ICCJ. Decizia nr. 2632/2014. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2632/2014

Dosar nr. 7680/30/2011*

Şedinţa publică din 19 septembrie 2014

Asupra recursului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 916/P/2010 din 04 noiembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Curtea de Apel Timişoara, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 07 noiembrie 2011, sub număr unic de dosar 7680/30/2011, au fost trimişi în judecată: inculpatul în stare de arest preventiv M.D. trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., şi inculpaţii aflaţi în stare de libertate: Z.A.S., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; L.A.A. trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Z.C.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 13 octombrie 2010, comisarii Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Timiş au efectuat în localitatea Peciu Nou un control asupra unui mijloc de transport aparţinând SC D.D. SRL Şag ce efectua transport de grâu boabe. În urma controlului s-a stabilit că marfa era livrată de SC A. SRL Ciacova către SC I.L.C. SRL, cu sediul în Ianova, judeţul Timiş, întrucât la momentul respectiv conducătorul auto nu a prezentat contractul de vânzare-cumpărare şi factura emisă de SC A. SRL Ciacova organele de control au luat măsura sancţionării contravenţionale a agentului economic destinatar al mărfii şi confiscarea mărfii transportate.

Extinzând verificările asupra activităţii SC I.L.C. S.R.L., Garda Financiară - Secţia Judeţeană Timiş a întocmit procesul-verbal din 24 martie 2011 prin care a constatat că în perioada 10 noiembrie 2010 - 23 decembrie 2010 societatea verificată, prin administratorul acesteia, inculpatul M.D., „a livrat către SC A.P.R. SRL, cantitatea de 2.724.860 kg cereale (porumb boabe), în valoare de 1.944.205,71 RON din care 376.421,52 RON TVA fără ca pentru aceste cantităţi să fie depistat vreun furnizor legal. Astfel s-a arătat că pentru livrarea către SC A.P.R. SRL a cantităţii de 2.724.860 kg cereale (porumb boabe), SC I.L.C. SRL datorează bugetului public suma de 376.421,52 RON reprezentând TVA colectată şi suma de 250.845,47 RON reprezentând impozit pe profit, neevidenţiat şi neînregistrat în contabilitate, iar inculpatul M.D., în calitate de asociat şi administrator al SC I.L.C. SRL a comis mai multe infracţiuni de evaziune fiscală. Cerealele achiziţionate proveneau de la producători individuali sau producători care nu şi-au declarat recolta realizată şi pentru care SC I.L.C. SRL lanova nu deţinea documente legale de provenienţa. SC I.L.C. SRL a avut comportamentul unei societăţi de tip „fantomă” în sensul că aceasta nu funcţionează la sediul social declarat, nu conduce evidenţa financiar-contabilă, nu evidenţiază veniturile şi obligaţiile fiscale şi nu depune declaraţiile obligatorii şi raportările prevăzute de lege.

Conform celor menţionate în procesul-verbal întocmit de organele de control din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Timiş, din punct de vedere financiar contabil, TVA colectată de la beneficiari, în cazul vânzărilor de mărfuri provenite de la producători persoane fizice (chiar cu documente legale) sau juridice (fără documente legale) trebuia virată la bugetul de stat de SC I.L.C. SRL, ultimul plătitor de TVA pe circuitul consumator-producător. Din datele furnizate de către Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş a rezultat că SC I.L.C. SRL lanova este în funcţiune şi are sediul social declarat în localitatea lanova, judeţul Timiş, stabilit în baza unui contract de comodat încheiat la data de 01 februarie 2008 - tip act permanent. Inculpatul M.D. a preluat părţile sociale şi administrarea acestei societăţi comerciale în luna martie 2009. S-a reţinut că societatea are ca obiect principal de activitate „lucrări de învelitori, şarpante şi terase la construcţii”, dar în fapt administratorul societăţii a desfăşurat activităţi privind comerţul cu cereale.

Din declaraţia inculpatului M.D. s-a reţinut că acesta a preluat firma la sugestia unui cunoscut pe nume A.M. care s-a obligat să se ocupe de evidenţa contabilă şi de depunerea declaraţiilor la A.F.P. Timişoara, fără a se încheia însă o înţelegere scrisă sau un contract în acest sens între cele două părţi. Au fost efectuate cercetări cu privire la numitul A.M., dar acesta nu s-a prezentat la sediul organului de poliţie în vederea audierii. De asemenea, din declaraţia inculpatului M.D. a reieşit că acesta ar fi plecat în Italia.

S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut în timpul cercetărilor săvârşirea infracţiunilor aşa cum sunt descrise în rechizitoriu, precizând însă că nu a beneficiat decât de un comision ce îi revenea în urma revânzării mărfii către beneficiar. Potrivit declaraţiei inculpatului, marfa era încărcată în camioanele beneficiarilor direct din depozitele persoanelor fizice iar SC I.L.C. SRL a eliberat facturi conform cărora le vindea beneficiarilor marfa respectivă. SC I.L.C. SRL nu a avut un depozit autorizat în perioada respectivă, inculpatul motivând că nu ştia că societatea ar fi trebuit să deţină un asemenea depozit în vederea desfăşurării activităţii.

Martorul A.A., reprezentantul SC A.P.R. SRL a declarat că a fost contactat de mai multe ori în cursul anului 2010 de către inculpatul M.D. care îi comunica unde se află marfa, iar el trimitea un şofer sau îl punea pe acesta în legătură cu M., iar apoi marfa era livrată direct, de la locul indicat de M., beneficiarului final al SC A.P.R. SRL.

Organele de control din cadrul Gărzii Financiare - Secţia Judeţeană Arad au efectuat un control asupra activităţii SC A.P.R. SRL, stabilindu-se că SC A.P.R. SRL este prima societate cu aparenţă de cumpărător de bună credinţă şi de societate care, aparent, desfăşoară activitatea cu respectarea dispoziţiilor şi normelor legale în vigoare, societate care, în fapt, face parte dintr-un lanţ de societăţi constituit în vederea fraudării bugetului consolidat, iar prin introducerea principalilor furnizori descrişi în prezentul act în acest circuit al documentelor se ascunde şi/sau disimulează de fapt provenienţa şi circuitul real al mărfurilor, tocmai în scopul inducerii ideii de relaţii comerciale efectuate cu bună credinţă, scopul urmărit fiind obţinerea de rambursări şi deduceri de TVA nelegale. Prejudiciul evaluat, privind întreaga activitate a SC A.P.R. SRL (ce cuprinde şi relaţia comercială cu SC I.L.C. SRL) a fost de 7.502.101 RON.

Cu privire la activitatea de vânzare de cereale desfăşurată de SC I.L.C. SRL au fost efectuate verificări de către comisarii Gărzii Financiare - Secţia Timiş care au stabilit în sarcina inculpatului M.D., în calitate de administrator al societăţii, un prejudiciu adus bugetului general consolidat, în sumă de 656.622,67 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 250.845,47 RON, impozit pe venit în sumă de 31.355,68 RON şi TVA colectat în sumă de 376.421,52 RON.

Constatările Gărzii Financiare - Secţia Timiş au fost însuşite şi de către D.G.F.P. Timiş care se constituie parte civilă în cauză pentru întreg prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul M.D. prin activitatea sa ilegală de vânzare-cumpărare cereale.

În vederea stabilirii întregului prejudiciu cauzat bugetului de stat, consilierii D.G.F.P. Timiş s-au deplasat la sediul societăţii, constatând că, la adresa respectivă, nu funcţionează SC I.L.C. SRL, nefiind găsită nici o persoană. În urma trimiterii prin poştă a unor invitaţii atât la sediul societăţii, cât şi la domiciliul administratorului M.D. din localitatea Cenad, în vederea efectuării inspecţiei fiscale, s-a constatat că nici o persoană nu a dat curs acestor somaţii, aspecte consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 20 iunie 2011.

Pentru a fi stabilit prejudiciul cert cauzat bugetului de stat, în cauză a fost dispusă o expertiza contabilă.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil autorizat conf. univ. dr. B.N. s-a reţinut că, în perioada de referinţă, SC I.L.C. SRL a emis către SC A.P.R. SRL un număr de 85 de facturi fiscale prin care s-a livrat cantitatea de 3.024.690 kg porumb boabe în valoare totală de 1.944.599,37 RON din care TVA în sumă de 376.374,07 RON. Prin factura de stornare din 13 decembrie 2010 în valoare de 650.950,40 RON au fost stornate un număr de 12 facturi fiscale dintre cele menţionate mai sus. Astfel, a rezultat că, în perioada respectivă, SC I.L.C. SRL ar fi trebuit să evidenţieze în contabilitate livrări către SC A.P.R. SRL în valoare totală de 1.293.648,97 RON, dintre care venituri în sumă de 1.043.265,30 RON şi TVA colectată în sumă de 250.383,67 RON, care reprezintă TVA de plată la bugetul statului, datorită faptului ca mărfurile au fost achiziţionate de inculpatul M.D. fără documente justificative, de la producătorii agricoli individuali (persoane fizice), neexistând TVA de dedus. Referitor la impozitul pe profit, expertiza a luat in considerare faptul că societatea a achiziţionat faptic cantitatea de 2.003.690 kg porumb boabe de la diverşi producători individuali, deoarece altfel cantitatea respectivă nu putea fi vândută şi nu ar fi existat nici veniturile în cauză. Din compararea preturilor de vânzare a porumbului practicate de societate cu preturile medii de vânzare ale porumbului pe perioada expertizată practicate de vânzători persoane fizice, a rezultat că întreaga cantitate de porumb boabe a fost vândută la o valoare mai mică decât costul de achiziţie, adică în pierdere. Astfel, s-a considerat că societatea nu a înregistrat profit din livrările de cereale către SC A.P.R. SRL şi prin urmare nu datorează impozit pe profit.

În concluzie, s-a reţinut că expertiza a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat, rezultat din neînregistrarea de către inculpatul M.D. în evidenţa contabilă a SC I.L.C. SRL a veniturilor realizate în perioada noiembrie-decembrie 2010 din vânzarea de cereale către SC A.P.R. SRL, constă doar în TVA şi este în sumă de 250.383,67 RON.

Prin ordonanţa de poprire asigurătorie din data de 25 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în vederea repararea pagubei produse prin infracţiune, poprirea conturilor bancare ale SC I.L.C. SRL.

În cursul urmăririi penale, Tribunalul Timiş a admis solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus prin încheierea nr. 27 din 07 februarie 2011, Dosar nr. 27/I/2011, autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice sau a comunicărilor efectuate de către inculpatul M.D. ş.a. de la şi către postul telefonic cu numărul X pentru perioada 07 februarie 2011 - 08 martie 2011, măsură prelungită ulterior prin încheierea nr. 60 din 07 martie 2011 a Tribunalului Timiş până la data de 06 aprilie 2011.

Din conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate s-a reţinut faptul că inculpatul M.D. era persoana care administra şi în fapt SC I.L.C. SRL, sens în care identifica producătorii agricoli de la care achiziţiona marfa (cerealele), stabilea modalitatea de plată şi ţinea legătura cu beneficiarul (SC A.P.R. SRL) relevante fiind discuţiile telefonice interceptate.

Din ansamblul materialului probator administrat în cauza dedusă cercetărilor s-a reţinut că, în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor de specialitate de către organele de control financiar şi fiscal, inculpatul M.D., în calitate de administrator al SC I.L.C. SRL, a menţinut în actele depuse declararea fictivă cu privire la sediul social la adresa din localitatea Ianova, deşi societatea nu a funcţionat niciodată la această adresă în perioada în care a fost administrată de către inculpat.

S-a constatat astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, respectiv „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”. Mai mult, inculpatul M.D. a recunoscut că nu s-a deplasat niciodată la locaţia respectivă. Cu toate acestea, în momentul preluării acestei societăţi comerciale, inculpatul nu a schimbat sediul la o altă adresă unde să poată desfăşura activitatea comercială şi unde să poată fi găsit de către organul de control, scopul urmărit de inculpat, respectiv împiedicarea unui eventual control, fiind unul evident. Inculpatul nici nu locuia la adresa de domiciliu declarată, locuind în fapt, fără forme legale, la domiciliul concubinei sale din localitatea Pecica, judeţul Arad. Astfel, organele de control nu aveau nici o posibilitate de supraveghere şi control al activităţii SC I.L.C. SRL.

Caracterul fictiv al acestui sediu a fost reţinut din controalele efectuate de organele fiscale, respectiv Garda Financiară - Secţia Timiş şi D.G.F.P. Timiş - Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Juridice 1, la sediul declarat, potrivit procesului-verbal din 20 iunie 2011, organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş s-au deplasat la domiciliul fiscal al societăţii, constatând că societatea nu SC T.N. SRL, SC T.R. SRL, SC T.A. SRL, SC Z.I. SRL, SC A.C.C. SRL, SC A.B.B. SRL, SC A.P.R. SRL, SC B.R.I. SRL, SC C.A. SRL, SC C.A. SRL, SC T.G.C.C. SRL, SC S.H. SRL, următoarele cantităţi de mărfuri: 797.100 kg grâu boabe; 79.399 kg porumb boabe; 133.174 kg rapiţă; 75.060 kg orz (vânzări efectuate până la data de 02 august 2010), în valoare totală de 716.542,42 RON, respectiv 1.621.231,2 kg grâu boabe; 1.650.100 kg porumb boabe; 1.536.952 kg seminţe floarea soarelui; 52.790 kg seminţe rapiţă.

Pe lângă aceste mărfuri, SC S.T. SRL Timişoara a efectuat şi prestări servicii la terţi, în valoare de 79.085 RON. Totalul încasărilor, conform facturilor emise, în perioada martie - decembrie 2010, a fost de 5.815.275 RON, din care 79.085 RON reprezintă prestări servicii la terţi. În total, în perioada martie - decembrie 2010 şi ianuarie - februarie 2011, SC S.T. SRL Timişoara a comercializat 2.418.331,2 kg grâu boabe, 1.729.499 kg porumb boabe, 185.964 kg seminţe rapiţă, 75.060 kg orz şi 1.536.952 kg seminţe floarea soarelui, la care se adăugă prestări servicii in valoare de 79.085 RON. Veniturile totale realizate in perioada martie - decembrie 2010 şi ianuarie - februarie 2011, de către SC S.T. SRL Timişoara, din comerţul cu cereale au fost de 7.213.186,45 RON, din care 1.363.000,63 RON reprezintă taxa pe valoarea adăugată colectată de către SC S.T. SRL Timişoara de la beneficiari şi neachitată la bugetul de stat.

În urma audierii inculpatului Z.A.S. şi a învinuitului Z.C.A. aceştia au recunoscut că s-au ocupat în cadrul SC S.T. SRL, de activitatea de intermediere în vânzarea-cumpărarea de cereale. Practic, activitatea acestora a constat în identificarea persoanelor fizice/producători agricoli care ofereau spre vânzare cereale şi pe care le puneau în legătura cu beneficiarii. Ei întocmeau şi semnau documentele de vânzare pe care apoi i le predau inculpatei L.A.A. care avea cunoştinţă de întreaga activitate desfăşurată. De asemenea, atât inculpatul cât şi învinuitul aveau drept de semnătură în bancă şi efectuau retrageri de numerar din contul bancar al SC S.T. SRL.

Conform documentelor de provenienţă a mărfurilor prezentate de învinuita L.A. cu ocazia controlului efectuat, a rezultat că principalii furnizori de mărfuri ai societăţii au fost: SC C.L. SRL, SC C. SRL, SC A.C. SRL, SC G. SRL, SC A.B.D. SRL, societăţi comerciale cu privire la care s-a constatat, în urma verificărilor efectuate, că nu au avut relaţii comerciale cu SC S.T. SRL. De asemenea, aceste societăţi comerciale, la momentul emiterii documentelor (facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii) erau fie în procedura de insolvenţă, fie în faliment. După cum reiese din materialul de control întocmit de comisarii Gărzii Financiare, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii întocmite de către aceste societăţi furnizore au fost emise cu ajutorul tehnicii informatice, în acelaşi format, de către aceleaşi calculator şi imprimantă, dovadă fiind modelul identic, tipărit în cazul acestor firme, ceea ce pune sub semnul îndoielii realitatea operaţiunilor înscrise pe aceste documente. Aceste documente au fost redactate cu acelaşi program şi cu ajutorul aceloraşi mijloace informatice, acestea conţinând numele programului de editare, în faţa denumirii societăţii furnizoare sau beneficiare.

Programul de editare documente fiscale, aşa cum rezultă din declaraţia învinuitei L.A.A., a fost achiziţionat şi aparţine SC S.T. SRL. De asemenea, din declaraţia susnumitei, dar şi din declaraţiile administratorilor societăţilor comerciale furnizoare, a rezultat că evidenţa contabilă a acestora a fost ţinută tot de către învinuita L.A.A., care, în calitate de contabil, avea asupra sa ştampilele acestor societăţi.

Din analiza raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică din 09 ianuarie 2011 s-a reţinut că „semnăturile de la poziţia Cumpărător din cuprinsul contractelor încheiate între SC G. SRL, SC A.B. SRL şi SC S.T. SRL, precum şi semnătura din cuprinsul mai multor facturi fiscale au fost executate de inculpatul Z.A.S.”. Inculpatul a recunoscut în urma audierii că a semnat aceste acte la solicitarea învinuitei L.A., deşi a realizat că nu reflectau realitatea, respectiv că relaţiile comerciale dintre SC S.T. SRL şi societăţile comerciale respective nu au existat.

Pentru a justifica achiziţiile de la persoane fizice, în valoare de 163.048 RON, administratorul SC S.T. SRL a prezentat borderouri de achiziţie care nu sunt emise în condiţiile prevăzute de prevederile art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 12/2006 şi O.M.F. nr. 1027/2006 şi nu există contracte de vânzare-cumpărare cu furnizorii, încheiate conform prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 12/2006, situaţie în care documentele justificative nu sunt emise în condiţii legale.

În cadrul cercetărilor efectuate în cauză au fost identificate o parte din persoanele fizice (producători agricoli) menţionate în borderourile de achiziţie prezentate la R. Bank drept documente justificative în urma ridicării de numerar din contul SC S.T. SRL şi toate persoanele au declarat că borderourile respective nu au fost semnate de acestea şi nu reflectă realitatea. Astfel, martorii T.P., N.M.F., P.L., P.L., G.G., R.G., K.I., G.N., P.Z., M.T., B.S., B.I., O.I., S.I., C.S., B.D., Ş.Ş. au declarat că nu au semnat borderourile respective şi nu au vândut cereale reprezentanţilor SC S.T. SRL.

Borderourile menţionate anterior au fost întocmite în mod nereal de către inculpatul Z.A.S. şi învinuitul Z.C.A.

SC S.T. SRL a deţinut un depozit autorizat în localitatea Felnac, judeţul Arad, având încheiat un contract cu SC S.H. SRL. Depozitul respectiv nu a fost folosit însă niciodată deoarece cerealele erau încărcate de către beneficiari direct de la producătorii individuali, fără a fi deţinute în fapt de către SC S.T. SRL. Numai documentele de vânzare-cumpărare (facturi, avize de însoţire a mărfii) aveau ca furnizor societatea SC S.T. SRL.

În urma controlului efectuat de către Garda Financiară Timiş s-a stabilit că SC S.T. SRL a prejudiciat bugetul general consolidat cu suma de 2.416.034,07 RON din care 1.363.000,63 RON reprezentând TVA colectat, suma de 936.029,73 RON reprezentând impozit pe profit neevidenţiat şi nevirat la bugetul public şi suma de 117.003,71 RON reprezentând impozit pe venit, neevidenţiat şi nevirat la bugetul de stat. Acest prejudiciu a fost confirmat şi însuşit şi de către D.G.F.P. Timiş care se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.416.034,07 RON.

În vederea stabilirii prejudiciului cert cauzat bugetului de stat în cauză a fost dispusă o expertiză contabilă.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă s-a reţinut că, în perioada de referinţă, respectiv martie 2010 - februarie 2011, SC S.T. SRL a emis către diverşi clienţi un număr de 265 facturi fiscale prin care au fost livrate cereale şi au fost prestate servicii în valoare totală de 9.797.059,94 RON, din care TVA în sumă de 1.884.012,12 RON. Astfel, societatea ar fi trebuit să evidenţieze în contabilitate livrări către diverşi clienţi în valoare totală de 9.797.059,94 RON, din care venituri în sumă de 7.913.047,82 RON şi TVA colectat în sumă de 1.884.012,12 RON care reprezintă TVA de plată la bugetul statului, datorită faptului că, aşa cum rezultă din documentaţia de cercetare penală, mărfurile au fost achiziţionate de inculpatul Z.A.S. şi de învinuitul Z.C.A. fără documente justificative de la producătorii agricoli individuali (persoane fizice), neexistând TVA de dedus.

Referitor la impozitul pe profit, s-a constatat că expertiza a luat in considerare faptul că societatea a achiziţionat faptic cantităţile de cereale, plante tehnice şi oleaginoase de la diverşi producători individuali, deoarece altfel cantitatea respectivă nu putea fi vândută şi nu ar fi existat nici veniturile în cauză. Din compararea preturilor de vânzare a cerealelor, plantelor tehnice şi oleaginoase practicate de societate cu preţurile medii de vânzare ale acestora pe perioada expertizată practicate de vânzători persoane fizice, rezultă că întreaga cantitate de cereale, plante tehnice şi oleaginoase a fost vândută la o valoare mai mica decât costul de achiziţie, adică în pierdere. Astfel, se consideră că societatea nu a înregistrat profit din livrările de cereale, plante tehnice şi oleaginoase către diverşi clienţi şi prin urmare nu datorează impozit pe profit.

Astfel, în opinia expertizei, prejudiciul cauzat bugetului de stat, rezultat din neînregistrarea în evidenţa contabilă a SC S.T. SRL a veniturilor realizate în perioada martie 2010 - februarie 2011, din vânzarea de cereale, plante tehnice şi oleaginoase către diverşi clienţi, constă doar în TVA şi este în sumă de 1.884.012,12 RON.

Conform solicitărilor organelor de cercetare penală, expertul desemnat în cauză în vederea efectuării expertizei contabile, a precizat cuantumul prejudiciului cert cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârşirea infracţiunilor de către fiecare inculpat şi învinuit, respectiv 250.383,67 RON pentru inculpatul M.D., 186.854,10 RON pentru învinuitul Z.C.A. (produs în perioada martie - 17 august 2010) şi 1.697.158,02 RON pentru inculpatul Z.A.S. (produs în perioada 17 august 2010 - februarie 2011).

Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la sediul firmei unde este şi adresa de domiciliu a învinuitei L.A.A., au fost identificate şi ridicate documentele contabile aparţinând SC S.T. SRL, mai multe cotoare de facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii, unele completate, alte în alb, precum şi un laptop şi o unitate de calculator folosite de învinuita L.A.A. pentru evidenţa contabilă a societăţii pe care o administrează, dar şi pentru evidenţa contabilă a celorlalte societăţi comerciale care apar ca furnizori pentru SC S.T. SRL întrucât bunurile ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare (un laptop marca A., o unitate calculator marca D., carcasa neagră, un DVD cu menţiunea „31 mai 2010 arhivă ctb++”, un DVD cu menţiunea „20 mai 2011 după bilanţ 2010” şi un CD cu menţiunea „27 ianuarie 2010”) au folosite de învinuită în realizarea activităţii infracţionale, instanţa urmează să dispună confiscarea acestora în temeiul art. 118 lit. b) C. pen.

În urma audierii martorilor R.C., P.M., P.G. şi A.A. a rezultat că persoana care a reprezentat SC I.L.C. SRL, din cadrul relaţiilor comerciale privind achiziţiile şi vânzările de cereale a fost inculpatul M.D., iar SC S.T. SRL a fost reprezentată de inculpatul Z.A.S. şi de învinuitul Z.C.A. De asemenea, martorii audiaţi în cauză (P.T., C.I. şi S.A.) au declarat că SC C. SRL, SC G. SRL şi SC A.C. SRL, nu au avut relaţii comerciale cu SC S.T. SRL, respectiv nu i-au vândut acestei societăţi cereale, dar învinuita L.A.A., administratoarea SC S.T. SRL, avea acces la actele contabile şi la ştampilele societăţilor respective ţinând pentru o perioadă contabilitatea acestor firme.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că inculpatul Z.A.S. a folosit acelaşi mod de operare, în sensul ca a intermediat vânzarea-cumpărarea de cereale în calitate de reprezentant al SC F.M. SRL Bucureşti. Întrucât în ceea ce priveşte această activitate, cercetările nu sunt finalizate, în cauză s-a dispus disjungerea faţă de Z.A.S. în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscala prev. şi ped. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În cursul urmăririi penale, Tribunalul Timiş a admis solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a dispus prin încheierea nr. 27 din 07 februarie 2011, Dosar nr. 27/I/2011 autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice sau a comunicărilor efectuate de către numitul R.I. ş.a. de la şi către postul telefonic cu numărul Y pentru perioada 07 februarie 2011 - 08 martie 2011, măsură prelungită ulterior prin încheierea din 07 martie 2011 a Tribunalului Timiş până la data de 06 aprilie 2011.

Din conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate s-a reţinut şi faptul că inculpatul Z.A.S. era persoana care administra în fapt SC S.T. SRL (raportat la perioada în care acesta şi-a desfăşurat activitatea), alături de învinuita L.A. - administratorul de drept, sens în care identifica producătorii agricoli de la care achiziţiona marfa (cerealele), stabilea modalitatea de plată şi ţinea legătura cu beneficiarii, relevante fiind discuţiile telefonice interceptate.

Prin ordonanţa de poprire asiguratorie din data de 25 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, în vederea repararea pagubei produse prin infracţiune, poprirea conturilor bancare ale SC S.T. SRL.

Prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din data de 14 iunie 2011 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unui imobil - apartament, situat în Timişoara, aparţinând învinuitei L.A.A., precum şi asupra cotei de 1/2 din imobilul-teren intravilan în suprafaţă de 760 m.p., situat în Timişoara şi deţinut în coproprietate de inculpatul Z.A.S. (cu soţia sa Z.A.E.), până la concurenţa sumei de 2.416.034,07 RON.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, din cele prezentate în procesul-verbal din 08 aprilie 2011, încheiat de către Garda Financiară - Secţia Timiş, rezultă că SC S.T. SRL a dedus ilegal TVA în sumă de 463.418,10 RON din facturi fiscale reprezentând mărfuri achiziţionate fictiv. Prin urmare, potrivit procesului verbal menţionat mai sus, suma de 463.418,10 RON reprezintă TVA care nu trebuia dedusă, iar societatea datorează bugetului de stat această sumă.

În speţă, s-a reţinut că procesul-verbal încheiat de către Garda Financiară - Secţia Timiş se referă la înregistrarea în contabilitate a facturilor ce reflectă achiziţiile de cereale de la SC G. SRL Peciu Nou (societate aflată sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei), SC C.L. SRL Darova (aflată în faza de dizolvare judiciară conform art. 237 din Legea nr. 31/1990) şi SC C. SRL (societatea considerată ca fiind de tip „fantomă” întrucât nu funcţionează la sediul declarat şi nu a depus raportările prevăzute de lege pentru anul 2009). De asemenea, constatarea priveşte şi documentele emise de SC S.T. SRL Timişoara conform cărora societatea a achiziţionat de la SC A.C. SRL servicii de consultanţă în valoare de 49.600 RON, din care 9.600 RON reprezentând TVA deşi, potrivit datelor furnizate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, SC A.C. SRL, la data când a furnizat documente către SC S.T. SRL Timişoara, se afla în procedura de faliment, fiind ulterior radiată de la Oficiul Registrului Comerţului.

S-a constatat că o situaţie asemănătoare există şi în cazul unui număr de 26 facturi, emise de SC A.B.D. SRL Bucureşti, în valoare de 1.371.582,27 RON întrucât, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că societatea funcţionează în regim de firmă „fantomă”, nefuncţionând la sediul declarat şi nedepunând la organele fiscale raportările şi declaraţiile prevăzute de lege. O altă dovadă că operaţiunea derulată cu SC A.B.D. SRL Bucureşti este fictivă constă în faptul că, la solicitarea organelor de control, administratorul SC S.T. SRL Timişoara, învinuita L.A.A., nu a putut face dovada efectuării plăţii mărfii către SC A.B.D. SRL Bucureşti şi nici nu a putut prezenta avizele de însoţire a mărfii, pentru cazurile în care marfa înscrisă în facturi a depăşit tonajul mijloacelor de transport, caz în care este evident că operaţiunea înscrisă în documentele prezentate nu a avut loc.

Astfel, s-a reţinut că prejudiciul cauzat bugetului de stat reprezentând TVA, rezultat ca urmare a evidenţierii în acte contabile ale SC S.T. SRL sau în alte documente legale (declaraţiile cod 394 - privind livrările/prestările şi achiziţiile efectuate pe teritoriul României) a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale, respectiv a achiziţiilor înregistrate în perioada martie 2010 - februarie 2011 de la SC C.L. SRL, SC C. SRL, SC A.C. SRL, SC G. SRL, SC A.B.D. SRL, aşa cum au fost descrise în procesele-verbale încheiate de către Garda Financiară - Secţia Timiş ar fi în cuantum de 463.418,10 RON.

Conform expertizei efectuate în cauză, s-a stabilit că: „TVA de plată rezultă ca diferenţă între TVA colectată şi TVA deductibilă, expertiza determină că societatea a creat un prejudiciu bugetului de stat, în ce priveşte TVA în sumă de 1.884.012,12 RON (1.884.012,12 RON TVA colectată - 0 RON TVA deductibilă). În fapt, SC S.T. SRL Timişoara, datorează bugetului de stat întreaga sumă de TVA aferentă facturilor emise, deoarece achiziţiile s-au efectuat de la producătorii agricoli individuali (persoane fizice), neplătitori de TVA şi prin urmare nu există TVA de dedus”.

S-a constatat că expertul desemnat în cauză, a respins prin actul intitulat „Răspuns la obiecţiuni” criticile aduse raportului de expertiză de către Garda Financiară - Secţia Timiş (şi învinuita L.A.) susţinând faptul că în cauză, atât în cazul SC S.T. SRL, cât şi în ceea ce priveşte SC I.L.C. SRL, prejudiciul este alcătuit doar din TVA aferentă facturilor emise şi nu există TVA de dedus.

S-a constatat că partea vătămată A.N.A.F. Bucureşti, reprezentat de către D.G.F.P. Timiş, s-a constituit parte civilă şi a solicitat despăgubiri, raportat la activitatea reprezentanţilor SC I.L.C. SRL, în sumă de 656.622,67 RON, prejudiciu calculat însă în baza unei estimări prin procesul-verbal de control din data de 24 martie 2011, întocmit de organele de verificare din cadrul Gărzii Financiare Timiş şi reprezentând TVA, impozit pe profit şi impozit pe venit.

De asemenea, s-a reţinut că prin adresa din 31 august 2011, partea vătămată A.N.A.F. Bucureşti, reprezentat de către D.G.F.P. Timiş s-a constituit parte civilă şi a solicitat despăgubiri, raportat la activitatea reprezentanţilor SC S.T. SRL „în sumă totală de 2.416.034,07 RON reprezentând 1.363.000,63 RON TVA colectată, 936.029,73 RON reprezentând impozit pe profit şi 117.003,71 RON impozit pe venit cu accesoriile aferente până la data achitări integrale a debitului”, prejudiciu calculat de asemenea în baza unei estimări.

În cursul urmării penale, prin expertiza contabilă judiciară administrată în cauză, cuantumul prejudiciului cert cauzat bugetului consolidat al statului prin săvârşirea infracţiunilor de către cei doi inculpaţi şi cei doi învinuiţi a fost stabilit ca fiind: 250.383,67 RON pentru inculpatul M.D.; 186.854,10 RON pentru învinuitul Z.C.A. (produs în perioada martie - 17 august 2010); 1.697.158,02 RON pentru inculpatul Z.A.S. (produs în perioada 17 august 2010 - februarie 2011).

Cu privire la inculpata L.A. s-a reţinut că aceasta este coautoare (împreună cu învinuitul Z.C.A. şi inculpatul Z.A.S. pentru perioadele în care aceştia au acţionat ca administratori de fapt) la producerea întregului prejudiciu cauzat de reprezentanţii SC S.T. SRL, respectiv 1.884.012,12 RON.

S-a constatat că, conform concluziilor expertizei contabile, prejudiciul constă doar în TVA întrucât cele două societăţi nu au înregistrat profit prin activitatea realizată (livrările de cereale).

Din adresa I.P.J. Timiş s-a reţinut că inculpatul M.D. este cunoscut cu antecedente penale, iar în raport de sentinţa penală nr. 739/2005 a Tribunalului Timiş, conform căreia inculpatul a fost arestat la data de 08 noiembrie 2004 şi eliberat la data de 06 martie 2009, rest 976 zile, rezultând că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie.

Conform adreselor I.P.J. Timiş s-a reţinut că inculpatul Z.A.S. şi învinuitul Z.C.A. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

De asemenea, conform adresei I.P.J. Arad s-a reţinut că învinuita L.A.A. nu este cunoscută cu antecedente penale.

Prin sentinţa penală nr. 10 din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7680/30/2011, în temeiul art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D., la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 raportat cu aplicare cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului condamnat prin sentinţa, sentinţei penale nr. 739/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9888/P/2004.

În temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 C. pen., a fost contopit restul de pedeapsa rămasă de executat din sentinţei penale nr. 739/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9888/P/2004 de 976 zile cu pedeapsa mai sus aplicată în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare fără a aplica vreun spor stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) teza a II-a cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 39 C. pen. a fost contopit restul de pedeapsa rămasă de executat din sentinţei penale nr. 739/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9888/P/2004 de 976 zile cu pedeapsa mai sus aplicată în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare fără a aplica vreun spor stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare urmând a se executa acesta din urmă.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata efectiv din data de 29 iunie 2011 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv.

Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen., în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat art. 41 alin. (2) şi art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Z.A.S. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioada de 5 ani, termen de încercare stabilit in condiţii prev. de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executata efectiv din data de 15 iunie 2011 până la data de 12 august 2011.

În temeiul art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat art. 41 alin. (2) şi art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată inculpata L.A.A., la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 raportat art. 41 alin. (2) şi art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioada de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţii prev. de art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte o dată la 2 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele ce urmează a fi stabilite de către serviciul în cauză; să anunţe Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 raportat art. 41 alin. (2) şi art. 26 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Z.C.A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioada de 5 ani, termen de încercare stabilit în condiţii prev. de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 118 alin. (1) C. pen. s-a dispus corpurilor delicte respectiv: un laptop marca A., unitate calculator marca D., carcasă neagră, un DVD cu menţiunea „31 mai 2010 arhivă”, un DVD cu menţinea, 20 mai 2011 după bilanţul 2010 şi un CD cu menţiunea 27 ianuarie 2010, precum şi DVD-urile conţinând copiile înregistrate.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu părţile responsabilă civilmente SC S.T. SRL şi SC I.L.C. SRL să plătească părţii civile D.G.F.P. Timiş despăgubiri în suma de 2.820.041,85 RON.

În temeiul art. 353 alin. (3) rap. la art. 167 C. proc. pen., s-a menţinut măsura popririi asigurătorie instituită prin prin ordonanţa de poprire asigurătorie din data de 25 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara asupra conturilor bancare ale părţilor responsabile civilmente SC I.L.C. SRL şi SC S.T. SRL.

În temeiul art. 353 alin. (3) rap. la art. 165 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituita prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din 14 iunie 2011 asupra imobil - apartament, situat în Timişoara, aparţinând inculpatei L.A.A., precum şi asupra cotei de 1/2 din imobilul - teren intravilan în suprafaţa de 760 m.p., situat în Timişoara şi deţinut în coproprietate cu inculpatul Z.A.S. (cu soţia sa Z.A.E.) până la concurenţa sumei de 2.820.041,85 RON.

Împotriva sentinţei penale nr. 10/PI din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpatul M.D. şi partea responsabil civilmente SC S.T. SRL Timişoara, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timişoara la data de 29 februarie 2012.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate din prisma motivelor de apel precum şi din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a apreciat că hotărârea penală atacată este nelegală, fiind încălcat dreptul la apărare al inculpaţilor, fapt care impune cu necesitate rejudecarea cauzei de către prima instanţă.

Prin decizia penală nr. 90/A din 10 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 7680/30/2011, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, inculpatul M.D. şi partea responsabilă civilmente SC S.T. SRL împotriva sentinţei penale nr. 10 din 18 ianuarie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 7680/30/2011.

S-a desfiinţat sentinţa penală atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, Tribunalul Timiş.

În temeiul art. 382 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului M.D.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Cauza s-a înregistrat sub nr. 7680/30/2011* la data de 31 august 2012 la Tribunalul Timiş, iar din actele şi probele administrate în cauză instanţa a reţinut următoarele:

Cauza s-a înregistrat sub nr. 7680/30/2011* la data de 31 august 2012 la Tribunalul Timiş.

Prin sentinţa penală nr. 133/PI din 10 aprilie 2013 a Tribunalului Timiş, în baza art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.D., la:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi art. 64 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi art. 64 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 976 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 739/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9888/P/2004. În baza art. 39 C. pen. s-a contopit restul de pedeapsa rămasă de executat de 976 zile din sentinţa penală nr. 739/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9888/P/2004 cu pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei mai sus aplicata, în pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 39 C. pen. s-a contopit restul de pedeapsă rămasă de executat de 976 zile din sentinţa penală nr. 739/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosar nr. 9888/P/2004 cu pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei, mai sus aplicată în pedeapsa cea mai grea aceea de 976 zile închisoare şi interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele rezultante mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a fi fondator, adrninistrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată efectiv din data de 29 iunie 2011 până la 10 septembrie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă de instanţă prin decizia penală nr. 1186/R din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Z.A., la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi art. 64 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi art. 64 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit un termen de încercarea de 5 ani.

În baza art. 86 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri:

a) se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie.

b) va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă.

d) va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat şi executare pedepsei accesorii.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executata efectiv din data de 15 iunie 2011 până la data de 12 august 2011.

În baza art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpata L.A.A., la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune în formă continuată.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi art. 64 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnată aceiaşi inculpată la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi art. 64 lit. c), Cp s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea aceea de:

- 3 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a fi fondator, adrninistrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, iar în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpata se va supune următoarelor măsuri:

a) se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie.

b) va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă

d) va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni in interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă masurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale se suspenda şi executare pedepsei accesorii.

În baza art. 9 alin. (1) alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul Z.C., la pedeapsa de:

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 şi art. 64 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal ai societăţii comerciale pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis înculpatului exercitarea drepturilor prev. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, iar în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri:

a) se va prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de aceasta instituţie.

b) va anunţa Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea.

c) va comunica şi va justifica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş orice schimbare a locului de muncă.

d) va comunica orice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere stabilite.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat şi executare pedepsei accesorii.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpata L.A.A. a următoarelor bunuri: un laptop marca A., unitate calculator marca D., carcasa neagră, un DVD cu menţiunea „31 mai 2010 arhivă ctb++”, un DVD cu menţinea „20 mai 2011 după bilanţul 2010” şi un CD cu menţiunea „27 ianuarie 2010”.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul M.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.L.C. SRL la plata sumei de 250.383,67 RON către partea civilă A.N.A.F.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ. au fost obligaţi inculpaţii Z.C.A., Z.A.S. şi L.A.A. în solidar între ei şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.T. SRL la plata sumei de 2.820.041,85 RON către partea civilă A.N.A.F.

În baza art. 353 alin. (3) rap. la art. 167 C. proc. pen. s-a menţinut măsura popririi asigurătorii instituită prin ordonanţa de poprire asigurătorie din data de 25 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara asupra conturilor bancare ale părţilor responsabile civilmente SC I.L.C. SRL şi SC S.T. SRL.

În baza art. 353 alin. (3) rap. la art. 165 C. proc. pen. s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituita prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din 14 iunie 2011 asupra imobil - apartament, situat în Timişoara, aparţinând inculpatei L.A.A., precum şi asupra cotei de 1/2 din imobilul - teren intravilan în suprafaţă de 760 m.p., situat în Timişoara (şi deţinut în coproprietate cu inculpatul Z.A.S. cu soţia sa Z.A.E.) până la concurenţa sumei de 2.820.041,85 RON.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe se comunică o copie a dispozitivului hotărârii către Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 190 alin. (4) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii M.D., Z.C.A., Z.A.S. şi L.A.A. la plata sumei de 6.680 RON către expert B.N. reprezentând contravaloare expertiză întocmită în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii, la câte 1.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Din actele şi probele administrate în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpaţii au solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prev. de art. 320¹ C. proc. pen., situaţie în care, prealabil examinării fondului, s-a verificat dacă sunt îndeplinite cerinţele legale pentru admiterea acestei cereri.

Sub aspect procedural s-a reţinut că inculpaţii mai sus arătaţi au declarat în faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunosc în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Tribunalul a constatat că pentru niciuna dintre infracţiunile pentru care inculpaţii mai sus arătaţi au fost trimişi în judecată legea nu prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă.

Instanţa de judecată a apreciat că, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpaţi.

În concluzie, constatând întrunite cerinţele legale, instanţa a admis cererea formulată de inculpaţi având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată.

Pe fond, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul a reţinut aceeaşi situaţie de fapt cu cea menţionată în rechizitoriu, iar declaraţiile inculpaţilor date în faţa instanţei se coroborează cu înscrisurile arătate mai sus şi depuse în dosarul de urmărire penală.

În legătură cu activitatea infracţională a inculpaţilor, instanţa a reţinut faptul că aceştia au arătat că recunosc şi regretă săvârşirea faptelor şi că sunt de acord cu achitarea despăgubirilor civile, declaraţie care astfel cum mai sus s-a arătat, se coroborează cu înscrisurile contabile, precum şi cu procesele-verbale încheiate de către reprezentanţii D.G.F.P. Timiş.

Din conţinutul acestor probe mai sus arătate şi administrate în faza de urmărire penală a rezultat faptul că inculpatul M.D., care în calitatea sa de administrator legal (statutar) şi faptic al SC I.L. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii venituri în cuantum total de 1.293.648,97 RON, obţinute în perioada de referinţă 10 noiembrie 2010 - 23 decembrie 2010 din valorificarea unor importante cantităţi de cereale către SC A.P.R. SRL, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare totală de 250.383,67 RON, reprezentat de TVA de plată la bugetul statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv „omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile şi în documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate”, în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe, astfel că instanţa urmează a aplica acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziţiei legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei instanţa a ţinut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prev. de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanţa a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunii, persoana şi conduita inculpatului, acesta recunoscând săvârşirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi disp. art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen. precum şi faptul că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

Fapta aceluiaşi inculpat de se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al SC I.L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv „sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”, prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe, astfel că instanţa urmează a aplica acesteia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziţiei legii ţinând totodată cont şi de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen., precum şi faptul că faptele au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

La individualizarea cuantumului pedepsei instanţa a ţinut seamă de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prev. de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanţa a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunii, persoana şi conduita inculpatului acesta recunoscând săvârşirea faptei, regretând cele întâmplate.

Referitor la inculpatul Z.A.S. instanţa a reţinut faptul că şi acesta a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi astfel cum mai sus s-a arătat, faptele acestuia care, în calitatea sa de administrator de fapt al SC S.T. SRL (acţionând în perioada respectivă în calitate de coautor împreună cu administratorul de drept, inculpata L.A.), în continuarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii venituri obţinute în perioada de referinţă 17 august 2010 - februarie 2011 din valorificarea unor importante cantităţi de cereale către mai multe societăţi comerciale, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv „omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile şi în documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate”, în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe, astfel că instanţa a aplicat acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziţiei legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei instanţa a ţinut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prev. de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanţa a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunii, persoana şi conduita inculpatului, acesta recunoscând săvârşirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi disp. art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7). C. proc. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în continuarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cu intenţie, a ajutat-o pe inculpata L.A., asociat şi administrator în cadrul SC S.T. SRL, să întocmească în mod denaturat facturi fiscale de achiziţii de cereale ce au fost folosite de aceasta (prin înregistrarea în contabilitate şi menţionarea în declaraţiile de TVA) în vederea stabilirii în mod eronat a obligaţiilor fiscale ale societăţii, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, respectiv complicitate la evidenţierea, în actele contabile şi documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe, astfel că instanţa urmează a aplica acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziţiei legii ţinând totodată cont şi de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea cuantumului pedepsei instanţa a ţinut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prev. de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanţa a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunii, persoana şi conduita inculpatului acesta recunoscând săvârşirea faptei, regretând cele întâmplate.

Cu privire la inculpata L.A.A. instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu precum şi că acesta a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi astfel cum mai sus s-a arătat faptele inculpatei care, în calitatea sa de administrator de drept al SC S.T. SRL, în continuarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii venituri obţinute în perioada de referinţă martie 2010 - februarie 2011 din valorificarea unor importante cantităţi de cereale către mai multe societăţi comerciale, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv „omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile şi în documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate”, în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe, astfel că instanţa urmează a aplica acesteia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziţiei legii.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în calitatea sa de administrator de drept al SC S.T. SRL, în continuarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a întocmit în mod denaturat facturi fiscale de achiziţii de cereale care au fost înregistrate în contabilitate şi menţionate în declaraţiile privind TVA, în vederea stabilirii în mod eronat a obligaţiilor fiscale ale societăţii, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, respectiv evidenţierea, în actele contabile şi documentele legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale şi evidenţierea altor operaţiuni fictive, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe, astfel că instanţa urmează a aplica acesteia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziţiei legii ţinând totodată cont şi de dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea cuantumului pedepsei instanţa a ţinut seama de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prev. de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanţa a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunii, persoana şi conduita inculpatei, aceasta recunoscând săvârşirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi disp. art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen.

Pentru inculpatul Z.C.A. instanţa a reţinut aceeaşi stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu precum şi că acesta a uzat de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi astfel cum mai sus s-a arătat faptele inculpatului Z.C.A. care, în calitatea sa de administrator de fapt al SC S.T. SRL (acţionând în perioada respectivă în calitate de coautor împreună cu administratorul de drept, inculpata L.A.), în continuarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii venituri, obţinute în perioada de referinţă martie - 17 august 2010 din valorificarea unor importante cantităţi de cereale către mai multe societăţi comerciale, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului, s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv „omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile şi în documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate”, în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. faptă ce a fost comisă cu modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe, astfel că instanţa urmează a aplica acestuia o pedeapsă prevăzută în limitele dispoziţiei legii.

La individualizarea cuantumului pedepsei instanţa a ţinut seamă de criteriile reglementate de art. 72 C. pen. pentru ca pedeapsa aplicată să corespundă scopului prev. de art. 52 C. pen. Astfel, raportat la aceste criterii, instanţa a arătat că la aprecierea gradului de pericol concret al faptei, conform art. 18 alin. (2) C. pen., a avut în vedere natura normelor juridice încălcate, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege, modul de săvârşire a infracţiunii, persoana şi conduita inculpatului acesta recunoscând săvârşirea faptei, regretând cele întâmplate.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi disp. art. 320¹ alin. (1) şi alin. (7) C. proc. pen.

Sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei instanţa a reţinut că inculpaţii, în declaraţiile date, au arătat că sunt de acord cu achitarea despăgubirilor civile formulate în cauză, sume ce au fost stabilite pe bază de expertiză şi cu care partea civilă A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză, astfel că urmează ca, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. să oblige pe inculpatul M.D. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC I.L.C. SRL la plata sumei de 250.383,67 RON către partea civilă A.N.A.F., iar în baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi urm. C. civ. să oblige pe inculpaţii Z.C.A., Z.A.S. şi L.A.A. în solidar între ei şi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S.T. SRL la plata sumei de 2.820.041,85 RON către partea civilă A.N.A.F.

Referitor la cererea formulată de către inculpata L. de a se proceda la recuperarea prejudiciului cauzat, prin recuperarea sumelor de la alte societăţi comerciale care la rândul lor au datorii către SC S.T. SRL, acest lucru este în această fază procesuală imposibil, relaţiile comerciale şi debitele pe care diferite societăţi le au una faţă de cealaltă nefiind în măsură să dea dreptul la dezdăunării în mod direct de către administraţia statului de la astfel de societăţi.

Cum în speţă au fost ridicate o serie de corpuri delicte pentru care nu s-a făcut dovada faptului că au fost folosite în mod intenţionat la săvârşirea infracţiunii, şi cum astfel de bunuri sunt folosite în mod frecvent şi normal în cadrul societăţilor comerciale pentru ţinerea evidenţelor contabile, instanţa a dispus restituirea către inculpata L.A.A. a următoarelor bunuri: un laptop marca A., unitate calculator marca D., un DVD cu menţiunea „31.05.2010 arhivă ctb++”, un dvd hap cu menţinea „20.05.2011 după bilanţul 2010” şi un CD cu menţiunea „27.01.2010”.

Dat fiind modalitatea de soluţionare a cauzei atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile cât şi datorită faptului că inculpaţii au arătat că sunt de acord cu achitarea despăgubirilor civile, însă nu au făcut dovada bunei credinţe prin efectuarea plăţii, instanţa având în vedere măsurile asigurătorii dispuse încă din faza de urmărire penală, a menţinut măsura popririi asiguratorie instituită prin ordonanţa de poprire asigurătorie din data de 25 mai 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara asupra conturilor bancare ale părţilor responsabile civilmente SC I.L.C. SRL şi SC S.T. SRL, a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara din 14 iunie 2011 asupra imobil - apartament, situat în Timişoara, aparţinând inculpatei L.A.A., precum şi asupra cotei de 1/2 din imobilul - teren intravilan în suprafaţă de 760 m.p., situat în Timişoara şi deţinut în coproprietate cu inculpatul Z.A.S. (cu soţia sa Z.A.E.) până la concurenţa sumei de 2.820.041.85 RON.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi inculpatul M.D.

Procurorul a criticat hotărârea primei instanţe sub următoarele aspecte: neaplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru inculpaţii M.D., Z.A.S., Z.C.A. şi L.A.A.; neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. faţă de cei 4 inculpaţi menţionaţi; neaplicarea cauzei de majorare a limitelor de pedeapsă prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale) în privinţa inculpaţilor Z.A.S. şi L.A.

Inculpatul M.D. a cerut în principal achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 întrucât fapta nu există, iar în subsidiar reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. pentru toate infracţiunile şi, în consecinţă, reducerea pedepselor principale sub minimul special şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale rezultante.

S-a reţinut de către prima instanţă de control judiciar că apelul declarat de procuror este fondat, iar apelul declarat de inculpat este nefondat.

Cu titlu de premisă Curtea a observat că, toţi cei patru inculpaţi au beneficiat de procedura simplificată de judecată ca urmare a recunoaşterii în întregime a acuzaţiilor formulate în rechizitoriu. în consecinţă, solicitarea inculpatului M.D., de a se dispune achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 întrucât fapta nu există, nu poate fi admisă, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În ce priveşte solicitarea aceluiaşi inculpat de reţinere a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (motivată de: conduita bună, recunoaşterea şi regretarea faptei, împrejurarea că are loc de muncă, că are doi copii minori în întreţinere) Curtea a observat că, pe de o parte, reţinerea acestei circumstanţe este lăsată la latitudinea instanţelor judecătoreşti, iar, pe de altă parte, în cazul concret nu se impune adoptarea acestei soluţii având în vedere gravitatea infracţiunilor comise de inculpat (gravitate reflectată în special de cuantumul prejudiciului şi de faptul că acesta nu a fost recuperat).

În ce priveşte neaplicarea cauzei de majorare a limitelor de pedeapsă prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale) în privinţa inculpaţilor Z.A.S. şi L.A., instanţa de apel a observat că paguba totală produsă prin activitatea infracţională a celor doi inculpaţi (activitate în legătură cu SC T. SRL - evidenţierea de cheltuieli fictive: martie 2010 - februarie 2011, respectiv omisiunea de evidenţiere: 17 august 2010 - februarie 2011) este de 1.884.012,12 RON (conform raportului de expertiză), sumă care reprezintă un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale la data comiterii infracţiunii. În consecinţă, critica procurorului a fost apreciată ca fondată sub acest aspect.

Referitor la neaplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. c) C. pen. faţă de cei patru inculpaţi menţionaţi, Curtea a observat că prima instanţă nu a inclus în conţinutului pedepsei accesorii interdicţia de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, deşi infracţiunile comise de cei patru inculpaţi au fost comise în strânsă legătură cu gestionarea activităţii unor societăţi comerciale.

În raport de natura infracţiunilor comise (economice) instanţa de apel a apreciat că nu se impune includerea în conţinutul pedepselor complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., din acest punct de vedere critica procurorului fiind nefondată.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin decizia penală nr. 220/A din 20 noiembrie 2013, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, a fost desfiinţată parţial sentinţa apelată, numai sub aspectul conţinutului pedepsei accesorii aplicate celor patru inculpaţi şi al încadrării juridice referitoare la inculpaţii Z.A.S. şi L.A. pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

Rejudecând în aceste limite:

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpaţilor M.D., Z.A.S., L.A.A. şi Z.C.A., exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică referitoare la inculpaţii Z.A.S. şi L.A. pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen., în sensul reţinerii cauzei de majorare a limitelor de pedeapsă prev. de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale) cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen.

S-a menţinut în rest sentinţa apelată.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul-recurent M.D. să plătească statului suma de 350 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel şi s-a dispus plata sumei de 150 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu în apel.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.D.

Apărătorul inculpatului a arătat că, suplimentar, faţă de motivul de recurs invocat în scris în memoriul depus la dosar referitor la greşita individualizare a pedepsei şi greşita aplicare a art. 72 C. pen., invocă oral la acest termen de judecată şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen., în sensul că în mod greşit inculpatul a fost condamnat şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta aşa cum este descrisă în rechizitoriu la pct. 13 nu face parte dintre faptele prevăzute de legea penală. Dezvoltând acest motiv de recurs apărătorul a arătat că fapta astfel cum a fost săvârşită de inculpat nu se regăseşte într-un verbum regens alternativ astfel cum acesta este descris la lit. f) din acesta lege. În opinia apărătorului, lit. f). din Legea privind combaterea evaziunii fiscale are ca element obiectiv alternativ, fie nedeclararea, fie declararea fictivă a unui sediu în scopul zădărnicirii controlului financiar. Apărătorul a apreciat că inculpatul nu a săvârşit niciuna din aceste fapte prevăzute de textul de lege, singura sa culpă fiind aceea că nu a modificat sediul după ce a cumpărat societatea comercială. Întrucât, în opinia apărătorului, legiuitorul nu a incriminat prin lit. f) al art. 9 din Legea privind combaterea evaziunii fiscale fapta astfel cum a fost săvârşită de inculpat, apărătorul a apreciat că această faptă nu este prevăzută de legea penală.

Apărătorul a apreciat că art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen. şi solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005 este compatibil cu art. 320¹ C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

În continuare, cel de al doilea apărător al aceluiaşi inculpat, de asemenea a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. În temeiul acestui caz de casare a apreciat că, instanţa a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 72 C. pen. întrucât a individualizat pedeapsa într-un mod defavorabil inculpatului fără să se aibă în vedere circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatului. Totodată apărătorul a apreciat că teza de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. referitoare la greşita individualizare a pedepsei, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Analizând decizia penală atacată în raport de dispoziţiile art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte aminteşte că decizia penală nr. 220/A a fost pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 20 noiembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, lege prin care a fost modificat conţinutul art. 385⁹ C. proc. pen.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, recurenţii şi instanţa se pot referi doar la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Solicitarea inculpatului M.D. de a fi achitat în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, întrucât această faptă reţinută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală, va fi respinsă ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Examinând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte constată că situaţia de fapt, descrisă şi analizată in extenso de prima instanţă, prin raportare la întreg ansamblul probator al cauzei este corectă, nefiind contrazisă de nici un mijloc de probă. Inculpatul M.D. a declarat în faţa instanţei, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, că recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat, în temeiul art. 320¹ C. proc. pen., ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa de fond în mod corect a apreciat că, din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat, şi constatând întrunite cerinţele legale, a admis cererea formulată de inculpat având ca obiect aplicarea procedurii simplificate de judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Astfel, fapta săvârşită de inculpatul M.D., care în calitatea sa de administrator legal (statutar) şi faptic al SC I.L. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii venituri în cuantum total de 1.293.648,97 RON, obţinute în perioada de referinţă 10 noiembrie 2010 - 23 decembrie 2010 din valorificarea unor importante cantităţi de cereale către SC A.P.R. SRL, cauzând prin aceasta un prejudiciu bugetului consolidat al statului în valoare totală de 250.383,67 RON, reprezentat de TVA de plată la bugetul statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv „omisiune, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile şi în documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate”, în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă ce a fost comisă în modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe.

Fapta aceluiaşi inculpat de se sustrage de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă cu privire la sediul principal al SC I.L. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, respectiv infracţiunea de sustragere de la efectuarea verificărilor financiare şi fiscale prin declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, faptă comisă în modalitatea de vinovăţie a intenţiei directe.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în fapt, în scopul sustragerii de la efectuarea verificărilor de specialitate de către organele de control financiar şi fiscal, inculpatul M.D., în calitate de administrator al SC I.L.C. SRL, a menţinut în actele societăţii, un sediu social fictiv la adresa din comuna R.M., deşi societatea nu a funcţionat niciodată la această adresă în perioada în care a fost administrată de către inculpat, acesta recunoscând de altfel că nu s-a deplasat niciodată la locaţia respectivă. Caracterul fictiv al acestui sediu a fost reţinut din controalele efectuate de organele fiscale, respectiv Garda Financiară - Secţia Timiş şi D.G.F.P. Timiş - Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Juridice 1, la sediul declarat. Potrivit procesului-verbal din 20 iunie 2011, organele de control din cadrul D.G.F.P. Timiş s-au deplasat la domiciliul fiscal al societăţii, constatând că societatea nu funcţionează acolo, iar administratorului M.D. i-au fost trimise invitaţii în vederea prezentării atât la domiciliul fiscal, cât şi la adresa de domiciliu fără ca acesta să le dea curs. Mai mult, din probele administrate mai rezultă că inculpatul nici nu locuia la adresa de domiciliu declarată, locuind în fapt, fără forme legale, la domiciliul concubinei sale din localitatea Pecica, judeţul Arad, organele de control neavând nici o posibilitate de supraveghere şi control al activităţii SC I.L.C. SRL.

Inculpatul beneficiind de procedura abreviată ca urmare a recunoaşterii în întregime a acuzaţiilor formulate în actul de sesizare a instanţei, solicitarea de achitare a sa pentru infracţiunea prev. de art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, nu poate fi admisă de ultima instanţă de control judiciar, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 320¹ C. proc. pen.

Apărătorul inculpatului a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei susţinând că instanţa a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 72 C. pen. întrucât a individualizat pedeapsa într-un mod defavorabil inculpatului fără să se aibă în vedere circumstanţele reale ale faptei şi cele personale ale inculpatului. Totodată apărătorul a apreciat că teza de la pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. referitoare la greşita individualizare a pedepsei, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Este de menţionat că în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, prin Legea nr. 2/2013 a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen.

În noua reglementare pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. are un nou conţinut şi se referă la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Ţinând cont de regulile stricte ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menţionat, deoarece individualizarea pedepsei nu se circumscrie art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., ce are în vedere situaţia în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere a instanţei, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau cea de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.

Aspectele invocate de recurentul inculpat, prin apărător, cu privire lâ individualizarea pedepsei exced conţinutului cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. în actuala reglementare, care se referă doar la pedeapsa aplicată în alte limite decât cele stabilite de lege.

Cum pedeapsa aplicată inculpatului din prezenta cauză este stabilită în limite legale, just dozată, cu respectarea atât a condiţiilor art. 72 C. pen. precum şi ale art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu poate supune analizei motivul de recurs invocat de inculpat prin apărătorul său.

Mai este de menţionat totodată că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, legiuitorul stabileşte în termeni imperativi limitele cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. neexistând posibilitatea prorogării câmpului său de aplicare la alte situaţii decât cele expres prevăzute de lege.

Reţinerea unor circumstanţe atenuante, reducerea pedepsei în limitele art. 76 C. pen., urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, stabilirea modalităţii de executare a pedepsei, sunt împrejurări ce ţin de procesul de individualizare a pedepselor şi nu mai pot fi supuse cenzurii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificării cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., fapt pentru care Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de inculpat sub acest aspect.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile:

În conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.

După cum s-a arătat în cele ce preced, inculpatul a fost cercetat, trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 9 lit. f) din aceeaşi lege.

Înalta Curte constată că în acest caz nu există o lege penală mai favorabilă întrucât art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu a suferit modificări odată cu intrarea în vigoare, la 01 februarie 2014 a noului C. pen.

Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 220/A din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 220/A din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul patial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2626/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de...		ICCJ. Decizia nr. 2645/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 262/2014. Penal. înşelăciunea (art.244 NCP). Recurs in casaţie ICCJ. Decizia nr. 2626/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2645/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs