ICCJ. Decizia nr. 2482/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Violul (art.197 C.p.), actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2482/2014

Dosar nr. 3741/89/2012

Şedinţa publică din 8 septembrie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 146 din 27 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului R.C. prin Rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 din 19 iunie 2012 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui, din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

A fost condamnat inculpatul R.C., la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 din acelaşi cod (parte vătămată P.G.L.).

În baza art. 83 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate acordat inculpatului R.C. în privinţa pedepsei de 1 (un) an de închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, prin Sentinţa penală nr. 86 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă la data de 8 aprilie 2008, prin neapelare, pedeapsă care a fost cumulată cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului R.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

II. A fost condamnat inculpatul C.A., la următoarele pedepse:

• 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod (parte vătămată I.N.);

• 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior (parte vătămată I.N.).

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului C.A. în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului C.A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

III. A fost condamnat inculpatul C.D., la următoarele pedepse:

• 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 80 din acelaşi cod (parte vătămată I.N.);

• 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 din acelaşi cod (parte vătămată I.N.).

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul C.D. a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu fapta din 28 februarie 2010 pentru care C.D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) din acelaşi cod, prin Sentinţa penală nr. 384 din 7 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Huşi, rămasă definitivă la data de 3 martie 2011, prin Decizia penală nr. 221 din 3 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, prin care s-a respins recursul promovat de C.D., ca nefondat.

În baza art. 36 alin. (1) cu referire la art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, aplicate inculpatului C.D. în prezenta cauză, cu pedeapsa de 1 (un) an închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 384 din 7 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Huşi, în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare perioada executată de la 19 august 2011 la 10 aprilie 2012, inclusiv.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului C.D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, coroborate cu art. 998 şi urm. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată în procesul penal de partea vătămată I.N., prin reprezentant legal.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.A. şi C.D. să îi achite acesteia suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată P.G.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpatul R.C. suma de 2.000 RON.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 raportat la art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpaţii C.A. şi C.D. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, să fie informaţi fiecare dintre inculpaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic. în baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul R.C. la plata sumei de 1.275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 150 RON reprezentând onorariu pentru apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată P.L.G., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii C.A. şi C.D. la plata sumei de 1.650 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 1.050 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.A. şi C.D., precum şi pentru partea vătămată I.N., va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 din 19 iunie 2012 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B.V., pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi a infracţiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I din acelaşi cod, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. 3272/89/2012, la data de 25 iunie 2012.

Totodată, prin acelaşi rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor R.C. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior şi complicitate la trafic de minori, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior şi complicitate la trafic de minori, prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 37 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod.

Prin Sentinţa penală nr. 166 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui, s-a dispus:

• în baza art. 38 C. proc. pen. anterior, disjungerea cauzei, atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul celei civile, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii R.C., C.A. şi C.D., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 al Biroului Teritorial Vaslui al D.I.I.C.O.T.

• condamnarea inculpatului B.V. pentru:

- săvârşirea a două infracţiuni de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, la pedepsele de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată P.G.L. şi 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată I.N.;

- săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I din acelaşi cod, la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului Bălan Vasile în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 83 C. pen. anterior, a fost revocată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 153 din 4 mai 2010 a Judecătoriei Huşi, pedeapsă care a fost cumulată cu cea stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul Bălan Vasile să execute pedeapsa de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

Pe durata executării pedepsei, i-a fost interzisă inculpatului B.V. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului B.V., iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a fost dedusă din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 15 mai 2012 la zi.

A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea vătămată I.N. prin reprezentant legal I.Ş., domiciliaţi în comuna Lunca Banului, judeţul Vaslui şi a fost obligat inculpatul B.V. să îi achite acesteia suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a luat act că partea vătămată P.G.L., prin reprezentant legal P.A., domiciliaţi în sat Oţetoaia, comuna Lunca Banului, judeţul Vaslui, nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.650 RON, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu asiguraţi părţilor vătămate P.G.L. şi I.N., precum şi inculpatului B.V. la urmărirea penală şi la judecată, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În esenţă, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că:

- inculpatul R.C., împreună cu B.V., a transportat şi exploatat sexual, prin constrângere, pe minora P.L.G., să obţinând astfel venituri;

- inculpatul C.A. a întreţinut relaţii intime cu minora I.N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienţi care să întreţină relaţii intime cu aceasta, deşi avea cunoştinţă că este exploatată sexual de către inculpatul B.V.;

- inculpatul C.D. a întreţinut relaţii intime cu minora I.N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienţi care să întreţină relaţii intime cu aceasta şi a pus la dispoziţie imobilul unde minora urma să aibă acte sexuale cu clienţii, deşi avea cunoştinţă că este exploatată sexual de către inculpatul B.V.

În faza cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică din data de 11 aprilie 2013, în condiţiile art. 324 C. proc. pen. anterior raportat la art. 70 - 73 din acelaşi cod, instanţa a procedat la audierea inculpatului C.A., declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, conform art. 326¹ C. proc. pen. anterior.

La termenul de judecată din 13 iunie 2013, inculpatul R.C., prezent personal în faţa instanţei de judecată, a uzat de dreptul de a nu da declaraţie în faţa instanţei învestită cu soluţionarea cauzei.

Inculpatul C.D. nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, deşi în privinţa acestuia au fost emise mandate de aducere.

Din cuprinsul mandatului de aducere emis pentru termenul de judecată din 9 ianuarie 2013, a rezultat că inculpatul C.D. nu a mai revenit pe raza localităţii de domiciliu, după executarea unei pedepse privative de libertate şi nu se cunoaşte locul în care se află.

Din cuprinsul mandatelor de aducere emise pentru termenele de judecată din 11 aprilie 2013 şi 16 mai 2013, a rezultat că inculpatul C.D. este plecat de pe raza localităţii de domiciliu de aproximativ 3 ani, nu se cunoaşte locul în care se află şi nici când va reveni pe raza localităţii de domiciliu.

Părţile-vătămate P.L.G. şi I.N. nu s-au prezentat în faţa instanţei de fond.

La termenul de judecată din 21 februarie 2013, reprezentantul Ministerului Public a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii T.Gh., B.F.E., V.I.A., S.D., P.D., P.A.M., P.G., G.N., P.M., B.M.A. şi I.B., indicaţi în citativul actului de sesizare a instanţei, probă la care au achiesat inculpaţii şi părţile civile, prin apărători.

Instanţa, deliberând în condiţiile art. 67 C. proc. pen. anterior, a încuviinţat proba testimonială cu toţi martorii solicitaţi, apreciind-o pertinentă, utilă şi concludentă soluţionării cauzei.

Inculpaţii C.A., R.C. şi C.D. nu au solicitat administrarea altor probe pe parcursul derulării procesului penal.

În şedinţele publice din 11 aprilie 2013, 11 mai 2013 şi 13 iunie 2013, conform dispoziţiilor art. 319, art. 327 şi art. 328 C. proc. pen. anterior, instanţa a procedat la audierea martorilor V.I.A., S.D., P.A.M., G.N., P.M.D., I.B., B.M.A., T.Gh. şi P.G., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, conform art. 326¹ C. proc. pen. anterior.

În şedinţa publică din 11 aprilie 2013, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cu punerea în discuţie contradictorie a părţilor, instanţa a constatat imposibilitatea audierii martorilor B.F.E. şi P.D., având în vedere că, în cuprinsul proceselor-verbale privind mandatele de aducere emise pe numele martorilor, se consemnează, în cazul martorului B., că este plecat de mai mult timp în Spania, necunoscându-se adresa la care locuieşte, iar în cazul martorului P.D., că este plecat în Germania, necunoscându-se, de asemenea, adresa la care locuieşte.

În conformitate cu dispoziţiile art. 330 C. proc. pen. anterior, la solicitarea instanţei, la dosarul cauzei au fost depuse fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor R.C., C.D. şi C.A.

S-au comunicat, totodată, Sentinţa penală nr. 384 din 7 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Huşi, Sentinţa penală nr. 86 din 17 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Huşi, Sentinţa penală nr. 613 din 29 septembrie 2006 pronunţată de Judecătoria Huşi, toate cu referate ale Biroului de executări penale din cadrul instanţei respective.

Analizând probele administrate, precum şi actele şi lucrările dosarului, Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:

I. în luna septembrie a anului 2010, P.L.G., în vârstă de 17 ani, a plecat de la domiciliul său din sat Oţetoaia, comuna Lunca Banului, judeţul Vaslui, în municipiul Bucureşti, pentru a se întâlni cu un tânăr pe nume D., cu care luase legătura doar telefonic.

Minora locuia împreună cu tatăl său şi cei doi fraţi şi a plecat de la domiciliu fără ştirea membrilor familiei. Când a ajuns în municipiul Bucureşti, minora P.L.G. s-a întâlnit cu D., neidentificat până în prezent, în locuinţa căruia a rămas o noapte. A doua zi, întrucât victima dorea să plece de la tânărul pe care-l cunoscuse, l-a contactat telefonic pe martorul N.A., pe care-l cunoştea, acesta fiind de loc din sat/comuna Lunca Banului, judeţul Vaslui.

Minora avea cunoştinţă despre faptul că martorul se afla în Bucureşti, unde lucra şi l-a contactat cu scopul de a-i da o sumă de bani pentru a putea să se reîntoarcă la domiciliu. Martorul şi victima au stabilit ca aceasta din urmă să se deplaseze cu un taxi, în apropierea locului unde lucra martorul, pentru ca apoi să stabilească modalitatea în care urma să ajungă la domiciliu.

Martorul N.A. l-a trimis pe numitul P.L. să o preia pe minoră.

P.L. s-a deplasat la locul indicat de către martor, însoţit fiind de către B.V., R.C. şi C.A. Aceştia au transportat-o pe P.L.G. în camera unde locuia cu chirie B.V., însă, anterior, au întreţinut relaţii intime cu minora într-o baracă unde locuiau C.A. şi P.L.

Victima P.L.G. a fost cazată în camera ocupată de către B.V. şi închiriată acestuia de către martorul T.Gh. În perioada de două săptămâni cât victima P.L.G. a locuit la B.V., acesta din urmă, împreună cu inculpatul R.C., o transportau pe minoră în fiecare seară în barăcile ocupate de către muncitorii care lucrau pe şantierele din apropierea municipiul Bucureşti şi o obligau să practice prostituţia în folosul lor.

Atât B.V., cât şi R.C., o transportau pe victimă în barăcile unde locuiau muncitorii şi căutau clienţi cu care aceasta să întreţină relaţii intime contra unor sume de bani. Au fost identificaţi martorii P.M.D., B.M.A., I.B., care au relatat că B.V. şi R.C. erau cei care o transportau pe victimă în locurile unde aceasta trebuia să întreţină relaţii intime cu ei, iar sumele de bani erau date celor doi.

După trecerea celor două săptămâni în care victima a fost obligată să întreţină relaţii intime cu diferiţi clienţi găsiţi de către B.V. şi R.C., B.V. a vândut-o pe P.L.G., contra sumei de 1.000 RON, unei persoane din municipiul Bucureşti, cunoscută sub pseudonimul „M." şi care era cunoscută că avea preocupări în domeniul proxenetismului.

Deoarece victima fusese dată dispărută de la domiciliu de către tatăl său, aceasta a reuşit să plece de la „M." şi să se reîntoarcă la domiciliu, moment în care a formulat şi o sesizare la organele de poliţie cu privire la faptul că B.V. şi R.C. au obligat-o să practice prostituţia în municipiul Bucureşti.

II. În luna decembrie 2010, B.V. s-a reîntors la domiciliul din sat şi comuna Lunca Banului, judeţul Vaslui şi a cunoscut-o pe victima I.N., în vârstă de 14 ani.

Victima I.N. locuia împreună cu sora sa, I.M., în vârstă de 17 ani, la locuinţa bunicii sale pe nume F.I., fiind elevă în clasa a VII-a la Şcoala de Artă şi Meserii din comună. Victima locuia împreună cu bunica, deoarece ambii părinţi erau consumatori de băuturi alcoolice, nu aveau locuri de muncă şi singurul venit al familiei era alocaţia de stat pentru minori.

Între inculpatul B.V. şi victima I.N. a început o relaţie de prietenie. În luna decembrie 2010, inculpatul B.V. a început să o constrângă pe minoră să întreţină relaţii intime cu diferiţi bărbaţi, care pentru serviciile sexuale plăteau sume cuprinse între 10 şi 20 RON.

Activitatea infracţională a continuat şi la sfârşitul lunii ianuarie 2011, I.N. fiind obligată să întreţină relaţii intime cu mai mulţi prieteni ai lui B.V., identificaţi ca fiind B.F.E., V.I.A., S.D., L.M., T.F., P.D., P.A.M., P.G., G.N.

Întrucât victima refuza de multe ori să întreţină relaţii intime cu persoanele pe care i le aducea B.V., dar şi cu acesta, B.V. îi aplica lovituri cu mijloace contondente, dar şi cu pumnii, era supusă unor umilinţe de faţă cu alte persoane, în sensul că era obligată să execute flotări sau genuflexiuni în pielea goală.

Pentru a întreţine relaţii intime cu clienţii, victima a fost transportată în diferite locaţii, şi anume la locuinţele lui C.D. şi P.L., dar şi într-o casă părăsită.

Astfel, în ziua de 27 decembrie 2010, victima I.N. a fost transportată de către B.V. în locuinţa sa şi a fost obligată să întreţină relaţii intime cu fratele acestuia, B.M. şi cu numitul P.L. Victima a reuşit să scape de la locuinţă spre dimineaţă, când a profitat de faptul că B.V. a adormit. Ulterior acestei zile, inculpatul B.V. a contactat-o în repetate rânduri pe victimă şi, profitând de inocenţa ei, i-a promis că nu se va mai purta violent cu ea şi că nu o va mai obliga să întreţină relaţii intime cu prietenii săi.

În pofida acestor promisiuni, în ziua de 20 ianuarie 2011, B.V. s-a întâlnit în satul Oţetoaia, comuna Lunca Banului, cu martorii V.I.A., B.F.E. şi T.F. şi le-a propus să întreţină relaţii intime cu I.N. contra unei sume de câte 20 de RON fiecare. Le-a spus celor trei martori să meargă la locuinţa victimei şi să îi spună acesteia să-i însoţească pentru a întreţine relaţii intime cu ei şi să precizeze în acelaşi timp că sunt trimişi de către el personal. Martorii au procedat întocmai spuselor inculpatului, au luat-o pe victima I.N. şi au condus-o într-un imobil părăsit unde au întreţinut cu aceasta relaţii intime.

În ziua de 30 ianuarie 2011, la indicaţia lui B.V., inculpatul C.A. a transportat-o pe victima I.N. în satul Oţetoaia, comuna Lunca Banului, la domiciliul inculpatului C.D. Aici, minora a întreţinut relaţii intime cu P.D., C.A., P.G. şi C.D.

Martorul P.G. a fost cel care a transportat-o cu autoturismul său la locuinţa lui C.D., arătând că inculpatul C.A. a fost cel care l-a contactat pentru a o transporta pe minoră din satul Lunca Banului, în satul Oţetoaia şi că acesta avea cunoştinţă despre faptul că minora întreţinea relaţii intime cu diferiţi clienţi, sub supravegherea lui B.V.

P.G. a transportat-o pe victimă şi pe C.A. la locuinţa inculpatului C.D. din satul Oţetoaia, după care a mers şi el în acelaşi imobil şi a întreţinut relaţii intime cu victima. Martorul i-a dat inculpatului C.A. suma de 20 RON. În casa inculpatului C.D. se mai aflau P.L. şi P.D., care, de asemenea, au întreţinut relaţii intime cu victima.

În aceeaşi seară, martorul a fost sunat din nou de către inculpatul C.A. şi, la solicitarea acestuia, i-a transportat pe el şi pe victimă din satul Oţetoaia, în satul Lunca Banului.

Inculpatul C.D. şi-a pus imobilul la dispoziţie, deşi avea cunoştinţă despre faptul că I.N. are vârsta de 14 ani şi că era obligată să întreţină relaţii intime contra unor sume de bani sau produse, de către B.V. Totodată, martorii l-au indicat pe inculpatul C.D. ca fiind persoana care le spunea preţul pentru un raport sexual pe care urmau să-l aibă cu victima şi căuta şi clienţi.

Activitatea infracţională a inculpaţilor a continuat şi în zilele de 7 şi 8 februarie 2011, când victima I.N. a fost transportată de către B.V. în acelaşi imobil aparţinând inculpatului C.D.

Inculpatul C.D. a fost cel care i-a contactat pe martorii S.D. şi P.A., cărora le-a comunicat că, la locuinţa sa, va veni B.V. însoţit de I.N. şi acolo pot întreţine relaţii intime cu tânăra, contra sumei de 20 RON fiecare.

În seara zilei de 7 februarie 2011, victima a fost obligată de către B.V. să întreţină relaţii intime cu C.D., S.D., P.A., dar şi cu P.L. şi C.A. Tânăra a fost lovită de faţă cu toţi cei prezenţi.

În noaptea de 7/8 februarie 2011, victima a fost transportată de la locuinţa lui C.D. la locuinţa numitului P.L., unde, de asemenea, a fost supusă unor constrângeri fizice pentru a întreţine relaţii intime cu cei prezenţi. Victima I.N. a fost lovită cu biciul, arsă cu chibritul, pentru a se supune cerinţelor lui B.V. Martorii au relatat că victima era speriată şi nu era lăsată să meargă acasă.

Victima a fost examinată din punct de vedere medical şi s-a constatat că prezenta leziuni produse prin lovire cu şi de obiecte contondente, posibil lovire activă cu palmele şi corpuri dure de tipul unui bici.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 C. proc. pen. anterior, care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului", precum şi dispoziţiile art. 75 din acelaşi cod, conform cărora "declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză".

Tribunalul a coroborat:

- declaraţiile părţilor vătămate P.L.G. şi I.N.;

- aspectele reliefate de procesul-verbal de confruntare dintre R.C. şi B.V.;

- raportul de evaluare psihologică privind părţile vătămate P.L.G. şi I.N.;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 30/ED din 10 februarie 2011 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui privind leziunile traumatice prezentate de către I.N.;

- declaraţiile martorilor P.M.D., I.B., B.M.A., T.Gh., B.F.E., V.I.A., S.D., L.M., P.D., P.A.M., P.G., G.N.;

- procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere după fotografie şi planşe fotografice;

- procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere după fotografie şi planşe fotografice;

- procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise de către Tribunalul Vaslui;

- procesul-verbal de conducere în teren şi planşe fotografice privind aspectele fixate cu ocazia conducerii în teren efectuate în data de 22 martie 2011 de către numita P.L.G.;

- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice privind aspectele fixate şi urmele ridicate cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului în data de 9 februarie 2011;

- procesul-verbal cu actele premergătoare efectuate în cauză.

Inculpatul R.C. nu a recunoscut faptele comise, susţinând că minora P.L.G. a avut relaţii intime cu muncitorii care lucrau pe şantier, însă nu a cunoscut dacă aceştia au plătit inculpatului B.V.. în faţa instanţei de judecată, inculpatul a uzat de dreptul de a nu da declaraţie.

Susţinerile sale au fost infirmate, însă, de probatoriul administrat în cauză.

Partea vătămată P.L.G. a precizat că, în municipiul Bucureşti, a fost cazată în locuinţa unei persoane pe nume Gh., într-o cameră ocupată de B.V., R.C. locuind într-o altă cameră, împreună cu prietena acestuia. A stat în camera respectivă pe o perioadă de 3 săptămâni, fiind supravegheată de B. şi R., iar când aceştia nu erau la domiciliu, era încuiată în cameră.

R.C. aducea clienţi cu maşina, iar B.V. o obliga să întreţină relaţii sexuale, în schimbul cărora cei doi primeau sume de bani pe care le împărţeau. Erau şi situaţii când era transportată cu maşina la barăcile din apropiere, unde se aflau muncitori, fiind obligată să întreţină relaţii intime cu aceştia.

Partea vătămată a mai arătat că nu a primit nicio sumă de bani de la B.V. sau R.C., iar dacă refuza să meargă la clienţi sau să întreţină relaţii cu aceştia, era bătută de B.V. Nu putea să îi spună nimic prietenei lui R.C., întrucât şi aceasta era bătută de inculpatul R.

Din raportul de evaluare psihologică întocmit de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Vaslui a rezultat, în privinţa părţii vătămate, că din punct de vedere psiho-afectiv, se observă instabilitate, sentimente de neputinţă reprimate, accese de ruşine, care întăresc şi susţin cele relatate de tânără.

Martorul P.M.D. a precizat că, în toamna anului 2010, lucra în municipiul Bucureşti împreună cu I.B., C.Ş. şi B.A. B.V. şi R.C., pe care îi cunoaşte, fiind consăteni, au venit în camera în care locuiau şi i-au întrebat dacă doresc a întreţine relaţii sexuale contra cost cu P.L.G., preţul stabilit fiind de 100 RON de persoană, fata fiind adusă de cei doi în jurul orelor 21:00 şi luată a doua zi dimineaţa, în jurul orelor 7:00. A arătat martorul că atât el, cât şi I.B., C.Ş. şi B.A. au întreţinut relaţii sexuale cu P.L.G., iar banii au fost daţi, ulterior, ambilor inculpaţi.

Martorul a mai arătat că P.L.G. a mai fost adusă de două ori de cei doi inculpaţi, împrejurări în care au fost întreţinute relaţii sexuale contra sumei de 100 RON de persoană. A mai subliniat că fata a fost adusă cu maşina de către B.V. şi R.C. (care era la volan), sumele de bani aferente fiind plătite celor doi.

P.M.D. a indicat şi că, după începerea anchetei, a fost contactat de către R.C., care i-a solicitat să declare că banii au fost daţi doar lui B.V.

Martorul I.B. a precizat că, într-o seară, fiind rechemat la Bucureşti şi ajungând în camera în care locuia, a observat alături de prietenii săi - P.M., C.Ş. şi B.A. - o fată, despre care ulterior a aflat că se numeşte P.L.G. I s-a spus că dacă doreşte să întreţină relaţii sexuale cu ea trebuie să plătească suma de 100 RON lui R.C. şi B.V., banii fiind însă plătiţi ulterior, după salariu.

Martorul a mai arătat că P.L.G. a mai fost adusă de două ori de B. şi R., el întreţinând relaţii sexuale cu fata doar în una dintre aceste împrejurări, contra sumei de 100 RON. A mai subliniat că banii au fost daţi lui R. şi B.

Martorul B.M.A. a arătat că, în municipiul Bucureşti, a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu P.L.G., fata fiind adusă de B.V. şi de R.C., care erau contactaţi fie de el, fie de către P.M.

A precizat că, în afară de el, au mai întreţinut relaţii sexuale cu P.L.G. şi P.M., C.Ş. şi I.B., iar banii erau daţi lui B. şi R.

În faza de urmărire penală, martorul a declarat şi că a auzit de la băieţii care lucrau în Bucureşti că B.V. şi R.C. au vândut-o pe P.L.G. unor proxeneţi din Gara de Nord.

Instanţa a înlăturat ca nesincere susţinerile martorului T.Gh. că P.L.G. pleca însoţită doar de către B.V., nu şi de R.C., aceste susţineri fiind în vădită contradicţie cu restul materialului probatoriu, astfel cum a fost analizat.

Inculpatul C.A. a recunoscut parţial fapta comisă. în declaraţia olografă, a arătat că a întreţinut relaţii intime cu minora I.N., dar nu a participat la derularea întregii activităţi infracţionale desfăşurate de B.V. pe motiv că a plecat de la domiciliul inculpatului C.D.

În faţa instanţei de judecată, C.A. a precizat că I.N. a fost adusă la domiciliul lui C.D. de către B.V., căruia i-a plătit 20 de RON pentru a întreţine relaţiile sexuale cu partea vătămată, fără a cunoaşte vârsta acesteia. A mai precizat că nu ştia că B.V. obişnuieşte să o ofere pe I.N. prietenilor săi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contra cost.

A arătat şi că relaţiile sexuale au fost întreţinute la domiciliul lui C.D., de faţă fiind şi C.D., B.V., G.N., S.D., N.F.

Inculpatul a învederat că a întreţinut relaţii intime de două ori cu I.N. În a doua împrejurare, a luat victima din Lunca Banului, împreună cu B.V. şi P.G. (care a condus autovehiculul cu care s-au deplasat) şi au mers, de asemenea, la locuinţa lui C.D.

A mai precizat că, anterior, nu o întâlnise niciodată pe I.N., nu i-a spus lui P.G. că trebuie să plătească suma de 20 RON pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta, că nu a luat bani de la P.G. şi nici nu a plecat de la locuinţa lui C.D. însoţit de partea vătămată I.N.

Inculpatul C.D., în faza de urmărire penală, nu a recunoscut faptele comise, în sensul că a declarat că inculpatul B.V. a venit la locuinţa sa, împreună cu minora I.N., dar că, fiind într-o stare avansată de ebrietate, nu are cunoştinţă despre ceea ce s-a întâmplat. Cu privire la vârsta tinerei însoţită de către B.V., a declarat că: „.. B.V. zis L., împreună cu o fată mică de statură, copilă după faţă, bănuiesc că este minoră ..".

A arătat că, în seara respectivă, la locuinţa lui au mai venit S.D., P.I., P.A., G.N.

A mai precizat că, în seara zilei de 8 februarie 2011, la locuinţa sa au venit din nou B.V. şi I.N., dar şi C.L. şi C.A. A arătat că au consumat băuturi alcoolice şi au jucat cărţi până în jurul orelor 24.

Inculpatul C.D. nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată şi nu a fost audiat.

Susţinerile inculpaţilor au fost infirmate, însă, de probatoriul administrat în cauză, care dovedeşte săvârşirea infracţiunilor pentru care C.A. şi C.D. au fost trimişi în judecată.

Fiind audiată în cursul urmării penale, I.N. a arătat că B.V. cunoştea că are vârsta de 14 ani întrucât chiar ea îi spusese, când a fost întrebată asupra acestui aspect.

I.N. a arătat că, în data de 30 ianuarie 2011, a fost dusă la locuinţa lui C.D., unde se aflau şi P.G., P.D., C.A. şi P.L., care au început a consuma băuturi alcoolice.

La un moment dat, B.V. i-a spus să se ducă într-o cameră şi să se dezbrace de haine, iar ea a acceptat, întrucât îi era teamă să nu fie bătută rău. Tinerii au intrat pe rând, întreţinând relaţii sexuale cu partea vătămată. I.N. a arătat că l-a auzit pe B.V. spunând că tinerii urmează a-i da bani pentru că au întreţinut relaţii sexuale cu ea, aceştia afirmând că i-au plătit lui B.V. sume cuprinse între 15 - 20 RON.

A arătat că, în data de 7 februarie 2011, în jurul orelor 20:00, B.V. a aşteptat-o într-un autoturism, în care se afla şi C.A. şi că a fost dusă în satul Oţetoaia, la locuinţa lui C.D., şoferul (P.G.) neintrând în casă. În casă, se aflau patru bărbaţi, din care i-a recunoscut pe C.A. şi C.D., ulterior precizând că în casă se mai aflau P.A., S.D. şi G.N.

B.V. i-a spus să se ducă într-o cameră alăturată şi să se dezbrace, întrucât băieţii vor veni acolo. A venit C.A. să îi solicite întreţinerea de relaţii intime, iar când ea a refuzat, C. i-a spus că îi va relata lui B.V. acest lucru. Fiindu-i frică să nu fie bătută, partea vătămată a acceptat întreţinerea de relaţii intime cu C.A.

A arătat că a întreţinut relaţii sexuale cu toţi bărbaţii prezenţi în locuinţa lui C.D., inclusiv cu acesta, exceptându-l pe B.V. şi că toţi i-au plătit câte 20 RON lui B.V. A subliniat că, în prezenţa ei, C.D. şi B.V. au discutat asupra faptului că relaţiile sexuale se desfăşoară contra cost.

Apoi, a fost dusă la locuinţa lui P.L., unde erau prezenţi acesta şi V.I.A. Au mai mers la locuinţa lui P.L. şi B., C. şi alte două persoane, cu care întreţinuse relaţii sexuale Aici, sub ameninţarea unei bătăi cu biciul, a întreţinut relaţii intime cu P.L., V.I.A. şi alte două persoane, cu care întreţinuse relaţii intime şi la locuinţa lui C.D. (P.D. şi G.N.).

I.N. a arătat că, în timp ce întreţinea relaţii intime, B.V. a lovit-o cu biciul peste spate, apoi a obligat-o să facă flotări, dezbrăcată, lovind-o din nou cu biciul, iar în final a fost lovită cu pumnul în faţă.

În data de 8 februarie 2011, partea vătămată a fost dusă din nou la locuinţa lui C.D., unde a întreţinut relaţii sexuale cu C.D. şi B.V., B.V. obligând-o în acest sens.

Părţii vătămate I.N. i-au fost prezentate mai multe fotografii, indicând, cu acest prilej, că V.I.A. este „B.", B.F.E. este „V.", P.M. este „Mc", B.M. este „Mş", iar persoana necunoscută de la locuinţa lui C.D. din seara de 7 februarie 2011 este P.D.

Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 30/ED din 10 februarie 2011 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui, I.N. prezenta pe suprafaţa corpului leziuni traumatice de tipul tumefierii, excoriaţiilor şi echimozelor, care au putut fi produse prin lovire cu mijloace contondente, cu şi de obiecte contondente, posibil lovire activă cu palmele şi corpuri dure de tipul uni bici. Leziunile pot data din data de 5 - 9 februarie 2011, necesitau 4 - 5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, nu au pus în primejdie viaţa minorei şi nu au produs niciun alt efect prevăzut de art. 182 C. pen. anterior.

Din raportul de evaluare psihologică întocmit de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Vaslui, a rezultat în privinţa părţii vătămate că, din punct de vedere psiho-afectiv, se observă instabilitate, sentimente de neputinţă reprimate, accese de ruşine, care întăresc şi susţin cele relatate de tânără.

Martorul B.F.E., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a arătat că a auzit, în sat, că B.V. a dus-o pe I.N. în satul Oţetoaia, la casa lui C.D., zis „Z." unde aceasta a întreţinut relaţii sexuale cu 8 bărbaţi, printre care P.D., S.D., V.I.A., P.L. A arătat şi că ştie de la aceştia că i-au plătit lui B.V. câte 20 RON pentru întreţinerea de relaţii sexuale cu I.N., iar cei care nu au avut bani au dat vin sau păsări.

Martorul V.I.A., în declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei de judecată, a arătat că, în februarie 2011, în timp ce era împreună cu P.L., a fost chemat de C.D. la locuinţa acestuia, unde se mai aflau P.D., P.G., P.A., G.N.

B.V. le-a spus că pot întreţine relaţii sexuale cu o fată, aflată în locuinţa lui C.D., contra sumei de 20 RON. V. şi P. i-au spus lui B. că nu au bani, dar acesta le-a spus că pot plăti ulterior.

A arătat că a plecat, dar că, în jurul orelor 22, P.L. l-a sunat şi i-a spus că B.V., fata şi alţi câţiva băieţi vin la P.L. acasă. A precizat că s-a dus la P.L., unde a întreţinut relaţii intime cu fata, la fel ca şi P.D., G.N., P.L. şi B.V.

Martorul S.D., în declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei de judecată, a arătat că, în 7 februarie 2011, în timp ce era împreună cu P.A.M. la magazin, a fost chemat de C.D. la locuinţa acestuia. C.D. era singur. Acesta a vorbit la telefon cu B.V., care le-a transmis că pot întreţine relaţii intime cu o fată contra sumei de 10 RON. Ulterior, au venit C.A., P.D., G.N., B.V. şi fata, pe care B. a trimis-o într-o cameră alăturată.

Când B.V. le-a spus că trebuie să plătească pentru a întreţine raporturi intime cu fata, ei au spus că nu au bani, însă C.D. a spus că va plăti pentru S., P. şi PA.

Martorul a arătat că au întreţinut relaţii intime cu fata numiţii C.A., P.A., P.D., el şi G.N. A precizat că fata asculta doar de B.V., fiindu-i probabil frică de acesta. A menţionat şi că, ulterior, el şi P.A. i-au plătit lui C.D. suma de 20 RON.

Martorul L.M., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a arătat că, în 7 februarie 2011, a întreţinut la locuinţa lui C.D. relaţii intime cu I.N., iar întrucât nu avea bani, a adus un răţoi.

Martorul P.D., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a arătat că, în data de 7 februarie 2011, în timp ce era împreună cu S.D., a primit un telefon de la C.D., care le-a spus că la locuinţa sa va veni B.V., împreună cu o fată, cu care se pot întreţine relaţii sexuale contra sumei de 20 RON de persoană, bani care urmau a fi daţi lui B.V. Li s-a alăturat P.A. şi toţi trei au plecat către locuinţa lui C.D., unde nu se mai afla, în afara acestuia, vreo altă persoană.

C.D. le-a spus că le va da el banii necesari, bani care au fost procuraţi de la locuinţa mamei acestuia. Între timp, la locuinţa lui C. au ajuns C.A. şi G.N.

Pentru a-i aduce pe B.V. şi I.N., C.D. a apelat la ajutorul lui P.G., care deţinea autoturismul marca V. cu număr de înmatriculare VS-xxxxx.

La locuinţa lui C.D., au întreţinut relaţii intime cu fata C.A., P.D., P.A., S.D., L.M. (care venise între timp). Au mai venit P.L. şi V.I.A., chemaţi de B.V., care le-a spus că pot întreţine relaţii sexuale contra sumei de 20 RON de persoană.

Martorul a arătat şi că I.N. i-a spus că nu pleacă, întrucât, dacă face acest lucru, B.V. o va lovi.

P.D. a precizat şi că au mers ulterior la locuinţa lui P.L., unde au întreţinut relaţii intime cu fata P.L., V.I.A., G.N. şi B.V. A mai arătat că I.N. a fost lovită de B.V. cu biciul peste spate, apoi acesta a obligat-o să facă flotări, dezbrăcată, lovind-o din nou cu biciul.

Martorul P.A.M., în declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei de judecată, a arătat că, la începutul lunii februarie 2011, în timp ce era împreună cu S.D., S.D. a primit un telefon de la C.D. Au mers la locuinţa acestuia, unde ulterior au venit B.V. şi I.N., care a fost trimisă într-o cameră alăturată. B.V. le-a spus că pot întreţine relaţii intime cu fata, iar C.D. le-a spus că, pentru aceasta, trebuie să achite suma de 10 RON. Când i-au spus că nu au bani, C. le-a răspuns că îi va împrumuta şi că va da el banii lui B.

Între timp, au venit şi P.L., V.I.A., C.A. şi G.N., cu toţii fiind de fată când s-a discutat că relaţiile intime sunt contra cost.

Au întreţinut relaţii intime cu fata atât el, cât şi C.A., P.D., S.D. şi G.N. A precizat că a observat că fetei îi era teamă de B.V., ascultând doar de acesta şi că, după aproximativ o săptămână, împreună cu S.D., i-au restituit lui C.D. suma de 20 RON, pe care acesta o plătise lui B.V.

Martorul P.G., în declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei de judecată, a arătat că, în seara de 30 ianuarie 2011, a fost sunat de inculpatul C.A., care i-a pus că B.V. are o fată, cu care se pot întreţine relaţii sexuale. S-a întâlnit cu inculpatul în centrul satului Oţetoaia şi, cu autoturismul său marca V. cu număr de înmatriculare VS-xxxxx, au plecat spre Lunca Banului.

C.A. i-a spus că fata este a lui B.V., care i-a dat bani pentru a o aduce în satul Oţetoaia în vederea întreţinerii de relaţii sexuale. Inculpatul i-a precizat că trebuie să plătească suma de 20 RON pentru a întreţine relaţii sexuale cu fata. Au luat fata din Lunca Banului, unde era şi B.V. (care nu i-a însoţit), iar apoi a lăsat-o pe aceasta şi pe C.A. la locuinţa lui C.D., unde ulterior a venit şi el.

La locuinţa lui C.D. se mai aflau C.A., P.D., S.D. şi G.N. După ce C.A. a întreţinut relaţii intime cu fata, a făcut şi el acest lucru, după care a plecat, moment în care C.A. i-a spus că îl va suna pentru a îl duce în Lunca Banului, ceea ce a şi făcut în jurul orelor 1 - 2 noaptea, fata fiind lăsată în staţia de autobuz, de unde şi fusese luată.

A precizat şi că, pentru faptul că a întreţinut relaţii intime, a lăsat suma de 20 RON pe o masă.

În seara de 7 februarie 2011, B.V. i-a solicitat din nou să-i ia pe el şi I.N. din Lunca Banului şi să îi ducă în satul Oţetoaia, pentru ca fata să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani, martorul fiind ulterior plătit cu suma de 20 RON. A arătat că, între timp, a fost sunat şi de C.D., cu aceeaşi solicitare, împreună plecând către Lunca Banului.

În jurul orelor 5 dimineaţa, i-a luat pe B.V. şi pe I.N. de la locuinţa lui P.L. şi i-a lăsat în satul Lunca Banului, în staţia de autobuz.

Martorul G.N., în declaraţia dată în faza de urmărire penală şi menţinută în faţa instanţei de judecată, a arătat că, în data de 7 februarie 2011, se afla la un bar cu mai multe persoane, printre care P.A., S.D., P.L., C.A., precum şi alte persoane.

La un moment dat, S.D. şi P.A. au plecat la locuinţa lui C.D., iar el a rămas cu C.A. S-au întâlnit cu D.C., care le-a spus că B.V. va aduce o fată cu care se pot întreţine relaţii intime contra cost. C.D. le-a spus şi că îi va împrumuta cu bani, dacă ei nu au. C.D. a plecat cu P.G., cu maşina acestuia din urmă, iar când s-au întors, cu ei erau şi B.V. şi I.N.

În casa lui C.D., mai erau C.A., S.D., P.A., ulterior venind şi V.I.A. şi P.L. I.N. a fost trimisă de B.V. într-o cameră alăturată, iar cei rămaşi au discutat cu B.V. despre preţul care trebuie plătit pentru întreţinerea de relaţii intime cu partea vătămată, fiind stabilit un preţ de 10 RON de persoană. C.D. a avansat suma de 60 RON lui B.V.

Au întreţinut relaţii intime cu partea vătămată C.A., S.D., P.A., P.D., P.L., L.M. şi el.

Ulterior, s-au deplasat la locuinţa lui P.L., împreună cu acesta, B.V., I.N., V.I.A. şi P.D. Aici, au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată B.V., P.L., el, P.D. şi V.l.A.

I.N. a fost lovită cu pumnii, picioarele şi biciul de B.V.

În data de 8 februarie 2011, martorul a arătat că a fost sunat de C.A., care l-a întrebat dacă nu doreşte să meargă din nou la C.D., întrucât B.V. o va aduce din nou pe I.N. Deşi i-a spus că nu are bani, C.A. i-a solicitat să meargă. La locuinţa lui C.D., după ce a cumpărat vin şi ţigări, a lăsat bani şi a stabilit să fie sunat când va veni B.V. împreună cu I.N.

În jurul orelor 21, el a fost sunat de C.A., care i-a solicitat să meargă la locuinţa lui C.D., unde, la un moment dat, C.D. şi B.V. au dus-o pe I.N. într-o altă cameră.

Martorul a mai precizat că, în urmă cu câteva zile faţă de aceste evenimente, a fost sunat de C.A., care i-a spus că a vorbit cu B.V., acesta relatându-i că are o fată cu care se pot întreţine relaţii sexuale contra cost. C.A. a spus că poate lua fata respectivă de la B.V., banii urmând a fi daţi ulterior.

A fost de acord, iar C.A. a mers cu maşina lui P.G., I.N. fiind adusă la locuinţa lui C.D., unde au întreţinut relaţii sexuale cu fata el, C.D., P.D., C.A. şi P.G., pentru suma de 10 RON şi un pachet de ţigări.

Banii urmau să ajungă la B.V., care a obligat-o pe I.N. să meargă cu inculpatul C.A., în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu persoanele anterior menţionate.

În faţa instanţei de judecată, martorul a declarat că nu îşi aminteşte dacă a fost sau nu contactat de C.A. în vederea întreţinerii de relaţii intime cu I.N., după ce, în prealabil, afirmase, fiind audiat de instanţă, o dată că nu a fost contactat de inculpat, iar de două ori că a fost contactat de către inculpat în acest sens.

Instanţa de fond a dat eficientă declaraţiei din faza de urmărire penală, având în vedere că este situată la un moment mai apropiat de momentul săvârşirii faptelor de către inculpaţi.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului R.C. care, în toamna anului 2010, împreună cu B.V., a transportat şi exploatat sexual, prin constrângere, pe minora P.L.G., obţinând astfel venituri, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului R.C., a rezultat că a mai fost condamnat anterior la pedeapsa de 1 (un) an de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, prin Sentinţa penală nr. 86 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă la data de 8 aprilie 2008, prin neapelare.

În privinţa acestei pedepse, în conformitate cu dispoziţiile art. 81 coroborat cu art. 82 C. pen. anterior, prin sentinţa penală sus-indicată s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior.

Faţă de data săvârşirii faptelor din prezenta cauză, a rezultat că fapta a fost comisă în interiorul termenului de încercare anterior amintit, termen de 3 (trei) ani, care a început a curge, conform art. 82 alin. (3) C. pen. anterior, din 8 aprilie 2008, data rămânerii definitive a Sentinţei penale nr. 86 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Huşi.

La acel moment, nu se considera executată pedeapsa anterioară, reţinându-se, aşadar, starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului R.C. prin rechizitoriul nr. 17/D/P/2011 din 19 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui, din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior.

S-a reţinut, totodată, că faptele inculpatului C.A., care a întreţinut relaţii intime cu minora I.N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienţi care să întreţină relaţii intime cu aceasta, deşi avea cunoştinţă că este exploatată sexual de către inculpatul B.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior şi ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

De asemenea, faptele inculpatului C.D., care a întreţinut relaţii intime cu minora I.N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienţi care să întreţină relaţii intime cu aceasta şi a pus la dispoziţie imobilul unde minora urma să aibă acte sexuale cu clienţii, deşi avea cunoştinţă că este exploatată sexual de către inculpatul B.V., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior şi ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului C.D. a rezultat că acesta a mai fost anterior condamnat, de mai multe ori, ultima condamnare definitivă înainte de săvârşirea faptelor din prezenta cauză fiind reprezentată de Sentinţa penală nr. 613 din 29 septembrie 2006 a Judecătoriei Huşi, definitivă în 6 februarie 2007, la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, fiind arestat la data de 1 martie 20007 şi liberat la data de 30 octombrie 2007, având un rest de executat de 130 zile închisoare.

Faptele din prezenta cauză au fost săvârşite după considerarea ca executată a pedepsei anterioare, astfel încât instanţa de fond a reţinut pentru inculpat starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

S-au reţinut, totodată, dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor R.C., C.A. şi C.D., instanţa de fond i-a condamnat la pedepse cu închisoarea.

La alegerea şi individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, şi anume dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele pedepsei prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior (închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi) şi de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi), împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, gradul concret de pericol social, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere lipsa oricărui antecedent penal al inculpatului C.A., precum şi perioada scurtă de timp pe care inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea infracţională, instanţa a reţinut, în favoarea inculpatului C.A., circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior şi, în privinţa fiecăruia dintre cei trei inculpaţi, circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (2) din acelaşi cod.

Pe cale de consecinţă, faţă de reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, instanţa a dat eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. a) şi c) din acelaşi cod, aplicând pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite de către fiecare dintre inculpaţi.

La stabilirea cuantumului pedepselor, Tribunalul a avut în vedere contribuţia concretă a fiecăruia dintre cei trei inculpaţi la săvârşirea faptelor şi calitatea în care fiecare dintre aceştia a acţionat (autor sau complice), atitudinea nesinceră manifestată în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, faptul că inculpatul C.D. s-a sustras atât urmăririi penale, cât şi judecăţii.

Faţă de considerentele anterior expuse, Tribunalul l-a condamnat pe inculpatul R.C. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 din acelaşi cod (parte vătămată P.G.L.).

În baza art. 83 C. pen. anterior, a revocat beneficiul suspendării condiţionate acordat inculpatului R.C. în privinţa pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, prin Sentinţa penală nr. 86 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă la data de 8 aprilie 2008, prin neapelare, pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului R.C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

De asemenea, a fost condamnat inculpatul C.A. la următoarele pedepse:

• 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod (parte vătămată I.N.);

• 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la sort. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior (parte vătămată I.N.).

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului C.A. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

Totodată, a fost condamnat inculpatul C.D. la următoarele pedepse:

• 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 80 din acelaşi cod (parte vătămată I.N.);

• 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 80 din acelaşi cod (parte vătămată I.N.).

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare perioada executată de la 19 august 2011 la 10 aprilie 2012, inclusiv.

Pe durata executării pedepsei, i s-a interzis inculpatului C.D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, în condiţiile art. 71 din acelaşi cod.

Referitor la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior în privinţa celor trei inculpaţi, Tribunalul a arătat că, din motivarea Deciziei nr. 2 din 6 octombrie 2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de apreciere nu este nelimitată. Restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deţinuţilor dintr-un stat parte al Convenţiei, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.

De aceea, este necesară aprecierea instanţei în fiecare caz în parte şi în contradictoriu, astfel încât necesitatea şi proporţionalitatea să poate fi apreciate individual şi în contradictoriu.

În cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, încălcarea dreptului subiectiv ce exprimă conţinutul dreptului la alegeri libere este generată de „Legea britanică din 1983" ce reglementează alegerile, interdicţia de a vota operând ope legis şi faţă de toţi condamnaţii, instanţele britanice nefiind chemate să se pronunţe pentru fiecare caz în parte.

Prin urmare, din decizia instanţei europene rezultă ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Referitor la cauza de faţă, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 36 din Constituţia României, cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până la ziua alegerilor inclusiv şi că nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintali, puşii sub interdicţie şi nici persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale, dispoziţiile constituţionale fiind preluate în Legea electorală.

În cauză, s-a constatat că inculpaţii R.C., C.A. şi C.D. au comis infracţiuni grave, care relevă că nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori sociale deosebit de importante.

Prin urmare, s-a apreciat că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor lor electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei şi, totodată, ca şi pedeapsă complementară aplicată pe o durată de 3 ani - în privinţa inculpatului R., respectiv 2 ani - în privinţa inculpaţilor C. şi C., după executarea pedepsei principale.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii C.A. şi C.D. să îi achite acesteia suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.

Tribunalul a arătat că, deşi prin Sentinţa penală nr. 166/2012 pronunţată de Tribunalul Vaslui s-a dispus obligarea lui B.V. la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către partea vătămată I.N., acest fapt nu împiedică şi obligarea coinculpaţilor C.A. şi C.D. să îi achite acesteia suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a reţinut că obligaţia de plată a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, către I.N., este una solidară, partea vătămată fiind cea care va decide împotriva căruia dintre codebitorii solidari se va îndrepta pentru obţinerea despăgubirilor morale solicitate.

S-a luat act, de asemenea, că partea vătămată P.G.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpatul R.C. suma de 2.000 RON, provenită din exploatarea sexuală a victimei P.L.G.

Împotriva sentinţei penale, au declarat apel inculpaţii R.C. şi C.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apel, inculpatul C.D., prin apărător, a arătat că nu a săvârşit infracţiunea de trafic de minori, la datele de 30 ianuarie 2011, 7 şi 8 februarie 2011, B.V. a venit la domiciliul său însoţit de victima I.N., care era prietena lui B.V. şi, împreună cu alte două persoane, S.D. şi P.I., când au consumat băuturi alcoolice şi jucau cărţi, întâlnindu-se pentru un schimb de cai. De fiecare dată, a adormit şi nu ştie ce s-a petrecut în locuinţa sa. Nu a întreţinut raporturi sexuale cu victima.

A susţinut că nu există probe în cauză care să îl acuze, iar condamnarea sa dispusă prin sentinţa penală este nelegală, solicitând achitarea, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior.

Nu a fost prezent la judecată, a dat declaraţii doar la urmărirea penală şi nu s-au audiat martorii cu privire la faptele inculpatului.

Inculpatul R.C. a arătat, în motivarea apelului, că raportat la faptele sale, care constau în transportarea de câteva ori cu maşina lui a numitului B.V. şi a părţii vătămate P.L.G. la nişte barăci, pe un şantier, fără a cunoaşte ce se va întâmpla ulterior cu partea vătămată şi fără a primi vreo sumă de bani pentru acest serviciu, solicită redozarea pedepsei aplicate, pedeapsă pe care a apreciat-o ca fiind mult prea aspră.

Martora audiată în apel declară că partea vătămată P.L.G. nu a fost obligată să întreţină raporturi sexuale, asupra ei nu s-au exercitat violenţe nici din partea lui R. şi nici a lui B. şi nu a fost reţinută împotriva voinţei sale.

Prin Decizia penală nr. 207 din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.C. şi C.D. împotriva Sentinţei penale nr. 146 din 27 iunie 2013, pronunţată de Tribunalul Vaslui, sentinţă care a fost menţinută.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, au fost obligaţi apelanţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- inculpatul R.C. - 450 RON, din care suma de 200 RON, onorariu apărător din oficiu pentru partea vătămată, va fi suportată iniţial din fondul Ministerului Justiţiei;

- inculpatul C.D. - 750 RON, din care sumele de 300 RON, respectiv 200 RON, reprezentând onorariu pentru apărători oficiu, vor fi suportate iniţial din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a constatat că apelurile inculpaţilor sunt nefondate.

Inculpatul C.D. a fost legal citat şi prin mandat de aducere, dar nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel şi nici a celei de fond, nefiind audiat în faţa instanţelor. Inculpatul s-a sustras de la judecată.

Inculpatul R.C. s-a prezentat în faţa instanţei de apel, a dat declaraţie şi a solicitat audierea martorei G.C.V., care a fost audiată, la termenul de judecată din 5 decembrie 2013, declaraţie ce confirmă apărările inculpatului în sensul că nu a traficat-o pe minora P.L.G., care locuia la aceeaşi adresă cu ei, într-o altă cameră, împreună cu numitul B.V. A mai declarat că este prietena inculpatului R.C. de 7 ani şi de atunci locuiesc împreună, iar inculpatul lucra în construcţii, câştigându-şi existenţa din muncă.

Atât declaraţiile inculpatului, cât şi ale martorei, fiind singulare în contextul probator al cauzei, nu au fost reţinute ca probe în susţinerea prezumţiei de nevinovăţie, probele cauzei dovedind dincolo de orice dubiu faptele şi vinovăţia inculpaţilor R.C. şi C.D. în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi pentru care au fost condamnaţi.

S-a constatat că instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, coroborat cu probele administrate în cursul urmăririi penale, iar faptele şi împrejurările reţinute corespund probelor şi reprezintă adevărul.

Astfel, s-a reţinut că faptele inculpatului R.C. care, în toamna anului 2010, împreună cu B.V., condamnat prin Sentinţa penală nr. 166 din 10 octombrie 2012 a Tribunalului Vaslui pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori şi viol, a transportat şi exploatat sexual, prin constrângere, pe minora P.L.G., obţinând astfel venituri, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a constatat că faptele sunt dovedite prin declaraţiile părţii vătămate minore P.L.G., raportul de evaluare psihologică a părţii vătămate, declaraţiile parţiale de recunoaştere ale inculpatului R.C. constând în recunoaşterea faptului că a transportat pe minoră împreună cu B.V. la diverse barăci ale unor muncitori, pe şantiere la marginea Bucureştiului, declaraţiile martorilor P.M.D., B.M.A., I.B., care au relatat că B.V. şi R.C. erau cei care o transportau pe victimă în locurile unde aceasta trebuia să întreţină relaţii intime cu ei, iar sumele de bani erau date celor doi, după care au vândut-o contra sumei de 1.000 RON unei persoane cunoscute sub numele „M.", cu preocupări în domeniul proxenetismului, de la care partea vătămată a reuşit să plece şi să se reîntoarcă la domiciliu.

Apărarea inculpatului că ar fi lucrat în construcţii, fapt nedovedit cu un contract de muncă sau cu acte din care să rezulte că era retribuit, nu l-a absolvit de săvârşirea infracţiunii reţinute, dovedită cu probe.

S-a apreciat că declaraţia martorei propusă în apărare, G.C.V., este pro causa inculpatului, având în vedere relaţiile existente între cei doi, aceasta negând inclusiv activitatea infracţională parţial recunoscută de inculpat, pentru care acesta din urmă a solicitat reducerea pedepsei, aşa încât nu a fost reţinută ca o probă credibilă, în consolidarea prezumţiei de nevinovăţie a inculpatului.

S-a constatat, de asemenea, că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul R.C., prin sentinţa penală atacată, este just individualizată, în considerarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen. anterior, a scopului şi funcţiilor pedepsei prev. de art. 52 din acelaşi cod, reţinându-se gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de săvârşire, limitele legale de pedeapsă, instanţa de fond reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi starea de recidivă postcondamnatorie, cărora li s-a dat eficienţă prin reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, la un nivel mediu raportat la minimul admis de lege şi prin aplicarea tratamentului sancţionator propriu recidivei prev. de art. 37 lit. a) C. pen. anterior, al cărei prim termen îl constituie o condamnare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei.

Astfel, s-a apreciat că pedeapsa de 6 ani închisoare este just individualizată şi proporţională cu faptele şi persoana inculpatului.

Totodată, s-a reţinut că soluţia de condamnare este legală şi temeinică.

A fost avut în vedere că activitatea infracţională comisă de inculpat reclamă nivelul răspunderii penale aşa cum a fost stabilit de instanţa de fond, neexistând împrejurări invocate care să ducă la reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de instanţa de fond, în continuare inculpatul păstrându-şi conduita procesuală care, în esenţa sa, este de nerecunoaştere a faptelor comise şi dovedite şi care este circumscrisă în mod legal încadrării juridice în infracţiunea de trafic de minori.

Cât priveşte faptele inculpatului C.D. - care a întreţinut relaţii intime cu minora I.N., în vârstă de 14 ani, cunoscând vârsta acesteia, a recrutat clienţi care să întreţină relaţii sexuale cu aceasta şi a pus la dispoziţie imobilul unde minora avea acte sexuale cu clienţi, deşi avea cunoştinţă că este exploatată sexual de inculpatul B.V. -, s-a reţinut că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. anterior şi de complicitate la infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a constatat că faptele au fost comise de inculpat la datele de 30 ianuarie 2011, 7 şi 8 februarie 2011 şi sunt dovedite cu declaraţiile părţii vătămate minore I.N., martorii P.G., P.L., P.D., din declaraţiile acestora rezultând că inculpatul C.D. a întreţinut raporturi sexuale cu minora, că şi-a pus imobilul la dispoziţie, deşi avea cunoştinţă că I.N. are 14 ani şi că era obligată de B.V. să întreţină relaţii sexuale contra unor sume de bani sau produse, inculpatul C.D. le spunea preţul pentru un raport sexual şi că, totodată, acelaşi inculpat i-a contactat pe S.D. şi P.A. că în zilele de 7 şi 8 februarie 2011 va veni B.V. însoţit de I.N. la locuinţa sa şi că pot întreţine relaţii intime cu aceasta contra sumei de 20 RON fiecare. Martorii au fost prezenţi la locuinţa inculpatului C. când victima a fost obligată să întreţină relaţii intime cu C., S., P., P.L. şi C.A. şi când aceasta a fost lovită de faţă cu cei prezenţi. Faptele inculpatului au fost dovedite şi prin declaraţiile inculpatului C.A.

Inculpatul nu s-a prezentat în faţa instanţelor să dea declaraţii, deşi a fost legal citat.

S-a reţinut că faptele şi vinovăţia inculpatului C.D. sunt dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, iar soluţia de condamnare a acestuia pentru infracţiunile reţinute este legală şi temeinică. Declaraţiile sale de nerecunoaştere a faptelor, în faza de urmărire penală, au fost contrazise de probele cauzei. Apărarea în sensul că, la domiciliul său, aveau loc întâlniri şi negocieri cu privire la vinderea unor cai, nu a putut fi reţinută ca fiind validă, în contextul în care nicio probă nu o susţine, preocupările inculpatului neavând legătură cu domeniul, iar prezenţa victimei la astfel de întâlniri nu este justificată raţional.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, s-a constatat că acestea sunt legale şi temeinice, stabilite în considerarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, a scopului şi funcţiilor pedepsei prevăzute de art. 52 din acelaşi cod, stabilite sub minimul special prevăzut de lege, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, instanţa de fond considerând circumscrisă acestei circumstanţe perioada infracţională scurtă.

Totodată, s-a remarcat că au fost aplicate regulile concursului de infracţiuni, reţinându-se, în ce îl priveşte pe acest inculpat, şi infracţiunile pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 384 din 7 decembrie 2010 a Judecătoriei Huşi, definitivă prin Decizia penală nr. 221 din 3 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, care sunt concurente cu infracţiunile deduse judecăţii.

S-a reţinut, aşadar, că nu există temei de achitare a inculpatului, infracţiunile fiind dovedite şi săvârşite de acesta.

Prin urmare, criticile formulate în apel de inculpaţii R.C. şi C.D. fiind nefondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de aceştia împotriva Sentinţei penale nr. 146 din 27 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui, care a fost menţinută.

Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În susţinerea căii de atac, recurentul inculpat a solicitat reaprecierea probelor, din analiza acestora rezultând doar contribuţia sa cu privire la transportul părţii vătămate P.L.G., fără a avea cunoştinţă de activităţile desfăşurate ulterior.

De asemenea, a apreciat că pedeapsa aplicată este prea severă.

Concluziile formulate de apărătorul recurentului inculpat şi de reprezentantul parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, înalta Curte reţine că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior poate fi invocat atunci când se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt contrare legii sau că instanţele au făcut o greşită aplicare a legii.

În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept şi nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanţa de control judiciar are obligaţia de a examina cauza dedusă judecăţii sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Prin hotărâre „contrară legii" se înţelege acea hotărâre prin care instanţa dă o dispoziţie interzisă de lege ori omite să se pronunţe cu privire la o dispoziţie la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situaţii în care instanţa a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior şi are în vedere dispoziţiile legale care privesc infracţiunea, pedeapsa şi răspunderea penală.

Examinând criticile formulate de recurentul inculpat, înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, ci unui alt caz de casare (prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior) care, însă, a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Prin urmare, cum nu au fost încălcate dispoziţii legale privind infracţiunea săvârşită, pedeapsa aplicată şi răspunderea penală, Înalta Curte constată că instanţele anterioare au aplicat în mod corect legea, neputând fi reţinută o greşită aplicare a acesteia.

În ceea ce priveşte critica ce vizează pedeapsa, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 teza I C. proc. pen. anterior au fost abrogate prin Legea nr. 2/2013, astfel încât aceasta excede analizei instanţei de recurs.

Examinând recursul declarat în cauză şi din perspectiva prevederilor art. 5 C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M.O. nr. 372 din 20 mai 2014 (prin care s-a constatat că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile) şi realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speţă, legea veche.

În concret, inculpatul R.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) din C. pen. anterior, reţinându-se în favoarea sa circumstanţe judiciare atenuante. Cum acestea nu se mai regăsesc în noua lege, fiind un beneficiu realizat de inculpat, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special, Înalta Curte constată că, pentru inculpatul R.C., legea veche este mai blândă.

În fine, starea de recidivă nu constituie un element definitoriu în stabilirea legii mai favorabile (starea de recidivă este generată de pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 86 din 17 martie 2008 a Judecătoriei Huşi, rămasă definitivă la data de 8 aprilie 2008, prin neapelare) întrucât revocarea beneficiului suspendării operează în aceleaşi condiţii în ambele legi.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva Deciziei penale nr. 207 din 5 decembrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2480/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de...		ICCJ. Decizia nr. 251/2014. SECŢIA PENALĂ →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2482/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Violul (art.197 C.p.), actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.), traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs