ICCJ. Decizia nr. 251/2014. SECŢIA PENALĂ

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 251/2014

Dosar nr. 1717.1/112/2009

Şedinţa publică din 24 ianuarie 2014

Asupra recursurilor declarate de inculpaţii C.E. şi M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din data de 18 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 57 din 04 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 1717.1/112/2009, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. M.A.M., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), şi 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. "a)", art. 76 lit. "a)", art. 53 pct. 2 lit. "a)" şi art. 64 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II - a, lit. "b)" şi "c)" C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1579 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 2836/190/2009, s-a descontopit pedeapsa rezultantă şi repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an şi 2 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an şi 2 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru participaţie improprie la uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen.;

- 1 an şi 1 lună închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.;

- 1 an şi 2 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 291 C. pen;

- înlătură sporul de pedeapsă de 4 luni închisoare aplicat.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. "a)" C. pen., s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1579/2010 a Judecătoriei Bistriţa au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni cu fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 34 lit. "b)" C. pen. s-a dispus contopirea tuturor acestor pedepse de 1 an închisoare (5 pedepse); 1 an şi 1 lună închisoare (1 pedeapsă); 1 an şi 2 luni închisoare (3 pedepse) şi 6 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit. "b)" şi "c)" C. pen., sporită cu 6 luni închisoare, astfel încât în final, inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II-a lit. "b)" şi "c)" C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit. "b)" şi "c)" C. pen.

2. C.E., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. "a)", art. 76 lit. "a)", art. 53 pct. 2 lit. "a)" şi art. 64 C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit "a)" teza a II-a, lit. "b)" şi "c)" C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1475/2 decembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în Dosarul nr. 11385/190/2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. "a)" C. pen., s-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărârea anterior menţionată a fost comisă în condiţiile concursului real de infracţiuni cu fapta dedusă judecăţii în prezenta cauză astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 34 lit. "b)" C. pen., dispune contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a)" teza a II-a, lit. "b)" şi "c)" C. pen.

S-a făcut aplic, art. 71 şi 64 lit. "a)" teza a II-a lit. "b)" şi "c)" C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ. s-a dispus obligarea solidară a inculpaţilor la plata despăgubirilor civile către părţile civile, astfel;

- SC I.L.I. SA Bucureşti - 340.161 lei;

- SC C.E.I.L. SA Bucureşti (fostă F.L. SA) - 220.731,15 lei;

- M.F.G.I. SA Cluj-Napoca - 351.084 lei;

- V.L.R.I. SA Bucureşti - 54.124,77 lei

Au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 1.000 lei pentru faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul M.A.M. a deţinut calitatea de asociat şi administrator al SC T.P. SRL Bistriţa, de la înfiinţarea acesteia (noiembrie 1994) şi până în luna iunie 2007 când, prin Sentinţa comercială nr. 277 din 1 iunie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei. Iniţial, societatea comercială în cauză avea ca principal obiect de activitate fabricarea şi comercializarea produselor zaharoase însă, în cursul anului 2005 la obiectul principal de activitate au fost adăugate şi construcţii de clădiri şi lucrări de geniu, precum şi alte activităţi în domeniul construcţiilor.

În cursul anului 2002 inculpatul M.A.M. a preluat, prin cesiune, de la foştii asociaţi SC F.I. SRL, modificare ce a fost operată la Oficiul registrul comerţului Bistriţa-Năsăud la data de 15 aprilie 2002 la solicitarea inculpatului, ocazie cu care s-a înregistrat şi schimbarea sediului social al firmei la domiciliul acestuia.

La data de 11 februarie 2004 inculpatul C.E. a fost cooptat în această societate comercială în calitate de administrator şi asociat pentru ca, la data de 7 februarie 2005 cei doi inculpaţi să cesioneze părţile sociale către M.P. - soţia inculpatului M.A.M. - aceasta devenind asociat unic şi administrator al SC F.I. SRL Bistriţa (adresa din 23 ianuarie 2009 a Oficiului Registrului Comerţului Bistriţa-Năsăud).

Inculpatul C.E. a fost angajat al SC T.P. SRL Bistriţa în calitate de contabil-şef şi respectiv director economic, în perioada mai 2000 - mai 2007.

Pe de altă parte, inculpatul C.E. a deţinut şi calitatea de asociat unic al SC C.G. SRL Bistriţa, de la înfiinţare - iunie 2003 - până la cesionarea părţilor sociale (noiembrie 2007), societatea având ca obiect principal de activitate comerţul cu ridicata, nespecializat de produse alimentare, băuturi şi tutun.

Începând cu anul 2003 cei doi inculpaţi au căutat să identifice modalităţile posibile de finanţare a activităţii SC T.P. SRL Bistriţa. Cunoscând condiţiile în care societăţile de leasing acordă finanţare pentru utilaje noi, inculpaţii au convenit să procedeze la încheierea unor contracte de leasing având ca obiect achiziţionarea unor utilaje de producţie pretins noi ( care în realitate însă erau de producţie veche şi se aflau deja în patrimoniul firmei), utilaje furnizate aparent de SC C.G. SRL Bistriţa, achitate pretinsului furnizor de firma de leasing şi recepţionate de utilizatorul SC T.P. SRL Bistriţa.

În realizarea intenţiei lor, cei doi inculpaţi au contactat societăţile de leasing financiar ce vor fi indicate în cele ce urmează, prezentându-se administrator şi respectiv contabil şef/director economic al SC T.P. SRL Bistriţa, solicitând finanţare în sistem leasing pentru achiziţionarea unor utilaje noi de la furnizorul SC C.G. SRL.

Inculpaţii au indus în eroare societăţile de leasing cu privire la provenienţa utilajelor în cauză şi la vechimea acestora dar şi cu privire la reprezentantul furnizorului SC C.G. SRL.

În concret, inculpaţii au ascuns calitatea de administrator al SC C.G. SRL a inculpatului C.E. - acesta fiind prezentat doar în calitatea sa de contabil-şef/director economic al SC T.P. SRL - prezentând ca administrator al furnizorului o persoană fictivă, cu numele de D.M.

Ulterior perfectării contractelor de leasing societăţile de leasing virau în contul "furnizorului" SC C.G. SRL contravaloarea utilajelor contractate, devenind proprietare ale acestora, SC T.P. SRL dobândind calitatea de utilizator al utilajelor.

După încasarea contravalorii utilajelor în cauză, inculpatul C.E. vira din contul SC C.G. SRL în contul SC T.P. SRL cea mai mare parte a banilor încasaţi cu titlu de preţ, dovedindu-se, odată în plus, că operaţiunile de leasing financiar aveau drept scop real creditarea "utilizatorului" SC T.P. SRL şi nu achiziţia de utilaje.

În urma încheierii contractelor de leasing utilizatorul avea obligaţia de a achita ratele lunare, ceea ce a şi făcut la început, o perioadă de timp. Cum însă activitatea de construcţii în care se lansase începând cu anul 2005 nu a adus veniturile scontate, SC T.P. SRL a înregistrat restanţe la plata ratelor, iar în anul 2007 s-a declanşat procedura insolvenţei iar în final, cea a falimentului.

În procedura insolvenţei s-a procedat la inventarierea patrimoniului debitoarei SC T.P. SRL şi la expertizarea utilajelor ce se aflau în patrimoniul acesteia, ocazie cu care s-a constatat că utilajele în cauză erau vechi, cu ani de fabricaţie 1985 - 1990 (şi nu 2004 - 2005, cum fuseseră prezentate societăţilor de leasing), având durata de viaţă depăşită, marea lor majoritate nefiind funcţionale deoarece erau descompletate.

SC C.G. SRL nu a desfăşurat o reală activitate comercială, aspect reflectat de împrejurarea că cea mai mare parte a facturilor emise de aceasta vizează furnizarea de utilaje ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate de SC T.P. SRL iar alte câteva facturi privesc operaţiuni nereale, acestea făcând obiectul unui alt dosar de cercetare penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, dar şi de situaţia rulajului conturilor acestei societăţi comerciale care nu relevă efectuarea unor tranzacţii comerciale.

Prin hotărârea de condamnare s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 81 şi 82 C. pen.

Această hotărâre a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, la data de 20 decembrie 2010.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal ambii inculpaţi, criticând soluţia primei instanţe ca nefiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului său, inculpatul C.E. a învederat faptul că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, întrucât din actele de la dosar a rezultat existenta unor raporturi comerciale reale şi nu fictive, iar bunurile ce au făcut obiectul contractelor au intrat efectiv în folosinţa societăţii comerciale, neexistând nicio probă că inculpatul ar fi încercat în vreun fel inducerea în eroare a părţilor vătămate.

În motivarea apelului său, inculpatul M.A.M. a arătat la rândul său că, în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, acesta fiind de bună-credinţă la încheierea contractelor de leasing şi neurmărind inducerea în eroare a părţilor vătămate. Mai mult decât atât, în perioada 2004 - 2006, firma inculpatului era într-o creştere economică ceea ce l-a determinat pe acesta să încerce o retehnologizare şi achiziţionare a unor utilaje specifice activităţii desfăşurate de către acesta. Ce este important de reţinut este faptul că la încheierea fiecărui contract de leasing reprezentanţii firmei de leasing s-au deplasat la faţa locului şi au efectuat toate verificările necesare iar ratele de leasing au fost plătite cu regularitate până în cursul anului 2007, când societatea acestuia a intrat în faliment, ceea ce a determinat în fapt încetarea plăţilor, dar utilajele se aflau în continuare în stare de funcţionare, nefiind reale susţinerile referitoare la faptul că acestea ar fi fost deteriorate aduse la stadiul de fier vechi.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corectă, conformă realităţii, bazată pe un probatoriu vast, legal administrat.

Astfel, coroborând probele administrate atât în faza de urmărire penală cât şi nemijlocit de către instanţa de fond, Curtea a constatat pe deplin dovedită vinovăţia celor doi inculpaţi care, în perioada 2003 - 2005 în baza unei înţelegeri prealabile au indus în eroare reprezentanţii a patru societăţi de leasing (inculpatul C. în calitatea sa de administrator a SC C.G. SRL Bistriţa), ascunzând calitatea de administrator a acestui inculpat prin indicarea unor nume fictive ca având această funcţie şi emiţând în fals facturi "proforma" şi facturi fiscale, acte ce au stat la baza întocmirii contractelor de leasing cu firma SC T.P. SRL Bistriţa (firmă administrată de inculpatul M.) şi care atestau nereal că utilajele ce făceau obiectul contractului erau noi, având în consecinţă preţuri supraevaluate, cauzând astfel un prejudiciu estimat la 966.100,92 lei.

Pe de altă parte, în sarcina inculpatului M. s-a reţinut că, în înţelegere cu inculpatul C. a indus în eroare societăţile de leasing prin prezentarea intenţiei sale de a achiziţiona în sistem de leasing utilaje de producţie deşi în realitate urmărea doar să obţină o formă de creditare a firmei sale. În vederea obţinerii sumei amintite, acesta a prezentat facturi proforma nereale şi a încheiat contracte de leasing, fără ca în realitate operaţiunea de livrare să aibă loc, cu consecinţa producerii prejudiciului patrimonial arătat.

Cu privire la primul motiv de apel invocat de ambii apelanţi referitor la faptul că acele contracte de leasing au fost încheiate cu bună-credinţă şi au fost puse în executare, s-a apreciat că în mod corect instanţa de fond a constatat fictivitatea operaţiunilor de furnizare a utilajelor şi intenţiile reale ale celor doi inculpaţi.

Coroborând probele administrate în cauză s-a constatat că, fictivitatea operaţiunilor de furnizare a utilajelor în discuţie de către SC C.G. SRL, utilaje ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate între utilizatorul SC T.P. SRL şi societăţile de leasing financiar este relevată şi de rulajele conturilor deţinute de SC C.G. SRL la Banca T. Bistriţa şi B - G.S.G. SA Bistriţa, coroborate cu cele ale SC T.P. SRL deţinute la E.B. (actuala L.B.) Bistriţa şi la B. G.S.G. SA Bistriţa şi ale SC F.I. SRL, care relevă virarea sumelor de bani încasate de "furnizorul" SC C.G. SRL de la societăţile de leasing pentru utilaje, în contul SC T.P. SRL; de împrejurarea că utilajele pretins achiziţionate în sistem leasing existau în patrimoniul firmei aparţinând inculpatului M.A.M.; de lipsa corespondenţei între utilajele ce au făcut obiectul contractelor de leasing şi cele identificate cu ocazia inventarierii activelor SC T.P. SRL efectuată de lichidatorul judiciar după deschiderea procedurii insolvenţei.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, s-a reţinut că instanţa de fond a ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social extrem de ridicat al faptelor comise ce se reflectă din modul şi mijloacele de acţiune, în înţelegerea prealabilă în baza căreia au acţionat cei doi inculpaţi, în urmarea gravă produsă, persoanele inculpaţilor, faptul că inculpatul C. s-a sustras de la cercetarea judecătorească iar conduita inculpatului M. a fost parţial nesinceră.

Prin Decizia penală nr. 75/A din 18 aprilie 2013 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins apelurile inculpaţilor, hotărâre ce a fost atacată de către inculpaţii C.E. şi M.A.M., solicitându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1), (2) C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prioritar se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 având în vedere data pronunţării deciziei recurate respectiv 18 aprilie 2013, ulterioară intrării în vigoare a legii mai sus amintită.

Inculpatul C.E. a motivat recursul înăuntrul termenului prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., iar cu privire la inculpatul M.A.M. se constată că acesta nu a depus motive de recurs, în termen.

Sancţiunea nerespectării termenului de 5 zile menţionat expres de legiuitor pentru motivarea recursului este prevăzută în art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. constă în luarea în considerarea de către instanţa de recurs numai a cazurilor de recurs care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) se iau în considerarea din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului reglementat că a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Criticile formulate trebuie analizate din perspectiva cazului de casare expres invocate de apărători şi anume art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen.

Invocările de către recurenţi a nevinovăţiei cu privire la comiterea infracţiunilor de înşelăciune nu constituie o critică care poate fi încadrată în cazurile de casare invocate.

Examinarea cauzei din perspectiva acestui caz de casare de către Înalta Curte nu se mai poate face decât cu privire la chestiuni de drept şi nu la chestiuni de fapt.

Modificarea situaţiei de fapt în recurs nu mai este posibilă decât ca urmare a constatării unor nelegalităţi care ar putea influenţa valabilitatea mijloacelor de probă şi care ar determina înlăturarea acestora şi reevaluarea elementelor faptice.

În speţă, aceste aspecte nu au fost invocate şi nici nu pot fi constatate.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, desfăşurarea judecăţii a avut loc cu respectarea dispoziţiilor procedurale, atât la instanţa de fond cât şi instanţa de apel, aspecte evidenţiate de întregul material probator şi de analiza apărărilor inculpaţilor şi a probelor administrate.

În concluzie se constată că stabilirea situaţiei de fapt s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., iar instanţa de recurs nu este îndrituită să procedeze la o nouă apreciere a materialului probator, aşa încât trebuie să aibă în vedere această situaţie de fapt pe care nu o poate schimba.

Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul M.A.M. se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate proceda la examinarea lor nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele prev. de art. 385¹⁰ alin. (1), (2) C. proc. pen. care condiţionează analiza respectivelor critici de motivarea în scris a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În final, constatând că motivele de recurs nu se încadrează nici în celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile inculpaţilor C.E. şi M.A.M. ca fiind nefondate şi îi va obliga pe aceştia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.E. şi M.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 75/A din data de 18 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2482/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori...		ICCJ. Decizia nr. 2517/2014. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2480/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2482/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Violul (art.197 C.p.), actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2517/2014. SECŢIA PENALĂ. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2518/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), traficul de droguri (Legea 14 ICCJ. Decizia nr. 254/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs