ICCJ. Decizia nr. 276/2014. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 276/2014

Dosar nr. 8460/100/2012

Şedinţa publică din 27 ianuarie 2014

Asupra recursului penal de faţă, constată:

Prin decizia penală nr. 140/A/2013 din 20 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosar nr. 8460/100/2012, au fost admise apelurile declarate de D.N.A. - Biroul Teritorial B.M. şi partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale C. împotriva sentinţei penale nr. 217 din 20 martie 2013 a Tribunalului Maramureş.

A fost desfiinţată în parte sentinţa de mai sus referitoare la inculpatul M.I. şi, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din trei infracţiuni, şi anume: evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 ţigarete prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracţiune, respectiv cea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 275 din Legea nr. 86/2006.

S-a înlăturat circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de dare de mită în formă continuată de la 4 luni închisoare la 2 ani închisoare şi respectiv, pentru comiterea infracţiunii de contrabandă de la 2 ani închisoare la 5 ani şi 6 luni închisoare cu aplicarea pedeapsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 C. pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

S-a dedus prevenţia de la 8 octombrie 2012 şi la 20 martie 2013.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A fost înlăturată dispoziţia privind revocarea măsurii arestului preventiv şi cea privind luarea obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 145¹ C. proc. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata către partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale C. a sumei de 284.583 RON cu dobânzile; şi penalităţile, aferente de la data naşterii debitului (14 iulie 2012) şi până la plata integrală a datoriei vamale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva aceleiaşi hotărâri, cu obligarea acestuia la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 217 din 20 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş în Dosarul nr. 8460/100/2012, a fost condamnat inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. e). C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- contrabandă prev. de art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen., s-a înlăturat aplicarea pedepsei complementare privativă de drepturi prevăzută de lege pentru infracţiunea de contrabandă.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Conform art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.I. pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen., cu supravegherea executării obligaţiilor stabilite de instanţă de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., s-au stabilit următoarele măsuri de supraveghere pentru inculpat:

a) se va prezenta, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Maramureş, desemnat cu supravegherea lui;

b) va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă;

d) va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., s-au aplicat pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a şi b) C. pen. şi s-a dispus suspendarea executării lor pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea din 08 octombrie 2012 şi perioada arestului preventiv începând cu data de 09 octombrie 2012, la zi.

S-a revocat măsura arestării preventive, şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului M.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 09 octombrie 2012 emis de Tribunalul Maramureş, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a dispus.luarea faţă de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureş, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura.

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen., respectiv a înlocuirii cu măsura arestării preventive a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în caz de încălcare, cu rea-credinţă, a obligaţiilor instituite de instanţă.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I. - pentru săvârşirea infracţiunilor de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 ţigarete, prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale C. a sumelor de 43.908 RON reprezentând taxe vamale şi 170.840 RON reprezentând accize, cu dobânzi fiscale calculate de la data naşterii datoriei şi până Ia data plăţii efective şi cu penalităţi prevăzute de art. 120¹ C. proc. fisc. şi respinge restul pretenţiilor formulate de partea civilă.

Conform art. 255 alin. (4) coroborat cu art. 254 alin. (3) C. pen. confiscă de la inculpat sumele de 5.050 RON (consemnată la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R1) şi de 3.900 euro (consemnată la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisa nr. R2), indisponibilizate prin ordonanţa D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. din data de 15 octombrie 2012 (dosar urmărire penală).

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra sumelor de 189 RON şi 360 euro (consemnate la Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisele nr. R3 şi R4) până la recuperarea pagubei cauzate prin infracţiune.

Conform art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. şi a art. 163 şi urm. C. proc. pen. a fost menţinut sechestrul asigurător dispus prin ordonanţa din 25 octombrie 2012 a D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra următoarelor imobile: cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 2.692 m.p. şi a cotei de 1/1 din casa p+1, înscrise în CF nr. XX Sighetu Marmaţiei nr. topo nr. T1, imobile situate în Sighetu Marmaţiei, str. I., judeţul Maramureş, terenul în suprafaţă de 4.317 m.p. înscris în CF nr. YY nr. topo T2 şi nr. topo T3 şi casă, înscrise în aceeaşi carte funciară, bunuri înscrise pe numele inculpatului şi a soţiei sale M.M., situate în Sighetu Marmaţiei, Valea H., judeţul Maramureş, până la recuperarea pagubei cauzate prin infracţiune.

Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui telefon mobil marca N. şi a unei cartele SIM C., înregistrate la poziţia nr. PP/2012 din Registrul Mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureş.

În baza art. 91³ alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus păstrarea suporturilor magnetice înregistrate la poziţia nr. PP/2012 din Registrul Mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureş, până la rămânerea definitivă a cauzei când vor fi arhivate cu dosarul.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Instanţa de fond a reţinut că Ia data de 28 iunie 2012, denunţătorul P.I., ofiţer operativ în cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei - Sectorul Poliţiei de Frontieră S., având calitatea de ofiţer de poliţie judiciară, a sesizat organele de cercetare penală din cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial C. şi a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de inculpatul M.I. şi făptuitorul M.N., pentru infracţiunea de dare de mită, menţionând că la data de 26 iunie 2012, în jurul, orelor 16, în contextul unei întâlniri solicitate la data de 23 iunie 2012, inculpatul i-a promis sume de bani în valută (peste 10.000 euro), respectiv 60 euro/bax de ţigarete de provenienţă ucraineană, în schimbul cărora denunţătorul să-i faciliteze, prin influenţarea altor lucrători ai poliţiei de frontieră care ar urma să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi prin furnizarea de date şi informaţii cu privire la sistemul de supraveghere realizat de frontieră, trecerea ilegală, în mai multe tranşe, de cantităţi de ţigarete, de minimum 50 de baxuri de ţigarete de provenienţă ucraineană, pe care aceştia le deţin depozitate pe teritoriul statului ucrainean.

Solicitarea inculpatului M.I. a fost ca activitatea infracţională de contrabandă cu ţigarete să se deruleze în imediata vecinătate a stâlpului de frontiera S1 şi S2 prin localitatea S., un transport săptămânal, sau cel puţin la două săptămâni.

Prin ordonanţa din 29 iunie 2012 din Dosarul nr. 89/P/2012, s-a dispus autorizarea ofiţerului de poliţie judiciară P.I. ca investigator cu identitate reală în vederea obţinerii de mijloace de probă.

Astfel, în data de 12 iulie 2012, pe terasa restaurantului S. din Sighetu Marmaţiei, inculpatul M.I. s-a întâlnit cu ofiţerul de poliţie P.I. În cadrul discuţiei, care a avut loc cu ocazia respectivei întâlniri, inculpatul M.I. i-a relatat investigatorului cu identitate reală că este implicat în activităţi de contrabandă cu ţigări provenite din Ucraina, că a mai introdus ilegal în ţară diferite cantităţi de astfel de ţigări, prin zona de competenţă a Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, pe care ulterior Ie-a comercializat pe teritoriul României. Totodată, inculpatul şi-a manifestat interesul ca activitatea de contrabandă să se deruleze în comuna S. în dreptul imobilului în care locuieşte soacra sa, loc în care ţigaretele îi sunt aduse de către cetăţenii ucrainieni. Tot cu acea ocazie, inculpatul M.I., cunoscător al preţurilor practicate pe piaţa neagră a ţigaretelor de provenienţă ucraineană a făcut şi un calcul privind sumele de bani ce se obţin din contrabanda de ţigarete şi a precizat şi suma pe care o oferă investigatorului cu identitate reală pentru un bax de ţigarete pentru un transport de 50 de baxuri de ţigarete şi suma minimă lunară. Pentru a beneficia de serviciile investigatorului, inculpatul i-a promis suma de 12.000 euro lunar, în mai multe tranşe, urmând ca acestea să fie predate către investigatorul cu identitate reală P.I. imediat după derularea activităţilor de contrabandă. De asemenea, inculpatul M.I. a precizat că îl va contacta telefonic pe investigator, după ce va stabili cu ucrainienii despre posibilitatea acestora de a-i aduce baxurile cu ţigarete.

În data de 13 iulie 2012, pe terasa restaurantului S. din Sighetu Marmaţiei, inculpatul M.I. s-a întâlnit din nou cu ofiţerul de poliţie P.I. În cadrul discuţiei care a avut loc, inculpatul i-a relatat lui P.I. faptul că a dorit să-i înmâneze un telefon cu cartelă ucraineană însă a arătat că nu ştie să o activeze şi că s-a hotărât să desfăşoare activitatea de contrabandă în zona stâlpilor de frontieră S3, S4. Inculpatul a mai precizat că urmează a se efectua un transport de 50 de baxuri cu ţigarete peste frontiera de stat de către cetăţeni ucrainieni, fiind interesat de stabilirea perioadei în care se poate efectua activitatea de contrabandă.

În noaptea de 14 iulie 2012, cu ajutorul altor persoane din anturajul său, inculpatul M.I. a introdus şi a deţinut pe teritoriul Statului român, peste frontiera de stat dintre România şi Ucraina, prin alte locuri decât cele supuse regimului vamal, cantitatea de 50 de baxuri cu ţigareta de provenienţă ucraineană, respectiv 25.000 de pachete de ţigarete marca V. care au fost transportate de mai multe persoane, posibil toţi ucrainieni, la solicitarea inculpatului, la un imobil părăsit din apropierea locuinţei soacrei sale, loc unde au fost depozitate şi de unde la scurt timp au fost încărcate şi transportate în diferite locaţii până când Ie-a valorificat împreună cu persoane din anturajul său.

Activitatea de contrabandă, şi rolul de coordonator al întregii activităţi a inculpatului M.I. a rezultat şi din interceptările convorbirilor telefonice purtate în noaptea de 14 iulie 2012 între inculpat şi făptuitorul A.M.L. şi martorul B.C.S. Inculpatul M.I. a utilizat mai multe telefoane mobile în activităţile de contrabandă, asupra acestuia şi în autoturismul său găsindu-se la data de 08 octombrie 2012 mai multe telefoane mobile şi cartele telefonice atât în reţelele naţionale cât şi în reţelele ucrainiene. Activitatea de contrabandă mai reiese şi din discuţiile ambientale purtate între inculpat şi investigatorul cu identitate reală din data de 17 iulie 2012, discuţie în care inculpatul a arătat că ţigaretele au fost introduse pe teritoriul Statului român de către ucrainieni.

În noaptea de 14 iulie 2012, inculpatul M.I., după ce a reuşit să ascundă baxurile cu ţigarete introduse pe teritoriul României, în mod ilegal, s-a întâlnit cu investigatorul cu identitate reală P.l. şi în schimbul sprijinului oferit de acesta din urmă pentru introducerea baxurilor cu ţigarete i-a remis acestuia suma de 1.900 euro şi 5.050 RON drept mită, echivalentul sumei de 3.000 euro. Acest aspect rezultă din redarea convorbirilor purtate în mediu ambiental în noaptea respectivă.

În data de 06 august 2012, inculpatul M.I. s-a întâlnit din nou cu ofiţerul de poliţie P.I. pe terasa restaurantului S. din Sighetu Marmaţiei, însă de această dată inculpatul a fost însoţit de către o persoană care i-a fost prezentată investigatorului ca fiind „I." şi care a susţinut că este cel care îi va livra cantităţi de ţigarete însemnate inculpatului M.I. din Ucraina. Tot cu ocazia acelor discuţii, inculpatul M.I. s-a arătat interesat să desfăşoare activităţi de contrabandă cu ţigarete cu 100 de baxuri şi i-a precizat investigatorului cu identitate reală că în iarnă, dacă vor derula activităţi de contrabandă, îi va oferi cel puţin 10,000 euro pentru un transport de 100 de baxuri cu ţigarete. Ulterior, inculpatul M.I. a încercat în mod repetat cu ajutorul altor persoane, în general cetăţeni ucrainieni; introducerea de ţigarete peste frontiera de stat, acţiuni care nu au fost duse la capăt - datorită intervenţiei grănicerilor ucrainieni care au efectuat controale în zonă, însă inculpatul M.I., pentru faptul că investigatorul cu identitate reală Ie-a asigurat zona de trecere, i-a remis acestuia drept mită suma de 1.000 euro în data de 16 august 2012 şi suma de încă 1.000 euro în data de 08 octombrie 2012, susţinând că acele sume în valută au fost trimise de către ucrainieni. Aceste aspecte rezultă din procesele-verbale de redare a discuţiilor purtate în mediu ambiental.

La data de 16 august 2012, inculpatul M.I. s-a întâlnit din nou cu investigatorul cu identitate reală P.I. şi i-a dat drept mită acestuia suma de 1.000 euro menţionându-i faptul că l-au trimis ucrainienii să-i dea 1.000 euro pentru că nu s-a putut lucra şi că I-au purtat pe drumuri.

Cu ocazia întâlnirii din data de 08 octombrie 2012, inculpatul M.I. i-a mai remis investigatorului suma de 1.000 euro.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul M.I. a arătat că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată. Banii ce ar face obiectul infracţiunii de dare de mită şi pe care el i-ar fi dat lui P.I., erau bani trimişi de la ucrainienii din anturajul domnului P.I. Potrivit afirmaţiilor sale, inculpatul nu s-ar fi implicat în activităţi de contrabandă şi a fost implicat în această activitate peste voinţa sa şi a fost atras de P.I. ca un magnet. De fiecare dată, iniţiativa de a se întâlni i-ar fi aparţinut lui P.I., persoană care s-ar fi întâlnit şi în casa inculpatului cu doi ucrainieni care, cu aceeaşi ocazie i-ar fi dat 2.000 euro dintr-o altă tranzacţie. De asemenea, la data de 14 iulie 2012 un ucrainian i-ar fi dat lui P.I., 3.000 euro, tranzacţia având loc la aproximativ 200-300 m. de casa sa. Ulterior, în două rânduri i-ar mai fi dat lui P.I. câte 1.000 euro, bani trimişi de ucrainieni. Inculpatul arată că nu avea nici o obligaţie să dea acei bani din partea ucrainienilor, dar aceştia ar fi făcut presiuni asupra sa, practic l-ar fi ameninţat cu repercusiuni asupra familiei sale (dosar instanţă).

Declaraţia inculpatului nu este în deplină concordanţă cu cea dată de inculpat la momentul arestării sale. Astfel, la momentul audierii în şedinţa camerei de consiliu din 9 octombrie 2012, inculpatul a arătat că nu este adevărat că ar fi dat mită, respectiv că ar fi promis sume de bani din care să fi dat efectiv o parte ofiţerului de poliţie judiciară P.I. Aşadar, iniţial, inculpatul contestă şi faptul că i-ar fi dat vreo sumă de bani ofiţerului de poliţie P.I., indiferent de provenienţa acesteia. Dacă în faţa judecătorului care a dispus arestarea, inculpatul afirmă cu tărie că nu este adevărat că ar fi dat mită, la momentul audierii sale în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală) inculpatul precizează că de fapt nu-şi aminteşte să-i fi dat acestuia sumele de bani amintite anterior.

Apar, aşadar, anumite contradicţii ce se impun a fi lămurite cu restul probaţiunii administrate în cauză. Pentru a se verifica aceste aspecte, instanţa a procedat la audierea martorilor propuşi prin actul de trimitere în judecată şi care au fost avuţi în vedere şi în faza de urmărire penală.

În concret, la termenul din 15 ianuarie 2013, a fost audiat martorul P.I. (dosar instanţă) care a arătat că îşi menţine declaraţia dată în faza de urmărire penală şi că la data de 23 iunie 2012, după masă, în jurul orelor 15 ar fi fost abordat de inculpat care se afla împreună cu o altă persoană Ia restaurantul D. din Sighetu Marrriaţiei. Pe data de 26, inculpatul l-ar fi sunat pe martor cerându-i să-i acorde o oră pentru a putea introduce ţigări în ţară. Cei doi s-au întâlnit de aproximativ 10-11 ori şi de fiecare dată la iniţiativa inculpatului, numărul mare al întâlnirilor fiind determinat de faptul că M.I. ar fi modificat de mai multe ori traseele ce urmau a fi folosite pentru introducerea în ţară a ţigărilor. Tot din declaraţia martorului reiese că, potrivit înţelegerii dintre el şi inculpat, după ce acesta din urmă reuşea să introducă ţigări de contrabandă în ţară, se întâlneau pentru a-i fi predată suma de bani în cuantumul prestabilit. Pe lângă aceşti bani, martorul ar mai fi primit de la inculpat, în două rânduri, câte 1.000 euro, bani pe care inculpatul i-ar fi dat deoarece dorea să întreţină legătura pentru a efectua noi activităţi de contrabandă. Potrivit aceluiaşi martor, nu s-a putut prinde gruparea la momentul la care a efectuat un transport de ţigări datorită faptului că membri acestei grupări se anunţă unii pe ceilalţi cu privire la faptul că în anumite zone se află cei de Ia poliţia de frontieră, mai mult, cunosc maşinile folosite de aceştia şi îşi comunică informaţii, astfel ca cei din grupare să evite locurile respective. Aceleaşi aspecte sunt relevate de martor şi în declaraţia consemnată la dosarul de urmărire penală.

Martorul B.C.S. a fost audiat atât în faţa procurorului (dosar urmărire penală) cât şi în faţa instanţei. Dacă în prima sa declaraţie martorul a arătat că inculpatul i-ar fi cerut la data de 13 iulie 2012 să stea pe DN 19 şi să-l anunţe când trec maşinile poliţiei de frontieră urmând să deschidă şi să închidă poarta unui imobil părăsit care se află poziţionat lângă DN 19 la o distanţă de aproximativ 6 case de locuinţa soacrei inculpatului, ulterior, în faţa instanţei a arătat că nu-şi aminteşte nimic. După ce i s-a citit declaraţia din faza de urmărire penală martorul a arătat că nu este nimic adevărat din ceea ce este consemnat în aceasta, că nu a vorbit cu inculpatul în acea noapte. Martorul nu oferă nici o justificare pertinentă ce poate fi avută în vedere de instanţă pentru modificarea conţinutului declaraţiei, sale. Pe cale de consecinţă, instanţa va avea în vedere declaraţia martorului din faza de urmărire penală, în care, alături de cele arătate anterior este consemnat şi faptul că acesta a fost contactat telefonic de inculpatul M.I. în seara zilei de 13 iulie 2012 şi că acesta i-ar fi spus că o să-I sune să deschidă poarta de la acel imobil, fapt pe care I-a făcut, însă în acea seară nu a văzut intrând în curtea imobilului nici o maşină. În seara următoare a fost contactat din nou telefonic de inculpat care i-a solicitat din nou să urmărească maşinile poliţiei de frontieră pe DN 19 şi să meargă să deschidă poarta imobilului părăsit când va fi sunat. Astfel, martorul a fost sunat de mai multe ori şi i-a comunicat inculpatului că a văzut un microbus, încare, după părerea sa erau două persoane, şi la solicitarea inculpatului a deschis poarta dinspre carosabil a acelui imobil. Martorul a stat după aceea pe o bancă şi a văzut, un autovehicul de dimensiuni mai mici intrând în curtea imobilului, autovehicul care a stat acolo circa 10 minute, după care, a plecat spre Sighetu Marmaţiei. Martorul nu ştie ce au încărcat de la acel imobil.

La acelaşi termen din 15 ianuarie 2013, a fost audiată martora B.L. din a cărei declaraţie instanţa reţine că, în prezenţa sa, inculpatului i s-a cerut să declare câţi bani avea asupra lui, răspunsul fiind că ar avea 300 euro şi 170 RON, această din urmă sumă fiind numărată de inculpat în prezenţa martorei. De asemenea, tot la data de 15 ianuarie 2013 a fost audiat martorul S.l.F. care I-ar fi văzut pe martorul P.I. intrând în locuinţa inculpatului însoţit de alte două persoane de sex masculin. Cei trei au intrat în locuinţa inculpatului şi martorul nu ştie ce s-a discutat deoarece el a rămas afară. Tot din declaraţia martorului reiese că există posibilitatea să-i fi spus martorului B.C.S. că o să-l sune inculpatul dar nu mai ştie exact, deoarece uneori bea şi nu mai ştie ce vorbeşte. Aspectele legate de prezenţa martorului P.I. la locuinţa inculpatului nu se regăsesc şi în declaraţia martorului S.l.F. dată în faza de urmărire penală (dosar urmărire penală).

Despre prezenţa acelor persoane, inclusiv a martorului P.I. la locuinţa inculpatului face referire şi martora M.M. care, în declaraţia dată în faţa instanţei, arată că în iunie sau iulie 2012 a mers la ei acasă martorul P.I. împreună cu două persoane, au intrat în locuinţă şi au discutat cu inculpatul. Ulterior, ar fi aflat martora de la soţul său că una dintre cele trei persoane era poliţistul P.I. iar celelalte două persoane erau de origine ucraineană. Aceste două declaraţii pot fi de natură şi în măsură să înlăture fragmentul din depoziţia martorului P.I. care exclude prezenţa sa în locuinţa inculpatului, dar nu pot să înlăture restul depoziţiei aceluiaşi martor ce vizează activităţile de dare de mită şi de contrabandă ale inculpatului.

În sprijinul concluziei că inculpatul se face vinovat de săvârşirea celor două infracţiuni menţionate mai sus sunt şi înregistrările ambientale ale discuţiilor purtate între inculpat şi martorul P.I.

Este adevărat că nu au fost găsite ţigări asupra inculpatului, dar planurile stabilite de acesta şi „sprijinite" de martorul P.I. s-au concretizat în predarea sumelor de 5.050 RON şi 3.900 euro. Aceste sume au fost cuantificate în raport de numărul de baxuri-de ţigări ce urmau a fi introduse ilegal în ţară şi au fost, aşa cum s-a menţionat anterior, predate după efectuarea acestor activităţi, cu sprijinul unora dintre martori, printre care este de menţionat martorul B.C.S.

În raport de probaţiunea administrată, instanţa reţine vinovăţia inculpatului M.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de dare de mită şi de contrabandă. Prima dintre infracţiuni se concretizează în aceea că, în perioada iulie 2012 - octombrie 2012, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, inculpatul a promis suma de 12.000 euro şi a remis efectiv suma totală de 5.050 RON şi 3.900 euro către ofiţerul de poliţie P.I. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră S., pentru ca prin încălcarea atribuţiilor de serviciu să faciliteze introducerea în ţară în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal a unor cantităţi de ţigări de contrabandă provenite din Ucraina, să furnizeze date şi informaţii referitoare la dispunerea şi repartizarea lucrătorilor poliţiei de frontieră peste graniţă, în zona de competenţă a Sectorului Poliţiei de Frontieră S. şi la porţiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate.

S-a mai reţinut că fapta aceluiaşi inculpat care, în noaptea de 14 iulie 2012 împreună cu alţi făptuitori, a introdus în ţară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea totală de 50 de baxuri de ţigări de contrabandă (cantitatea de baxuri este cea care rezultă din înregistrările ambientale şi din suma predată martorului P.I.), fiind preluate, transportate, deţinute şi depozitate de către inculpat şi persoane din anturajul său, sustrăgându-se de la plata taxei vamale de 43.908 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

Instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului M.I. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracţiunile de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 de ţigarete, în formă continuată prev. de art. 296¹alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

Analizând în paralel infracţiunea de contrabandă, cea de evaziune fiscală şi cea prevăzută în art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat că deşi există unele similitudini în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv, acestea se deosebesc în mod fundamental în unele aspecte esenţiale.

Obiectul juridic al infracţiunii de contrabandă îl constituie regimul vamal ca valoare socială majoră şi relaţiile sociale ce apar şi se desfăşoară în raport cu acesta.

Prin săvârşirea acesteia sunt, în principal, periclitate relaţiile sociale referitoare la operaţiunile vamale, formalităţile specifice şi drepturile statului în legătură cu importul sau expertul de mărfuri.

Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul sustras controlului vamal şi taxării sale, putând fi în principiu orice marfă sau obiect supus controlului vamal.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în „ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale".

Obiectul juridic al acestei infracţiuni este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la stabilirea corectă a stării de fapt fiscale, colectarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite în sarcina contribuabililor şi a altor persoane.

Obiectul material, în ipoteza unei ascunderi juridice a sursei impozabile îl constituie declaraţia de impunere sau evidenţele financiar-contabile al căror conţinut a fost alterat de către contribuabil.

În cazul în care are loc o ascundere fizică obiectul material îl constituie bunul sustras obligaţiilor fiscale privit în materialitatea sa.

Pentru a se putea discuta despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu ascunderea unui bun este necesar ca de bunul respectiv să fie legată obligaţia fiscală.

Noţiunea de sursă impozabilă sau taxabilă include venitul, profitul, valoarea adăugată, adică resursa din care se plăteşte în fapt impozitul sau taxa.

În ceea ce priveşte, infracţiunea de evaziune fiscală, din analiza C. fisc. aceasta se referă la obligaţiile fiscale care decurg din săvârşirea acesteia reprezentată de plata impozitului pe venit, plata pe valoare adăugată şi plata accizelor şi taxelor speciale.

Faţă de cele arătate se poate considera în mod firesc că acest impozit este datorat implicit şi de persoanele care obţin venituri din acte de comerţ. Totuşi, având în vedere că desfăşurarea actelor, de comerţ cu produse accizabile în cadrul, nereglementat a fost calificat de legiuitor drept infracţiune, toate veniturile realizate din aceste fapte sunt supuse confiscării speciale, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., astfel încât nu mai subzistă temeiul economic al aplicării unui asemenea impozit.

În ceea ce priveşte taxa pe valoare adăugată, obligativitatea plăţii acesteia pentru operaţiuni de comerţ de către persoana fizică rezultă din interpretarea disp. art. 125-127 C. fisc. aceasta se naşte şi este exigibilă odată cu punerea în liberă circulaţie a mărfii.

Deşi ambele infracţiuni vatămă în mod generic bugetul de stat, prin crearea pericolului nerealizării recurselor acestora, totuşi cele două infracţiuni au obiecte juridice distincte.

De asemenea, în ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al celor două infracţiuni există diferenţă notabilă, rezultând din natura diferită a acestora.

S-a apreciat că infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă în conţinutul său constitutiv fiind absorbit, şi implicit, conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reţinute în concurs ideal, aceeaşi fiind şi argumentaţia în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 care incriminează deţinerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător peste limita a 10.000 ţigarete.

Cu privire la latura civilă, în raport de constituirea depusă la dosar de A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale C. instanţa, în baza art. 14 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata, către această parte a sumelor de 43.908 RON reprezentând taxe vamale şi 170.840 RON reprezentând accize, cu dobânzi fiscale calculate de la data naşterii datoriei şi până la data plăţii efective şi cu penalităţi prevăzute de art. 120¹ C. proc. fisc. Sunt respinse restul pretenţiilor formulate de aceeaşi parte civilă deoarece reprezintă TVA; iar pentru infracţiunea de evaziune fiscală instanţa a dispus achitarea inculpatului.

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţa D.N.A.-ului - Serviciul Teritorial C. asupra sumelor de 189 RON şi 360 euro (consemnate Ia Banca C. - Sucursala B.M. cu recipisele nr. R3 şi R4). până la recuperarea pagubei cauzate prin infracţiune.

Împotriva acestei hotărâri a fost declarat apel în termen legal, de D.N.A. - BirouI Teritorial B.M. şi de partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor Direeţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale C. precum şi inculpatul M.I., criticând soluţia primei instanţe ca nefiind temeinică şi legală.

În motivarea apelului, D.N.A. - BirouI Teritorial B.M. a învederat faptul că, în mod greşit instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului întrucât sunt întrunite elementele constitutive ale acestor două infracţiuni comise alături de infracţiunea de contrabanda iar în cazul în care s-ar constata că, conţinutul constitutiv al acestora este absorbit în conţinutul infracţiunii de contrabandă, soluţia legală era cea de schimbare a încadrării juridice şi nu de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi anume că fapta nu există. Pentru comiterea infracţiunii de contrabandă s-a solicitat majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante şi. dispunerea executării pedepsei în regim de detenţie. S-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de fond a dispus revocarea măsurii arestului preventiv ca urmare a aplicării art. 86¹ C. pen. deoarece potrivit art. 350 C. proc. pen. în astfel de cazuri se dispune doar punereade îndată în libertate a inculpatului. Mai mult, instanţa de fond a dispus obligarea inculpatului de a nu părăsi ţara în baza art. 145¹ C. proc. pen., fără că această, măsură preventivă să fi fost pusă în discuţia părţilor şi fără ca aceasta să fi fost cerută.

Partea civilă A.N.A.F. - Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale C. a învederat faptul că instanţa de fond a soluţionat greşit latura civilă, neacordând întreaga sumă pretinsă, mai exact refuzând acordarea TVA-ului cu motivarea că s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, în condiţiile în care jurisprudenţa naţională şi cea a Curţii Europene de Justiţie a statuat că se impune plata atât a taxelor vamale cât şi a accizelor şi TVA-ului în cazul mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul Comunităţii şi descoperite după trecerea de primul birou vamal de frontieră.

Inculpatul a învederat că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de contrabandă, neexistând probe din care să rezulte vinovăţia sa. Mai mult, inculpatul arată că deşi a fost filat timp de 5 luni nu s-a dovedit că ar fi deţinut vreo ţigară de contrabandă, neexistând dovezi cu privire la numărul ţigărilor de contrabandă introduse sau la prejudiciul efectiv creat. Inculpatul nu avea cum să introducă în ţară acele ţigări de contrabandă întrucât nu mai are de 4 ani paşaport valabil iar în noaptea de 14 iulie 2012 s-a întâlnit cu poliţistul P.I. căruia i-a remis sume de bani. Martorii audiaţi în cauză nu au făcut decât să confirme infracţiunea de dare de mită nu şi pe cea de contrabandă, ori în lipsa obiectului material al acestei infracţiuni; nu se poate dovedi dincolo de orice dubiu vinovăţia inculpatului.

Curtea de Apel a reţinut că în urma administrării unui vast probatoriu şi a analizei atente şi detaliate a acestuia, instanţa de fond a stabilit o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Susţinerile inculpatului referitoare la faptul că nu a comis infracţiunea de contrabandă, că în lipsa, obiectului material al acesteia nu poate exista vinovăţie doar în baza unor supoziţii şi a declaraţiilor unui martor cu afecţiuni psihice (B.C.S.), s-au dovedit a fi nesincere, fiind infirmate de întreg probatoriul administrat în cauză.

Pentru a conchide astfel, Curtea a avut în vedere în primul rând conduita procesuală a inculpatului, declaraţiile sale oscilante şi încercarea acestuia de a-şi minimaliza participaţia la comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. În faţa instanţei de fond, inculpatul a negat inclusiv comiterea infracţiunii de dare de mită, susţinând că i-a înmânat poliţistului sume de bani trimise de cetăţeni ucrainieni din anturajul martorului P.I., care l-a atras în această activitate ca un magnet şi că ar fi fost ameninţat cu repercusiuni asupra familiei sale. În declaraţia dată în faza de urmărire penală, în faţa judecătorului care a dispus arestarea sa, inculpatul, pe de altă parte, a contestat inclusiv faptul că ar fi dat mită, pentru ca ulterior, în faţa instanţei de apel să recunoască comiterea infracţiunii de dare de mită în vederea facilitării transportului ilegal de ţigări de contrabandă dar să nege comiterea infracţiunii de contrabandă.

Pe de altă parte, depoziţiile martorilor audiaţi în cauză se coroborează cu conţinutul interceptărilor telefonice aflate la dosar, de unde rezultă cu certitudine că inculpatul avea rolul de coordonator al întregii activităţi, utilizând de altfel mai multe telefoane mobile şi cartele telefonice atât în reţele naţionale cât şi ucrainiene.

Faptul că nu au putut fi identificate ţigările introduse ilegal în ţară se datorează în primul rând modului organizat în care a acţionat inculpatul împreună cu complicii săi, fapt ce rezulta din declaraţiile martorului P.I., interceptările telefonice de la dosar, precum şi depoziţia, din faza de urmărire penală a martorului B.C.S. De altfel, patrula de poliţie care funcţiona în noaptea de 13 din 14 iulie 2012, formată din agentul principal P.F. şi N.C. au filmat cele 16-17 persoane care au trecut râul Tisa şi s-au îndreptat în zona unde locuieşte soacra inculpatului. Este relevant numărul mare al persoanelor implicate în această activitate ilegală, faptul că toată activitatea a fost pregătită din timp, dovadă rolul ce i-a fost atribuit martorului B.C.S., care la cererea inculpatului, l-a informat pe acesta despre trecerea maşinilor poliţiei pe DN 19 şi a trebuit să deschidă poarta unui imobil părăsit, situat la o distanţă aproximativă de 6 case de Ia casa soacrei inculpatului. Acest martor a mai arătat că în noaptea comiterii infracţiunii de contrabandă a urmărit ces-a întâmplat ulterior deschiderii, porţii respective, ocazie cu care a constatat că în curtea acelui imobil a intrat o maşină de dimensiuni mai mici, care a stat circa 10 minute în curte, după care s-a deplasat în direcţia Sighetu Marmaţiei.

De altfel, cu ocazia ultimului cuvânt în faţa instanţei de apel, inculpatul a declarat că nu recunoaşte comiterea infracţiunii de contrabandă, dar recunoaşte că i-a dat bani poliţistului în vederea facilitării introducerii în ţară a unor ţigări de provenienţă ucrainiană. Mai mult, el arată că acele obiecte introduse în ţară pe râul Tisa, în lipsa altor probe şi inclusiv a acelor bunuri materiale, puteau fi absolut orice fel de obiecte inclusiv „droguri, carne vie tăiată sau hârtie igienică",.confirmând astfel faptul real că în noaptea de 14 iulie 2012 au fost introduse în ţară în locul indicat mai sus anumite obiecte de contrabandă.

Un alt aspect care confirmă starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanţei este şi acela referitor la faptul că în aceeaşi noapte inculpatul s-a întâlnit cu investigatorul cu identitate reală şi în schimbul sprijinului oferit de acesta din urmă pentru introducerea baxurilor cu ţigarete i-a remis acestuia suma de 1.900 euro şi 5.050 RON drept, mită, echivalentul sumei de 3.000 euro. Acest aspect rezultă din redarea convorbirilor purtate în mediu ambiental în noaptea respectivă.

Aşadar, se constată pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului care, în perioada iulie 2012-octombrie 2012, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a promis suma de 12.000 euro şi a remis efectiv suma totală de 5.050 RON şi 3.900 euro către ofiţerul de poliţie P.I. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră S., pentru ca prin încălcarea atribuţiilor de serviciu să faciliteze introducerea în ţară în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal a unor cantităţi de ţigări de contrabandă provenite din Ucraina, să furnizeze date şi informaţii referitoare la dispunerea şi repartizarea lucrătorilor poliţiei de frontieră peste graniţă, în zona de competenţă a Sectorului Poliţiei de Frontieră S. şi la porţiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în noaptea de 14 iulie 2012 împreună cu alţi făptuitori, a introdus în ţară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea totală de 50 de baxuri de ţigări de contrabandă (cantitatea de baxuri este cea care rezultă din înregistrările ambientale şi din suma predată martorului P.I.) - fiind preluate, transportate, deţinute şi depozitate de către inculpat şi persoane din anturajul său, sustrăgându-se de la plata taxei vamale de 43.908 RON întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă în formă continuată prevăzute de art. 270 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, se apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice în sensul art. 334 C. proc. pen., din trei infracţiuni şi anume evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 şi de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a 10.000 ţigarete prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 şi contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 într-o singură infracţiune cea de contrabandă prev. de art. 270 alin. (1), (3) combinat cu art. 275 din Legea nr. 86/2006.

Pentru a conchide .astfel, Curtea a avut în vedere doctrina şi jurisprudenţa în materie prin care s-a statuat că infracţiunea de contrabandă în forma sa calificată absoarbe în conţinutul său constitutiv infracţiunea de evaziune fiscală şi de deţinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător.

Potrivit art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 constituie infracţiune „deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit Titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de ţigarete (...)".

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute în textul de lege menţionat îl constituie activităţile de deţinere în afara antrepozitului fiscal (adică primire şi păstrare) sau comercializare pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false.

O cerinţă ca activităţile mai sus menţionate să fie considerate infracţiuni este legată de cantitatea produselor accizabile supuse marcării deţinute în afara antrepozitului fiscal sau comercializate.

Elementul material al infracţiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 îl constituie activităţile de colectare, deţinere, producere, transport, preluare, depozitare, predare, desfacere şi vânzare a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal. Aşadar, ambele infracţiuni se consumă în momentul realizării uneia dintre modalităţile alternative, astfel că fapta ilicită comisă şi anume, deţinerea de produse accizabile, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă.

Evaziunea fiscală incriminată în art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 - constă în „ascunderea bunului, sau a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale".

Raportat la cele ce preced şi în consens cu instanţa de fond, instanţa de apel apreciază că infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă în conţinutul său constitutiv fiind absorbit, conţinutul infracţiunii de evaziune fiscală, acestea neputând fi reţinute în concurs ideal.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea apreciază că, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., la gradul de pericol social ridicat concret al faptelor comise, Ia modul şi modalitatea de săvârşire a acestora, la urmarea produsă, precum şi la persoana inculpatului, care a avut o conduită nesinceră în cursul procesului penal, care a mai fost condamnat pentru comiterea infracţiunii de contrabandă prin sentinţa penală nr. 380/2012 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, definitivă prin decizia penală nr. 308/R/2013 a Curţii de Apel Cluj, se impune majorarea cuantumurilor pedepselor aplicate prin înlăturarea circumstanţelor atenuante greşit reţinute în favoarea inculpatului.

În consecinţă, s-a apreciat necesară desfiinţarea sentinţei cu privire la greşita achitare a inculpatului M.I., a omisiunii schimbării încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., a cuantumului pedepselor aplicate inculpatului pentru infracţiunile de dare de mită şi de contrabandă, a greşitei reţineri a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., a modalităţii de executare a pedepsei rezultante şi a celei accesorii; a omisiunii aplicării pedepsei complementare, a modului de soluţionare a laturii civile, precum şi a greşitei luări a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara prev. de art. 145¹ C. proc. pen. şi a greşitei revocări a măsurii arestului preventiv.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a reţinut că, odată constată existenţa prejudiciului cert, lichid şi exigibil şi raportat la jurisprudenţa naţională şi comunitară în materie, se impunea obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu cauzat prin introducerea ilegală în ţară a unor bunuri de contrabandă, şi anume plata atât a taxelor vamale cât şi a accizelor şi TVA-ului în cazul mărfurilor neregulat introduse pe teritoriul Comunităţii şi descoperite după trecerea de primul birou vamal de frontieră. În acest sens, a fost avută în vedere hotărârea din data de 2 aprilie 2009, dată în cauza C-459/7 a Curţii Europene de Justiţie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.I., fără să expună motivele.

Ulterior, inculpatul a motivat recursul atât prin memoriul depus la data de 10 ianuarie 2014, cât şi prin motivele depuse în scris de apărătorul ales, Ia data de 16 ianuarie 2014.

Inculpatul a criticat hotărârile pronunţate de instanţa de fond şi de apel, în temeiul art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în ceea ce priveşte condamnarea pentru infracţiunea de contrabandă, solicitând achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi respingerea acţiunii civile. A susţinut că prin probele administrate nu s-a dovedit decât comiterea infracţiunii de dare. de mită, că organele de urmărire penală şi instanţa de judecată nu au stabilit modalitatea concretă, de săvârşire a infracţiunii de contrabandă, că asupra sa nu a fost depistată nicio cantitate de ţigări, că ofiţerul de poliţie a avut o atitudine provocatoare şi că din vizionarea CD-urilor cu imaginile înregistrate cu ocazia întâlnirilor cu ofiţerul de poliţie rezultă doar că inculpatul a fost un simplu pion, acţionând ca intermediar între ucrainieni şi poliţiştii de frontieră, dând o sumă de bani ofiţerului de poliţie P.I., fără să se dovedească că în noaptea de 14 iulie 2012, inculpatul ar fi reuşit să ascundă 50 de baxuri de ţigări introduse ilegal pe teritoriul României.

De asemenea, se solicită reducerea pedepsei aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu a invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., a susţinut toate criticile formulate în scris şi, în plus, a solicitat aplicarea disp. art. 86¹ C. pen. cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Luând în considerare data deciziei atacate, respectiv 20 iunie 2013, se constată aplicabile dispoziţiile C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Drept urmare, în conformitate cu disp. art. 385¹⁰ rap. la art. 385⁹ C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauză numai cu privire la criticile şi cazurile de casare invocate în termenul prevăzut de lege şi cu privire la cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Recursul, ca a doua cale ordinară de atac, nu devoluează integral cauza ci într-o măsură limitată, exclusiv în ceea ce priveşte problemele de drept, şi nu cu privire la chestiunile de fapt.

În speţă, aşa cum s-a reţinut, recursul a fost motivat în termenul prev. de art. 385¹⁰alin. (2) din C. proc. pen.

Criticile propriu-zise nu se încadrează însă în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., invocat în mod expres de apărătorul inculpatului.

Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnarea pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prev. în art. 334-337 C. proc. pen.

Cu toate acestea, motivele de recurs vizează legalitatea probelor administrate şi modul de evaluare a materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei situaţii de fapt ce nu corespunde normei de incriminare a infracţiunii de contrabandă.

Ambele instanţe au respectat dispoziţiile referitoare la aprecierea probelor şi au motivat corespunzător hotărârile, evidenţiindu-se o temeinică şi completă analiză a materialului probator şi a apărărilor formulate de inculpat atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi cu privire la încadrarea juridică.

Motivele care se referă la obţinerea probelor prin provocarea agentului constatator se încadrează în disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi pot fi examinate, deoarece cazul de casare a fost ulterior precizat în mod corect de apărătorul din oficiu şi, indiferent de modul în care recurentul a invocat aceste cazuri, instanţa de recurs are obligaţia de a încadra motivele formulate corespunzător cazurilor prev. de art. 385⁹ C. proc. pen.

Critica este însă nefondată.

Potrivit art. 68 C. proc. pen., este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări - ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe. De asemenea, este oprit de a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unei probe.

Situaţiile mai sus menţionate nu sunt incidente în speţă, căci aşa cum reiese din probele administrate (în special din procesele-verbale de redare a înregistrărilor discuţiilor purtate de inculpat şi martorul P.I.), investigatorul nu a avut o atitudine provocatoare, nu l-a determinat pe inculpat să înceapă sau să continue săvârşirea infracţiunii şi nu a utilizat vreun alt mijloc de constrângere în acest sens.

Materialul probator evidenţiază, dimpotrivă, că inculpatul M.I. a avut iniţiativa comiterii faptei, că era deja implicat în activităţi de contrabandă cu ţigări şi, pentru a asigura continuarea şi succesul acestor activităţi, i-a propus ofiţerului de poliţie să-i ofere drept mită sume de bani pe care inculpatul Ie-a calculat pe baza sumelor obţinute din contrabanda de ţigarete. De asemenea, inculpatul M.I. a fost cel care a propus modalitatea în care îl va contacta pe investigator, după ce stabilea cu cetăţenii ucrainieni condiţiile în care se desfăşurau următoarele acte de contrabandă. Acţiunile următoare au confirmat punerea în aplicare a rezoluţiei infracţionale, deoarece inculpatul a remis anumite sume de bani ofiţerului de poliţie P.I., la date diferite.

Drept urmare, acţiunile investigatorului nu au depăşit nivelul cercetării pasive a unei activităţi infracţionale iar procedurile de investigare s-au desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor, legale, aşa încât nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Teixeira de Castro contra Portugaliei, Vanyan contra Rusiei şi Ramanauskas contra Lituaniei).

Cât priveşte analiza mijloacelor de probă şi stabilirea situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că nu pot face obiectul recursului, acestea constituind atributul exclusiv al instanţei de fond şi al instanţei de apel, neregăsindu-se în niciuna din tezele prevăzute în mod expres - ca şi cazuri de casare de disp. art. 385⁹ C. proc. pen.

Prin hotărârile atacate s-a stabilit că în perioada iulie 2012 - octombrie 2012, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, inculpatul M.I. a promis suma de 12.000 euro şi a remis efectiv suma totală de 5.050 RON şi 3.900 euro către ofiţerul de poliţie P.I. din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră S., pentru ca prin încălcarea atribuţiilor de serviciu să faciliteze introducerea în ţară în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal a unor cantităţi de ţigări de contrabandă provenite din Ucraina, să furnizeze date şi informaţii referitoare la dispunerea şi repartizarea lucrătorilor poliţiei de frontieră peste graniţă, în zona de competenţă a Sectorului Poliţiei de Frontieră S. şi la porţiunile de frontieră rămase neacoperite sau nesupravegheate.

De asemenea, s-a stabilit că în noaptea de 14 iulie 2012, împreună cu alţi făptuitori, inculpatul a introdus în ţară din Ucraina, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, cantitatea totală de 50 de baxuri de ţigări de contrabandă (cantitatea de baxuri este cea care rezultă din înregistrările ambientale şi din suma predată martorului P.I.), fiind preluate, transportate, deţinute şi depozitate de către inculpat şi persoane din anturajul.său, sustrăgându-se de la plata taxei vamale.

Or, pornind de la această situaţie de fapt, se constată că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă, neexistând temeiuri de achitare a inculpatului potrivit art. 10 lit. a) C. proc. pen, sau art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Excede posibilităţii de analiză a instanţei de recurs şi modul de individualizare a pedepsei şi a formei de executare, aşa încât, deşi apărătorul din oficiu a precizat că acest motiv de recurs se încadrează în disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi, cu toate că recursul a fost motivat în termen, Înalta Curte nu poate cenzura modul în care instanţa de fond şi instanţă de apel au apreciat cu privire la cuantumul pedepsei şi cu privire la necesitatea executării acesteia în regim de detenţie.

Examinând cauza din oficiu, Înalta Curte mai constată că motivele de recurs nu se încadrează nici în cazurile de casare enumerate de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., ce trebuie luate în considerare din oficiu, respectiv cele prev. de art. 385⁹ pct. 1, pct. 3-6 şi pct. 13-15.

În acest sens şi din perspectiva cazului prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedepsele au fost aplicate în limitele prevăzute de lege, atât cu respectarea sancţiunii prevăzute de norma de incriminare cât şi cu respectarea tratamentului sancţionator aplicabil în cazul concursului de infracţiuni.

În final, se mai constată că solicitarea de respingere a acţiunii civile decurge din criticiile formulate cu privire la greşita condamnare pentru infracţiunea de contrabandă, aşa încât, nefiind invocate critici punctuale raportat la soluţionarea laturii civile şi neexistând motive de casare din oficiu, instanţa de recurs nu poate modifica hotărârile nici sub acest aspect.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.I. împotriva deciziei penale nr. 140/A din 20 iunie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 285/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 257/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 276/2014. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000), infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs