ICCJ. Decizia nr. 2480/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2480/2014
Dosar nr. 26838/3/2013
Şedinţa publică din 8 septembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 645 din 21 august 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei prin rechizitoriu, din art. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, în art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul G.F.L. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) din acelaşi cod, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) din acelaşi cod, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului G.F.L., iar în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.F.L. reţinerea şi arestarea preventivă din data de 12 iulie 2013, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 407,28 grame heroină, proba nr. 1a, 195,5 grame heroină, proba nr. 1b, 985,5 grame heroină, proba nr. 2, 6,48 grame heroină, contraproba nr. 1a, 5,13 grame heroină, contraproba nr. 1b şi 5,45 grame heroină, contraproba nr. 2, cantitate ce a fost sigilată cu sigiliul MAI nr. 4179 şi depusă la camera de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO (dovada seria H nr. 0024732 din 26 iulie 2013).
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea cântarului electronic depus la camera de corpuri delicte a IPJ Ilfov - SCJSEO (dovada seria H nr. 0112514 din 25 iulie 2013).
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil cu cartela SIM cu nr. 0760.XXXX, depus la camera de corpuri delicte a IPJ Ilfov - CJSEO, dovada seria J nr. 0112514 din 25 iulie 2013.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 RON, care a fost depusă la D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti cu Chitanţa nr. 7043180 din 25 iulie 2013 şi a fost menţinută măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa din 23 iulie 2013.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul G.F.L. să plătească suma de 5.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 5 iunie 2013, lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Ilfov, s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracţională desfăşurată pe linia traficului de droguri de mare risc de către numitul P.A., zis „L". În procesul-verbal de sesizare din oficiu se menţionează că numitul P.A. locuieşte în Bucureşti, str. I. are o relaţie de concubinaj cu numita „G." şi utilizează în activitatea infracţională telefonul mobil cu număr de apel 0763.XXXX. Ulterior, s-a stabilit că persoana care locuia în Bucureşti, str. I care utiliza telefonul mobil cu nr. de, apel 0763.XXXX este inculpatul G.F.L., zis „L", fratele numitului P.A.
Pentru stabilirea modalităţii de săvârşire a infracţiunilor, identificarea persoanelor implicate în aceste activităţi infracţionale şi pentru valorificarea unor eventuale momente operative, prin Autorizaţiile nr. 642/A.I din 6 iunie 2013, nr. 688/A.I din 14 iunie 2013 şi nr. 717/A.I din 21 iunie 2013, emise de Tribunalul Bucureşti, s-a dispus localizarea, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor telefonice efectuate de inculpat şi învinuiţi.
Prin punerea în aplicare a autorizaţiilor menţionate, dar şi urmare a investigaţiilor efectuate, au rezultat date că, în perioada iunie - iulie 2013, inculpatul G.F.L. s-a ocupat cu vânzarea de heroină.
Din declaraţiile inculpatului G.F.L., coroborate cu declaraţia martorului N.I.M. şi cu procesele-verbale de redare a notelor de interceptare, a rezultat că, în perioada iunie-iulie 2013, inculpatul G.F.L. a vândut heroină la punguţe de 1 - 5 grame, cu preţul de 200 de RON gramul (declaraţia inculpatului G.F.L., declaraţia martorului N.I.M., proces-verbal de recunoaştere, procese-verbale de redare).
Fiind foarte precaut, inculpatul G.F.L. nu ţinea drogurile la locuinţa sa, ci le depozita la locuinţa surorii sale (după tată), martora .A. şi a mamei acesteia din urmă, numita N.M., respectiv la adresa din str. A. (declaraţia inculpatului G.F.L.).
În cursul lunii iunie, în vederea depozitării drogurilor, inculpatul G.F.L. a dus la locuinţa martorei P.A. şi a numitei N.M. o cutie metalică tip seif, spunându-le celor două că în cutie îşi depozitează banii, fără a le arăta ce se află în aceasta (declaraţia inculpatului G.F.L., declaraţia martorei P.A., declaraţia învinuitului P.A.).
La începutul lunii iulie 2013, inculpatul G.F.L. a intrat în posesia unei cantităţi mari de heroină, pe care a transportat-o la locuinţa martorei P.A. din str. A. şi a depozitat-o în cutia metalică pe care o dusese anterior (declaraţia inculpatului G.F.L.).
Din declaraţiile inculpatului G.F.L., a rezultat că acesta vindea drogurile în special în zona Piaţa Gemeni, şos. Ş.M. şi str. B.M. (declaraţia inculpatului G.F.L.).
La data de 11 iulie 2013, inculpatul G.F.L. a fost depistat pe str. B.M., sector 2, în autoturismul VWL cu număr de înmatriculare B-....... şi, cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra acestuia, s-au găsit şi ridicat un telefon mobil având cartela SIM cu număr 0760.XXXX şi suma de 5.000 de RON (proces-verbal de percheziţie domiciliară).
Ulterior, inculpatul a fost condus la adresa din Bucureşti, str. I, unde, în baza autorizaţiei nr. 775 din 10 iulie 2013 emisă de Tribunalul Bucureşti, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare. La această adresă nu au fost găsite bunuri interzise la deţinere sau care să intereseze cauza.
În baza Autorizaţiei nr. 777 din 10 iulie 2013, emisă de Tribunalul Bucureşti, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii domiciliare la adresa din str. A., la locuinţa numitei N.M. şi a martorei P.A., ocazie cu care, într-una dintre camere, sub o canapea, s-a găsit o cutie metalică tip seif încuiată. Pentru deschiderea cutiei, un lucrător de poliţie, împreună cu martorul asistent I.C.E., s-au deplasat la autoturismul în care fusese depistat inculpatul G.F.L. şi s-a procedat la ridicarea cheilor maşinii, de care erau ataşate alte 3 chei care au fost folosite la deschiderea seif-ului. În interiorul cutiei metalice s-au găsit şi au fost ridicate două pachete acoperite succesiv cu bandă adezivă ce conţineau o substanţă solidă de culoare maro şi un cântar electronic (proces-verbal de percheziţie domiciliară, declaraţia martorei P.A., declaraţia martorilor asistenţi I.C.E. şi M.M.).
Fiind întrebat, inculpatul G.F.L. a arătat că suma de 5.000 de RON, găsită asupra sa, provenea în parte din vânzarea de droguri, iar cutia metalică găsită la adresa din str. A. şi bunurile din interior îi aparţineau, numita N.M., martora P.A. şi învinuitul P.A. neştiind ce se află în interior (declaraţia inculpatului G.F.L.).
Din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 709757 din 24 iulie 2013 a rezultat că în cele două pachete ridicate de la adresa din str. A. s-au găsit 413,9 grame substanţă pulverulentă ambalată într-o punguţă (proba 1a), 200,8 grame substanţă pulverulentă ambalată în 5 pacheţele de staniol ce conţineau fiecare câte 10 punguţe (proba 1b) şi 991,1 grame substanţă pulverulentă ambalată într-o punguţă, în total 1605,8 grame substanţă pulverulentă în care s-a pus în evidenţă Heroină (diacetilmorfină), care face parte din Tabelul - Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 (raport de constatare tehnico-ştiinţifică).
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului G.F.L. care, în perioada iunie - iulie 2013, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut droguri de mare risc, respectiv heroină, iar la data de 11 iulie 2013 a fost depistat deţinând, în vederea vânzării, 1605,8 grame de heroină la locuinţa din Bucureşti, str. A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Instanţa de fond a reţinut ca fiind corectă încadrarea juridică cu reţinerea a ambelor alineate ale art. 2 din Legea nr. 143/2000, întrucât în alineatul 1 este descrisă forma tip a infracţiunii.
În sarcina inculpatului G.F.L. au fost reţinute dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Pentru fapta săvârşită, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă, la a cărei stabilire şi individualizare au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. anterior, şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispoziţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 143/2000, care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea dedusă judecăţii, dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, având în vedere recunoaşterea totală pe care inculpatul a făcut-o, precum şi împrejurările reale ale faptei referitoare la cantitatea de droguri de risc şi mare risc deţinută fără drept, în vederea comercializării sau a consumului propriu, precum şi împrejurările reale ale faptei referitoare la cantitatea de droguri de mare risc deţinută fără drept, în vederea comercializării.
De asemenea, în cauză, judecătorul fondului a avut în vedere atât starea de agravare reţinută prin existenţa stării de recidivă postexecutorii la care s-a făcut referire mai sus, cât şi circumstanţele atenuante judiciare redate de vârsta inculpatului, faptul că este consumator de droguri, este neşcolarizat şi nu are un loc de muncă.
Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, dat fiind cuantumul pedepsei spre care s-a orientat instanţa, gravitatea faptelor comise, existenţa stării de recidivă, s-a apreciat că singura modalitate legală de executare este aceea în regim de detenţie.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 407,28 grame heroină, proba nr. 1a, 195,5 grame heroină, proba nr. 1b, 985, 5 grame heroină, proba nr. 2, 6,48 grame heroină, contraproba nr. 1a, 5,13 grame heroină, contraproba nr. 1b şi 5,45 grame heroină, contraproba nr. 2, cantitate ce a fost sigilată cu sigiliul MAI nr. 4179 şi depusă la camera de corpuri delicte a IGPR - DCJSEO (dovada seria H nr. 0024732 din 26 iulie 2013).
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea cântarului electronic depus la camera de corpuri delicte a IPJ Ilfov - SCJSEO (dovada seria H nr. 0112514 din 25 iulie 2013).
În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. anterior, s-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil cu cartela SIM cu nr. 0760.XXXX şi depus la camera de corpuri delicte a IPJ Ilfov - CJSEO, dovada seria J nr. 0112514 din 25 iulie 2013 întrucât, prin natura lui, acest obiect nu poate fi folosit la executarea acţiunii ce formează latura obiectivă a infracţiunii.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.000 RON, care a fost depusă la D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti cu chitanţa nr. 7043180 din 25 iulie 2013 şi s-a menţinut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanţa din 23 iulie 2013, având în vedere că din probele reţinute la dosarul cauzei, dar şi din recunoaşterea inculpatului rezultă că această sumă a fost dobândită prin realizarea activităţii infracţionale ce face obiectul cauzei.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul G.F.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat sentinţa fondului pentru omisiunea confiscării ambalajelor ridicate de la inculpat, ce conţineau urme de drog, omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice, precum şi pentru greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate.
Apelantul inculpat, prin apărător, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, apreciind că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante şi, ca o consecinţă, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului stabilit de prima instanţă.
Prin Decizia penală nr. 309 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
A fost desfiinţată, în parte, Sentinţa penală nr. 645 din 21 august 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul G.F.L. şi, în rejudecare:
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii şi a cant./buc. de ambalaje cu urme de drog, confiscate de la inculpat cu Procesul-verbal de la fila X şi fila Y - dosar de urmărire penală.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) din acelaşi cod şi art. 3201 C. proc. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, prin majorarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală atacată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr. 645 din 21 august 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
A fost respins apelul inculpatului G.F.L., ca nefondat.
În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 12 iulie 2013 la zi.
A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 1/4 din onorariul avocat oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei, reprezintă onorariul avocat oficiu a cărui delegaţie a încetat la momentul angajării avocatului ales de inculpat.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor invocate de apelanţi, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 teza finală C. proc. pen. anterior, instanţa de apel a constatat că apelul Ministerului Public este fondat şi l-a admis, în condiţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, iar cel promovat de inculpatul G.F.L. este nefondat, fiind respins, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, în considerarea următoarelor argumente:
Dând sens dispoziţiilor art. 3 C. proc. pen. anterior, pentru aflarea adevărului, judecătorul fondului a reţinut - în mod corect - vinovăţia inculpatului din speţa dedusă judecăţii, cu privire la săvârşirea infracţiunii, astfel cum a fost condamnat, prin schimbarea încadrării juridice.
Instanţa de apel a constatat că, în cauză, situaţia de fapt este concordantă cu faptele şi împrejurările ce rezultă din probele testimoniale şi materiale administrate şi apreciate în conformitate cu dispoziţiile art. 62, art. 63 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
În acest sens, s-au avut în vedere probele administrate la urmărirea penală, astfel cum inculpatul şi le-a însuşit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de Ministerul Public, instanţa de apel a constatat următoarele:
Din cuprinsul procesului-verbal de primire a probelor din data de 11 iulie 2013, aflat dosarul de urmărire penală, rezultă că au fost predate către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor mai multe cantităţi de substanţă, după cum urmează: proba 1a, reprezentată de o punguţă din material plastic de culoare crem cu verde, în interiorul căreia se află o substanţă purverulentă de culoare bej având masa brută de 668,2 g şi masa netă de 413,9 g; proba 1b, reprezentată de cinci pacheţele din staniol care conţin fiecare câte 10 punguţe din material plastic de culoare crem, în interiorul cărora se află o substanţă purverulentă de culoare bej având masa netă de 200,8 g; proba 2, reprezentată de o pungă din material plastic de culoare crem învelită la exterior cu o bandă scoth transparent care conţine o punguţă din material plastic de culoare crem cu verde, în interiorul căreia se află o substanţă purverulentă de culoare bej având masa brută de 1.025,0 g şi masa netă de 991,1.
Din cuprinsul Procesului-verbal din data de 25 iulie 2013 a dosarului de urmărire penală, rezultă cantităţile de droguri rămase în urma procesului de laborator, fiind evidenţiate distinct ambalajele probelor nr. 1a, 1b şi 2, având masa brută de 86,75 g.
S-a constatat că, deşi instanţa de fond a dispus confiscarea tuturor cantităţilor de droguri rămase în urma analizelor de laborator, în mod greşit a omis să dispună şi confiscarea ambalajelor ce poartă urmă de drog, în cantitate de 86,75 g.
S-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, era necesar ca instanţa să dispună prelevarea de probe biologice de la inculpat, acesta fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută în Anexa la Legea nr. 76/2008 (în cazul unor condamnări pentru faptele enumerate în anexă instanţele dispun prelevarea de probe biologice).
În ceea ce priveşte motivul de netemeinicie, instanţa de apel a constatat că Tribunalul, prin sentinţa atacată în speţă, a dispus pentru inculpatul G.F.L. aplicarea unei pedepse la a cărei stabilire şi individualizare au fost avute în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. anterior, şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior, care presupune o reducere a limitelor de pedeapsă cu 1/3, dată fiind poziţia de recunoaştere necondiţionată, la dispoziţiile legii speciale care statuează limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea dedusă judecăţii, la împrejurările concrete în care faptele au fost comise.
Instanţa de apel a constatat că, într-adevăr, pedeapsa aplicată inculpatului nu este corect individualizată întrucât instanţa de fond nu a avut în vedere aspecte ce ţin de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, ci a reţinut doar aspectul favorabil al recunoaşterii necondiţionate şi al aplicării procedurii simplificate, căreia i-a dat eficienţă maximă, stabilind o pedeapsă aproape egală cu minimul special prevăzut de lege.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. Prin actul de inculpare, au fost reţinute în sarcina inculpatului mai multe acte materiale, săvârşite în perioada iunie - iulie 2013, timp în care inculpatul a vândut diferite cantităţi de droguri, iar în data de 11 iulie 2013 a fost depistat deţinând cantităţi de heroină, în locuinţa sa, în vederea comercializării, aşa încât se impunea ca - la stabilirea cuantumului pedepsei - să se aibă în vedere, pe lângă modalitatea continuată de săvârşire a faptei, şi cantităţile mari de droguri ce au fost traficate sau deţinute în vederea traficării.
În data de 11 iulie 2013, în urma percheziţiei domiciliare efectuate în imobilul unde locuia inculpatul G.F.L., a fost ridicată cantitatea de 1.605,8 grame heroină.
Totodată, s-a reţinut că era necesar să se raporteze cuantumul pedepsei aplicate inculpatului şi la starea de recidivă în care se află acesta, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. anterior, inculpatul dând dovadă de perseverenţă infracţională repetată, fiind condamnat în mai multe rânduri şi prezentând un potenţial criminogen ridicat.
De altfel, s-a apreciat că circumstanţele personale reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatului nu fac altceva decât să sublinieze potenţialul criminogen al acestuia, fiind în realitate adevărate circumstanţe agravante.
S-a mai reţinut că Tribunalul a ţinut cont de vârsta fragedă a inculpatului, fără să observe însă că aceasta nu l-a împiedicat să aibă o mare experienţă infracţională şi, de asemenea, că este consumator de droguri, este neşcolarizat şi nu are un loc de muncă, situaţii care nu fac altceva decât să confirme cele mai sus reţinute, în sensul că există un risc foarte ridicat de reluare a activităţii infracţionale şi numai o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat ar putea contribui la procesul de reeducare a inculpatului.
Drept consecinţă, s-a constatat că apelul inculpatului este nefondat.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.F.L., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. A solicitat casarea deciziei şi a sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi, în rejudecare, stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de noul C. pen., dar şi de incidenţa dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 întrucât, din înscrisul depus la dosar, rezultă că denunţul său a condus la prinderea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane.
De asemenea, a susţinut că reducerea pedepsei se impune şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.
Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat şi ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Prealabil, înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, cauza constată că este fondată calea de atac promovată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Examinând recursul declarat de inculpat din perspectiva prevederilor legale anterior menţionate, Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.O. nr. 372 din 20 mai 2014 (prin care s-a constatat că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile) şi realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speţă, legea nouă.
Infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 era pedepsită (anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal) cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa complementară putea fi aplicată, conform Codului penal anterior, pe o durată de la 1 la 10 ani.
Legea nouă prevede pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Raportat la limitele de pedeapsă minime şi maxime prevăzute pentru infracţiunea de trafic de droguri, reţinută în sarcina inculpatului şi recunoscută de către acesta, la care se adaugă necesitatea reducerii corespunzătoare a pedepsei prin prisma dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este legea nouă.
De asemenea, durata maximă a pedepsei complementare a fost redusă, prin intrarea în vigoare a noului C. pen., la 5 ani.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.F.L. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 645 din 21 august 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cuantumul pedepsei şi, rejudecând cauza în aceste limite:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, art. 5 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 8 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În temeiul art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. anterior, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 12 iulie 2013 la 8 septembrie 2014.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul G.F.L. împotriva Deciziei penale nr. 309 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 645 din 21 august 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi cuantumul pedepsei şi, rejudecând cauza în aceste limite:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) din acelaşi cod, art. 5 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 8 ani şi 6 luni închisoare, la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive de la 12 iulie 2013 la 8 septembrie 2014.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 187/2014. SECŢIA PENALĂ | ICCJ. Decizia nr. 2482/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori... → |
|---|
