ICCJ. Decizia nr. 2645/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.), traficul de influenţă (art.257 C.p.), falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2645/2014
Dosar nr. 8613/62/2012
Şedinţa publică din 22 septembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160/S din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov, în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpatul L.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, pct. 2 din rechizitoriu.
În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 inculpatul L.T., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, pct. 3 din rechizitoriu.
În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpatul L.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, pct. 4 din rechizitoriu.
În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acţiuni), inculpatul L.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, pct. 2 din rechizitoriu.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acţiuni), inculpatul L.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii, în formă continuată, pct. 3 din rechizitoriu.
În baza art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acţiuni), inculpatul L.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, pct. 3 din rechizitoriu.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul L.T. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
I s-a aplicat inculpatului L.T. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului L.T. pentru infracțiunea de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), pct. 1 din rechizitoriu.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului L.T. pentru trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pct. 5 din rechizitoriu.
În art. 861, 862, 863 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani. S-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
Pe durata termenului de încercare i s-a impus inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Brașov, conform programului de supraveghere stabilit de consilierul de supraveghere;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Datele de mai sus vor fi comunicate Serviciului de probaţiune.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., respectiv art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul L.T. a fost reţinut 24 ore, în data de 02 mai 2012.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului R.V. pentru infracţiunile de:
1. luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acţiuni), pct. 1 din rechizitoriu.
2. luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acţiuni), pct. 6 din rechizitoriu.
3. efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte, în scopul obţinerii pentru sine de bani, în formă continuată, prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (75 acţiuni), pct. 7 din rechizitoriu.
S-a constatat că prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012 s-a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra autoturismului marca L., proprietatea inculpatului R.V., până la concurenţa sumei de 1.887,52 RON şi asupra autoturismului marca N., proprietatea inculpatului L.T., până la concurenţa sumelor de 2.200 RON şi 150 euro.
S-a menţinut în parte sechestrul asupra autoturismului marca N., proprietatea inculpatului L.T., până la concurenţa sumei de 150 euro, instituit prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012.
S-a dispus ridicarea sechestrului asupra autoturismului marca L., proprietatea inculpatului R.V., până la concurenţa sumei de 1.887 ,52 RON instituit prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012.
Inculpatul L.T. a fost obligat să restituie martorei denunţătoare P.I.M. suma de 150 euro sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii.
În temeiul art. 348 şi 445 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a documentelor întocmite în fals şi folosite de inculpatul L.T.:
- cerere înscriere şcoală de şoferi pentru P.A.;
- contract de şcolarizare din 05 decembrie 2011 întocmit pe numele P.A.;
- factură fiscală din 05 decembrie 2011 reprezentând contravaloare contract de şcolarizare P.A., primul exemplar, celelalte exemplare în top facturi;
- chitanţa din 05 decembrie 2011 prin care se atestă primirea banilor, primul exemplar, celelalte exemplare în top chitanţe;
- răspuns chestionar pretestare probă teoretică P.A.;
- caietul cursantului prin care se atestă în mod nereal efectuarea unui număr de 30 de ore de conducere de către P.A.;
- fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor, pentru P.A.;
- cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere pentru P.A.;
- caietul cursantului S.S.;
- fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor pentru S.A.;
- cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere pentru S.A.;
- permisul de conducere categoria B emis pe numele P.A.
S-a dispus anularea parţială a următoarelor înscrisuri:
- 15 foi de parcurs din datele de 14 decembrie 2011, 19 decembrie 2011, 20 decembrie 2011, 21 decembrie 2011, 22 decembrie 2011, 23 decembrie 2011, 24 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 07 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012, 14 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 prin care se atestă în mod nereal efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore de către investigatorul sub acoperire P.A.
- 15 foi de parcurs din datele de 07 martie 2012, 08 martie 2012, 10 martie 2012, 12 martie 2012, 13 martie 2012, 14 martie 2012, 15 martie 2012, 17 martie 2012, 19 martie 2012, 20 martie 2012, 21 martie 2012, 22 martie 2012, 27 martie 2012, 29 martie 2012, 02 aprilie 2012, prin care se atestă în mod nereal efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore, de către investigatorul sub acoperire S.A.
S-a dispus confiscarea de la L.T. a următoarelor sume de bani:
- 800 RON (solicitată şi primită de inculpatul L.T. de la P.A. şi care a fost pusă la dispoziţia investigatorului sub acoperire conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi aprobările ulterioare, din depozitul D.N.A. destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie);
- 900 RON remisă inculpatului L.T. la datele de 24 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 27 ianuarie 2012, de P.A. (din care 600 RON provenind din fondurile D.G.A. şi 300 RON din depozitul D.N.A. destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie);
- 500 RON remisă inculpatului L.T. la data de 10 februarie 2012 (suma a provenit din fondurile D.G.A. destinate acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie).
S-a respins cererea de confiscare de la inculpatul R.V. a sumei de 887,52 RON şi de la inculpatul L.T. a sumei de 2.200 RON şi respinge şi cererea de confiscare a sticlei de whisky de la L.T.
S-a respins cererea martorului-denunţător N.V. de obligare a inculpatului R.V. la restituirea contravalorii motorinei, respectiv suma de 1.000 RON.
S-a constatat că au calitate de mijloc de probă, patru medii de stocare, tip DVD, ce conţin copiile înregistrărilor convorbirilor telefonice, precum şi cele purtate în mediul ambiental, acestea rămân ataşate cauzei. Acestea vor fi extrase din dosarul de urmărire penală şi predate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
La rămânerea definitivă a prezentelor dispoziţii s-a dispus restituirea către SC L.T. SRL, prin reprezentant, a următoarelor documente:
- top foi de parcurs, numerotat 1-102, mai puţin actele declarate false şi anulate prin prezentele dispoziţii menţionate mai sus şi care vor fi desprinse din facturier şi păstrate la dosar;
- top foi de parcurs, integral, numerotat 398-500;
- top foi de parcurs, numerotat 301-396, mai puţin exemplarele declarate false şi anulate prin prezentele dispoziţii, care se vor desprinde din facturier şi se vor ataşa cauzei;
- top chitanţier SC L.T. SRL, numerotat 103-202, mai puţin fila ce reprezintă actul fals şi anulat ce se va desprinde din chitanţier şi va rămâne ataşată la dosar;
- top facturi SC L.T. SRL, numerotat 203-301, mai puţin fila ce reprezintă înscrisul declarat fals şi anulat prin prezentele dispoziţii şi care va fi desprins din top facturi şi care va rămâne ataşat la dosar.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul L.T. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar restul cheltuielilor au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prevăzută art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 acţiuni, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.V. şi respectiv în ceea ce privește infracțiunea de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 4 acţiuni, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul L.T., constând în solicitarea şi primirea prestării unor servicii de plată a facturii telefonice în valoare de 187,52 RON şi costul înlocuirii unui disc de ambreiaj la autoturismul său, marca L., în cuantum de 700 RON, de către primul şi de prestare a acestor servicii de către secundul, că Ministerul Public a reţinut ca stare de fapt aferentă acestei acuzaţii că, la data de 22 decembrie 2011, la solicitarea telefonică a inculpatului R.V., inculpatul L.T. a achitat contravaloarea a trei facturi telefonice în valoare totală de 187,52 RON, pentru numerele de telefon aparţinând celui dintâi, soţiei şi socrului acestuia, iar la data de 05 decembrie 2011 a achitat costul înlocuirii unui disc de ambreiaj, în valoare de 700 RON, la autoturismul marca L., proprietatea inculpatului R.V. S-a apreciat că în schimbul acestor servicii inculpatul L.T. avea asigurată, în orice zi, posibilitatea efectuării de programări sau reprogramări ale cursanţilor săi în vederea susţinerii examenelor pentru obţinerea de permise de conducere, deşi locurile pentru zilele respective erau ocupate.
Acest fapt era realizabil prin suplimentarea locurilor disponibile sau prin înscrierea candidaţilor pe locuri care erau repartizate altor şcoli de şoferi. S-a constatat că reprogramarea cursanţilor s-a realizat fără formularea unor cereri prin care să se justifice modificarea datei examenului, care să fie aprobate de şeful serviciului.
Ministerul Public a apreciat că examinarea cursanţilor şcolii de şoferi SC L.T. SRL de către inculpatul R.V. s-a făcut cu precădere, fiindu-le asigurată, în această modalitate şi promovarea şi că între examinare şi serviciile prestate de L.T. în favoarea lui R.V. ar exista o legătură de cauzalitate.
În susţinerea tezei de mai sus s-au invocat dispoziţiile art. 8 alin. (11) din Ordinul M.A.I. nr. 268/2010 privind procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere, care arată că „reprogramarea pentru susţinerea examenului se solicită personal de către candidaţi, la sediul serviciului public comunitar”. Cererile depuse de candidaţi se soluţionează potrivit normelor stabilite prin O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată prin Legea nr. 232/2002, cu modificările ulterioare şi a prevederilor Ordinului M.A.I. nr. 190/2004 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de primire, evidenţă şi soluţionare a petiţiilor, precum şi de primire a cetăţenilor în audienţă.
Martorii audiaţi în cauză, printre care şi martorul cu atribuţii manageriale în gestionarea programărilor, numitul C.C.D., au relatat că reprogramarea tuturor candidaţilor şcolilor de şoferi se efectua fără formalităţi deosebite, printr-o simplă cerere formulată oral şi doar dacă numărul de examinaţi programaţi într-o zi era mai mare de 15 se urmau proceduri scriptice. De altfel, în Ordinul nr. 268 din 08 decembrie 2010, la pct. 11, se arată că reprogramarea pentru susţinerea examenului se solicită de candidat la sediul serviciului comunitar.
Manualul de utilizare programare şi reprogramare la examen depus la dosarul instanţei relevă posibilitatea mutării candidaţilor programaţi pe una din zile pe o altă zi, astfel încât să se asigure un echilibru şi să se evite aglomerarea candidaţilor la examinare. Acest fapt denotă că nu este aleatorie repartizarea candidaţilor spre examinare pe anumite zile, ci aceasta se poate face şi manual. De asemenea, sistemul permite şi repartizarea unui candidat în regim de urgenţă. Ceea ce nu este posibil se referă la programarea candidatului în aceeaşi zi atât pentru susţinerea examenului teoretic, cât şi pentru susţinerea examenului practic.
Se arată că sunt reprogramaţi cei care au fost programaţi şi doresc modificarea datei examenului pentru proba practică în altă zi, cu precizarea că reprogramarea se poate face numai pentru proba practică. Sistemul relevă că fiecare utilizator posedă un nume şi o parolă.
Chiar dacă pentru reprogramarea cursanţilor ar fi trebuit formulată o cerere scrisă şi această procedură nu a fost urmată cu titlu de regulă, la biroul din Braşov, aceasta relevă cel mult, o încălcare a atribuţiilor administrative, fără conotaţie penală.
Se constată că programarea cursanţilor pentru susţinerea examenului practic se putea efectua atât aleatoriu, prin programul cu care era dotat serviciul, dar şi manual, în cazul reprogramărilor operate fie pentru urgenţă, fie pe criterii apreciate de cei care operau în sistem reprogramarea.
Programarea examinatorilor este făcută de şeful serviciului pentru fiecare zi, astfel că se putea cunoaşte dinainte cine anume va fi examinator într-o anumită zi.
Referitor la reprogramarea candidaţilor pentru examinări, tribunalul a constatat că, într-adevăr, şi R.V. era cel care răspundea de programarea şi reprogramarea candidaţilor şi care efectua repartizarea examinatorilor pe candidaţi, fiind singurul, în afara şefului serviciului - martorul C.C.D. - care avea, pe bază de parolă, acces la aplicaţia respectivă din calculator.
Ca regulă, repartizarea candidaţilor la probele de traseu trebuia să se facă în mod aleatoriu, pe baza programului informatizat, către fiecare examinator de serviciu în ziua examenului. Pentru a se asigura o repartizare aleatorie efectivă ar fi trebuit ca programarea examinatorilor să se fi efectuat pe un segment de timp determinat şi nu de pe o zi pe alta cum s-a efectuat la serviciul din Braşov. Faptul că reprogramarea se efectua de la o zi la alta reiese din declaraţiile martorilor care aveau calitatea de examinatori şi care au arătat că erau anunţaţi cu o zi înainte despre faptul că a doua zi urmau să fie examinatori la proba practică.
Ministerul Public a considerat că inculpatul R.V., prin accesări succesive în sistemul informatic, reuşea să genereze o repartizare a poliţiştilor pe candidaţii unei anumite şcoli de şoferi, conform intereselor sale. Această operaţiune se efectua, iniţial, prin generarea unui programator aferent fiecărui examinator în parte, urmată de modificarea programatorului respectiv de mai multe ori, până când candidaţii unei şcoli de şoferi erau repartizaţi unui singur examinator.
Ca atare, în loc ca în sistemul informatic să apară pe zi două operaţiuni: intrare cu generare şi tipărire, pe zi, apăreau mai multe operaţiuni de tip generare şi modificare, toate încheiate cu tipărirea programatorului în modalitatea dorită de inculpat. Deşi în momentul generării programatorului, examinatorii nu erau identificaţi nominal, având în vedere că nu toţi puteau susţine examene pentru toate categoriile de permis, se putea identifica persoana examinatorului.
În măsura în care inculpatul R.V. a manipulat sistemul de repartizare într-un alt mod decât cel potrivit destinaţiei sale, acest fapt generează o încălcare a atribuţiilor de serviciu de natură a atrage răspunderea disciplinară a acestuia.
În acest moment procesual nu s-a dovedit că R.V. ar fi efectuat accesări succesive în sistemul informatic, pentru a obţine un anumit rezultat al programării candidaţilor pe anumiţi examinatori.
S-a constatat că pe fondul lipsei unei reglementări clare cu consecinţa prevederii unor sancţiuni în caz de încălcare, referitoare la posibilitatea de a reprograma un candidat, dacă este necesară sau nu o cerere formulată în scris sau este suficientă o manifestare verbală sub forma unei cereri, dacă se impune sau nu planificarea examinatorilor pe un segment de timp mai mare, dacă este posibilă repartizarea manuală a examinaţilor şi în ce condiţii, chiar dacă au fost constatate nereguli în activitatea Biroului din Braşov, nu se poate stabili dacă este vorba de o practică defectuoasă sau de o manipulare cu ştiinţă şi cu rea credinţă a acestor carenţe, pentru a fi facilitate anumite şcoli de şoferi cu finalitatea obţinerii unor avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale de către persoanele din cadrul biroului care aveau putere de decizie.
De repartizarea examinaţilor către examinatori se ocupau atât R.V., cât şi martorul C.
Martorii M.M., C.C., F.M., D.R., N.B. care au lucrat în cadrul echipei de la Braşov, parte din ei fiind în continuare în subordinea inculpatului R.V., au arătat în cadrul audierii în faţa instanţei de fond că programarea candidaţilor pentru a fi examinaţi nu putea fi influenţată prin manipularea sistemului informatic.
Cu certitudine exista posibilitatea manipulării sistemului informatic; dacă aceasta s-a realizat de către inculpatul R.V. acesta urma să răspundă disciplinar. Pentru a fi atrasă răspunderea penală pentru fapta analizată, se impune a stabili o legătură de cauzalitate între aceste acţiuni şi eventualitatea realizării unui interes propriu de către inculpatul R.V.
Ministerul Public a considerat că în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012, din cei 193 de candidaţi ai şcolii de şoferi SC L.T. SRL, repartizaţi pe 32 de zile de examinare, 70 au fost examinaţi de R.V. în 14 zile de examinare, promovabilitatea acestora fiind de 79%. Aceasta denotă că au fost examinaţi de către inculpatul R.V. cinci candidaţi pe zi, în 14 zile de examinare, în loc de 32 de zile, iar procentul de promovabilitate nu este nici mai mic şi nici mai mare faţă de alţi examinatori sau faţă de alte şcoli de şoferi.
De asemenea, deşi şcoala de şoferi SC L.T. SRL avea programate două zile de examinare pe lună, respectiv în prima şi a treia săptămână din lună, în zilele de joi, un număr de 58 de candidaţi ai acestei şcoli din cei 193 au susţinut examene în afara acestor zile, urmare a reprogramărilor efectuate de angajaţii S.P.C.R.P.C.I.V. Braşov.
Martorii M.M.A., C.C.D., F.M.N., D.R.V., N.B.C. deşi au scos în evidenţă existenţa unei relaţii profesionale, dar şi personală între R.V. şi L.T., au arătat că şeful lor, R.V., nu le-a cerut nici un serviciu pentru a fi favorizaţi anumiţi cursanţi ai unor şcoli de şoferi.
Referitor la declaraţiile din cursul urmăririi penale, cu titlu de exemplu, martorul D.R. a retractat în mare parte afirmaţiile făcute la procuror, afirmând că nu le-a furnizat, că a participat la o discuţie la D.N.A., iar ulterior a semnat declaraţia fără a o citi pentru că trebuia să se întoarcă la serviciu fiind în perioada examinării practice a candidaţilor.
Modul în care au fost efectuate programările şi reprogramările cursanţilor denotă faptul că inculpatul R.V., alături de alte persoane cu putere de decizie în cadrul biroului, avea capacitatea de a hotărî asupra acestor aspecte, iar în lipsa unei reglementări exprese privind procedura de urmat în cazul în care un candidat solicita reprogramarea datei de susţinere a examenului practic, respectiv formularea unei cereri scrise, dovedirea motivelor pentru care acel candidat nu se putea prezenta la data stabilită, procedura ce trebuia urmată şi anume, faţă de programarea iniţială efectuată aleatoriu, efectuarea unei noi programări la o dată anterioară sau ulterioară, de la caz la caz, reprogramare care trebuia făcută manual sau aleatoriu, normarea activităţii examinatorilor în sensul că în mod optim, pentru a exista un rezultat eficient şi o verificare efectivă, pe zi puteau fi examinaţi un număr determinat de candidaţi şi cu existenţa unor consecinţe prestabilite în cazul încălcării acestor dispoziţii, fiecare birou şi-a stabilit reguli şi proceduri proprii, fără ca prin aceasta să fie atrasă răspunderea penală, putând fi atrasă cel mult o răspundere administrativă.
Măsura în care modul de lucru utilizat de Biroul din Braşov era defectuos, excede cadrului procesual prezent şi nu poate conduce în mod indubitabil la concluzia că acesta s-a făcut cu finalitatea obţinerii unor avantaje patrimoniale.
Cert este însă că, în cadrul acestei proceduri, trebuie stabilit dacă există o legătură de cauzalitate între aceste proceduri, corecte/incorecte/neloiale/defectuoase şi dacă acestea au fost oferite ca şi contraprestaţie de inculpatul R.V., în schimbul acţiunii inculpatului L.T. care efectua diferite prestaţii cu finalitate domestică (plata facturii de telefon, schimbarea discului de ambreiaj) pentru inculpatul R.V.
Pe de o parte, este adevărat că inculpatul R.V., în calitatea pe care o avea, trebuia să evite situaţiile care ar putea da naştere unor suspiciuni sau ar putea favoriza părtinirea. De aceea, acesta trebuia să evite să solicite prestarea unor servicii chiar şi remunerate unui colaborator care se interfera cu atribuţiile sale profesionale şi care şcolariza persoane pentru obţinerea permisului de conducere, în condiţiile în care el sau subalternii săi examinau acele persoane pentru obţinerea permisului de conducere. În acest sens, relaţia profesională trebuia să nu se interfereze cu relaţia personală, aceasta pentru a păstra aparenţele unui obiectivism real şi efectiv. Familiaritatea în care cei doi discută la telefon denotă existenţa unei relaţii apropiate, mai mult decât profesională, bazată pe un istoric. Astfel R.V. îi cere lui L.T. să îi plătească telefoanele scadente, cu risc de suspendare a serviciului, făcând vorbire de o dată anterioară când acestuia i-au fost furnizate numerele de telefon. La o altă dată, R.V. îi cere lui L. să îi plătească ambreiajul şi manopera - 700 RON - şi să vină la el după orele patru pentru a-i da banii.
Modul servil în care L.T. răspunde nevoilor lui R.V. demonstrează faptul că R.V. a cerut prestarea acestor servicii şi, chiar dacă a plătit contravaloarea lor, fie imediat, fie la scurt timp după efectuarea serviciului, denotă din partea inculpatului R., funcţionar public cu atribuţii de conducere, că nu a înţeles să îşi adapteze conduita în sensul de a accepta restrângeri sau constrângeri inerente funcţiei publice.
În dovedirea acuzaţiei de mai sus, Ministerul Public a invocat modul defectuos de reprogramare şi susţinere a examenului de către martora P.I. şi investigatorul sub acoperire P.A. Astfel se invocă faptul că în schimbul unor sume de bani remise inculpatului L.T., cei doi au beneficiat de reprogramarea examenelor la probele de traseu pentru data de 27 ianuarie 2012, dată la care SC L.T. SRL nu avea locuri alocate examinării, fără să obţină în prealabil aprobarea şefului serviciului şi că au promovat examenul, în condiţiile în care candidaţii au comis mai multe greşeli în trafic, care ar fi trebuit să conducă la respingerea acestora, această stare de fapt formând obiectul unei alte învinuiri din prezentul dosar.
Ca şi în cazurile precedente, între modurile de repartizare a celor doi candidaţi,- reprogramarea acestora şi prestarea unor servicii de către inculpatul L. în favoarea lui R.V. -, nu s-a putut stabilit nicio legătură de cauzalitate, interferarea relaţiilor profesionale cu cele personale putând denota doar o gestiune defectuoasă a acestor relaţii care poate genera doar suspiciuni că s-a favorizat părtinirea, însă nu sunt aspecte suficiente pentru a atrage răspunderea penală.
De altfel, în cazul investigatorului sub acoperire P.A., care la rândul său a fost reprogramat, despre care se susţine că ar fi efectuat o serie de greşeli cu ocazia examenului practic şi care arată că ar fi dat bani inculpatului L.T. pentru ca acesta să obţină permisul, s-a considerat că nu s-a putut proba existenţa vreunei înţelegeri între L.T. şi R.V. potrivit căreia suma de 800 RON dată de către investigatorul sub acoperire P.A. în scopul promovării examenului de conducere a fost pretinsă şi a intrat în posesia ofiţerului de poliţie.
Referitor la inculpatul L.T., acesta a recunoscut că a prestat servicii pentru inculpatul R. în sensul că la cererea acestuia i-a plătit facturi telefonice, însă inculpatul R. i-a remis banii necesari acestor plăţi.
De asemenea, referitor la discul de ambreiaj al autoturismului inculpatului R., acesta a fost schimbat la un service agreat de inculpatul L. din localitatea Săcele, localitate în care domicilia cel din urmă. A fost achitată contravaloarea manoperei de către beneficiar. Aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorului B.I., cel căruia îi aparţine service-ul auto şi din declaraţia martorului C.V., cel care a executat lucrarea. Acesta din urmă a arătat că el personal a încasat suma de 600 RON de la R.V. Piesa a fost adusă de inculpatul L.T., conform susţinerilor celor doi. Inculpatul L.T. a arătat că a efectuat doar un comision pentru R.V. Faptul că în ziua în care inculpatul R.V. afirmă că a efectuat plata nu s-a aflat în aria localităţii Săcele, aspect ce a reieşit din listingul convorbirilor telefonice purtate de R.V. în perioada 05 decembrie 2011 - 06 decembrie 2011 nu a confirmat prezenţa acestuia pe raza municipiului Săcele.
Faptul că un telefon urmărit nu s-a aflat într-o anumită perioadă de timp într-o anumită localitate nu însemnă în mod indubitabil că şi proprietarul sau posesorul acestuia nu s-a aflat în localitate în acea perioadă, mai mare sau mai mică.
Deplasarea fără telefonul mobil este o practică realizată de multe persoane, uitarea telefonului de asemenea este posibilă.
Este adevărat că poate fi posibil ca L.T. să fi plătit contravaloarea piesei şi a manoperei, fie prin prisma relaţiei de prietenie cu inculpatul R.V., fie din alte interese, dar tot atât de posibil şi veridic este ca şi R.V. să fi suportat aceste cheltuieli. În lipsa unor probe evidente ale dării şi luării de mită, dubiul profită acuzaţilor.
În consecinţă, transpunând starea de fapt pe structura infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi cei doi inculpaţi, inculpatul R.V. pentru luare de mită, 4 acţiuni, iar inculpatul L. pentru dare de mită, corelativ 4 acţiuni, primul că a primit plata contravalorii a trei facturi de telefonie mobilă în valoare de 187,52 RON şi costul înlocuirii unui disc de ambreiaj la autoturismul său, marca L., în cuantum de 700 RON, prestate de cel de al doilea, Tribunalul a reţinut că nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită şi respectiv, de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 4 acţiuni şi respectiv de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acţiuni).
Nu s-a putut dovedi că între serviciile prestate de L. în favoarea lui R. (plata contravalorii celor trei facturi şi plata manoperei şi a discului de ambreiaj), primul a obţinut reprogramarea unor candidaţi pentru susţinerea probelor practice în vederea obţinerii permiselor de conducere, fără respectarea normelor legale în vigoare, precum şi asigurarea promovării acestor probe de către elevii şcolii de şoferi SC L.T. SRL, aceasta în condiţiile în care elevii şcolii de şoferi respective nu au fost nominalizaţi, nu se cunosc împrejurările concrete în care au fost efectuate examinările. Învinuirea a fost formulată mult prea general şi nu a fost dovedită de acuzare.
Astfel cum s-a arătat mai sus, normele pentru programarea şi reprogramarea candidaţilor pentru susţinerea probei practice în vederea obţinerii permisului de conducere permiteau şi reprogramarea manuală, nu era prevăzută expres formularea unei cereri scrise cu arătarea şi dovedirea motivului pentru care se solicită preschimbarea datei şi, de asemenea, nu s-a făcut dovada că persoanele care au urmat şcoala de şoferi la L.T. au obţinut reprogramarea datei examinării şi permisul de conducere prin favorizare.
Conduita membrilor biroului trebuie analizată prin prisma măsurii în care au fost sau nu încălcate atribuţii de serviciu, cu consecinţa atragerii răspunderii disciplinare.
Având în vedere cele de mai sus, raportat la faptul că nu s-a putut dovedi că ar exista o legătură de cauzalitate între acţiunile de programare şi reprogramare a candidaţilor şcolii de şoferi a inculpatului L.T., între acţiunile de promovare şi de obţinere a carnetului de conducere de către candidaţii acestei şcoli şi serviciile prestate de inculpatul L.T. în favoarea inculpatului R.V., situaţia premisă a luării, respectiv a dării de mită nu a putut fi dovedită.
În consecinţă, pentru ambii inculpaţi, s-a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu finalitatea achitării lor de sub învinuirea adusă.
2. În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acţiuni) şi de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinute în sarcina inculpatului L.T., constând în aceea că inculpatul în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, a semnat în fals, în numele investigatorului sub acoperire P.A., toate înscrisurile depuse la S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, în vederea susţinerii examenului de conducere (cerere înscriere şcoală de şoferi, contract de şcolarizare din 05 decembrie 2011, factură fiscală din 05 decembrie 2011, reprezentând contravaloarea contract de şcolarizare, răspunsurile chestionarului pretestare probă teoretică, caietul cursantului prin care se atestă în mod nereal efectuarea unui număr de 30 de ore de conducere, 15 foi de parcurs din datele de 14 decembrie 2011, 19 decembrie 2011, 20 decembrie 2011, 21 decembrie 2011, 22 decembrie 2011, 23 decembrie 2011, 24 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 07 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012, 14 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012, prin care se atestă în mod nereal efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore, fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor şi cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere) şi a solicitat şi primit de la investigatorul sub acoperire P.A. suma de 800 RON pentru a-i remite, la rândul său, lui R.V. - ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov -, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra acestuia pentru a-l determina să schimbe, la o dată anterioară celei iniţiale, data examinării practice pentru obţinerea ce către investigator a permisului de conducere categoria B, precum şi să promoveze această probă, Ministerul Public a reţinut că la data de 24 noiembrie 2011, investigatorul sub acoperire cu numele de cod P.A. s-a deplasat la sediul şcolii de şoferi aparţinând SC L.T. SRL din municipiul Săcele, în vederea înscrierii la şcoala de şoferi pentru obţinerea permisului de conducere categoria B.
Pe parcursul discuţiei pe care investigatorul sub acoperire P.A. a purtat-o cu L.T., acesta din urmă i-a comunicat faptul că şcoala durează cinci săptămâni, că-l va înscrie cu data de 01 decembrie, că în perioada 01-08 decembrie vor avea loc cursurile de legislaţie rutieră, între 15-25 decembrie, orele de conducere, iar examenul îl poate da după trecerea unui număr de 35 de zile de la data înscrierii la şcoala de şoferi. În aceeaşi zi, s-au deplasat împreună la Centrul Medical V. din Braşov pentru efectuarea analizelor medicale, urmând să îi obţină personal celelalte documentele necesare înscrierii la şcoală, respectiv cazierul judiciar, adeverinţă de la medicul de familie şi testul psihologic.
La final, fără să facă vreo referire la costul şcolii de şoferi, L.T. i-a solicitat investigatorului suma de 300 RON, spunându-i „Dă mă acolo nişte bani şi taci din gură, că pentru tine îi dai… Dă trei milioane încoace.” În data de 14 decembrie 2011 cei doi s-au reîntâlnit, ocazie cu care investigatorul sub acoperire i-a mai remis suma de 300 RON, fără însă a-i preciza care este costul şcolii de şoferi.
Conform Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 1.019 pentru aprobarea Metodologiei privind atestarea instructorilor de pregătire practică şi a profesorilor de legislaţie rutieră, a Normelor privind autorizarea şcolilor de conducători auto, a Metodologiei privind autorizarea instructorilor de pregătire practică, a Programei de şcolarizare şi a Metodologiei de organizare şi desfăşurare a cursurilor de pregătire teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere, cursantul trebuie să efectueze 24 ore de legislaţie, să susţină o pretestare, iar apoi să urmeze 30 de ore de conducere.
Deşi investigatorul sub acoperire nu a efectuat nicio oră de legislaţie şi nici de conducere, L.T. a completat şi semnat în fals, în numele acestuia, răspunsurile la chestionarul de pretestare probă teoretică, precum şi celelalte înscrisuri necesare înscrierii candidatului în vederea susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere, respectiv: cererea de înscriere la şcoala de şoferi, contractul de şcolarizare din 05 decembrie 2011, factura fiscală din 05 decembrie 2011, reprezentând contravaloarea contractului de şcolarizare în valoare de 850 RON, caietul cursantului prin care se atesta efectuarea unui număr de 30 de ore de conducere, 15 foi de parcurs din datele de 14 decembrie 2011, 19 decembrie 2011, 20 decembrie 2011, 21 decembrie 2011, 22 decembrie 2011, 23 decembrie 2011, 24 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 07 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012, 14 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 prin care se atesta, în fals, efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore, fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor şi cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere.
Toate aceste documente au fost depuse la S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov în data de 24 ianuarie 2012, pentru a permite prezentarea la examen, dată la care investigatorul sub acoperire a susţinut examenul teoretic, obţinând 24 de puncte.
Anterior susţinerii examenului teoretic, L.T. i-a comunicat investigatorului sub acoperire P.A. că în eventualitatea în care promovează examenul teoretic, va fi programat la examenul practic (de traseu), pe data de 16 februarie 2012 (dată de examinare stabilită oficial de S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov pentru susţinerea examenelor practice de către candidaţii şcolii de şoferi SC L.T. SRL) și că el va interveni şi îl va programa să susţină examenul la o dată anterioară, chiar în aceeaşi săptămână. Pentru aceasta este invocată conversaţia dintre cei doi.
După finalizarea şi promovarea examenului teoretic, L.T. s-a deplasat la Ghişeul programări din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, unde l-a reprogramat pe investigatorul sub acoperire pentru data de 27 ianuarie 2012, fără a fi depusă vreo cerere din partea acestuia cu justificarea reprogramării şi care să fie aprobată de şeful S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov.
Tot în aceeaşi zi, investigatorul sub acoperire P.A. l-a însoţit pe L.T. pe traseu, în timp ce acesta efectua ore de conducere cu alţi cursanţi. În toată această perioadă, L.T. i-a relatat investigatorului faptul că este foarte bun prieten cu şeful de la examinări, respectiv cu R.V., motiv pentru care nu va trebui să-şi facă nici un fel de probleme deoarece examenul de traseu este ca şi promovat.
Pentru a-i întări această convingere, cei doi s-au deplasat împreună în parcarea situată în Autogara C. din Braşov, unde era parcat autoturismul marca L., proprietatea lui R.V., în portbagajul căruia au transferat, din autoturismul de şcoală al inculpatului L.T., 40 litri de motorină, aflaţi în mai multe recipiente de plastic. Pentru acest serviciu nu au fost formulate acuzaţii.
În data de 25 ianuarie 2012, investigatorul sub acoperire P.A. a efectuat singurele ore de conducere cu L.T., împrejurare în care i-a reamintit că examenul este ca şi rezolvat, iar la sfârşitul orelor, i-a solicitat suma de 800 RON, sumă de bani despre care a afirmat că o va remite inculpatului R.V. pentru a-i asigura promovarea examenului.
La data de 27 ianuarie 2012, investigatorul sub acoperire P.A. a susţinut proba practică cu agentul principal L.I.F., pe care a promovat-o, deşi a comis mai multe greşeli în trafic, care ar fi trebuit să conducă la respingerea candidatului.
După susţinerea probei, L.T. i-a mai solicitat suma de 300 RON, apreciind că aceasta i se cuvine pentru demersurile efectuate în vederea obţinerii de către investigatorul sub acoperire a permisului de conducere.
În vederea stabilirii în ce măsură poate fi răsturnată prezumţia de nevinovăţie a inculpatului L.T., instanţa analizând probatoriul administrat în cauză a reţinut următoarele:
Caietul cursantului întocmit de L.T. pe numele investigatorului sub acoperire P.A. cuprinde: contractul de şcolarizare din 05 decembrie 2011, factura fiscală din 05 decembrie 2011, reprezentând contravaloarea contractului de şcolarizare, răspuns chestionar pretestare probă teoretică, caietul cursantului prin care se atestă efectuarea unui număr de 30 de ore de conducere, 15 foi de parcurs din datele de 14 decembrie 2011, 19 decembrie 2011, 20 decembrie 2011, 21 decembrie 2011, 22 decembrie 2011, 23 decembrie 2011, 24 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 07 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012, 14 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012, prin care se atestă efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore, fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor şi cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere.
Raportul de constatare de natură grafică întocmit de expertul criminalist din cadrul I.P.J. Braşov - Serviciul Criminalistic - Biroul Expertize şi Constatări Tehnico-Ştiinţifice a relevat că toate aceste înscrisuri au fost semnate în fals de L.T. în locul investigatorului sub acoperire P.A.
De altfel, investigatorul sub acoperire a arătat în cadrul audierii sale, că nu a semnat nici un contract de şcolarizare, că nu a efectuat ore de conducere, ore de legislaţie, că nu a participat la pretestarea pentru examenul scris şi nici nu a semnat alte înscrisuri pentru a se prezenta la examenul de conducere, scris sau practic, toate acestea fiind făcute de L.T., care recunoaşte aceste aspecte motivând faptul că a vrut să îl ajute pe P.A. care îi spusese că este mai mult plecat din ţară. Inculpatul a mai arătat faptul că şcoala de şoferi la firma sa costa în funcţie de om, astfel că el era cel care stabilea preţul ce urma să se plătească.
Investigatorul sub acoperire a plătit lui L.T. suma de 800 RON şi suma totală de 900 RON pe care a dat-o inculpatului la datele de 24 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 27 ianuarie 2012, ca şi recompensă pentru efortul depus.
În condiţiile în care nu a fost semnat un contract de şcolarizare şi în condiţiile în care şcoala de şoferi condusă de inculpat nu a efectuat nici un fel de activitate pentru pregătirea investigatorului sub acoperire, aceste sume de bani nu se datorează, fiind încasate fără drept de inculpatul L.T.
Inculpatul L.T. a semnat actele menţionate în mod fals, atât depoziţia sa, cât şi depoziţia investigatorului sub acoperire şi raportul de expertiză conducând, în mod indubitabil, la această concluzie. Inculpatul L.T. a recunoscut că „a mai semnat” în locul cursantului. Ca atare, având în vedere și concluziile expertizei, instanţa a reţinut că semnăturile de pe formulare aparţin inculpatului L.T.
Potrivit art. 290 C. pen., constituie infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Prin urmare, pentru existenţa laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. este necesar ca falsificarea înscrisului să fie făcută prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C. pen. Mai exact, este vorba despre contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea înscrisului în orice mod.
Obiectul material al infracţiuni susmenţionate îl constituie înscrisul preexistent alterării, actul falsificat reprezentând produsul infracţiunii.
Actul sub semnătură privată falsificat reprezintă orice înscris care emană de la o persoană particulară, poartă o semnătură şi este susceptibil de a produce efecte juridice.
Pentru ca falsificarea unui înscris sub semnătură privată, urmată de folosirea acestuia, să atragă incidenţa prevederilor art. 290 C. pen., este necesar ca înscrisul să fie apt a produce consecinţe juridice, adică să prezinte, pe de o parte, aparenţa unui act veritabil, respectiv să pară veridic, iar pe de altă parte, anumite caracteristici.
În primul rând, înscrisul trebuie să aibă putere probatorie, să fie susceptibil a proba faptul în dovedirea căruia este invocat, iar în al doilea rând, înscrisul trebuie să aibă semnificaţie juridică, adică este esenţial a se stabili dacă folosirea înscrisului falsificat este susceptibilă să dea naştere unor consecinţe juridice.
Pentru existenţa infracţiunii, făptuitorul trebuie să fi contrafăcut scrisul sau semnătura sau să fi produs o denaturare materială a înscrisului respectiv.
Contrafacerea este modalitatea de a falsifica un înscris sub semnătură privată prin reproducerea prin imitare a obiectului falsificat. Contrafacerea poate privi scrierea, respectiv conţinutul înscrisului sau subscrierea, respectiv semnătura, în ambele cazuri, acestea trebuind efectuate prin reproducere.
În speţă, inculpatul L.T. a completat formularele preexistente cu date nereale şi a semnat în locul cursantului P.A.
Ca atare, ceea ce a făcut inculpatul L.T. constă în a atesta în cuprinsul înscrisurilor împrejurări necorespunzătoare adevărului, prin aceea că a trecut în mod intenţionat înscrieri care au avut ca efect posibilitatea prezentării cursantului P.A. pentru susţinerea examenelor scris şi practic pentru obţinerea permisului de conducere.
Această acţiune a inculpatului se circumscrie infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel cum este prev. de art. 290 C. pen. Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii analizate. Atât acţiunea ca element material, cât şi intenţia directă de a produce efecte juridice, descrise mai sus, conduc indubitabil la concluzia că inculpatul a acţionat în sensul descris de norma de incriminare.
Referitor la înscrisurile descrise mai sus şi în care au fost consemnate date neconforme cu realitatea s-a reținut că este necesară restabilirea situaţiei anterioare, prin lipsirea de efecte juridice a acestor înscrisuri, ca atare s-a dispus anularea acestora.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, instanţa de fond a reţinut că pentru suma de 850 RON plătită de P.A. pentru şcolarizarea pe care nu a efectuat-o ne aflăm în situaţia unei plăţi nedatorate. Fiind emisă factură care urmează să fie anulată, această suma trebuie restituită de inculpatul L.T.
Suma de 900 RON remisă de investigatorul sub acoperire inculpatului L.T. la datele de 24 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 27 ianuarie 2012, i-a fost dată acestuia pentru susţinerea examenului, astfel cum L.T. i-a cerut pentru şeful cel mare al examinatorilor şi pentru el însuşi ca recompensă.
Faptul că inculpatul L.T. a cerut bani investigatorului sub acoperire reiese din declaraţia acestuia din urmă, dar şi din redarea discuţiilor telefonice şi ambientale înregistrate conform autorizaţiilor emise în condiţiile legii. Probele cauzei relevă că banii au fost ceruţi doar pentru a se asigura promovarea examenului practic pentru obţinerea permisului de conducere nu şi pentru realizarea reprogramării examenului la o dată agreată de solicitant.
Astfel discuţiile dintre cei doi relevă pct. de vedere mai sus exprimat:
L.T. spune „Taci mă, că trebuie să dăm la miliţian nişte bani mă, taci din gură nu mai comenta atâta!
P.A.: Am înţeles!
P.A.: Păi să-mi spui din… şi să-mi spui din timp când trebe, tot, ca să mă pregătesc sufleteşte.
L.T.: Taci din gură, că eu când am zis că-l iei, îl iei, dăm banu, ş-am luat.
P.A.: Aia e, să-mi spui când să dăm sau cum să facem.
L.T.: Doar nu eşti nebun să-i dai tu lui, atâta-ţi trebe.
P.A.: Aaaa…
L.T.: Păi da, eu tratez, nu trebuie să tratezi tu, atâta-mi trebe, să… să-i împingă careva banii! Ăla e! Nu mai iei carnetu-n veci!...Elevul n-are treabă. Eu…
P.A.: Păi să-i spui că l-am… l-am ajutat şi eu la motorină!
………….
L.T.: Da. Las că mâine la nouă sunt la el, acolo şi vorbesc direct acolo, la el. Şi poimâine, ca să nu mă duc prea dimineaţă, că normal trebuie să plec pe la şapte de-acasă, să-l prind până intră în Poliţie, că mori. Mă mai vede careva. Las că mâine mă duc, dau noroc cu el şi bag bileţelul cu ce trebuie acolo, ca să ştie numele tău şi „noroc bun”, ştie ce are de făcut poliţistul…
………….
L.T.: Dă-mi portmoneu încoace, să-mi iau dreptu de-acolo şi taci din gură, hai…
P.A.: Aoleu…mă duc sus să iau din… Cât trebe?
L.T.: Portmoneu? Nu-i la tine?
P.A.: Nu.
L.T..: Nici p-ăla mare nu-l mai ai?
P.A.: Da cât trebe că am sus, să ştiu cât să iau…
L.T..: Dă-l încoace, mă, că am… Nu-ţi iau prea mult…Spune, mă, ce ai…că te-am văzut c-ai mulţi pe-acolo… (referirea este la bani).
P.A.: Am ceva…Cât trebe?
L.T.: Dă-i mă, încoace, mă… hai, hai, bagă… (pe imagini se observă cum investigatorul ţine în mână un fişic de bancnote de 100 RON şi începe să numere bancnotele pe care i le dă lui L.T. - n.n.)…
P.A.: E bine opt milioane pentru şefu, nu?
L.T.: Da, mă, da…
P.A.: Nu e puţin, nu e mult?
L.T.: Bun aşa…
P.A.: Bun.
L.T.: Stai liniştit… Mă duc să vorbesc mâine, îl lămuresc, îi dau dreptu şi gata, poimâine e examenu… Hai salut…”
La data de 27 ianuarie 2012, investigatorul sub acoperire P.A. a susţinut proba practică cu agentul principal L.I.F., pe care a promovat-o, deşi conform afirmaţiilor sale a comis mai multe greşeli în trafic, situaţie ce ar fi trebuit să conducă la respingerea candidatului.
„Poliţistul: Hai…Stai să se ducă şi acela din faţă… Bă, unde depăşeşti? Pe trecerea de pietoni?
P.A.: Da…
Poliţistul: Un’ te grăbeşti?
P.A.: La dreapta sau…?
Poliţistul: Păi unde…După părerea ta unde crezi că putem merge?
….............
Poliţistul: …Cu cât ai voie să mergi aici?
P.A.: Cu …minim cinzeci, nouăzeci maxim…
Poliţistul: …Păi n-ai văzut indicatoru, mă? Pe lângă el am trecut…Te gândeşti la Spania în loc să te gândeşti la indicatoare şi la şaptezeci…”
Înregistrarea ambientală din timpul examenului practic relevă faptul că investigatorul sub acoperire a făcut mai multe greşeli ce au fost semnalate de poliţistul examinator.
După susţinerea probei, L.T. i-a mai solicitat suma de 300 RON, apreciind că aceasta i se cuvine pentru demersurile efectuate în vederea obţinerii de către investigatorul sub acoperire a permisului de conducere. Înregistrarea din mediul ambiental dintre cei doi confirmă această stare de fapt. De altfel şi investigatorul sub acoperire audiat în faţa instanţei a confirmat acest fapt.
Astfel discuţia dintre cei doi a fost după cum urmează:
„L.T.: Ăăă… Hai mulţumeşte-mă şi pe mine cu ceva…
P.A.: Gata… Cât să fie?
L.T.: Cât vrei tu…
….......
P.A.: Unu, două, trei, cât să fie?
L.T.: Cât vrei tu…
P.A.: Două e mult? Trei e mult? Cum e?
L.T.: Haide, bine trei, hai, hai că nu-i mult…”
În drept, fapta inculpatului L.T. constând în aceea că, în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, a semnat în fals, în numele investigatorului sub acoperire P.A., toate înscrisurile depuse la S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, în vederea susţinerii de către acesta a examenului de conducere, respectiv: cerere înscriere şcoală de şoferi, contract de şcolarizare din 05 decembrie 2011, factură fiscală din 05 decembrie 2011, reprezentând contravaloarea contract de şcolarizare, răspunsurile chestionarului pretestare probă teoretică, caietul cursantului prin care se atestă în mod nereal efectuarea unui număr de 30 de ore de conducere, 15 foi de parcurs din datele de 14 decembrie 2011, 19 decembrie 2011, 20 decembrie 2011, 21 decembrie 2011, 22 decembrie 2011, 23 decembrie 2011, 24 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 07 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012, 14 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 prin care se atestă în mod nereal efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore, fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor şi cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acţiuni).
În drept, fapta inculpatului L.T. care, în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, a solicitat şi primit de la investigatorul sub acoperire P.A. suma de 800 RON, pentru a-i remite la rândul său lui R.V. - ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov -, lăsând să se înţeleagă că are influenţă asupra acestuia pentru obţinerea garantată a examenului practic pentru obţinerea permisului de conducere categoria B, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar să fie întrunite, cumulativ, următoarele condiţii referitoare la latura obiectivă: în primul rând, să se fi realizat una dintre acţiunile alternative prevăzute de textul de incriminare şi, indiferent de modalitatea de săvârşire a faptei, este absolut necesar ca inculpatul să primească, să pretindă sau să accepte promisiunile, darurile ori foloasele, înainte ca funcţionarul asupra căruia are sau lasă să se creadă că are influenţă, să fi îndeplinit actul care constituie obiectul intervenţiei.
O altă condiţie ce se cere a fi îndeplinită pentru existenţa infracţiunii este aceea ca făptuitorul să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar.
Această cerinţă a fost dovedită în cauză, pe de o parte, prin prisma relaţiei de prietenie dintre L.T. şi R.V., relaţie care era cunoscută de toată lumea, iar pe de altă parte, rezultă din faptul că L.T. îi vorbeşte investigatorului sub acoperire de această apropiere dintre el şi „şeful examinatorilor” pentru care de faţă cu investigatorul a prestat un serviciu, şi anume i-a transportat nişte damigene cu motorină în maşina sa. Mai mult decât atât, L.T. îi spune investigatorului sub acoperire că trebuie daţi bani pentru „şeful cel mare”, dar nu direct de către investigator, ci prin intermediul său.
De asemenea, inculpatul L.T. a precizat clar că suma de bani va fi dată pentru a-i garanta investigatorului sub acoperire reuşita la examenul practic pentru obţinerea permisului de conducere.
Ca atare, L.T. a precizat actul referitor la care se trafica influenţa.
O altă condiţie ce se cere a fi îndeplinită pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este aceea ca acţiunea care constituie elementul material să fie săvârşită mai înainte sau concomitent ca funcţionarul - pe lângă care s-a pretins influenţa şi promis a se interveni - să fi îndeplinit actul care intră în atribuţiile sale de serviciu sau, cel mai târziu, în timpul efectuării lui.
Nu are relevanţă faptul că în speţă, nu R.V. a fost cel care a fost examinator la examenul practic al investigatorului sub acoperire, aceasta chiar dacă intervenţia ce a fost „vândută” se referea direct la acesta şi nu la examinatorul ce a participat efectiv la examinare, faţă de percepţia raporturilor de subordonare dintre şef şi subaltern.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, traficul de influenţă se săvârşeşte numai cu intenţie calificată prin scop, care constă în efectuarea ori neefectuarea unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale funcţionarului, neexistând niciun dubiu asupra atitudinii făptuitorului de conştiinţă şi voinţă. Astfel, voinţa sa a constat în săvârşirea uneia sau mai multora din acţiunile specifice elementului material al infracţiunii - ştiind că foloasele reprezintă preţul influenţei sale asupra funcţionarului - pe planul conştiinţei, reprezentându-şi pericolul creat pentru activitatea funcţionarului şi, implicit, crearea de suspiciuni cu privire la onestitatea funcţionarilor.
Acţiunea inculpatului L.T. a constat în primirea de bani nedatoraţi, ca un contra-echivalent al conduitei sale ilicite.
Pe de altă parte, existenţa infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen. nu presupune existenţa unei influenţe reale a făptuitorului asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, însă pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca influenţa, pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase.
În consecinţă, tribunalul a apreciat că probele mai sus analizate relevă faptul că prezumţia de nevinovăţie a inculpatului L.T. a fost răsturnată, că nu sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi ca atare, a dispus condamnarea sa.
Inculpatul L.T. a negat faptul că a cerut şi primit bani de la investigatorul P.A. afirmând că va interveni pentru ca investigatorul să aibă garantat promovat examenul practic pentru obţinerea carnetului de conducere. A afirmat că singurii bani ceruţi s-au referit la plata şcolii de şoferi. De asemenea, a afirmat că a fost provocat de martorul sub acoperire.
Discuţia ambientală dintre cei doi infirmă această ipoteză şi conduce clar la concluzia că L.T. a cerut bani investigatorului, lăsându-se să creadă că îi va da „şefului de la examinări” pentru ca investigatorul să promoveze examenul, iar pentru această intervenţie a cerut şi pentru el o sumă de bani. Nu are relevanţă faptul că nu a fost invocat vreun nume, atâta vreme cât este certă referirea la funcţionarul public cu atribuţiile specifice în domeniu.
Discuţiile ambientale purtate între inculpat şi investigatorul sub acoperire în datele de 24.11.2011, 14 decembrie 2011, 24 ianuarie 2012, 25 ianuarie 2012 şi 27 ianuarie 2012, relevă modalitatea de pretindere a sumelor de bani, precum şi scopul remiterii acestora, nici o clipă inculpatul nefăcând referire la costul şcolii de şoferi, deşi de fiecare dată investigatorul sub acoperire îi adresa întrebarea referitoare la costul acesteia. Pe de altă parte, L.T. a luat banii din portofelul investigatorului, portofel ce i-a fost cerut de inculpat. În condiţiile în care investigatorul sub acoperire nu a beneficiat de serviciile şcolii de şoferi, faptul că L.T. a mai pretins pentru sine suma de 300 RON, ca recompensă pentru ajutorul acordat, rezultă cu certitudine că banii ceruţi şi încasaţi de L.T. nu au fost pentru şcoala de şoferi pe care ar fi trebuit să o facă investigatorul sub acoperire.
Suma de 800 RON solicitată şi primită de L.T., a fost pusă la dispoziţia investigatorului sub acoperire P.A., conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi aprobările ulterioare, din depozitul D.N.A. destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie şi nu a fost recuperată, astfel că s-a dispus confiscarea acesteia de la inculpat.
De asemenea, s-a dispus confiscarea şi a sumei totale de 900 RON remisă inculpatului la datele de 24 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 27 ianuarie 2012, ca şi recompensă pentru efortul depus, din care 600 RON provenind din fondurile D.G.A. şi 300 RON din depozitul D.N.A. destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. referitoare la gradul de pericol social al infracţiunilor, împrejurările în care au fost comise, urmările acestora, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt grave. Nu se poate reţine vreo provocare din partea investigatorului sub acoperire în comiterea acestora. Faptele au fost iniţiate de inculpatul L.T., iniţiativa i-a aparţinut, iar acestea ar fi fost comise indiferent de intervenţia investigatorului sub acoperire, neputându-se reţine vreo constrângere din partea celui ultim menționat.
Inculpatul L.T. nu are antecedente penale, este o persoană integrată social, are o stabilitate socială şi materială corespunzătoare. A fost audiat în cursul prezentei proceduri şi a negat învinuirile aduse.
Instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea unor pedepse cu închisoare, orientate la minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, fără privare de libertate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
3. În cauză a fost introdus investigatorul sub acoperire S.A.
Actele dosarului relevă că investigatorul sub acoperire cu numele de cod S.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul L.T. la data de 20 februarie 2012, pentru a-i solicita sprijin în vederea obţinerii permisului de conducere categoria B. S.A. a făcut referire în cadrul discuţiei dintre cei doi la P.A.
Cei doi s-au întâlnit în aceeaşi zi, în cartierul Ş.M. din Săcele, judeţul Braşov, ocazie cu care inculpatul i-a comunicat investigatorului sub acoperire S.A. că trebuie să meargă împreună la analize, că în rest „e treabă bună”, iar după ce face analizele poate să plece în Italia şi să revină peste 5 săptămâni să dea examenul.
Discuţia dintre cei doi relevă starea de fapt de mai sus.
„S.A.: …Ce anume avem de făcut?
L.T.: Trebuie să mergem la analize. Azi mergem la analize.
S.A.: Mi-a zis că nu ne lăsaţi să ne perpelim prea mult, ceea ce e şi bine că noi avem de umblat după altele. (era vorba de P.A.).
L.T.: Dar tu pleci?
S.A.: Da. Vreau să plec. Vreau să plec înapoi, că şi aşa sunt de o săptămână. Şi aşa o cam ard de o săptămână pe aici.
L.T.: Faci analizele azi şi după aia, din partea mea, poţi să pleci.
…................
S.A.: Şi ne auzim pe urmă la un telefon când…
L.T.: Trebuie să ţină cinci săptămâni şcoala. Asta e legea.
S.A.: Dacă trebuie, trebuie.”
Ca şi în cazul precedent, inculpatul L.T. s-a deplasat împreună cu investigatorul sub acoperire S.A. la Centrul Medical V. Braşov pentru a face examenele medicale, urmând să îi rezolve el cazierul judiciar, examenul psihologic şi adeverinţa de la medicul de familie.
Inculpatul L.T. nu i-a comunicat investigatorului sub acoperire S.A. preţul şcolii de şoferi, iar la sfârşitul întâlnirii i-a solicitat suma de 500 RON, urmând să se reîntâlnească după 5 săptămâni, pentru a susţine examenul.
„S.A.: Şi acum, zi mata câţi bani trebuie pentru ce ai zis.
L.T.: Cât vrei.
S.A.: Păi nu cât vreau, că eu nu ştiu, nu ştiu să iau o pâine aicea şi…
L.T.: Ei… păi tot ca la băieţi.
…………....
S.A.: Zi mata şi pentru alea şi pentru alea. Hai zi că stăm…
L.T.: Nu, care pentru alea şi pentru alea?
S.A.: Stăm şi…
L.T.: Hai dă, dă cinci acum şi dup-aia mai vorbim.
S.A.: Ia cinci, numără-i şi mata să fie…
……
S.A.: Şi rezolvi mata tot, da?
L.T.: Io fac!”
În data de 23 aprilie 2012, investigatorul sub acoperire l-a contactat telefonic pe inculpatul L.T. şi i-a comunicat că ar dori să susţină examenul teoretic pentru obţinerea permisului de conducere în data de 26 aprilie 2012. Acesta i-a spus că-l poate susţine când vrea şi că vor merge împreună să depună dosarul.
Conform înţelegerii, în dimineaţa zilei de 26 aprilie 2012, cei doi s-au deplasat cu autoturismul de şcoală marca V., la S.P.C.R.P.I.V. Braşov în vederea susţinerii de către investigatorul sub acoperire a examenului teoretic. Pe drum, inculpatul L.T. i-a comunicat investigatorului sub acoperire că l-a programat deja la proba practică pentru data de 03 mai 2012.
Investigatorul sub acoperire S.A. a susţinut şi promovat examenul teoretic la data de 26 aprilie 2012 şi s-a înţeles cu inculpatul L.T. să se întâlnească în data de 02 mai 2012 să discute despre proba practică şi să efectueze o oră de conducere.
În data de 02 mai 2012, în jurul orelor 13,00, investigatorul sub acoperire S.A. s-a întâlnit cu inculpatul L.T. în parcarea complexului comercial C. din municipiul Braşov. Acesta a venit cu acelaşi autoturism de şcoală marca V. şi, întrucât investigatorul sub acoperire nu efectuase până la acel moment nicio oră de conducere, acesta din urmă s-a urcat la volan conducând aproximativ 45 de minute prin municipiul Braşov.
La revenirea în zona comercială C., inculpatul L.T. i-a solicitat investigatorului sub acoperire să-l însoţească în interiorul magazinului B. pentru că dorea să cumpere un furtun. În timp ce se aflau în incinta magazinului, investigatorul sub acoperire S.A. i-a spus inculpatului L.T. că are emoţii pentru examenul practic din ziua următoare, însă acesta a afirmat că dacă dă bani n-ar trebui să aibă nicio emoţie. L-a întrebat dacă îl cunoaşte pe şeful de la examinări şi i-a răspuns afirmativ şi că i-a spus că o să vorbească cu acesta pe seară, pentru a nu avea probleme la examen.
Discuţia dintre cei doi relevă starea de fapt de mai sus.
„S.A.: Bă, da io mă… cum să-ţi spun, pe româneşte aşa, mă cam piş pe mine.
…..............
L.T.: Hai mă, banu jos, ochii la uşă, nu mă mai bâzâi atâta că mă-nervezi.
S.A.: Păi… da zi, n-am emoţii mâine, adică eu…
L.T.: N-ai emoţii. Dai banu şi n-ai emoţii.
S.A.: Am înţeles.
L.T.: Da. Stai liniştit.
S.A.: Mi-a mai zis acesta. Mi-a zis cumva că matale ştiu că şefu, păi şefu, da?
L.T.: Da cum?
S.A.: Îhî.
L.T.: Da nu contează. Eu lui îi spun azi şi mâine e rezolvată treaba.
S.A.: Da?
L.T.: Da cum.
S.A.: Îhî. Şi cât mă costă?
L.T.: Cât mai mult, aşa.”
La ieşirea din magazin, investigatorul sub acoperire l-a întrebat pe inculpat câţi bani trebuie să dea pentru a promova proba practică, iar acesta i-a răspuns 150 euro. În această împrejurare, investigatorul sub acoperire a numărat 600 RON, însă la solicitarea inculpatului L.T. a dat în final, suma de 800 RON. Întrucât cei 800 RON erau destinaţi şefului de la examinări, investigatorul sub acoperire a întrebat cât îi datorează inculpatului, personal, iar acesta i-a răspuns că o să discute după ce promovează examenul.
Discuţia dintre cei doi relevă starea de fapt de mai sus.
„S.A.: Păi zi mata, că acum nu ştiu.
L.T.: Hai, cât mai mult, aşa.
S.A.: Zi bre, că…
…................
L.T.: Stai liniştit. Am rezolvat eu panarame de elevi, d-apoi tu…
……............
S.A.: Păi zi cât…, cât trebuie pentru şefu, pentru….
L.T.: O sută cincizeci de euro.
S.A.: O sută cincizeci de euro. Asta-nseamnă şase milioane, da?
L.T.: Mai pune ceva, hai.
S.A.: Mai pun ceva, da zi matale cât. Uite, ca la… Aşa.
L.T.: Hai, mă, că ştiu c-aveţi bani. Am văzut la dracu acela câţi bani avea la el… Avea portmoneu…
S.A.: …dacă bani n-avem, ce… Bani are toată lumea.
L.T.: Stai că nu, n-am numărat.
S.A.: E bine aşa?
L.T.: Îi număr dup-aia, da?
S.A.: E… opt milioane şi ăştia-s pentru şefu, da?
L.T.: Da, da.
S.A.: Aşa. Păi şi pentru mata?
L.T.: Vorbim mâine. Mâine vorbim.
S.A.: Bre, da sigur îl ştii şi...
L.T.: Sigur. Sigur.”
După remiterea sumei de 800 RON, inculpatul L.T. a fost oprit de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., asupra sa găsindu-se suma de 800 RON remisă anterior de investigatorul sub acoperire.
În urma analizării dosarului de candidat depus la S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov a rezultat că înscrisurile: fişă de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor şi cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere au fost completate şi semnate în locul investigatorului sub acoperire S.A. de către inculpatul L.T., iar înscrisurile: caietul cursantului şi 15 foi de parcurs din datele de 07 martie 2012, 08 martie 2012, 10 martie 2012, 12 martie 2012, 13 martie 2012, 14 martie 2012, 15 martie 2012, 17 martie 2012, 19 martie 2012, 20 martie 2012, 21 martie 2012, 22 martie 2012, 27 martie 2012, 29 martie 2012, 02 aprilie 2012, prin care se atestă în mod nereal efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore de către investigatorul sub acoperire S.A., au fost completate şi semnate de martorul C.F., angajat al Şcolii de şoferi SC L.T. SRL, la solicitarea patronului său, inculpatului L.T., deoarece investigatorul sub acoperire figura ca elev al martorului amintit.
Instanţa a apreciat că argumentele care au fost descrise cu privire la faptele anterioare sunt valabile şi pentru această faptă deoarece este vorba de acelaşi mod de operare, cu aceleaşi consecinţe juridice. Nu se poate reţine nicio provocare din partea investigatorului sub acoperire.
Chiar dacă inculpatul L.T. nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, comiterea acestora a fost dovedită, prin depoziţia investigatorului sub acoperire şi prin înregistrările telefonice şi ambientale efectuate în cauză. Din procesele-verbale de transcriere a discuţiilor ambientale purtate între inculpat şi investigatorul sub acoperire în datele de 20 februarie 2012, 26 aprilie 2012 şi 02 mai 2012, rezultă modalitatea de pretindere a sumelor de bani, precum şi scopul remiterii acestora, nici o clipă inculpatul nefăcând referire la costul şcolii de şoferi.
Expertiza tehnică efectuată în cauză asupra înscrisurilor descrise mai sus relevă că acestea nu au fost semnate de S.A.
Ca atare, instanţa a apreciat că prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată şi că se impune condamnarea inculpatului, deoarece nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Sumele de bani solicitate de inculpatul L.T. nu au fost pentru că investigatorul sub acoperire a urmat şcoala de şoferi, în realitate acest fapt nu a avut loc, sumele de bani cerute de inculpat au fost pentru a garanta investigatorului reuşita la examenul practic pentru obţinerea permisului de conducere şi pentru contraprestaţia sa constând în actele de intervenţie despre care a vehiculat că le va face.
În drept, fapta inculpatul L.T., constând în aceea că, în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, l-a determinat pe martorul C.F., angajat al societăţii al cărei administrator este inculpatul, să completeze în fals caietul cursantului şi 15 foi de parcurs din datele de 07 martie 2012, 08 martie 2012, 10 martie 2012, 12 martie 2012, 13 martie 2012, 14 martie 2012, 15 martie 2012, 17 martie 2012, 19 martie 2012, 20 martie 2012, 21 martie 2012, 22 martie 2012, 27 martie 2012, 29 martie 2012, 02 aprilie 2012, prin care se atesta în mod nereal efectuarea de către investigatorul sub acoperire S.A. a celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acţiuni).
În drept, fapta inculpatului L.T., constând în aceea că, în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, a completat în fals, în numele investigatorului sub acoperire S.A., fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor şi cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere, pe care le-a depus la sediul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acţiuni).
În drept, fapta inculpatului L.T. constând în aceea că, în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, a pretins şi primit de la investigatorul sub acoperire S.A. suma de 800 RON lăsând să se înţeleagă că are influenţa necesară asupra inculpatului R.V. - ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov -, pentru a-l determina să asigure promovarea de către acesta a examenului de conducere pentru categoria B, programat în data de 03 mai 2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Suma de 800 RON solicitată şi primită de inculpatul L.T. de la investigatorul sub acoperire S.A. a provenit din depozitul D.G.A. destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie şi a fost recuperată integral cu ocazia procedurii de realizare a flagrantului din data de 02 mai 2012.
Suma de 500 RON remisă inculpatului L.T. la data de 10 februarie 2012 a provenit din fondurile D.G.A. destinate acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie, iar pentru că nu a putut fi recuperată, urmează să fie confiscată de la inculpat.
4. În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului L.T. constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2012, în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, a pretins şi primit de la martora denunţătoare P.I., prin intermediul instructorului auto C.F., suma de 150 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţa necesară asupra angajaţilor S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov pentru a-i determina să o promoveze la examenul practic pentru obţinerea permisului de conducere pentru categoria B programat la data de 27 ianuarie 2012, s-a constatat următoarele:
Ca stare de fapt s-a reţinut că în perioada octombrie - noiembrie 2011, martora denunţătoare P.I. a frecventat cursurile şcolii de şoferi SC L.T. SRL, având-l ca instructor auto pe martorul C.F.
După finalizarea orelor de conducere şi promovarea examenului teoretic, la data de 30.11.2011, martora-denunţătoare a susţinut examenul de traseu cu poliţistul examinator L.I.F., examen pe care nu l-a promovat datorită lipsei abilităţilor necesare conducerii autoturismului.
Întrucât martorul C.F. a conştientizat faptul că eleva sa nu va putea promova nici în viitor examenul, a apelat la inculpatul L.T., patronul său, pentru a o ajuta, presupunând că acesta va găsi o modalitate pentru promovarea denunţătoarei, cunoscând personal istoricul relaţiei dintre L. şi R.
Din dorinţa de a obţine permisul de conducere categoria B, martora denunţătoare P.I. a fost de acord să ofere suma de 150 RON cu titlu de mită, astfel că i-a dat instructorului auto C.F. această sumă de bani şi la rândul său, acesta a remis-o inculpatului L.T.
În aceste condiţii, martora denunţătoare P.I. a fost reprogramată pentru susţinerea examenului de traseu în data de 27 ianuarie 2012 şi s-a aflat în acelaşi autoturism cu investigatorul sub acoperire P.A.
Pentru a promova examenul, martora a condus pe ocolitoarea Braşovului şi cu toate că a comis mai multe greşeli, a fost declarată admisă de către poliţistul examinator L.F.
Înregistrarea ambientală relevă faptul că denunţătoarea a făcut câteva greşeli.
„Poliţistul: Ăla… vezi ce faci!... Să-l urcăm pe acesta pe trotuar şi să-l omorâm, nu? Păi?
…..........
Ia-o la stânga… dacă nu vine nimeni, hai! Da, e complicată şoferia. Pe cuvânt! Hai! Dacă ne uităm unul la celălalt, nu putem pleca de pe loc. Ar fi bine prin telepatie să meargă maşina. Hai să-i dăm drumul, că avem prioritate doamnă! Păi… păi am luat două viraje, e ruşine!
…...........
Păi ce, ne oprim doamnă, nu acolo! Acolo nu avem vizibilitate! Nu ne oprim de dragul de a ne opri la stop. Ne oprim ca să vedem că nu vine nimic. Nu?
…...........
Păi şi mergem pe partea dreaptă, i-am spus şi lui domnu, nu suntem în Anglia…”
Inculpatul L.T. a negat comiterea faptei. Martorii denunţători C. şi P. au arătat că au fost chemaţi la D.N.A. pentru a depune mărturie şi nu au avut reprezentarea că au formulat un denunţ. Pentru faptul că au dat bani pentru a obţine o contraprestaţie ilicită, declaraţiile lor au fost calificate ca denunţuri, fiind singurul mod în care au fost apăraţi de pedeapsă.
Martora P. a declarat că instructorul C.F. îi mai propusese şi anterior să dea 150 euro pentru că în felul acesta i se va rezolva examenul,că iniţial nu a fost de acord, însă ulterior a acceptat să dea această sumă de bani pentru că îşi dorea foarte tare permisul auto. Acest aspect denotă familiaritatea în care se cereau bani pentru examen şi existenţa unei filiere între şcoala de şoferi şi cei din cadrul serviciului de permise auto.
Nu există nici un dubiu în ceea ce priveşte pretinderea de către martorul C. a banilor pentru a fi daţi inculpatului L.T., act care este credibil şi reiese din depoziţia denunţătoarei şi a martorului C. Chiar dacă cei doi au declarat în sensul susţinerii acuzaţiei adusă inculpatului L.T., putând fi consideraţi ca „interesaţi” în a nu se declanşa faţă de ei urmărirea penală, acest fapt nu poate fi considerat suficient de puternic pentru a lipsi de credibilitate pe cei doi martori, cu atât mai mult cu cât în momentul în care au furnizat aceste declaraţii nu au avut reprezentarea formulării unor denunţuri împotriva inculpatului L.T.
Martorul C. a mai cerut martorei denunţătoare anterior bani pentru promovarea examenului practic, martora a refuzat, dar ulterior după ce nu a promovat examenul practic a fost de acord să îi dea. C. i-a cerut, pentru că probabil asta era practica, iar pe de altă parte, cunoştea posibilitatea efectuării unor intervenţii pentru obţinerea mai facilă a examenului practic. Dovada a fost că martora P., deşi a făcut greşeli, a absolvit proba practică. De fapt, aceeaşi situaţie s-a regăsit şi în cazul celor doi investigatori sub acoperire care la rândul lor, intenţionat au făcut greşeli, dar cu toate acestea au fost declaraţi admişi la proba practică.
Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are inculpatul, trebuie să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care s-au pretins banii. Or, este evident că poliţiştii supraveghetori la proba practică (traseu) aveau atribuţii în a determina acordarea sau nu a permisului de conducere. Ca şi în cazul investigatorului P.A., dialogul dintre inculpatul L.T. şi investigator denotă clar că banii erau ceruţi pentru a se asigura promovarea examenului practic, fiind făcută referire la poziţia şefului de la permise, de la care inculpatul L. ar fi putut obţine influenţa.
Chiar dacă nu s-a stabilit nicio legătură între cei inculpaţi din prezenta cauză cu privire la promovarea examenului practic de către cei trei cursanţi care au făcut sau care figurau că ar fi făcut şcoala de şoferi la firma inculpatului L.T., cele trei cazuri au suficiente elemente comune (aceeaşi şcoală de şoferi, solicitarea unor sume de bani pentru a se asigura promovarea examenului, greşeli în timpul examenului, dar promovarea examenului, în cazul investigatorului P., cunoaşterea de către examinator că acesta lucrează în străinătate) astfel că veridicitatea pretinderii banilor pentru obţinerea unor rezultate favorabile la proba practică este confirmată.
Elocventă este şi discuţia dintre L.T. şi investigatorul sub acoperire P.A., în care cei doi discută despre numita P., discuţie redată conform procesului-verbal de transcriere a discuţiilor ambientale purtată la data de 27 ianuarie 2012, din care rezultă că L.T. avea cunoştinţă de faptul că martora-denunţătoare P.I. a picat un examen şi trebuia să-l promoveze pe următorul.
Astfel:
„L.T.: ...Cam slăbuţă fata asta, mă…”
P.A.: …Dar a luat până la urmă şi ea?
L.T.: Da mă, că trebuie să ia şi ea, mă!
P.A.: Aaaa! Am înţeles. L.T.: Trebuia!”
Aspectele de mai sus relevă faptul că vinovăţia inculpatului a fost legal stabilită, condamnarea sa fiind o consecinţă legală, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În consecinţă, în drept fapta inculpatului L.T. constând în aceea că, în cursul lunii ianuarie 2012, în calitate de administrator şi instructor al şcolii de şoferi SC L.T. SRL, a pretins şi primit de la martora denunţătoare P.I., prin intermediul instructorului auto C.F., suma de 150 euro, lăsând să se înţeleagă că are influenţa necesară asupra angajaţilor S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov pentru a-i determina să o promoveze la examenul practic necesar obţinerii permisului de conducere pentru categoria B, programat la data de 27 ianuarie 2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Întrucât martora denunţătoare P.I. a solicitat restituirea sumei de 150 euro, în temeiul art. 61 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 78/2000, inculpatul L.T. urmează a fi obligat la restituirea echivalentului în RON a acestei sume de bani.
L.T. nu recunoaşte învinuirea, susţinând în declaraţiile sale că nu a solicitat martorei P.I., prin intermediul angajatului său C.F., nici o sumă de bani în scopul asigurării promovării examenului de conducere, afirmând că nici nu o cunoaşte pe aceasta.
Declaraţia inculpatului L.T. este contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
5. Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, învinuirea a constat în faptul că în cursul lunii decembrie 2011, inculpatul L.T. a primit o sticlă de whisky de la martorul denunţător G.P.S. pentru a-i determina pe angajaţii S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, cu care era în relaţii apropiate, să preschimbe data de examinare a martorului V.V.T. la o dată anterioară celei stabilită iniţial, respectiv din data de 22 decembrie 2011 în data de 15 decembrie 2011.
Ca stare de fapt s-a reţinut că la data de 03 mai 2012, martorul denunţător G.P.S. a formulat un denunţ împotriva inculpatului L.T., în care a arătat faptul că, în cursul lunii decembrie 2011, i-a remis acestuia o sticlă de whisky pentru a interveni pe lângă angajaţii S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, cu care era în relaţii apropiate, în sensul preschimbării datei de examinare a numitului V.V.T. la o dată anterioară celei stabilită iniţial, respectiv din data de 22 decembrie 2011 în data de 15 decembrie 2011.
Cercetările au relevat faptul că, la începutul anului 2011, martorul V.V.T. a frecventat cursurile şcolii de şoferi SC C.C. SRL Braşov şi, pentru că a picat examenul de traseu de două ori, a mai făcut câteva ore de conducere cu martorul denunţător G.P.S., instructor auto autorizat.
După finalizarea acestor ore, martorul V.V.T. a fost programat să susţină examenul practic în ziua de 22 decembrie 2011, când martorul denunţător G.P.S. nu se putea prezenta, fiind de serviciu. În aceste condiţii, cunoscând că are relaţii printre angajaţii S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, în data de 08 decembrie 2011, instructorul auto i-a cerut inculpatului L.T. să-i schimbe data de examinare din 22 decembrie 2011 în 15 decembrie 2011, promiţându-i o sticlă de whisky.
Pentru aceasta a fost redată discuţia dintre L.T. şi G.P.S. Acesta din urmă îi cere ajutorul inculpatului L.T. pentru reprogramarea unei persoane pentru susţinerea probei practice, G. fiind cel care afirmă că îi va da lui Luca o sticlă de whisky dacă va rezolva.
„G.P.S.: Trebuie să rezolvăm un băiat din 22 în 15 când avem noi.
L.T.: Păi dacă nu sunt locuri? Nu m-am uitat ieri pe banda aia şi e roşie?
G.P.S.: Ăă…
L.T.: Banda e roşie.
G.P.S.: Ei, draci. Şi nu găsim nicio soluţie? Dă şi asta o sticlă de whisky, dă ceva, în puii mei.
L.T.: Lasă să vorbesc astăzi cu…”
L.T. a rezolvat reprogramarea examenului şi a primit pentru serviciul prestat sticla de whisky promisă.
În primul rând, s-a constatat că nu s-a stabilit că există o legătură de cauzalitate între propunerea de a da o sticlă de whisky, între acţiunea de a da şi reprogramarea martorului V.V.T. la o dată anterioară celei stabilită iniţial, respectiv din data de 22 decembrie 2011 în data de 15 decembrie 2011. Astfel cum a reieşit din probele cauzei, la serviciul din Braşov, reprogramările persoanelor la examenul practic se făcea cu uşurinţă, fiind o formalitate dacă cererea era formulată de anumite persoane care erau apreciate la acest serviciu.
Faptul că L.T. a cerut această sticlă de whisky s-a datorat oportunităţii de a obţine ceva pentru el.
Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca influenţa pe care o are sau lasă să se creadă că o are făptuitorul, să privească un funcţionar care are atribuţii în îndeplinirea actului pentru care făptuitorul a primit sau a pretins bani ori alte foloase.
G. este cel care a propus darea sticlei de whisky, iar L. a fost de acord să o primească, fără ca acesta din urmă să facă vreo referire la influenţa pe care o are sau ar putea să o aibă pentru a obţine reprogramarea examenului.
L.T. a arătat că a solicitat celor din biroul Braşov reprogramarea candidatului, lucru pe care l-a obţinut cu uşurinţă, fiind un drept accesibil oricărei persoane.
Sticla de whisky a fost dată pentru gratificarea lui L.T., în virtutea relaţiei de prietenie dintre cei doi, iar Luca a primit-o deoarece a avut reprezentarea unui bun cu valoare modică.
Nu a fost traficată nicio influenţă şi, în plus, sticla de whisky a fost dată după reprogramarea examenului; or acţiunea care constituie elementul material trebuie să fie săvârşită mai înainte sau concomitent ca funcţionarul - pe lângă care s-a pretins influenţa şi a promis că va interveni - să fi îndeplinit actul care intră în atribuţiile sale de serviciu sau, cel mai târziu, în timpul efectuării lui.
În consecinţă, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Iniţial, G.P.S. a solicitat restituirea sticlei de whisky, ulterior a revenit şi în faţa instanţei a arătat că nu mai doreşte acest lucru. Cum nu s-a constatat că la baza acţiunii de predare există o faptă de ilicit penal, acest bun nu se va confisca.
6. În ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că inculpatul R.V. în calitate de ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov şi şef al compartimentului examinare, în perioada 2011 - aprilie 2012, a primit în mod repetat de la martorul denunţător N.V. - instructor auto în cadrul Unităţii Militare X Braşov - Academia Forţelor Aeriene, mai multe canistre cu motorină de câte 20 litri fiecare, în valoare de aproximativ 1.000 RON, pentru a permite susţinerea examenelor la proba practică pe autovehiculele aparţinând unităţii militare, deşi acestea aveau vechimea şi echiparea necorespunzătoare normelor în vigoare, precum şi pentru a asigura promovarea examenelor practice de către studenţii academiei, s-a constatat următoarele:
Ca stare de fapt s-a reţinut că la data de 02 mai 2012, martorul denunţător N.V. a formulat un denunţ împotriva inculpatului R.V. în care arăta că, în perioada 2011 - aprilie 2012, i-a remis acestuia din urmă, la domiciliul său din cartierul S. - Braşov, mai multe canistre cu motorină, a câte 20 litri fiecare, estimate la suma de 1.000 RON, pentru a permite susţinerea examenelor la proba practică pe autovehiculele aparţinând Unităţii Militare X - Academia Forţelor Aeriene, având în vedere vechimea acestora şi echiparea necorespunzătoare normelor în vigoare, precum şi pentru a asigura promovarea examenelor de către studenţii academiei.
Înscrisurile depuse la dosar relevă că martorul denunţător N.V. este angajat instructor auto şi şef al şcolii de şoferi, având gradul de subofiţer, la Unitatea Militară X Braşov - Academia Forţelor Aeriene din municipiul Braşov.
Întrucât studenţii academiei sunt obligaţi să obţină, pe parcursul şcolarizării, toate categoriile de permis auto, începând cu anul II, în funcţie şi de posibilităţile tehnice (autovehiculele din dotare şi combustibilul alocat), aceştia sunt programaţi să efectueze cursurile şcolii de şoferi, de pregătirea practică ocupându-se martorul denunţător.
În calitate de şef al şcolii de şoferi, martorul denunţător ţinea legătura cu angajaţii S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, iar pentru că studenţii din cadrul unităţii militare nu puteau părăsi unitatea în timpul zilei, fiind înregimentaţi, se deplasa personal la sediul instituţiei menţionate pentru a le întocmi dosarele de examinare şi a le obţine documentele necesare susţinerii examenului, respectiv cazier, plată taxă examinare, taxă permis de conducere, obţinere viză reşedinţă sau replanificarea examenelor, când era cazul.
Martorul denunţător N.V. a arătat în declaraţia dată că îl cunoştea pe R.V. - şeful Biroului de examinări din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov din anul 1995, deoarece locuiesc în acelaşi cartier S. din Braşov şi a fost coleg de şcoală cu soţia acestuia, R.A.C.
Deoarece studenţii trebuiau să susţină examenul practic pe camioanele Academiei Forţelor Aeriene, iar acestea nu corespundeau tehnic din cauza vechimii sau a neîndeplinirii unor condiţii speciale, martorul denunţător, începând din anul 2011, i-a dat inculpatului R., în mod repetat, cu titlu gratuit, diferite cantităţi de motorină, achiziţionată din banii săi sau din sume de bani adunate de la studenţi cu titlu de „protocol pentru examen”.
Martorul N.V. a predat personal inculpatului canistrele cu motorină la domiciliul său din cartierul S., iar dacă acesta nu era acasă, le lăsa socrului sau fiului acestuia. Motorina a fost predată, în funcţie de posibilităţi, atât înainte de examene, dar şi după, martorul denunţător estimând că a dat în total un număr de 10-12 canistre cu motorină, în valoare totală de 1.000 RON, ultima predare având loc în cursul lunii aprilie 2012.
Ulterior, audiat în faţa instanţei, martorul a arătat că este vorba de 10 împrejurări în care a dus motorină la domiciliul inculpatului, astfel ca şi număr de acţiuni aferente acestei infracţiuni, Ministerul Public a precizat că acestea sunt 10.
Martorul denunţător a arătat în cadrul audierii în faţa instanţei că maşinile din dotarea unităţii militare erau vechi, dar funcţionale şi dotate corespunzător. Martorul a mai arătat că autoturismele din dotare nu corespundeau Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 1019/2009, în sensul că nu aveau 8 plus 1 trepte de viteză, nu aveau sistem de frânare cu ABS, nu aveau înregistratoare de viteză tip Tahograf şi ca atare, nu deţineau certificate pentru şcoala de şoferi categoria C.
Martorul a arătat în cadrul declaraţiei că, din proprie iniţiativă s-a hotărât să ducă inculpatului R. mai multe canistre cu motorină, fiind vorba de motorină euro 5 cumpărată de la benzinărie. De fiecare dată s-a deplasat singur şi a arătat că nu deţine chitanţe sau bonuri.
Martorul a arătat că a dus motorină de 3, 4, 5, 6 ori fără a putea preciza cu exactitate de câte ori în intervalul noiembrie 2011 - aprilie 2012, dată în care a realizat că nu este în regulă ce face şi s-a hotărât să formuleze un denunţ.
A mai arătat că la sfârşitul anului 2011 l-a întrebat pe R.V. dacă poate să îi aducă motorină la domiciliu şi acesta i-a dat de înţeles că da, fără ca martorul să indice în concret cum i s-a dat de înţeles. La sfârşitul declaraţiei, martorul a arătat că a mers de opt ori să ducă motorină, nu de 10-12 ori cum a arătat la urmărire penală, precizând că a mers de regulă de două ori pe lună în intervalul noiembrie 2011 - aprilie 2012.
Martorul a arătat că bidoanele aveau o capacitate de 18-20 de litri şi că, de regulă, le lăsa la domiciliul inculpatului unde îl găsea pe socrul sau pe fiul acestuia. Pentru achiziţia motorinei strângea bani de la studenţi, câte 10-15 RON, fiind două sau trei dăţi când a pus bani singur. Martorul a arătat că după ce a început să ducă motorină la domiciliul inculpatului, atitudinea examinatorilor s-a îmbunătăţit, fără a putea să arate însă în ce sens.
S-a constatat că în perioada noiembrie - aprilie 2012 au fost examinaţi 50-60 de studenţi dintre care o proporţie mică au fost examinaţi de R.V.
Conform auditului pus la dispoziţie de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, referitor la candidaţii, examinatorii şi rezultatele examenelor la probele de traseu pentru perioada octombrie 2011 - aprilie 2012, rezultă că în data de 02 februarie 2012, au susţinut şi promovat examenul pentru obţinerea permisului de conducere categoria C (pentru camioane) patru studenţi ai Academiei Forţelor Aeriene, iar examinatorul a fost R.V.
În dovedirea celor 10 acţiuni aferente infracţiunii de luare de mită, Ministerul Public a invocat declaraţia denunţătorului, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul R.V. cu martorul denunţător N.V. la data de 31 ianuarie 2012, orele 14:27:39 şi 16:59:19, din care rezultă că cel dintâi îi atrage atenţia privind echiparea necorespunzătoare a camionului cu care studenţii academiei trebuiau să se prezinte la examen, împrejurare în care nu refuză vizita promisă de martorul denunţător, în aceeaşi zi, pentru a-i lăsa „ceva”.
A doua zi, în data de 01 februarie 2012, are loc o nouă discuţie telefonică între cei doi, în care inculpatul confirmă că a intrat în posesia celor duse cu o zi înainte. În acel context, martorul denunţător îi solicită inculpatului sprijin pentru examenul de a doua zi.
S-a mai arătat că la data de 02 mai 2012, cu ocazia efectuării percheziţiei la domiciliul inculpatului R.V. situat în cartierul S., au fost identificate un număr de nouă canistre din plastic, din care două au fost identificate de martorul denunţător N.V. ca fiind dintre cele duse anterior inculpatului cu motorină.
În cauză au fost audiaţi ca martori, B.D.R., P.T.M., A.A.K., S.V.N., L.I.C., M.A., A.A.F., R.N.A., D.A.D. şi P.M.C., studenţi la academie, cu privire la împrejurarea dacă au dat, la cerere, diferite sume de bani cu titlu de protocol, pentru examen. O mare parte din aceştia au arătat că după examenul practic pentru obţinerea permisului de conducere, instructorul N. a spus că strânge bani pentru protocol şi a întrebat cine doreşte să dea bani, astfel că unii au dat sume între 5 RON şi 10 RON, iar alții, nu. Martorii nu cunosc ce s-a întâmplat cu banii strânşi şi, de asemenea, nu au putut preciza dacă această procedura era o regulă ce se aplica tuturor celor care urmaseră şcoala de şoferi.
Tribunalul a reţinut că dacă s-ar porni de la un simplu calcul matematic şi ipotetic s-ar aprecia că toţi martorii ar fi dat câte 10 RON, rezultând suma maximă de 100 RON. Aceşti bani au fost ceruţi de N. care nu a afirmat că banii vor fi folosiţi pentru a cumpăra influenţa vreunei persoane, în condiţiile în care, când s-au strâns banii, examenul practic era deja realizat iar rezultatele erau cunoscute. Nu toţi examinaţii au obţinut rezultat favorabil.
În cauză nu s-a putut stabili în concret câte acţiuni de dare de mită au existat, deoarece denunţătorul a fost incert în ceea ce priveşte numărul de împrejurări în care a dus canistre cu motorină la domiciliul inculpatului R.V.
Denunţătorul este inconsecvent, deoarece vorbeşte de 3, 4, 5, 6 ori, fără a putea preciza de câte ori în intervalul noiembrie 2011 - aprilie 2012, după care arată că el crede că a fost de opt ori, arătând că a mers, de regulă, de două ori pe lună în intervalul noiembrie 2011 - aprilie 2012, aceasta în condiţiile în care în cursul urmăririi penale a arătat că a fost de 10-12 ori cu motorină la domiciliul inculpatului R.
De asemenea, credibilitatea martorului este afectată de propria sa conduită, în care a arătat că, deşi din proprie iniţiativă s-a hotărât să îi ofere inculpatului R. motorină, ulterior, la câteva luni şi-a dat seama că face ceva greşit şi s-a prezentat la D.N.A. pentru autodenunţ.
Acelaşi denunţător afirmă în cadrul declaraţiei din faţa instanţei că maşinile unităţii militare erau dotate corespunzător, pentru ca la puţin timp să arate că de fapt acestea nu erau prevăzute cu o serie de facilităţi.
Credibilitatea martorului este afectată şi prin acea că nu posedă nicio chitanţă pentru vreuna din dăţile în care afirmă că a cumpărat motorină de la benzinărie şi niciodată nu a fost însoţit de o terţă persoană care să îi susţină afirmaţiile.
Cele două discuţii dintre cei doi redate de acuzaţie relevă că N. urma să îi dea ceva lui R., că acesta a primit, fără a exista cel mai mic indiciu despre ce este vorba. Este adevărat că R. în cadrul discuţiei a făcut vorbire de dotarea necorespunzătoare a autoturismelor academiei, dar această situaţie nu este cu nimic ieşită din comun, nu data din acea perioadă, ci exista anterior şi în mod evident, şi ulterior şi cu siguranţă există şi în prezent şi cu toate acestea, studenţii academiei susţin examenele pentru carnetul de conducere în aceleaşi condiţii.
Prezenţa la domiciliul inculpatului a unui număr de 11 canistre nu conduce la concluzia că acestea, pline cu combustibil, au fost primite cu titlu de mită. Recunoaşterea de către denunţător a două canistre, de asemenea, este o probă insuficientă.
Martorul B.C., socrul inculpatului care locuieşte în aceeaşi curte cu acesta din urmă a arătat că odată la domiciliu a venit un bărbat care a lăsat o canistră pentru ginerele său. Ulterior a observat că în acea canistră era un lichid cu care se dă pe gard.
În măsura în care martorul denunţător a dus canistrele din proprie iniţiativă la domiciliul inculpatului R.V., culpa acestuia din urmă constă în a nu le fi refuzat pentru a nu se pune într-o poziţie vulnerabilă.
Probatoriul cauzei a stabilit că martorul denunţător a strâns maxim 100 RON de la studenţii academiei, după susţinerea examenului practic, pentru protocol, fără a se fi dovedit că între această acţiune de colectare a sumei de 100 RON şi susţinerea examinării practice de către studenţi ar exista o legătură de cauzalitate.
În măsura în care martorul denunţător a dat canistre cu motorină după susţinerea examenelor practice, încadrarea juridică nu poate fi pentru R.V. de luare de mită, ci eventual de primire de foloase necuvenite, însă atâta vreme cât acţiunea de dare, suferă în ceea ce priveşte lipsa ei de certitudine, nu pot fi aplicabile dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., deoarece nu ar avea nicio finalitate.
Nu s-a dovedit că poliţiştii examinatori ar fi avut o atitudine mai blândă faţă de studenţii academiei şi nici că promovabilitatea obţinută de aceştia a fost mai mare sau mai mică în comparaţie cu alţi studenţi ai academiei dintr-o altă perioadă sau în comparaţie cu alte persoane examinate pentru obţinerea permisului de conducere.
Având în vedere cele ce preced, Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Martorul denunţător N.V. a solicitat restituirea contravalorii motorinei, respectiv suma de 1.000 RON, această cerere va fi respinsă ca nedovedită.
7. Referitor la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte, în scopul obţinerii pentru sine de bani, prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada 2005-2009, în calitate de ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu privitoare la incompatibilităţi, astfel cum sunt instituite în art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 (Statutul poliţistului), a efectuat activităţi de comerţ şi a participat la administrarea SC B. SRL, în scopul obţinerii de profit, ca stare de fapt s-a reţinut că la data de 09 septembrie 1992, R.A.C. şi B.C. - soţia, respectiv socrul inculpatului R.V., au înfiinţat SC B. SRL, cu sediul social în Braşov, judeţul Braşov, având ca obiect principal de activitate hoteluri şi restaurante.
La data de 30 noiembrie 1999, la obiectul de activitate al firmei s-au adăugat servicii anexe silviculturii şi exploatării forestiere, prelucrarea brută a lemnului şi impregnarea lemnului, fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii şi comerţ cu ridicata al materialului lemnos şi de construcţii.
La data de 28 noiembrie 2003, din societate a ieşit asociatul B.C., astfel că asociat unic şi administrator a rămas R.A.C.
Conform bilanţurilor financiare depuse la Administraţia Finanţelor Publice Braşov în perioada 2005-2010 (când activitatea firmei a fost suspendată), SC B. SRL a obţinut un profit net cumulat în valoare de 62.227 RON.
Deşi în înscrisuri R.A.C. figurează administrator al societăţii, în fapt, activitatea comercială a fost coordonată şi realizată cu precădere de inculpatul R.V., prin încălcarea atribuţiilor de serviciu privitoare la incompatibilităţi, în condiţiile în care, conform art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002, poliţistului îi este interzis să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar .
Astfel, în perioada 2005-2009, inculpatul R.V. a semnat mai multe înscrisuri pentru participarea la licitaţii pentru exploatarea de parchete, contracte încheiate cu ocoale silvice din judeţul Braşov pentru exploatări forestiere şi alte documente în legătură cu activităţile de exploatare a materialului lemnos, după cum urmează:
- ordin de deplasare din data de 01 iulie 2005 semnat de inculpatul R.V. pentru martorul C.M., în vederea participării la licitaţiile organizate de Ocolul Silvic C.C. RA;
- proces-verbal privind licitaţia pentru masă lemnoasă din 28 septembrie 2005 încheiat cu Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- ofertă pentru licitaţia de sortimente de material lemnos fasonat din producţia anului 2005 din 28 septembrie 2005 adresată Ocolului Silvic C.C. RA Codlea;
- cerere înscriere la licitaţie din 08 august 2005 adresată Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- proces-verbal de licitaţie pentru prestări servicii de exploatări forestiere din 10 august 2005 încheiat cu Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- cerere înscriere la licitaţie din 24 august 2005 organizată de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- chitanţă reprezentând taxă participare licitaţie prestaţie exploatări forestiere din 24 august 2005;
- act de reprimire privind exploatarea masei lemnoase pe picior din 13 septembrie 2005 încheiat cu Ocolului Silvic C.C. RA Codlea;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna septembrie a partidei nr. 2 Ocolul Silvic C.C. RA Codlea din data de 13 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna iulie a partidei nr. 2 - Ocolul Silvic C.C. RA Codlea din 22 august 2005;
- proces-verbal de predare spre exploatare a parchetului din 08 iulie 2005 încheiat cu Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna iulie a partidei nr. 2 - Ocolul Silvic C.C. RA Codlea din 25 iulie 2005;
- contractul din 07 iulie 2005 încheiat între Ocolul Silvic C.C. RA Codlea, în calitate de beneficiar, şi SC B. SRL Braşov, în calitate de prestator, având ca obiect prestări servicii exploatări forestiere;
- grafic eşalonare tăieri parchete în prestări servicii de exploatare pe anul 2005;
- autorizaţie de exploatare din 07 iulie 2005 emisă de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 16 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 31 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna septembrie a partidei nr. 16 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 05 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna septembrie a partidei nr. 16 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 27 septembrie 2005;
- act de control privind exploatarea masei lemnoase pe picior întocmit de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea din 23 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna septembrie a partidei nr. 16 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 12 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna august a partidei nr. 16 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 23 august 2005;
- proces-verbal de predare spre exploatare a parchetului din 15 august 2005 încheiat cu Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- autorizaţie de exploatare din 15 august 2005 emisă de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- contract prestări servicii exploatări forestiere nr. 13 din 15 august 2005 încheiat între Ocolul Silvic C.C. RA Codlea, în calitate de beneficiar, şi SC B. SRL Braşov, în calitate de prestator, având ca obiect prestări servicii exploatări forestiere;
- grafic de eşalonare a tăierii parchetelor în prestări servicii de exploatare din 15 august 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 18 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 06 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna septembrie a partidei nr. 18 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 22 septembrie 2005;
- act de control privind exploatarea masei lemnoase pe picior încheiat de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea din 23 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna august a partidei nr. 18 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 12 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna august a partidei nr. 18 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 30 august 2005;
- autorizaţie de exploatare nr. 26 din 25 august 2005 emisă de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- contract prestări servicii exploatări forestiere nr. 15 din 25 august 2005 încheiat între Ocolul Silvic C.C. RA Codlea în calitate de beneficiar şi SC B. SRL Braşov în calitate de prestator având ca obiect prestări servicii exploatări forestiere;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 20 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 07 noiembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 18 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 18 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 20 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 18 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 20 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 13 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 20 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 10 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna august a partidei nr. 20 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 25 septembrie 2005;
- act de control privind dezvoltarea masei lemnoase pe picior încheiat de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea din 23 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna august a partidei nr. 20 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 23 septembrie 2005;
- proces-verbal de predare spre exploatare a parchetului din datat de 25 august 2005;
- autorizaţie de exploatare din 25 august 2005 emisă de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- contract prestări servicii exploatări forestiere din 25 august 2005 încheiat între Ocolul Silvic C.C. RA Codlea în calitate de beneficiar şi SC B. SRL Braşov în calitate de prestator având ca obiect prestări servicii exploatări forestiere;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna noiembrie a partidei nr. 23 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 29 noiembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna noiembrie a partidei nr. 23 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 23 noiembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna noiembrie a partidei nr. 23 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 04 noiembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 23 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 31 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna octombrie a partidei nr. 23 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 13 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna septembrie a partidei nr. 23 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 19 septembrie 2005;
- act de control privind exploatarea masei lemnoase pe picior întocmit de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea din 23 septembrie 2005;
- proces-verbal de predare spre exploatare a parchetului din 25 august 2005;
- autorizaţie de exploatare din 25 august 2005 emisă de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- contract prestări servicii exploatări forestiere din 25 august 2005 încheiat între Ocolul Silvic C.C. RA Codlea în calitate de beneficiar şi SC B. SRL Braşov în calitate de prestator având ca obiect prestări servicii exploatări forestiere;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe lunile septembrie - octombrie a partidei nr. 133 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 17 octombrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna septembrie a partidei nr. 133 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 20 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna iulie a partidei nr. 133 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 12 septembrie 2005;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna iulie a partidei nr. 133 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 13 septembrie 2005;
- contract prestări servicii exploatări forestiere din 27 iulie 2005 încheiat între Ocolul Silvic C.C. RA Codlea în calitate de beneficiar şi SC B. SRL Braşov în calitate de prestator având ca obiect prestări servicii exploatări forestiere;
- grafic eşalonare tăieri parchete în prestări servicii de exploatare din 27 mai 2005;
- proces-verbal de predare spre exploatare a parchetului din 01 august 2005 încheiat cu Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- proces-verbal privind recepţia lucrărilor de exploatare pe luna august a partidei nr. 133 a Ocolului Silvic C.C. RA Codlea din 11 august 2005;
- autorizaţie de exploatare din 27 iulie 2005 emisă de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea;
- cerere de înscriere la licitaţia organizată de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea în data de 06 iulie 2005;
- proces-verbal de licitaţie de prestări servicii de exploatări forestiere din 27 iulie 2005;
- cerere de înscriere la licitaţia organizată de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea în data de 09 septembrie 2005;
- chitanţă contravaloare taxă licitaţie din data de 27 iulie 2005;
- ordin de deplasare din 27 iulie 2005;
- ofertă pentru licitaţie de prestări servicii pentru exploatarea masei lemnoase din 27 iulie 2005 întocmită de SC B. SRL;
- cerere de înscriere la licitaţia organizată de Ocolul Silvic C.C. RA Codlea în data de 27 iulie 2005;
- contract de vânzare-cumpărare a masei lemnoase din 08 februarie 2007 încheiat de SC B. SRL cu Ocolul Silvic P.B. Homorod;
- autorizaţie de exploatare din 01 ianuarie 2009 emisă de RPLP S. RA;
- proces-verbal de predare primire a parchetului partidei nr. 26360 din 10 februarie 2009:
- proces-verbal de control al exploatării parchetului din 25 februarie 2008 încheiat de RPLP S. RA;
- proces-verbal de reprimire a parchetului din 05 aprilie 2009 încheiat de RPLP S. RA;
- situaţie necesar de formulare cu regim special de la ITRSV Braşov din 26 noiembrie 2007, din care rezultă că formularele au fost ridicate de inculpatul R.V.
S-a reţinut că la data de 10 mai 2008, martora R.A.C., în calitate de asociat unic şi administrator al SC B. SRL, îl mandatează pe inculpatul R.V., prin procură specială, să administreze societatea, iar numărul telefonului de contact al societăţii, înregistrat şi la Oficiul Registrului Comerţului Braşov, este cel folosit de inculpatul R.V.
În urma activităţilor comerciale realizate de SC B. SRL sub administrarea inculpatul R.V., aceasta a realizat profit, situaţie ce rezultă şi din declaraţiile de avere completate de ofiţerul de poliţie pentru anii 2007-2010.
În dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare este incriminată, între altele, efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.
În raport cu dispoziţiile menţionate, simpla efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, nu constituie infracţiunea prevăzută în art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, ci numai efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, dacă o astfel de incompatibilitate este prevăzută de lege.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii constă în comiterea alternativă a uneia dintre următoarele activităţi: efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ sau încheierea de tranzacţii financiare, în speţa de faţă reţinându-se teza I a infracţiunii.
Prin operaţiuni financiare se înţeleg orice operaţiuni ce implică circulaţia banilor, a creditelor.
Actele de comerţ sunt definite în art. 3 pct. 11 C. com., iar în conformitate cu art. 4 din acelaşi cod, se socotesc, afară de acestea, ca acte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant.
Acestea presupun o plată, circulaţia banilor sau a creditelor, scopul incriminării acestei fapte constituindu-l ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite, trebuie să se abţină de la efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , secţia penală, sentinţa nr. 90 din 29 ianuarie 2007).
Cât priveşte latura subiectivă, infracţiunea poate fi săvârşită numai cu intenţie directă calificată de scop. Prin urmare, fapta se comite în scopul dobândirii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Folosul necuvenit nu este definit de lege în acest articol, dar el este definit de practica judiciară ca fiind un avantaj nedatorat legal pentru o activitate prestată de un funcţionar. Noţiunea de „necuvenit” reflectă faptul că acestea sunt „legal nedatorate”, foloasele necuvenite având un caracter de retribuţie, constituind plata sau răsplata în vederea determinării unui act explicit, un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a funcţionarului.
Foloasele trebuie să fie necuvenite , adică legal nedatorate, să aibă caracter de retribuţie , întrucât invocarea unui alt titlu atrage calificarea de abuz în serviciu.
Este adevărat că potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, p oliţistului îi este interzis: să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar.
Prin expresia „alte foloase” se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniale, bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, amânarea plăţii unei datorii folosinţa gratuită a unei locuinţe, prestaţii de servicii în mod gratuit, angajarea, promovarea în serviciu, dar şi avantaje nepatrimoniale, acordarea unui titlu sau a unui grad, distincţii onorifice.
Acţiunea (inacţiunea) făptuitorului trebuie să constituie sine qua non un contraechivalent al conduitei sale lipsite de probitate. Reciproca acesteia trebuie să aibă caracterul unei plăţi sau a unei răsplătiri în vederea efectuării unui anume act perfect determinat, şi nu în general.
Fără existenţa unei asemenea proporţii, fapta nu este caracterizată penal după cum şi lipsa raportului de legătură, de retribuire poate caracteriza o altă infracţiune, cum ar fi, de exemplu, un abuz în serviciu.
R.V. recunoaşte că a desfăşurat activităţi comerciale în cadrul SC B. SRL, pentru a o ajuta pe soţia sa, dar susţine că a informat conducerea I.P.J. Braşov cu privire la acest aspect şi a primit acceptul verbal al acesteia de a desfăşura astfel de activităţi, ca necontravenind legislaţiei în vigoare.
Nu are relevanţă încunoştinţarea conducerii despre aceasta deoarece interdicţia nu încetează prin aducere la cunoştinţă.
Din textul de lege rezultă că funcţionarul public, deşi are incompatibilitate în a exercita acte de comerţ, încalcă această obligaţie şi folosindu-şi funcţia obţine foloase necuvenite.
Aşa cum este reglementat art. 12, folosul necuvenit trebuie să fie întotdeauna o mită. Scopul îl constituie, de fapt, exercitarea de acte de comerţ în timp ce obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite este mijlocul prin care se ajunge la exercitarea actelor de comerţ.
Atunci când legea vorbeşte de foloase necuvenite, ea se referă la sensul de drept comun al sintagmei, în accepţiunea dreptului penal român; iar aceste foloase pot fi directe sau indirecte, dar fără a se renunţa la caracterul de plată a prestaţiei funcţionarului.
Sensul de folos „indirect” se referă la persoane interpuse, dar tot în ideea recompensării actului făptuitorului, cum ar fi un dar făcut - de către un terţ - soţiei funcţionarului şi nerestituit.
Cel ce îndreaptă spre aceştia folosul necuvenit este făptuitorul din voinţa sa, şi nu plătitorul favorului care trebuie să fie mereu altul decât beneficiarul plăţii necuvenite. La rândul său, această persoană va beneficia întotdeauna de celelalte avantaje astfel cumpărate în contrapartidă.
Art. 70 din Legea nr. 161/2003 defineşte conflictul de interese ca fiind situaţia în care o persoană ce exercita o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Conflictul de interese poate să apară şi în formă „personală”, în sensul că un funcţionar poate avea competenţa legală de a realiza un anumit act, dar datorită unei situaţii/circumstanţe personale nu poate fi obiectiv.
În cauză, nu există nicio dovadă că inculpatul s-a folosit de calitatea sa de funcţionar în exercitarea actelor şi faptelor de comerţ.
Se constată că acesta a fost mandatat de soţia sa pentru a exercita în numele ei pentru societatea comercială acte de comerţ specifice activităţii de exploatare a lemnului. Între acţiunile pentru care a fost mandatat şi profesia sa nu există nicio legătură sau cel puţin nu s-a stabilit că ar exista vreo legătură, tocmai de aceea nu s-a dovedit că prin exercitarea actelor de comerţ ar fi fost influenţată imparţialitatea sa în exercitarea atribuţiilor specifice de funcţionar public.
Infracţiunea analizată este asimilată infracţiunilor de corupţie, pentru că subiect activ trebuie să fie un funcţionar, care folosindu-şi funcţia exercită acte de comerţ şi obţine foloase necuvenite. Tocmai de aceea, funcţionarul public în calitate de subiect activ al infracţiunii trebuie să uzeze de atributele funcţiei ocupate în exercitarea actelor de comerţ.
Or, din probele administrate în cauză, cu titlu de exemplu fiind depoziţiile martorilor C.M., Ş.D.D. şi D.V., nu reiese că inculpatul s-a folosit de funcţia sa la momentul participării la licitaţia publică şi nici ulterior cu ocazia exploatării partidei.
Ca atare, faptul că inculpatul a exercitat acte de comerţ în condiţiile mai sus expuse, va putea atrage cel mult o răspundere disciplinară, iar pentru învinuirea adusă sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Reţinând vinovăţia inculpatului L.T. pentru faptele arătate mai sus, în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedepsele arătate mai sus, iar ca modalitate de executare a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 861 şi urm. C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul R.V. instanţa de fond, pentru considerentele arătate mai sus a dispus achitarea acestuia, pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii, instanţa a reţinut că prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012 s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra autoturismului marca L., proprietatea inculpatului R.V., până la concurenţa sumei de 1.887,52 RON şi asupra autoturismului marca N., proprietatea inculpatului L.T., până la concurenţa sumei de 2.200 RON şi 150 euro.
Instanţa a dispus menţinerea în parte a sechestrului asupra autoturismului marca N., proprietatea inculpatului L.T., până la concurenţa sumei 150 euro, instituit prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012.
Menţinerea sechestrului s-a dispus doar cu privire la suma de 150 euro şi nu şi asupra sumei de 2.200 RON dispusă prin ordonanţa procurorului, aceasta faţă de soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea care formează pct. 1 din rechizitoriu.
Având în vedere dispoziţiile de achitare, instanţa de fond a dispus ridicarea sechestrului asupra autoturismului marca L., proprietatea inculpatului R.V., până la concurenţa sumei de 1.887 ,52 RON instituit prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012.
În temeiul dispoziţiilor art. 348 şi 445 C. proc. pen. instanţa de fond a dispus desfiinţarea totală a documentelor întocmite în fals şi folosite de inculpatul L.T.:
- cerere înscriere şcoală de şoferi pentru P.A.;
- contract de şcolarizare din 05 decembrie 2011 întocmit pe numele P.A.;
- factură fiscală din 05 decembrie 2011 reprezentând contravaloare contract de şcolarizare P.A.;
- chitanţa din 05 decembrie 2011 prin care se atestă primirea banilor;
- răspuns chestionar pretestare probă teoretică;
- caietul cursantului prin care se atestă în mod nereal efectuarea unui număr de 30 de ore de conducere de către P.A.;
- fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor, pentru P.A.;
- cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere pentru P.A.;
- caietul cursantului S.S.;
- fişa de şcolarizare pentru conducerea autovehiculelor pentru S.A.;
- cererea de prezentare la examen pentru obţinerea permisului de conducere pentru S.A.;
- permisul de conducere categoria B emis pe numele P.A.
S-a dispus anularea parţială a următoarelor:
- 15 foi de parcurs din datele de 14 decembrie 2011, 19 decembrie 2011, 20 decembrie 2011, 21 decembrie 2011, 22 decembrie 2011, 23 decembrie 2011, 24 decembrie 2011, 27 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 07 ianuarie 2012, 10 ianuarie 2012, 12 ianuarie 2012, 13 ianuarie 2012, 14 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012 prin care se atestă în mod nereal efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore de către investigatorul sub acoperire P.A.
- 15 foi de parcurs din datele de 07 martie 2012, 08 martie 2012, 10 martie 2012, 12 martie 2012, 13 martie 2012, 14 martie 2012, 15 martie 2012, 17 martie 2012, 19 martie 2012, 20 martie 2012, 21 martie 2012, 22 martie 2012, 27 martie 2012, 29 martie 2012, 02 aprilie 2012, prin care se atestă în mod nereal efectuarea celor 30 de ore de conducere şi parcurgerea numărului de kilometri aferenţi acestor ore, de către investigatorul sub acoperire S.A.
S-a dispus confiscarea de la L.T. a următoarelor sume de bani:
- 800 RON (solicitată şi primită de inculpatul L.T. de la P.A. şi care a fost pusă la dispoziţia investigatorului sub acoperire conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările şi aprobările ulterioare, din depozitul D.N.A. destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie);
- 900 RON remisă inculpatului L.T. la datele de 24 noiembrie 2011, 14 decembrie 2011 şi 27 ianuarie 2012, de P.A. (din care 600 RON provenind din fondurile D.G.A. şi 300 RON din depozitul D.N.A. destinat acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie);
- 500 RON remisă inculpatului L.T. la data de 10 februarie 2012 (suma a provenit din fondurile D.G.A. destinate acţiunilor de organizare şi constatare a infracţiunilor flagrante de corupţie).
S-a respins cererea de confiscare de la inculpatul R.V. a sumei de 887,52 RON şi de la coinculpatul L.T. a sumei de 2.200 RON şi, de asemenea, s-a respins şi cererea de confiscare a sticlei de whisky de la L.T.
S-a respins cererea martorului-denunţător N.V. de obligare a inculpatului R.V. la restituirea contravalorii motorinei, respectiv suma de 1.000 RON.
Inculpatul L.T. a fost obligat să restituie martorei denunţătoare P.I.M. suma de 150 euro sau contravaloarea în RON la cursul oficial din ziua plăţii.
S-a constatat că au fost depuse o serie de acte, dintre care unele cu regim special care privesc activitatea desfăşurată de SC L.T. SRL şi care nu au nicio legătură cu prezenta cauză.
S-a dispus restituirea către SC L.T. SRL prin reprezentant a următoarelor documente:
- top foi de parcurs, numerotat 1-102, mai puţin facturile declarate false şi anulate prin prezentele dispoziţii menţionate mai sus şi care vor fi desprinse din facturier şi păstrate la dosar;
- top foi de parcurs, integral, numerotat 398-500;
- top foi de parcurs, numerotat filele 301-396, mai putin exemplarele declarate false şi anulate prin prezentele dispoziţii, care se vor desprinde şi se vor ataşa la dosar;
- top chitanţier SC L.T. SRL, numerotat 103-202, mai puţin fila ce reprezintă actul fals şi anulat ce se va desprinde din chitanţier şi va rămâne ataşată la dosar;
- top facturi SC L.T. SRL, numerotat 203-301, mai puţin fila ce reprezintă înscrisul declarat fals şi anulat prin prezentele dispoziţii şi care va fi desprins din top facturi şi care va rămâne ataşat la dosar.
S-a constatat că au calitate de mijloc de probă patru medii de stocare, tip DVD, ce conţin copiile înregistrărilor convorbirilor telefonice, precum şi cele purtate în mediul ambiental, acestea rămân ataşate cauzei. Acestea vor fi extrase din dosarul de urmărire penală şi predate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri:
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, care a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate sub aspectul netemeiniciei soluţiei de achitare a inculpaţilor R.V. şi L.T., de ridicarea în parte a măsurilor asigurătorii şi de respingere a unor cereri de confiscare întemeiate pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000. S-a susținut că instanţa de fond a făcut o analiză eronată a probelor din dosar, administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei.
Inculpatul R.V., ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a solicitat şi primit în cursul lunii decembrie 2011 prestarea mai multor servicii din partea inculpatului L.T. (administratorul şcolii de şoferi SC L.T. SRL), respectiv plata contravalorii a trei facturi de telefonie mobilă în valoare de 187,52 RON şi costul înlocuirii unui disc de ambreiaj la autoturismul său marca L., în cuantum de 700 RON, facilitându-i în schimb acestuia reprogramarea unor candidaţi pentru susţinerea probelor practice în vederea obţinerii permiselor de conducere, fără respectarea normelor legale în vigoare, precum şi asigurarea promovării acestor probe de către elevii şcolii de şoferi SC L.T. SRL.
În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului L.T., s-a susținut că instanţa de fond mod greşit a apreciat că sticla de whisky pe care inculpatul a primit-o de la martorul G.P.S. a fost pentru gratificarea acestuia, în virtutea relaţiei de prietenie dintre cei doi.
Cu privire la infracţiunea de luare de mită în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului R.V., s-a susținut că instanţa de fond în mod greşit a înlăturat declaraţiile denunţătorului N.V., apreciindu-le ca nefiind credibile ca urmare a inconsecvenţei de care a dat dovadă martorul, dar şi datorită lipsei vreunei chitanţe de achiziţionare a motorinei de la staţiile de combustibil. De asemenea, în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului R.V. cu privire la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte o persoană, în scopul obţinerii pentru sine de bani, întrucât la data de 10 mai 2008, martora R.A.C. l-a mandatat pe inculpatul R.V. prin procură specială să administreze SC B. SRL, numărul telefonului de contact al firmei, înregistrat la registrul comerţului Braşov, fiind cel folosit de inculpatul R.V.
Activitatea comercială desfăşurată de SC B. SRL a înregistrat profit sub administrarea inculpatului, în intervalul 2007-2010.
Prin Legea nr. 360/2002, art. 45 lit. g), poliţistului îi este interzis să efectueze direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar.
Inculpatul L.T., care a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi în rejudecare să se dispună achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece probele în baza cărora a fost condamnat au fost convorbirile telefonice realizate cu martorii sub acoperire, care nu se coroborează cu alte mijloace de probă. Pornind de la premisa avansată de anchetatori, privind relaţia de prietenie dintre cei doi inculpaţi, deşi s-a făcut dovada că nu există o astfel de relaţie între ei, instanţa de fond a reţinut „relaţia de prietenie” ca şi temei al condamnării sale. Raportat la elementul material al infracţiunii nu s-a putut demonstra faptul că a pretins vreo sumă de bani cu scopul de a o remite coinculpatului, în cazul în care martorul sub acoperire nu a putut indica nici un nume. Nici sub raportul laturii subiective nu s-a făcut dovada că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, faptele imputate nefiind iniţiate de el. În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă, cu privire la martorul P.I., soluţia de condamnare este întemeiată numai pe prezumţii, cel care se face vinovat fiind martorul C.F., acesta fiind cel care a solicitat bani martorei, fiind evident că prin indicarea inculpatului ca şi autor, martorul a încercat să fie exonerat de răspunderea penală. În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu există intenţia directă pentru producerea unor consecinţe juridice.
Prin decizia penală nr. 134/Ap din 19 noiembrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 8613/62/2012, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale, a măsurilor asigurătorii şi a confiscării şi rejudecând cauza în aceste limite:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L.T. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pct. 2 din rechizitoriu;
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pct. 3 din rechizitoriu.
- 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pct. 4 din rechizitoriu.
- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (opt acte materiale), pct. 2 din rechizitoriu.
- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), pct. 3 din rechizitoriu.
- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), pct. 3 din rechizitoriu.
A înlăturat din sentinţă achitarea inculpatului L.T. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).
În baza art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) a condamnat pe inculpatul L.T. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită în formă continuată, pct. 1 din rechizitoriu.
A înlăturat din sentinţă achitarea inculpatului L.T. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul L.T. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, pct. 5 din rechizitoriu.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul L.T. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi menţine dispoziţiile art. 861 şi urm. C. pen.
A înlăturat din sentinţă achitarea inculpatului R.V. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile:
- luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) pct. 1 din rechizitoriu.
- luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale) pct. 6 din rechizitoriu.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) a condamnat pe inculpatul R.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, pct. 1 din rechizitoriu.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale) a condamnat pe inculpatul R.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, pct. 6 din rechizitoriu.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul R.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
A aplicat inculpatului R.V. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.V., pe un termen de încercare de 6 ani. A suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de probaţiune Braşov, conform programului de supraveghere stabilit de consilierul de supraveghere;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., respectiv art. 83 C. pen.
A înlăturat din sentinţă dispoziţiile privind respingea cererii de confiscare de la inculpatul R.V. a sumei de 887,52 RON şi de la inculpatul L.T. a sumei de 2.200 RON, respingerea cererii de confiscare a sticlei de whisky de la L.T. şi respingerea cererii martorului-denunţător N.V. de obligare a inculpatului R.V. la restituirea contravalorii motorinei, respectiv suma de 1.000 RON.
A menţinut sechestrul asupra autoturismului marca N., proprietatea inculpatului L.T., până la concurenţa sumelor de 150 euro şi 2.200 RON, instituit prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012.
A obligat pe inculpatul L.T. să restituie martorului denunţător G.P.S. suma de 50 RON, reprezentând contravaloarea sticlei de whisky.
A dispus confiscarea de la inculpatul R.V. a sumei de 887,52 RON şi obligă pe acelaşi inculpat să restituie martorului denunţător N.V. suma de 1.000 RON, reprezentând contravaloarea motorinei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.T.
A obligat pe inculpatul L.T. să plătească statului suma de 200 RON, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Referitor la infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale) reţinută în sarcina inculpatului R.V. şi corelativ, la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 255 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), reţinută în sarcina inculpatului L.T., Curtea de apel a constatat că prezumţiile avansate de Tribunal pentru a dispune achitarea celor doi inculpaţi nu au suport probator. De altfel, instanţa de fond a înlăturat tot probatoriul administrat în faza de urmărire penală, a avut în vedere declaraţiile inculpaţilor coroborate numai cu probele administrate în faza de cercetare judecătorească, martorii audiaţi în faza de urmărire penală schimbându-şi în mod nejustificat declaraţiile în faţa instanţei.
Potrivit declaraţiilor inculpaţilor, între aceştia nu existau relaţii de prietenie, inculpatul R. afirmând că l-a cunoscut pe inculpatul L. numai în virtutea relaţiilor de serviciu. Cu toate acestea, la data de 22 decembrie 2011, inculpatul R. l-a contactat telefonic pe inculpatul L. pentru ca acesta să îi achite contravaloarea a trei facturi telefonice în valoare de 187,52 RON, aparţinând lui, soţiei și socrului său. Potrivit convorbirii telefonice dintre cei doi inculpaţi din data de 21 decembrie 2011, relaţiile dintre ei erau mult mai apropiate decât au declarat, inculpatul L. având biletul cu numerele de telefoane, ceea ce denotă că nu era prima dată când inculpatul L. făcea astfel de servicii coinculpatului R., iar din conversaţia celor doi nu rezultă că inculpatul R. avea intenţia să-i restituie inculpatului L. vreo sumă de bani.
De asemenea, inculpatul L., ca urmare a solicitării inculpatului R., la data de 05 decembrie 2011 a achitat costul înlocuirii unui disc de ambreiaj, în valoare de 700 RON, la autoturismul marca L., proprietatea inculpatului R. Din convorbirea inculpaţilor din 05 decembrie 2011 - deşi inculpatul R., retoric, îi spune inculpatului L. să vină să îi restituie suma de 700 RON, după ce acesta îi plăteşte -, nu rezultă restituirea banilor, mai mult convorbirea dintre L. şi martorul B.F., confirmă că serviciul pe care L. îl realiza nu prevedea şi achitarea de către R. a sumei de 700 RON, din moment ce inculpatul L. s-a interesat cât l-ar costa schimbul discului de ambreaj şi a răspuns la întrebarea martorului „- Cât ţi-au luat alţii? - Şapte milioane, mă.”
Nu există nici o dovadă că inculpatul R. a achitat contravaloarea acestor servicii, astfel că prezumţiile enunţate de instanţa de fond, privind plata acestora, fie imediat, fie la scurt timp după efectuarea serviciului, nu se confirmă, fiind contrazise de probele administrate în cauză.
Mai mult, autoturismul marca L. a fost adus de inculpatul L. pentru reparaţii, el fiind cel care a adus şi piesele de schimb, astfel cum rezultă din declaraţia martorului B.I.M. Deşi martorul C.V. a declarat că plata a fost făcută de inculpatul R., conversaţia dintre cei doi inculpaţi din 05 decembrie 2011 şi listingul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul R. în perioada 05 decembrie 2011 - 06 decembrie 2011, din care rezultă că R. nu a fost pe raza municipiului Săcele, întăresc convingerea instanţei că această declaraţie nu reflectă adevărul.
Instanţa de fond, a reţinut că „faptul că un telefon urmărit nu s-a aflat într-o anumită perioadă de timp într-o anumită localitate, nu însemnă în mod indubitabil că şi proprietarul sau posesorul acestuia nu s-a aflat în localitate pe acea perioadă, mai mare sau mai mică. Deplasarea fără telefonul mobil este o practică realizată de multe persoane, uitarea telefonului de asemenea este posibilă. Este adevărat că exista posibilitatea ca L.T. să fi plătit contravaloarea piesei şi a manoperei, fie prin prisma relaţiei de prietenie, fie din alte interese, dar tot atât de posibil şi veridic este ca şi R.V. să fi suportat aceste cheltuieli. În lipsa unor probe evidente ale dării şi luării de mită, dubiul profită acuzaţilor”. Curtea a reţinut că acest mod de interpretare a probelor directe administrate în cauză de către instanţa de fond nu are suport juridic, că înlăturarea lor - convorbirile telefonice arătate mai sus, declaraţiile martorilor - este eronată și că prezumţiile enunţate de instanţa de fond nu au suport legal şi este puţin probabil ca inculpatul R. după ce, pe tot timpul zilei a avut telefonul asupra sa, tocmai când s-a deplasat în municipiul Săcele să nu îl ia cu el, pentru a putea accepta motivarea instanţei de fond.
Tribunalul a mai reţinut că „nu s-a putut dovedi că între serviciile prestate de L. în favoarea lui R. (plata contravalorii celor trei facturi şi plata manoperei şi a discului de ambreiaj), primul a obţinut reprogramarea unor candidaţi pentru susţinerea probelor practice în vederea obţinerii permiselor de conducere, fără respectarea normelor legale în vigoare, precum şi asigurarea promovării acestor probe de către elevii şcolii de şoferi SC L.T. SRL, aceasta în condiţiile în care aceşti elevi ai şcolii de şoferi nu au fost nominalizaţi și nu se cunosc împrejurările concrete în care au fost efectuate examinările. Învinuirea a fost formulată mult prea general şi nu a fost dovedită de acuzare. Normele pentru programarea şi reprogramarea candidaţilor pentru susţinerea probei practice în vederea obţinerii permisului de conducere permiteau şi reprogramarea manuală, nu era prevăzută expres formularea unei cereri scrise cu arătarea şi dovedirea motivului pentru care se solicită preschimbarea datei şi de asemenea, nu s-a făcut dovada că persoanele care au urmat şcoala de şoferi la L.T. au obţinut reprogramarea datei examinării și au obţinut permisul de conducere prin favorizare”.
Potrivit dispoziţiile art. 8 alin. (11) ale Ordinului M.A.I. nr. 268/2010 privind procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere, „reprogramarea pentru susţinerea examenului se solicită personal de către candidaţi, la sediul Serviciului public comunitar”. Aceste cereri se soluţionează conform normelor O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată prin Legea nr. 232/2002 cu modificările ulterioare şi a prevederilor Ordinului M.A.I. nr. 190/2004 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de primire, evidenţă şi soluţionare a petiţiilor, astfel că motivarea instanţei de fond este contrară dispoziţiilor legale.
Inculpatul R.V. era cel care răspundea de programarea/reprogramarea candidaţilor şi care realiza repartizarea examinatorilor pe candidaţi, fiind singurul care, în afara şefului serviciului - martorul C.C.D. - deţinea, pe bază de parolă, acces la aplicaţia respectivă din calculator.
Deşi repartizarea candidaţilor la probele de traseu trebuia să se facă în mod aleatoriu, pe baza programului informatizat, inculpatul R.V. reuşea prin accesări succesive să asigure o repartizare a poliţiştilor pe candidaţii unei anumite şcoli de şoferi. În perioada octombrie 2011 - aprilie 2012, din cei 193 de candidaţi ai SC L.T. SRL, repartizaţi pe 32 de zile de examinare, 70 au fost examinaţi de inculpatul R.V., în 14 zile de examinare, promovabilitatea fiind de 79%.
În plus, deşi şcoala de şoferi anterior menţionată avea programate două zile de examinare pe lună, în prima şi a treia săptămână din lună, în zilele de joi, un număr de 58 de candidaţi ai acestei şcoli din cei 193 au susţinut examene în afara acestor zile, urmare a reprogramărilor obţinute, fără a avea cereri scrise aprobate în prealabil.
Edificatoare în acest sens este declaraţia martorului D.R. dată în faza de urmărire penală, în care arată că inculpaţii erau prieteni, că deşi reprogramările trebuiau făcute cu cerere scrisă, candidaţii de la SC L.T. SRL nu formulau astfel de cereri, iar subordonaţii inculpatului R., inclusiv martorul „nu-şi permiteau să-l refuze pe inculpatul L.. În virtutea acestei prietenii, L.T. intra în birourile de la examinări - ca la el acasă”.
De asemenea, martorul a dat detalii cu privire la modul în care inculpatul R. efectua programările şi reprogramările cursanţilor de la școala aparţinând inculpatului L., în programul informatic, prin accesări succesive.
În faţa instanţei, martorul a retractat tot ceea ce a declarat în faza de urmărire penală, dar Curtea a înlăturat această declaraţie, întrucât la momentul audierii, martorul se afla tot în relaţii de subordonare cu inculpatul R. care nu a fost schimbat din funcţie pe parcursul procesului, astfel că declaraţia acestui martor a fost apreciată ca fiind subiectivă. De altfel, după audierile de la Tribunal, martorul şi-a dat demisia şi a plecat în străinătate. De asemenea, Curtea a înlăturat şi declaraţiile martorilor M.M., F.M. şi N.B., angajaţi la S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, care au dat declaraţii subiective, în favoarea inculpatului R., care era şeful ierarhic superior al acestora.
Instanţa de fond a reţinut şi că nu există legătură de cauzalitate între acţiunile inculpatului R. de manipulare a sistemului informatic şi realizarea unui interes propriu de către acesta. Curtea a apreciatcă această legătură de cauzalitate există, pentru că interesul propriu al inculpatului era de a favoriza candidaţii de la SC L.T. SRL, în contrapartidă, inculpatul L. efectuând servicii, cuantificate în bani, pentru inculpatul R.
De altfel, chiar şi din declaraţiile martorilor P.A. și P.I.M. rezultă că inculpatului L. i-au fost date diferite sume de bani, pentru martora P. prin intermediul martorului C.F., angajat la SC L.T. SRL, acesta lăudându-se cu relaţia de prietenie cu „şefu comisiei de examinare”, respectiv inculpatul R., iar martorii deşi au făcut mai multe greşeli la examen, totuşi au obţinut permisul de conducere.
Concluzionând, Curtea a reţinut că fapta inculpatului R., care în calitate de ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Braşov, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a solicitat şi primit, în cursul lunii decembrie 2011, prestarea mai multor servicii din partea coinculpatului L.T., administratorul şcolii de şoferi SC L.T. SRL, respectiv plata contravalorii a trei facturi de telefonie mobilă în valoare de 187,52 RON şi costul înlocuirii unui disc de ambreiaj la autoturismul său marca L., în cuantum de 700 RON, facilitându-i în schimb reprogramarea unor candidaţi pentru susţinerea probelor practice în vederea obţinerii permiselor de conducere, fără respectarea normelor legale în vigoare, precum şi asigurarea promovării probelor de către elevii şcolii de şoferi SC L.T. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare, ţinând cont de dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului L.T. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare, ţinând cont de dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (10 acte materiale) reţinută în sarcina inculpatului R.V., Curtea a concluzionat că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că este afectată credibilitatea denunţătorului N.V. datorită inconsecvenţei declaraţiilor sale, dar şi pentru lipsa vreunei chitanţe de achiziţionare a motorinei de la staţiile de combustibil.
Întrucât autovehiculele Academiei Forţelor Aeriene din municipiul Braşov nu erau dotate corespunzător dispoziţiilor Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 1019/2009, iar studenţii academiei sunt obligaţi să obţină toate categoriile de permis auto, martorul denunţător, angajat ca instructor auto şi şef al şcolii de şoferi pentru susţinerea examenelor practice cu aceste autovehicule a remis inculpatului R., prealabil examinărilor, motorină în circa 10-12 situaţii, în intervalul noiembrie 2011 - aprilie 2012, în valoare totală de 1.000 RON.
Deşi inculpatul a negat săvârşirea faptei, din probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpat şi denunţător, declaraţiile martorilor R.N.A., A.A.F., M.A., B.O., L.I.C., A.A., P.M., B.I.R. din care rezultă că anterior susţinerii examenului la proba practică, martorul denunţător strângea câte 5 RON de la fiecare student „pentru protocol” şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că la locuința inculpatului au fost găsite 9 canistre din plastic, din care două au fost identificate de martorul denunţător N.V. ca fiind cele duse anterior inculpatului cu motorină, rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul a primit în mod repetat de la martorul denunţător N.V. - instructor în cadrul U.M. X Braşov - Academia Forţelor Aeriene mai multe canistre cu motorină de câte 20 litri fiecare, în scopul acceptului inculpatului ca studenții unității militare sus-menționate să susțină proba practică pentru obținerea permisului de conducere pe autovehiculele unităţii militare, deşi acestea nu aveau vechimea şi dotarea corespunzătoare normelor în vigoare. Un argument în plus îl constituie faptul că, în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2012, promovabilitatea studenţilor Academiei Forţelor Aeriene pentru obţinerea permisului de conducere a fost de 90%.
Curtea, pe lângă declaraţia inculpatului, a înlăturat şi declaraţia martorului B.C., socrul inculpatului, ca fiind subiectivă, având în vedere şi convorbirea telefonică purtată între inculpat şi denunţător în data de 31 ianuarie 2012 orele 16.59.
Deşi martorul denunţător în declaraţia din faţa instanţei de fond a precizat că i-a trimis inculpatului R. motorină de circa 3-6 ori, iar în faza de urmărire penală a declarat că i-a trimis motorină de circa 10-12 ori inculpatului, Curtea a apreciat că în susţinerile acestuia nu există inadvertenţe, prin trecerea timpului, până la declaraţia din faţa instanţei, existând posibilitatea ca martorul să uite cantitatea exactă de motorină pe care a dat-o inculpatului. De altfel, în toate declaraţiile martorul a susţinut că i-a dat inculpatului motorină, iar acesta a acceptat primirea produsului respectiv fără să-i remită vreo sumă de bani, astfel că soluţia de achitare pronunţată de instanţa de fond nu are suport probatoriu.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului R., care în calitate de ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov şi şef al Compartimentului examinări, în perioada 2011 - aprilie 2012, a primit în mod repetat de la martorul denunţător N.V. - instructor auto în cadrul Unităţii Militare X Braşov - Academia Forţelor Aeriene, mai multe canistre cu motorină de câte 20 litri fiecare, în valoare de aproximativ 1.000 RON, pentru a permite susţinerea de către studenții Academiei Forțelor Aeriene a examenelor la proba practică pe autovehiculele aparţinând unităţii militare, deşi acestea nu aveau vechimea şi echiparea corespunzătoare normelor în vigoare, precum şi pentru a asigura promovarea examenelor practice de către studenţii unității militare menționate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, ţinând cont de dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 săvârşită de inculpatul L.T., Curtea a reţinut că martorul G.P.S. a declarat că în cursul lunii decembrie 2011 i-a remis inculpatului L.T. o sticlă de whisky pentru a interveni pe lângă angajaţii S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov cu care era în relaţii apropiate, în scopul preschimbării datei examinării numitului V.V.T. la o dată anterioară celei stabilită iniţial, respectiv din data de 22 decembrie 2011, în data de 15 decembrie 2011.
Inculpatul L.T. nu a negat în declaraţia dată că a primit de la martorul denunţător G.P.S. o sticlă de whisky, dar a arătat că cel din urmă i-a dat-o din prietenie, pentru că l-a ajutat cu reprogramarea candidatului V.V.T., el nepretinzându-i nimic.
Astfel cum rezultă însă din declaraţia martorului V.A.O. şi din procesele-verbale de transcriere a discuţiilor telefonice purtate la data de 08 decembrie 2011 între L.T. şi G.P.S., cel din urmă i-a promis de la început inculpatului o sticlă de whisky pe care cel dintâi nu a refuzat-o, iar după efectuarea reprogramării, în aceeaşi zi, i-a solicitat predarea bunului respectiv.
Martorul denunţător, cu ocazia audierii în faţa instanţei de fond şi-a menţinut declaraţia din faza urmăririi penale, cu unele nuanţe, însă a confirmat că a apelat la inculpatul L.T. pentru că-i cunoştea pe angajaţii S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov, acesta reuşind să realizeze reprogramarea candidatului. Deşi martorul V.V.T. încercase în prealabil să reprogrameze examenul practic, demersul său nu a avut rezultatul scontat.
Instanța de apel nu şi-a însuşit motivarea instanţei de fond în sensul că sticla de whisky a fost dată de către martor inculpatului L.T. pentru gratificarea acestuia, în virtutea relaţiei de prietenie dintre cei doi, iar L. a primit-o deoarece a avut reprezentarea unui bun cu valoare modică şi că nu s-a stabilit că există o legătură de cauzalitate între propunerea de a da o sticlă de whisky, între acţiunea de a da şi reprogramarea martorului V.V.T. la o dată anterioară celei stabilită iniţial, respectiv din data de 22 decembrie 2011 în data de 15 decembrie 2011.
Curtea a reţinut că infracţiunea de trafic de influenţă s-a consumat la momentul acceptării promisiunii de daruri de către inculpatul L.T. pentru a-l determina pe funcţionarul din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. Braşov să facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu. Ca atare, acţiunea care constituie elementul material al infracţiunii a fost comisă anterior momentului îndeplinirii de către funcţionar a unui act care intră în atribuţiile sale de serviciu și, în consecință, fapta inculpatului L.T. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, pentru care acesta a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, ţinând cont de dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte o persoană, în scopul obţinerii pentru sine de bani, prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (75 de acte materiale) reţinută în actul de sesizare în sarcina inculpatului R.V., Curtea şi-a însuşit soluţia şi motivarea instanţei de fond. Potrivit dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 „Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale”. Activitatea desfăşurată de inculpat în cadrul SC B. SRL pe care de altfel nu a negat-o, nu avea nici o legătură cu funcţia pe care acesta o deţinea, iar contractele încheiate pentru exploatarea lemnului în numele societăţii nu aveau legătură cu obiectul de activitate al inculpatului în exercitarea profesiei de ofiţer de poliţie şi nu există nici o dovadă că acesta s-a folosit de calitatea sa de funcţionar în exercitarea actelor şi faptelor de comerţ, acest motiv de apel al Parchetului nefiind fondat.
În ceea ce priveşte motivele de apel ale inculpatului L.T., Curtea a reţinut că faptele prevăzute de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pct. 2 din rechizitoriu, art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pct. 3 din rechizitoriu, art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pct. 4 din rechizitoriu, art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acţiuni), pct. 2 din rechizitoriu, art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acţiuni), pct. 3 din rechizitoriu, art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acţiuni), pct. 3 din rechizitoriu comise de inculpat, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite de prima instanţă, găsindu-şi corespondent în probele administrate în cauză, iar încadrarea juridică dată activităţii infracţionale este legală.
Deşi inculpatul a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Curtea a reţinut că apărările acestuia în susținerea soluției de achitare sunt nefondate. Astfel instanţa de fond a făcut o corectă interpretare a probelor administrate în cauză, investigatorul sub acoperire P.A. a declarat modul în care inculpatul L.T. i-a precizat în mod expres că se află în relaţii foarte bune şi apropiate cu şeful de la examinări, asigurându-l cu certitudine că va promova examenul de traseu pe care, de altfel, inculpatul L. a reuşit să-l fixeze la doar trei zile de la promovarea probei teoretice. Totodată, inculpatul i-a comunicat că banii pe care investigatorul i-a remis ajung la şeful de la examinări. Deşi investigatorul nu a efectuat nici o oră de instructaj, iar la proba practică a făcut mai multe greşeli, acesta a promovat examenul, iar inculpatul L. a completat şi semnat în fals în numele investigatorului răspunsurile la chestionarul de pretestare teoretică, cererea de înscriere la şcoala de şoferi, contractul de şcolarizare, factura fiscală reprezentând contravaloarea contractului de şcolarizare, caietul cursantului. Deşi inculpatul acreditează în motivele de apel ideea că nu se poate demonstra că a primit vreo sumă de bani de la investigator pentru a o remite inculpatului R., probele administrate în cauză contravin celor susţinute de acesta, întrucât, chiar dacă nu este specificat numele coinculpatului în cadrul convorbirilor, pentru a putea fi în ipoteza infracţiunilor de luare şi dare de mită, rezultă că L.T. a lăsat impresia că are influenţă în rândul examinatorilor pentru a facilita promovarea examenului de către investigator.
Chiar dacă s-ar reţine că inculpatul a fost provocat de către investigator, astfel cum a susţinut, totuşi aceeaşi modalitate de derulare a faptelor s-a desfăşurat şi în ceea ce-l priveşte pe investigatorul S.A., care a declarat modalitatea de pretindere a sumelor de bani, precum şi scopul remiterii acestor sume de bani, iar nici o clipă inculpatul L.T. nu a făcut referire la costul şcolii de şoferi. Investigatorul sub acoperire S.A. a declarat că l-a contactat telefonic pe L.T. pentru a urma şcoala de şoferi, fiindu-i cerută, în mod expres suma de 500 RON pentru cazier, testul psihologic şi adeverinţa medicală. După susţinerea examenului teoretic, ziua de 02 mai 2012 a fost singura dată în care investigatorul sub acoperire a condus autoturismul alături de L.T., a doua zi urmând a susţine proba de traseu. Inculpatul L.T. l-a asigurat şi pe acest investigator sub acoperire că-l cunoaşte pe şeful de la examinări cu care va vorbi şi că nu vor exista probleme la examen. În acest sens i-a solicitat suma de 150 euro pentru a o remite şefului de la examinări. S.A. i-a remis inculpatului suma de 600 RON, iar inculpatul L. i-a solicitat să suplimenteze suma până la 800 RON, astfel că susţinerile inculpatului nu sunt fondate.
În ceea ce priveşte fapta având ca martor denunţător pe P.I., inculpatul susţine că cel vinovat de săvârşirea infracţiunii este martorul C.F., la dosar neexistând probe, care să susţină soluţia de condamnare, aceasta fiind întemeiată numai pe prezumţii.
Contrar apărării formulate de către inculpatul L., Curtea a reţinut că depoziţiile date în cauză de martorii P.I. şi C.F., dar şi procesul-verbal de transcriere a convorbirilor ambientale purtate între inculpat şi investigatorul sub acoperire P.A. la data de 27 ianuarie 2012, atestă faptul că inculpatul avea cunoştinţă că martora denunţătoare P.I. a picat deja examenul şi era obligatoriu să-l promoveze pe următorul.
Martorul C.F. a precizat că a primit de la P.I. suma de 150 euro pe care a dat-o mai departe inculpatului L.T. pentru a asigura promovarea examenului de către aceasta. De asemenea, martora P. confirmă la rândul ei, că i-a dat suma de 150 euro instructorului C.F. pentru a promova mai uşor examenul de traseu.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului R.V. s-a apreciat că scopul preventiv şi educativ al acesteia poate fi atins şi fără executare efectivă, respectiv în condiţiile art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Având în vedere soluţia de condamnare a inculpatului R.V. s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 887,52 RON şi obligarea inculpatului să restituie martorului N.V., suma de 1.000 RON, reprezentând contravaloarea motorinei.
De asemenea, instanţa de apel a dispus confiscarea de la inculpatul L.T. a sumei de 2.200 RON, obligarea acestuia să restituie martorului denunţător G.P.S. suma de 50 RON, reprezentând contravaloarea sticlei de whisky şi a menţinut sechestrul asupra autoturismului marca N., proprietatea inculpatului până la concurenţa sumelor de 150 euro şi 2.200 RON, instituit prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012.
Împotriva deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii R.V. şi L.T.
Parchetul, invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a criticat decizia pentru următoarele motive de nelegalitate:
- greșita menţinere de către instanţa de apel a dispoziţiilor instanţei de fond privitoare la ridicarea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului marca L., aparţinând inculpatului R.V.;
- greşita aplicare a legii cu privire la infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (75 acte materiale) reţinută în sarcina inculpatului R.V., infracțiune pentru care s-a dispus achitarea acestuia.
În concret, referitor la prima critică adusă deciziei, parchetul, invocând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 78/2000 în conformitate cu care, în cazul săvârşirii uneia din infracţiunile de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, a susţinut că, urmare a dispoziţiei instanţei de apel de confiscare de la inculpatul R.V. a sumei de 887,52 RON şi de obligare a acestuia la restituirea către martorul denunţător N.V. a sumei de 1.000 RON, se impunea menţinerea măsurii sechestrului asigurător dispus prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012 asupra autoturismului marca L., aparţinând inculpatului R.V.
În ce priveşte cea de-a doua critică, Parchetul a susţinut că prin menţinerea de către instanţa de apel a soluţiei de achitare a inculpatului R.V. pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, dispusă de instanţa de fond, ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a legii prin aceea că au adăugat la norma de incriminare ideea că inculpatul ar fi trebuit să acţioneze în beneficiul societăţii comerciale în exercitarea profesiei de ofiţer de poliţie. A susţinut Parchetul că incompatibilitatea inculpatului de a efectua operaţiuni financiare ca acte de comerţ rezultă din lege (statutul poliţistului), că începând cu data de 10 mai 2008, inculpatul a fost mandatat de soţia sa prin procură specială să administreze SC B. SRL, societate care în perioada 2005-2010 a înregistrat profit net în sumă de 62.227 RON şi că foloasele obţinute de inculpat sunt necuvenite prin prisma calităţii pe care inculpatul o avea, aceea de ofiţer de poliţie, calitate incompatibilă cu efectuarea direct sau prin persoane interpuse de activităţi de comerţ ori participarea la administrarea unei societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar.
În consecinţă, Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei şi, în urma rejudecării, să se dispună menţinerea măsurii sechestrului asigurător asupra autoturismului inculpatului R.V. până la concurenţa sumei de 1.887,52 RON şi condamnarea acestuia şi pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpatul R.V., prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 23 mai 2014 şi susţinute oral de către apărătorul ales, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
În concret, inculpatul a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, pentru care instanţa de apel a dispus condamnarea sa, din probele administrate în cauză rezultând că a remis inculpatului L.T. sumele de bani reprezentând contravaloarea facturilor telefonice după ce acesta din urmă le-a plătit şi că discul de ambreiaj şi manopera de înlocuire a acestuia au fost achitate de el. A mai susţinut inculpatul că martorul denunţător N.V. pe a cărei depoziţie se fundamentează hotărârea de condamnare pentru cea de-a doua infracţiune de luare de mită, a avut o poziţie oscilantă şi că din probe rezultă că acesta s-a prezentat la domiciliul său şi i-a lăsat motorină, în absenţa lui, după ce examinarea candidaţilor se finalizase, situaţie în care încadrarea juridică a faptei ar fi fost alta decât cea de luare de mită. Totodată, inculpatul a arătat că la nivel naţional funcţionează un program informatic, accesat de toţi ofiţerii din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V., care intră în acest sistem în baza unei parole însă, în momentul în care se introduce numărul de candidaţi ce urmează a fi examinaţi într-o zi, după ce s-a ocupat ziua respectivă cu numărul de candidaţi ce urmează să fie repartizaţi unui examinator, se efectuează o ultimă comandă care, în mod aleatoriu, scoate numele examinatorului. Prin urmare deși se cunoştea numele candidaţilor, numele examinatorului era cunoscut doar în momentul în care se dădea ultima comandă, iar aceasta presupunea şi încheierea operaţiunii finale când nimeni nu mai putea interveni în program.
Inculpatul L.T. nu a motivat recursul nici în scris, cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, aşa cum cer dispoziţiile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. şi nici oral cu ocazia dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu, arătând că lasă la aprecierea instanţei de recurs modul de soluţionare a căii de atac declarate de inculpat.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor invocate de Parchet şi inculpatul R.V., circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen., cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat numai recursul declarat de Parchet.
Instanţa de apel, reţinând vinovăţia inculpatului R.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi dispunând, pe de o parte, confiscarea de la acesta a sumei de 887,52 RON, iar pe de altă parte obligarea lui la plata sumei de 1.000 RON către martorul denunţător N.V., trebuia să dea eficienţa dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000 în conformitate cu care, în cazul săvârşirii uneia din infracţiunile de corupţie prevăzute de lege (infracţiunea de luare de mită fiind inclusă în categoria celor la care se referă Legea nr. 78/2000), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.
Conform art. 163 C. proc. pen., măsurile asigurătorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Având în vedere scopul pentru care se iau măsurile asigurătorii, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 163 C. proc. pen. sus-menţionate şi obligativitatea luării acestor măsuri în cazul infracţiunilor de corupţie prevăzute de Legea nr. 78/2000, instanţa de apel trebuia să menţină măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 09 august 2012 asupra autoturismului marca L., aparţinând inculpatului R.V., până la concurenţa sumei totale de 1.887,52 RON (887,52 RON sumă ce s-a dispus a fi confiscată de la inculpat şi 1.000 RON, sumă pe care acesta trebuie să o restituie martorului denunţător N.V.).
În ce priveşte achitarea inculpatului R.V. pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Înalta Curte constată, în acord cu susţinerea parchetului, că este greşită, instanţa de fond şi cea de apel adăugând la lege prin reţinerea în motivarea soluţiei că activitatea desfăşurată de inculpat în cadrul SC B. SRL nu avea legătură cu funcţia pe care o deţinea, iar contractele pentru exploatarea lemnului încheiate în numele firmei nu aveau nici un corespondent cu obiectul de activitate al inculpatului în exercitarea profesiei de ofiţer de poliţie, neexistând nicio dovadă că acesta s-ar fi folosit de calitatea sa în exercitarea actelor şi faptelor de comerţ pe care le-a desfăşurat.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, „sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite: efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană…”.
Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu declaraţia inculpatului R.V., rezultă că la data de 10 mai 2008, martora R.A.C., asociatul unic şi administratorul SC B. SRL, care este şi soţia inculpatului, l-a mandatat pe acesta prin procură specială, să administreze societatea, numărul telefonului de contact al firmei, înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului Braşov, fiind cel folosit de inculpat.
În perioada 2005-2010, SC B. SRL a înregistrat, sub administrarea inculpatului un profit net în sumă de 62.227 RON.
Potrivit art. 45 lit. g) din Legea nr. 365/2002, poliţistului îi este interzis să efectueze direct sau prin persoane interpuse activităţi de comerţ sau să participe la administrarea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar.
Cu toate acestea, chiar şi anterior întocmirii procurii speciale, în perioada 2005-2009, inculpatul R.V. a semnat 75 de înscrisuri privind participarea firmei SC B. SRL la licitaţii pentru exploatarea materialului lemnos, reprezentând contracte încheiate cu ocoalele silvice private din judeţul Braşov.
Prin „operaţiuni financiare ca acte de comerţ” se înţelege desfăşurarea oricărei activităţi care presupune o plată, o circulaţie a banilor sau a creditelor, scopul incriminării infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 constituindu-l ocrotirea relaţiilor sociale referitoare la cinstea, onestitatea persoanelor care, datorită funcţiei, atribuţiei sau însărcinării primite trebuie să se abţină de la efectuarea de astfel de operaţiuni.
Inculpatul recunoaşte că a desfăşurat activităţi comerciale în cadrul SC B. SRL pentru a o ajuta pe soţia sa, dar se apără în sensul că a informat conducerea instituţiei din care face parte și a primit acceptul verbal al acesteia, apărare care este contrazisă de martorul C.C.D., şeful S.P.C.R.P.C.I.V. Braşov, care a declarat că nu a avut cunoştinţă despre existenţa societăţii comerciale susmenţionate şi, oricum, în condiţiile în care legea [art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului] interzice expres efectuarea de activităţi de comerţ, este nerelevant pct. de vedere al conducerii I.P.J. Braşov, respectarea legii fiind o obligaţie personală a inculpatului.
Motivarea instanţei de fond însuşită de instanţa de apel în sensul că foloasele obţinute de inculpat trebuiau să fie necuvenite, adică legal nedatorate, să aibă caracter de retribuţie întrucât invocarea unui alt titlu, ar atrage o altă calificare a faptei, respectiv aceea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nu poate fi reţinută. Foloasele obţinute de inculpat pe seama SC B. SRL sunt necuvenite prin prisma calităţii subiectului activ. Incompatibilitatea trebuie să rezulte din lege, în cazul de faţă fiind incidente prevederile art. 45 lit. g) din Legea nr. 365/2002 privind statutul poliţistului, căci numai astfel ea condiţionează şi, deopotrivă, determină existenţa elementului material al laturii obiective a infracţiunii.
Pentru realizarea elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute în art. 12 alin. (1) teza I din Legea nr. 78/2000 este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) efectuarea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ;
b) operaţiunile financiare, ca acte de comerţ să fie incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană.
Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 se comite cu intenţie directă, calificată prin scop, întrucât efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană se face în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca scopul să fie atins, fiind suficient ca inculpatul să acţioneze în aşa fel încât să urmărească acest scop. Infracţiunea se consumă în momentul în care este realizat elementul material al laturii obiective şi când a apărut urmarea socialmente periculoasă.
În speță, avantajele de ordin bănesc obţinute de inculpat pe seama SC B. SRL sunt necuvenite prin prisma calităţii acestuia, cea de ofiţer de poliţie, cu grad profesional de subcomisar.
În declaraţiile sale, martorul D.V., şeful Ocolului Silvic P.B. a arătat că l-a cunoscut pe inculpat ca reprezentant al SC B. SRL, cu ocazia licitaţiilor pe care le-a organizat pentru partidele de material lemnos, că inculpatul i-a spus că lucrează la poliţie, ulterior aflând că activează pe segmentul examinări permise de conducere.
De asemenea, martorul C.M. a declarat că a achiziţionat material lemnos, în calitate de reprezentant legal al SC M. SRL şi SC T.C. SRL Satu Mare, de la firma inculpatului R.V., SC B. SRL, inculpatul fiind singura persoană de contact pentru derularea relaţiilor comerciale.
Concluzionând, Înalta Curte reţine că probele administrate în cauză dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpatului R.V. în comiterea infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei, Înalta Curte va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv modul şi împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social concret al acesteia, dar şi datele privind persoana inculpatului care nu are antecedente penale, anterior comiterii faptei a avut o bună conduită în familie şi societate, criterii în raport de care apreciază că o pedeapsă orientată la minimul prevăzut de lege şi care să nu fie executată prin privare de libertate, ci în condiţiile art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea executării sub supraveghere, este de natură a-şi atinge scopul preventiv şi educativ cerut de art. 52 C. pen.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul L.T., Înalta Curte reţine că art. 38510 C. proc. pen., prevede în alin. (21) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prev.în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum cere alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză, se observă că decizia a fost pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 19 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs arătate în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, Înalta Curte constată că recurentul inculpat L.T. nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (21) C. proc. pen. şi, de asemenea, că nu a fost identificat vreunul din cazurile de casare care se ia în considerare întotdeauna din oficiu.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul R.V., Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de apărare, că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, concluzie la care a ajuns instanţa de apel care, în mod judicios şi temeinic argumentat a înlăturat soluţia de achitare a inculpatului dispusă de instanţa de fond.
Apărarea recurentului inculpat în sensul că nu se afla într-o relaţie de prietenie cu inculpatul L.T. şi că l-a cunoscut pe acesta numai în virtutea relaţiilor de serviciu, în mod corect a fost înlăturată de instanţa de apel, în raport de convorbirea telefonică din data de 22 noiembrie 2011 iniţiată de recurent, ocazie cu care îi cere inculpatului L.T. să achite contravaloarea a trei facturi telefonice în sumă de 887,52 RON aparţinând lui, soţiei şi socrului său.
De asemenea, urmare solicitării recurentului inculpat, la data de 05 decembrie 2011, inculpatul L.T. a achitat contravaloarea unui disc de ambreiaj și a manoperei pentru înlocuirea acestuia, în valoare de 700 RON, la autoturismul proprietatea celui prim menţionat. Relevante în acest sens sunt convorbirea dintre cei doi inculpaţi şi cea dintre inculpatul L.T. şi martorul B.F. care confirmă faptul că serviciul pe care inculpatul L.T. îl realiza nu prevedea şi achitarea de către R.V. a sumei de 700 RON în contextul în care, L.T. s-a interesat cât l-ar costa schimbul unui disc de ambreiaj, iar la întrebarea martorului „cât ţi-au luat alţii?” a răspuns, „şapte milioane, mă”.
Mai mult, aşa cum rezultă din declaraţia martorului B.I.M., inculpatul L.T. este cel care a adus autoturismul apelantului inculpat pentru reparaţie, inclusiv piesele de schimb.
Declaraţia martorului C.V. în care arată că plata piesei care a fost schimbată şi a manoperei a fost făcută de către apelant, în mod corect a fost înlăturată de instanţa de apel în raport de conţinutul conversației dintre cei doi inculpaţi din data de 05 decembrie 2011 şi de listingul convorbirilor telefonice purtate de recurent în perioada 05 decembrie 2011 - 06 decembrie 2011, din care rezultă că în perioada respectivă acesta nu s-a aflat pe raza localității Săcele, localitate în care se află service-ul unde a fost înlocuită piesa la autoturismul inculpatului R.V.
Referitor la atribuţiile de serviciu ale recurentului inculpat, el era cel care răspundea de programarea/reprogramarea candidaţilor şi realiza repartizarea examinatorilor pe candidaţi și tot el era cel care alături de martorul C.C.D., şeful S.P.C.R.P.C.I.V. Braşov, avea acces la aplicaţia din calculator.
Deşi repartizarea candidaţilor la probele de traseu trebuia realizată în mod aleatoriu pe baza programului informatizat, apelantul inculpat, prin accesări succesive reuşea să asigure o repartizare a poliţiştilor pe candidaţii unei anumite şcoli de şoferi.
Astfel, în perioada octombrie 2011 - aprilie 2012, din cei 193 de candidaţi ai SC L.T. SRL repartizaţi pe 32 de zile de examinare, 70 au fost examinaţi de recurent, în 14 zile de examinare, promovabilitatea fiind de 79%. În plus, deşi şcoala de şoferi menţionată avea programate două zile de examinare pe lună, în prima zi şi a treia săptămână din lună, în zilele de joi, 58 din cei 193 de candidaţi au susţinut examenul pentru obţinerea permisului de conducere în afara acestor zile, urmare reprogramărilor obţinute, deși nu formulaseră cereri de reprogramare scrise și care să fi fost aprobate în prealabil.
Potrivit art. 8 alin. (11) din Ordinul M.A.I. nr. 268/2010 privind procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere, „reprogramarea pentru susţinerea examenului se solicită personal de către candidaţi la sediul Serviciului Public Comunitar”. Aceste cereri se soluţionează conform O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată prin Legea nr. 232/2002 cu modificările ulterioare şi a Ordinului M.A.I. nr. 190/2004 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de primire, evidenţa şi soluţionare a petiţiilor.
Împrejurarea că din adresa din 06 martie 2014 emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. rezultă că toţi ofiţerii serviciului au „privilegiul” - cont utilizator şi parolă -, putând efectua operaţiuni de programare - reprogramare a candidaţilor în vederea susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere şi că toţi lucrătorii compartimentelor regim permise de conducere şi examinări, agenţi sau personal contractual desfăşoară zilnic, în conformitate cu fişa postului, activități de programare - reprogramare la ghişeele serviciului, nu este de natură a înlătura răspunderea penală a recurentului inculpat în privinţa căruia probele administrate în cauză demonstrează, dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că acesta prin accesări succesive efectuate în programul informatic realiza programări şi reprogramări ale cursanţilor şcolii de şoferi SC L.T. SRL, aparţinând inculpatului L.T. în schimbul unor servicii prestate de cel din urmă.
Relevantă este declaraţia martorului D.R. dată în faza de urmărire penală în care arată că recurentul inculpat şi inculpatul L.T. erau prieteni, că deşi reprogramările trebuiau făcute în baza cererilor scrise formulate de către candidaţi, cei de la SC L.T. SRL nu formulau astfel de cereri şi că atât el, cât şi ceilalţi colegi ai săi, subordonaţi ai recurentului inculpat „nu-şi permiteau să-l refuze pe inculpatul L.T. care în virtutea prieteniei cu R.V. intra în birourile de la examinări ca la el acasă”. De asemenea, martorul a detaliat modul în care recurentul inculpat efectua programările şi reprogramările cursanţilor care urmau şcoala de şoferi SC L.T. SRL al cărei administrator era inculpatul L.T., în programul informatic, prin accesări succesive.
Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești martorul D.R. a retractat tot ceea ce a declarat în faza de urmărire penală şi că dispoziţiile procesual penale nu conferă o valoare probatorie superioară declaraţiilor date în faza de urmărire penală însă, pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator, este necesar ca declaraţiile de retractare să fie susţinute de o justificare valabilă.
În cauză însă, martorul nu a oferit nicio explicaţie credibilă pentru schimbarea atitudinii sale procesuale, motiv pentru care, având în vedere şi împrejurarea că declaraţia dată în cursul cercetării judecătorești este contrazisă de celelalte probe anterior menţionate, inclusiv de declaraţiile martorilor P.A. şi P.I.M. din care rezultă că inculpatului L.T. i-au fost date diferite sume de bani pentru martora P.I.M., prin intermediul martorului C.F., angajat al SC L.T. SRL, acesta lăudându-se cu relaţia de prietenie cu „şefu comisiei de examinare”, respectiv inculpatul R.V., în mod corect instanţa de apel a valorificat în plan probator declaraţia dată de martor în cursul urmăririi penale, apreciind că aceasta corespunde adevărului.
Pentru aceleaşi argumente, Înalta Curte apreciază corectă concluzia la care a ajuns instanţa de apel de a înlătura din materialul probator administrat în cauză declaraţiile martorilor M.M., F.M. şi N.B. care la data faptelor erau subordonaţi ai recurentului inculpat.
Referitor la infracţiunea de luare de mită constând în primirea de către recurent în mod repetat a mai multor canistre cu motorină în valoare de aproximativ 1.000 RON de la martorul denunţător N.V., pentru a permite susţinerea de către studenţii Academiei Forţelor Aeriene din municipiul Braşov a examenelor la proba practică, pe autovehiculele aparţinând unităţii militare menţionate, deşi acestea nu aveau vechimea şi echiparea corespunzătoare normelor în vigoare şi pentru a asigura promovarea examenelor practice de către aceștia, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de apărare şi în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de apel, că respectiva infracțiune există şi a fost comisă de recurent cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
Relevante sunt procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de recurent cu martorul denunţător N.V., declaraţiile martorilor R.N.A., A.A.F., M.A., B.O., L.I.C., A.A., P.M., B.I.R. din care rezultă că anterior susţinerii de către ei a examenului practic, martorul denunţător care era instructor auto şi şeful şcolii de şoferi, strângea câte 5 RON de la fiecare student pentru „protocol” procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că la locuinţa recurentului inculpat au fost găsite 9 canistre din plastic, două fiind identificate de martor ca fiind cele duse anterior de către el inculpatului, pline cu motorină, declaraţiile constante ale martorului denunţător care a arătat că anterior susţinerii examenului pentru obţinerea permisului de conducere de către studenţii Academiei Forţelor Aeriene i-a dat recurentului inculpat motorină fără ca acesta să i-o plătească.
Împrejurarea că în declaraţia dată la instanţă martorul denunţător a arătat că i-a dus recurentului inculpat motorină de circa 3-6 ori, iar în faza de urmărire penală a susţinut că i-a dus motorină de circa 10-12 ori, nu este de natură a duce la concluzia că între cele două declaraţii există inadvertenţe care ar justifica înlăturarea acestora.
Prin trecerea timpului scurs între data faptelor şi data audierii de către judecătorul fondului este posibil ca martorul să fi uitat cantitatea exactă de motorină dată recurentului inculpat; esenţial este faptul că în toate declaraţiile martorul a arătat că anterior susținerii de către studenții Academiei Forțelor Aeriene a examenului pentru obținerea permisului de conducere i-a dat motorină recurentului inculpat, iar acesta a acceptat primirea produsului respectiv, fără să-i remită vreo sumă de bani pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile care-i reveneau în calitatea de ofiţer de poliţie în cadrul S.P.C.R.P.C.I.V. Braşov şi şef al Compartimentului examinare.
În ce priveşte latura subiectivă -, în cazul ambelor infracţiuni de luare de luare de mită pentru care recurentul inculpat a fost trimis în judecată -, acesta a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe în sensul că a prevăzut că prin acţiunile sale de primire, respectiv de acceptare a unor sume de bani şi produse în scopul de a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu aduce atingere relaţiilor privitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, rezultat pe care l-a urmărit şi care în final s-a şi produs şi a constat în promovarea examenului de conducere de către candidaţi în alte condiţii decât cele legale.
Prin urmare, cererea recurentului inculpat R.V. de a se menține soluția de achitare dispusă de instanța de fond nu este întemeiată.
Întrucât de la data săvârşirii faptelor de către ambii recurenţi inculpaţi până la data judecării definitive a cauzei a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va analiza, din oficiu, legea penală mai favorabilă inculpaţilor.
Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente cum ar fi cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă recidivă, etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.
În speţă, deşi în ce priveşte infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina recurentului inculpat R.V., maximul special prevăzut de noul C. pen. este mai mic (10 ani), decât cel prevăzut de C. pen. anterior (12 ani), minimul special fiind identic în ambele coduri (3 ani), legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior întrucât, recurentul inculpat fiind trimis în judecată pentru un concurs de infracţiuni, prin aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., potrivit cărora: „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite” s-ar ajunge la o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea stabilită potrivit art. 34 lit. b) C. pen. anterior care prevedea că atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.
În ce-l priveşte pe recurentul inculpat L.T., pentru infracţiunea de dare de mită, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior care prevedea o pedeapsă de la 6 luni la 5 ani; în noua reglementare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani. Pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior care prevedea pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda (potrivit noii reglementări, infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă).
Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, legea penală mai favorabilă este noul C. pen. care prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 7ani; în vechea reglementare pedeapsa era închisoarea de la 2 la 10 ani.
Analizând global şi nu pe instituţii autonome, legea penală mai favorabilă, în cazul în care s-ar aplica dispoziţiile art. 39 alin. (1) din noul C. pen. (recurentul inculpat fiind trimis în judecată pentru un concurs de infracțiuni), potrivit cărora „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite” s-ar ajunge la un cuantum al pedepsei rezultante mai mare decât cel stabilit potrivit art. 34 C. pen. anterior, conform căruia „când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani”.
Față de argumentele mai sus expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov, se vor casa în parte sentinţa şi decizia, numai sub aspectul greşitei achitări a inculpatului R.V., respectiv sub aspectul greşitei menţineri de către instanţa de apel a dispoziţiei de ridicare a sechestrului asigurător dispus asupra autoturismului inculpatului R.V. şi, rejudecând în aceste limite:
Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.V. în cele două pedepse componente, de câte 3 ani închisoare pe care le repune în individualitatea lor;
În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (75 acte materiale), va fi condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 1 an închisoare, în urma aplicării dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., acest inculpat, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare; se va menţine sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa procurorului din data de 09 septembrie 2012 asupra autoturismului marca L., aparţinând inculpatului R.V., până la concurenţa sumei de 1.887,52 RON.
Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei şi deciziei se vor menţine celelalte dispoziţii ale acestora.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.V. şi L.T.
Potrivit art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
I. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov împotriva deciziei penale nr. 134/Ap din 19 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 160/S din 18 iunie 2013 a Tribunalului Braşov, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.V. şi numai sub aspectul greşitei achitări pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, respectiv măsura sechestrului asigurător şi, rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului R.V. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (4 acte materiale);
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (10 acte materiale).
În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (75 acte materiale), condamnă pe inculpatul R.V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa aplicată mai sus cu pedepsele de câte 3 ani închisoare (2 pedepse) şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Menţine sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa procurorului din data de 09 septembrie 2012 asupra autoturismului marca L., aparţinând inculpatului R.V., până la concurenţa sumei de 1.887,52 RON.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
II. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.V. şi L.T. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul intimat inculpat R.V. la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul intimat inculpat L.T. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2632/2014. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2770/2014. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
