ICCJ. Decizia nr. 278/2014. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art.322 NCP). Revizuire - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 278/A/2014
Dosar nr. 181/64/2014
Şedinţa publică din 23 septembrie 2014
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 4/CC din 25 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de inculpatul K.C., privind sentinţa penală nr. 60 din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 828/64/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3435 din 26 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că petenrul K.C. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 60 din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 828/64/2007, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât s-au descoperit fapte ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi-care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că după decesul inculpatului L.N. survenit în data de 15 octombrie 2011, petentul nu a mai ţinut legătura cu familia supravieţuitoare a inculpatului. Totuşi la un moment dat soţia decedatului L.N., L.I., în discuţiile acestora despre L.N., a recunoscut şi a relatat că la un moment dat în toamna anului 2000 sau 2001, inculpatul L.N. a însărcinat-o pe aceasta să pună un plic la poştă, adresat către Judecătoria Braşov, care conţinea întâmpinarea scrisă şi semnată de petent din greşeală şi din joacă, cu impunerea ca aceasta ca „să nu îi spună nimic avocatului său", adică petentului, şi de asemenea a văzut că acel înscris a fost luat dintr-un dosar aparţinând petentului, dosar de culoare mov pe care era scris „N.N." şi care era pe masa din bucătărie a acestuia. L.I. i-a spus că acest lucru nu îl putea spune dat fiind faptul că era soţia inculpatului la acea dată şi nu ştia de fapt cine a semnat acea întâmpinare. La opinia revizuentului acest fapt nou este generator de ipoteza probatorie pe care de fapt a tot susţinut-o de-a lungul derulării procesului, acest fapt nefiind cunoscut de către instanţa de judecată. S-a mai arătat că în mod eronat s-a susţinut că la percheziţia domiciliară s-ar fi găsit la petent dovada încercării falsificării semnăturii lui P.G., semnătură care a stat la inculparea inculpatului în respectivul dosar, lucru care se poate observa din lecturarea proceselor-verbale de percheziţie domiciliată efectuate la domiciliul petentului şi la domiciliul inculpatului L.N. din Braşov.
Analizând, cererea de revizuire curtea, în esenţă, a constatat că ceea ce invocă revizuentul cu privire la inculpatul L.N. nu reprezintă faptele probatorii noi, astfel cum cer dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară de atac a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza. Legat de criticile care privesc menţiuni eronate din hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind locuinţa la care la percheziţia domiciliară s-ar fi găsit dovada încercării falsificării semnăturii lui P.G., curtea a apreciat că nu pot constitui vreunul din cazurile de revizuire în sensul art. 453 C. proc. pen. In cuprinsul sentinţei penale nr. 60 din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 828/64/2007, se arată de altfel în mod expres că „la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului L.N. a fost găsită o foaie pe care a fost exersată semnătura părţii interesate P.G. şi este lipsită de relevanţă împrejurarea că aceasta s-a găsit la locuinţa inculpatului L., câtă vreme s-a stabilit ştiinţific că semnătura falsă a fost executată de inculpatul K."
Împotriva acestei decizii a declarat apel revizuentul K.C.
Pentru termenul de judecată din 23 septembrie 2014, apelantul revizuent a depus prin serviciul de registratură nn înscris prin care învedera instanţei că îşi retrage apelul declarat.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile art. 415 C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat în condiţiile arătate în textul de lege menţionat, constatând îndeplinite cerinţele respective, Înalta Curte urmează a lua act de voinţa apelantului contestator, valabil exprimată, de retragere a apelului.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea apelului declarat de revizuentul K.C. împotriva Deciziei penale nr. 4/CC din 25 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţă în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 1278/2014. Penal → |
|---|
