pe inculpatul D.N., fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii de tăinuire, ajutor comisiv, direct, constând în susţinerea, prin intermediul declaraţiilor date în faţa organelor judiciare, a unei situaţii de fapt inexistente, mincinoase, coroborate cu invocarea înscrisului fals, cu scopul de a zădărnici urmărirea penală şi a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracţiunii de tăinuire, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere modalitatea de operare, gradul ridicat de pericol social al faptei comise şi persoana inculpatului care este recidivist, în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar la momentul soluţionării prezentei cauze se afla arestat în altă cauză.

Faptele inculpatului M.V., zis "G." de a-l ajuta pe inculpatul D.N., fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii de tăinuire, ajutor comisiv, direct, constând în susţinerea, prin intermediul declaraţiilor date în faţa organelor judiciare, a unei situaţii de fapt inexistente, mincinoase, precum şi întocmirea unui înscris fals, cu scopul de a zădărnici urmărirea penală şi a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracţiunii de tăinuire, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.;

Fapta aceluiaşi inculpat de a falsifica, cu intenţie, un înscris sub semnătură privată, prin contrafacerea scrierii, la instigarea inculpatului D.N., încredinţând apoi înscrisul fals acestuia, cu scopul folosirii lui în vederea zădărnicirii urmăririi penale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În legătură cu această ultimă faptă, Tribunalul a constatat că a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatului, având în vedere disp. art. 121 C. pen. cu referire la art. 122 C. pen., care prevăd termenele de prescripţie, calculate de la data săvârşirii infracţiunii.

La individualizarea pedepsei aplicate pentru prima faptă, s-a ţinut seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, de modalitatea de operare, de contribuţia adusă de inculpat pentru aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale, precum şi de atitudinea de recunoaştere a acestuia. Chiar dacă inculpatul M.V. se află în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere rolul minor avut de acesta în ansamblul activităţii infracţionale, precum şi limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală specială, s-a apreciat ca, pentru fapta de a-l favoriza pe inculpatul D.N., cu suspendare sub supraveghere conform art. 861 C. pen.

În legătură cu inculpatul I.M., s-a constatat că fapta acestuia care, la data de 5 octombrie 2005, a primit autoturismul marca M. de culoare gri metalizat, cunoscând că bunul provine din comiterea unei infracţiuni de furt, urmărind vânzarea acestuia cu scopul obţinerii pentru sine a unui folos material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, faptă prev. de art. 221 C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare care a avut ca scop final obţinerea unui beneficiu material, precum şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, iar în prezenta cauză a fost cercetat în stare de libertate. Prin urmare, s-a apreciat că reeducarea acestui inculpat se poate realiza şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, prin suspendarea condiţionata a acesteia conform art 81 C. pen.

5) În seara zilei de 31 martie 2006, în jurul orelor 21.00, partea vătămată R.A.M., împreună cu martorii A.V.G. şi P.L., s-a deplasat în cartierul C., unde s-a întâlnit cu inculpatul D.N., zis "A.", de la care intenţiona să cumpere un autoturism. Fiind de acord cu achiziţionarea autovehiculului, partea vătămată a scos din buzunar suma de 2.500 euro, din care a început să numere avansul solicitat, moment în care inculpatul s-a repezit asupra sa şi i-a smuls banii din mână, partea vătămată rămânând doar cu suma de 450 euro.

Deranjat de insistenţele părţii vătămate care îi cerea restituirea banilor, inculpatul D.N., zis "A." a strigat către două persoane aflate în apropierea locului faptei, aceştia venind cu repeziciune spre partea vătămată, în scopul sprijinirii inculpatului. Primul dintre indivizi, care s-a deplasat pe jos, în vârstă de aproximativ 30 - 35 ani, brunet, tuns scurt, constituţie atletică, purtând la gât un lanţ gros cu un medalion proeminent, a fost recunoscut de către partea vătămată şi martorul A.V.G. ca fiind inculpatul C.R. zis "S.", iar cel de al doilea, care s-a deplasat la bordul unui autoturism marca M., de culoare roşie, cu numere de Italia, oprind în apropierea locului faptei, a fost identificat de partea vătămată ca fiind inculpatul R.C., zis "E.".

În timp ce noii veniţi i-au adresat părţii vătămate ameninţări, întrebându-l care este problema lui, inculpatul D.N. i-a adresat cuvinte jignitoare şi i-a replicat "... asta este taxă de şmecherie, pentru că faci afaceri pe teritoriul meu".

Partea vătămată a declarat că a fost intimidată de apariţia celor doi, împrejurare în care nu a avut nici o reacţie, atât ea cât şi martorii cunoscând că aceşti indivizi sunt foarte periculoşi şi fac parte din lumea interlopă. În aceste împrejurări, martorii A.V.G., P.L. s-au refugiat în autoturismul cu care au venit la întâlnire, având însă având posibilitatea de a observa, în continuare, cele ce se petreceau.

După comiterea faptei, inculpatul D.N. a urcat la volanul autoturismului pe care îl prezentase spre cumpărare, pe locul din dreapta şoferului urcând inculpatul C.R., zis "S.", în timp ce inculpatul R.C. zis "E." a plecat de la locul faptei la bordul unui alt autoturism.

Ulterior, R.A.M. a încercat în repetate rânduri să îşi recupereze banii sustraşi, însă unul dintre demersurile sale s-a finalizat cu o nouă serie de ameninţări, proferate de către R.C., zis "E.", pe care, în seara aceleiaşi zile, l-a întâlnit în faţa C.H. Cu această ocazie, inculpatul i-a "recomandat" să nu implice numele lui în această faptă, deoarece el nu are nici un amestec, "trecând întâmplător pe stradă".

În ziua de 1 aprilie 2006, orele 14,00, la solicitarea inculpatului D.N., partea vătămată a venit la o altă întâlnire, unde i-a găsit pe inculpaţii R.C. zis "E." şi D.N. zis "A.", care în loc să îi restituie banii sustraşi, au început să îl înjure şi să-l ameninţe, în final aceştia arătând că nu o să-i mai restituie banii şi nu vor să mai fie deranjaţi de partea vătămată, în sens contrar, urmând a-i face părţii vătămate "o cheie" şi ea va fi cea căutată de poliţie.

Cu toate acestea, după arestarea preventivă a inculpaţilor, soţia inculpatului D.N., un individ pe care partea vătămată îl cunoaşte sub porecla "D.", precum şi un alt individ cunoscut sub numele "V." i-au propus restituirea sumei de bani sustrasă, fapt cu care partea vătămată a fost de acord. În aceste împrejurări, partea vătămată s-a întâlnit cu persoanele sus-menţionate şi în prezenţa avocatului V.C., l-a biroul acestuia, a întocmit un înscris din care rezultă că a primit de la D.S., soţia inculpatului D.N., suma de 2.050 euro, reprezentând "achitarea integrală a neînţelegerii din data de 31 martie 2006".

Coroborând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, Tribunalul a reţinut că situaţia de fapt a fost dovedită atât de declaraţiile părţii vătămate R.A.-M., ale martorului A.V.-G., ale inculpaţilor D.N., R.C., precum şi din planşele fotografice ataşate la dosar, din procesul-verbal de prezentare spre recunoaştere a inculpaţilor D.N. şi R.C., de către partea vătămată şi martorul A.V.-G.

Deşi, în rechizitoriu s-a menţionat că la comiterea acestei fapte a participat şi inculpatul C.R., Tribunalul a constatat că acesta nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost cercetat. Nici partea vătămată R.A.-M., nici martorul A.V.-G. ori P.L., care avea posibilitatea de a observa cele petrecute, nu l-au indicat pe inculpatul C.R. ca fiind participant la infracţiunile menţionate.

Din declaraţiile martorului A.V.G. a rezultat că în seara zilei de 31 martie 2006, de partea vătămată s-a apropiat o persoană în vârstă de 35 - 40 de ani, înălţime 1,60, solid (îndesat), cu părul şaten, având cărare pe o parte, persoană cu care R.A. M. a început o conversaţie. În acest timp, martorul a coborât din autoturismului părţii vătămate pentru a arunca nişte resturi la gunoi, observând, cu această ocazie, o sumă de bani în euro în mâna părţii vătămate, fără a putea preciza cuantumul acesteia. De asemenea, a observat cum persoana cu care partea vătămată purta conversaţia i-a smuls acestuia banii din mână şi a auzit-o spunându-i "bă, asta e taxă de şmecherie". Văzând aceste lucruri, martorul s-a speriat şi a urcat în autoturismul cu care s-a deplasat la faţa locului.

Martorul l-a auzit pe R.A.M. cerându-i persoanei respective să-i dea banii înapoi, însă acesta a refuzat şi, întorcându-se către alţi doi indivizi aflaţi în apropiere le-a zis acestora "hai bă!". În acest moment, către partea vătămată au venit alţi doi indivizi, primul deplasându-se pe jos, în vârstă de aproximativ 30 - 35 ani, brunet, tuns scurt, constituţie atletică, purtând la gât un lanţ gros cu un medalion proeminent, iar cel de al doilea deplasându-se la bordul unui autoturism marca M., de culoare roşie, cu numere de Italia, autoturism care a oprit în apropiere de locul faptei. Datorită poziţionării, martorul nu a putut observa persoana aflată la volanul autoturismului marca M. de culoare roşie.

Ulterior, partea vătămată a urcat în autoturismul în care se afla cei doi martori şi fiind întrebat de A.V.G. cine sunt aceşti indivizi, i-a comunicat că cel care i-a luat banii din mână se numeşte "A.", iar cel care a venit la faţa locului conducând autoturismul marca M., de culoare roşie, este "E.".

Cu ocazia prezentării planşelor fotografice, martorul A.V.G. l-a recunoscut pe inculpatul D.N. zis "A.", ca fiind persoana care i-a luat părţii vătămate banii din mână, precum şi pe inculpatul C.R. zis "S.", ca fiind cel care a părăsit locul faptei în autoturismul marca M., condus de "A.", dar şi pe "E.", în persoana inculpatului R.C., cu privire la care a aflat de la partea vătămată că este conducătorul autoturismului marca M. de culoare roşie, cu nr. de Italia.

Simpla afirmaţie a acestui martor că l-ar fi văzut pe inculpatul C.R. ca fiind cel care a părăsit locul faptei în autoturismul condus de către inculpatul D.N. nu este o probă suficientă care să ducă la concluzia că acest inculpat ar fi avut o contribuţie esenţială la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen., faţă de partea vătămată R.A..

Astfel, din probe nu rezultă că inculpatul C.R. ar fi exercitat ameninţări de natură a instala temerea în psihicul părţii vătămate ori punerea acesteia în neputinţa de a se apăra, cu atât mai mult deposedarea părţii vătămate de suma de bani fiind făcută înainte de prezenţa celorlalţi inculpaţi la locul faptei.

Probatoriile dovedesc că partea vătămată a fost ameninţată direct de către inculpatul R.C., atât la locul săvârşirii faptei, cât şi ulterior, pe stradă, în faţa Cazinoului H. În acest sens, R.C. a participat împreună cu inculpatul D.N. la o discuţie ulterioară comiterii faptei, pe data de 1 aprilie 2006, când cei doi au înjurat şi ameninţat partea vătămată, propunându-i să primească o altă maşină, în caz contrar, precizând că nu o să-i mai restituie banii.

În legătură cu fapta prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că nu s-a probat că inculpatul D.N. a acţionat într-un mod coordonat şi a avut o atitudine de subordonare ierarhică, prestabilită, faţă de ceilalţi doi inculpaţi R.C. şi C.R., nu a fost evidenţiată modalitatea în care a fost determinat rolul fiecărui inculpat şi nici folosul material pe care fiecare dintre aceştia urma să-l obţină.

Având în vedere că inculpatul C.R. a avut un comportament adecvat în societate, fiind angajat pe perioadă nedeterminată, astfel cum rezultă din adresa din 18 aprilie 2011 emisă de SC D. SRL, precum şi o caracterizare pozitivă, reliefată de declaraţiile extrajudiciare ale numiţilor D.G.C., P.C., D.O.-M., C.R.F., L.F., ataşate la dosarul cauzei, Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea sa.

Fapta inculpatului D.N. zis "A.", care, în data de 31 martie 2006, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată R.A., în loc public, de suma de 2.050 euro, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a), cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere gradul concret de pericol al faptei comise, modalitatea de operare, perioada în care a fost săvârşită fapta (anul 2006), dar şi circumstanţele personale ale inculpatului anterior menţionate.

Fapta inculpatului R.C. care, la data de 31 martie 2006, împreună cu inculpatul D.N., a contribuit la deposedarea, prin violenţă, în loc public, a părţii vătămate R.A.-M. de suma de 2.050 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, împrejurarea că inculpatul R.C. a avut doar o contribuţie morală la săvârşirea faptei, în dauna părţii vătămate R.A.-M., fără exercitarea de violenţe fizice, precum şi persoana inculpatului care, aşa cum rezultă din adresa din 8 ianuarie 2010 emisă de SC R.H.E. SRL Buzău, are acordul acesteia pentru angajarea inculpatului în funcţia de şofer intern şi internaţional. În aceste condiţii, s-a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza şi prin aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., sens în care va fi coborâtă limită minimă a pedepsei, conform dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen.

În noaptea de 6 - 7 iunie 2006, în jurul orelor 24.00, partea vătămată S.M. a parcat autoturismul marca B., cu nr. de înmatriculare x, în curtea locuinţei sale, Bucureşti, iar în dimineaţa zilei de 7 iunie 2006, în jurul orelor 07,00, a constatat dispariţia acestuia, în interior aflându-se o haină în care se găseau sumele de 600 euro, 10 milioane ROL, precum şi un telefon mobil.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, în cursul lunii ianuarie 2006, partea vătămată a cumpărat autoturismul în cauză de la "E.", plătindu-i acestuia suma de suma de 6.000 euro. Cu această ocazie s-a întocmit o chitanţă între partea vătămată şi proprietarul de drept al autoturismului (altul decât E.), S.M. primind certificatul de înmatriculare al autoturismului şi o cheie de la acelaşi "E.", identificat ulterior ca fiind inculpatul R.C.. Inculpatul i-a comunicat că exemplarul doi al cheilor se află la inculpatul G.D., zis "D.".

În aceste împrejurări, motivând existenţa unui litigiu privind proprietatea asupra bunului, în noaptea de 6 - 7 iunie 2006, folosind fără drept cheia adevărată inculpatul G.D. a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate, de unde a sustras autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, pe care l-a parcat ulterior pe o stradă din comuna Afumaţi.

În seara zilei de 7 iunie 2006, partea vătămată s-a deplasat la locuinţa martorului D.N., zis "P.", la solicitarea acestuia venind şi inculpatul G.D., care a recunoscut că autoturismul sustras se află el, dar nu îl va restitui părţii vătămate, ci îi va da foc deoarece acesta a reclamat furtul la poliţie. La insistenţele martorului, inculpatul G.D. a fost de acord să-i lase maşina acestuia, pentru a o restitui părţii vătămate, cu condiţia să-şi retragă reclamaţia.

În cursul nopţii de 7 - 8 iunie 2006, partea vătămată a fost contactată telefonic de martorul D.N., care i-a comunicat că autoturismul marca x se află în faţa locuinţei sale, având ce-a de-a doua pereche de chei în contact. S.M. a constatat că din autoturism lipseau sumele de bani şi telefonul mobil.

După comiterea furtului, partea vătămată s-a deplasat la sediul Secţiei de Poliţie, pentru a depune reclamaţie, la intrarea în această unitate fiind întâmpinat de inculpatul R.C., zis "E.", însoţit de inculpatul D.N., zis "A.", ocazie cu care aceştia i-au adus la cunoştinţă părţii vătămate "că nu e bine să reclame", "pentru că ei doi vor descoperi unde este maşina şi pentru a o recupera să le dea 5.000 de euro".

Nefiind de acord cu propunerea celor doi, partea vătămată a intrat în sediul Secţie de Poliţie, de unde a fost îndrumat către Serviciul Furturi de Autoturisme. De pe numărul de telefon, partea vătămată a fost contactată de către inculpatul R.C., care i-a cerut să se întâlnească pentru a discuta în legătură cu furtul autoturismului. S.M. a depus totuşi reclamaţia la organele de poliţie, acestea efectuând apoi o cercetare a locului din care a fost sustras autoturismul.

Momentul a fost un nou prilej pentru inculpatul D.N. şi inculpatul R.C. să o contacteze pe partea vătămată şi să îi spună că vor să îi dea bani pentru autoturism, fiind însă refuzaţi.

Tribunalul a constatat că fapta inculpatului R.C. zis "E." de a-l ajuta pe inculpatul G.D., fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii de furt, ajutor comisiv, direct, constând în aceea că în repetate rânduri a contactat-o pe partea vătămată, cerându-i fie să nu depună reclamaţie, "că nu e bine să reclame", fie să plătească suma de 5.000 euro pentru a-şi recupera autoturismul, fie să se întâlnească cu inculpaţii pentru a discuta în legătură cu furtul autoturismului, acte efectuate cu scopul de a zădărnici urmărirea penală (de a face practic imposibilă tragerea la răspundere penală a autorului furtului prin împiedicarea sesizării faptei ori prin încercarea determinării părţii vătămate să revină asupra declaraţiilor date organelor judiciare), dar şi cu scopul de a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracţiunii de furt (împrejurare în care a cerut părţii vătămate plata a 5.000 euro, pentru restituirea autoturismului sustras) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

Această faptă a fost săvârşită în concurs real cu infracţiunea de tâlhărie faţă de partea vătămată R.A., la data de 21 martie 2006.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere aceleaşi criterii legale, reţinându-se momentul săvârşirii faptelor, respectiv anul 2006, precum şi posibilitatea de reintegrare socială a inculpatului R.C., astfel cum s-a evidenţiat prin adresa SC R.H.E. SRL Buzău, şi împrejurarea că inculpatul nu a mai săvârşit alte fapte de natură penală. Faţă de aceleaşi împrejurări, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei.

Fapta inculpatului D.N., zis "A.", de a-l ajuta pe inculpatul G.D., fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii de furt, ajutor comisiv, direct, constând în aceea că, în repetate rânduri a contactat-o pe partea vătămată cerându-i fie să nu depună reclamaţie, "că nu e bine să reclame", fie să plătească suma de 5.000 euro pentru a-şi recupera autoturismul, fie să se întâlnească cu inculpaţii pentru a discuta în legătură cu furtul autoturismului, acte efectuate cu scopul de a zădărnici urmărirea penală (de a face practic imposibilă tragerea la răspundere penală a autorului furtului prin împiedicarea sesizării faptei ori prin încercarea determinării părţii vătămate să revină asupra declaraţiilor date organelor judiciare), dar şi cu scopul de a-i asigura inculpatului favorizat folosul infracţiunii de furt (împrejurare în care a cerut părţii vătămate plata a 5.000 euro, pentru restituirea autoturismului sustras) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul s-a orientat la o pedeapsă cu închisoarea spre limita medie prevăzută de legea penală specială, având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., împrejurarea că fapta a fost săvârşită în concurs real de către acelaşi inculpat, înainte de a fi condamnat definitiv pentru infracţiunile concurente.

În legătură cu inculpatul G.D., s-a constatat că fapta acestuia care, în noaptea de 6 - 7 iunie 2006, din curtea locuinţei şi prin folosirea fără drept a cheii adevărate, a sustras, cu scopul însuşirii pe nedrept, autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, proprietatea părţii vătămate S.M., constituie o acţiune care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de furt calificat, faptă prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) şi alin. (4) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (6 acte materiale - părţi vătămate SC W. SRL, S.M., N.E., C.A., R.S. şi P.A.)

Pentru fapta reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că probatoriile administrate nu au evidenţiat că inculpatul ar fi acţionat sau ar fi constituit un grup organizat în cadrul căruia să existe o subordonare ierarhică, prestabilită faţă de inculpaţii D.N. sau R.C., fapta de furt calificat fiind săvârşită, ocazional.

În sarcina inculpatului G.D., Tribunalul a reţinut şi următoarele acte materiale:

7) La data de 27 noiembrie 2006 partea vătămată C.A. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în cursul zilei de 26 octombrie 2006, autori necunoscuţi au sustras din apartamentul nr. x, un număr de 7 laptop-uri, precum şi o cameră foto digitală, valoarea bunurilor sustrase fiind de aproximativ 12.000 RON.

În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că, în vara anului 2006, partea vătămată a închiriat apartamentul nr. x, din scara aceluiaşi bloc, firmei SC "A.C." SRL, în cadrul cărei are calitatea de unic asociat şi administrator, depozitând în imobil o serie de bunuri electronice aparţinând firmei, destinate vânzării.

Printre clienţii societăţii sus-menţionate se număra şi inculpatul M.S.I.A., acesta cumpărând la începutul lunii octombrie 2006 de la partea vătămata C.A., un număr de 5 laptop-uri.

La data de 26 octombrie 2006, în jurul orei 12:00, inculpatul M.S.I.A. l-a contactat telefonic pe C.A. şi i-a solicitat să îi mai vândă un laptop marca S. Conform înţelegerii, inculpatul s-a deplasat la apartamentul sus-menţionat, de unde a ridicat bunul solicitat, achitându-i părţii vătămate suma de 750 euro, după care cei doi au părăsit imobilul împreună. În jurul orelor 19:00, partea vătămată a revenit la apartament, constatând că uşa de acces era deschisă, butucul yalei era rupt, iar din interior lipseau mai multe obiecte electronice, respectiv şapte laptop-uri şi o cameră foto digitală marca N. Printre aparatele sustrase se număra şi un laptop marca T., model x, bunurile de acest gen găsindu-se într-un număr mic pe piaţa din România, fiind un model nou.

Având în vedere că autorii furtului au luat numai laptopul, fără alimentator, lipsa acestuia determinând imposibilitatea folosirii lui, partea vătămată C.A. a lansat pe Internet un anunţ publicitar, prin care oferea spre vânzare încărcătorul aferent bunului sustras, indicând un telefon pentru contact, numărul de apel nefiind cunoscut de nici o altă persoană.

La scurt timp, a fost contactat de către inculpatul M.S.I.A. şi întrucât partea vătămată cunoştea cele două numere de telefon utilizate de acesta, a rugat un prieten să răspundă la telefon în locul său, pentru a nu fi recunoscut. Între timp, inculpatul l-a sunat direct pe partea vătămată la numărul de telefon pe care acesta îl folosea în mod obişnuit şi l-a întrebat dacă are de vânzare un asemenea încărcător, C.A. fiind de acord să îi vândă încărcătorul laptop-ului sustras.

În cursul zilei de 27 noiembrie 2006, partea vătămată a văzut pe Internet un anunţ prin care o persoană oferea spre vânzare un asemenea laptop marca T., fapt ce l-a determinat să ia legătura cu această persoană, cu scopul de a avea posibilitatea să examineze bunul oferit spre vânzare. Astfel, la data de 28 noiembrie 2006, fiind însoţit şi de lucrători de poliţie din cadrul D.G.P.M.B. - S.I.C., partea vătămată s-a deplasat la domiciliul martorului M.D.I., cel care îi oferise spre vânzare laptop-ul, ocazie cu care s-a constatat că bunul era cel sustras din apartamentul său.

Martorul M.D.I. a declarat că în cursul anului 2005 a cunoscut o persoană pe nume "A.", care oferea spre vânzare diverse componente electronice. În luna octombrie 2006, a cumpărat de la acesta un calculator portabil marca T., cu suma de 15 milioane lei, bun care a fost recunoscut de partea vătămată ca fiind cel sustras. Întrucât martorul M.D.I. a aflat de la poliţie că bunul provenea din furt, la data de 29 noiembrie 2006, acesta a mai predat un calculator marca x, despre care a declarat că l-a achiziţionat de asemenea de la "A.", pentru suma de 15 milioane lei.

Totodată, martorul l-a recunoscut fără ezitare pe inculpatul M.S.I.A., ca fiind persoana de la care a cumpărat bunurile şi pe care o cunoştea sub numele de "A.".

În urma percheziţiei sistemului informatic recuperat, au fost identificate 11 imagini în care apare partea vătămată, precum şi alte persoane.

La data de 28 decembrie 2006, cele 2 calculatoare portabile ridicate de la numitul M.D.I., respectiv un laptop marca T. şi un laptop marca x, i-au fost restituite părţii vătămate C.A., pe bază de dovadă. M.D.I. a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 3.000 RON, pe care i-a plătit-o inculpatului M.S.I.A. pentru cele 2 bunuri. De asemenea, partea vătămată C.A. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 10.000 RON, reprezentând contravaloarea bunurilor nerecuperate.

8) La data de 6 noiembrie 2006, partea vătămată R.S. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în cursul zilei de 28 octombrie 2006, autori necunoscuţi au forţat sistemul de închidere al uşii de acces al apartamentului în care locuieşte, apartament unde îşi are punctul de lucru SC A.C. SRL, fără ca din interior să se fi sustras vreun bun.

Din declaraţia acestuia rezultă că, în cursul săptămânii 23 - 29 octombrie 2006, a trecut pe la domiciliul său numitul "A.", sub pretextul lăsării unor haine pentru prietenul său P.A.. în seara zilei de 28 octombrie 2006, între orele 20:30 - 04:00, partea vătămată a participat la o nuntă organizată la H.M., iar la întoarcere, a găsit uşa de acces în locuinţă larg deschisă, cu sistemul de asigurare distrus, iar în interior erau urme de răvăşire, însă nu a constatat lipsa vreunui bun.

Cu ocazia prezentării spre recunoaştere de pe planşa foto, partea vătămată R.S. l-a indicat pe inculpatul M.S.I.A. ca fiind persoana pe care o cunoştea sub numele de "A." şi care l-a vizitat anterior săvârşirii tentativei de furt.

9) La data de 6 noiembrie 2006, partea vătămată P.A., a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul ca în cursul zilei de 29 octombrie 2006, între orele 14:30 - 16:00, autori necunoscuţi au pătruns prin efracţie în locuinţa sa, situată în Bucureşti şi i-au sustras din interior 20 laptop-uri, o camera video şi o cameră foto S., în valoare totala de aproximativ 50.000 RON.

În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că, în cursul anului 2004, partea vătămată P.A. a înfiinţat SC A.C. SRL, având ca obiect de activitate comercializarea componentelor de calculator şi service. Încă de la începutul activităţii, P.A. a fost ajutat şi de prietenul său R.S., care, în cursul anului 2005, s-a şi mutat în apartamentul situat în Ş.P., închiriat de P.A., unde îşi avea punctul de lucru SC A.C. SRL.

În cadrul activităţii, cei doi i-au cunoscut atât pe partea vătămată C.A., cât şi pe inculpatul M.S.I.A., aceştia ocupându-se, de asemenea, cu comercializarea componentelor de calculator.

La data de 23 octombrie 2006, inculpatul M.S.I.A. l-a contactat telefonic pe partea vătămată P.A. şi l-a întrebat dacă îl interesează să cumpere laptop-uri S., întrucât a găsit o ofertă foarte bună în Alba Iulia, respectiv la preţul de 800 euro bucata. Fiind de acord, partea vătămată s-a deplasat împreună cu inculpatul la Alba Iulia, cu autoturismul său marca A.

În Alba Iulia, inculpatul a cumpărat cu banii primiţi de la partea vătămată 20 laptop-uri marca S., acesta discutând personal cu vânzătorii, fără a fi prezent la discuţii şi P.A.. înainte de a se întoarce spre Bucureşti, inculpatul l-a contactat telefonic pe inculpatul M.B. şi i-a propus să facă împreună "o combinaţie", respectiv să-i fure părţii vătămate laptop-urile pe care le cumpărase, spunându-i că bunurile vor fi în portbagajul autoturismului părţii vătămate.

În drum, inculpatul M.S.I.A. a luat legătura cu M.B., pentru a-i comunica locul unde se află, însă pentru a nu-i crea părţii vătămate suspiciuni, având în vedere că se aflau împreună în autoturism, a vorbit ca şi când cel din urmă ar fi fost mama sa (Bine mamă - sunt pe la Piteşti, mai am un pic şi ajung ... sărut mâna, pa, pa!)".

La ora 03:28, ajungând în Bucureşti, M.S.I.A. l-a sunat din nou pe inculpatul M.B. şi, profitând de faptul că P.A. coborâse din auto pentru a se duce la o toaletă, i-a comunicat acestuia cu ce maşină se deplasau pentru a o urmări până la domiciliu pe partea vătămată, atât inculpatul M.B. cât şi celelalte persoane care-l însoţeau pe acesta (cel dintâi spunându-i inculpatului M.S.I.A. că se află în zonă cu două maşini). După 10 minute, M.B. l-a sunat pe inculpatul M.S.I.A., exprimându-şi îngrijorarea ca nu cumva P.A. să ia calculatoarele din portbagaj şi să le ducă în locuinţă, pentru că cei care-l însoţeau în cea de-a doua maşină, au fost opriţi de un echipaj de poliţie la un radar şi au rămas numai cei din maşina sa, menţionând că, dacă ar fi fost toţi "îl luam cu totul şi pe el şi pe maşină". Întrucât l-a pierdut de sub observaţie pe partea vătămată, cei doi au abandonat acţiunea pentru seara respectivă, fără a renunţa la intenţia de sustragere a bunurilor.

La data de 26 octombrie 2006, M.S.I.A. l-a vizitat pe R. la apartamentul din Panduri, după care, văzând că acesta deţinea în imobil mai multe laptop-uri H.H. şi A. (aproximativ 30 de bucăţi - altele însă decât cele achiziţionate de P.A., care erau S.), l-a contactat telefonic pe inc. M.B. şi i-a propus să meargă la locuinţa acestuia să fure bunurile, oferindu-se ca în acest interval de timp să-l cheme el undeva pe partea vătămată pentru ca inc. M.B. să aibă posibilitatea să intre în apartament.

Astfel, la ora 13,29, M.S.I.A. a purtat cu inc. M.B. următoarea discuţie: "îl ştii pe acesta de aici, de pe Panduri ... vezi că este singur, că tocmai am urcat eu la el ... şi dacă poţi să te mişti repede, aş putea să-l chem undeva că aşa are toate alea acolo, plus altele". Inc. M.B. a fost de acord, urmând să se deplaseze către locuinţa lui R.S., din Ş.P., confirmându-i lui M. că "în două ore pot să fiu la el".

Având în vedere că partea vătămată P.A. i-a comunicat că R.S. nu poate pleca momentan de la punctul de lucru, întrucât aştepta nişte clienţi, M.S.I.A. a stabilit cu M.B. să fure de la partea vătămată C.A., de la care abia plecase ("abia acum am plecat de la A." îi spune la 14:52 lui P.A.), precizând că "mai avea ceva, cam de vreo 5 mii, aşa". Astfel la ora 14:53 M.S.I.A. poartă cu inc. M.B. următoarea discuţie: "bă, vezi că l-am sunat pe acesta ... Nu poate să plece de-acolo că a zis că are clienţi şi că-i mai aşteaptă pe unii şi că de abia pe urmă ... nici nu puteam să insist, că pe urmă, ce zicea?".

Conform înţelegerii, cei doi inculpaţi s-au deplasat separat către locuinţa părţii vătămate C.A., iar după ce a ajuns la locaţie, M.B. a urcat în bloc pentru a supraveghea apartamentul, în acest timp M.S.I.A. aşteptând vis-a-vis. La ora 15,51 M.B. i-a confirmat lui M.S.I.A. că partea vătămată a coborât din bloc şi l-a întrebat ce maşină are "fraierul", acesta comunicându-i că partea vătămată foloseşte un auto marca C.

În acest timp, inc. M.B. a pătruns în locuinţă de unde a sustras şapte laptop-uri diferite mărci şi o cameră foto digitală marca N., M.S.I.A. atrăgându-i atenţia că în imobil ar trebui să se găsească şi suma de 2 mii de euro.

Deşi în faza de cercetare judecătorească, inculpaţii nu au recunoscut comiterea faptelor, Tribunalul a constatat dovedită vinovăţia lor prin declaraţiile părţilor vătămate C.A., P.A. şi R.S., declaraţiile martorului M.D.I., planşele fotografice întocmite cu ocazia recunoaşterii efectuate de părţile vătămate, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere de către părţile vătămate a inculpaţilor şi transcrierile convorbirilor telefonice purtate intre inculpaţii M.S.I.A. şi M.B.D.

Faptele inculpatului G.D. constituie acţiuni care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. întrucât acest inculpat, împreună cu alte persoane, au sustras prin efracţie, pe timp de noapte şi din loc public, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţilor vătămate C.A., R.S., P.A., N.E. şi SC W. SRL.

10) Cu privire la inculpatul G.D., Tribunalul a reţinut că la data de 6 septembrie 2006, partea vătămată N.E. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în intervalul 5 august 2006 - 7 august 2006, autori necunoscuţi, prin efracţie, au pătruns în apartamentul deţinut de reclamant, situat în B. I.C.B., unde acestea avea depozitate mai multe aparate electronice şi i-au sustras bunuri în valoare de aproximativ 25.000 euro.

Ulterior, N.E. a precizat valoarea prejudiciului la suma de 20.000 euro şi a declarat că se constituie parte vătămată în procesul penal, urmând să formuleze şi cererea de participare în calitate de parte civilă până la citirea actului de sesizare în faţa instanţei. Referitor la autorii furtului, partea vătămată a declarat că nu suspectează nicio persoană, iar bunurile se aflau depozitate în apartamentul sus-menţionat întrucât intenţiona să înfiinţeze o societate comercială, care să aibă ca obiect de activitate vânzarea de bunuri electronice.

Deoarece partea vătămată a sesizat târziu organele de urmărire penală, cercetarea la faţa locului a fost efectuată la aproximativ o lună de la săvârşirea faptei, condiţii în care nu au mai putut fi ridicate urme ale faptei penale ori autorilor acesteia.

Analizând însă convorbirile şi comunicările telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, a rezultat că autorii faptei penale sesizate sunt inculpaţii G.D. şi inculpatul M.B.D., împreună cu alţi făptuitori rămaşi neidentificaţi.

Astfel, în ziua de 6 august 2006, la ora 13,22, inculpatul M.B.D. i-a transmis telefonic inculpatului G.D. numele de "N.E.", precizând că nu îi poate spune numele societăţii comerciale care funcţiona în apartamentul din B. I.C.B. După aproximativ o oră, respectiv la 14,44, aflat în zona B. N.B., aşa cum rezultă din procesul-verbal de localizare, inculpatul G.D. i-a comunicat unui făptuitor rămas neidentificat că nu trebuie să plece cu duba din zonă, să facă eventual rondul (de la P.U.), urmând să rămână în zonă şi să aştepte telefonul său. La orele 15,08, aflat în zona Sf.G.N., inculpatul G.D. i-a cerut aceluiaşi făptuitor să vină să parcheze duba lângă autoturismul lui, pentru ca la orele 15,23, acelaşi G.D. să sune un alt participant la comiterea infracţiunii, identificat în persoana făptuitorului D.G. zis "F.", utilizator al postului telefonic, căruia i-a spus "a venit duba afară şi să îi trimită pe cei doi încărcători, sus, la etajul 4", făptuitorul răspunzându-i "da, imediat, vin imediat".

Din aceste convorbiri a rezultat fără dubiu faptul că inculpatul G.D. împreună cu făptuitorul D.G. şi alţi făptuitori rămaşi neidentificaţi s-au deplasat la apartamentul deţinut de partea vătămată N.E., pe B. I.C.B., de unde au sustras bunurile reclamate de aceasta, informaţiile referitoare la obiectele aflate în apartament, situarea imobilului, numele şi prenumele persoanei vătămate fiindu-i furnizate de inculpatul M.B.D.

Pe de altă parte, interceptările redau parţial circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, sub aspectul numărului de participanţi la comiterea infracţiunii de furt ori a împrejurărilor legate de timpul săvârşirii faptei, fiind logic de presupus că un număr mare de obiecte de acelaşi gen, aflate în acelaşi loc, nu puteau fi sustrase în acelaşi timp de mai mulţi autori sau cu ajutorul mai multor complici, deoarece ar fi atras atenţia vecinilor din imobilul locuit de partea vătămată.

Deşi interceptările plasează în fapta în cursul zilei de 6 august 2006, acţiunile care intră în conţinutul constitutiv al faptei, ţinând seama de împrejurările referitoare la obiectul infracţiunii şi locul în care se găsea acesta, presupun un timp îndelungat necesar verificării şi supravegherii locului din care urmează a fi sustrase bunurile, forţării sistemelor de asigurare ale uşilor de acces şi mai cu seamă transportării de la etajul 4 al imobilului a unui număr mare de obiecte electronice. În acest sens, s-a reţinut convorbirea din data de 6 august 2006, orele 15,28, când inculpatul G.D. îl sună pe M.B.D. şi îi comunică faptul că nu a găsit niciun telefon în apartamentul părţii vătămate, ci numai camere şi aparate, M.B. arătându-se surprins şi precizând "vineri am verificat acolo, ce dracu, azi e duminică, e o zi".

Nemulţumit de împrejurarea că partea vătămată a mutat din apartament telefoanele mobile, M.B.D. a întrebat dacă sunt multe aparate electronice şi, la răspunsul afirmativ, i-a cerut lui G.D. să le ia pe toate, comunicându-i că ajunge şi el în 20 de minute. În jurul orelor 15,39 inculpatul G.D. a fost din nou apelat de M.B., care l-a întrebat dacă "a terminat acolo". "DRS" îl asigură că a terminat ce avea de făcut şi îi comunică faptul că a trimis maşina după acesta, urmând să se întâlnească în 20 de minute în spatele blocului.

În cursul aceleiaşi zile de 6 august 2006, orele 17,03, inculpatul G.D. s-a deplasat în S.C. pentru a vedea preţurile practicate la vânzarea aparatelor de genul celor sustrase şi, cu această ocazie, l-a sunat pe inculpatul M.B.D., comunicându-i că "alea mari, profesionale, sunt două mii de euro una". Din conţinutul aceleiaşi discuţii rezultă că, între timp, M.B.D. văzuse bunurile sustrase, ştiind la ce camere foto se refera inculpatul.

La orele 18,11, M.B.D. l-a sunat pe inculpatul G.D. şi i-a cerut să îi lase obiectele electronice menţionate sub 5.000, respectiv sub 1.000/euro bucata, inculpatul nefiind de acord, întrucât, o altă persoană (posibil participant la furt), găsise clienţi dispuşi să plătească suma de 1.100 euro/bucata.

În seara zilei de 6 august 2006, la orele 18,30, G.D. a sunat un bărbat, rămas neidentificat, titularul postului x, acesta din urmă precizând că "vrea să-i oprească şi lui una de aia ... dar să-i dea de aia la cutie, nu aia în geantă" (a se vedea declaraţia părţii vătămate din care rezultă că una din video camerele P. avea accesoriu o geantă).

La 7 august 2006, ora 12,09 M.B.D. şi G.D. au purtat o discuţie telefonică din care rezultă ivirea unor neînţelegeri cu privire la împărţirea banilor rezultaţi din vânzarea bunurilor sustrase, "DRS" insistând ca inculpatul să îi aducă o cameră înapoi, marca P., "dar să fie din cutie, nu din husă", conform discuţiei anterioare. Inculpatul M.B.D. a comunicat că a găsit cumpărător bunurilor din cutie, propunându-i să-i dea camera depozitată în husă, menţionând că e nou-nouţă, în ţiplă.

Aşa cum rezultă din convorbirile ulterioare, bunurile sustrase au fost comercializate de inculpatul M.B.D. prin intermediul unui depozit, probabil specializat în aparatură electronică.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.D., s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare şi persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen., dar, aşa cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la dosar, suferă de afecţiuni foarte grave, care-i pun viaţa în pericol: infecţie HIV/SIDA în terapie specifică, abcese pelvis subperitoneale fuzate cu K., pneumonie multirezistentă la terapia cu antibiotice, anemie severă, trombocitopenie secundară, determinări osoase secundare.

11) La data de 8 iulie 2006, partea vătămată A.F. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în dimineaţa zilei respective, în jurul orei 03.40, în timp ce se afla pe S.P., în dreptul blocului nr. 67, a fost agresată de 3 indivizi şi deposedată de autoturismul marca V., aparţinând SC D.C. (P.L.).

Din cercetările efectuate a rezultat că partea vătămată, în calitate de director executiv la SC D.C. SRL, avea spre folosinţă autoturismul marca V., iar în dimineaţa zilei de 8 iulie 2006, în jurul orei 03.20, partea vătămată a plecat de la locuinţa sa şi s-a deplasat la bordul autoturismului sus-menţionat pe Ş.P., oprind în dreptul blocului, în scopul de a-l aştepta pe numitul D.D. şi a se deplasa împreună la aeroport.

Ajungând în S.P., A.F. a oprit în dreptul blocului, a coborât din maşină, lăsând cheile în contact şi după ce a făcut o verificare a bagajelor aflate pe bancheta din spate, a încercat să intre din nou în autoturism. În momentul în care a deschis portiera din faţă, lângă aceasta au apărut trei indivizi, doi dintre ei încadrând-o pe lateral, iar cel de-al treilea postându-se în faţa maşinii. Individul aflat în partea stângă a victimei a lovit-o cu pumnul în umărul stâng, determinând dezechilibrarea şi căderea acesteia la pământ, timp în care agresorul a intrat în autoturism şi s-a aşezat pe locul şoferului.

Fiind căzută, partea vătămată a fost lovită din nou, cu pumnul, în zona capului, de către cel de-al doilea individ, ulterior acesta ocolind în fugă autoturismul şi urcând pe locul din dreapta faţă, moment în care autovehiculul a demarat şi a pornit în viteză, pe S.P., în direcţia str. B. - B.O. Cu privire la cel de-al treilea individ, partea vătămată arată că nu a avut posibilitatea de a vedea dacă şi acesta a urcat în autoturism ori a fugit printre blocuri.

În dimineaţa zilei de 8 iulie 2007, orele 04.30, cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a constatat că zona în care a fost comisă infracţiunea este puternic luminată, aflându-se chiar sub un stâlp de iluminat public, iar pe carosabil au fost evidenţiate două urme de cauciuc, provenite de la un demaraj.

Întreaga activitate infracţională a fost observată de către martorul I.A., a staţionat în autoturismul său pe partea carosabilă, la o distanţă de aproximativ 80 de metri de locul săvârşirii faptei. Martorul a observat cum doi tineri au lovit-o pe partea vătămată, locul fiind foarte bine iluminat, însă până a ajuns lângă aceasta, agresorii au reuşit să fugă cu autoturismul părţii vătămate. La orele 03:38, martorul I.A. a anunţat organele de poliţie, rămânând cu victima până la venirea acestora.

Deşi partea vătămată a declarat că cei doi agresori erau însoţiţi de o a treia persoană, martorul nu l-a observat pe acest individ. Tribunalul a reţinut, referitor la această neconcordanţă, posibilitatea că, faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, martorul să nu fi putut vedea o persoană (în speţă inculpatul D.D.) poziţionată în faţa autoturismului părţii vătămate.

Partea vătămată A.F. l-a recunoscut din planşe foto, fără ezitare pe inculpatul P.M., zis "P.", ca fiind cel care a lovit-o cu pumnul în umărul stâng şi a urcat la volanul autoturismului, dar şi pe inculpatul C.L., zis "G.", ca fiind cel care a lovit-o cu pumnul în cap, căzută fiind pe carosabil, după care a urcat alături de inculpatul P.M. în autoturism, părăsind în grabă locul faptei.

Din probatoriile administrate, Tribunalul a constatat că faptele inculpatului G.D. de a-i ajuta pe inculpatul P.M. şi pe inculpatul C.L., fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul comiterii infracţiunii de tâlhărie, ajutor comisiv, direct, constând în aceea că la solicitarea telefonică a inculpatului P.M. s-a deplasat în zona comiterii tâlhăriei, cunoscând faptul că inculpaţii favorizaţi tocmai au comis o infracţiune de tâlhărie; în aceea că le-a acordat ajutor celor trei autori ai tâlhăriei în vederea depozitării bunului însuşit, acte comise cu scopul de a zădărnici urmărirea penală şi de a le asigura autorilor tâlhăriei produsul infracţiunii întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului G.D., Tribunalul a avut în vedere aceleaşi criterii de individualizare menţionate anterior.

În legătură cu inculpatul P.M., Tribunalul a reţinut că, fapta acestuia care, în noaptea de 7 - 8 iulie 2006, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată A.F., în loc public, de autoturismul marca V., în care se aflau diverse bunuri, acte şi valori, producând consecinţe deosebit de grave, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, dar şi persoana inculpatului, care este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. a) C. pen. şi a înţeles să coopereze cu organele de anchetă, formulând un autodenunţ la data de 22 februarie 2007, în care a precizat că, în perioada mai - iulie 2006, de pe Ş.P. a furat o maşină V. de culoare gri care era pornită şi cu cheile în contact. Prin urmare, a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza şi prin coborârea pedepsei sub limita minimă specială.

12) La data de 11 iulie 2006, partea vătămată D.S. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în cursul zilei respective, autori necunoscuţi i-au sustras autoturismul marca A., de culoare neagră, care se afla parcat pe B.

Din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor P.M. şi C.L., ale martorilor D.I. şi D.C., precum şi a declaraţiei părţii vătămate D.S. cu procesul-verbal de constatare întocmit de lucrători ai DGPMB - S.F.A., cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului din data de 19 iulie 2006 şi interceptările telefonice a rezultat modalitatea de comitere a faptei. Concret, probatoriile i-au plasat pe P.M. şi pe C.L. în sfera de acţiune a comiterii infracţiunii de furt calificat într-un loc public, pe timp de noapte şi prin folosirea fără drept a cheii adevărate, cu scopul de a-şi însuşi bunul pe nedrept.

13) De asemenea, la data de 21 iulie 2006, partea vătămată P.I. a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în cursul dimineţii respective, în intervalul orelor 1.30 - 4.00, autori necunoscuţi i-au sustras autoturismul marca B., de culoare gri metalizat, ce se afla parcat pe Ş.P.

Mijloacele de probă administrate, respectiv proces-verbal de cercetare la faţa locului din data de 21 iulie 2006, declaraţiile părţii vătămate P.I., adresa DGPMB - S.C. din 10 aprilie 2007, declaraţia martorului R.T., declaraţiile inculpatului P.M., îl plasează pe acest inculpat ca fiind autorul infracţiunii de furt calificat, în formă continuată, faţă de infracţiunea săvârşită în dauna părţii vătămate D.S., ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului P.M., care, împreună cu alte două persoane, din loc public, pe timp de noapte şi prin folosirea fără drept a cheii adevărate ori prin efracţie, a sustras, cu scopul însuşirii pe nedrept, la data de 11 iulie 2006, autoturismul marca A., proprietatea părţii vătămate D.S., iar la data de 21 iulie 206 autoturismul marca B., proprietatea părţii vătămate P.I., întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de furt calificat, în formă continuată, faptă prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 72 C. pen., orientând pedeapsa spre limita medie prevăzută de legea penală specială.

În legătură cu inculpatul C.L. s-a reţinut că fapta acestuia, care, în noaptea de 7 - 8 iulie 2006, împreună cu alte persoane, a deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată A.F., în loc public, de autoturismul marca V., în care se aflau diverse bunuri, acte şi valori, producând consecinţe deosebit de grave, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului C.L., care, împreună cu inculpatul P.M., din loc public şi prin folosirea fără drept a cheii adevărate, a sustras, cu scopul însuşirii pe nedrept, la data de 11 iulie 2006, autoturismul marca A., proprietatea părţii vătămate D.S., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, gradul de participare al inculpatului la săvârşirea infracţiunilor, precum şi persoana acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale.

În legătură cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor P.M., C.L., G.D. şi D.D., prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că probatoriile administrate nu au demonstrat că inculpaţii D.D. şi G.D. ar fi constituit un grup infracţional organizat având ca scop comiterea infracţiunilor de furt calificat a autoturismelor mai sus-menţionate sau că inculpaţii P.M. şi C.L. ar fi sprijinit grupul infracţional organizat, deoarece nu există dovezi de ierarhizare, de stabilire a unor sarcini, de alegere clară a unui timp şi loc, de trasare a sarcinilor pe linie verticală.

Referitor la inculpatul D.D., s-a apreciat că probatoriul nu confirmă vinovăţia acestuia la comiterea faptelor de tâlhărie privind-o pe partea vătămată A.F., precum şi a celor de furt calificat în formă continuată, în dauna părţilor vătămate D.S. şi P.I..

Partea vătămată A.F. nu i-a recunoscut de pe planşele foto decât pe inculpaţii P.M. (ca fiind cel care a lovit-o cu pumnul în umărul stâng şi a urcat la volanul autoturismului) şi pe C.L. (care a urcat, alături de P.M., în autoturism, părăsind în grabă locul faptei), fără să indice niciun moment, pe întreg parcursul procesului şi numele inculpatului D.D..

Deducţia parchetului că inculpatul D.D. a ţinut legătura telefonică cu ceilalţi şi că s-ar fi arătat interesat de obiectele aflate în maşină şi de locul unde va fi dusă maşina sustrasă nu sunt elemente care să conducă la concluzia că acesta ar fi autorul infracţiunii de tâlhărie faţă de partea vătămată A.F. sau de furt calificat faţă de părţile vătămate D.S. şi P.I.

Pentru a fi îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie ar fi fost necesar ca probatoriile să evidenţieze că inculpatul D.D. a sustras maşina părţii vătămate A.F. prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări, prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat, pentru înlăturarea urmelor infracţiunii sau pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea.

Or, din declaraţiile inculpaţilor P.M., G.D., C.L., cât şi din cele ale părţii vătămate A.F., rezultă că doar inculpaţii P.M. şi C.L. au lovit-o pe partea vătămată, după care au urcat în maşina acesteia şi au părăsit în grabă locul faptei.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii interceptate şi înregistrate în dimineaţa zilei de 8 iulie 2006, a rezultat că inculpatul D.D. l-a contactat telefonic pe P.M. interesându-se de locaţia unde se află acesta iar, după comiterea infracţiunilor de către P.M. şi C.L., s-a arătat interesat de locul unde vor fi transportate autoturismele furate şi de bunurile aflate în ele, niciun moment nerelevând prezenţa inculpatului D.D. în cadrul activităţii infracţionale de tâlhărie sau furt calificat.

Tribunalul a apreciat că în sarcina acestuia se pot reţine infracţiunile de tăinuire faţă de părţile vătămate A.F., D.S. şi P.I. deoarece inculpatul a cunoscut că autoturismele despre care se interesa la telefon provin din săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală şi cunoştea că se urmărea vânzarea acestora sau restituirea în urma obţinerii unui folos material, arătându-se interesat în acest fel.

Aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate A.F., fapta de tâlhărie săvârşită faţă de ea a implicat participarea a 3 persoane, două dintre ele fiind indicate cu claritate ca fiind P.M. şi C.L., pe cea de-a treia persoană nevizualizând-o. Susţinerea parchetului că cea de-a treia persoană, ce a părăsit în grabă locul incidentului, ar fi inculpatul D.D. nu este susţinută de probe.

Din înregistrările convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul D.D. s-a interesat de bunurile sustrase şi a încercat să înlesnească valorificarea lor, după momentul consumării faptelor. Prin urmare, actele sale sunt specifice unui tăinuitor, ce intervine abia după consumarea infracţiunii din care provine bunul şi nu cunoaşte când a avut loc acea infracţiune la săvârşirea căreia nu a avut nicio contribuţie.

Convorbirile telefonice au relevat faptul că inculpatul D.D. a restituit maşina părţii vătămate, el nefiind angrenat în activitatea de valorificare a autoturismului.

Ca atare, în baza art. 334 C. proc. pen. Tribunalul a admis cererea formulată de acest inculpat de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (2 acte materiale - părţi vătămate D.S. şi P.I.) în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.D., s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea de operare, dar şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa fiind orientată spre limita medie.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, şi prin modalitatea suspendării sub supraveghere a acesteia, instituindu-se în sarcina inculpatului mai multe măsuri de natură a duce la încadrarea sa într-un program de supraveghere de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În legătură cu inculpatul M.S.I.A., s-a reţinut că fapta acestuia care, împreună cu mai multe persoane, pe timp de noapte şi prin efracţie, l-a ajutat pe inculpatul G.D. să sustragă, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţilor vătămate C.A., R.S. şi P.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în trei acte materiale.

Rezoluţia infracţională a fost spontană, fără o înţelegere prealabilă între inculpaţi, fără să existe organizarea grupului, reguli de acţionare sau o ierarhie a membrilor şi o repartizare a rolurilor fiecărui inculpat.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, modalitatea de operare şi rolul important pe care l-a avut acest inculpat în comiterea infracţiunilor, dar şi împrejurarea că figurează încadrat în muncă la SC S.C. SRL ca agent de vânzări. Prin urmare, pedeapsa a fost orientată spre limita minimă prevăzută de lege, dar ca modalitate de executare s-a dispus privarea de libertate. În legătură cu inculpatul M.B.D., s-a reţinut că ajutorul dat inculpatului G.D. să sustragă pe timp de noapte şi prin efracţie, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţilor vătămate C.A., R.S., P.A. şi N.E., constituie infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, prejudiciul creat şi persoana inculpatului, care nu a recunoscut comiterea faptei, pedeapsa fiind orientată spre limita minimă prevăzută de legea penală specială.

Se va face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. Referitor la inculpatul G.D., s-a concluzionat că, în intervalul 5 august 2006 - 7 august 2006, împreună cu alte persoane, a sustras, prin efracţie, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe aparate electronice din apartamentul părţii vătămate N.E., producând un prejudiciu de 20.000 euro, ceea ce constituie o acţiune ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de furt calificat, producând consecinţe deosebit de grave, faptă prev. de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate S.M., N.E., C.A., R.S. şi P.A.).

14) La data de 16 noiembrie 2006, B.D., în calitate de director vânzări al SC W.I. SRL, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că, în perioada 10 - 13 noiembrie 2006, autori necunoscuţi au pătruns prin efracţie în incinta depozitului societăţii situat în str. D.P., de unde au sustras mai multe obiecte electrocasnice, în valoare de aproximativ 30.000 RON.

Din cercetările efectuate, a rezultat că, la data de 10 noiembrie 2006, în jurul orelor 20.00, angajaţii SC W.I. SRL au asigurat uşa de acces în depozitul unităţii cu un lacăt, cheia rămânând asupra şefului depozitului.

Convorbirile şi comunicările interceptate în cauză au permis stabilirea împrejurării că, în ziua de 11 noiembrie 2006, la ora 23:21:424 inculpatul D.C. zis "M.", a luat legătura cu inculpatul A.G. aflat la postul telefonic x (titular A.A.), din discuţie reieşind că, împreună cu acesta din urmă se afla şi inculpatul D.G., cu toţii răspunzând unui apel al inculpatului G.D., în vederea strângerii membrilor grupului şi săvârşirii infracţiunii de furt calificat, în dauna părţii vătămate SC W.I. SRL. D.C.: M-a sunat D. acuma. D.G.: Aşa.

D.C.: Ai o dubă mai aşa, mai mărişoară un pic? D.G.: Cât de mare? D.C.: Nu ştiu. D.G.: Şi unde mergem? D.C.: Nu mi-a zis nimica, decât mi-a zis să te sun.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor şi comunicărilor interceptate şi înregistrate autorizat în cauză, din care rezultă că în ziua de 12 noiembrie 2006, la ora 00:27:54. Inculpatul D.C. de la postul telefonic x, a fost contactat de inculpatul G.D. zis "D." aflat la postul telefonic y, rezultând că aceştia se aflau în drum spre locul faptei: "D.C.: Alo da. G.D.: La M. aicea mă, la P. mergem. D.C.: Ă? G.D.: La M., la P. D.C.: Ştiu mă nene, ştiu. G.D.: Ştii? D.C.: Da. G.D.: Bine finule. Hai, pa!"

În continuare, în noaptea de 12 noiembrie 2006, la ora 00:31:25, inculpatul D.C. a discutat cu inculpatul G.D.: "D.C.: Ia zii mă. Alo. G.D.: Să stea mă. Să urce ăştia în dubă, că intri cu duba, cu o dubă prima dată. Auzi bă, ia dă-mi-l pe G. Discuţia continuă între G.D. şi D.G. zis "G.": D.G.: Ia zii mă. G.D.: Bă frati-meu. D.G.: Ă. G.D.: Tu intră prima dată o dubă şi să mai stai să lase ăştia D., să urce ăia din D. aia într-o dubă. Auzi ce vrea ţiganul. Bă frăţiorul meu, nu te supăra, da nu intrăm toţi la parte, ai înţeles? D.G.: Păi şoferii? G.D.: Ă? D.G.: Băi D., păi şoferii trebui mâncaţi-aş p. G.D.: Şoferii da frati-meu. Da frati-meu, şoferii da. Da frati-meu şoferii, ai înţeles? D.G.: Bine mă. Vedem noi. G.D.: Vedem noi. Ştii cum facem? Noi, cu frăţiorii noştri, cu tine, vedem noi, partea noastră. D.G.: Da mă, da. Hai. G.D.: Bine frate. Hai, ciao!"

În continuare, la ora 00:53:33, inculpatul D.C. i-a cerut lui G.D. să mai găsească două dube sau chiar un camion, în aceste împrejurări cel din urmă spunând că vor descărca mijloacele de transport pe care le au la dispoziţie şi mai vin o dată.

La orele 01:05:53, inculpatul D.C. l-a anunţat pe inculpatul G.D. că au terminat de încărcat şi părăsesc curtea societăţii comerciale: "Vezi mă că ieşim".

În dimineaţa zilei de 12 noiembrie 2006, la ora 10:16:52, inculpatul D.C. i-a comunicat inculpatei B.G. că pleacă de acasă împreună cu o altă persoană, deoarece "nu s-a trezit D.", întrucât au venit "dimineaţă la 4 au venit acasă", deoarece "au fost la şmecherie", fiind foarte obosit că "a cărat vreo 70, 80 de alea, de maşini de spălat cu aragaze".

Fiind întrebat de inculpată ce fel de maşini de spălat şi ce fel de aragaze, inculpatul i-a răspunde că "I.", considerând că este cazul să se laude faţă de iubita sa că le-a furat. Inculpata B.G. şi-a manifestat curiozitatea cu privire la identitatea persoanelor participante la comiterea infracţiunii de furt, D.C. răspunzându-i: "Cu D., vreo 7, 8, 9 inşi, ştiu eu câţi am fost? Nici eu nu mai ştiu. Vreo 9 inşi am fost".

În ziua de 12 noiembrie 2006, la ora 15:06:34, inculpatul D.C. a discutat cu inculpatul G.D. referitor la valoarea bunurilor sustrase, comercializarea acestora şi împărţirea banilor astfel rezultaţi: "D.C.: Alo da. G.D.: Ce faci mă? D.C.: Ce să fac, uite mănânc. Tu? G.D.: Şi eu. Ce dracu facem mă? D.C.: Ce să facem naşule? Am fost şi am văzut maşină de spălat, mâncaţi-aş p ... ta, identică şi la fel. Cum le-avem noi. E 12 milioane 600. Şi aragaze nu am văzut. Ştii ce zic eu? Mai bine le împarţi tu, ascultă ce zice M., şi le vinzi aragazul şi maşina de spălat pe 400 de euro. G.D.: La cine? D.C.: Văd, le vând eu, în două, trei zile, eu ţi le vând. Să moară ce am eu mai scump, dacă nu iei 5, 6 milioane pe aragaz şi 8 milioane imediat iei pe aia. 14 milioane. Tu ascultă ce-ţi spune ţie M. ţie. Acuma faceţi cum vreţi, ce să zic? Mie mi-e indiferent. Dacă tu zici să le dăm, le dăm. Dacă tu zici să le împărţim, le împărţim, ai înţeles? Ţi-ai luat maşina de spălat de acolo? G.D.: Da. D.C.: Hai că te sun eu cum ajung acolo, da? G.D.: Da. D.C.: Hai pa".

Aşa cum a rezultat din declaraţia martorului Ş.R.R., în jurul datei de 14 noiembrie 2006, a fost contactat telefonic de inculpatul M.A.J. de pe nr. x, acesta propunându-i să-i vândă nişte maşini de spălat marca I., precum şi aragazuri de aceeaşi marcă, despre care i-a spus că le-ar fi cumpărat de la numitul "C.". Martorul l-a refuzat iniţial pe inculpat, însă, în cursul zilei următoare, a fost din nou contactat telefonic de la nr. y, de această dată direct de numitul "C.", care i-a făcut aceeaşi propunere, stabilind preţul de 5 milioane bucata.

Martorul Ş.R.R. s-a deplasat la domiciliul numitului "C.", cu o dubită marca I., de unde a cumpărat 4 aragazuri şi 4 maşini de spălat marca I., pentru care a achitat suma de 40 milioane lei vechi. Bunurile achiziţionate le-a transportat într-un garaj situat în str. M., sector 2, oprind pentru el o maşină de spălat şi un aragaz, restul urmând fi vândute în perioada următoare.

Astfel, o maşină de spălat a fost vândută de Ş.R.R. numitului "R.", în timp ce S.C. a vândut 2 aragazuri numiţilor "T." şi "G.", din Complexul E., iar restul bunurilor au fost vândute unor persoane care nu au putut fi identificate.

După ce bunurile au fost vândute, Ş.R.R. a încercat să mai cumpere de la "C." şi alte asemenea bunuri, însă întrucât acesta nu mai avea, la indicaţia lui l-a sunat pe inculpatul M.A.J., stabilind să se întâlnească în Voluntari.

La locul stabilit, martorul era aşteptat de inculpaţii D.C. şi D.G., aflaţi lângă un autoturism marca F. aparţinând lui "G." (aspect ce rezultă şi din convorbirea purtată de inculpatul D.C. cu B.G.). În scurt timp a venit şi inculpatul M.A.J., iar după încă 20 de minute, a oprit lângă ei un autoturism marca D.P., de culoare albă, din care inculpaţii i-au dat martorului Ş.R.R. 2 aragazuri.

La data de 24 noiembrie 2007, Ş.R.R. a predat organelor de poliţie un aragaz marca I. şi o maşină de spălat, tot marca I., pe care le deţinea la domiciliul său, fiind cumpărate de la numitul "C.".

Referitor la bunurile aflate în posesia sa, S.C. a arătat că le-a vândut numiţilor "G." şi "T.", dar şi unor persoane necunoscute, aragazul fiind predat organelor de poliţie la 24 noiembrie 2006, iar ulterior restituit părţii vătămate.

Martorul N.T. a arătat că, la data de 14 noiembrie 2006, în jurul orei 12.30, în timp ce se afla în incinta Complexului E., a venit la el S.C. şi i-a propus să-i vândă un aragaz marca I. la preţul de 6.700.000 lei vechi, bunul fiind predat organelor de poliţie.

Tribunalul a mai avut în vedere declaraţiile martorului Ş.R. (din care rezultă împrejurări similare privind cumpărarea bunurilor), precum şi constatările organelor de poliţie din data de 24 noiembrie 2006, când în zona str. G.I..S., a fost depistată o autoutilitară D.P. de culoare albă. În autovehicul au fost găsite un aragaz şi o maşină de spălat marca I., cu privire la care conducătorul auto P.I.V. a declarat că aparţin numitului M.A., el doar ajutându-l pe acesta să le transporte la o rudă a sa din localitatea Străuleşti.

Acelaşi martor a arătat că, în urmă cu aproximativ 4 zile, a observat în curtea imobilului vecinului său M.A., pe lângă cele 2 obiecte transportate în prezent, un al treilea bun, ambalat, care părea a fi o combină frigorifică.

Inculpatul P.M., zis "F." a recunoscut comiterea faptei şi i-a indicat pe participanţii la comiterea acesteia, menţionând că inculpaţii G.D. şi M.A.J. sunt, în fapt, organizatorii acestei acţiuni.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în locuinţa lui B.Ş., fiind întrebat dacă deţine bunuri ce pot proveni din comiterea de infracţiuni, sus-numitul a declarat că în urmă cu o săptămână a venit un tânăr, care i-a lăsat o maşină de spălat şi un aragaz, ambalate, despre care i-a spus că sunt cadou pentru fiica sa, inculpata B.G., de la prietenul acesteia.

În aceste condiţii, Tribunalul a reţinut în sarcina inculpatului G.D. că acesta, împreună cu alte persoane, a sustras prin efracţie, pe timp de noapte şi din loc public, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţii vătămate SC W. SRL, ceea ce constituie o acţiune ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de furt calificat, cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 208 - 209 alin. (1), lit. a), e), g), i) C. pen., alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În legătură cu inculpatul M.B.D., s-a reţinut că i-a ajutat pe autorii infracţiunii de furt calificat, respectiv, D.C., G.D., P.M., D.G., A.G., M.A., cu scopul de a zădărnici urmărirea penală şi de a le asigura acestora produsul infracţiunii, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen., faptă săvârşită în concurs real cu celelalte reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat.

În legătură cu inculpatul D.C., s-a reţinut că acesta, împreună cu inculpaţii menţionaţi, a sustras prin efracţie, pe timp de noapte şi din loc public, cu scopul însuşirii pe nedrept mai multe bunuri aparţinând părţii vătămate S.C W. SRL, ceea ce constituie infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare, precum şi persoana inculpatului care este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. şi pe parcursul cercetării judecătoreşti se afla arestat în altă cauză.

În legătură cu fapta reţinută în sarcina aceluiaşi inculpat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., s-a reţinut că probatoriile nu au evidenţiat implicarea sa într-un grup infracţional organizat cu roluri bine determinate şi prestabilite pentru membrii grupului, comiterea infracţiunii reţinute în sarcina acestuia fiind făcută ocazional în scopul săvârşirii imediate a infracţiunii de furt calificat, fără a avea continuitate sau o structură determinată.

Inculpatul P.M., împreună cu inculpaţii de mai sus, a sustras prin efracţie, pe timp de noapte şi din loc public, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţii vătămate SC W. SRL, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de furt calificat, modalitatea de operare, persoana inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, din fişa de cazier a acestuia rezultând că a mai fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 128/2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Ca atare, în baza art. 39 C. pen. această pedeapsă a fost contopită cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin Sentinţa penală nr. 128/2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, urmând ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea.

În sarcina inculpatului D.G., Tribunalul a reţinut că acesta, împreună cu inculpaţii de mai sus, a sustras prin efracţie, pe timp de noapte şi din loc public, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţii vătămate SC W. SRL, ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., la individualizarea pedepsei fiind avute în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de furt calificat, modalitatea de operare, persoana inculpatului care a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptei, dar nu este cunoscut cu antecedente penale.

Fapta inculpatului A.G. care, împreună cu alte persoane, a sustras prin efracţie, pe timp de noapte şi din loc public, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţii vătămate SC W. SRL întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., la individualizarea pedepsei fiind avute în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunii de furt calificat, modalitatea de operare, persoana inculpatului care a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptei, dar nu este cunoscut cu antecedente penale.

În legătură cu inculpatul M.A.J., Tribunalul a reţinut că acesta, împreună cu alte persoane, a sustras prin efracţie, pe timp de noapte şi din loc public, cu scopul însuşirii pe nedrept, mai multe bunuri aparţinând părţii vătămate SC W. SRL, faptă ce constituie infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, modalitatea de operare şi persoana inculpatului, care este recidivist şi a săvârşit această faptă în concurs real cu infracţiunea mai sus descrisă, respectiv cea prevăzută de art. 264 C. pen. (parte vătămată C.F.).

Referitor la inculpata B.G., deşi parchetul a reţinut că aceasta ar fi sprijinit grupul infracţional organizat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 2 din Legea nr. 39/2003, Tribunalul a constatat că aceasta a participat spontan şi fără o înţelegere prealabilă la săvârşirea infracţiunii de tăinuire, întrucât a primit bunuri furate de către inculpatul D.C., cunoscând acest aspect, cu scopul obţinerii pentru sine a unui folos material.

Conform art. 221 C. pen., inculpata B.G. a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea, la individualizarea căreia s-au avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea de operare, reliefată de ajutorul dat inculpatului D.C., precum şi de persoana inculpatei, care are caracterizări pozitive de la locul de muncă unde este încadrată respectiv, de la Consiliul Local Pantelimon - Primăria oraş Pantelimon, precum şi de Şcoala generală nr. 1 Găneasa şi de la Grădiniţa nr. 1 Pantelimon, unde aceasta a activat şi nu este cunoscută cu antecedente penale.

De asemenea, s-a reţinut şi recomandarea privind profilul profesional şi moral la inculpatei emis din partea Universităţii Româno-Americană, atestatul profesional de grupul Şcolar Agricol Brăneşti, adeverinţă de la Facultatea de Administraţie Publică - Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, precum şi actele medicale emise de unităţi sanitare pentru tatăl său, B.Ş., apreciindu-se suficientă o pedeapsă cu executare fără privare de libertate.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Tribunalul a reţinut, referitor la cererea de constituire de parte civilă formulată de SC A.T.A. SA, că ea a fost formulată cu mult după citirea actului de sesizare, respectiv la data de 7 septembrie 2010, fiind prin urmare, tardivă.

Referitor la celelalte părţi vătămate, instanţa a luat act de manifestarea acestora de voinţă de a nu se constitui părţi civile ori, după caz, de a solicita despăgubiri civile.

Cu privire la cererea de restituire de bunuri formulată de inculpatul V.S., s-a constatat că, la percheziţia domiciliară, organele de anchetă au ridicat mai multe bunuri, precum şi un autoturism aparţinând acestui inculpat, fiind luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, deoarece nu s-a făcut dovada că acestea ar fi folosit în vreun fel la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului.

În cazul inculpatului R.E., organele de anchetă au ridicat suma de 5.000 euro de la domiciliul acestui inculpat, iar din probatoriile administrate nu s-a făcut dovada că această sumă a provenit din săvârşirea vreunei fapte de natură penală sau că ar fi fost destinată să ajute la comiterea infracţiunilor pentru care a fost cercetat inculpatul R.E.

Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi în cazul inculpaţilor R.M. (cu privire la suma de 2.200 euro, ridicată cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 9 februarie 2007) şi D.V.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii: 1) B.G., 2) C.L., 3) C. (fost D.) N., 4) D.D., 5) D.N., 6) D.V., 7) N.D., 8) D.C., 9) D.G., 10) G.D., 11) M.A.J., 12) M.B.D., 13) M.S.I.A., 14) M.V., 15) P.M., 16) P.M., 17) R.A., 18) R.C., 19) R.E., 20) C.R., 21) V.F., 22) V.G., 23) V.S., 24) A.G. 25) N.P.

Apelul Ministerului Public a vizat aspecte de nelegalitate şi netemeinicie a soluţiei dispuse faţă de 24 dintre inculpaţii judecaţi în prezenta cauză (singurii inculpaţi nevizaţi de apelul procurorului fiind A.G., D.G., M.S.I.A., M.V. şi P.M.).

Criticile Ministerului Public, dezvoltate în cuprinsul motivelor de apel existente la dosar, au vizat, în esenţă:

- greşita achitare a tuturor inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi critici punctuale referitoare la fiecare inculpat, dezvoltate în motivele scrise de apel şi care sunt, în esenţă, următoarele:

- cu privire la D.D., greşita schimbare a încadrării juridice din art. 211 C. pen. (parte vătămată A.F.) în art. 221 C. pen. şi din art. 208 - 209 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (părţi vătămate D.S. şi P.I.) în art. 221 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., greşita individualizare a pedepselor, solicitându-se înlăturarea aplicării art. 86¹ C. pen.

- cu privire la R.E., greşita individualizare a pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată Ş.F.), atât prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen., cât şi aplicarea unui cuantum al pedepsei care a făcut posibilă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conf. art. 86¹ C. pen.

- cu privire la N.P., greşita achitare pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 182 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.), art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.), art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.), soluţia corectă fiind a încetării procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. (dacă inculpatul nu doreşte continuarea procesului penal conform art. 13 C. proc. pen.

- cu privire la inculpatul D.N., greşita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.) şi art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.), greşita individualizare a pedepsei aplicate, impunându-se aplicarea unui spor de pedeapsă pentru existenţa concursului real de infracţiuni şi a stării de recidivă postexecutorie.

- cu privire la R.A., greşita individualizare a pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. (parte vătămată Ş.F.), în sensul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen. şi a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în condiţiile art. 86¹ C. pen.; greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., şi greşita aplicare a disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. în raport de această infracţiune. S-a apreciat că, şi în cazul schimbării încadrării juridice, corectă este reţinerea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., şi nu art. 180 alin. (2) C. pen., cum greşit a procedat instanţa.

- cu privire la N.D., greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen. în raport de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată R.A.), greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului în privinţa cuantumului, considerat disproporţionat faţă de gravitatea faptelor săvârşite.

- cu privire la R.C., greşita reţinere a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 - 76 C. pen. în raport de săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată R.A.) şi greşita individualizare a pedepsei stabilită în sarcina acestuia pentru săvârşirea inf. prev. de art. 211 C. pen., în sensul aplic. disp. art. 86¹ C. pen., considerând că se impune majorarea pedepsei aplicate, cu executare în regim de detenţie.

- cu privire la P.C., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată I.D.).

- cu privire la M.A.J., greşita individualizare a pedepsei aplicate acestui inculpat sub aspectul cuantumului disproporţionat faţă de gravitatea faptelor săvârşite.

- cu privire la G.D., D.C. şi R.M., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

- cu privire la D.V., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greşita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.) şi art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.); greşita stabilire a termenului de încercare, conform art. 86² C. pen. (faţă de pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare) şi greşita individualizare a pedepsei, în sensul că se impune executarea în regim de detenţie a acesteia în raport de natura faptelor săvârşite.

- cu privire la C. (fost D.) N., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greşita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.) şi greşita individualizare a pedepsei, sub aspectul modalităţii de executare.

- cu privire la V.S., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greşita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.) şi art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.); greşita stabilire a termenului de încercare conform art. 86² C. pen. (faţă de pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare); greşita individualizare a pedepsei în sensul că se impune executarea în regim de detenţie a acesteia în raport de natura faptelor săvârşite; greşita reţinere a disp. art. 37 lit. b) C. pen. în raport de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (partea vătămată B.N.).

- cu privire la C.R., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greşita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.); greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată I.D.) în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi greşita aplicare a disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. în raport de această infracţiune; chiar în cazul schimbării încadrării juridice este corectă reţinerea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., şi nu art. 180 alin. (2) C. pen., cum greşit a reţinut instanţa.

- cu privire la V.G., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; greşita încetare a procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., pentru săv. inf. prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată I.G.) şi art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.D.I.); greşita reţinere a disp. art. 37 lit. b) C. pen. în raport de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (partea vătămată B.N.) şi greşita reţinere a disp. art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.N.), fără aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen.

- cu privire la V.F., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; greşita reţinere a disp. art. 37 lit. b) C. pen. în raport de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (partea vătămată B.N.); greşita reţinere a disp. art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată B.N.), fără aplicarea disp. art. 334 C. proc. pen. şi greşita individualizare a pedepselor aplicate, în sensul necesităţii aplicării unui spor de pedeapsă faţă de existenţa concursului real de infracţiuni şi starea de recidivă postexecutorie.

- cu privire la R.Co., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi greşita achitare în temeiul art. 10 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 C. pen. (parte vătămată R.A.M.).

- cu privire la P.M., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, greşita individualizare a pedepsei în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 - 76 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani), apreciindu-se că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă în raport de concursul real de infracţiuni şi contopirea cu pedepse aplicate anterior printr-o altă hotărâre judecătorească (cea mai mare pedeapsă fiind de 7 ani).

- cu privire la M.B.D., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

- cu privire la C.L., greşita achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; greşita individualizare a pedepsei, în sensul reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 - 76 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (pedeapsă cuprinsă între 15 - 25 ani).

- cu privire la I.M., stabilirea greşită a termenului de încercare în cazul aplicării art. 81 - 82 C. pen. la durata de 5 ani (pedeapsa aplicată fiind de 2 ani) şi greşita obligare în solidar cu alţi inculpaţi la repararea prejudiciului produs părţii civile SC W.I. SRL.

- cu privire la B.G., stabilirea greşită a termenului de încercare în cazul aplicării art. 81 - 82 C. pen., la durata de 5 ani (pedeapsa aplicata fiind de doi ani).

- greşita soluţionare a laturii civile a cauzei cu referire la părţile civile C.F., R.A.M., A.F. şi N.E.

- greşita restituire a bunurilor către inculpaţii V.S., R.E., R.M., D.V. în condiţiile în care aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (incluzând şi infracţiuni contra patrimoniului cu prejudicii produse părţilor vătămate menţionate).

Motivele de apel ale inculpaţilor, expuse pe larg în încheierea de dezbateri şi în notele scrise depuse la dosar, au fost sintetizate astfel:

- C. (D.) N., V.S. au solicitat înlăturarea ca nelegal obţinute a convorbirilor telefonice, având în vedere, pe de o parte, că ele au fost interceptate în alte cauze şi folosite în prezenta, iar pe de altă parte perioada îndelungată de ascultare, respectiv între anii 2005 - 2007, autorizaţiile fiind emise de instanţe diferite; totodată, au invocat incidenţa nulităţii prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., în condiţiile în care există aproximativ 100 de interceptări ale convorbirilor purtate între inculpaţi sau între inculpaţi şi alte persoane, în limba romanes, toate purtând aceeaşi dată, respectiv 1 martie 2007, semnate de procuror şi un traducător, acesta din urmă fiind ofiţer de poliţie judiciară, dar care efectua acte de urmărire penală în cauză. S-a invocat şi greşita aplicare a disp. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., referitor la martorii sub acoperire, lipsa plângerii prealabile a părţii vătămate B.N., greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. în cea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., insuficienţa probelor în acuzare ori greşita individualizare a pedepselor.

- D.V., D.N. (zis C.), D.D. şi N.D. au criticat încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 321 C. pen., apreciind că se impunea reţinerea formei simple, prevăzută de alin. (1) şi înlăturarea formei prevăzute de alin. (2), raportat la locul săvârşirii, respectiv în interiorul parcării, care nu este un loc public în sensul prevăzut de lege şi la existenţa unei singure părţi vătămate; au invocat şi intervenirea prescripţiei pentru fapta prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., necesitatea înlăturării înregistrărilor convorbirilor telefonice, insuficienţa probelor în acuzare. Referitor la incidentul din august 2006 de la Buftea şi la infracţiunea de tentativă la omor calificat, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală ori, în subsidiar, reindividualizarea pedepselor. Referitor la inculpatul N.D., s-a invocat insuficienţa probatoriului în acuzare, necesitatea aplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 39/2003, greşita obligare la plata unor despăgubiri civile.

- G.D. şi R.E. au invocat insuficienţa probatoriului în acuzare, contradicţiile între declaraţiile martorului cu identitate protejată, precum şi aspecte subsidiare legate de individualizarea pedepsei.

- M.S.I.A. a solicitat reindividualizarea pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, în sensul diminuării, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, în sensul aplicării disp. art. 81 C. pen. sau a disp. art. 86¹ C. pen., cu reţinerea disp. art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen.

- R.C. a invocat incidenţa prevederilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu privire la fapta comisă asupra părţii vătămate I.D., lipsa de competenţă a Secţiei 9 Poliţie în soluţionarea acestei plângeri, lipsa plângerii prealabile pentru noua infracţiune de lovire reţinute în sarcina sa, insuficienţa probatoriului în acuzare, tardivitatea apelului procurorului relativ la acest inculpat.

- C.R. a solicitat achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

- A.G., D.G. şi M.A.J. au formulat critici vizând insuficienţa probatoriului în acuzare, neprezentarea materialului de urmărire penală pentru A.G., neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului pentru M.A. şi, în subsidiar, aspecte vizând individualizarea pedepsei.

- B.G. a solicitat achitarea sa, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 221 C. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei; pe latura civilă, a apreciat că nu se justifică obligarea sa la despăgubiri civile.

- M.B.D. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, invocând atitudinea procesuală sinceră şi incidenţa prev. art. 320¹ C. proc. pen.

- R.A. a invocat insuficienţa probatoriului în acuzare, contradicţia vădită între modalitatea în care s-au reţinut în actul de sesizare cele două infracţiuni (violare de domiciliu şi ultraj) şi modalitatea de soluţionare a cauzei, sub acest aspect.

- C.L., M.V. şi V.F. au solicitat, cu toţii, redozarea pedepsei, invocând atitudinea procesuală sinceră şi incidenţa prev. art. 320¹ C. proc. pen.

- D.C., V.G. şi P.M. au solicitat achitarea lor, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

În vederea soluţionării apelurilor, la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită în apel, respectiv cel din data de 12 noiembrie 2012, Curtea a făcut aplicarea dispoziţiilor art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, solicitând inculpaţilor să precizeze dacă înţeleg să uzeze de procedura simplificată de judecată reglementată de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Inculpaţii C.L., M.B.D., M.S.I.A., M.V. şi V.F. au optat pentru aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., ceilalţi inculpaţi înţelegând să fie judecaţi potrivit procedurii obişnuite.

La aceeaşi dată, în acord cu dispoziţiile art. 378 alin. (1¹) C. proc. pen., Curtea a constatat că inculpaţii prezenţi faţă de care s-a dispus o soluţie de achitare (totală ori parţială) - cu excepţia lui D.N. - au înţeles să uzeze de dreptul la tăcere. O poziţie similară, de manifestare a dreptului la tăcere, au avut-o şi inculpaţii D.G. şi G.D., prezenţi la termenele din data de 10 decembrie 2012, respectiv 4 februarie 2013.

Au fost încuviinţate şi administrate probe cu înscrisuri în circumstanţiere, iar la solicitarea apelantului D.N., şi proba testimonială, fiind ascultaţi martorii V.A. şi S.G.

În vederea verificării antecedentelor penale ale inculpaţilor, Curtea a dispus ataşarea sentinţelor penale prin care aceştia au fost condamnaţi în alte cauze. Totodată, la solicitarea inculpatului-apelant N.D., au fost solicitate Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti relaţii privind denunţul formulat de către inculpat, conform art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi consecinţele acestuia.

În şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2012, inculpatul N.P., prezent personal, a învederat că îşi retrage apelul declarat, manifestare de voinţă căreia Curtea îi va da curs, conform art. 369 C. proc. pen.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu disp. art. 371 C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:

Multitudinea criticilor formulate în faţa instanţei de prim control judiciar şi calitatea apelanţilor impun, practic, o nouă analiză integrală a cauzei, Curtea a structurat considerentele deciziei sale în trei secţiuni: a) situaţia de fapt şi chestiunile de drept, b) tratamentul sancţionator şi c) latura civilă, secţiuni în care va examina punctual susţinerile formulate în apel.

A) Situaţia de fapt şi chestiunile de drept

A.1) Sub aspectul incidentului din data de 12 decembrie 2004, a reţinut că tribunalul a evaluat parţial corect ansamblul probatoriului administrat în cauză, înlăturând neîntemeiat declaraţiile date în faza de urmărire penală de către persoanele ascultate cu privire la prezenţa ori implicarea inculpatului N.P. în incident.

Reevaluând ansamblul mijloacelor de probă, Curtea a reţinut că, la data de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14.00, pe culoarul de acces în parcarea parţial dată în folosinţă a magazinului U., a fost oprit un autoturism marca D., de culoare albastră, vehicul care, prin poziţia sa, bloca accesul celorlalte autoturisme.

În acest context, agentul de pază S.S. (angajat al S.C A.N.S. SA, având ca obiectiv paza complexului U.) a intervenit, solicitând conducătorului auto să mute autoturismul în interiorul parcării. Cererea sa a nemulţumit pe cei doi ocupaţi ai autoturismului şi l-a determinat pe unul dintre aceştia, respectiv inculpatul N.P., să coboare din vehicul şi să afirme că "el este C. şi parchează unde vrea, pentru că este şmecher". Partea vătămată I.G., de asemenea angajat al aceleiaşi societăţi de pază, a solicitat, prin staţie, prezenţa şefului de tură R.I.D., în prezenţa căruia discuţiile cu cei doi ocupanţi au continuat, fără rezultat, "C." şi însoţitorul său, identificat ulterior în persoana inculpatului V.F., părăsind parcarea fără a muta vehiculul din poziţia în care îl opriseră.

După sosirea echipei de intervenţie şi reîntoarcerea celor doi inculpaţi, N.P. a efectuat mai multe apeluri telefonice, în urma cărora, după aproximativ 5 minute, în apropierea parcării au oprit 4 - 5 autoturisme, în care se aflau 20 - 25 de persoane înarmate cu săbii, cuţite şi bâte. Printre acestea, au fost identificaţi inculpaţii D.N., zis "C.", D.V. zis "E.", V.S. zis "D.", V.G. zis "A." şi C.N. zis "A.", care, alături de N.P. şi V.F., s-au dedat la acte de violenţă, agresându-i pe agenţii de pază I.G. şi S.S., precum şi pe şeful de tură R.I.D. ori pe membrii echipei de intervenţie.

În desfăşurarea conflictului, partea vătămată I.G. a fost înjunghiat cu o baionetă în zona hemitoracelui drept posterior de către inculpatul V.F. şi lovit de către alţi agresori în zona umărului ori a genunchiului stâng, această din urmă leziune fiind produsă ca urmare a deplasării unuia dintre autoturismele aparţinând făptuitorilor.

La rândul său, partea vătămată R.I.D. (care a intervenit în ajutorul lui I.G. în momentul în care acesta era agresat de către V.F., solicitându-i inculpatului să lase sabia), a fost lovit cu o bâtă în cap de către inculpatul D.N. zis "C.". V.G. a încercat să lovească acelaşi agent tot cu sabia în zona capului, însă partea vătămată s-a protejat cu ajutorul mâinilor, fiindu-i astfel provocată o plagă tăiată în zona antebraţului.

Pe parcursul agresiunii, inculpatul V.G. a lovit cu o bâtă peste picioare şi pe agentul B.N. (membru al echipei de intervenţie), iar inculpatul V.F. l-a lovit cu latul unei săbii, fără a-i produce însă leziuni.

Întreg incidentul a durat câteva minute, actele de agresiune luând sfârşit ca urmare a intervenţiei organelor de poliţie alertate de persoanele ce au observat derularea lor. Inculpaţii au părăsit în grabă locul faptei cu ajutorul a două autoturisme, respectiv D. şi M., condus de către D.V., abandonând în apropierea complexului comercial şi autoturismul marca D.

În urma actelor de agresiune astfel consumate, I.G. a suferit leziuni prin înjunghiere, ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, iar R.I.D. a suferit leziuni produse cu un corp dur, tăietor, ce au necesitat pentru vindecare 14 - 16 zile de îngrijiri medicale.

La rândul său, inculpatul V.F. a suferit leziuni traumatice pentru care a fost necesară spitalizarea sa.

Instanţa de fond a evaluat corect probatoriul administrat în ambele faze ale procesului cu privire la implicarea şi participaţia concretă a inculpaţilor D.N., D.V., V.F.,V.S., V.G. şi C.N., reţinând concordant probelor administrate împrejurările în care au fost comise faptele imputate acestor inculpaţi.

S-a arătat că relativ la inculpatul N.P., concluzia tribunalului în sensul insuficienţei probatoriului în acuzare este însă eronată, din coroborarea probatoriului testimonial, inclusiv a declaraţiilor părţilor vătămate, rezultând fără dubiu că inculpatul N.P. a fost prezent la data şi locul critice şi a declanşat, prin conduita sa, evenimentele ce au culminat cu agresarea agenţilor de pază şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Critica Ministerului Public referitoare la greşita achitare a inculpatului N.P. este fondată, declaraţiile părţilor vătămate I.G., R.I.D. şi B.N., coroborate cu susţinerile succesive ale martorilor S.S., B.L., Ş.A. şi C.I. ori cu procesele-verbale de recunoaştere după fotografii relevând neîndoielnic prezenţa şi implicarea inculpatului în incident.

Toate persoanele anterior menţionate au precizat în mod concordant faptul că momentul iniţial al incidentului a fost marcat de refuzul persoanei identificate cu porecla "C." de a muta autoturismul marca D. în interiorul parcării. Apelativul folosit, ce îi este propriu inculpatului N.P., a permis identificarea directă şi certă a prezenţei acestuia la intrarea în parcarea magazinului, inculpatul însuşi prezentându-se sub acest nume într-o manieră revendicativă, mizând tocmai pe rezonanţa şi efectul lui intimidant asupra agenţilor de pază.

Declaraţiile constante ale celor trei părţi vătămate în faza de urmărire penală au fost confirmate, în acord cu exigenţele art. 75 C. proc. pen., de depoziţiile martorilor-agenţi de pază anterior menţionaţi, cu toţii relatând similar împrejurările în care "C." a refuzat să dea curs cererii întemeiate de a muta vehiculul, a solicitat telefonic sosirea la faţa locului şi a altor persoane din anturajul său şi a participat ulterior, el însuşi, la agresarea agenţilor de pază.

În faza de urmărire penală, I.G., B.N. şi martorul Ş.A. l-au recunoscut din fotografii pe N.P. ca fiind persoana care, la data de 12 decembrie 2004, a pretins că este "C." în împrejurările detaliate anterior.

Elementele de fapt ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în faza de urmărire penală au fost, de altfel, reţinute în mare parte corect în considerentele sentinţei, soluţia de achitare a inculpatului N.P. întemeindu-se, practic, exclusiv pe depoziţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de către persoanele ascultate, cu precădere de către părţile vătămate I.G. şi B.N.

Din această perspectivă, Curtea a notat că dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor, statuând asupra valorii similare a probelor administrate în procesul penal, indiferent de felul acestora ori de faza procesuală în care ele au fost prezentate organului judiciar. Prin raportare la acest principiu, este lipsită de suport legal valorificarea necritică a declaraţiilor date în cursul judecăţii, în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală, mai ales atunci când cele dintâi sunt în mod vizibil afectate de factori subiectivi ce influenţează în general probele testimoniale.

Curtea a constatat că poziţia părţilor vătămate ori a martorilor în prezenta cauză a fost în mod constant marcată de reticenţa de a relata amănunţit modul de derulare a incidentului din data de 12 decembrie 2004, reticenţă datorată temerii inspirate de reputaţia negativă a inculpaţilor şi de eventuale repercusiuni din partea acestora. Apartenenţa inculpaţilor la o familie ai cărei membri erau percepuţi ca având preocupări infracţionale şi înclinaţii spre violenţă, familie denumită generic "clanul D." a amplificat aceste reticenţe mai ales în cursul judecăţii, când ascultarea părţilor vătămate s-a făcut în şedinţă publică, în prezenţa inculpaţilor aflaţi în stare de libertate, fapt ce a determinat persoanele ascultate să adopte o atitudine vizibil rezervată.

Susţinerea părţilor vătămate I.G. şi B.N. în faţa instanţei, în sensul că lucrătorii de poliţie le-ar fi prezentat fotografiile suspecţilor afirmând că sunt membri al clanului D. sunt simple alegaţii, lipsite de suport în condiţiile în care recunoaşterile s-au făcut în prezenţa unui martor asistent, iar toţi participanţii au semnat procesele-verbale de recunoaştere fără obiecţiuni. Aceste susţineri sunt, în plus, lipsite de relevanţă asupra veridicităţii recunoaşterilor din fotografii, cât timp prezentarea generică a persoanelor din fotografii ca fiind "D." nu echivalează cu o eventuală indicare individuală, concretă, a persoanei numite "C.", o atare alegaţie nefiind făcută de vreuna dintre persoanele audiate.

Împrejurarea că părţile vătămate nu l-au recunoscut în şedinţă publică pe inculpatul N.P. ca fiind "C." nu ridică dubii asupra realităţii recunoaşterilor efectuate în faza iniţială a anchetei. Ascultarea părţilor în cursul judecăţii s-a făcut la data de 14 februarie 2010, la un interval de 5 ani şi 2 luni de la data incidentului, interval de timp suficient de îndelungat pentru a estompa detaliile fizionomiei agresorilor în memoria martorilor şi a justifica credibil imposibilitatea acestora de a-i mai recunoaşte cu certitudine.

Depoziţia numitului S.N. în faza de urmărire penală, avută în vedere de către tribunal, este una "pro causa", menită să confirme apărările artificiale ale inculpatului N.P. în acea fază procesuală. Susţinerea inculpatului în sensul că ar fi sosit la locul incidentului după terminarea conflictului şi în unicul scop de a-l transporta la spital pe fratele său V.F., este infirmată de depoziţiile părţilor vătămate şi ale martorilor oculari, probe directe, ce confirmă prin ele însele că inculpatul s-a aflat încă de la început la locul conflictului, conduita sa fiind tocmai factorul declanşator al acţiunilor violente ce au urmat.

Declaraţiile iniţiale ale inculpatului D.N. zis "C." în faza de urmărire penală confirmă, de altfel, participaţia inculpatului N.P. în modalitatea reţinută, cel dintâi arătând că fratele său "C." s-ar fi deplasat la U. împreună cu V.F., folosind autoturismul D. ce îi aparţinea. Aceste declaraţii se coroborează cu susţinerile martorului S.S., făcute chiar în ziua incidentului, martorul indicând aceeaşi identitate a celor doi ocupanţi ai autoturismului D., respectiv "C." şi fratele său mai mare "Z.".

Referitor la apărările inculpatului N.P. (însuşite şi de unii dintre coinculpaţi) legate de încălcarea prevederilor art. 8 C. proc. pen. ca urmare a efectuării traducerii convorbirilor telefonice interceptate de către un traducător neautorizat, Curtea constată că această susţinere tinde la înlăturarea înregistrărilor ca mijloace de probă, invocându-se, practic, o încălcare a normelor legale relevante suficient de gravă pentru a atrage incidenţa nulităţii prevăzute de art. 197 alin. (1), (4) C. proc. pen.

Raportându-se la particularităţile speţei, Curtea a constatat inexistenţa vreunei încălcări a dispoziţiilor legale pertinente în materia autorizării traducătorilor ori a desemnării acestora, fiind superfluă, prin urmare, analiza eventualei atingeri subsecvente aduse intereselor legitime ori drepturilor procesuale ale inculpatului.

Conform art. 15 din Legea nr. 178/1997, în situaţia în care nu există traducători autorizaţi pentru a exercita atribuţiile recunoscute de lege în această calitate, organul judiciar poate folosi persoane de încredere, care cunosc limba din care se face traducerea şi pe care o folosesc în mod curent sau profesional.

O atare ipoteză a fost incidenţă şi în speţă, demersurile Ministerului Public de a găsi un traducător autorizat pentru limba rromani nefiind urmate de disponibilitatea celor doi interpreţi existenţi de a-şi da concursul la atestarea realităţii traducerilor convorbirilor interceptate şi a modalităţii în care ele au fost redate în procesele-verbale de transcriere. În acest context, anterior întocmirii rechizitoriului, procurorul a apreciat necesară o nouă verificare a exactităţii menţiunilor redate în procesele-verbale de transcriere, operaţiune a cărei finalizare a presupus participarea unui vorbitor de limbă romanes, identificat în persoana numitului D.I.

Prin urmare, desemnarea, prin ordonanţa din data de 14 iulie 2007, a acestei persoane în calitate de traducător este în totalitate conformă exigenţelor legii anterior menţionate, neexistând sub acest aspect o eventuală încălcare a vreunei dispoziţii legale, de natură a atrage sancţiunea nulităţii.

Susţinerea întocmirii "pro causa" a acestei ordonanţe este esenţialmente speculativă, afirmaţiile inculpatului N.P., prin apărător, neavând un minim suport care să le confere credibilitate şi să justifice o analiză aprofundată din partea instanţei de prim control judiciar. Calitatea de organ de cercetare penală a traducătorului nu are relevanţă asupra legalităţii activităţii sale de traducere, cât timp această persoană nu a efectuat acte de cercetare în cauza respectivă.

Faţă de aceste considerente, a concluzionat în sensul că apărarea inculpatului are un caracter pur formal în condiţiile în care, distinct de inexistenţa vreunei încălcări a legii (condiţie "sine qua non" a oricărei nulităţi), inculpatul nu a contestat exactitatea traducerilor ori modul lor de redare în cuprinsul proceselor-verbale, aşa cum rezultă din procesele-verbale aflate la dosar.

Este nefondată susţinerea aceluiaşi inculpat referitoare la interceptarea convorbirilor sale telefonice cu depăşirea termenului maxim prevăzut de art. 91¹ alin. (5) C. proc. pen. Din examinarea actelor cauzei rezultă că interceptările convorbirilor telefonice s-au realizat în cauze diferite, având ca obiect fapte diferite şi în baza unor autorizaţii emise de instanţe diferite în grad (Tribunalul Bucureşti pentru anii 2005, 2006, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti pentru anul 2006), fiind respectate în aceste cauze durata maximă admisă pentru interceptarea aceleiaşi persoane şi cu privire la aceeaşi faptă, astfel încât nu sunt aplicabile normele legale invocate. Indiferent de soluţiile dispuse în fiecare cauză în care s-au efectuat interceptările, folosirea acestor mijloace de probă şi în prezentul dosar este conformă exigenţelor art. 91² alin. (5) C. proc. pen., care permite utilizarea lor în alte cauze penale, dacă rezultă date sau informaţii concludente şi utile lămuririi acestora din urmă.

De altfel, Curtea nu a acordat o importanţă deosebită valorii probatorii a convorbirii telefonice purtate de către inculpat cu o femeie neidentificată la data de 9 aprilie 2005 - ora 14:36 (avută în vedere de către tribunal), în cuprinsul căreia inculpatul N.P. a făcut referire la incidentul U., deoarece derularea faptelor, în materialitatea lor, a fost stabilită pe baza altor mijloace de probă directe, analizate anterior. Inculpatul N.P. însuşi nu a indicat concret existenţa unei anume convorbiri telefonice interceptată ca urmare a încălcării art. 91¹ alin. (5) C. proc. pen. în una şi aceeaşi cauză, apărările sale tinzând la a antama doar generic pretinse încălcări ale legii, cu ignorarea vădită a cerinţei esenţiale anterior subliniată.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. în ipoteza martorilor cu identitate protejată (decedaţi), Curtea a constatat că interpretarea dată acestui text de către inculpatul N.P. (în sensul neaplicării sale în situaţia dată) este una excesiv restrictivă, grefată pe excluderea artificială şi fără temei, din sfera de aplicare a textului, a unei categorii de persoane ce au tot calitatea de martori. O atare interpretare ignoră nu doar o realitate obiectivă ce se poate ivi în desfăşurarea procesului (cum este cazul decesului unui martor), ci şi caracteristica normelor de procedură de a fi de strictă interpretare şi aplicare, caracter în virtutea căreia excluderea unei ipoteze particulare din sfera de aplicare a unei norme cu caracter general este nelegală în absenţa unei prevederi derogatorii, care să permită prin excepţie o atare diferenţiere.

Referitor la participarea celorlalţi inculpaţi la incidentul din data de 12 decembrie 2004 şi exercitarea actelor de violenţă asupra celor trei victime în modalitatea reţinută, declaraţiile coroborate ale martorilor şi ale părţilor vătămate, astfel cum au fost analizate, conduc la concluzia că fiecare dintre ei a desfăşurat acte de agresiune asupra agenţilor de pază în modalitatea reţinută de către instanţa de fond. Curtea nu constată inadvertenţe majore în declaraţiile date în faza de urmărire penală sub acest aspect, astfel încât probele testimoniale, alături de recunoaşterile din fotografii şi de rapoartele întocmite de către organele de poliţie, analizate detaliat în cuprinsul sentinţei, susţin neechivoc acuzaţiile penale aduse inculpaţilor.

În drept, fapta inculpatului N.P., care la data de 12 decembrie 2004, în jurul orelor 14.00, în loc public, respectiv intrarea în parcarea complexului comercial U., s-a dedat la manifestări ample de violenţă, prin lovirea agenţilor de pază I.G., R.I.D. şi B.N., tulburând grav ordinea şi liniştea publică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri în formă agravată, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

Infracţiunea constituie al doilea termen al recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece a fost săvârşită înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin neapelare la data de 22 iulie 2002, pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 4 decembrie 2002, cu un rest de 750 zile închisoare, durata sancţiunii împlinindu-se la data de 23 decembrie 2004.

Apărarea inculpatului referitoare la incidenţa formei simple a infracţiunii, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., este neîntemeiată, cât timp rezonanţa actelor de violenţă desfăşurate, durata în timp a acestora (suficientă pentru a permite aducerea incidentului la cunoştinţa trecătorilor ori a clienţilor complexului comercial) şi urmările efectiv produse, concretizate atât în agresarea agenţilor de pază, cât şi în inducerea unui sentiment de panică celor ce au aflat de existenţa incidentului, sunt elemente ce caracterizează tulburarea adusă ordinii publice ca fiind de o gravitate ridicată, suficientă pentru a atrage incidenţa formei calificate a infracţiunii.

Este nerelevantă împrejurarea că parcarea complexului comercial unde a avut loc conflictul nu era folosită, cât timp, pe de o parte, probatoriul confirmă faptul că, la data incidentului, parcarea era deschisă publicului, chiar dacă nu era integral finalizată, iar, pe de altă parte actele de violenţă s-au derulat în mare parte la intrarea acesteia, într-un loc public prin natura şi destinaţia sa.

Fapta aceluiaşi inculpat de a exercita acte de violenţă asupra părţilor vătămate I.G., R.I.D. şi B.N. de natură a le cauza leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile şi, respectiv 14 - 16 zile de îngrijiri medicale (în cazul primilor doi) şi fără a necesita astfel de îngrijiri în cazul celui din urmă întruneşte, formal, elementele constitutive a două infracţiuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi ale unei infracţiuni prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

Raportat la data săvârşirii faptelor - 12 decembrie 2004 şi la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, Curtea constată că s-au împlinit termenele de prescripţie specială a răspunderii penale prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d), e) şi art. 124 C. pen., termene cu o durată de 7 ani şi 6 luni, respectiv de 4 ani şi 6 luni, ce au expirat la datele de 11 iunie 2012, respectiv 11 iunie 2009.

Susţinerea referitoare la incidenţa prevederilor art. 10 lit. f) C. proc. pen. în cazul părţii vătămate B.N. este lipsită de suport, partea vătămată formulând în termen legal, la data de 3 ianuarie 2005, plângere penală cu privire la incidentul analizat, plângere ce are caracter indivizibil, în condiţiile prevăzute de art. 131 alin. (4) C. pen. atrăgând răspunderea tuturor participanţilor la infracţiune, chiar dacă a fost făcută doar cu privire la unii dintre ei.

Referitor la inculpaţii D.N. zis "C.", D.V., V.S., V.G., Curtea a avut în vedere aceleaşi considerente detaliate anterior, reţinând netemeinicia criticilor aduse, pe de o parte, modalităţii în care a fost desemnat traducătorul, iar pe de altă parte, încadrării juridice din perspectiva incidenţei art. 321 alin. (1) C. pen. (fiind nepertinentă, prin urmare, invocarea prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru această variantă simplă a infracţiunii de ultraj).

În cazul tuturor acestor inculpaţi, infracţiunile săvârşite la data de 12 decembrie 2004 constituie al doilea termen al recidivei postexecutorii, deoarece au fost săvârşite după executarea sau considerarea ca executate a pedepselor aplicate tuturor prin Sentinţa penală nr. 193 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

În cazul inculpaţilor D.V., V.S., V.G..V.F. este nelegală însă reţinerea incidenţei prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.), limita maximă specială, de doar 3 luni închisoare, pentru cel de-al doilea termen al pluralităţii excluzând incidenţa stării de recidivă prevăzute de art. 37 C. pen. În cazul celor din urmă inculpaţi, tribunalul a reţinut eronat şi incidenţa prevederilor art. 180 alin. (2) C. pen. (în condiţiile în care partea vătămată B.N. nu a necesitat zile de îngrijiri medicale), o justă soluţionare a cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept impunând ca soluţia de încetare a procesului penal dispusă şi cu privire la această infracţiune să se raporteze la normele juridice ce califică în mod corect fapta săvârşită.

Inculpaţii V.F. (care a uzat în apel de prevederile art. 320¹ C. proc. pen.) şi C.N. nu au contestat temeinicia situaţiei de fapt ori a încadrării juridice, Curtea urmând să analizeze criticile referitoare la tratamentul sancţionator în secţiunea B a prezentei decizii.

Curtea a reţinut şi în privinţa acestora că încadrarea juridică dată faptei prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen. este corectă, iar în cazul lui V.F. este temeinică şi încadrarea dată faptei comise asupra părţii vătămate I.G., lovirea acestuia din urmă de către inculpat, cu un instrument apt de a produce moartea, într-o zonă vitală, punând în lumină faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea morţii victimei şi a acceptat o atare posibilitate, rezultatul letal fiind evitat doar ca urmare a intervenţiei celorlalţi agenţi de pază. Prin urmare, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, agresiunea astfel comisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., comisă în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen., respectiv după executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 429/2000 a Judecătoriei Urziceni, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 14 mai 2002, cu un rest de 359 zile închisoare.

A.2.) Referitor la incidentul din data de 2/3 august 2006, tribunalul a reţinut în mod corect că, în jurul orelor 22.30, în timp ce părţile vătămate P.E., C.A.V. şi T.D. se aflau în curtea imobilului situat în oraşul Buftea şi aparţinând numitului Ş.F., în acest loc au pătruns fără drept aproximativ 20 de persoane de etnie rromă, având asupra lor obiecte tăietoare ori despicătoare (săbii, topoare) şi cu toţii s-au îndreptat spre masa unde se aflau cele trei părţi vătămate menţionate, lovindu-le cu săbiile.

Din grupul agresorilor au făcut parte inculpaţii D.N. zis "C." (care a coordonat în fapt acţiunea violentă), R.C., R.E. şi R.A., cel dintâi inculpat menţionat fiind cel care a lovit partea vătămată C.A. cu sabia şi a încercat să îi aplice o nouă lovitură în zona gâtului, lovitură parată însă de către victimă cu mâinile. Aceeaşi parte vătămată a fost lovită cu o sabie în zona antebraţului drept de către R.C., precum şi în zona piciorului stâng de către R.E., iar înainte de a fugi din curte prin escaladarea gardului a fost lovită tot cu o sabie în zona spatelui de către R.A., suferind leziuni ce au necesitat, în ansamblu, 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie.

După lovirea lui C.A., inculpatul D.N. s-a îndreptat spre P.E., pe care l-a lovit cu acelaşi obiect tăietor în zona pieptului, partea vătămată încercând să se refugieze în interiorul locuinţei, unde a fost din nou agresată de mai multe persoane, printre care şi inculpaţii R.E. şi R.A., care i-au aplicat lovituri în zona capului şi a membrelor superioare/inferioare. În urma incidentului, P.E. a suferit leziuni diverse - plăgi tăiate, contuzii - ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie.

Pe parcursul incidentului, partea vătămată T.D. a fost, la rândul său, agresat de către D.N., care a încercat să îl lovească cu sabia, provocându-i leziuni în zona palmei, precum şi de către R.C., care i-a aplicat lovituri cu un corp tăietor în zona braţului drept, leziunile astfel cauzate necesitând pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în primejdie.

La desfăşurarea incidentului au asistat alte persoane aflate la acel moment în curtea numitului Ş.F. (printre care A.N., B.C., N.Do.), persoane care au fugit din zona conflictului, ce a luat sfârşit doar ca urmare a sosirii organelor de poliţie. Amploarea actelor de violenţă şi numărul mare al persoanelor implicate au generat tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice, prin alertarea unui număr mare de persoane ce locuiau în zona respectivă (indicat de către martorul N.Du. ca fiind de aproximativ 50), ce au ieşit, la rândul lor, pe stradă.

Desfăşurarea incidentului în modalitatea reţinută rezultă, dincolo de orice îndoială, din declaraţiile date în faza de urmărire penală de către cele trei părţi vătămate, coroborate cu recunoaşterile după fotografii efectuate, pe parcursul cărora victimele au indicat fără ezitare persoanele inculpaţilor şi actele de violenţă comise de fiecare, în modalitatea reţinută anterior.

Împrejurările evidenţiate de către părţile vătămate sunt confirmate în totalitate, în acord cu exigenţele art. 75 C. proc. pen., şi de declaraţiile martorului B.A. şi parţial de declaraţiile celorlalte persoane ascultate care, deşi nu au asistat la întregul incident, au confirmat existenţa şi amploarea acestuia.

Declaraţia martorului cu identitate protejată "I.V." relevă implicarea directă a celor trei fraţi R. şi a lui D.N. în incident, împrejurare aflată din relatările inculpaţilor, făcute la scurt timp după încheierea acestuia. Deşi probă indirectă, depoziţia acestui martor este veridică şi se coroborează cu elementele de fapt evidenţiate de celelalte probe directe anterior menţionate, putând contribui astfel la aflarea adevărului, conform art. 86¹ alin. (6) C. proc. pen.

Curtea nu a acordat o relevanţă deosebită probelor administrate în cursul judecăţii, având în vedere considerente similare celor expuse anterior, legate de rezerva manifestată a părţilor vătămate ori a martorilor în a descrie fidel şi complet întreaga succesiune a evenimentelor, rezervă datorată în mod evident stării de temere pe care au inspirat-o acţiunile violente şi reputaţia negativă a inculpaţilor.

Din această perspectivă, este explicabilă şi poziţia manifestată de către Ş.F. în cursul judecăţii, când, ascultat în calitate de martor, el a pretins că D.N. nu a fost prezent în curtea sa la momentul critic. Or, în faza de urmărire penală, Ş.F. a precizat în mod expres că nu a putut observa personal dacă acest inculpat a intrat ori nu în curte, deoarece a fugit imediat împreună cu membrii familiei, poziţie pe deplin credibilă în contextul stării de panică indubitabil generate de pătrunderea intempestivă a mai multor persoane înarmate în curte, fără acordul său.

Descrierile făcute în faza de urmărire penală de către celelalte persoane prezente şi recunoaşterile din fotografii efectuate la acel moment de timp apropiat de cel al incidentului permit însă stabilirea cu exactitate a secvenţelor agresiunii, a contribuţiei fiecăruia dintre cei patru inculpaţi şi a actelor de agresiune desfăşurate asupra fiecărei părţi vătămate, neexistând sub acest aspect inadvertenţe ori contradicţii de natură a ridica vreun dubiu asupra vinovăţiei lor.

Prin urmare, Curtea a apreciat nefondate criticile inculpaţilor D.N., R.C., R.E. şi R.A. relative la pretinsele contradicţii ori inadvertenţe probatorii, constatând că vinovăţia acestora a fost neechivoc dovedită pe baza unor probe certe şi legal administrate.

Totodată, a apreciat neveridice declaraţiile martorilor V.A. şi S.G., ascultaţi în apel la solicitarea inculpatului D.N., constatând că susţinerile acestora cu privire la contextul pătrunderii în curte a inculpatului D.N. şi la motivul conflictului cu P.E. sunt infirmate în totalitate de relatările celorlalţi martori oculari, inclusiv de către Ş.F. Acesta din urmă a precizat constant, în faza de urmărire penală, că cei 5 - 6 indivizi înarmaţi cu obiecte contondente şi tăietoare au pătruns în curte fără acordul său şi au început să îi agreseze imediat pe P.E. şi pe însoţitorii săi, infirmând astfel susţinerile martorilor în sensul că D.N. ar fi fost prezent anterior în curte, pentru a juca barbut cu acordul proprietarului.

Intervalul îndelungat de timp scurs între data incidentului şi data ascultării celor doi martori în apel, alături de inexistenţa vreunei minime referiri anterioare a inculpatului-apelant la prezenţa acestora, a determinat Curtea să considere declaraţiile martorilor ca având un pronunţat caracter "pro causa" şi să le înlăture ca atare.

Sub aspectul încadrării juridice, a reţinut că fapta inculpatului D.N. (zis "C.") de a lovi partea vătămată C.A. cu un obiect tăietor, apt de a produce moartea şi de a încerca aplicarea unei noi lovituri într-o zonă vitală cum este cea a gâtului, lovitură deviată însă de către victimă însăşi relevă faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea morţii victimei şi a acceptat cel puţin o atare posibilitate, producerea rezultatului letal fiind împiedicată de factori independenţi de voinţa sa. Prin urmare, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale, actele de agresiune au fost orientate, în dinamica incidentului, împotriva vieţii victimei, iar poziţia psihică a inculpatului pe parcursul agresiunii a fost specifică intenţiei indirecte de a o ucide, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., iar nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat de a pătrunde fără drept, pe timp de noapte, împreună cu mai multe persoane, în locuinţa numitului Ş.F., de a exercita acte de violenţă şi asupra părţilor vătămate P.E. şi T.D., cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile, respectiv 16 - 18 zile de îngrijiri medicale, întreaga conduită a inculpatului provocând panică şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 181 C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen., toate comise în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b) C. pen.

Dispoziţia tribunalului de încetare a procesului penal faţă de acest inculpat, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale este eronată, termenul de prescripţie având o durată de 7 ani şi 6 luni, conform art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., şi urmând a se împlini la data de 2 februarie 2014. Prin urmare, se impune condamnarea inculpatului D.N. şi sub aspectul comiterii acestei infracţiuni, cu reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Faptele inculpaţilor R.E. şi R.A. de a pătrunde fără drept, pe timp de noapte, împreună cu mai multe persoane, în locuinţa numitului Ş.F., de a exercita acte de violenţă asupra părţilor vătămate P.E. şi C.A. (în cazul celui din urmă fără o coeziune subiectivă cu agresiunea exercitată de către D.N.) cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 de zile, respectiv 45 - 50 de zile îngrijiri medicale, întreaga conduită a inculpaţilor provocând panică şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 181 C. pen.

Susţinerea inculpatului R.A. referitoare la aparenta incompatibilitate între reţinerea simultană a art. 192 C. pen. (ce implică săvârşirea faptei într-un loc esenţialmente privat) şi a art. 321 C. pen. (referitoare la comiterea faptelor în public) nu are suport în probatoriul administrat. Este neîndoielnic că incidentul s-a produs în curtea unei locuinţe - loc neaccesibil publicului -, însă în acel spaţiu se aflau la momentul critic mai mult de două persoane, iar inculpaţii au urmărit ca fapta lor să fie văzută şi auzită, realizând totodată, că mijloacele violente folosite fac probabilă ajungerea sa la cunoştinţa publicului. Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 152 lit. c), e) C. pen. referitoare la înţelesul noţiunii "în public" în sensul legii penale, justificându-se atragerea răspunderii inculpaţilor pentru comiterea ambelor infracţiuni.

Faptele inculpatului R.C. de a pătrunde fără drept, în împrejurările anterior reţinute, în curtea locuinţei numitului Ş.F., de a exercita acte de violenţă asupra părţilor vătămate T.D. şi C.A. (în cazul celui din urmă fără o coeziune subiectivă cu agresiunea exercitată de către D.N.), cauzându-le leziuni ce au necesitat pentru vindecare 16 - 18 de zile, respectiv 45 - 50 de zile îngrijiri medicale, întreaga conduită a inculpatului provocând panică şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 181 C. pen. şi art. 180 alin. (2) C. pen.

Şi în cazul acestui inculpat, Curtea a constatat lipsa de suport a soluţiei de încetare a procesului penal sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale. Raportându-se la termenul de prescripţie specială de 7 ani şi 6 luni şi la modul său de calcul, rezultă că acest termen nu s-a împlinit şi se impune condamnarea inculpatului R.C. pentru comiterea acestei infracţiuni.

S-a apreciat că este neîntemeiată apărarea inculpatului R.C. referitoare la pretinsa tardivitate a apelului declarat de Ministerul Public în privinţa sa, în condiţiile în care menţiunile olografe existente pe verso-ul adresei de declarare a căii de atac, la poziţia 16, fac referire directă la inculpatul R.C. ca fiind parte vizată de apelul declarat.

A.3) Referitor la incidentul din data de 29 iunie 2005, desfăşurat în zona fast-food-ului M., situat în bd. B. şi pe parcursul căruia a fost agresată partea vătămată I.D., Curtea a constatat că probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii este insuficient pentru a se concluziona, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că agresarea părţii vătămate a avut ca scop deposedarea sa de o sumă de bani, critica Ministerului Public sub acest aspect fiind nefondată.

Raportându-se la conţinutul declaraţiilor date în faza iniţială a anchetei penale, când este de presupus că martorii au putut reda cu acurateţe împrejurările de fapt percepute nemijlocit şi fără a resimţi starea de temere manifestată îndeobşte cu ocazia ascultării în şedinţă publică, Curtea a constatat că cei doi martori oculari nu au confirmat susţinerile părţii vătămate referitoare la deposedarea sa de bani ori de bunuri.

Astfel, E.I. şi S.I. (unicii martori oculari identificaţi) au confirmat exercitarea unor acte de violenţă de către toţi cei trei inculpaţii asupra părţii vătămate şi au descris concordant modalitatea în care R.A. şi P.C. au tras partea vătămată de tricou, respectiv de mână, iar R.C. a lovit aceeaşi parte cu pumnul în zona feţei, după care toţi au exercitat în continuare violenţe asupra sa.

Dinamica evenimentelor, concretizată în căderea părţii vătămate la pământ şi încercările de intimidare a martorilor care intenţionau să aplaneze conflictul, i-a împiedicat pe aceştia din urmă să observe nemijlocit dacă vreunul dintre inculpaţi a deposedat în mod efectiv victima de vreo sumă de bani. În toate declaraţiile date în faza de urmărire penală, cei doi martori au precizat expres şi neechivoc că nu au observat ca inculpaţii să sustragă bani sau un lanţ de aur din posesia părţii vătămate, E.I. menţionând doar cum R.A. a introdus mâna în buzunarul părţii vătămate.

O atare menţiune, în absenţa altor elemente probatorii care să permită lămurirea deplină a existenţei actului de sustragere, şi faţă de exigenţele art. 75 C. proc. pen., este insuficientă pentru a susţine necondiţionat declaraţiile părţii vătămate I.D. şi a proba, dincolo de orice îndoială rezonabilă, desfăşurarea acţiunii principale a infracţiunii de tâlhărie. Depoziţia părţii vătămate în faza de urmărire penală relevă preexistenta unor neînţelegeri între I.D. şi R.A., legate de achiziţionarea unui autoturism, neînţelegeri pe fondul cărora inculpatul ameninţase şi în prealabil partea vătămată cu acte de violenţă.

Această particularitate a relaţiilor dintre părţi face, prin urmare, plauzibilă existenţa unei alte motivaţii a exercitării actelor de violenţă, în unicul scop de a intimida partea vătămată, urmând a fi avută în vedere la evaluarea relevanţei probatorii de ansamblu a depoziţiilor acesteia.

Chiar dacă declaraţiile părţii vătămate I.D. în cursul judecăţii sunt puţin credibile, astfel cum s-a subliniat în apelul procurorului, totuşi Curtea nu a putut valorifica necritic doar susţinerile acestuia în faza de urmărire penală şi nici fundamenta o soluţie de condamnare exclusiv pe acest unic mijloc de probă, dată fiind relevanţa sa limitată expres de dispoziţiile art. 75 C. proc. pen.

Prin urmare, dând eficienţă exigenţelor principiului in dubio pro reo, constată că singurele acţiuni desfăşurate de către cei trei inculpaţi şi a căror existenţă a fost probată necondiţionat sunt cele de lovire a părţii vătămate I.D., fără a i se cauza leziuni care să necesite îngrijiri medicale, fapta săvârşită întrunind elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat că este nepertinentă susţinerea inculpatului R.C. referitoare la lipsa plângerii prealabile a părţii vătămate I.D. pentru această infracţiune, împrejurare ce ar atrage incidenţa prevederilor art. 10 lit. f) C. proc. pen. În acest sens, dispoziţiile art. 286 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, limitează obligaţia organului judiciar de a chema partea vătămată şi a o întreba dacă formulează plângere la faza de urmărire penală, concluzie desprinsă neechivoc din termenii "organ de cercetare penală" ori "încetarea urmăririi penale" inseraţi în cuprinsul său. "per a contrario", o atare chemare expresă a părţii vătămate nu este necesară în situaţia în care cauza se află în curs de judecată, iar sesizarea instanţei s-a realizat prin rechizitoriu (iar nu prin plângere prealabilă, cum era cazul anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 356/2006).

Pretinsa necompetenţă a secţiei de poliţie ce a instrumentat plângerea părţii vătămate, invocată de către acelaşi inculpat, reprezintă o alegaţie lipsită de orice finalitate în actualul cadru procesual, în condiţiile în care ea ignoră vădit exigenţele art. 332 C. proc. pen. referitoare la momentul limită până la care o atare chestiune putea fi valorificată şi doar în faţa primei instanţe.

Pe de altă parte, este eronată aprecierea tribunalului în sensul că probatoriul nu a confirmat implicarea inculpatului P.C. în altercaţia din data de 29 iunie 2005. Ambii martori au descris încă din primele declaraţii implicarea directă a inculpatului în incident, E.I. făcând trimitere expresă la numele inculpatului, acela de "M.". Acelaşi martor l-a recunoscut din fotografii pe P.C. ca fiind unul dintre cei care au agresat partea vătămată, declaraţiile sale coroborându-se în totalitate sub acest aspect cu susţinerile lui I.D., care l-a indicat expres şi neechivoc pe inculpat ca participant la incident.

Faptul că, în cursul judecăţii, acelaşi martor nu a menţionat numele inculpatului nu afectează veridicitatea depoziţiilor sale iniţiale, cât timp nici nu a infirmat o atare împrejurare, declaraţia sa în faţa instanţei nerelevând elemente care să ateste dacă i-au fost adresate întrebări legate de acest aspect.

Susţinerile părţii vătămate I.D. în cursul judecăţii, referitoare la faptul că fotografiile inculpaţilor i-ar fi fost indicate de către organele de poliţie sunt neveridice, cât timp este neîndoielnic că îi cunoştea pe toţi cei trei inculpaţi, iar plângerea formulată la data incidentului, ca şi declaraţiile sale ulterioare, îl indică în mod constant pe "M." ca fiind cel de-al treilea individ implicat în conflict.

Pentru aceste considerente, Curtea a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei şi, raportat la data comiterii acesteia, respectiv 29 iunie 2005 şi la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen., va constata că la data de 28 decembrie 2009 s-a împlinit termenul de 4 ani şi 6 luni de prescripţie specială a răspunderii penale, astfel cum este prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen., impunându-se încetarea procesul penal faţă de toţi cei trei inculpaţi implicaţi în incident.

În contextul reţinerii acestei încadrări juridice a faptei, Curtea nu a apreciat necesară examinarea chestiunilor puse în discuţie din oficiu, legate de încadrarea juridică corectă a faptei de tâlhărie, astfel cum a fost reţinută iniţial prin rechizitoriu şi susţinută în apelul procurorului. Notează însă eroarea în care s-a aflat intimatul P.C., ale cărui apărări în apel, referitoare la imposibilitatea punerii în discuţie în acest cadru a chestiunilor legate de încadrarea juridică reţinută iniţial prin rechizitoriu echivalează nejustificat discutarea contradictorie a unei chestiuni de drept cu însăşi pronunţarea asupra acesteia. Aceleaşi susţineri tind la a ignora coordonatele în care instanţa de apel examinează temeinicia sentinţei instanţei de fond, respectiv plecând de la expresia faptică a obiectului judecăţii şi încadrarea sa juridică, astfel cum au fost reţinute prin rechizitoriu, şi terminând cu evaluarea modalităţii în care aspectele faptice şi juridice au fost efectiv valorificate prin hotărârea instanţei, subsecvent finalizării cercetării judecătoreşti.

Prin urmare, a cenzura temeinicia încadrării juridice date prin sentinţă implică o evaluare comparativă atât a normelor juridice reţinute de către tribunal, cât şi a celor invocate de către procuror în apelul său, ambele perspective permiţând, conform art. 384 C. proc. pen., punerea în discuţie a oricăror elemente eventual omise de părţi, dar esenţiale pentru lămurirea cauzei, asupra cărora Curtea a fost îndrituită însă a statua exclusiv prin decizia dată ca instanţă de prim control judiciar.

4) Referitor la sustragerea, în noaptea de 4/5 octombrie 2005, a autoturismului marca M. - proprietatea părţii vătămate C.F., ce se afla parcat pe str. M., sector 1, tribunalul a reţinut corect că două persoane neidentificate au procedat la luarea vehiculului din parcare, prin efracţie. În dimineaţa de 5 octombrie 2005, în jurul orelor 08.00, inculpatul N.D. zis "A." a primit autoturismul sustras, cunoscând că el provine din săvârşirea unei infracţiuni de furt şi, în aceeaşi dimineaţă, a încercat să îl valorifice în scopul de a obţine pentru sine un folos material.

În realizarea acestei finalităţi, la data de 5 octombrie 2005, inculpatul N.D. l-a contactat telefonic pe martorul D.E.C., solicitându-i în mod expres să găsească un cumpărător, după care acelaşi inculpat a stabilit o întâlnire cu intimatul I.M., în vederea tranzacţionării bunului sustras. în seara de 5 octombrie 2005, N.D. s-a deplasat, însoţit de M.A.J., pe A1 Bucureşti - Piteşti, unde s-a întâlnit cu I.M. şi au perfectat vânzarea-cumpărarea autoturismului în schimbul sumei de 3.000 euro, după care intimatul-inculpat a părăsit zona la volanului autovehiculului, însoţit de către martorul C.C.

Inculpatul I.M. a cunoscut provenienţa ilicită a bunului în momentul perfectării tranzacţiei, urmărind în mod evident obţinerea unui folos material pentru sine.

Sub acest aspect, tribunalul a valorificat just, din punct de vedere probator, elementele faptice evidenţiate de procesul-verbal de depistare şi procesul-verbal de cercetare întocmite la aceeaşi dată de către lucrătorii de poliţie care, în zona localităţii Topoloveni, au oprit vehiculul şi l-au legitimat pe conducătorul auto, identificat în persoana intimatului I.M. Cu această ocazie, s-a constatat că butucul portierei stângi prezintă urme de forţare, cheile autoturismului nu se aflau în contact, firele de alimentare fiind legate "pe direct", iar conducătorul auto nu a putut prezenta actele de provenienţă ale autoturismului.

Aceste elemente, coroborate cu preţul redus pretins stabilit pentru achiziţionarea autoturismului (indicat de către intimat ca fiind de 3.000 euro) şi cu faptul că acesta din urmă a acceptat să achiziţioneze autoturismul, fără a pretinde actele de proprietate şi în absenţa cel puţin a unei chei de contact, relevă fără dubiu că el a cunoscut cu exactitate provenienţa ilicită a vehiculului şi l-a primit urmărind exclusiv obţinerea unui folos material prin valorificarea lui.

Mijloacele de probă anterior indicate, coroborate cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către N.D. cu martorul D.E.C., la datele de 2 octombrie 2005 (orele 22:16) şi 5 octombrie 2005 (orele 08:12 şi 18:43) confirmă dincolo de orice dubiu rezonabil actele de tăinuire comise de către apelantul N.D. şi intimatul I.M.

Din această perspectivă, a rezultat cu evidenţă motivaţia acţiunilor întreprinse ulterior de către N.D., care, observând momentul depistării intimatului I.M. de către lucrătorii de poliţie, l-a contactat pe avocatul D.E., solicitându-i să îl "ajute" cumva pe acesta. Ulterior, acelaşi N.D. l-a determinat pe coinculpatul M.V. să contrafacă un înscris sub semnătură privată denumit "chitanţă", în care s-a consemnat nereal că numitul C.A. i-ar fi vândut inculpatului N.D., la data de 5 ianuarie 2005, autoturismul marca M.

Apelantul M.V. a fost cel care a întocmit înscrisul prin contrafacerea scrierii pretinsului vânzător (verificările efectuate ulterior de către organele de poliţie confirmând, de altfel, caracterul fictiv al identităţii atribuite acestuia) şi l-a remis spre folosire coinculpatului-instigator.

Inculpatul N.D. a fost cel care, la data de 13 octombrie 2005, a invocat în faţa organelor de poliţie înscrisul sub semnătură privată falsificat în vederea producerii unei consecinţe juridice (respectiv ascunderea provenienţei ilicite a bunului) şi l-a prezentat acestora în acelaşi scop, aşa cum rezultă din procesul-verbal aflat la dosar.

La rândul său, cunoscând demersurile organelor de poliţie legate de cercetarea actelor de sustragere şi tranzacţionare a autoturismului M. sustras, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii actelor de tăinuire, inculpatul M.V. l-a ajutat pe D.N. în vederea zădărnicirii urmăririi penale, prin întocmirea înscrisului fals şi, ulterior, prin confirmarea, cu ocazia declaraţiilor din data de 12 ianuarie 2006, a aspectelor nereale privind modalitatea pretinsă de achiziţionare a autoturismului.

Faptele inculpatului N.D. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., fiecare comisă în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen. (în raport de condamnarea la 6 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 2853/2001 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pedeapsă a cărei durată a expirat la data de 19 martie 2004).

Este lipsită de suport susţinerea referitoare la incidenţa prescripţiei speciale sub aspectul infracţiunilor de fals şi uz de fals, termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni prevăzut de art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen. urmând a se împlini la 4 aprilie 2013, respectiv 12 aprilie 2013.

Faptele inculpatului M.V. (care în apel a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.) întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., fiecare comisă în stare de recidivă postexecutorie conform art. 37 lit. b) C. pen. (în raport de condamnarea la 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 367/2001 a Judecătoriei Buftea, din executarea căreia a fost liberat la data de 23 aprilie 2002, cu un rest de 240 zile închisoare).

Este nelegală soluţia instanţei de fond de încetare a procesului penal faţă de M.V. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale. În raport de data săvârşirii faptei (respectiv 5 octombrie 2005), de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. şi de dispoziţiile art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen., termenul de prescripţie de 7 ani şi 6 luni urmează a se împlini la data de 4 aprilie 2013.

Cum însă Ministerul Public nu a declarat apel cu privire la inculpatul M.V., faţă de exigenţele art. 372 C. proc. pen. ce consacră principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, Curtea nu a putut înlătura acest aspect de nelegalitate (dar nici cel legat de greşita aplicare a prev. art. 86¹ C. pen.) în apelul inculpatului, deoarece o soluţie de condamnare ar atrage o evidentă agravare a situaţiei sale.

Referitor la inculpatul M.A.J., Curtea a constatat că soluţia de condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen. este lipsită de temei, actele de ajutor concret imputate acestui inculpat neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii analizate. Prin rechizitoriul întocmit în cauză, i s-a imputat inculpatului ajutorul dat lui D.N., fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii actelor de tăinuire, ajutor constând în "susţinerea apărărilor nereale ale acestuia cu ocazia declaraţiilor date organelor judiciare".

Or, în speţă, Curtea a constatat că singurele declaraţii date de către M.A.J. cu privire la condiţiile în care a fost întocmită chitanţa falsificată din data de 5 octombrie 2005 sunt cele date în calitate de învinuit la datele de 1 martie 2007 şi 13 aprilie 2007. Aceste declaraţii reflectă maniera în care apelantul, deja învinuit la acel moment de tăinuire, a înţeles să îşi formuleze apărările în propria sa cauză, constituind expresia largă a exercitării drepturilor prevăzute de art. 6 C. proc. pen. Or, legea nu incriminează ca acte de favorizare declaraţiile, chiar nereale, date de către un învinuit în legătură cu acuzaţiile aduse împotriva sa, ci doar ajutorul dat în această manieră altei persoane suspectate de comiterea unei infracţiuni, nefiind întrunite, prin urmare, elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 264 C. pen.

Solicitarea de schimbare a încadrării juridice a acestei fapte în infracţiunea de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., formulată de către procuror în cursul dezbaterilor, nu poate fi primită. O atare solicitare nu tinde doar la schimbarea calificării juridice a faptei concret reţinute prin rechizitoriu, ci la însăşi modificarea radicală a coordonatelor faptice cărora li se circumscrie acuzaţia adusă inculpatului şi care a reprezentat obiectul judecăţii. Inculpatului M.A.J. nu i s-a imputat prin rechizitoriu ajutorul dat inculpatului N.D. la transmiterea bunului sustras către I.M., ci ajutorul dat acestuia ulterior, cu ocazia ascultării sale de către organele judiciare, astfel cum s-a afirmat expres şi neechivoc în cuprinsul actului de inculpare.

Prin urmare, faţă de exigenţele art. 317 C. proc. pen., Curtea constată că doar această faptă (comisă în luna martie 2007), a făcut obiectul concret al judecăţii în primă instanţă şi poate fi cenzurată în apel, orice alte activităţi anterioare, cu eventuale conotaţii penale, nesubsumându-se noţiunii prevăzute de art. 317 C. proc. pen. în condiţiile în care procurorul nu a uzat de instituţia reglementată de art. 336 C. proc. pen.

Fapta inculpatului I.M. care, la data de 5 octombrie 2005, a primit autoturismul marca M. de culoare gri metalizat, cunoscând că bunul provine din comiterea unei infracţiuni de furt, urmărind valorificarea acestuia cu scopul obţinerii pentru sine a unui folos material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

5) În ceea ce priveşte incidentul din data de 31 martie 2006, desfăşurat în cartierul C., pe str. P. şi în care a fost implicată partea vătămată R.A.M., Curtea a constatat că instanţa de fond a apreciat doar parţial corect probatoriul administrat în cauză, reţinând just contribuţia inculpaţilor N.D. şi C.R. la comiterea tâlhăriei, dar concluzionând eronat în sensul neimplicării inculpatului R.Co.

Din coroborarea declaraţiilor succesive date de către partea vătămată R.A.M. şi martorul ocular A.V.G. cu procesele-verbale de recunoaştere după fotografii efectuate de aceste două persoane, dar şi cu împrejurările ce rezultă din declaraţiile martorului N.I. ori ale inculpaţilor înşişi, Curtea a reţinut că, la data de 31 martie 2006, în jurul orelor 21:00, partea vătămată se afla în zona menţionată alături de A.V.G. şi P.L., în scopul perfectării unei tranzacţii de vânzare-cumpărare a unui autoturism cu inculpatul N.D.

În momentul în care R.A.M. a intenţionat să îi achite inculpatului suma de 2.500 euro cu titlu de preţ al autovehiculului, acesta din urmă i-a smuls din mână o mare parte a bancnotelor, ce totalizau 2.050 euro.

La insistenţele părţii vătămate de a-i restitui suma de bani, inculpatul N.D. a solicitat intervenţia coinculpaţilor C.R. (zis E.") şi R.Co. (zis "S."), aflaţi în apropiere într-un autoturism M. de culoare roşie. Cei din urmă doi inculpaţi s-au apropiat de partea vătămată şi au adoptat o atitudine ameninţătoare, însoţită de afirmaţii percepute ca intimidante (de genul "care e problema"), intervenţia lor determinând partea vătămată să se retragă în autoturismul pe care-l folosise la deplasare.

La rândul lor, cei trei inculpaţi au părăsit zona folosind atât autoturismul pe care N.D. urma a-l înstrăina părţii vătămate, cât şi autoturismul M., folosit de C.R. Partea vătămată a încercat fără succes, în aceeaşi seară, prin intermediul unei cunoştinţe comune (respectiv martorul N.I. zis "A.") să recupereze suma sustrasă, după care, în ziua următoare, s-a adresat organelor de poliţie, primind finalmente echivalentul sumei de la soţia inculpatului N.D.

Contrar aprecierii instanţei de fond, Curtea a apreciat că declaraţiile constante ale părţii vătămate sunt coroborate pe deplin de susţinerile martorului ocular A.V.G. şi confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă că atât C.R., cât şi R.Co. s-au aflat alături de N.D. la data şi locul critice şi au exercitat, ambii, acte de ameninţare prin gesturi la adresa părţii vătămate, menite să îi asigure coinculpatului păstrarea sumei de bani sustrase.

Partea vătămată a descris fără echivoc maniera în care, după smulgerea sumei de bani de către N.D., au apărut în apropiere doi indivizi, ambii coborând dintr-un autoturism M. de culoare roşie şi apropiindu-se de ea. Atitudinea inculpaţilor a fost descrisă, în faza de urmărire penală, ca fiind una menită să intimideze partea vătămată, prin afirmaţii de genul "care este problema", adresarea de cuvinte jignitoare şi apropierea de aceasta.

R.A.M. a descris concordant, în toate declaraţiile date în faza de urmărire penală, că unul dintre cei doi indivizi era cunoscut cu apelativul "E.", iar pe celălalt îl cunoştea, de asemenea, din vedere, afirmaţii materializate ulterior în recunoaşterea din fotografii a fraţilor R.

Aceste susţineri constante au fost confirmate şi de declaraţiile martorului ocular A.V.G. care, la rândul său, a descris modalitatea în care, după sustragerea sumei de bani de către inculpatul D., în zonă a apărut un al doilea individ, care s-a apropiat de partea vătămată şi, ulterior, a părăsit locaţia alături de "A.". Martorul a recunoscut din fotografii această persoană ca fiind R.Co. şi a confirmat, totodată, prezenţa în zonă a autoturismului M. de culoare roşie, în împrejurările descrise de către partea vătămată.

Declaraţiile martorului ocular au confirmat, prin urmare, implicarea nemijlocită a inculpatului R.Co. în săvârşirea actelor de ameninţare cel puţin prin gesturi, acte comise imediat după sustragerea sumei de bani şi în scopul de a asigura autorului păstrarea valorii sustrase. Aceste susţineri sunt credibile şi au fost întărite în totalitate în cursul judecăţii, când martorul a confirmat realitatea declaraţiilor date în cursul anchetei penale, fără a mai putea preciza însă detalii relevante datorită intervalului de timp scurs.

Chiar dacă A.V.G. a observat şi descris doar implicarea inculpatului R.Co. în actele de ameninţare (spre deosebire de partea vătămată, care a făcut referire la ambii inculpaţi), Curtea a apreciat că această aparentă inadvertenţă se datorează exclusiv dinamicii evenimentelor şi succesiunii rapide a secvenţelor incidentului. Pe parcursul acestuia, sustragerea intempestivă a sumei de bani şi atitudinea adoptată de către N.D., alături de efectul intimidant al reputaţiei sale negative, l-au determinat pe martor să se retragă în autoturism imediat după comiterea actului de sustragere, conduită ce face explicabilă imposibilitatea acestuia de a observa cu acurateţe toate persoanele implicate ulterior în conflict.

Singura persoană ce a discutat constant cu inculpatul N.D., percepând direct afirmaţiile ori gesturile sale, dar şi ale celorlalţi doi inculpaţi chemaţi la faţa locului a fost R.A.M., ale cărui susţineri au confirmat derularea incidentului în modalitatea reţinută prin prezenta decizie.

Curtea nu a acordat o importanţă particulară declaraţiilor făcute în cursul judecăţii de către partea vătămată, care a încercat să acrediteze ideea implicării absolut accidentale a inculpatului R.C. în conflict (pe fondul unei dispute personale), respectiv a absenţei inculpatului R.Co. de la locul comiterii faptei. Aceste ultime declaraţii tind la a susţine varianta în care au înţeles să se apere cei doi inculpaţi R., cel dintâi admiţând, la un moment dat, că a adresat ameninţări părţii vătămate, exclusiv datorită modalităţii riscante în care conducea autoturismul (după o iniţială negare a oricăror astfel de afirmaţii), iar cel din urmă susţinând că nu a participat la incident.

Varianta proferării unor ameninţări de către R.C. în orele subsecvente comiterii tâlhăriei (când partea vătămată încerca recuperarea sumei de bani) a fost susţinută şi de către N.I.

Curtea a apreciat însă neveridice aceste susţineri, reţinând că ele sunt influenţate de un puternic subiectivism datorat relaţiilor dintre părţi ori dintre inculpat şi martorul N.I., efectului intimidant pe care reputaţia inculpaţilor o are asupra celorlalte părţi/martori, dar şi temerii de eventuale repercusiuni.

Veridicitatea deplină a declaraţiilor iniţiale ale părţii vătămate este confirmată şi de convorbirile telefonice purtate de către R.A.M. şi N.D. la data de 5 aprilie 2006 - orele 15:56, în cuprinsul cărora inculpatul a admis maniera şi motivaţia sustragerii sumei de bani, dar şi de declaraţiile inculpatului R.Co., care a admis prezenţa sa în zonă la momentul de timp critic, în pofida încercărilor de a da o altă conotaţie prezenţei sale.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că nu există vreun dubiu asupra implicării tuturor celor trei inculpaţi în săvârşirea faptei, critica Ministerului Public privind greşita achitare a inculpatului R.Co. fiind fondată, iar critica inculpaţilor N.D. şi C.R. vizând greşita lor condamnare lipsită de temei.

Sub aspectul încadrării juridice, constată că faptele celor trei inculpaţi realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. [cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. în cazul inculpatului N.D.], inculpaţii acţionând împreună, în loc public, pe timpul nopţii (orele 21:00), prin acte de violenţă (smulgerea sumei de bani de către N.D.), urmate de acte de ameninţare exercitate de cei doi fraţi R., în scopul de a asigura păstrarea bunului sustras.

Prin urmare, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina celor trei inculpaţi din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1, alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. şi condamnarea lor în consecinţă.

A.6) Referitor la împrejurările sustragerii în noaptea de 6/7 iunie 2006, în jurul orelor 24:00, a autoturismului marca B.M.W., parcat în curtea locuinţei părţii vătămate S.M., situată pe str. R.D., sector 1, Curtea constată că soluţia tribunalului reflectă o justă apreciere a tuturor probelor relevante în cauză.

Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate S.M., a declaraţiilor martorilor B.M.D., D.N. (zis "P.") şi D.I.E., a concluziilor constatării tehnico-ştiinţifice, dar şi a declaraţiilor inculpaţilor înşişi rezultă că, în noaptea menţionată, invocând existenţa unui litigiu privind proprietatea asupra bunului, prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, inculpatul G.D. zis "D.R.S." a pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate şi a sustras autoturismul, în scopul însuşirii pe nedrept.

După constatarea existenţei furtului, partea vătămată S.M. s-a deplasat la sediul Secţiei 5 Poliţie pentru a depune plângere penală, la intrarea în unitate fiind însă abordat de către inculpaţii C.R. şi N.D., care i-au solicitat să nu reclame furtul, pretinzând că îi pot recupera maşina în schimbul sumei de 5.000 de euro. Solicitarea celor doi inculpaţi a fost refuzată de către partea vătămată, care s-a deplasat la Serviciul Furturi Auto, unde a fost contactat telefonic de către R.Co., care i-a propus din nou o întâlnire menită a lămuri situaţia autoturismului sustras.

În aceeaşi zi, partea vătămată a fost vizitată de către inculpaţii N.D. şi C.R., care i-au propus de această dată să accepte primirea unei sume de bani în schimbul autoturismului, propunere din nou refuzată de către partea vătămată.

În contextul acestor discuţii, S.M. a decis să apeleze la ajutorul numitului D.N. zis "P." (persoană cu un vădit ascendent moral asupra celor doi inculpaţi), solicitându-i să îi faciliteze recuperarea bunului. În urma acestei discuţii, în seara de 7 iunie 2006, partea vătămată s-a deplasat la locuinţa martorului, unde l-a întâlnit pe inculpatul G.D., care a admis cu acea ocazie că se află în posesia maşinii, acceptând să o restituie în schimbul promisiunii părţii vătămate că nu îl va reclama. În cursul aceleiaşi nopţi, la indicaţiile inculpatului G.D., D.N. a intrat în posesia autoturismului marca B.M.W. sustras, pe care l-a restituit părţii vătămate.

Inculpatul N.D. nu a contestat, practic, situaţia de fapt, însă apelanţii G.D. şi C.R. au invocat pretinsa insuficienţă a probatoriului în acuzare, ce s-ar baza preponderent pe declaraţiile părţii vătămate.

Curtea a constatat că declaraţiile părţii vătămate S.M. nu reprezintă probe unice în stabilirea împrejurărilor acestei fapte, ci ele sunt coroborate, conform art. 75 C. proc. pen., de declaraţiile martorilor B.M. (concubina sa, care a asistat la discuţiile ulterioare menite să asigure recuperarea bunului), D.N. (persoana ce a recuperat vehiculul sustras şi a confirmat faptul că G.D. a fost cel care i-a indicat locul unde staţionase vehiculul şi i l-a remis ulterior) şi ale martorei D.I., precum şi de elementele ce rezultă din procesele-verbale de cercetare la faţa locului (ce au confirmat împrejurările dispariţiei şi găsirii ulterioare a autoturismului). Totodată, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 27 octombrie 2006 a confirmat prezenţa unei urme digitale aparţinând lui D.N. pe rama portierei stânga faţă, întărind susţinerile acestuia, precum şi ale părţii vătămate, legate de modalitatea în care a fost recuperat bunul din posesia lui G.D.

Chiar dacă nu există probe directe, care să evidenţieze prin ele însele desfăşurarea acţiunii ce constituie elementul material al furtului de către G.D., Curtea a apreciat că ansamblul tuturor probelor indirecte analizate anterior permit reconstituirea detaliată a secvenţelor comiterii faptei şi relevă neîndoielnic vinovăţia sa.

În cazul inculpatului C.R., încercările de influenţare a părţii vătămate în scopul zădărnicirii urmăririi penale şi al creării condiţiilor propice pentru ca G.D. să păstreze vehiculul sustras, a rezultat atât din declaraţiile victimei, cât şi ale martorei B.M. şi au fost confirmate de inculpat însuşi, care a admis, în faza de urmărire penală, că a purtat discuţii împreună cu "A." şi cu partea vătămată la secţia de poliţie, încercând să minimalizeze însă ponderea contribuţiei sale.

Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpatului G.D., de a sustrage pe timp de noapte, din curtea locuinţei părţii vătămate S.M., prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, autoturismul marca B.M.W. în scopul însuşirii pe nedrept realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen. - act material component al unei infracţiuni continuate de furt calificat, a cărei încadrare juridică corectă va fi analizată după expunerea tuturor acţiunilor ce o compun.

Fapta inculpaţilor N.D. şi C.R. de a-l ajuta, la data de 7 iunie 2006 pe inculpatul G.D., fără o înţelegere anterioară ori concomitentă săvârşirii furtului, prin încercări de determinare a părţii vătămate să renunţe la a formula plângere penală şi să accepte o sumă de bani, în scopul zădărnicirii urmăririi penale şi păstrării bunului sustras, realizează elementele infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. [cu reţinerea art. 37 lit. b) C. pen. pentru N.D.].

A.7) Referitor la cele trei acte materiale de sustragere comise în perioada 26 octombrie 2006 - 29 octombrie 2006 din imobilele folosite de către părţile vătămate C.A., R.S., P.A., din coroborarea întregului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul judecăţii, rezultă că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, cunoscând că în cele trei imobile se află bunuri electronice cu o valoare ridicată, inculpaţii M.S.I.A. şi M.B.D. au luat hotărârea de a sustrage aceste obiecte, executarea rezoluţiei infracţionale fiind realizată de către cel din urmă inculpat alături de G.D. şi de alte persoane rămase neidentificate.

Astfel, la data de 26 octombrie 2006, în jurul orelor 17:00 - 19:00, pe baza informaţiilor furnizate de către M.S.I.A. (care cunoştea toate cele trei părţi vătămate şi specificul bunurilor electronice deţinute în locuinţe), cei din urmă doi inculpaţi au pătruns prin efracţie în imobilul situat în Şos. P., folosit de către partea vătămată C.A., de unde au sustras 7 laptop-uri de diferite mărci şi o cameră foto digitală marca N., valoarea bunurilor sustrase fiind de aproximativ 12.000 RON. Unul dintre bunurile sustrase, respectiv un laptop marca T., a fost vândut de către inculpatul M.S.I.A. martorului M.D.I. în schimbul sumei de 1.500 RON şi a fost ulterior recuperat şi restituit părţii vătămate.

La data de 28 octombrie 2006, pe timpul nopţii, în timp ce partea vătămată R.S. se afla la o nuntă, având convingerea că în imobil se află bunuri electronice similare, aceeaşi inculpaţi au pătruns prin efracţie în apartamentul situat în Şos. P., sector, 5 fără a sustrage însă bunuri din interior, deoarece obiectele vizate nu se mai aflau în imobil.

La data de 29 octombrie 2006, între orele 14:30 - 16:00, inculpaţii M.B. şi G.D. au pătruns prin efracţie, cu ajutorul lui M.S.I.A., în locuinţa părţii vătămate P.A., situată în Bucureşti, str. M.C., sector 5, de unde au sustras 20 laptop-uri, o cameră video şi o cameră foto S., în valoare totală de aproximativ 50.000 RON.

Inculpaţii M.S.I.A. şi M.B.D. nu au contestat situaţia de fapt, ambii înţelegând să uzeze în apel de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Recunoaşterea implicită a vinovăţiei sub aspectul acestei acuzaţii se coroborează cu elementele de fapt ce rezultă atât din declaraţiile celor trei părţi vătămate şi ale martorului M.D.I., cât mai ales din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi în perioada 23 octombrie 2006 - 26 octombrie 2006. Succesiunea acestor convorbiri şi trimiterile explicite la numele ori adresele imobilelor în care s-a pătruns prin efracţie, analizate prin raportare la momentele de timp în care s-au realizat efectiv actele incriminate, permit stabilirea cu certitudine a modalităţii în care a fost pregătită şi ulterior pusă în executare rezoluţia de comitere a faptelor, elemente evaluate corect de către tribunal.

În privinţa inculpatului G.D., deşi nu există probe directe care să dovedească prin ele însele implicarea sa în acţiunea continuată de sustragere, Curtea a avut în vedere o serie de elemente de fapt certe, ce au valoarea unor probe indirecte şi din a căror coroborare rezultă neîndoielnic contribuţia inculpatului la consumarea furtului. În acest sens, a reţinut convorbirile telefonice purtate de G.D. cu M.B.D. la data de 6 august 2006 (ce vor fi analizate cu ocazia descrierii furtului comis în dauna părţii vătămate N.E.), al căror conţinut pune în lumină faptul neechivoc că cei doi inculpaţi se cunoşteau şi acţionau împreună, în baza unor informaţii prealabile, pentru a asigura consumarea unor furturi de bunuri electronice ori telefoane mobile din locuinţe.

Grefată pe aceste împrejurări de fapt, este edificatoare convorbirea telefonică din data de 26 octombrie 2006 - ora 15:11, purtată de M.B. cu M.S.I.A. Ea reliefează că, pregătind comiterea furtului în dauna lui C.A. (şi nemulţumit de faptul că partea vătămată nu părăsea imobilul), M.B. a confirmat în mod direct prezenţa sa, dar şi a lui G.D. ("D.R.S.") alături de alte persoane care urmau a realiza acţiunea de sustragere, afirmând "Păi tu nu vezi? Ce dracu, noi nu, aici stăm noi toţi ăştia şi D. cu ... e cu toţi acolo".

Acest mijloc de probă este în mod particular relevant deoarece îl plasează în mod direct pe inculpatul G.D. la locul comiterii furtului în momentul critic şi vine în completarea împrejurărilor evidenţiate de celelalte mijloace de probă anterior descrise, inclusiv a elementelor deduse din poziţia adoptată de către coinculpaţi în apel. Totalitatea informaţiilor cu relevanţă probatorie existente în cauză confirmă, de altfel, o veritabilă specializare a inculpatului G.D. în comiterea de furturi, cu precădere din imobile, în fiecare caz după o atentă pregătire prealabilă şi fără a lăsa urme materiale care să permită identificarea sa ulterioară.

S-a apreciat că încadrarea juridică dată faptei inculpatului M.S.I.A. este corectă, informaţiile furnizate coinculpaţilor cu privire la bunurile, locaţiile ori poziţia părţilor vătămate, de natură a le permite sustragerea repetată din imobile, pe timp de zi ori de noapte, prin efracţie, prin participarea mai multor persoane împreună, a unor bunuri electronice de valoare ridicată, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În cazul inculpatului G.D., fapta acestuia de a pătrunde în trei locuinţe prin efracţie, alături de alte persoane, pe timp de zi ori de noapte, în scopul sustragerii unor bunuri, furt consumat în două cazuri şi rămas în fază de tentativă în cel de-al treilea, în scopul însuşirii pe nedrept, realizează conţinutul constitutiv a trei acte materiale ale infracţiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a cărei încadrare juridică va fi analizată după expunerea tuturor acţiunilor ce o compun.

În cazul inculpatului M.B.D., probatoriul administrat în cauză şi analizat anterior confirmă desfăşurarea nu doar a unor simple acte de ajutor a altor persoane la consumarea furtului, ci inclusiv a unor acte de luare efectivă a bunurilor din imobil, acte ce se circumscriu elementului material al infracţiunii de furt calificat şi justifică antrenarea răspunderii sale în calitate de coautor la infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Prin urmare, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării prevederilor art. 26 C. pen., aspect ce va fi detaliat după expunerea ultimului act component al infracţiunii continuate.

A.8) În ceea ce priveşte fapta de sustragere comisă la data de 6 august 2006, din apartamentul situat pe bd. I.C.B., sector 3, deţinut de către partea vătămată N.E., Curtea a constatat că instanţa de fond a evaluat just toate împrejurările de fapt cu valoare probatorie, ce au relevat neechivoc că, la data anterior menţionată, în jurul orelor 15:00 - 15:30, în baza informaţiilor furnizate de către M.B.D., inculpatul G.D. şi cel puţin alte două persoane rămase neidentificate au pătruns prin efracţie în imobilul menţionat, de unde au sustras mai multe bunuri electronice, respectiv un televizor LCD S., opt videocamere S., patru videocamere P., mai multe camere foto digitale "C.","P." ori "S.". Bunurile erau deţinute de către partea vătămată în vederea comercializării prin intermediul unei societăţi de profil şi aveau o valoare de aproximativ 20.000 euro, prejudiciu nerecuperat în condiţiile în care obiectele au fost vândute de către M.B.D. prin intermediul unui depozit, probabil specializat în aparatură electronică.

Modalitatea de punere în executare a rezoluţiei infracţionale a fost stabilită, preponderent, pe baza informaţiilor furnizate de convorbirile telefonice purtate de cei doi inculpaţi la data de 6 august 2006, în intervalul orar 13:22 - 18:11, interceptările acestor convorbiri şi faptele probatorii pe care le relevă fiind valorificate just de către tribunal.

Susţinerile inculpatului G.D. în apel, referitoare la insuficienţa probatoriului în acuzare, sunt infirmate total de împrejurările ce rezultă din convorbirile purtate la acea dată cu M.B.D. la orele 13:22 (în care acesta din urmă îi comunică numele părţii vătămate N.E.), cu numitul D.G. la orele 15:23 (în care G.D. îi solicită celui din urmă să îi trimită pe "încărcători" sus, la "etajul 4" - respectiv etajul unde se afla apartamentul părţii vătămate).

Sunt pe deplin edificatoare afirmaţiile inculpatului G.D. făcute la 6 august 2006 - orele 15:28, când constatând personal că, în apartamentul părţii vătămate se află doar "camere şi aparate", iar nu telefoane (aşa cum se pare că bănuiseră iniţial), inculpatul îi comunică, nemulţumit, lui M.B.D. acest aspect, cei doi hotărând să sustragă totuşi obiectele electronice aflate în imobil, furtul consumându-se în jurul orelor 15:39, când G.D. confirmă telefonic aceluiaşi coinculpat că "a terminat".

Ansamblul acestor mijloace de probă pune în lumină fapte similare celor constatate în analiza faptelor expuse în subsecţiunea A.7 a prezentei decizii şi, coroborate, conturează amprenta modului de operare al inculpaţilor G.D. şi M.B.D., ambii specializaţi în comiterea unor furturi "la pont", din imobile pe care le supravegheaseră atent în prealabil şi în care ştiau că se află obiecte cu o valoare ridicată, însă uşor de transportat şi valorificat (bunuri electronice, calculatoare portabile ori telefoane mobile).

Sub aspectul încadrării juridice, Curtea a notat în cazul inculpatului G.D. că fapta de furt descrisă, săvârşită prin efracţie, împreună cu mai multe persoane, dintr-un apartament, realizează conţinutul constitutiv al unui act material de furt calificat -componentă a infracţiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a cărei încadrare juridică va fi analizată după expunerea tuturor acţiunilor ce o compun.

În cazul inculpatului M.B.D., a constatat că activitatea acestuia legată de furtul comis în dauna părţii vătămate N.E. se circumscrie unui act de complicitate la sustragerea realizată de G.D. şi alte persoane. Cum complicitatea este însă o formă secundară de participaţie în raport de coautorat, Curtea a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina acestui inculpat în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 26 C. pen. şi antrenării răspunderii sale penale în calitate de coautor la infracţiunea continuată de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A.9) Referitor la împrejurările în care s-a derulat infracţiunea de tâlhărie comisă în noaptea de 8 iulie 2006, în jurul orelor 03:40, pe Şos. P. a cărei victimă a fost partea vătămată A.F., reevaluarea întregului probatoriu conduce la concluzia implicării nemijlocite în consumarea infracţiunii complexe a tuturor celor trei inculpaţi trimişi în judecată sub acest aspect, respectiv D.D., P.M. şi C.L. Prin urmare, concluzia instanţei de fond în sensul că activitatea inculpatului D.D. s-ar fi limitat la intrarea în posesia bunurilor sustrase ulterior consumării tâlhăriei este eronată, grefându-se pe o incompletă evaluare a probatoriului administrat.

Declaraţiile constante ale părţii vătămate A.F., confirmate de susţinerile martorului ocular I.A. şi de convorbirile telefonice interceptate în noaptea de 8 iulie 2006 relevă faptul că, la data şi ora respectivă, partea vătămată A.F. a oprit autoturismul pe care îl avea în folosinţă - marca V.W.G., aparţinând SC D.C. SRL, la adresa anterior menţionată, pentru a-l aştepta pe D.D. şi a se deplasa împreună la aeroport.

După o verificare sumară a bagajelor, în timp ce partea vătămată se afla în afara autoturismului, cei trei inculpaţi s-au apropiat de ea în mod neaşteptat, P.M. şi C.L. poziţionându-se în stânga şi în dreapta victimei, iar D.D. în faţa maşinii. P.M. a împins partea vătămată, provocând căderea sa la pământ, după care a urcat în autovehicul pe scaunul şoferului. La rândul său, C.L. a lovit partea vătămată cu pumnul în zona capului în timp ce se afla căzută la pământ şi s-a urcat pe locul dreapta faţă, cei doi inculpaţi părăsind în grabă locul faptei cu autoturismul părţii vătămate.

Inculpatul D.D. a rămas în zonă timp de câteva minute, fiind ajutat să părăsească locul faptei de către inculpatul G.D. Acesta din urmă a fost încunoştinţat imediat ulterior luării bunului de către inculpatul P.M., care l-a contactat telefonic şi i-a relatat despre sustragerea autoturismului, solicitându-i să îl ia repede din stradă pe D.D. (zis "E.").

Autoturismul şi bunurile personale ale părţii vătămate aflate în interior nu au fost recuperate, partea vătămată estimând valoarea prejudiciului la suma de 120.000 RON, fără a se constitui însă parte civilă.

Contribuţia exactă a inculpaţilor C.L. (care a înţeles să se prevaleze în apel de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.) şi P.M. la consumarea tâlhăriei, astfel cum a fost reţinută, este confirmată dincolo de orice îndoială rezonabilă de declaraţiile părţii vătămate A.F., alături de procesele-verbale de recunoaştere din fotografii, care atestă că victima i-a indicat fără ezitare pe cei doi inculpaţi ca fiind autorii actelor de agresiune descrise şi cei care au sustras autoturismul din posesia sa.

Deşi nu a observat fizionomiile autorilor agresiunii datorită distanţei mari la care se afla, martorul ocular I.A. a confirmat susţinerile părţii vătămate privind împrejurările în care a fost agresată de 2 persoane şi deposedată de bunul mobil, fiind persoana care a sesizat incidentul la apelul unic de urgenţă 112. Faptul că martorul nu a observat prezenţa celei de a treia persoane este explicabil prin prisma poziţionării sale şi a distanţei destul de mari de la care a observat incidentul, aspect corect reţinut, de altfel, prin sentinţă.

Convorbirile telefonice purtate în noaptea critică de către P.M. cu G.D. (la orele 03.38 şi 03:46) au relevat în mod direct exercitarea acţiunii de sustragere de către cel dintâi inculpat, el însuşi confirmând implicarea în luarea vehiculului. Totodată, convorbirile telefonice interceptate începând cu data de 5 septembrie 2006, ulterior arestării inculpatului P.M., fac trimitere în mod direct la participarea inculpatului la tâlhărie (alături de D.D.), la temerile sale de pedeapsa mare ce ar putea fi primită, conştient fiind de faptul că partea vătămată îl poate recunoaşte.

În privinţa inculpatului D.D., declaraţiile părţii vătămate A.F., coroborate cu elementele ce rezultă din interceptările convorbirilor telefonice purtate la data de 8 iulie 2006 în intervalul critic, au relevat neechivoc faptul că şi acest inculpat a avut o contribuţie nemijlocită în executarea activităţii secundare - componentă a laturii obiective complexe a tâlhăriei.

Declaraţiile părţii vătămate au reliefat executarea nemijlocită, de către D.D., a unor acţiuni de ameninţare implicită, de natură a limita posibilitatea de reacţie a părţii vătămate şi a facilita sustragerea autoturismului de către coinculpaţi. Chiar dacă acest inculpat nu a exercitat acte nemijlocite de violenţă asupra victimei, poziţionarea sa în faţa autoturismului - simultan cu acţiunea coautorilor de a încadra victima de o parte şi de alta, la o oră târzie şi într-o locaţie în care nu se aflau alte persoane - are semnificaţia unui act menit a restrânge libertatea morală a părţii vătămate, prin intimidarea sa şi limitarea drastică a oricărei posibilităţi de reacţie imediată.

Acţiunea inculpatului trebuie evaluată, prin urmare, în contextul exact în care a survenit, prin raportare la circumstanţele spaţiale şi temporale concrete şi la actele coinculpaţilor, evaluare în urma căreia Curtea a caracterizat această atitudine comisivă ca fiind un act de ameninţare implicită, suficientă însă pentru a se subsuma noţiunii similare prevăzute art. 211 C. pen. Adoptarea unei atare conduite în baza unei înţelegeri prealabile între cei trei inculpaţi, în scopul deposedării părţii vătămate A.F. de autovehicul, rezultă atât din materialitatea faptelor, cât şi din reacţia imediat ulterioară a autorilor, P.M. preocupându-se să asigure îndepărtarea de la locul faptei a coinculpatului D.D.

În acest context, Curtea a concluzionat că actele întreprinse de inculpatul D.D. sunt acte de executare a infracţiunii de tâlhărie, menite să asigure consumarea ameninţării victimei şi să faciliteze sustragerea bunului, fiind eronată aprecierea tribunalului în sensul că ele s-ar plasa în timp ulterior comiterii infracţiunii complexe analizate.

Pe cale de consecinţă, a înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. şi a reţinut în sarcina inculpatului D.D. comiterea infracţiunii de tâlhărie.

Din oficiu, a constatat însă că nu sunt incidente prevederile art. 211 alin. (3) C. pen., urmările concrete ale faptei deduse judecăţii nesubsumându-se noţiunii de "consecinţe deosebit de grave" în sensul art. 146 C. pen. Partea vătămată A.F. a indicat valoarea totală a prejudiciului cauzat ca fiind de 120.000 RON, sumă ce include atât valoarea vehiculului, cât şi a bunurilor personale sustrase. Evaluarea intimatei este susţinută de înscrisurile existente la dosar, care permit stabilirea exactă a valorii autoturismului sustras ca fiind de 18.675 euro (respectiv 66.935 RON la cursul B.N.R. de la data săvârşirii faptei), fiind rezonabil de presupus că celelalte bunuri personale ale victimei nu aveau o valoare atât de ridicată încât să depăşească estimarea personală a acesteia.

Prin urmare, fapta inculpaţilor D.D., P.M. şi C.L. de a deposeda partea vătămată de bunurile sale în împrejurările anterior reţinute întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

În privinţa inculpatului P.M. nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., atât Sentinţa penală nr. 819 din 1 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală (pronunţată în aplicarea prevederilor art. 449 C. proc. pen. şi avută în vedere de către instanţa de fond), cât şi condamnările ce au fost avute în vedere la contopirea efectuată prin această sentinţă fiind rămase definitive ulterior săvârşirii faptei în prezenta cauză.

Fapta inculpatului G.D. de a-l ajuta pe inculpatul D.D., fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie, să părăsească locul comiterii faptei, în scopul de a împiedica identificarea sa şi a zădărnici astfel urmărirea penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A.10) Referitor la împrejurările comiterii infracţiunii de furt calificat din data de 11 iulie 2006 şi având ca obiect autoturismul marca A. aparţinând părţii vătămate D.S., Curtea a constatat, similar faptei expuse în subsecţiunea precedentă, că probatoriul administrat în cauză confirmă implicarea nemijlocită a inculpaţilor D.D., P.M. şi C.L., concluzia tribunalului referitoare la actele concret întreprinse de cel dintâi inculpat fiind eronată.

Din examinarea coroborată a declaraţiilor părţii vătămate D.S. cu susţinerile martorului D.C. şi elementele reliefate de convorbirile telefonice purtate de inculpaţi şi interceptate în intervalul 11 iulie 2006 - 12 iulie 2006, a rezultat neechivoc că, la data anterior menţionată, în jurul orelor 14:30, în baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii P.M. şi C.L. au sustras prin efracţie autoturismul anterior menţionat, ce se afla parcat pe bd. B., sector 2, în faţa unei spălătorii auto. Cei doi inculpaţi au păstrat un contact telefonic permanent cu D.D. pe durata executării acţiunii de sustragere, acesta din urmă însoţindu-i cu un alt autoturism pe traseul parcurs după luarea vehiculului şi până la destinaţia finală din localitatea Urziceni.

La data de 12 iulie 2006, autovehiculul a fost restituit părţii vătămate, probabil în schimbul unei sume de bani pretinse de către inculpaţi şi achitată finalmente de către D.S.

Indiferent de contextul restituirii bunului, este cert că la data şi momentul sustragerii sale, convorbirile telefonice purtate între P.M. şi D.D. îi plasează pe ambii în zona comiterii furtului, succesiunea şi conţinutul discuţiilor purtate la orele 14:24, 14:26, 14:28, dar şi ale convorbirilor ulterioare, reliefând neechivoc că rezoluţia infracţională a aparţinut atât lui D.D., cât şi lui P.M., că acesta din urmă a studiat în prealabil zona în care se afla oprit autoturismul şi că a procedat la sustragerea bunului cu ajutorul lui C.L. (zis "G."), întreaga activitate desfăşurându-se pe fondul unui contact telefonic menţinut permanent cu D.D.

Aceleaşi mijloace de probă, coroborate cu declaraţiile martorilor indirecţi D.C. şi D.I., au relevat faptul că toţi cei trei inculpaţii au obţinut un beneficiu material ca urmare a restituirii bunului către partea vătămată, cuantumul exact al sumei primite fiind mai mic decât cel pretins, ca urmare a avarierii uşoare a vehiculului (confirmată de cel din urmă martor).

În acest context, Curtea a concluzionat că actele întreprinse de inculpatul D.D. sunt acte de ajutor la executarea infracţiunii de furt calificat, menite să faciliteze sustragerea autovehiculului şi de natură a caracteriza activitatea sa ca fiind specifică complicităţii la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), i) C. pen., act component al infracţiunii continuate de furt calificat, a cărei încadrare juridică va fi analizată în detaliu după examinarea şi celei de a doua acţiuni componente.

În cazul inculpaţilor P.M. şi C.L., Curtea a constatat că activitatea acestora este specifică coautoratului la infracţiunea de furt calificat, în varianta calificată anterior menţionată.

A.11) Probatoriul administrat în cauză, confirmă, de asemenea, că la data de 21 iulie 2006, în jurul orelor 03:00, inculpaţii D.D. şi P.M. au sustras prin efracţie autoturismul marca B.M.W., parcat pe Şos. P., sector 2 şi aparţinând părţii vătămate P.I., care a estimat valoarea totală a prejudiciului la suma de 19.300 RON.

Acţiunea de sustragere este neechivoc dovedită de declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data comiterii furtului, dar şi la data de 6 august 2006, când autoturismul a fost găsit abandonat pe str. S.M., sector 1, prezentând urme de forţare la nivelul butucului de contact.

Contrar aprecierii instanţei de fond, convorbirile telefonice purtate între cei doi inculpaţi la data de 21 iulie 2006, în momentele premergătoare ori ulterioare comiterii furtului, relevă faptul că activitatea inculpatului D.D. nu s-a limitat la o simplă valorificare a bunului sustras, ci s-a concretizat în acte specifice elementului material al infracţiunii de furt.

În acest sens, convorbirea telefonică din data de 21 iulie 2006, ora 02:57 relevă neechivoc faptul că D.D. a fost cel care a avut iniţiativa sustragerii bunului, observând locaţia în care se află şi solicitându-i inculpatului P.M. să vină la faţa locului tocmai în scopul luării sale. Convorbirile purtate în momentele imediat următoare relevă faptul că, după sustragerea bunului, D.D. s-a deplasat cu un alt autoturism, însă a păstrat un contact telefonic constant cu P.M. şi au decis împreună să parcheze autoturismul la locuinţa lui G.D.

Pe baza evaluării coroborate a acestor convorbiri telefonice, Curtea concluzionează că inculpatul D.D. a desfăşurat, alături de P.M., acţiunea de luare a autovehiculului din posesia părţii vătămate, acţiune ce se subsumează elementului material al infracţiunii de furt calificat, independent de modalitatea în care, ulterior sustragerii, cei doi inculpaţi au părăsit locul faptei. Fiind o formă principală a participaţiei penale, coautoratul absoarbe forma secundară a complicităţii (incidenţă pentru fapta din data de 11 iulie 2006) şi justifică antrenarea răspunderii penale a inculpatului pentru infracţiunea unică prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., similaritatea modului de operare şi a bunurilor sustrase, alături de intervalul de timp relativ redus scurs între actele materiale justificând reţinerea unicităţii de rezoluţie infracţională.

În cazul inculpatului P.M., Curtea reţine, de asemenea, că faptele comise la datele de 11 iulie 2006 - 21 iulie 2006 alcătuiesc o unitate legală de infracţiune prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. [fără reţinerea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen.], urmând a dispune condamnarea sa în consecinţă.

A.12) Împrejurările comiterii furtului din noaptea de 11/12 noiembrie 2006 au fost reţinute corect de către tribunal, din coroborarea convorbirilor telefonice interceptate în noaptea critică, a proceselor-verbale de percheziţie domiciliară, dar şi a declaraţiilor martorilor T.N., D.C., O.N., Ş.R.R. şi P.I. rezultând că, la data respectivă, în baza unei minuţioase pregătiri prealabile, inculpaţii M.A.J., G.D., P.M., D.C., D.G. şi A.G., însoţiţi şi de alte persoane, s-au deplasat cu cinci autoturisme la depozitul SC W.I. SRL situat în str. D.P., sect. 1, în care au pătruns prin efracţie.

Inculpaţii au sustras din depozitul menţionat aproximativ 300 de produse electrocasnice mărcile "I." şi A." (169 aragazuri, 28 de combine frigorifice, 131 de maşini de spălat, etc.), bunuri în valoare totală de 175.839, 87 RON, pe care în mare parte le-au comercializat în perioada imediat următoare.

Inculpatul D.C. i-a remis prietenei sale B.G. un aragaz şi o maşină de spălat marca "I.", aceasta primind bunurile în vederea obţinerii, pentru sine, a unui folos material, deşi avea cunoştinţă de provenienţa lor ilicită. La rândul său, aflând de comiterea infracţiunii de furt, inculpatul M.B.D. i-a ajutat pe autorii acesteia să valorifice bunurile sustrase, prin facilitarea contactului cu persoane interesate să achiziţioneze astfel de bunuri, în scopul de a asigura celor dintâi folosul infracţiunii.

Participarea nemijlocită a inculpaţilor M.A.J., G.D., P.M., D.C., D.G. şi A.G. la executarea acţiunii de sustragere a rezultat din convorbirile telefonice interceptate, ce coroborează în totalitate declaraţiile inculpatului P.M. Conţinutul şi succesiunea acestor convorbiri relevă faptul că ideea comiterii infracţiunii i-a aparţinut inculpatului M.A.J. (zis "Z.") şi, în vederea pregătirii punerii sale în executare, în săptămâna ce a precedat furtul, acesta împreună cu P.M. au vizitat în repetate rânduri zona în care se afla depozitul vizat, elemente confirmate de martorii O.N. şi T.C.

Convorbirile telefonice purtate la data de 11 noiembrie 2006 (orele 23:21) şi 12 noiembrie 2006 (orele 0:27) au atestat că, în vederea asigurării consumării furtului, inculpatul G.D. a discutat cu D.C. (zis "M.") şi au decis să îi solicite inculpatului D.G. (zis "G.") să le pună la dispoziţie un autoturism încăpător (o "dubă mai mărişoară"). Convorbirea telefonică a relevat faptul că, în aceste momente premergătoare, D.G. se afla în locuinţa inculpatului A.G., locaţie în care a decis să vină şi D.C. pentru a discuta detaliile acţiunii ("Hai că vin la G. eu imediat").

Toate convorbirile ulterioare, purtate la aceeaşi dată până la orele 02:47, au atestat maniera în care inculpaţii M.A.J., G.D., D.C. şi D.G. şi-au coordonat în permanenţă acţiunile pentru a asigura succesul operaţiunii, finalizată prin acte repetate de transport efectuate în noaptea respectivă.

Convorbirile purtate la data de 12 noiembrie 2006 de către M.B.D. cu o persoană necunoscută (din care au rezultat încercările de valorificare a bunurilor sustrase), dar şi convorbirile purtate între ceilalţi inculpaţi au relevat în mod cert maniera în care aceştia au valorificat bunurile sustrase şi sumele astfel obţinute.

Au fost apreciate ca relevante sub aspectul participaţiei penale a inculpaţilor menţionaţi şi declaraţiile martorului D.C. (agent de pază, care a observat două dubite ce au efectuat câte 2 transporturi de la depozitul părţii vătămate), ale martorilor Ş.R.R. (căruia inculpaţii M.A.J., D.G. şi D.C. i-au oferit spre vânzare obiecte sustrase), M.A. (care a confirmat aducerea de către fiul său M.A.J. a unor obiecte similare), P.I. (ce a achiziţionat 12 dintre bunurile sustrase de la M.A.J. şi P.M.), dar şi procesele-verbale de percheziţie domiciliară, din care a rezultat că în locuinţa inculpatului D.C. şi în cea a părinţilor prietenei sale B.G. au fost găsite o parte a obiectelor sustrase din depozitul părţii vătămate.

Toate aceste probe au constituit fapte probatorii certe, pe baza cărora tribunalul a concluzionat just în sensul vinovăţiei celor şase inculpaţi - autori ai furtului, apărările lor în sensul insuficienţei probatoriului în acuzare fiind vădit neîntemeiate.

Referitor la inculpatul A.G., Curtea a constatat că implicarea sa în comiterea furtului este reliefată neechivoc de convorbirile telefonice anterior menţionate, purtate de către D.C. şi D.G. imediat anterior consumării faptei (din care rezultă că, în locuinţa apelantului A., s-au întâlnit cu toţii), de convorbirile telefonice purtate la data de 24 noiembrie 2006, începând cu ora 07:52, când încunoştinţat fiind de percheziţiile efectuate la locuinţele altor inculpaţi, A.G. a părăsit reşedinţa pentru a se ascunde, comunicându-i aceleaşi aspecte şi lui M.A.J.). Aceste mijloace de probă au conferit veridicitate deplină declaraţiilor inculpatului P.M. care, în faza de urmărire penală, a descris persoanele implicate, cu trimiteri directe la apelativele acestora şi la contribuţia concretă a fiecăruia, declaraţii corect valorificate din perspectiva art. 69 C. proc. pen.

Critica inculpatului A.G. vizând încălcarea dispoziţiilor legale ce garantează dreptul său la apărare, ca urmare a neprezentării materialului de urmărire penală, a fost apreciată ca lipsită de suport. Înscrisurile aflate la dosar au relevat demersurile întreprinse de către organele de urmărire penală în vederea identificării şi ascultării apelantului-inculpat, demersuri rămase fără rezultat ca urmare a negăsirii sale la adresele cunoscute. În contextul elementelor faptice ce atestă sustragerea conştientă a inculpatului de la urmărire penală, astfel cum rezultă şi din convorbirile telefonice anterior menţionate, Curtea a concluzionat că neprezentarea materialului de urmărire penală a fost consecinţa exclusivă a opţiunii inculpatului de a se sustrage de la chemarea organelor judiciare. O atare situaţie este prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea în vigoare la acea dată), neconstatându-se, aşadar, o încălcare a vreunei norme de procedură care să justifice antamarea sancţiunii nulităţii.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B.G., Curtea a reţinut convorbirile telefonice purtate de aceasta cu inculpatul D.C. la data de 12 noiembrie 2006, orele 10:16 şi 13 noiembrie 2006, orele 15:38, din conţinutul cărora rezultă relaţiile foarte apropiate existente între cei doi, dar şi cunoaşterea exactă, de către inculpată, a caracterului ilicit al acţiunilor întreprinse de către prietenul său. Cele două convorbiri telefonice sunt în mod special edificatoare pentru împrejurările în care inculpata B.G. a primit de la D.C. un aragaz şi o maşină de spălat "I.", evidenţiind faptul că cel din urmă i-a relatat inculpatei detaliile comiterii furtului (B.G.: "cu cine ai fost aseară?", D.C.: "Cu D., vreo 7, 8, 9 inşi, ştiu eu câţi am fost? ... Nici nu le-am numărat câte am luat ... numai cu cârca am cărat ... Vrei să-ţi opresc o maşină?", B.G.: Păi vreau şi eu una") şi ulterior i-a remis bunurile menţionate, identificate în locuinţa părinţilor săi cu ocazia percheziţiei domiciliare.

În acest context, Curtea a reţinut că faptele inculpaţilor M.A.J., G.D., P.M., D.C., D.G. şi A.G. de a sustrage împreună, prin efracţie, pe timp de noapte, bunuri electrocasnice din depozitul SC W.I. SRL, cauzând un prejudiciu de 175.839,87 RON realizează elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

Este eronată reţinerea incidenţei circumstanţei prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. în condiţiile în care furtul s-a consumat noaptea, dintr-un depozit evident neaccesibil publicului, impunându-se schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice sub acest aspect.

Referitor la inculpatul D.C., sunt incidente prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (în raport de condamnarea la 6 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 270/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a cărei durată s-a împlinit la data de 27 august 2006, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 29 decembrie 2004, cu un rest de 606 zile închisoare). În cazul inculpatului P.M., sunt incidente prevederile art. 37 lit. a) C. pen., deoarece a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii înaintate de considerarea ca executată a pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 128 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 26 octombrie 2005, cu un rest de 615 zile închisoare.

Referitor la inculpatul M.A.J. sunt incidente prevederile art. 37 lit. b) C. pen., în raport de condamnarea la 6 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 78/1998 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a cărei durată s-a împlinit la data de 16 aprilie 2003, inculpatul fiind liberat condiţionat la data de 10 ianuarie 2001, cu un rest de 826 zile închisoare.

În cazul inculpatului G.D., Curtea a reţinut că toate cele şase acte materiale componente ale infracţiunii continuate de furt calificat au fost comise în locuri neaccesibile publicului (depozit, apartamente), iar prejudiciul total cauzat părţilor vătămate S.M., N.E., C.A., R.S., P.A., SC W.I. SRL, are o valoare totală aproximativă de 243.339,87 RON şi 20.000 euro, valoare superioară limitei prevăzute de art. 146 C. pen. Prin urmare, fapta inculpatului G.D. realizează elementele infracţiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta inculpatului M.B.D. care, la data de 12 noiembrie 2006, fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii de furt, i-a ajutat pe autorii acesteia să valorifice bunurile sustrase, prin facilitarea contactului cu persoane interesate de astfel de bunuri, în scopul de a asigura celor dintâi folosul infracţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 264 C. pen.

Fapta inculpatei B.G. care, la data de 12 noiembrie 2006, a primit de la inculpatul D.C. două bunuri electrocasnice sustrase, cunoscând provenienţa lor ilicită, în scopul obţinerii pentru sine a unui folos material, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen.

A.13) Sub aspectul acuzaţiei de constituire a unui grup infracţional organizat adusă majorităţii inculpaţilor vizaţi de apelul procurorului (cu excepţia lui B.G. şi I.M.), Curtea a apreciat corectă soluţia de achitare, însă eronat a reţinut temeiul acestei soluţii.

Reevaluând întregul probatoriu, a apreciat că faptele imputate inculpaţilor există în materialitatea lor, însă nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu excepţia inculpatului R.M., în cazul căruia soluţia de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. este pe deplin concordantă probelor administrate în cauză.

Astfel, inculpaţilor D.D., R.E., N.P., D.N., R.A., N.D., C.R., P.C., G.D., C.N., R.M., R.C., V.F. li se impută săvârşirea infracţiunii analizate în modalitatea normativă a "constituirii" grupului infracţional organizat, iar celorlalţi 9 inculpaţi, desfăşurarea unor acţiuni de "sprijinire" a acestui grup, ce ar fi avut ca scop săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor, lipsire de libertate, şantaj, infracţiuni contra patrimoniului ce au produs consecinţe deosebit de grave şi alte infracţiuni pentru care legea prevede un minim special de cel puţin 5 ani închisoare.

Reevaluând elementele faptice regăsite în declaraţiile martorilor cu identitate protejată "P.I.", "I.V." şi "I.T.", în ansamblul convorbirilor telefonice interceptate şi redate în cauză, precum şi în maniera de comitere a tuturor faptelor deduse judecăţii, Curtea a constatat că între inculpaţii-intimaţi există relaţii apropiate, grefate determinant pe legături de rudenie ori de afinitate, iar nu pe roluri asumate în mod obiectiv de către aceştia, în cadrul unei structuri organizate care să respecte toate exigenţele prevăzute de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.

Conform normei de drept invocate, existenţa grupului infracţional organizat implică în mod necesar îndeplinirea cumulativă a cerinţelor legate de numărul membrilor grupului, de structurarea acestuia (de regulă în formă piramidală) şi asumarea unor roluri prestabilite (care să reflecte poziţia exactă a fiecărui membru în structura grupării), de necesitatea subzistenţei grupului pe o perioadă suficientă de timp, de modul coordonat de acţiune al membrilor săi (ca expresie a concepţiei unice şi disciplinei statornice a acestora) şi de obiectivul comun al comiterii unor infracţiuni grave, în vederea obţinerii de beneficii financiare sau materiale.

Absenţa oricăreia dintre condiţiile anterior enumerate face ca o grupare de persoane să nu poate fi caracterizată ca o pluralitate constituită, ea fiind lipsită de periculozitatea necesară pentru a fi incriminată ca faptă de sine stătătoare. În acest sens, teza a II-a a art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 prevede în mod expres că nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional, în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

În speţă, inculpaţii N.P., D.N., V.F., V.G., V.S. şi D.V. sunt fraţi cel puţin pe o linie, iar C.N. şi D.D. sunt fiii unora dintre ei. R.A., R.E. şi R.C. sunt fiii inculpatului R.M. şi între toţi aceştia şi ceilalţi inculpaţi există legături statornicite prin concubinaj/căsătorie ori prietenie.

Poziţia dominantă deţinută la nivelul familiei D. de către N.P., alături de D.N. (zis "P.") reflectă autoritatea şi respectul câştigate de către aceştia printre ceilalţi membri, însă atitudinea relativ obedientă a rudelor pune în lumină mai degrabă tradiţiile etniei căreia inculpaţii îi aparţin, iar nu coordonarea şi coeziunea specifică unei grupări organizate.

Declaraţiile celor trei martori cu identitate protejată au relevat neechivoc acest caracter esenţialmente familial al nucleului în jurul căruia s-a construit ulterior gruparea pretins infracţională, caracter confirmat cu precădere de incidentul din data de 12 decembrie 2004.

Inculpaţii implicaţi în acest incident sunt cu toţii fraţi/fii, legăturile de rudenie constituind motivaţia principală ce a stat la baza reacţiei lor rapide la chemarea inculpatului N.P. Cu excepţia lui D.N. zis "C.", niciunul dintre aceşti inculpaţi nu a mai fost implicat în activităţile infracţionale ulterioare ce fac obiectul prezentei cauze, împrejurare care, raportat şi la probele testimoniale administrate, au confirmat caracterul spontan al acţiunii din data de 12 decembrie 2004. Incidentul apare, astfel, ca o expresie a unei riposte ocazionale, imediate, iar nu a unei acţiuni desfăşurate de o structură organizată, în considerarea unui scop infracţional comun şi cu asumarea unor roluri prestabilite de către membrii săi.

Legăturile pretins structurate existente între inculpaţii N.P., D.N., V.F., V.G., V.S., D.V., C.N. şi ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată sunt artificial creionate de către procuror, în condiţiile în care nu rezultă o minimă implicare a acestor inculpaţi în incidentele ulterioare, desfăşurate în perioada 2005 - 2006.

Singura excepţie a conflictului desfăşurat la Buftea în noaptea de 2 august 2006, în care a fost implicat D.N. alături de fraţii R., relevă doar o legătură ocazională între aceştia, grefată în mod determinant pe un conflict personal avut cu partea vătămată P.E., iar nu o conduită care să reflecte coeziunea şi obiectivul comun specific unei grupări infracţionale.

Probatoriul a infirmat existenţa oricărei implicări a inculpaţilor anterior menţionaţi şi în faptele de sustragere a autoturismelor părţilor vătămate C.F. şi S.M. ori în deposedarea părţii vătămate R.A. de o sumă de bani, fapte în comiterea cărora au fost implicaţi D.N. alături de M.V., M.A., pe de o parte ori fraţii R., pe de altă parte.

Prezenţa singulară a inculpatului N.D. la comiterea tuturor acestor fapte ilicite este insuficientă pentru a conferi grupurilor de autori continuitatea şi structurarea necesare unui grup infracţional. Implicarea celorlalţi inculpaţi este fie pur ocazională (cum este cazul lui M.V. şi M.A., angrenaţi ulterior în activitatea ilicită doar pentru a-l ajuta pe coinculpat să zădărnicească urmărirea penală), fie motivată de satisfacerea unor interese pur individuale (cum este cazul furtului comis în dauna lui S.M., când luarea autovehiculului de către G.D., dar şi favorizarea ulterioară săvârşită de R.C. tindeau la realizarea propriilor obiective financiare, nu a unora de grup).

Incidentul în care a fost implicată partea vătămată I.D. a reflectat, de asemenea, conflicte mai degrabă personale avute cu fraţii R., iar nu acţiuni coordonate ale acestora, menite să concretizeze un obiectiv infracţional comun al unei grupări de persoane.

În egală măsură, s-a constatat caracterul ocazional al asocierii dintre D.D., C.L. şi P.M. (ale căror acte continuate de sustragere reflectă o rezoluţie infracţională comună, dar limitată la acea perioadă), precum şi al implicării inculpaţilor M.B. şi G.D. în furturile repetate comise din imobile. Maniera similară de operare evidenţiază o certă specializare infracţională a acestora, însă nu le conferă, în mod automat, calitatea de membri ai grupării şi nu defineşte, prin ea însăşi, rolul deţinut în cadrul structurii. Aceasta deoarece Curtea nu a identificat minime indicii de implicare a fraţilor D./V. în aceste infracţiuni îndreptate contra patrimoniului, singura legătură cu autorii fiind aceea de rudenie.

Or, deşi constituie un liant puternic între inculpaţi, simpla relaţie de rudenie nu conferă grupului lor coeziunea unei "pluralităţi constituite", cât timp ea nu s-a materializat în acţiuni obiective întreprinse individual de către inculpaţi, ca o expresie a rolurilor asumate ori conferite în cadrul grupării şi în vederea atingerii unui obiectiv comun, iar nu a unor scopuri personale.

Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi în privinţa furtului comis în noaptea de 11/12 noiembrie 2006 în dauna SC W.I. SRL, furt ce nu a relevat măsura în care el a contribuit la satisfacerea intereselor familiilor implicate şi nici rolurile arogate în vederea atingerii acestui scop comun de către D.C. ori M.A.J.

Din perspectiva tuturor acestor considerente, Curtea a concluzionat că gruparea căreia îi aparţin inculpaţii este una formată şi menţinută pe criterii strict familiale, iar conlucrarea unora dintre inculpaţi cu ocazia comiterii incidentelor punctuale deduse judecăţii a fost pur ocazională, grefată pe rezoluţii infracţionale spontane şi individuale ori pe specializarea unor inculpaţi în comiterea unui anumit gen de fapte, urmărindu-se, în fiecare caz, satisfacerea unor interese personale ale autorilor.

Legăturile existente între toţi inculpaţii acuzaţi de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu pun în lumină nici existenţa unei structuri determinate, în care fiecare să acţioneze în exercitarea unui rol clar, prestabilit, nici o coeziune strânsă între acţiunile acestora, care să reflecte o manieră coordonată de a acţiona, în vederea satisfacerii unor interese de grup de natură financiară ori materială.

Prin urmare, asocierea concret realizată de către inculpaţi (cu excepţia lui R.M.) există în materialitatea sa, însă nu satisface toate cerinţele laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, impunându-se modificarea sentinţei şi, implicit, a temeiului achitării în sensul reţinerii incidenţei prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. ca impediment la exercitarea acţiunii penale.

În cazul inculpatului R.M., Curtea a reţinut că probatoriul administrat în cauză, limitat, practic, la declaraţia martorului cu identitate protejată "I.V." a relevat neechivoc doar existenţa unor legături de rudenie cu R.E., R.A. şi R.C. Distinct de aceste legături de sânge, nu a fost administrată vreo probă care să evidenţieze acţiuni obiective ale inculpatului R.M., menite să concure la constituirea ori sprijinirea grupării pretins organizate ori la săvârşirea infracţiunilor ce ar constitui scopul său.

Dimpotrivă, martorul cu identitate protejată a precizat că inculpatul R.M. a aflat de incidentul de la Buftea ulterior consumării lui, reacţia inculpatului fiind de dezaprobare a conduitei fiilor săi. În acest context, Curtea nu a identificat nici în cuprinsul rechizitoriului şi nici în urma propriei examinări a probatoriului, atitudinile comisive obiective, concret imputate inculpatului din perspectiva art. 7 din Legea nr. 39/2003, concluzionând în sensul temeiniciei soluţiei de achitare dispuse prin sentinţă, ca efect al aplicării prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

B) Tratamentul sancţionator

1) La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului D.D., Curtea a avut în vedere împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile de tâlhărie şi furt deduse judecăţii, contribuţia sa efectivă la consumarea fiecărei fapte (reţinând implicarea mai redusă în săvârşirea tâlhăriei, dar participaţia decisivă la comiterea celor două acte materiale de furt), caracterul repetat al faptelor, orientate spre atingerea aceluiaşi tip de relaţii sociale, respectiv cele vizând patrimoniul. Va avea în vedere, de asemenea, urmările produse prin faptele penale, reţinând că prejudiciul cauzat părţii vătămate A.F. nu a fost recuperat, însă autoturismele sustrase părţilor vătămate D.S. şi P.I. au fost restituite (în primul caz doar după pretinderea şi primirea unei sume de bani).

Curtea a reţinut că săvârşirea a trei furturi de autoturisme într-o perioadă scurtă de timp relevă o periculozitate însemnată a persoanei inculpatului şi o anumită predispoziţie spre comiterea unor furturi de gravitate ridicată, cu asumarea deplină a tuturor riscurilor ce decurg din sustragerea acestui tip de bunuri şi din dificultatea valorificării lor.

A avut însă în vedere durata relativ îndelungată a procedurii şi conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, de natură a evidenţia disponibilitatea sa de a se integra social ori profesional şi de a-şi adapta comportamentul tuturor normelor de drept. În concret, a reţinut că inculpatul nu a săvârşit alte fapte prevăzute de legea penală, este angajat în muncă în funcţia de conducător auto şi are un copil minor, elemente ce evidenţiază că procesul penal şi-a atins parţial finalitatea educativă, putând fi valorificate ca circumstanţe atenuante în acord cu dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, a aplicat inculpatului pedepse orientate sub limita minimă specială, urmând ca pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare să fie executată în regim de detenţie.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a hotărârii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 145 alin. (1¹) lit. c) C. proc. pen., a încuviinţat cererea inculpatului de schimbare a locuinţei în Bucureşti, str. S.R.G., sector 2 (adresă ce a rezultat din actul de identitate depus la dosar).

2) În cazul inculpatului M.S.I.A., a reţinut împrejurările concrete în care au fost comise cele trei acte materiale ale infracţiunii continuate de furt calificat, contribuţia specifică unui complice, însă rolul însemnat avut în asigurarea succesului furtului (inculpatul fiind cel care cunoştea părţile vătămate, locaţiile şi tipul de bunuri aflate în apartamente, aspecte pe care le-a comunicat celorlalţi inculpaţi). Totodată, a avut în vedere urmările efectiv produse prin faptele penale, reţinând valoarea mare a prejudiciului cauzat şi împrejurarea că el a fost recuperat într-o mică măsură.

Maniera de comitere a faptei şi implicarea sa în furturi de acest tip alături de persoane specializate, cum este G.D., a relevat o anumită predispoziţie a inculpatului spre încălcarea normelor de drept, ce trebuie avută în vedere la individualizarea pedepsei.

În egală măsură, a reţinut durata relativ îndelungată a procedurii şi conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, inclusiv opţiunea acestuia de a uza de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., elemente de natură a evidenţia integrarea sa socială şi profesională. În acest sens, a reţinut că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale şi nu a săvârşit ulterior alte fapte de acest gen, şi-a finalizat studiile superioare, este integrat familial, având doi copii minori şi desfăşoară activităţi lucrative licite, elemente ce relevă o periculozitate concretă mai redusă a persoanei sale, justificând valorificarea prevederilor art. art. 74 alin. (2) C. pen. şi reducerea pedepsei sub limita minimă specială.

Având în vedere întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului, apreciază că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., cu impunerea unor obligaţii adaptate faptei şi persoanei sale.

A înlăturat, totodată, aplicarea prevederilor art. 350 C. proc. pen. eronat reţinute de către tribunal, în condiţiile în care instanţa de fond nu a evidenţiat temeiurile ce au justificat dispoziţia sa, iar ansamblul împrejurărilor cauzei nu reclamă dispunerea măsurii arestării preventive a inculpatului în acest stadiu al procedurii.

3) În cazul inculpatului R.E., a reţinut împrejurările concrete în care acesta a săvârşit infracţiunile consumate la Buftea în noaptea de 3 august 2006, contribuţia sa la agresarea părţilor vătămate P.E. şi C.A., dar şi la tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează infracţiunile contra persoanei, dar şi urmările efectiv produse (concretizate în vătămarea corporală a celor două părţi vătămate şi atingerea gravă a liniştii publice). A avut în vedere că implicarea inculpatului în faptele deduse judecăţii este limitată la acest incident, iar motivaţia acţiunilor sale a fost una preponderent personală, elemente ce nuanţează gravitatea concretă a faptelor şi persoanei sale.

În egală măsură, a reţinut durata relativ îndelungată a procedurii şi conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, de natură a evidenţia integrarea sa socială şi profesională. În acest sens, reţine că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale şi nu a săvârşit ulterior alte fapte de acest gen, este angajat în muncă şi integrat familial, elemente ce relevă o periculozitate concretă mai redusă a persoanei sale şi justifică valorificarea prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. Având în vedere întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului, a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen. cu impunerea unor obligaţii adaptate faptei şi persoanei sale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului R.E. de la 9 februarie 2007 până la 16 octombrie 2007, constatând că tribunalul a omis deducerea reţinerii de 24 de ore dispusă faţă de inculpat.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti până la rămânerea definitivă a hotărârii.

4) În cazul inculpatului N.P., a avut în vedere împrejurările concrete în care acesta a săvârşit infracţiunea de tulburarea liniştii publice în formă agravată, rolul predominant avut în declanşarea şi, ulterior, în escaladarea conflictului, amploarea urmărilor produse, concretizate în atingerea gravă a ordinii şi liniştii publice, rănirea unor agenţi de pază aflaţi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi crearea unei stări de panică în rândul clienţilor complexului comercial.

Totodată, a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului şi starea de recidivă postcondamnatorie incidentă, constatând că infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă înaintea considerării ca executată a pedepsei aplicate prin Sentinţa penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare la data de 22 iulie 2002).

Luând în considerare şi durata relativ îndelungată a procedurii şi conduita adoptată de către inculpat în tot acest interval, Curtea a aplicat o pedeapsă uşor superioară minimului special legal, cu executare în regim de detenţie.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurarea că fapta a fost comisă cu 11 zile înaintea expirării duratei condamnării anterioare, dar şi faptul că de la data incidentului şi până în prezent au trecut 8 ani, a apreciat că atingerea finalităţii preventiv-educative a pedepsei este posibilă şi fără a se dispune revocarea liberării condiţionate din executarea pedepsei anterior aplicate. Prin urmare, conform art. 61 C. pen. a menţinut liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului de la 9 februarie 2007 (data reţinerii) până la 26 octombrie 2007 (data punerii în libertate conform Dec. pen. nr. 1539/R din 26 octombrie 2007), constatând că tribunalul a dedus eronat prevenţia până la data 18 noiembrie 2007.

5) În cazul inculpatului D.N., a apreciat că pedepsele stabilite de către tribunal, orientate spre mediul limitelor speciale ori, în cazul tentativei la omor calificat, uşor superioară acestui minim, reflectă o justă aplicare a tuturor criteriilor de individualizare, astfel încât nu se impune majorarea ori diminuarea lor.

Instanţa de fond a valorificat just gradul de pericol social concret pe care îl evidenţiază implicarea directă a acestui inculpat în două incidente de amploare, ambele presupunând exercitarea unor acte de violenţă asupra mai multor persoane şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice. Pedepsele aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 321 C. pen. şi art. 181 C. pen. au reflectat această perseverenţă a inculpatului în adoptarea unui comportament violent, de natură a induce o stare de temere nu doar unei persoane izolate, ci unei întregi comunităţi.

În cazul tentativei la omor calificat, pedeapsa în cuantum de 7 ani şi 8 luni închisoare reflectă, de asemenea, periculozitatea concretă a faptei comise şi, în raport de urmările sale concrete, de intervalul de timp relativ îndelungat scurs până în prezent şi de conduita procesuală de ansamblu a inculpatului, executarea efectivă a acestei pedepse asigură atingerea finalităţii sale preventiv-educative.

S-a apreciat ca neîntemeiată solicitarea inculpatului de redozare a acestei pedepse, având în vedere toate circumstanţele obiective anterior descrise, dar şi antecedenţa sa penală bogată ori starea de recidivă postexecutorie incidenţă.

S-a impus, în schimb, condamnarea inculpatului D.N. şi pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. comisă asupra lui T.D., Curtea având în vedere aceleaşi criterii de individualizare şi orientându-se spre o pedeapsă moderată de 1 an închisoare, urmând ca, în urma aplicării prevederilor legale relative la concurs, inculpatul să execute 7 ani şi 8 luni închisoare, în regim de detenţie.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti până la rămânerea definitivă a hotărârii.

6) În cazul inculpatului R.A., Curtea a constatat, sub un prim aspect, nelegalitatea procedeului primei instanţe de a valorifica circumstanţele atenuante judiciare reţinute în beneficiul inculpatului doar cu privire la o singură infracţiune concurentă.

Fiind indisolubil legate de persoana/conduita autorului unei infracţiuni, iar nu de o faptă anume, acest tip de circumstanţe relevă o periculozitate mai redusă a persoanei acestuia, de natură a se răsfrânge asupra întregii activităţi infracţionale şi a-şi produce, prin urmare, efectele atenuante cu privire la fiecare faptă penală reţinută în sarcina sa.

Curtea a apreciat însă că nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare, având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunile consumate la datele de 3 august 2006 şi 29 iunie 2005, contribuţia sa concretă la agresarea părţilor vătămate P.E., C.A., dar şi la tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează infracţiunile contra persoanei, ori şi urmările efectiv produse (concretizate în vătămarea corporală a celor două părţi vătămate şi atingerea gravă a liniştii publice). A avut în vedere, totodată, că, spre deosebire de R.E., acest inculpat a fost implicat şi în incidentul a cărui victimă a fost I.D., împrejurare ce reliefează o predispoziţie spre violenţă şi nuanţează gravitatea concretă a faptelor sale, chiar dacă răspunderea penală nu poate fi antrenată pentru acest din urmă incident.

Lipsa antecedentelor penale şi durata relativ îndelungată a procedurii au fost avute în vedere, însă, atât la stabilirea cuantumului efectiv al pedepsei pentru infracţiunea de violare de domiciliu (stabilit la nivelul minimului special), cât şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante. Întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului a dus la concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86² C. pen. cu impunerea unor obligaţii adaptate faptei şi persoanei sale.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara până la rămânerea definitivă a hotărârii.

7) În privinţa inculpatului D.N., Curtea a reţinut, în prealabil, că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru ca inculpatul să beneficieze de această cauză legală de reducere a pedepsei.

Conform textului de lege menţionat, poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, noţiunea de infracţiune gravă are, în accepţiunea legii speciale, înţelesul unei infracţiuni care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare.

Or, inculpatul N.D. nu este cercetat în speţă pentru vreo infracţiune care să se subsumeze enumerării limitative anterior menţionate, cea mai gravă infracţiune reţinută în sarcina sa fiind aceea de tâlhărie, pentru care legea prevede un minim special de 7 ani închisoare.

Prin urmare, nu este îndeplinită o condiţie formală, expres prevăzută de legea specială pentru a se dispune atenuarea pedepsei, fiind inutilă examinarea măsurii în care denunţul formulat de către inculpat împotriva numiţilor "N." şi J." a contribuit la identificarea şi tragerea la răspundere penală a lui I.C., în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 27636/3/2008 al Tribunului Bucureşti. În principiu, faţă de relaţiile existente la dosar Curtea a constatat justă opinia procurorului în sensul că o atare identificare s-a datorat demersurilor fratelui inculpatului, iar nu acestuia însuşi şi nu a reţinut incidenţa prevederilor art. 19, însă a avut în vedere disponibilitatea inculpatului D.N. de a colabora cu organele judiciare.

Reevaluând împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunile ce îi sunt imputate, caracterul repetat al acestora şi vădita sa specializare infracţională în valorificarea unor autoturisme sustrase, alături de contribuţia concretă la comiterea faptelor şi starea de recidivă, Curtea s-a orientat spre pedepse moderate, care să reflecte gradul de pericol social specific fiecărei infracţiuni comise.

A reţinut în beneficiul inculpatului disponibilitatea de a contribui cu organele judiciare, situaţia sa familială (evidenţiată de înscrisurile în circumstanţiere), dar şi durata relativ îndelungată a procedurii, elemente ce vor fi valorificate conform prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen., aplicându-se o pedeapsă de 5 ani închisoare, sub minimul special legal pentru cea mai gravă infracţiune, respectiv pedepse moderate pentru celelalte infracţiuni, fără a aprecia necesară aplicarea unui spor.

A dispus ca pedeapsa rezultantă să fie executată în regim de detenţie, reducând însă durata pedepsei complementare la 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului N.D. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, de la 22 iunie 2009 până la 26 iunie 2009 şi de la 17 noiembrie 2009 până la 24 mai 2011. Referitor la perioada 22 iunie 2009 până la 26 iunie 2009, Curtea a constatat că se impune deducerea acesteia din pedeapsa rezultantă deoarece, aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, inculpatul a fost arestat în prezenta cauză, la 22 iunie 2009, în baza încheierii din 3 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti şi eliberat la data menţionată ca urmare a revocării măsurii arestării preventive prin Decizia nr. 945/R din 26 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Afumaţi, până la rămânerea definitivă a hotărârii, chiar dacă inculpatul este arestat în altă cauză, deoarece măsura este necesară pentru a se asigura prezenţa inculpatului la judecată, în eventualitatea liberării sale în cauza în care este deţinut.

8) În cazul inculpatului C.R., a constatat, sub un prim aspect, nelegalitatea procedeului primei instanţe de a valorifica circumstanţele atenuante judiciare reţinute în beneficiul inculpatului doar cu privire la o singură infracţiune concurentă şi, pentru considerentele expuse anterior, le va avea în vedere pentru fiecare infracţiune ce alcătuieşte pluralitatea.

Raportat la împrejurările concrete în care acesta a săvârşit infracţiunile consumate la datele de 31 martie 2006 şi 7 iunie 2006, la contribuţia mai redusă avută în deposedarea părţii vătămate de sume de bani, dar şi la finalitatea urmărită prin ajutorul dat lui G.D. după sustragerea vehiculului părţii vătămate, a apreciat că gradul de pericol social concret al faptelor este unul moderat care, în contextul circumstanţelor personale favorabile inculpatului şi a duratei relativ îndelungate a procedurii, justifică reţinerea incidenţei prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unor pedepse reduse sub limita minimă specială.

Curtea a aplicat însă o pedeapsă uşor superioară pentru infracţiunea de tâlhărie, de 3 ani închisoare şi va reduce, corespunzător art. 76 lit. e) C. pen., pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., termen suficient pentru îndreptarea inculpatului şi realizarea finalităţii preventive a pedepsei.

9-10) Referitor la inculpaţii M.A.J. şi D.C., subsecvent schimbării încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat, Curtea a menţinut pedepsele principale de 4 ani închisoare aplicate acestora, date fiind împrejurările concrete ale comiterii faptei, organizarea prealabilă minuţioasă a furtului din noaptea de 11/12 noiembrie 2006, mijloacele calificate folosite, numărul persoanelor participante, dar şi starea de recidivă postexecutorie incidentă în cazul ambilor şi celelalte circumstanţe personale ale inculpaţilor, evaluate în ansamblu just de către tribunal.

A redus durata pedepsei complementare la 2 ani, interval suficient pentru a se asigura finalitatea acestei pedepse.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia ambilor inculpaţi de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, întrucât tribunalul a omis a avea în vedere că ambii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv de la 9 februarie 2007, iar nu de la data de 3 august 2007.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti dispusă faţă de ambii inculpaţi.

11) Referitor la inculpatul G.D., subsecvent schimbării încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat, a menţinut pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare aplicată, constatând că instanţa de fond a evaluat just toate împrejurările concrete ale cauzei, modul şi mijloacele concrete de săvârşire a infracţiunilor, gradul lor de pericol social concret, dar şi specializarea infracţională a inculpatului pe care o relevă.

Distinct de starea de recidivă postexecutorie, Curtea a apreciat că se impune a se da eficienţă prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen. respectiv afecţiunilor medicale grave de care suferă inculpatul, duratei totale a procedurii şi conduitei adoptate în acest interval de timp, elemente ce, în cazul furtului calificat, justifică reducerea pedepsei sub minimul special, însă în acord cu exigenţele art. 76 alin. (2) C. pen. şi art. 80 C. pen.

A menţinut şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe durata de 3 ani stabilită de tribunal, însă conform art. 88 C. pen. va deduce prevenţia inculpatului de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, întrucât tribunalul a omis a avea în vedere şi prevenţia din data de 9 februarie 2007.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti dispusă faţă de inculpat.

12-13) În cazul inculpaţilor D.V. şi V.S., a redus cuantumul pedepsei închisorii aplicate pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. la 2 ani şi 6 luni închisoare, apreciind că, faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei, de împrejurările în care a avut loc incidentul soldat cu tulburarea ordinii şi liniştii publice şi de contribuţia concretă a inculpaţilor, pe de o parte, şi starea de recidivă postexecutorie ori durata îndelungată a procedurii, pe de altă parte, o pedeapsă în acest cuantum este suficientă pentru a permite atingerea efectivă a scopului său preventiv-educativ.

Curtea a înlăturat însă aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. şi a dispus executarea pedepselor în regim de detenţie, constatând că, faţă de condamnarea anterioară a acelor doi inculpaţi la pedepse de 3 ani, respectiv 5 ani închisoare (ce constituie primul termen al recidivei), dispoziţiile art. 86¹ alin. (1) lit. b) C. pen. exclud posibilitatea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, impunându-se executarea ei efectivă.

Conform art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului V.S. de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007, întrucât tribunalul a omis a avea în vedere şi prevenţia din data de 9 - 10 februarie 2007.

14) Raportându-se la aceleaşi circumstanţe obiective ale incidentului din data de 12 decembrie 2004, cu precădere la contribuţia concretă redusă a inculpatului C.N., la durata relativ îndelungată a procedurii şi la circumstanţele personale favorabile ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi, la data incidentului, avea o vârstă relativ fragedă, Curtea a apreciat că se justifică aplicarea unei pedepse echivalente minimului special prevăzut de lege pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen.

Aceleaşi elemente favorabile, alături de întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului, au condus Curtea la concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen minim de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86² C. pen., cu impunerea unor obligaţii adaptate faptei şi persoanei sale.

15) În cazul inculpatului R.C., Curtea a reţinut, în prealabil, nelegalitatea procedeului primei instanţe de a valorifica circumstanţele atenuante judiciare doar cu privire la o singură infracţiune concurentă, dar şi greşita încetare a procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.).

Reevaluând pedepsele prin raportare la toate coordonatele faptice ori juridice relevante, a apreciat că se justifică reţinerea în beneficiul inculpatului a unor circumstanţe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., în raport de durata îndelungată a procedurii şi de conduita avută de către inculpat în tot acest interval, respectiv de disponibilitatea constantă a acestuia de a presta activităţi licite, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în apel.

Luând în considerare şi împrejurările concrete în care inculpatul a săvârşit infracţiunile consumate la datele de 3 august 2006 şi 29 iunie 2005, contribuţia sa la agresarea părţilor vătămate C.A. şi T.D., dar şi la tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează infracţiunile contra persoanei, ori urmările efectiv produse (concretizate în vătămarea corporală a celor două părţi vătămate şi atingerea gravă a liniştii publice), alături de predispoziţia spre violenţă pe care o relevă şi cel de-al doilea incident, a apreciat că aplicarea unor pedepse uşor reduse sub limita specială reflectă just toate exigenţele de individualizare.

Întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului a condus Curtea la concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 C. pen. cu impunerea unor obligaţii adaptate faptei şi persoanei sale.

16) În cazul inculpatului M.V., Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi a redus pedeapsa la nivelul minimului special rezultat în urma aplicării acestor prevederi legale.

A menţinut dispoziţia de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 8 luni, stabilit conform art. 86² C. pen., dispoziţie vădit nelegală faţă de starea de recidivă, însă singura posibilă în speţă, în condiţiile în care Ministerul Public nu a formulat apel cu privire la acest inculpat. Aplicarea corectă a exigenţelor art. 86¹ alin. (1) lit. b) C. pen. ar impune executarea efectivă a pedepsei, cu agravarea situaţiei inculpatului în propria cale de atac, ceea ce ar contraveni unui principiu fundamental ce guvernează controlul judiciar.

În raport de exigenţele art. 372 C. proc. pen., Curtea a menţinut şi dispoziţia de încetare a procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. (faptă din 5 octombrie 2005), deşi la data soluţionării cauzei în primă instanţă ori în apel nu se împlinise termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, prev. de art. 122 lit. d) şi art. 124 C. pen.

17) În cazul inculpatului V.G., a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea de ultraj comisă la data de 12 decembrie 2004 reflectă just toate circumstanţele reale ale cauzei, contribuţia concretă a inculpatului ori datele sale personale, inclusiv starea de recidivă postexecutorie incidentă în speţă. Curtea nu a identificat în conduita de ansamblu a inculpatului elemente a căror valorificare să fi fost omisă de către tribunal şi care să justifice modificarea cuantumului pedepsei în sensul majorării ori micşorării sale. Prin urmare, a menţinut pedeapsa aplicată şi a înlăturat doar chestiunile de nelegalitate vizând greşita reţinere a art. 37 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. ori pe cele vizând temeiul achitării pentru grup infracţional.

18) Cu privire la inculpatul V.F., a reevaluat durata pedepselor prin raportare la dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de care inculpatul a înţeles să uzeze în apel, dar şi la toate împrejurările în care acesta a săvârşit fapta de tentativă de omor asupra părţii vătămate I.G. ori a fost implicat în tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice la acea dată.

Luând în considerare şi durata îndelungată a procedurii, circumstanţele personale ale inculpatului, starea de recidivă incidentă în speţă, dar şi conduita ulterioară a inculpatului, care a fost condamnat pentru alte fapte concurente, Curtea a apreciat că o uşoară reducere a cuantumului pedepselor, la un nivel oricum superior minimului special, reflectă just toate criteriile de individualizare. Aceleaşi circumstanţe, alături de implicarea inculpatului într-un incident consumat integral la aceeaşi dată (iar nu prin acte repetate de natură a evidenţia perseverenţă infracţională), relevă posibilitatea atingerii scopului preventiv-educativ al pedepsei şi fără aplicarea unui spor.

19) În cazul inculpatului R.Co., Curtea a avut în vedere împrejurările concrete în care acesta a fost implicat în fapta de tâlhărie îndreptată împotriva părţii vătămate R.A., contribuţia sa concretă la limitarea libertăţii psihice a părţii vătămate, caracterul singular al acestui incident raportat la persoana inculpatului, care nu a mai săvârşit alte fapte penale.

Totodată, a avut în vedere ansamblul datelor pozitive ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum rezultă din înscrisurile în circumstanţiere administrate la instanţa de fond şi care relevă diligenţele sale în a presta activităţi licite, precum şi apartenenţa sa la un mediu familial stabil, de natură a facilita deplina sa reeducare chiar fără executarea efectivă a pedepsei.

Ansamblul acestor elemente pozitive, alături de durata relativ îndelungată a procedurii, au fost valorificate ca circumstanţe atenuante judiciare conform art. 74 alin. (2) C. pen., iar pedeapsa redusă sub limita minimă specială, la nivelul a 3 ani închisoare.

Întreaga conduită a inculpatului pe parcursul procesului a dus la concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient şi, chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen. cu impunerea unor obligaţii adaptate faptei şi persoanei sale.

20) În privinţa inculpatului P.M., Curtea a reevaluat pedepsele ca efect al înlăturării stării de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. eronat reţinută, luând însă în considerare împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile de tâlhărie şi furt deduse judecăţii, contribuţia determinantă a inculpatului la consumarea fiecărei fapte (respectiv actele de violenţă comise asupra victimei A.F. ori participaţia decisivă la comiterea celor două acte materiale de furt), caracterul repetat al faptelor, orientate spre atingerea aceluiaşi tip de relaţii sociale. A avut în vedere, de asemenea, urmările efectiv produse prin faptele penale, astfel cum au fost evaluate în analiza situaţiei coinculpatului D.D.

Luând în considerare perseverenţa infracţională pe care o relevă faptele deduse judecăţii, dar şi condamnările ulterioare pentru fapte concurente, unele comise ulterior celor analizate, Curtea a apreciat că intervalul de timp scurs până în prezent nu a dus la iniţierea reală a unui proces de reeducare a inculpatului, astfel încât nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în beneficiul său.

A redus însă durata fiecărei pedepse cu 1 an, urmând ca pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare să fie executată în regim de detenţie. Faţă de conduita de ansamblu a inculpatului, a apreciat că nu se impune aplicarea unui spor în prezenta cauză, însă a menţinut pedeapsa complementară, înlăturând aplicarea prevederilor art. 39 C. pen.

21) Cu privire la inculpatul M.B.D., a reevaluat durata pedepselor prin raportare la dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de care inculpatul a înţeles să uzeze în apel, dar şi la toate împrejurările în care acesta a săvârşit faptele de furt calificat în formă continuată şi favorizarea infractorului reţinute în sarcina sa. Reţinând, în acest sens, contribuţia specifică coautoratului, rolul determinant avut în activitatea infracţională de furt, toate comise din apartamente, valoarea prejudiciului cauzat şi faptul că acesta a fost recuperat în mică parte, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse superioare limitei speciale reduse ca efect al aplicării prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

Având în vedere, totodată, perseverenţa infracţională pe care o relevă faptele deduse judecăţii, dar şi condamnările ulterioare pentru fapte concurente, Curtea a apreciat că intervalul de timp scurs până în prezent nu a dus la iniţierea reală a unui proces de reeducare a inculpatului, astfel încât nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în beneficiul său şi nici aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei efectivă.

În schimb, a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită de către instanţa de fond, apreciind suficientă pentru îndreptarea inculpatului represiunea specifică pedepsei principale de 3 ani şi 6 luni închisoare, ce va fi executată în regim de detenţie.

22-23) Referitor la inculpaţii D.G. şi A.G. (ambii doar apelanţi în prezenta cauză), subsecvent schimbării încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat, Curtea a menţinut pedepsele principale de 3 ani închisoare aplicate acestora, date fiind toate împrejurările în care a fost plănuită şi executată activitatea de furt din depozitul SC W.I. SRL şi gradul ridicat de pericol social al faptei, astfel cum au fost analizate anterior.

Conduita de ansamblu manifestată de către inculpaţi ulterior comiterii infracţiunii deduse judecăţii, concretizată în condamnarea ori cercetarea lor pentru infracţiuni concurente, alături de sustragerea lui A.G. de la urmărire penală, conduce la concluzia că intervalul de timp scurs până în prezent nu a dus la iniţierea reală a unui proces de reeducare, astfel încât nu se justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante în beneficiul inculpaţilor şi nici aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei efectivă.

24) Cu privire la inculpatul C.L., a reevaluat durata pedepselor prin raportare la dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. de care inculpatul a înţeles să uzeze în apel, dar şi la toate împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile de tâlhărie şi furt deduse judecăţii, contribuţia determinantă a inculpatului la consumarea fiecărei fapte (respectiv actele de violenţă comise asupra victimei A.F. ori participaţia decisivă la comiterea furtului), caracterul repetat al actelor sale, orientate spre atingerea aceluiaşi tip de relaţii sociale. A avut în vedere, de asemenea, urmările efectiv produse prin faptele penale, astfel cum au fost evaluate în analiza situaţiei coinculpaţilor, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, cu precădere condamnările suferite pentru fapte concurente.

Apreciind, prin urmare, că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea ei efectivă, a redus însă durata fiecărei pedepse, stabilind ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară stabilită de către instanţa de fond.

25) În cazul inculpatului P.M., subsecvent schimbării încadrării juridice a infracţiunii de furt calificat, a dat eficienţă atitudinii sincere manifestată în faza de urmărire penală şi rolului semnificativ avut de declaraţiile inculpatului în lămurirea deplină a contribuţiei şi identităţii participanţilor la comiterea furtului din noaptea de 11/12 noiembrie 2006. Declaraţiile inculpatului au servit în mod efectiv la lămurirea cauzei, astfel încât conduita sa procesuală justifică reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.

Luând însă în considerare şi toate circumstanţele obiective ale furtului, modul organizat de comitere şi valoarea prejudiciului cauzat, precum şi antecedenţa penală a inculpatului ori starea de recidivă postcondamnatorie incidentă în speţă, Curtea a dat eficienţă dispoziţiilor art. 80 C. pen. şi a aplicat o pedeapsă echivalentă minimului special de 3 ani, cu executare în regim de detenţie.

Faţă de natura şi gravitatea concretă infracţiunii deduse judecăţii, a făcut aplicarea art. 61 alin. (1) C. pen. şi a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 128 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti (definitivă la data de 23 iulie 2003), dispunând ca P.M. să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.

A înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită de către instanţa de fond, apreciind suficientă pentru îndreptarea inculpatului represiunea specifică pedepsei principale de 3 ani închisoare, ce va fi executată în regim de detenţie.

26) În cazul inculpatei B.G., reevaluând împrejurările în care aceasta a primit bunuri sustrase de către D.C., rolul decisiv avut în acest sens de relaţia afectivă existentă între cei doi inculpaţi, împrejurarea că bunurile primite au fost ulterior restituite părţii vătămate, dar şi circumstanţele personale favorabile, a concluzionat că aplicarea unei pedepse mai reduse, orientate spre minimul special prevăzut de lege, este de natură a permite atingerea scopului său preventiv-educativ.

Înscrisurile în circumstanţiere depuse în apel au reliefat faptul că inculpata a manifestat constant preocupare pentru prestarea unei activităţi licite, este încadrată în muncă şi se bucură de apreciere în acest mediu, elemente care alături de lipsa antecedentelor penale, justifică reducerea pedepsei până la limita a 9 luni închisoare, precum şi suspendarea sa condiţionată, conform art. 81 C. pen.

S-a apreciat ca fondată critica Ministerului Public referitoare la nelegalitatea termenului de încercare fixat prin sentinţa tribunalului, astfel încât o corectă aplicare a prevederilor art. 82 C. pen. au reclamat stabilirea unui termen de încercare la nivelul a 2 ani şi 9 luni.

27) O situaţie similară s-a constatat şi în cazul intimatului-inculpat I.M., în cazul căruia termenul de încercare al suspendării condiţionate este mai mare decât limita rezultată ca efect al aplicării prevederilor art. 82 C. pen., astfel încât Curtea a stabilit o durată de 4 ani, corespunzătoare pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.

29-29) În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii P.C. şi R.M., faţă de care nu au fost dispuse soluţii de condamnare, a procedat la modificarea sentinţei doar cu privire la dispunerea încetării procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. şi la corectul temei al achitării pentru fapta prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv la constatarea perioadei în care cel de-al doilea inculpat s-a aflat în stare de arest preventiv în prezenta cauză, conform relaţiilor comunicate în apel.

C) Latura civilă

S-a arătat că modalitatea de soluţionare a laturii civile prin sentinţa tribunalului comportă discuţii doar sub următoarele aspecte punctuale:

- greşita obligare a inculpaţilor B.G. şi I.M. la plata sumei de 175.839,87 RON despăgubiri civile acordate părţii civile SC W.I. SRL. Inculpatul I.M. nu a participat la comiterea furtului în dauna acestei persoane juridice (fapta de tăinuire ce i se impută fiind în legătură cu sustragerea autoturismului părţii vătămate C.F.), astfel încât antrenarea răspunderii sale civile este contrară exigenţelor art. 14 C. proc. pen. La rândul său, inculpata B.G. a restituit părţii vătămate bunurile primite, ea reparând astfel integral prejudiciul, în măsura în care l-a cauzat. Cum inculpata nu este coautor al infracţiunii de furt, obligaţia sa solidară de a repara prejudiciul este limitată la propria contribuţie (respectiv la valoarea bunurilor tăinuite), fiind lipsită de temei antrenarea răspunderii civile a inculpatei pentru întregul prejudiciul cauzat prin fapta de furt a altor persoane.

- greşita obligare solidară a inculpaţilor D.D., G.D., P.M. şi C.L. la plata sumei de 120.000 RON despăgubiri civile către partea civilă A.F., în condiţiile în care această parte vătămată a declarat expres, în primul ciclu procesual, că nu se constituie parte civilă în procesul penal.

- greşita obligare a inculpatului C.L. la plata sumei de 5.000 RON despăgubiri civile acordate părţii civile P.I., în condiţiile în care acestui inculpat i se impută doar fapta de sustragere a autoturismului părţii vătămate D.S.

- greşita obligare a solidară a inculpaţilor R.E., D.N., R.A., D.V., C.N., V.S., R.C., V.G., V.F. la plata cheltuielilor de spitalizare în sumă de 2.302,227 RON, pretinse de Spitalul Clinic de Urgenţă "S.P.". Aşa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, aceste cheltuieli sunt aferente spitalizării inculpatului V.F. însuşi, iar nu vreuneia dintre cele trei părţi vătămate ce au suferit vătămări în incidentul din data de 12 decembrie 2004, impunându-se respingerea ca neîntemeiată a acţiunii civile promovate de unitatea sanitară în actualul cadru procesual.

- greşita obligare a inculpatului M.A.J. la plata despăgubirilor civile acordate părţii civile C.F.V., în condiţiile în care inculpatului i se impută doar săvârşirea unei fapte ce aduce atingere înfăptuirii justiţiei (respectiv cea prevăzută de art. 264 C. pen.), infracţiune nesusceptibilă de a genera prejudicii materiale, comisă ulterior faptei de furt prejudiciabile.

Legat de pretenţiile acestei părţi civile, singura persoană trimisă în judecată, ce a contribuit prin faptele sale la prejudicierea părţii civile, este inculpatul D.N. S-a apreciat ca justă însă observaţia Ministerului Public în sensul că suma de 50.000 RON solicitată iniţial de către partea civilă reflectă valoarea autoturismului şi a bunurilor aflate în interior. Or, în condiţiile în care autoturismul a fost recuperat în natură, raportându-se la declaraţiile părţii vătămate aflate la dosar, Curtea a apreciat că echivalentul prejudiciului cauzat părţii civile şi nerecuperat se situează la nivelul sumei de 25.000 RON, sumă la plata căreia urmează a fi obligat inculpatul D.N.

- greşita obligare solidară a inculpaţilor N.D. şi C.R. la plata sumei de 2.050 euro despăgubiri civile către partea civilă R.A.M., în condiţiile în care această parte vătămată a declarat expres, în cursul judecăţii, că nu se constituie parte civilă în procesul penal, prejudiciul material fiind recuperat.

Referitor la partea vătămată N.E., contrar susţinerilor Ministerului Public, instanţa de fond s-a pronunţat în sentinţă, luând act că această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă. O atare dispoziţie este concordantă manifestării exprese de voinţă a părţii vătămate, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.

Prin urmare, Curtea a modificat soluţia dispusă pe latură civilă doar în aceste coordonate, constatând că restul dispoziţiilor instanţei de fond sunt legale şi pe deplin conforme probelor administrate.

În final, a apreciat neîntemeiată critica Ministerului Public referitoare la greşita restituire a bunurilor ridicate de la inculpaţii V.S., R.E., R.M. şi D.V. Toate bunurile identificate conform dispoziţiilor sentinţei sunt bunuri ce nu se încadrează în categoria celor supuse confiscării conform art. 118 C. pen., nefiind bunuri produse ori folosite la săvârşirea faptelor deduse judecăţii şi nici bunuri dobândite prin săvârşirea faptelor penale. Singurele incidente în care au fost implicaţi aceşti inculpaţi sunt cele desfăşurate la U. la data de 12 decembrie 2004 (în cazul inculpaţilor V. şi D.), respectiv la Buftea la data de 3 august 2006 (R.E.), incidente limitate la tulburarea ordinii şi liniştii publice ori la vătămarea corporală a unor persoane.

Probatoriul nu confirmă existenţa vreunei legături între sumele de bani, telefoanele mobile ori bijuteriile ridicate de la inculpaţi, pe de o parte, şi săvârşirea faptelor deduse judecăţii, pe de altă parte, după cum, referitor la inculpaţii anterior menţionaţi, nu a fost promovată o acţiune civilă a cărei admitere să impună Curţii evaluarea necesităţii luării unor eventuale măsuri asigurătorii, pentru a căror aducere la îndeplinire să fie necesară păstrarea bunurilor în custodia organelor judiciare.

În absenţa unui temei legal al rămânerii acestor bunuri la dispoziţia organelor judiciare, este corectă soluţia de restituire a lor către inculpaţi.

Pentru aceste considerente, prin Decizia penală nr. 95/A din data de 26 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

A luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul N.P.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi apelanţii-inculpaţi: 1) B.G., 2) C.L., 3) C. (fost D.) N., 4) D.D., 5) D.N., 6) D.V., 7) N.D., 8) D.C., 9) D.G., 10) G.D., 11) M.A.J., 12) M.B.D., 13) M.S.I.A., 14) M.V., 15) P.M., 16) P.M., 17) R.A., 18) R.C., 19) R.E., 20) C.R., 21) V.F., 22) V.G., 23) V.S., 24) A.G. împotriva Sentinţei penale nr. 890 din data de 21 decembrie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

1) A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului D.D. (zis "E.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat dispoziţia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (parte vătămată A.F.) în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. (două acte materiale - părţi vătămate D.S. şi P.I.) în infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.D. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 8 iulie 2006, p. văt. A.F.).

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 11 iulie 2006 - 21 iulie 2006, p. văt. D.S. şi P.I.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul D.D. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A înlăturat aplicarea art. 86¹, art. 86³, art. 86⁴ şi art. 71 alin. (5) C. pen.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.D. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul D.D.

A încuviinţat cererea inculpatului D.D. de schimbare a locuinţei în Bucureşti, str. S.R.G., sector 2.

2) În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.S.I.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, în forma de participaţie a complicităţii (faptă din 26 octombrie 2006 - 29 octombrie 2006, părţi vătămate C.A., R.S. şi P.A.).

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) şi alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să nu intre în legătură cu inculpaţii M.B.D. şi G.D.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. privind arestarea acestui inculpat.

3) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R.E. (zis "E.C.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.E. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (faptă din 2/3 august 2006).

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare (parte vătămată P.E.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul R.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) şi alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să nu intre în legătură cu părţile vătămate P.E. şi C.A. şi cu inculpatul D.N. (zis "C.").

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului R.E. de la 9 februarie 2007 până la 16 octombrie 2007.

A modificat temeiul achitării inculpatului R.E. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti dispusă faţă de inculpat.

4) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului N.P. (fost D., zis "C.") în sensul reţinerii incidenţei prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. pentru toate aceste infracţiuni, cu excepţia celei prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul N.P. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a menţinut liberarea condiţionată a inculpatului N.P. din executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 126 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu (definitivă prin neapelare la data de 22 iulie 2002).

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), e) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat sub aspectul comiterii a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, fiecare prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părţi vătămate R.I.D. şi I.G.) şi o infracţiune prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului N.P. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului N.P. de la 9 februarie 2007 până la 26 octombrie 2007.

5) A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului D.N. (zis "C.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat dispoziţia de încetare a procesului penal faţă de inculpat pentru o infracţiune prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (parte vătămată T.D.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.N. (zis "C.") la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din 2/3 august 2006, parte vătămată T.D.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa astfel stabilită cu cele trei pedepse de câte 4 ani închisoare, pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare, toate aplicate prin sentinţa penală, urmând ca inculpatul D.N. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.N. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti dispusă faţă de inculpat.

6) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R.A. (zis "A.C.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 - 76 lit. c) C. pen. reţinute sub aspectul infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (faptă din 2/3 august 2006).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa astfel stabilită cu cele trei pedepse de câte 2 ani închisoare, toate aplicate prin sentinţa penală, urmând ca inculpatul R.A. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) şi alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să nu intre în legătură cu părţile vătămate P.E. şi C.A. şi cu inculpatul D.N. (zis "C.").

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul R.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. (faptă din 29 iunie 2005, parte vătămată I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului R.A. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat.

7) A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.N. (zis "A.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 31 martie 2006, parte vătămată R.A.M.).

A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. la 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 221 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire (faptă din data de 5 octombrie 2005).

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată (faptă din data de 5 octombrie 2005).

În baza art. 291 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals (faptă din data de 13 octombrie 2005).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului (faptă din data de 7 iunie 2006).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit cele cinci pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul D.N. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen.a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului D.N. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008, de la 22 iunie 2009 până la 26 iunie 2009 şi de la 17 noiembrie 2009 până la 24 mai 2011.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.N. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Afumaţi dispusă faţă de inculpatul N.D.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

8) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului C.R. (zis "I.") în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 31 martie 2006, parte vătămată R.A.M.).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului (faptă din luna iunie 2006).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul C.R. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) şi alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să nu intre în legătură cu părţile vătămate R.A.M. şi S.M.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A modificat temeiul achitării inculpatului C.R. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul C.R.

9) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie reţinută faţă de inculpatul P.C. (fost M.) din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (2¹) lit. a) şi b) C. pen. în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul P.C. (fost M.) sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. (faptă din 29 iunie 2005, parte vătămată I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului P.C. (fost M.) pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

10) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.A.J. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reţinută faţă de inculpatul M.A.J. din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.A.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006, parte vătămată SC W.I. SRL).

A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului M.A.J. de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul M.A.J. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

A modificat temeiul achitării inculpatului M.A.J. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti dispusă faţă de inculpatul M.A.J.

11) A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului G.D. (zis "D.R.S.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reţinută faţă de inculpatul G.D. din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (2) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul G.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 6/7 iunie 2006 - 11/12 noiembrie 2006, părţi vătămate SC W.I. SRL, S.M., N.E., C.A., R.S. şi P.A.).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul G.D. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului G.D. de la 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008.

A modificat temeiul achitării inculpatului G.D. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti dispusă faţă de inculpatul G.D.

12) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reţinută faţă de inculpatul D.C. (zis "M.") din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006, parte vătămată SC W. SRL).

A redus durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului D.C. de la data de 9 februarie 2007 până la 29 septembrie 2008 .

A modificat temeiul achitării inculpatului D.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti dispusă faţă de inculpatul D.C.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

13) În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.V. (zis "E.") la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

A înlăturat aplicarea art. 86¹, art. 86³, art. 86⁴ şi art. 71 alin. (5) C. pen.

A înlăturat incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. reţinute pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

A modificat temeiul achitării inculpatului D.V. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

14) În baza art. 321 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.N. (fost D., zis "A.") la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, o dată la 2 luni, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată R.I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului C.N. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

15) A constatat că inculpatul R.M. a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză de la 9 februarie 2007 până la 9 mai 2007.

16) În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.S. (zis "D.") la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (faptă din 12 decembrie 2004).

A înlăturat aplicarea art. 86¹, art. 86³, art. 86⁴ şi art. 71 alin. (5) C. pen.

A înlăturat incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. reţinute pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), e) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat sub aspectul comiterii a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, fiecare prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate R.I. şi I.G.) şi o infracţiune prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului V.S. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus prevenţia inculpatului V.S. de la 9 februarie 2007 până la 8 iunie 2007.

17) A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului R.C. (zis "C.C.") în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu (faptă din 2/3 august 2006).

În baza art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală (parte vătămată C.A.).

A înlăturat dispoziţia de încetare a procesului penal faţă de inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. (parte vătămată T.D.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (faptă din 2/3 august 2006, parte vătămată T.D.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit cele patru pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) şi alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte lunar la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să nu intre în legătură cu părţile vătămate T.D. şi C.A. şi cu inculpatul D.N. (zis "C.").

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul R.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen. (faptă din 29 iunie 2005, parte vătămată I.D.).

A modificat temeiul achitării inculpatului R.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 1, 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

18) În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.V. (zis "G.") la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 8 luni, stabilit conform art. 86² C. pen., pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere stabilite prin sentinţa penală.

19) A înlăturat incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. cu privire la infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului V.G. (zis "A.").

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d), e) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de inculpatul V.G. sub aspectul comiterii a două infracţiuni de lovire sau alte violenţe, fiecare prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (părţi vătămate R.I. şi I.G.) şi o infracţiune prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului V.G. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

20) A descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului V.F. (zis "Z.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.F. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la omor calificat (faptă din 12 decembrie 2004, parte vătămată I.G.).

În baza art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse astfel stabilite, urmând ca inculpatul V.F. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen.a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

A înlăturat incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. reţinute pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen. a încetat procesul penal faţă de acelaşi inculpat sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată B.N.).

A modificat temeiul achitării inculpatului V.F. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

21) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie reţinută cu privire la inculpatul R.C. (zis "S.") din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 31 martie 2006, parte vătămată R.A.M.).

În baza art. 86¹ C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ alin. (1) şi alin. (3) lit. d) C. pen., pe durata termenului de încercare, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:

- să se prezinte, o dată la 2 luni, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

- să nu intre în legătură cu partea vătămată R.A.M.

A atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

A modificat temeiul achitării inculpatului R.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1), (3) cu ref. la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003 în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

22) A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului P.M. (zis "P.") în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. şi art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 8 iulie 2006, parte văt. A.F.).

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 11 iulie 2006 - 21 iulie 2006, p.văt. D.S. şi P.I.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul P.M. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 39 C. pen. cu privire la condamnarea din Sentinţa penală nr. 816 din 1 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, precum şi dispoziţiile de anulare a M.E.P.I. nr. 949/2009.

A modificat temeiul achitării inculpatului P.M. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

23) A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.B.D. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.B.D. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată (faptă din 6 septembrie 2006 - 29 octombrie 2006).

În baza art. 264 C. pen. cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul M.B.D. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A modificat temeiul achitării inculpatului M.B.D. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

24) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reţinută în sarcina inculpatului D.G. (zis "G.") din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare (faptă din 11/12 noiembrie 2006).

25) A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului C.L. (zis "G.") în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c), alin. (2¹) lit. a) şi alin. (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 74 - 76 C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2¹) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din 8 iulie 2006, parte văt. A.F.).

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din 11 iulie 2006, parte vătămată D.S.).

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite, urmând ca inculpatul C.L. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

A modificat temeiul achitării inculpatului C.L. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 20 din Legea nr. 39/2003, în sensul reţinerii incidenţei disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

26) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reţinută în sarcina inculpatului P.M. (zis "F.") din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006).

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a revocat liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 128 din 27 ianuarie 2003 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti (definitivă la data de 23 iulie 2003) şi a contopit restul rămas neexecutat de 615 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul P.M. să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.

A înlăturat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, precum şi Dispoziţia de anulare a M.E.P.I. nr. 310/2003 emis de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.

27) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de furt calificat reţinută în sarcina inculpatului A.G. din infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

În baza art. 208 - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (faptă din 11/12 noiembrie 2006).

28) A redus cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatei B.G. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen. la 9 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 9 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

29) În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului I.M. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

A înlăturat obligarea inculpaţilor B.G. şi I.M. la plata sumei de 175.839,87 RON despăgubiri civile acordate părţii civile SC W.I. SRL.

A înlăturat obligarea solidară a inculpaţilor D.D., G.D., P.M. şi C.L. la plata sumei de 120.000 RON despăgubiri civile către partea civilă A.F.

A luat act că partea vătămată A.F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A înlăturat obligarea inculpatului C.L. la plata sumei de 5.000 RON despăgubiri civile acordate părţii civile P.I.

A respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgenţă "S.P." cu privire la cheltuielile de spitalizare în sumă de 2.302,227 RON, aferente spitalizării inculpatului V.F.

A înlăturat obligarea inculpatului M.A.J. la plata despăgubirilor civile acordate părţii civile C.F.V.

A obligat pe inculpatul N.D. la plata sumei de 25.000 RON despăgubiri civile către partea civilă C.F.V.

A înlăturat obligarea solidară a inculpaţilor N.D. şi C.R. la plata sumei de 2.050 euro despăgubiri civile către partea civilă R.A.M.

A luat act că partea vătămată R.A.M. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi inculpaţii A.G., B.G., D.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., V.S., R.C., P.M., M.B.D., M.S.I.A., R.Co., N.D. şi C. (fost D.) N.

Motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti au vizat greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, greşita achitare a inculpatului M.A.J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 C. pen. şi greşita schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşite la data de 29 iunie 2005 - parte vătămată I.D. de către inculpaţii R.E., R.C. şi P.C. Toate cele trei motive ale parchetului au fost susţinute prin contestarea modului în care instanţa de apel a interpretat materialul probator administrat în cauză, în motivele scrise făcându-se trimiteri la mijloacele de probă pe care parchetul îşi întemeiază acuzaţiile.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., iar motivele de recurs au fost înaintate instanţei de apel la data de 14 iunie 2013.

Inculpatul R.C. a solicitat menţinerea soluţiei de achitare şi redozarea pedepsei aplicate.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17² C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 10 ianuarie 2014, recurentul a solicitat menţinerea temeiului achitării din hotărârea instanţei de fond pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru celelalte infracţiuni, precum şi reţinerea circumstanţelor atenuante pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat. De asemenea, a criticat reţinerea, în concurs a infracţiunilor prev. de art. 192 C. pen. şi art. 321 C. pen., faptele nefiind comise în loc public şi nelegalitatea sesizării cu privire la infracţiunea comisă la data de 29 iunie 2005, întrucât în cauză s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale care nu a fost infirmată.

Inculpatul R.C. a depus şi concluzii scrise la data de 24 ianuarie 2014 care se circumscriu, în esenţă, solicitării de achitare, contestând modalitatea de interpretare a probelor. Totodată, s-a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. cu privire la greşita aplicare a legii în raport de dispoziţiile art. 131 C. pen., art. 122 - 125 C. pen. şi greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 321 C. pen. în condiţiile reţinerii infracţiunii prev. de art. 192 C. pen., faptele neputând exista, în opinia recurentului, în concurs.

Inculpatul V.S. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 14 şi 17² C. proc. pen., susţinute de motivele de apel.

Motivele de recurs ale inculpaţilor R.C. şi V.S. au fost depuse la data de 31 octombrie 2013.

Inculpatul V.S. a depus la termenul din data de 10 ianuarie 2014 o completare a motivelor de recurs circumscrise, în opinia recurentului, cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. Criticile acestuia au vizat nelegalitatea probatoriului administrat în faza de urmărire penală, raportat la împrejurarea că în cauză au fost folosite interceptări telefonice ale inculpaţilor din alte cauze penale, în care nu s-a formulat vreo acuzaţie penală în ceea ce îi priveşte, redarea convorbirilor telefonice în procese-verbale s-a făcut prin intermediul unui ofiţer de poliţie din cadrul structurii care efectua urmărirea penală, traducătorul autorizat fiind numit ulterior efectuării transcrierilor. S-au mai criticat aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la martorii cu identitate protejată şi greşita încadrare juridică cu privire la infracţiunea prev. de art. 321 C. pen. prin prisma reţinerii agravantei alin. (2), în condiţiile în care situaţia de fapt şi ansamblul probator administrat în cauză nu conduc la concluzia că incidentul din parcarea magazinului U. a avut magnitudinea necesară pentru a tulbura grav liniştea şi ordinea publică. Recurentul a mai criticat temeiul încetării procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 180 C. pen cu privire la partea vătămată B.N., apreciind că se impunea reţinerea art. 10 lit. h) C. proc. pen. De asemenea, s-a mai contestat şi modalitatea de interpretare a probatoriului arătându-se că nicio probă administrată în faza de cercetare judecătorească nu îl plasează pe inculpat în câmpul infracţional.

Inculpata B.G. a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, lipsind latura subiectivă, respectiv intenţia, întrucât nu a cunoscut că bunurile respective proveneau din săvârşirea unei infracţiuni, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. în subsidiar, a solicitat, prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., privind greşita aplicare a legii, reţinerea prevederilor art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. Pe latură civilă, recurenta a arătat că nu se justifică obligarea la despăgubiri, deoarece bunurile au fost restituite părţii vătămate. Asupra motivului de recurs ce viza latura civilă, recurenta a revenit cu ocazia dezbaterilor, renunţând la critica adusă sub acest aspect deciziei penale.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 1 noiembrie 2013.

La data 9 ianuarie 2014, recurenta inculpată a mai depus o completare la motivele de recurs, solicitând achitarea întrucât faptei prevăzute şi pedepsite de art. 221 C. pen. îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă.

Inculpatul M.S.I.A. a arătat că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii prin omisiunea reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen, în condiţiile în care i s-au reţinut şi prevederile art. 320¹ C. proc. pen., a recunoscut comiterea faptei de la începutul procesului penal, nu e cunoscut cu antecedente penale, e integrat familial şi are doi copii minori în întreţinere.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 1 noiembrie 2013.

Inculpatul D.G. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. invocând greşita aplicare a legii prin nereţinerea, în favoarea sa, a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., considerând că se impune schimbarea modalităţii de executare prin reţinerea prevederilor art. 81 sau 86¹ C. pen.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 1 noiembrie 2013.

La data de 7 noiembrie 2013, recurentul inculpat D.G. şi-a completat motivele de recurs, solicitând achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că din probele administrate în cauză (pe care le-a expus pe larg în motivele scrise) rezultă că nu a comis infracţiunea de furt calificat, dar fără indicarea vreunui caz de casare. Totodată a invocat, fără a motiva, cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen.

Inculpatul R.Co. a criticat greşita condamnare, în opinia sa, de către instanţa de apel pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în dauna părţii vătămate R.A.M., solicitând menţinerea soluţiei de achitare dispusă de către instanţa de fond în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Inculpatul C.R. a criticat decizia penală prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., solicitând achitarea pentru infracţiunea de tâlhărie în temeiul art. 10 lit. c), în subsidiar art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că ameninţările nu vizau tranzacţia, ci fapta părţii vătămate care era pe punctul de a accidenta nişte copii care se aflau pe partea carosabilă a drumului. Totodată, a solicitat achitarea pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru că declaraţia părţii vătămate nu este susţinută de nicio probă existentă la dosar. În subsidiar, recurentul a mai solicitat diminuarea pedepselor aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 şi 76 C. pen.

Inculpatul D.N. a criticat soluţia instanţei de apel pentru nereţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 39/2003, solicitând diminuarea cuantumului pedepselor aplicate.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Motivele de recurs ale inculpaţilor R.Co., C.R. şi N.D. au fost depuse la data de 4 noiembrie 2013.

Inculpatul A.G. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din probele administrate în cauză (expuse pe larg în motivele de recurs) rezultă că fapta nu a fost săvârşită de acesta şi, în subsidiar, aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de: art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. - urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie; art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege; art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. - instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 7 noiembrie 2013.

Cu ocazia dezbaterilor din data de 10 ianuarie 2014 şi prin concluziile scrise depuse la data de 23 ianuarie 2014, recurentul a formulat o nouă critică arătând că urmărirea penală şi trimiterea sa în judecată s-au făcut fără realizarea prezentării materialului de urmărire penală, aspect de natură să atragă nulitatea actelor de urmărire penală şi de trimitere în judecată potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

Inculpatul D.V. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., contestând modalitatea de interpretare a probelor, şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 321 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi aplicarea unei pedepse pentru această din urmă infracţiune coborâtă sub minimul special la un cuantum egal cu perioada măsurilor preventive dispuse în cauză faţă de inculpat.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 6 ianuarie 2014.

Inculpaţii D.C., M.A.J. şi G.D. au solicitat achitarea cu privire la infracţiunea de furt calificat în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pe motivul că la dosarul cauzei nu sunt probe suficiente din care să rezulte că au participat la comiterea acesteia şi, în subsidiar, redozarea pedepselor, care sunt prea mari, în opinia recurenţilor, în raport de circumstanţele reale şi personale.

Nu s-au invocat cazuri de casare.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 7 ianuarie 2014.

Criticile inculpaţilor N.P. şi C.N. au vizat aspecte de nelegalitate a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la martorii cu identitate protejată, temeiul încetării procesului penal cu privire la infracţiunea de lovire, greşita încadrare juridică a faptei de ultraj contra bunelor moravuri din data de 12 decembrie 2004 - aspecte comune cu cele ale inculpatului V.S., menţionate anterior în cuprinsul prezentei decizii. Recurentul N.P. a mai arătat că nicio probă administrată în faza de cercetare judecătorească nu îl plasează în câmpul infracţional şi nu relevă o participare la infracţiunea reţinută în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat de instanţa de apel. Recurentul C.N. a apreciat că instanţa de apel a aplicat greşit legea, înlăturând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, măsură care nu este justificată în raport de contribuţia sa efectivă la desfăşurarea evenimentelor, de amploarea lor, de durata scursă de la momentul incidentului şi până în prezent şi de lipsa antecedentelor penale.

Recursurile au fost întemeiate pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Motivele de recurs au fost depuse la data de 10 ianuarie 2014.

Inculpaţii D.D., R.E., D.N., P.M. şi M.B.D. nu au depus motive de recurs, susţinând oral, prin apărători, la termenul din data de 10 ianuarie 2014, recursurile declarate.

Inculpatul D.D. a arătat că în cauză s-a făcut o greşită aplicare a legii de către instanţa de apel prin înlăturarea dispoziţiilor privind schimbarea încadrării juridice, solicitând menţinerea hotărârii instanţei de fond. A apreciat că s-au încălcat dispoziţiile legale privind interpretarea probelor, greşita aplicare a legii vizând, în opinia recurentului, şi situaţia de fapt reţinută prin decizia penală. Recurentul a solicitat şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 39/2003, respectiv reaprecierea asupra modalităţii de executare a pedepsei prin reţinerea art. 86¹ C. pen.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Inculpatul D.N. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 181 C. pen. raportat la faptul că nu avea asupra sa o sabie ci un cuţit, iar concluziile expertizei medico-legale a părţii vătămate au arătat că nu a fost pusă în primejdie viaţa părţii vătămate. Un alt motiv de recurs vizează achitarea pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (2) C. pen., recurentul contestând, în esenţă, situaţia de fapt reţinută de instanţe şi modalitatea de interpretare a materialului probator. De asemenea, a mai solicitat încetarea procesului penal pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Recursul a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Inculpatul R.E. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există dovezi ale vinovăţiei sale, neparticipând la comiterea faptelor reţinute în sarcina sa. În subsidiar, recurentul inculpat a invocat nelegalitatea pedepselor aplicate prin nereţinerea circumstanţelor atenuante, solicitând reducerea pedepselor şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen.

Inculpatul P.M. a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Inculpatul M.B.D. a invocat nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de furt calificat în condiţiile în care prin reţinerea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. minimul pedepsei era egal cu 2 ani închisoare, respectiv greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind individualizarea pedepselor.

Recursul a fost întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 şi 17² C. proc. pen.

La termenul din data de 10 ianuarie 2014 inculpaţii M.S.I.A., R.Co., N.D. şi C. (fost D.) N. au declarat că îşi retrag recursurile, Înalta Curte urmând a lua act de manifestarea de voinţă a acestora.

Primul termen a fost acordat în cauză la data de 8 noiembrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 385¹⁰ C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau din oficiu.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.

Pe de altă parte, susţinerile apărării cu privire la echivalenţa formulei cuprinse în declaraţia de recurs a atacării deciziei penale întrucât este "nelegală şi netemenică" cu motivarea căii de atac a recursului sunt nefondate. Precizarea generică din declaraţiile de recurs ale unora dintre recurenţi a nelegalităţii şi netemeiniciei deciziei penale atacate, fără invocarea în concret a motivelor de critică aduse acesteia, nu se circumscriu exigenţelor textului de lege prev. în art. 385¹⁰ C. proc. pen.

De asemenea, şi susţinerile privind neaplicabilitatea în cauză a Legii nr. 2/2013 întrucât calea de atac a recurentului se referă şi la sentinţa penală sunt în contradicţie cu prevederile legale şi nu pot fi primite de carte instanţa de recurs.

În consecinţă, în ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii A.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., P.M. şi M.B.D. care nu au motivat căile de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va avea în vedere doar cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de parchet şi de inculpaţii B.G., D.G., R.C. şi V.S., Înalta Curte va analiza căile de atac formulate de aceştia prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Preparator, Înalta Curte constată că prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen.

Judecata în recurs presupune o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).

Legislaţia procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.

Analizând recursurile declarate, prin prisma celor arătate anterior, Înalta Curte reţine următoarele:

Motivele parchetului şi ale inculpatei B.B. vizează modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel.

Criticile parchetului privind achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv achitarea inculpatului M.A.J. pentru infracţiunea prev. de art. 264 C. pen., precum şi critica privind schimbarea încadrării juridice în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii R.E., R.C. şi P.C. au în vedere modalitatea de interpretare a probelor de către instanţa de apel, prin trimiteri la conţinutul mijloacelor de probă administrate în cauză.

În acelaşi fel, şi inculpata B.G. solicită achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 221 C. pen. prin contestarea laturii subiective a infracţiunii reţinută de către instanţa de apel pe baza probelor administrate în cauză. Ori, solicitările parchetului de condamnare, respectiv de înlăturare a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., precum şi solicitarea recurentei inculpate de achitare tind la schimbarea situaţiei de fapt deja stabilită de către instanţa de apel, situaţie de fapt care nu mai poate fi cenzurată de instanţa de recurs, prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege.

De asemenea, nu mai pot constitui obiectul cenzurii instanţei de recurs nici elementele de individualizare judiciară a pedepsei, aşa încât solicitarea subsidiară a recurentei de a se da eficienţă sporită prevederilor privind circumstanţele atenuante este nefondată.

Criticile recurentului inculpat D.G. de reţinere a circumstanţelor atenuante şi de schimbare a modalităţii de executare prin reţinerea art. 81 sau art. 86¹ C. pen., ambele motive vizând netemeinicia hotărârii atacate, nu pot face obiectul cazului de casare invocat de recurent, respectiv art. 385 pct. 17² C. proc. pen. - când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii. Prin modificarea adusă cazului de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., Legea nr. 2/2013 a restrâns obiectul cenzurii instanţei de recurs numai asupra legalităţii pedepselor aplicate, nu şi a temeiniciei acestora, aşa încât solicitarea recurentului excede cazurilor de casare prevăzute de lege la acest moment.

Referitor la motivele depuse în completare de către recurentul inculpat D.G., Înalta Curte constată că nu le poate analiza fiind depuse cu depăşirea termenului prevăzut de lege, în condiţiile în care nu se circumscriu niciunuia din cazurile de casare ce pot fi analizate din oficiu. Mai mult, instanţa de recurs remarcă faptul că dispoziţiile invocate privind cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013.

Referitor la recursul declarat de inculpatul R.C., Înalta Curte constată că solicitările recurentului privind achitarea, respectiv contestarea reţinerii în concurs a infracţiunilor de violare de domiciliu şi ultraj contra bunelor moravuri tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinută deja de către curtea de apel, aspect care nu poate fi cenzurat prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege.

De asemenea, nici criticile vizând greşita aplicare a legii în raport de dispoziţiile art. 131 C. pen. care reglementează "Lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor" şi a dispoziţiilor art. 122 - 125 C. pen. care reglementează instituţiile prescripţiei răspunderii penale şi a prescripţiei executării pedepsei, nu pot fi luate în considerare de instanţa de recurs, în lipsa vreunei motivări a încălcării dispoziţiilor menţionate, care să facă posibilă încadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de lege.

De altfel, solicitarea de reţinere a circumstanţelor atenuante pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat este fără obiect, în condiţiile în care aceasta s-a efectuat deja prin decizia penală atacată.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul V.S., Înalta Curte apreciază că motivele invocate sunt neîntemeiate.

Criticile recurentului inculpat privind nelegalitatea interceptărilor nu pot fi primite de instanţa de recurs în raport de dispoziţiile art. 912 alin. (5) C. proc. pen. conform cărora convorbirile sau comunicările interceptate şi înregistrate pot fi folosite şi în altă cauză penală dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informaţii concludente şi utile privitoare la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni dintre cele prev. la art. 91¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi în condiţiile inexistenţei vreunei încălcări a dispoziţiilor legale în materia autorizării traducătorilor sau desemnării acestora. Cu privire la acest aspect, Înalta Curte, în acord cu instanţa de apel şi cu aceeaşi motivaţie, pe care nu o mai reia în considerentele prezentei decizii, apreciază că susţinerile recurentului sunt pur speculative. Mai mult, Înalta Curte constată că apărarea recurentului nu a făcut nicio cenzură a motivelor depuse în faţa instanţei de recurs, cenzură obligatorie în lumina cazurilor de casare ce se pot invoca în prezenta cale de atac, în condiţiile în care motivele depuse cu ocazia dezbaterilor din data de 10 ianuarie 2014 erau adresate "Domnului Preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti" astfel cum rezultă din menţiunea aflată pe fiecare dintre filele motivelor de recurs.

De asemenea, motivele invocate privind încălcarea, în opinia recurentului, a dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. şi schimbarea temeiului încetării procesului penal, nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013 restrângându-se sfera nulităţilor cenzurabile de către instanţa de recurs. Mai mult, aşa cum s-a arătat anterior în cuprinsul prezentei decizii, nu orice încălcare a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată.

Pe de altă parte, solicitările recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice sau de achitare a acestuia nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, în condiţiile în care apărarea contestă situaţia de fapt şi ansamblul probator administrat în cauză.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că deşi recurenţii inculpaţi R.C. şi V.S. au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., aceştia nu au invocat şi nici instanţa de recurs nu a constatat vreo nelegalitate în ceea ce priveşte limitele pedepselor aplicate celor doi recurenţi. Situaţia este similară şi în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi R.E. şi M.B.D.

În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., P.M. şi M.B.D., Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu.

Referitor la motivele de recurs ale inculpatului A.G., depuse, de asemenea, cu depăşirea termenului prevăzut de lege, Înalta Curte constată, ca şi în cazul recurentului D.G. că dispoziţiile invocate privind cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen. au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013. Totodată, deşi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6 C. proc. pen. se poate lua în considerare din oficiu, acesta nu este incident în cauză. Cazul de casare invocat a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, instanţa de recurs urmând a analiza hotărârea recurată numai sub aspectul criticilor ce vizează lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era necesară, în timpul judecăţii. Înalta Curte constată că a fost respectat pe timpul judecării cauzei dreptul recurentului la asigurarea apărării prin prezenţa apărătorului acestuia, astfel că nu se impune casarea hotărârilor pe acest aspect. Mai mult, cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6, 9 şi 10 C. proc. pen. au fost invocate formal, recurentul neindicând niciun motiv în justificarea existenţei vreuneia din situaţiile care ar fi condus la casarea hotărârilor prin prisma celor invocate. De asemenea, aşa cum s-a mai arătat şi anterior, cazurile de casare au fost invocate fără a se avea în vedere modificările legislative incidente la momentul soluţionării prezentei cauze.

Pentru aceste motive, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii A.G., B.G., D.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., V.S., R.C., P.M. şi M.B.D.

În baza art. 385⁴ rap. la art. 369 C. proc. pen. va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii M.S.I.A., C.R., D.N. şi C. (fost D.) N.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti şi de inculpaţii A.G., B.G., D.G., D.D., R.E., N.P., D.N., C.R., M.A.J., G.D., D.C., D.V., V.S., R.C., P.M. şi M.B.D. împotriva Deciziei penale nr. 95/A din 26 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpaţii M.S.I.A., R.Co., N.D. şi C. (fost D.) N.

Cheltuielile ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Obligă recurenţii inculpaţi M.S.I.A., R.Co., N.D. şi C. (fost D.) N. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi A.G., B.G., D.G., D.D., N.P., D.N., D.V., V.S., R.C., P.M. şi M.B.D. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi R.E., C.R., M.A.J., G.D. şi D.C. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi C.L., R.M., V.F. şi V.G. în sumă de câte 400 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi P. (fost M.) C. şi R.A., în sumă de câte 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL, AS

← ICCJ. Decizia nr. 245/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 217/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 244/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 244/2014. Penal