ICCJ. Decizia nr. 274/2014. Penal. Infracţiuni la regimul silvic (Legea nr. 26/1996). Contestaţie în anulare - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 274/A/2014
Dosar nr. 872/59/2014
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 8/A/CC din 30 iulie 2014 Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 431 C. proc. pen., a respins că neântemeiată contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 510 din data de 11 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 41/325/2008.
Pentru a decide astfel curtea a reţinut, în esenţă, că prin Decizia penală nr. 510 din data de 11 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 41/325/2008, s-a dispus, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 327 din 31 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 41/325/2008, a fost desfiinţată parţial hotărârea atacată şi în rejudecare:
I. Inculpatul T.N.: S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului T.N. şi repuse în individualitatea lor pedepsele principale stabilite:
- 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;
- S-a înlăturat sporul de contopire de 3 luni.
În baza art. 386 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridică din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. - text de lege în temeiul căruia a condamnat pe inculpatul T.N. la pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 297 alin. (1) raportat la art. 67 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului T.N. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul T.N. la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de favorizarea infractorului.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 au fost interzise inculpatului T.N. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 67 alin. (1) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. inculpatul T.N. urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 8 luni, în final pedeapsa principală rezultantă de 3 ani si 8 luni închisoare (în regim de detenţie), pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi c) (dreptul de a face parte din personalul silvic) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
II. Inculpatul R.I.:
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior au fost interzise inculpatului R.I. exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a face parte din personalul silvic, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
III. Inculpatul B.l.I.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior au fost interzise inculpatului B.l.I. exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a exercita funcţia de administrator în cadrul oricărei societăţi comerciale, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
IV. Inculpatul S.E.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior au fost interzise inculpatului S.E. exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
A fost dedusă din pedeapsa principală aplicată inculpatului S.E. reţinerea de 24 de ore din 19 aprilie 2005 şi durata arestului preventiv începând cu data de 22 aprilie 2005 până la data de 06 mai 2005 inclusiv.
V. înscrisurile false:
în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. au fost declarate false şi s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri:
- documentul intitulat „Tabel Centralizator cu personalul din afara M.A.N. care are aprobare de a intra în incinta U.M. X Filiaşi (cu excepţia sectorului tehnic) în anul 2004", înregistrat la Ocolul Silvic Filiaşi sub nr. 2429din 03 mai 2004 (aflat în original la fila 177 vol. 4 d.u.p.).
- documentul intitulat „Act de control nr. 1" şi anexele la acest document, înregistrate la Ocolul Silvic Filiaşi sub nr. 2179 din 25 aprilie 2003 (depuse în copie la filele 101 - 1404 din vol. 6 d.u.p.).
- documentul intitulat „Act de control nr. 2" şi anexele la acest document, înregistrate la Ocolul Silvic Filiaşi sub nr. 6741 din 23 decembrie 2003 (depuse în copie la filele 11 - 14 din vol. 6 d.u.p.).
- actul de predare - primire al cantonului 18 Filiaşi, înregistrat la Ocolul Silvic Filiaşi sub nr. 3614 din 30 iunie 2004.
- documentul intitulat „Delegaţia nr. 107 de folosire a ciocanului de marcat" din data de 21 iunie 2004, înregistrat la Ocolul Silvic Filiaşi sub nr. 3351 din 21 iunie 2004 (aflat în original la fila 64 vol. 6 d.u.p.).
VI. A fost menţinută în rest sentinţa atacată.
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi şi partea civilă R.N.P.R. (Direcţia Silvică Dolj).
VIII. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelului declarat de procuror au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. inculpaţii au fost obligaţi să plătească statului suma de 500 lei fiecare, iar partea civilă 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
IX. S-a dispus plata sumei de 2.000 lei din fondurile Ministerului Justișiei în contul Baroului Timiş, onorariu avocat oficiu.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul S.E., întrucât cererea de amânare în vederea angajării unui apărător a fost respinsă la primul termen de judecată iar cauza soluţionată, atât în lipsa sa, fiind plecat din ţară în perioada 22 mai - 04 iunie 2014, cât şi în lipsa avocatului ales, desemnând din oficiu un apărător.
Curtea examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare a stabilit că petentul are calitatea procesuală prevăzută de lege, decizia atacată este definitivă şi prin această hotărâre s-a soluţionat fondul cauzei, însă condiţia privind motivarea cererii şi dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. nu este îndeplinită, întrucât criticile formulate de petent, în sensul că nu i s-a acordat termen pentru a-şi angaja apărător în faza de judecată a apelului, nu se circumscriu cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. f) C. proc. pen..
Împotriva acestei decizii a declarat apel contestatorul condamnat.
La termenul din data de 23 septembrie 2014 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia admisibilităţii căii de atac promovate de contestatorul condamnat solicitând admiterea excepţiei şi respingerea apelului ca inadmisibil întrucât, potrivit art. 408 rap la art. 432 C. proc. pen., a fost promovat împortiva unei hotărâri date în contestaţie în anulare şi care este definitivă.
Apărătorul ales al apelantului contestator, faţă de excepţia invocată, a susţinut că apelul declarat este admisibil prin raportare la dispoziţiile art. 431 şi art. 432 alin. (4) C. proc. pen.
În aceste condiţii instanţa supremă a rămas în pronunţare cu privire la această excepţie.
Examinând calea de atac promovată prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată următoarele:
Admisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior, admisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii şi anume, când apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.
Î n speţa de faţă, se constată că a fost declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 8/A/CC din 30 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, fiind definitivă.
Este adevărat că dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, reglementare care, de altfel, este preluată din vechiul cod (art. 392 alin. (4), însă aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată deart. 431 C. proc. pen.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar accepta ideea că dispoziţiile art. 431 şi respectiv art. 432 alin. (4) C. proc. pen. sunt lacunar formulate, dând loc la interpretări, este de bun simţ juridic ca o hotărâre dată în contestaţie în anulare să fie supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, excepţie făcând cele rămase definitive prin neapelare.
Ori, prin decizia apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare promovate împotriva deciziei de condamnare şi,a decis în consecinţă.
Apărătorul contestatorului apelant a susţinut că prin respingerea contestaţiei în anulare, ca neântemeiată, apelul declarat este admisibil, fiind incidente dispoziţiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen.
Chiar dacă în dispozitivul Deciziei penale nr. 8/A/CC se consemnează că este repinsă contestaţia, ca neîntemeiată, din considerentele hotărârii se observă că instanţa nu a examinat fondul contestaţiei, ci doar îndeplinirea condiţiilor de formă pentru admisibilitatea în principiu. Mai mult decât atât, în cauză contestatorul nu a fost citat, examinarea contestaţiei s-a făcut în camera de consiliu ceea ce demonstrează clar că soluţia instanţei de fond vizează strict admisibilitatea în principiu a contestaţiei, judecarea pe fond, după parcurgerea procedurii prealabile presupunând citarea petentului şi soluţionarea contestaţiei în şedinţă publică.
Doctrina penală a stabilit că respingerea în principiu a conestaţiei în anulare se dispune prin decizie fiind un act definitiv al instanţei.
În consecinţă, dispoziţiile art. 432 C. proc. pen. nu sunt aplicabile speţei, nefiind depăşit momentul procesual al admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen. sunt susceptibile de reformare pe calea apelului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, dacă legea nu prevede altfel.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Se constată, aşadar, că apelantul contestator condamnat a formulat cerere de apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept-
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 al. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca înadmisibil apelul declarat de contestatorul condamnat şi va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul S.E. împotriva Deciziei penale nr. 8/A/CC din 30 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţă în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 273/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 276/2014. Penal → |
|---|
