ICCJ. Decizia nr. 2626/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2626/2014

Dosar nr. 73304/3/2011

Şedinţa publică din 19 septembrie 2014

Deliberând asupra recursului penal de faţă:

Constată că prin sentinţa penală nr. 271 din data de 05 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor inculpatului P.A.K. din infracţiunile prev. de art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.A.K. (domiciliat în Turcia, cetăţean turc de etnie kurdo-arabă), la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani de la executarea sau stingerea executării pedepsei închisorii.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcţia de fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăţi comerciale).

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. şi obligă inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.T. SRL, SC M.P.C. SRL şi SC C.C. SRL la plata sumei de 2.997.457 RON, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii acestei sume către partea civilă.

A fost respinsă ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. împotriva părţilor responsabile civilmente SC C.I. SRL, SC E.P.C. SRL, SC C.I. SRL şi SC T.P.C. SRL (societăţi dizolvate şi radiate din Registrul Comerţului).

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi asupra conturilor bancare ale SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.T. SRL, SC M.P.C. SRL şi SC C.C. SRL.

S-a dispus comunicarea unui exemplar al dispozitivului prezentei hotărâri către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.T. SRL, SC M.P.C. SRL şi SC C.C. SRL la plata sumei de 13.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada anilor 2003-2004, inculpatul P.A.K. a derulat operaţiuni comerciale prin intermediul a 8 societăţi care şi-au desfăşurat activitatea pe teritoriul României (SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.T. SRL, SC M.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL, SC C.I. SRL, SC C.C. SRL şi SC T.P.C. SRL), omiţând însă evidenţierea in actele contabile ori in alte documente legale a respectivelor operaţiuni şi a veniturilor realizate. Totodată, sumele de bani astfel obţinute au fost rulate de inculpat prin conturile bancare ale societzăţilor comerciale menţionate sub aparenţa unor relaţii comerciale derulate între acestea, pentru ca în final acestea să ajungă la inculpat, în special prin intermediul unor retrageri în numerar din conturile bancare ale societăţilor.

Tribunalul a constatat şi că probele administrate în cauză nu dovedesc faptul că inculpatul ar fi derulat operaţiuni comerciale prin intermediul SC C.I. SRL.

Detaliind aspectele sus-menţionate, instanţa de fond a reţinut că în perioada mai 2002 - iunie 2003 mai mulţi cetăţeni turci au înfiinţat pe teritoriul României un număr de 8 societăţi comerciale - SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.T. SRL, SC M.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL, SC C.I. SRL, SC C.C. SRL şi SC T.P.C. SRL. Prima dintre acestea a fost SC C.C. SRL (înfiinţată la finalul lunii mai 2002), iar ultimele au fost SC T.P.C. SRL, SC M.T. SRL şi SC E.P.C. SRL (înfiinţate în luna iunie 2003).

Toate persoanele de naţionalitate turcă ce au înfiinţat aceste societăţi au rămas extrem de puţin timp pe teritoriul României, părăsind ţara în cele mai multe cazuri imediat după semnarea documentelor necesare pentru obţinerea personalităţii juridice de către firmele menţionate. De asemenea, aceste persoane nu au mai revenit ulterior în România, societăţile comerciale fiind administrate pe baza unor procuri acordate unor cetăţeni români, iar în unele cazuri şi unor cetăţeni turci.

De fapt însă, activitatea celor 8 societăţi comerciale a fost condusă de inculpatul P.A.K., acesta fiind persoana care deţinea ştampilele şi actele necesare funcţionării societăţilor şi cel care a identificat diverşi cetăţeni români dispuşi în schimbul unor sume de bani să „administreze” firmele în baza unor procuri semnate de administratorii-cetăţeni turci. Aceste persoane executau ordinele date de inculpat, fiind folosite în special la efectuarea formalităţilor vamale pentru diverse produse importate de aceste societăţi şi la extragerea în numerar a unor importante sume de bani din conturile societăţilor.

În acest context, s-a arătat că trebuie precizat faptul că inculpatul deţinea în România o societate comercială cu activitate absolut legală, SC G. SRL, aceasta având sediul în comuna Voluntari, judeţul Ilfov. În apropierea SC G. SRL îşi avea sediul Sucursala Voluntari a E. Bank, unde toate cele 8 societăţi comerciale şi-au deschis conturi bancare. Practic, inculpatul a condus activitatea comercială a societăţilor de la sediul SC G. SRL, aceasta şi datorită faptului că era foarte bine cunoscut de angajaţii E. Bank - Sucursala Voluntari şi se afla în relaţii extrem de bune cu directorul acestei sucursale.

Persoanele folosite de inculpat pentru exercitarea controlului asupra societăţilor comerciale au fost numiţii G.F.D. (având împuterniciri pe conturi bancare ale SC A. SRL şi SC A.P.C. SRL), V.C.I. (având împuterniciri pe conturi bancare ale SC A. SRL, SC M.T. SRL, SC C.I. SRL), I.C. (având împuterniciri pe conturi bancare ale SC A. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.P.C. SRL, SC C.I. SRL, SC C.C. SRL) şi I.C.C. (având împuterniciri pe conturi bancare ale SC M.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL). Dintre acestea, I.C. şi V.C.I. au fost angajaţi ai SC G. SRL, iar G.F.D. şi I.C.C., prezentaţi de V.C.D. inculpatului, după ce P.A.K. îi solicitase să găsească persoane dispuse să figureze ca împuternicite pe conturile societăţilor comerciale sus-menţionate. Trebuie menţionat în acest context că cei doi martori erau vecini ai numitului V.C.D.

Tribunalul a reţinut şi că, după toate probabilităţile, procurile folosite la administrarea societăţilor comerciale au fost falsificate de către inculpat (la reşedinţa acestuia fiind descoperite ştampilele aplicate pe documente), acesta fiind de altfel trimis în judecată prin rechizitoriul din 19 august 2004 al D.I.I.C.O.T. pentru comiterea acestei fapte (şi condamnat deja în primă instanţă, prin sentinţa penală nr. 448 din 30 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti).

În continuare, Tribunalul a prezentat situaţia fiecărei societăţi comerciale folosite de inculpat în activitatea infracţională.

1. SC M.P.C. SRL

Referitor la sediul societăţii (comuna Bragadiru, str. C., judeţul Ilfov), din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că, pe raza localităţii respective nu există str. C., societatea fiind de tip „fantomă”.

Asociat unic şi administrator figura în acte numitul K.H., cetăţean turc, urmare a verificărilor efectuate la instituţiile abilitate, rezultând că acesta nu figurează cu intrări/ieşiri în şi din România.

Verificările efectuate de organele de urmărire penală, în concordanţă cu concluziile sesizării nr. III/777/DI/2004 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, au stabilit că societatea în cauză:

- nu a declarat puncte de lucru;

- nu a depus bilanţul contabil aferent anului 2002, şi nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003;

- a depus declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi TVA numai pentru lunile noiembrie şi decembrie 2002;

- nu a declarat contul bancar deschis la Banca R. SA, cont în care a înregistrat, într-un interval de două luni, un rulaj creditor de 1,87 miliarde ROL;

- nu a efectuat operaţiuni de comerţ exterior;

- nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la reşedinţa inculpatului au fost identificate, între altele:

- 3 procuri în limba turcă, în original, semnate şi pe care sunt aplicate trei impresiuni ştampilare în aceeaşi limbă, cu următoarele următoarele menţiuni:

- „PRIMUL notariat DIN ISTAMBUL A.K.” (impresiune rotundă de culoare roşie, 2 aplicări pe act);

- „APOSTILA; CONVENŢIA DE LA HAGA 05.10.1961 TURCIA” format mic, impresiune dreptunghiulară de culoare roşie, spaţiat cu menţiuni olografe);

- „ACT SEMNAT DE GUVERNATORUL ISTAMBULULUI ............ REPUBLICA TURCIA - PREFECTURA ISTAMBUL - DIRECŢIA SECRETARIAT” (impresiune rotundă de culoare albastră);

- 3 procuri în limba română, în original, traducerea legalizată a celor din limba turcă.

Prin aceste înscrisuri, emanând aparent de la asociatul din acte al SC M.P.C. SRL, numitul K.H., martorul I.C.C. era împuternicit, cu puteri depline, să reprezinte societatea în România, în faţa instituţiilor publice şi private, unităţilor bancare, pentru retrageri şi depuneri de sume de bani în conturi, semnare cec-uri şi alte documente bancare, etc.

- 2 ştampile dreptunghiulare, format mare, şi o ştampilă rotundă, având înscrise în limba română denumirea şi datele de identificare ale societăţii SC M.P.C. SRL;

- 2 ştampile având impresiunile în limba turcă: „PRIMUL NOTARIAT DIN ISTANBUL, etc.”, şi respectiv „REPUBLICA TURCIA - PREFECTURA ISTAMBUL - DIRECŢIA SECRETARIAT etc.”.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. a concluzionat că impresiunile de ştampilă aplicate pe procuri prezintă caracteristici generale de asemănare cu cele realizate cu ajutorul modelului de comparaţie ridicat de la reşedinţa inculpatului. Nu s-au putut formula concluzii cu caracter de certitudine datorită lipsei caracteristicilor individuale (fără lipsă substanţă sau ştirbituri, etc.).

S-a motivat în sensul că, în condiţiile tehnice actuale de producere a ştampilelor (gravare laser, procedee fotografice cu radiaţii ultraviolete), există posibilitatea realizării unui număr nelimitat de copii ale aceleiaşi ştampile (formă, dimensiuni, tip de caractere folosite, amplasament), fără riscul apariţiei unor erori în procesul de fabricaţie.

De asemenea, tot la reşedinţa inculpatului au mai fost identificate:

- originale ale actelor constitutive ale SC M.P.C. SRL;

- extrase de cont E. Bank, ale aceleiaşi societăţi;

- carnete cec ridicate pentru aceeaşi societate;

- alte documente fiscale, originalul unui contract prin care societatea achiziţionează, de la un furnizor din Târgu Jiu, o cantitate de fier vechi în valoare de 500.000 dolari S.U.A.

Corelativ, de la punctul de lucru al SC G. SRL, situat în comuna Voluntari, judeţul Ilfov, a fost ridicată o unitate centrală de calculator.

În urma verificărilor efectuate asupra mediilor de stocare a datelor informatice, a fost identificat un document în limba turcă intitulat „VEKALETNAME” („procură”), având un conţinut identic cu cele 3 originale identificate în incinta reşedinţei inculpatului. Fragmentul de text nu includea impresiuni de ştampilă.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada ianuarie 2003-februarie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 60,1 miliarde ROL.

2. SC C.C. SRL.

Referitor la sediul societăţii (Bucureşti, sector 5) din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că şi această societate este „fantomă”, proprietarul spaţiului, martora G.I. declarând că în imobil nu au fost desfăşurate niciodată activităţi specifice unei societăţi comerciale şi nu cunoaşte nici un reprezentant al acesteia.

Cu privire la asociatul unic şi administratorul societăţii, numitul C.A., cetăţean turc, s-a stabilit că acesta a intrat pe teritoriul României la data de 04 aprilie 2002 şi a ieşit la data de 14 aprilie 2002. Potrivit relaţiilor furnizate de M.A.I. - Autoritatea pentru Străini - Serviciul pentru Străini Bucureşti, acesta nu figurează în evidenţele instituţiei cu reşedinţă sau domiciliu declarate în România.

Verificările efectuate de organelel de urmărire penală, în concordanţă cu concluziile sesizării nr. III/777/DI/2004 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, au stabilit că societatea în cauză:

- nu a declarat puncte de lucru;

- nu a depus bilanţul contabil aferent anului 2002, şi nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003;

- nu a declarat nici un cont bancar, deşi avea deschise asemenea conturi la E. Bank, Banca R. SA şi U. SA, prin care a derulat operaţiuni cu sume importante de bani;

- nu a fost supusă controlului de către organele financiar-fiscale.

Cu ocazia efectuării percheziţiei la reşedinţa inculpatului au mai fost identificate:

- o ştampilă rotundă având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii;

- originalele actelor constitutive, certificatului constatator, contractului de închiriere a spaţiului de la sediul social, autorizaţia de funcţionare de la Ministerul de Interne - Brigada de Pompieri, etc.;

- cec-uri, facturi fiscale, în alb şi completate pe această societate, acte de la Autoritatea Naţională a Vămilor, etc.

Cu ocazia percheziţiei informatice asupra memoriei calculatorului ridicat de la societatea „la vedere” a inculpatului P.A.K., s-au identificat următoarele:

- un fragment de text în limba română conţinând: denumirea completă a societăţii, codul fiscal, numărul de cont la E. Bank - Sucursala Voluntari;

- 2 documente tip adresă având antetul - „Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti”, data 23 aprilie 2002 şi cuponul unei înştiinţări de luare în evidenţă ca plătitor TVA a SC C.C. SRL şi având ca destinatar aceeaşi societate;

- 1 impresiune de ştampilă şi semnătură, ambele scanate.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada martie 2003 - februarie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 25,4 miliarde ROL.

3. SC A.P.C. SRL

Referitor la sediul societăţii (Bucureşti, sector 1) din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că şi această societate este „fantomă”. Din declaraţiile proprietarului spaţiului, martorul S.S. a rezultat că la acest imobil nu s-au desfăşurat niciodată activităţi specifice unei societăţi comerciale şi nici nu a avut contact cu cetăţeni străini.

Cu privire la asociaţii acesteia, numiţii A.R. (cetăţean turc) şi A.N. (cetăţean turc), s-a stabilit că aceştia figurează ca intrând împreună în România la data de 12 octombrie 2002, şi ieşind, tot împreună, la 10 decembrie 2002, neavând declarate domicilii sau reşedinţe în România.

- nu a declarat puncte de lucru;

- nu a depus bilanţul contabil aferent anului 2002, şi nici raportarea contabilă pentru semestrul 1/2003;

- a depus deconturi TVA numai pentru anul 2003, înregistrând totuşi un rulaj creditor de 38,2 miliarde ROL;

- nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale, întrucât acestea au constatat că firma nu îşi desfăşoară activitatea la sediul social declarat.

În mod similar, cu prilejul efectuării percheziţiei la reşedinţa inculpatului au fost identificate următoarele bunuri:

- 3 procuri în limba turcă, emanând aparent de la asociaţii din acte, prin care martorul G.F.D. era împuternicit cu puteri depline pentru administrarea societăţii în România, în condiţiile arătate la pct. 1 (retrageri/încasări sume de bani, deschideri de conturi, etc);

- un înscris format A4 redactat doar parţial, având acelaşi cuprins ca cele 3 procuri în limba turcă amintite.

Şi aceste înscrisuri au fost expertizate, analizându-se comparativ impresiunile de ştampile cu menţiuni turceşti din cuprinsul lor, cu cele efectuate cu ajutorul ştampilelor ridicate de la reşedinţa inculpatului. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. a concluzionat că impresiunile de ştampilă aplicate pe procuri prezintă caracteristici generale de asemănare cu cele realizate cu ajutorul modelului de comparaţie ridicat de la reşedinţa inculpatului. Nu s-au putut formula concluzii cu caracter de certitudine datorită lipsei caracteristicilor individuale (fără lipsă substanţă sau ştirbituri etc.).

S-a motivat din nou că, în condiţiile tehnice actuale de producere a ştampilelor (gravare laser, procedee fotografice cu radiaţii ultraviolete), există posibilitatea realizării unui număr nelimitat de copii ale aceleiaşi ştampile (formă, dimensiuni, tip de caractere folosite, amplasament), fără riscul apariţiei unor erori în procesul de fabricaţie.

- originalele certificatului constatator al Oficiului Registrului Comerţului şi al actului constitutiv;

- copii de pe actele constitutive (dovadă disponibilitate, contract de închiriere pentru spaţiu, etc.);

- copie de înştiinţare de luare în evidenţă ca plătitor TVA pentru aceeaşi societate; înscrisul este identic prin conţinut cu fragmentul de text identificat în memoria calculatorului inculpatului;

- acte emanând de la Autoritatea Naţională a Vămilor, privind aceeaşi societate (declaraţii vamale de import, dispoziţii de plată externe etc.).

Corelativ, în memoria de stocare a calculatorului ridicat de la societatea „la vedere” a inculpatului au fost identificate unele documente:

- un fragment de text în limba română, reprezentând traducerea din limba turcă a unei procuri identice cu cele amintite; din conţinut rezultă că asociaţii din acte ai SC A.P.C. SRL îl împuterniceau pe martorul V.C.I. cu depline puteri, pentru administrarea societăţii.

- un fragment de text cuprinzând denumirea completă a societăţii, codul fiscal, nr. de cont de la E. Bank - Sucursala Voluntari;

- un document în limba română - tip formular spaţiat intitulat „ÎNCHEIERE DE AUTENTIFICARE”, având antetul Biroului Notarului Public P.M., prin care asociaţii din acte ai societăţii SC A.P.C. SRL consimt la autentificarea unui înscris (neprecizat) şi purtând menţiuni referitoare la semnare, achitarea taxei de timbru şi a onorariului de notar;

- un fragment de text în limba română având antetul „Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bucureşti”, data de 17 ianuarie 2003, destinatar SC A.P.C. SRL, cu toate datele (sediu social, număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului, cod fiscal, etc.);

- două documente în limba română, tip „adresă” având acelaşi antet şi destinatar ca mai sus, cu conţinutul unei înştiinţări de luare în evidenţă ca plătitor TVA a SC A.P.C. SRL, precum şi rubrica „DIRECTOR GENERAL”.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada mai 2003 - martie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 27,8 miliarde ROL.

4. SC A.I. SRL

Referitor la sediul societăţii (Bucureşti, sector 6) din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că şi această societate este „fantomă”, proprietarul spaţiului, martorul P.F. declarând că niciodată nu s-au desfăşurat în imobil activităţi ale vreunei societăţi comerciale şi nu cunoaşte pe nici un reprezentant al acesteia.

Cu privire la asociatul unic şi administratorul A.H.S. (acelaşi cu unul din cei doi asociaţi ai SC C.I. SRL Bucureşti - pct. 5, cetăţean turc) figurează intrat în România la data de 23 ianuarie 2003 şi ieşit la data de 18 martie 2003 şi nu deţine domicihu sau reşedinţă declarată în România.

Printre bunurile găsite la percheziţia de la reşedinţa inculpatului au fost identificate şi:

- 3 procuri, în original, redactate în limba turcă, emanând aparent de la asociatul unic al societăţii; prin aceste înscrisuri, martorul G.F.D. era împuternicit să conducă societatea;

- 2 ştampile având impresiunile aceleiaşi societăţi;

- originalele certificatului de înmatriculare şi actului constitutiv, ale contractului de mchiriere a spaţiului şi încheierii de autorizare a înmatriculării societăţii, etc.

S-a motivat şi. în acest caz că, în condiţiile tehnice actuale de producere a ştampilelor (gravare laser, procedee fotografice cu radiaţii ultraviolete), există posibilitatea realizării unui număr nelimitat de copii ale aceleiaşi ştampile (formă, dimensiuni, tip de caractere folosite, amplasament), fără riscul apariţiei unor erori în procesul de fabricaţie.

De asemenea, alte documente au fost identificate în mediile de stocare ale calculatorului inculpatului P.A.K.:

1. document în limba turcă, identic prin conţinut cu cel al procurii găsite; în original, la percheziţia domiciliară; prin acel înscris era împuternicit să administreze cu puteri depline societatea martorul G.F.D.; stabilirea identităţii de conţinut s-a făcut în urma traducerii actului pe parcursul urmăririi penale;

2. fragmente de text în limba română, cuprinzând denumirea completă a societăţii, codul fiscal, numărul de cont de la E. Bank - Sucursala Voluntari.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada aprilie 2003 - februarie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 25,3 miliarde ROL.

5. SC C.I. SRL

Referitor la sediul societăţii (Bucureşti, sector 6) din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că şi această societate este, ca şi celelalte, „fantomă”, nefuncţionând niciodată la adresa respectivă, proprietarul spaţiului, martora F.A. declarând că nu cunoaşte nici un reprezentant al acesteia.

Referitor la asociaţii acesteia, numiţii O.M. (cetăţean turc) şi A.H.S. (acelaşi cu asociatul unic de la SC A.I. SRL - pct. 4), primul figurează ca intrat în România la data de 22 mai 2002 prin Punctul de Trecere a Frontierei Stamora Moraviţa şi ieşit la aceeaşi dată şi prin acelaşi punct de trecere a frontierei, iar cu privire la cel de-al doilea, situaţia sa a fost prezentată la pct. 4.

Verificările efectuate de organul de urmărire penală, în concordanţă cu concluziile sesizării nr. III/777/DI/2004 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, au stabilit că societatea în cauză:

- nu a declarat puncte de lucru;

- a depus declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi TVA numai pentru perioada martie - septembrie 2003;

- nu a declarat contul bancar deschis la E. Bank SA, cont în care a înregistrat un rulaj creditor de 17,76 miliarde ROL;

- nu a fost supusă controlului de către organele financiar fiscale.

Printre documente găsite la percheziţia domiciliară de la reşedinţa inculpatului P.A.K. au fost identificate:

- 4 procuri, în original, redactate în limba turcă, emanând aparent de la asociaţii din acte ai societăţii comerciale, care îl împuternicesc cu puteri depline pentru administrarea societăţii pe martorul V.C.I.

- 2 traduceri - legalizate din limba turcă în limba română, în original, ale celor 4 procuri amintite mai sus;

- 5 ştampile de diferite dimensiuni şi forme având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de către Institutul de Criminalistică din cadrul I.G.P.R. a concluzionat că impfesiunile de ştampilă aplicate pe procuri prezintă caracteristici generale de asemănare cu cele realizate cu ajutorul modelului de comparaţie ridicat de la reşedinţa inculpatului. Nu s-au putut formula concluzii cu caracter de certitudine datorită lipsei caracteristicilor individuale (fără lipsă substanţă sau ştirbituri, etc.).

S-a arătat, ca şi în cazul celorlalte societăţi că, în condiţiile tehnice actuale de producere a ştampilelor (gravare laser, procedee fotografice cu radiaţii ultraviolete), exista posibilitatea realizării unui număr nelimitat de copii ale aceleiaşi ştampile (formă, dimensiuni, tip de caractere folosite, amplasament), fără riscul apariţiei unor erori în procesul de fabricaţie.

- originalele certificatului de înmatriculare, actului constitutiv şi a contractului de închiriere pentru spaţiu;

- documente de evidenţă contabilă ştampilate (raport de gestiune, bilanţ la 30 iunie 2003, etc.);

- înscrisuri în alb având antetul SC C.I. SRL.

De asemenea, în mediile de stocare ale calculatorului inculpatului a fost descoperit un document tip „ordin de plată”, emitent SC C.I. SRL, beneficiar Vama Băneasa, pentru suma de 73.989.100 RON, purtând impresiunea de ştampilă a emitentului.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada august 2003 - martie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 17,7 miliarde ROL şi plăţi externe în sumă totală de 96.600 dolari S.U.A.

6. SC T.P.C. SRL

Referitor la sediul societăţii (Bucureşti, sector 5, comun cu cel al SC M.T. SRL - pct. 7; cele două societăţi au fost înfiinţate la aceeaşi dată), din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că societatea face parte din aceeaşi categorie („fantomă”), la adresă nedesfâşurându-se niciodată activităţi specifice, potrivit susţinerilor proprietarului spaţiului, martora C.M.

Cu privire la asociaţii acesteia, numitul K.R. (acelaşi cu unul din cei doi asociaţi ai SC M.T. SRL - pct. 7), cetăţean turc, şi K.E. (acelaşi cu asociatul unic de la SC E.P.C. SRL - pct. 8), cetăţean turc, primul figurează intrat în România la data de 29 decembrie 2002 fără menţiuni privind ieşirea, iar cel de-al doilea figurează intrat în România la data de 08 mai 2003 şi ieşit la data de 18 iulie 2003.

În urma percheziţiei efectuate la reşedinţa inculpatului P.A.K. au fost identificate următoarele bunuri având legătură cu societatea:

- o ştampilă având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii;

- originale ale certificatului de înmatriculare, actului constitutiv şi a contractului de închiriere a spaţiului;

- copie a unui înscris intitulat „Procură specială” prin care numitul K.R., asociat al SC T.P.C. SRL o împuterniceşte pe numita I.M. să îl reprezinte la bancă şi la Oficiul Registrului Comerţului, înscrisul purtând menţiunea olografă „de schimbat procura la fel cu cea de la C.”.

Alte. documente asemănătoare au fost identificate în memoria calculatorului inculpatului P.A.K.:

- 2 fragmente de text în limba română, cuprinzând denumirea societăţii, codul fiscal, numărul de cont de la E. Bank - Sucursala Voluntari;

- un document în limba turcă, intitulat „VEKALETNAME” („procură”) prin care numiţii K.E. şi K.R., administratori ai SC T.P.C. SRL îl împuterniceau pentru administrarea societăţii în România pe martorul G.F.D.; Parchetul a observat că procura este greşit redactată, întrucât calitatea de administrator a societăţii o avea numai K.R., nu şi numitul K.E., acesta diii urmă fiind asociat unic şi administrator la SC E.P.C. SRL (pct. 8).

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada septembrie 2003 - februarie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 8,5 miliarde ROL.

7. SC M.T. SRL

Referitor la sediul societăţii (Bucureşti, sector 5), acesta este identic cu cel declarat de SC T.P.C. SRL - pct. 6. Evident, aspectele expuse cu acea ocazie sunt pe deplin valabile.

Asociat unic şi administrator al societăţii figurează tot numitul K.R., care deţinea poziţia de asociat şi la SC T.P.C. SRL - pct. 6.

În urma percheziţiei efectuate la reşedinţa inculpatului P.A.K. au fost identificate patru procuri redactate în limba turcă, în original, prin care asociatul unic îl împuterniceşte cu puteri depline pentru administrarea societăţii pe martorul V.C.I., 2 ştampile având impresiuni cu datele de identificare ale acestei societăţi, originalul şi copia certificatului de înmatriculare.

În memoria calculatorului inculpatului a fost identificatun fragment de text în limba română cuprinzând denumirea completă a societăţii, codul fiscal, etc.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada octombrie 2003 - martie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 5,4 miliarde ROL.

8. SC E.P.C. SRL

Referitor la sediul societăţii (Bucureşti, sector 5), din verificările efectuate de organele de urmărire penală a rezultat că şi această societate este de tip „fantomă”, potrivit declaraţiei proprietarului spaţiului, martorul M.P. Martorul a arătat că în luna iunie 2003 a fost contactat de un cetăţean turc pe nume „F.”, care l-a rugat să le permită unor prieteni ai săi să îşi plaseze sediul societăţii la domiciliul martorului. După acel moment însă, nici o societate comercială nu şi-a desfăşurat activitatea în apartamentul său.

Asociat unic şi administrator al societăţii figura numitul K.E., coasociat şi la SC T.P.C. SRL.

În urma percheziţiei efectuate la reşedinţa inculpatului P.A.K. au fost identificate următoarele documente având legătură cu SC E.P.C. SRL.:

- 3 procuri redactate în limba turcă, în original, prin care asociatul unic îl împuterniceşte cu puteri depline pentru administrarea societăţii pe teritoriul României pe martorul I.C.C.;

- o ştampilă având impresiuni cu datele de identificare ale societăţii;

- originalele certificatului de înmatriculare, a actului constitutiv, a încheierii de autorizare a înmatriculării şi a certificatului de înscriere de menţiuni;

- facturi fiscale, avize de însoţire a mărfurilor, acte ale Autorităţii Naţionale a Vămilor, originalul unui contract de vânzare-cumpărare prin care SC E.P.C. SRL achiziţiona de la un furnizor o cantitate de fier vechi în valoare de 500.000 dolari S.U.A.

În memoria calculatorului inculpatului. P.A.K. a fost descoperit un document redactat în limba turcă, intitulat „VEKALETNAME” („procură”) emanând aparent de la asociatul unic K.E., care îl împuterniceşte pentru administrarea societăţii în România pe martorul I.C.C., conţinutul documentului fiind identic cu cel al înscrisului identificat în materialitatea sa la reşedinţa inculpatului.

Din raportul de supraveghere al B.N.R. din 21 iunie 2004, rezultă că, în perioada august 2003 - februarie 2004, din contul societăţii deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, s-au făcut retrageri frecvente în numerar, în sumă totală de 16,1 miliarde ROL şi plăţi externe în valoare de 37.100 dolari S.U.A.

Tribunalul a menţionat că datele privind intrările-ieşirile din ţară ale asociaţilor „din acte” ai celor 8 firme, procesul-verbal de ridicare înscrisuri de la SC G. SRL; procesul-verbal de percheziţie la reşedinţa inculpatului, informarea O.N.P.C.S.B., iar raportul de supraveghere al B.N.R.

Tribunalul a precizat că, alături de documentele descoperite în urma percheziţiilor domiciliare şi informatice efectuate în cauză, declaraţiile a numeroşi martori confirmă faptul că cele 8 societăţi comerciale au fost:administrate în fapt de inculpat. Astfel, martorii A.B. şi A.K., asociaţi la SC B.R. SRL, au învederat că au cumpărat marfă de la inculpat, care le-a eliberat facturi emise în numele SC M.P.C. SRL, SC A.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL, iar inculpatul era cel care deţinea atât facturi, certificat de înmatriculare, cât şi ştampilele societăţilor mai sus-menţionate. Aceeaşi poziţie a avut-o şi martorul C.A. De asemenea, martorii S.A., C.D.M. şi V.D.M., cu toţii asociaţi ai unor societăţi comerciale, au corrfirmat faptul că firmele controlate de inculpat au desfăşurat activităţi comerciale, chiar dacă niciunul dintre aceşti martori nu a putut indica cine a fost persoana care a reprezentat respectivele societăţi. Totodată, audiat în faza de urmărire penală, martorul V.C.I. a declarat că l-a cunoscut pe inculpat în luna ianuarie 2004, moment la care acesta i-a propus să lucreze pentru el, în sensul de a fi desemnat împuternicit al unor societăţi comerciale înfiinţate de cetăţeni turci, mai ales în vederea derulării de operaţiuni bancare prin contul acestor firme; în perioada următoare şi până la declanşarea cercetărilor, martorul a acţionat în această calitate la societăţile sus-menţionate, efectuând însă activităţi dispuse de către inculpat; în tot acest timp, documentele originale ale firmelor şi ştampilele acestora au rămas în posesia inculpatului, fiind remise martorului numai dacă erau necesare întocmirii vreunui act sau trebuiau a fi prezentate la vreun organ.

S-a menţionat că V.C.I. a învederat şi că el i-a prezentat inculpatului pe numiţii I.C.C. şi G.F.D., aceştia fiind vecinii săi, pentru ca şi aceştia să desfăşoare o activitate similară lui, pentru operaţiuni prin alte firme. Cei doi martori (I.C.C. şi G.F.D.) au confirmat faptul că au convenit cu inculpatul să fie numiţi împuterniciţi pentru câte două societăţi comerciale înfiinţate de cetăţeni turci şi au derulat operaţiuni bancare la dispoziţia verbală a inculpatului, fiind însoţiţi uneori de către acesta la bancă pentru diferite tranzacţii, în special ridicări masive de numerar.

S-a arătat că, raportat la gradul de cultură al acestora, că nici I.C.C. şi nici G.F.D. nu au cunoştinţele necesare pentru a administra fiecare mai multe societăţi comerciale, fiind imposibil ca asociaţii „din acte” ale firmelor respective să le fi acordat realmente acestora dreptul de a le conduce afacerile.

De asemenea, martora I.C., angajată la SC G. SRL şi împuternicită să administreze cinci dintre societăţile controlate de inculpat, a confirmat faptul că acesta din urmă deţinea documentele şi ştampilele tuturor societăţilor menţionate, că el „i-a făcut delegaţie” pentru aceste societăţi şi că inculpatul i-a angajat pe martorii V.C.I., I.C.C. şi G.F.D. pentru a-i împuternici şi pe ei să administreze alte societăţi comerciale. De asemenea, martora a arătat că, din dispoziţia inculpatului, a ridicat sume foarte mari de bani de la E. Bank, din conturile societăţilor administrate şi a completat numeroase documente în numele acestor societăţi.

La rândul său, martora S.V., angajată la SC G. SRL, a confirmat faptul că inculpatul era cel care controla societăţile comerciale menţionate, arătând următoarele:

- din dispoziţia inculpatului a completat numeroase acte (facturi, ordine de plată, borderouri de achiziţie) pentru SC A.P.C. SRL, SC M.P.C. SRL, SC C.I. SRL, SC A. SRL şi SC M.T. SRL;

- la completarea documentelor folosea copii ale unor buletine de identitate pe care le deţinea inculpatul;

- inculpatul era cel care deţinea ştampilele pentru toate aceste societăţi;

- pentru SC C.I. SRL, SC C. SRL şi SC M. SRL a fost trimisă de inculpat la E. Bank pentru a întreba care sunt soldurile din conturile acestora.

Totodată, angajaţii E. Bank - Sucursala Voluntari, martorii U.L.M., V.M., G.C. şi R.E. au arătat că inculpatul a fost cel care a derulat operaţiuni în conturile bancare ale societăţilor menţionate, fie personal, fie prin angajatele sale I.C. şi S.V.

Martora P.V., care în luna ianuarie 2004 a fost numită director al Sucursalei Voluntari a E. Bank, a arătat la rândul său că inculpatul s-a prezentat la bancă pentru a discuta despre conturile bancare ale celor 8 societăţi comerciale şi despre diverse operaţiuni pe care dorea să le facă, în special retrageri de numerar din conturile acestora.

S-a reţinut că probă şi rezultatele controlului efectuat de către Direcţia Supraveghere din cadrul B.N.R., care a întocmit raportul de supraveghere din 21 iunie 2004.

Astfel, s-a constatat că la E. Bank - Sucursala Voluntari, au existat serioase deficienţe, în legătură directă cu activitatea inculpatului P.A.K. şi cu operaţiunile bancare derulate prin conturile celor opt firme, astfel:

- procurile prin care se delegă administrarea societăţilor către cei trei martori apar ca autentificate la acelaşi notar public din Turcia („A.K.” - Istanbul);

- pentru SC C.I. SRL, SC T.P. SRL SC A.I. SRL şi SC M.T. SRL, semnăturile de pe procurile speciale nu corespund cu cele de pe actele constitutive de societate;

- calitatea de împuternicit la mai multe firme revine aceleiaşi persoane, în speţă unul dintre cei trei martori, după cum urmează: V.G.I. (SC C.I. SRL, SC M.T. SRL), I.C.C. (SC M.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL), G.F.D. (SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL);

- la dosarele juridice ale SC C.I. SRL, SC E.P.C. SRL şi SC^-A.I. SRL nu se regăsesc documente care să facă dovada existenţei sediului social, iar în dosarul SC A.P.C. SRL nu există documente din care să rezulte prelungirea valabilităţii contractului de închiriere sau schimbarea sediului;

- plăţile externe au fost dispuse către aceleaşi firme din străinătate, indiferent de ordonatorul român, în conturi deschise la bănci din jurisdicţii necooperante sau care nu au reglementări adecvate privind prevenirea şi sancţionarea spălării banilor (Cipru, Hong Kong, Indonezia, Dubai, etc.);

- toate plăţile făcute cu titlu de avans nu au mai fost ulterior justificate cu documente, care să ateste realizarea efectivă a importurilor;

- facturile care au stat la baza viramentelor externe (pro forma in voice), prezintă similarităţi izbitoare sub aspectul formatului, dispunerii şi conţinutului informaţiilor, deşi aparent emană de la firme diferite, chiar din ţări diferite.

Organul bancar de control a concluzionat că modul de efectuare şi derulare a operaţiunilor redate mai sus, generează convingerea că tranzacţiile respective sunt suspecte şi se pot încadra în categoria celor legate de spălarea de bani în condiţiile Legii nr. 656/2002.

Tribunalul a reţinut şi susţinerile martorei G.G., declarant vamal, care l-a cunoscut pe inculpat în anul 2003, acesta realizând importuri în România prin folosirea societăţilor comerciale E.P.C., A.I. şi C.I. A mai arătat martora că în numele firmelor inculpatului acţionau mai multe persoane, anume V.C.I., I.C. şi Ş.S. (acesta din urmă fiind un conducător de taxi folosit de inculpat pentru efectuarea a diverse comisioane), care aveau asupra lor ştampilele societăţilor.

Cu privire la toţi martorii audiaţi s-a constatat că niciunul dintre aceştia nu a întâlnit vreodată pe unul dintre asociaţii sau admmistratorii „din acte” ai societăţilor, ci doar pe inculpatul P.A.K.

De asemenea s-a arătat că la toate aceste probe se adaugă interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului, din cuprinsul cărora rezultă, instanţa de fond a apreciat că, fără niciun fel de dubiu, acesta era cel care conducea în fapt societăţile comerciale menţionate. Tribunalul a avut în vedere în acest sens convorbirile şi comunicările de la dosar.

Din aceste convorbiri şi comunicări s-a reţinut că inculpatul acţiona ca un patron al acestor firme, lua decizii cu privire la sumele de bani rulate prin conturile acestora, „alegea” societatea pe numele căreia dorea să facă o afacere şi rezolva problemele curente legate de activitatea acestora.

Pentru niciuna dintre firmele menţionate nu a fost întocmită contabilitatea conform legii (de fapt, nu a fost ţinută niciun fel de contabilitate, cu excepţia SC A.P.C. SRL, care a depus un bilanţ contabil pentru anul 2003, acesta fiind de altfel primul şi ultimul astfel de document provenind de la această firmă), iar activitatea comercială a acestora a fost reconstituită pe baza documentelor bancare. Astfel, a fost întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 05 mai 2009, care a stabilit atât cuantumul prejudiciului creat bugetului de stat prin acţiunile ilicite ale numitului P.A.K., cât şi circuitele financiare prin care sumele de bani obţinute au fost rulate prin conturile bancare ale societăţilor pentru ca, în final, să fie extrase în numerar (cea mai mare parte), ori trimise în străinătate.

Referitor la acest ultim aspect, Tribunalul a reţinut, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, faptul că societăţile comerciale controlate de inculpat au efectuat importante transferuri de bani unele către altele cu justificarea unor operaţiuni comerciale care ar fi avut loc între ele, însă aceste transferuri, nu au reprezentat decât „reciclări” ale sumelor de bani ce fac obiectul infracţiunii de evaziune fiscală. Practic, acest tip de operaţiuni, care au ca scop disimularea unor sume de bani provenite din comiterea de infracţiuni (în speţă, evaziune fiscală) sub aparenţa unor operaţiuni comerciale obişnuite, sunt specifice infracţiunii de spălare de bani.

În urma extragerilor de numerar şi transferurilor de valută în străinătate operate de inculpat prin persoane interpuse (punctul final, al transferurilor de bani), în conturile bancare ale celor 8 societăţi comerciale au rămas sume nesemnificative, de ordinul a câtorva sute de RON.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a stabilit, în ceea ce priveşte prejudiciul creat bugetului de stat, următoarele:

1. Din conturile societăţilor a fost retrasa in numerar suma totala de 225.118.390.000 ROL (22.511.839 RON), astfel:

- 298.000.000 ROL (29.800 RON) din contul SC A.I. SRL (Banca R.);

- 25.297.850.000 ROL (2.529.785 RON) din contul SC A.I. SRL (E. Bank);

- 28.198.390.000 ROL (2.819.839 RON) din contul SC A.P.C. SRL (E. Bank);

- 31.278.500.000 ROL (3.127.850 RON), din contul SC C.I. SRL (F. Bank) şi 4.715.000.000 ROL (471.500 RON) (F. Bank);

- 5.401.500.000 ROL (540.150 RON), din contul SC M.T. SRL (E. Bank);

- 987.000.000 ROL (98.700 RON), din contul SC M.P.C. SRL (Banca R.), 398.800.000 ROL (39.880 RON) (F. Bank) şi 60.026.400.000 ROL (6.002.640 RON) (E. Bank);

- 16.079.500.000 ROL (1.607.950 RON), din contul SC E.P.C. SRL (E. Bank);

- 17.757.350.000 ROL (1.775.735 RON), din contul SC C.I. SRL (E. Bank);

- 378.000.000 ROL (37.800 RON), din contul SC C.C. SRL (Banca R.), 25.067.400.000 ROL (2.506.740 RON) (E. Bank);

- 679.500.000 ROL (67.950 RON), din contul SC T.P.C. SRL (Banca R.), 8.555.200.000 ROL (855.520 RON) (E. Bank).

2. Au fost efectuate plăţi externe în valoare totală de 368.210,20 dolari S.U.A., astfel:

- 90.000 dolari S.U.A. din contul societăţii SC A.P.C. SRL (U. Bank);

- 37.119 dolari S.U.A. din contul societăţii SC E.P.C. SRL (E. Bank);

- 96.656 dolari S.U.A. din contul societăţii SC C.I. SRL (E. Bank);

- 144.435,2 dolari S.U.A. din contul societăţii SC C.C. SRL (U. Bank).

3. Au fost plătite taxe vamele în valoare totala de 8.279.544.296 ROL (827.954 RON) astfel:

- 565.323.557 ROL (56.532 RON) din conturile societăţii SC A.I. SRL;

- 2.059.588.604 ROL (205.959 RON) din conturile societăţii SC A.P.C. SRL;

- 1.569.078.089 ROL (156.908 RON) din conturile societăţii SC C.C. SRL;

- 1.504.214.176 ROL (150.421 RON) din conturile societăţii SC E.P.C. SRL;

- 2.581.339.870 ROL (258.134 RON) din conturile societăţii SC C.I. SRL.

4. Sumele cu care a fost prejudiciat bugetul de stat aferente fiecărei societăţi comerciale sunt, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, următoarele:

SC A.I. SRL:

Impozit pe profit = 167.418.132 ROL (16.742 RON);

TVA: = 2.545.714.494 ROL (254.571.RON).

SC A.P.C. SRL:

Impozit pe profit = 1.074.643.495,25 ROL (107.464 RON);

TVA = 3.129.002.283,73 ROL (312.900 RON).

SC C.C. SRL:

Impozit pe profit = 2.116.145.054,25 ROL (211.615 RON);

TVA = 3.845.120.433,04 ROL (384.512 RON).

SC M.T. 2003 SRL:

Impozit pe profit: = 4.689.875 ROL (469 RON);

TVA = 865.419.584,03 ROL (86.542 RON).

SC C.I. SRL:

Impozit pe profit = 106.882.590 ROL (10.688 RON);

TVA = 5.815.122.494,46 ROL (581.512 RON).

SC M.P.C. SRL:

Impozit pe profit = 48.314.325,75 ROL (4.831 RON);

TVA = 9.836.165.451,71 ROL (983.617 RON).

SC E.P.C. SRL:

Impozit pe profit = 710.411.749 ROL (71.041 RON);

TVA = 1.516.809.293,95 ROL (151.681 RON).

SC C.I. SRL:

Impozit pe profit = 1.445.070.356,75 ROL (144.507 RON);

TVA = 1.176769.349,44 ROL (117.677 RON).

SC T.P.C. SRL:

Impozit pe profit = 11.115.260,5 ROL (1.112 RON);

TVA = 1.481.546.721 ROL (148.155 RON).

Totalizându-se aceste sume, a rezultat un prejudiciu final de 3.589.636 RON (568.469 RON impozit pe profit, respectiv 3.021.167 RON TVA).

Tribunalul nu a reţinut însă în cuantumul prejudiciului sumele aferente SC C.I. SRL, societate cu privire la care probele administrate în cauză nu confirmă folosirea sa de către inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani.

Astfel, instanţa de fond a arătat că nici la reşedinţa inculpatului şi nici la sediul SC G. SRL nu au fost găsite documente ori ştampile care să privească SC C.I. SRL, astfel cum s-a întâmplat în cazul celorlalte societăţi.

De asemenea, după cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, SC C.I. SRL nu a deţinut conturi bancare la E. Bank - Sucursala Voluntari, nu a avut nici un fel de raport comercial cu vreuna din celelalte societăţi comerciale controlate de inculpatul P.A.K. şi niciuna dintre persoanele folosite de inculpat (I.C., V.C., etc.) nu a fost împuternicită să conducă această societate.

Drept urmare, s-a reţinut că, în cazul acestei societăţi lipsesc toate elementele tipice modului de acţiune al inculpatului, anume contul bancar deschis la E. Bank - Sucursala Voluntari, controlul asupra societăţii - prin intermediul unuia dintre martorii I., V., G. ori I. şi mai ales tranzacţiile cu celelalte opt societăţi controlate de inculpat.

În aceste condiţii s-a arătat că, chiar dacă tranzacţiile efectuate de SC C.I. SRL pot fi caracterizate ca suspecte, iar prin intermediul societăţii s-a săvârşit, probabil, infracţiunea de evaziune fiscală, probele administrate nu au făcut legătura dintre inculpat şi această firmă. Drept urmare, Tribunalul nu va reţine actele materiale de evaziune fiscală şi spălare de bani privitoare la această societate în cadrul infracţiunilor continuate pentru care se va pronunţa condamnarea inculpatului. De asemenea, în cuantumul prejudiciului nu vor fi incluse sumele de bani aferente acestei societăţi comerciale (10.688 RON impozit pe profit, 581.512 RON TVA).

Referitor la poziţia inculpatului P.A.K., instanţa de fond a reţinut că acesta a negat acuzaţiile aduse, prezentând următoarele apărări:

- vinovat de săvârşirea faptelor s-ar face numitul K.E. (persoană care figurează ca asociat la SC T.P.C. SRL şi SC E.P.C. SRL), pe care l-a cunoscut la finalul anului 2003 şi care controla cele 8 firme menţionate în rechizitoriu;

- s-a aflat în relaţii de prietenie cu K.E., fără a cunoaşte însă detalii cu privire la situaţia juridică a societăţilor controlate de acesta, însă l-a ajutat atât să deschidă conturi bancare pentru aceste firme, cât şi să realizeze importuri de produse în România (i-a prezentat un comisionar vamal);

- K.E. a lăsat la sediul SC G. SRL o cutie cu ştampile şi documente ale societăţilor sale, deoarece inculpatul se oferise să îi găsească o contabilă care urma să preia ştampilele şi documentele respective;

- K.E. a părăsit România la începutul anului 2004 şi, nemaiprimind viză pentru a se reîntoarce în ţară, a revenit folosind un paşaport fals; a părăsit definitiv România după arestarea inculpatului;

- organele de urmărire penală au făcut presiuni asupra martorilor (în special asupra lui V.C., I.C., I.C.) pentru a-l incrimina;

- angajaţii E. Bank au dat declaraţii neadevărate la Parchet, iar directorii sucursalei, D.G. şi P.V. nu l-au incriminat.

Tribunalul a subliniat mai întâi că, raportat la materialul probator deja prezentat, susţinerile inculpatului par totalmente necredibile. De altfel, chiar omiţând aceste probe, varianta prezentată de inculpat este lipsită de logică şi neplauzibilă. Practic, inculpatul doreşte să acrediteze ideea unei conspiraţii generale împotriva sa, organizată de organele de urmărire penală, care, pe lângă faptul că au interpretat probatoriul în defavoarea lui, au mai şi exercitat presiuni împotriva martorilor pentru ar determina să dea declaraţii incriminatoare în ceea ce îl priveşte.

Varianta inculpatului este însă infirmată însă chiar de la început de situaţia intrărilor-ieşirilor din ţară ale numitului K.E. Astfel, potrivit relaţiilor comunicate de Inspectoratul Poliţiei de Frontieră, rezultă că acesta a intrat în România la data de 08 mai 2003 şi a părăsit ţara la 18 iulie 2003, nemairevenind ulterior. În aceste condiţii, nu se vede cum ar fi putut K.E. să realizeze operaţiuni bancare şi ample activităţi comerciale prin toate cele 8 societăţi până în luna martie 2004. Chiar şi dacă acesta ar fi revenit în ţară cu un paşaport fals la începutul anului 2004, acest aspect nu poate acoperi activitatea comercială desfăşurată de societăţi în perioada mai - decembrie 2003.

S-a arătat că, la fel, susţinerile inculpatului sunt demontate în totalitate de convorbirile şi comunicările telefonice interceptate şi de declaraţiile martorilor audiaţi. În acest sens, Tribunalul a înlăturat varianta oferită de inculpat în sensul că asupra martorilor s-ar fi exercitat presiuni de organele judiciare pentru a da anumite declaraţii, în contextul în care martorii au negat. expres acest lucru (cu excepţia numiţilor S.V. şi V.C., ale căror declaraţii date în faţa instanţei au fost considerate complet necredibile).

În acest context, Tribunalul a efectuat o scurtă analiză a declaraţiilor date de martorii audiaţi în cursul judecăţii, aceasta cu atât mai mult cu cât unii dintre aceştia au încercat să sprijine apărările inculpatului.

Ca element comun al tuturor declaraţiilor, instanţa de fond a reţinut că acestea sunt mult mai puţin detaliate decât cele date în faza de urmărire penală, deoarece, datorită intervalului foarte mare de timp scurs de la desfăşurarea evenimentelor (aproape 10 ani), martorii nu şi-au mai amintit multe din aspectele asupra cărora au fost întrebaţi. Cu toate acestea, după ce li s-au amintit declaraţiile anterioare, majoritatea martorilor le-au confirmat. De asemenea, marea majoritate a martorilor au precizat expres că organele de poliţie nu le-au influenţat declaraţiile date.

Modificări fundamentale ale poziţiei din faza de urmărire penală s-au observat în cazul martorilor A.B., A.K., C.A., S.V., G.F.D. şi V.C. Astfel, martorii A.B., A.K., C.A., care declaraseră în anul 2004 că au desfăşurat operaţiuni comerciale cu societăţile inculpatului, ştiind că sunt controlate de acesta, au arătat în faţa instanţei că nu îşi amintesc să fi făcut vreodată afaceri cu inculpatul. Niciunul din martori nu a putut însă preciza motivul pentru care a dat declaraţiile aflate la dosarul de urmărire penală şi cu toţii au confirmat faptul că au fost asistaţi de un interpret.

În aceste condiţii, instanţa de fond, având în vedere intervalul lung de timp scurs de la declaraţiile iniţiale, precum şi lipsa vreunui indiciu în sensul că martorii ar fi declarat altceva decât ceea ce s-a consemnat în faza de urmărire penală, a avut în vedere declaraţiile date de aceştia în anul 2004.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P.A.K. - care în perioada 2003-2004, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, folosind societăţile comerciale A.I. SRL, A.P.C. SRL, M.T. SRL, M.P.C. SRL, E.P.C. SRL, C.I. SRL, C.C. SRL şi T.P.C. SRL, pe care le controla în fapt, a efectuat operaţiuni comerciale pe care nu le-a înregistrat în evidenţele contabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, creând astfel bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 2.997.457 RON - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În acest sens, Tribunalul a reţinut că probele administrate în cauză denotă faptul că inculpatul a fost persoana care a condus efectiv cele 8 societăţi comerciale, acţionând ca un administrator de fapt al acestora. În mod evident, asociaţii şi administratorii din acte ai societăţilor nu au avut decât rolul de a le înfiinţa, părăsind imediat teritoriul ţării şi nemaiavând nici o legătură cu funcţionarea efectivă a acestor entităţi, conducerea activităţii de zi cu zi a firmelor fiind exercitată de inculpatul P.

S-a concluzionat că, în aceste condiţii, inculpatul nu este un simplu complice la infracţiunea de evaziune fiscală, ci chiar autorul acesteia. Cetăţenii turci asociaţi „în acte” ai firmelor menţionate nu pot fi autori ai infracţiunii de evaziune fiscală, ci eventual complici, în măsura în care s-ar dovedi că la momentul înfiinţării societăţilor cunoşteau că acestea vor fi folosite la săvârşirea acestei infracţiuni.

Drept urmare, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public instanţa de fond dispunând schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la incidenţa art. 13 C. pen., Tribunalul a reţinut că, în urma aplicării acestui text legal, inculpatului nu i se reţine incidenţa agravantei prevăzute la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului de a dispune transferarea sumelor de bani provenite din infracţiunea de evaziune fiscală prin conturile SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.T. SRL, SC M.P.C. SRL, SC E.P.C. SRL, SC C.I. SRL, SC C.C. SRL şi SC T.P.C. SRL, în scopul ascunderii originii infracţionale, o parte din sume fiind schimbate în valută şi transferate în conturi din afara României, iar altă parte retrasă în numerar şi dobândită de inculpat, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la schimbarea de încadrare juridică, privind infracţiunea de spălare de bani, aceasta a vizat doar o chestiune de acurateţe juridică, deoarece în urma republicării Legii nr. 656/2002, textele acesteia au primit o nouă numerotare, iar art. 23 a devenit art. 29 din acelaşi act normativ.

Instanţa de fond a menţionat că la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., constatând că infracţiunile comise de inculpat sunt de o mare gravitate, în special datorită prejudiciului extrem de mare creat bugetului de stat şi modalităţii foarte elaborate în care a acţionat acesta - prin folosirea unor firme fantomă, înfiinţate de cetăţeni străini care au părăsit aproape imediat teritoriul României, apelarea la persoane interpuse care să efectueze operaţiunile bancare ale societăţilor, falsificarea de documente.

De asemenea, s-a avut în vedere faptul că este posibil ca inculpatul să fi acţionat în cadrul unui grup organizat, specializat în comiterea acestui tip de infracţiuni economice (în acest sens, instanţa de fond reţinând că inculpatul a fost trimis în judecată pentru această infracţiune într-un alt dosar penal, unde s-a pronunţat o condamnare nedefinitivă la data pronunţării sentinţei din prezenta cauză), dar şi împrejurarea că faptele comise de inculpat au o mare vechime în timp, datând din anii 2003-2004, fiind destul de neclar motivul pentru care trimiterea sa în judecată s-a realizat cu o asemenea întârziere, în contextul în care marea majoritate a probatoriului a fost administrat de organele de urmărire penală încă din anii 2004-2005. Tot la individualizarea pedepsei s-a reţinut însă că, de la data începerii cercetărilor şi până în prezent inculpatul nu a mai comis fapte penale, nu a încercat să se sustragă cercetărilor sau să influenţeze aflarea adevărului în cauză.

Raportat la aceste elemente, Tribunalul a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani.

Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a admis - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. şi a dispus obligarea inculpatului în solidar cu. părţile responsabile civilmente SC A.I. SRL, SC A.P.C. SRL, SC M.T. SRL, SC M.P.C. SRL şi SC C.C. SRL la plata sumei de 2.997.457 RON, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii acestei sume către partea civilă.

În cuantumul despăgubirilor nu au fost incluse sumele de bani datorate bugetului de stat de către SC C.I. SRL, având în vedere că nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpat prin folosirea acestei societăţi comerciale.

A fost respinsă - ca inadmisibilă - acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. împotriva părţilor responsabile civilmente SC C.I. SRL, SC E.P.C. SRL, SC C.I. SRL şi SC T.P.C. SRL (societăţi dizolvate şi radiate din Registrul Comerţului). Practic, în urma dizolvării societăţilor şi radierii lor din Registrul Comerţului, acestea nu mai există, situaţia lor fiind similară cu cea a unei persoane fizice decedate.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel inculpatul P.A.K. şi partea civilă A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât şi al celei civile.

Prin decizia penală nr. 246 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, apelurile au fost respinse ca nefondate.

În acest sens s-a reţinut că inculpatul P.A.K., cetăţean turc, deţinea în perioada 2003-2004 o societate comercială, SC G. SRL, cu sediul în comuna Voluntari.

În aceeaşi perioadă, au sosit pe teritoriul României alţi 3 cetăţeni turci, Y.S., S.M. şi K.M. care au înfiinţat la cererea inculpatului mai multe societăţi comerciale, actele şi ştampilele fiind predate inculpatului. Ulterior aceşti 3 cetăţeni turci au părăsit teritoriul României.

Ulterior, inculpatul a identificat mai mulţi cetăţeni români care sa fie de acord să administreze aceste societăţi de jure, în baza unor procuri,, administratorul de fapt fiind tot inculpatul P.

În acest sens instanţa de apel a avut în vedere declaraţiile martorilor V.C.I., I.C. şi G.F. care au arătat că inculpatul este cel ce i-a contactat şi le-a propus să lucreze pentru el, fiind desemnaţi drept împuterniciţi ai firmelor in special în domeniul derulării operaţiunilor financiar bancare, inculpatul nedorind sa se expună el însuşi.

S-a menţionat şi că susţinerile acestor administratori de drept, cu poziţii fără rol decizional de fapt, se coroborează cu declaraţiile martorelor I.C. şi S.V., angajate ale SC G. SRL care a arătat ca inculpatul P. deţinea toată documentaţia societăţilor comerciale, iar administratorii de jure erau folosiţi doar ca persoane interpuse în vederea disimulării adevăratului administrator de fapt.

Aceste societăţi comerciale nu aveau declarate puncte de lucru, nu au depus bilanţurile contabile, nu au efectuat operaţiuni de comerţ exterior, nu au fost controlate de organele fiscale pe perioada desfăşurării activităţii, fiind folosite exclusiv pentru activităţi de evaziune fiscală şi spălare de bani.

La domiciliul inculpatului au fost găsite mai multe, ştampile aparţinând acestor societăţi comerciale cu care au fost stampilate procurile şi actele firmelor, deşi inculpatul nu avea nici un drept la astfel de operaţiuni. De asemenea, s-au găsit actele constitutive ale societăţilor comerciale pe care le administra în fapt, carnete de cec ale societăţilor şi extrase de cont, elemente care în opinia instanţei de apel, demonstrează că inculpatul nu era un intermediar în operaţiunile comerciale ci era autorul şi beneficiarul veniturilor ilicite.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că nu doar aceste înscrisuri creează conduc la concluzia de mai sus, dar şi declaraţiile convergente ale martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, s-a arătat că partenerii de afaceri ai inculpatului, martorii A.B., C.A. şi A.K. au arătat „expresis verbis” faptul că au cumpărat marfa de la inculpat, acesta fiind partenerul de negociere şi persoana care le-a eliberat facturile. Pe de altă parte, din interceptările telefonice efectuate în cauză rezultă fără putinţă de tăgadă că inculpatul era singurul decident al societăţilor pe care le administra de fapt, administratorii de jure fiind simplii executanţi ai dispoziţiilor sale.

Instanţa de apel a arătat de asemenea că, toate societăţile administrate in fapt de inculpat nu aveau evidenta contabila, activitatea acestora fiind exclusiv centrata pe ideea de evaziune fiscală, aşa cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză, iar în ceea ce priveşte critica formulată de inculpat (expulzat la data soluţionării apelului), prin care arată că s-ar fi impus efectuarea şi a unui raport de expertiză financiar contabilă în faza de judecată, este nefondată, în condiţiile în care inculpatul nu deţinea documente financiar contabile apte a fi expertizate.

S-a precizat şi faptul că, între societăţi comerciale respective s-au realizat circuite financiare fictive, ce nu aveau la bază raporturi comerciale fundamentale, tip suveică, pentru a disimula provenienţă banilor şi pentru a crea o aparenţă de legalitate.

Referitor la pedepsele aplicate s-a reţinut că individualizarea făcută de prima instanţă este corectă şi că nu se impune reducerea pedepselor aplicate sau schimbarea formei de executare având în vedere prejudiciul mare, faptul că este nerecuperat şi poziţia nesinceră a inculpatului.

În ceea ce priveşte apelul formulat de A.N.A.F. s-a considerat ca fiind formulat pur formal, fără o detaliere a motivelor de fapt şi de drept, prima instanţă având în vedere la stabilirea prejudiciului sumele explicitate prin concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din faza de urmărire penală. În mod pertinent prima instanţă nu l-a obligat pe inculpat şi la plata prezumtivului prejudiciu creat de societatea SC C.I. SRL deoarece nu s-a făcut dovada cu probe certe că şi această societate ar fi fost implicată în activitatea de evaziune fiscală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.A.K. la data de 21 octombrie 2013.

În motivele de recurs depuse la dosar la data de 14 mai 2014, prin apărător, inculpatul a criticat atât decizia instanţei de apel, cât şi sentinţa instanţei de fond fiind invocate, ca şi motive de recurs, disp. art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-au arătat, în esenţă, următoarele:

1. Instanţa de fond a menţionat că inculpatul a fost, „după toate probabilităţile” administratorul de fapt al celor 8 societăţi comerciale şi că procurile folosite la administrarea, acestor societăţi au fost falsificate de inculpat, bazându-se pe faptul că la reşedinţa acestuia au fost descoperite ştampilele aplicate pe documente. S-a arătat că inculpatul a dat o explicaţie credibilă motivului pentru care aceste ştampile se aflau la reşedinţa sa - acela că administratorul acestor societăţi îl rugase să-i găsească un contabil căruia să i le predea - iar această „probabilitate” reţinută de instanţa de fond creează un dubiu care trebuie să profite acestuia.

S-a menţionat totodată că, la momentul înfiinţării societăţilor comerciale era în vigoare Legea nr. 87/1994, iar faptele presupus a fi săvârşite de inculpat se încadrau în disp. art. 13 din această lege, cu pedepse de la 1 la 5 ani închisoare.

Faţă de cele arătate s-a concluzionat că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat.

2. S-a motivat că au fost încălcate disp. art. 3 şi 4 C. proc. pen. anterior, referitoare la aflarea adevărului şi rolul activ al instanţei, întrucât nu s-a efectuat o expertiză contabilă. S-a menţionat că acest lucru se impunea cu atât mai mult cu cât, concluziile experţilor contabili din Dosarul nr. 37680/3/2005 în care inculpatul P.A.K. a fost trimis în judecată, tot în legătură cu activitatea celor 8 societăţi comerciale, ar fi fost în sensul că nu există un prejudiciu.

S-a invocat şi faptul că judecarea cauzei la instanţa de apel a avut loc cu lipsă de procedură întrucât autorităţile române au emis şi pus în executare „o decizie de returnare a acestuia de pe teritoriul României”. S-a susţinut că, prin necitarea în Turcia au fost încălcate disp. art. 6 C. proc. pen. anterior - garantarea dreptului la apărare.

Alăturat motivelor de recurs inculpatul a depus la dosar o copie a motivelor pe care le-a invocat în faţa instanţei de apel o copie a concluziilor scrise de la instanţa de fond şi o copie a deciziei penale nr. 1398 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 37680/3/2005.

La data de 03 septembrie 2014 inculpatul recurent a depus la dosar concluzii scrise în cuprinsul cărora a invocat aspecte ce se constituie în veritabile motive de recurs.

Astfel, în primul rând, s-a invocat încălcarea principiului non bis in idem arătându-se că faptele pentru care inculpatul este acuzat în prezenta cauză au mai fost cercetate şi judecate deja.

S-a menţionat că, în Dosarul nr. 37680/3/2005 inculpatul P.A.K. a fost judecat pentru aceleaşi fapte dar sub o altă încadrare juridică.

În consecinţă, s-a arătat că instanţa de fond şi instanţa de apel puteau şi trebuiau să constate existenţa autorităţii de lucru judecat şi să dispună încetarea procesului penal.

În al doilea rând s-a susţinut că instanţele au dat o greşită încadrare juridică acuzaţiei de evaziune fiscală prin reţinerea disp. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 ca fiind lege penală mai favorabilă. La data la care se presupune că s-au comis faptele era în vigoare Legea nr. 87/1994 ce prevedea o pedeapsă cu închisoarea între 6 luni şi 5 ani, aceasta fiind lege penală mai favorabilă şi, în raport de limitele de pedeapsă arătate, trebuia să se constatate intervenirea prescripţiei speciale prevăzute de art. 122 C. proc. pen.

În al treilea rând s-a criticat latura civilă a cauzei prin faptul că prejudiciul a fost stabilit printr-o constatare tehnico-ştiinţifică efectuată de un expert din cadrul D.I.I.C.O.T. S-a susţinut că trebuia efectuată o expertiză contabilă, de către un expert independent, imparţial şi obiectiv iar specialistul D.I.I.C.O.T. nu îndeplineşte aceste condiţii.

În al patrulea rând s-a susţinut că a fost afectat dreptul inculpatului la un proces echitabil, deoarece trimiterea în judecată s-a realizat la aproape 10 ani de la data presupuselor fapte, iar martorii audiaţi de instanţă nu şi-au mai amintit multe din aspectele asupra cărora au fost întrebaţi.

În aceste condiţii soluţiile instanţei de fond şi ale instanţei de apel s-au bazat predominant pe probele administrate la urmărirea penală, iar inculpatul nu a beneficiat în mod real de o cercetare judecătorească.

În al cincilea rând s-a arătat că, în cursul judecării apelului inculpatul a fost nevoit să părăsească România fiind lipsit de posibilitatea de a-şi efectua în mod eficient apărarea şi de a participa personal la şedinţele de judecată.

S-a precizat că toate aceste aspecte se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct 17² C. proc. pen. anterior.

Referitor la celălalt motiv de casare, prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. anterior, în concluziile scrise s-a arătat că, în ceea ce priveşte acuzaţia că inculpatul ar fi întocmit acte pentru cele 8 societăţi comerciale, folosind în acest sens ştampilele aflate asupra sa, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, întocmit de institutul de criminalistică din cadrul I.G.P.R., nu a putut formula concluzii de certitudine. În plus, pentru această infracţiune răspunderea penală este prescrisă, aspect constatat şi în Dosarul nr. 37680/3/2005 şi intrat în puterea lucrului judecat.

S-a mai arătat faptul că probele administrate nu dovedesc cu certitudine că inculpatul P.A.K. ar fi administrat în fapt cele 8 societăţi comerciale.

În legătură cu implicarea în organizarea unui grup infracţional în scopul spălării banilor, în dosarul nr. 37680/3/2005 inculpatul a fost judecat şi pentru acest aspect şi achitat de către instanţa supremă, împreună cu alţi trei coinculpaţi, cu motivarea că descrierea faptelor nu conduce la concluzia existenţei unui asemenea grup, astfel că şi cu privire la acest aspect există autoritate de.lucru judecat.

Analizând recursul formulat în raport cu actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

La data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare un nou C. pen. şi un nou C. proc. pen.

Conform disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a C. proc. pen., recursurile în curs de judecată, la data intrării în vigoare a legii noi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Decizia instanţei de apel a fost pronunţată la data de 16 octombrie 2013, iar recursul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 21 ianuarie 2014 astfel că, la data intrării în vigoare a dispoziţiilor noului C. proc. pen. era îndeplinită condiţia prev. de art. 12 din Legea nr. 255/2013, menţionat mai sus.

Ca atare, soluţionarea prezentului recurs se va face conform dispoziţiilor C. proc. pen. anterior, privitoare la recurs, în forma existentă la data pronunţării deciziei instanţei de apel, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Pe fondul cauzei:

Inculpatul a criticat sentinţa instanţei de fond invocând două dintre motivele de recurs aflate în vigoare respectiv disp. art. 385⁹ pct. 12 prima teză - nemtrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor - şi pct. 17² - hotărârea este contrară legii sau s-a făcut o greşită aplicare a legii.

1. Critica inculpatului privind nemtrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat este nefondată.

Pornind de la starea de fapt constatată de prima instanţă şi confirmată de instanţa de apel - stare de fapt care nu mai poate fi pusă în discuţie în faţa instanţei de apel - se constată că încadrarea juridică dată faptelor de cele două instanţe este corectă.

Într-adevăr, desfăşurarea de activităţi comerciale, în calitate de administrator de fapt al unor societăţi comerciale, urmată de neînregistrarea operaţiunilor respective în contabilitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Întrucât această activitate s-a desfăşurat în legătură cu 8 societăţi comerciale şi vizează activitatea acestor societăţi din perioada 2003 - 2004, în mod corect s-a reţinut la încadrarea juridică forma continuată a infracţiunii.

Legat de acest aspect şi faţă de dispoziţiile noului C. pen. privind regimul sancţionator al infracţiunii continuate şi al concursului de infracţiuni, Înalta Curte ca reţine că în cauză, sunt mai favorabile inculpatului dispoziţiile C. pen. din 1968, respectiv aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 33, 34 C. pen. anterior.

Susţinerile inculpatului în sensul că s-a făcut o apreciere greşită a faptului că ar fi fost administrator „de fapt” pentru cele 8 societăţi comerciale şi că nu s-a dat relevanţă explicaţiei sale pentru prezenţa în domiciliu a celor 8 ştampile, pun în discuţie eventuala temeinicie a hotărârilor, care nu mai poate fi analizată prin prisma cazurilor de casare rămase în vigoare la data pronunţării deciziei instanţei de apel.

În orice caz, aceste susţineri nu se subsumează nici cazului de casare prev. de art. 385 pct. 12 şi nici celui de la pct. 17 C. proc. pen. cum a susţinut inculpatul.

2. În ceea ce priveşte celelalte critici privind aplicarea greşită a legii în cauza de faţă, Înalta Curte constată următoarele:

A. Este nefondată susţinerea inculpatului în sensul că, pentru această faptă, s-ar fi impus reţinerea disp. art. 13 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale.

Împrejurarea că, de la începerii activităţii infracţionale şi până în prezent, legea evaziunii fiscale a suferit mai multe modificări, impune însă o analiză a aplicării legii penale mai favorabile legat de acest aspect.

Astfel, iniţial, evaziunea fiscală prin omisiunea înregistrării în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor obţinute era sancţionată de art. 13 din Legea nr. 87/1994 care o definea ca fiind „Fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei şi a contribuţiei” şi se pedepsea cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi sau cu amenda de la 1.000.000 la 10.000.000 ROL.

Ulterior, prin art. XI al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei publicată în M. Of. nr. 279/11.04.2003, Legea nr. 87/1994 a fost modificată radical şi renumerotată.

Astfel, faptele încriminate de art. 13 din varianta iniţială au rămas încriminate ca şi infracţiuni în forma prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 87/1997 care prevedea: „Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte...

o) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în acte contabile sau în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori înregistrarea de operaţiuni sau cheltuieli nereale, în scopul de a nu plăti ori a diminua impozitul, taxa sau contribuţia...”.

În speţa de faţă, chiar dacă activitatea infracţională a debutat sub imperiul art. 13 din Legea nr. 87/1997, ultimele acte materiale de evaziune fiscală au fost comise în anul 2004. Ori, în cazul infracţiunilor comise în formă continuată nu este aplicabilă legea penală de la momentul consumării primului act, ci legea penală de la momentul epuizării. Prin urmare, cu privire la faptele inculpatului, nu se puteau şi nu se pot reţine disp. art. 13 din Legea nr. 87/1994.

Înalta Curte, având în vedere încadrarea juridică dată evaziunii fiscale comise de inculpat, constată că se impune a se face o discuţie şi o comparaţie între dispoziţiile Legii nr. 87/1994, în forma în vigoare în anul 2004, data epuizării infracţiunii şi dispoziţiile Legii nr. 241/2005, noua lege privind evaziunea fiscală, publicată în M. Of. nr. 672/27.07.2005.

Astfel se reţine că, potrivit art. 9 lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005, „Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.

Se observă că noua reglementare nu diferă de cea veche decât prin divizare: dintr-o singură infracţiune având două modalităţi de săvârşire - omisivă şi comisivă - în două infracţiuni distincte, una omisivă [art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005] şi alta comisivă [art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005].

În rest, în ceea ce priveşte condiţiile de încriminare, calificarea prin scop şi limitele de pedeapsă disp. art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 sunt identice cu cele ale art. 11 lit. c) teza I din Legea nr. 87/1994.

De asemenea, trecerea unor sume de bani obţinute prin evaziune fiscală, în scopul ascunderii acestora, prin conturile mai multor societăţi comerciale, o parte din sume fiind schimbate în valută şi transferate în conturi din afara României, iar altă parte retrasă în nurnerar şi dobândită de inculpat, realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.

B. Este nefondată susţinerea inculpatului în sensul că s-a încălcat principiul non bis in idem şi că faptele pentru care este judecat în prezenta cauză au mai fost cercetate şi judecate în Dosarul nr. 37680/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, Înalta Curte Constată următoarele:

În Dosarul nr. 37680/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul P.A.K. a fost trimis pentru comiterea infracţiunilor prev. de:

- art. 290 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.

- art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi

- art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968.

Prin sentinţa penală nr. 448/F din 30 mai 2011 a Tribunalului Bucureşti s-a dispus schimbarea încadrării juridice faţă de inculpatul P.A.K. pentru infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală fiind reţinute disp. art. 26 C. din 1968 rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În fapt, în acest dosar s-a reţinut, în esenţă, că, în perioada mai 2002 - iunie 2003 i-a ajutat pe alţi inculpaţi, în mod repetat, să se sustragă controlului financiar prin declararea fictivă a datelor privind sediile a 8 societăţi comerciale tip „fantomă”, iar în perioada 2003-2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a întocmit în fals prin plăsmuire integrală sau a folosit ori a remis pentru folosire mai multe înscrisuri cu aparenţă de procură autentică, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Prin decizia penală nr. 171/A din 01 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul P.A.K. pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. din 1968 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, ca urmare a mtervenirii prescripţiei.

Prin decizia penală nr. 1398 din 23 aprilie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inculpatul P.A.K. a fost achitat, pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005.

Cu alte cuvinte, în Dosarul nr. 37680/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti inculpatul P.A.K. a fost judecat pentru infracţiunea de grup infracţional organizat, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi complicitate la evaziune fiscală în forma declarării fictive a sediului.

În speţa de faţă - disjunsă faţă de inculpatul P.A.K. din faza de urmărire penală a celuilalt dosar - acesta este judecat pentru comiterea, infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi a infracţiunii de spălare de bani, fapte care, chiar dacă vizează tot activitatea a 8 din societăţile comerciale menţionate şi în precedentul dosar sunt, totuşi, diferite de acestea.

C. Este nefondată critica inculpatului privind neefectuarea unei expertize contabile.

Conform art. 63-64 C. proc. pen. anterior şi art. 10 alin. (3) din Legea nr. 508/2004 privind organizarea şi funcţionarea D.I.I.C.O.T., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar constatările tehnico-ştiinţifice ale specialiştilor D.I.I.C.O.T. constituie mijloace de probă.

În dispoziţiile C. proc. pen. anterior nu exista aşadar vreo prevedere care să impună efectuarea unei expertize astfel că, respingând cererea privind efectuarea expertizei contabile, instanţa de fond nu a încălcat nici o dispoziţie legală şi, ca atare, nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

D. Este nefondată critica inculpatului privind afectarea dreptului la un proces echitabil şi încălcarea principiului aflarea adevărului prin faptul că soluţiile instanţelor de fond şi de apel s-au bazat predominant pe probele administrate la urmărirea penală.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în cursul procesului penal probele nu au o valoare prestabilită. Probele administrate în mod direct în faţa instanţei nu sunt „superioare” ca valoare probatorie celor administrate la urmărirea penală.

Martorii au fost audiaţi în mod direct, iar faptul că declaraţiile acestora au fost analizate în contextul tuturor celorlalte probe, comparate şi coroborate cu declaraţiile date în faza de urmărire penală sau de ceilalţi martori şi s-a decis să se dea relevanţă unora în detrimentul altora, nu încalcă niciunul din principiile menţionate mai sus şi constituie însăşi esenţa procesului deliberativ.

E. Este nefondată critica inculpatului referitoare la necitarea sa de către instanţa de apel.

Conform disp. art. 291 alin. (3) C. proc. pen. din 1969, partea reprezentată la judecată de un apărător ales nu se mai citează pentru termenele ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care citarea este obligatorie.

În speţă inculpatul, deşi nu se mai afla pe teritoriul României ca urmare a punerii în executare a unei decizii de returnare în Turcia, nu se afla totuşi în niciuna din situaţiile care, conform legii procesual penale române, ar fi impus citarea, respectiv: internat în spital, deţinut sau militar.

Inculpatul a fost reprezentat în faţa instanţei de apel de apărătorul ales.

În plus, decizia de returnare a sa pe teritoriul Turciei a fost determinată de încălcarea condiţiilor privind viza, respectiv de prelungirea şederii în România după data expirării vizei acordate şi nimic nu îl împiedica pe inculpat ca, de data returnării şi până la data soluţionării apelului să solicite autorităţilor române o nouă viză.

Faţă de toate aceste considerente, în raport şi de disp. art. 385¹⁵ alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanţa va respinge recursul inculpatului ca nefondat.

Văzând şi disp. art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.K. împotriva deciziei penale nr. 246 din 16 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 septembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 262/2014. Penal. înşelăciunea (art.244...		ICCJ. Decizia nr. 2632/2014. Penal. Infracţiuni la alte legi... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2626/2014. Penal. Infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002 art. 23). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs