ICCJ. Decizia nr. 275/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 275/2014
Dosar nr. 412/1372/2012
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 14 decembrie 2012, pronunţată în Dosar nr. 412/1372/2012, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a dispus condamnarea inculpatului G.G. după cum urmează:
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
În baza art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, în final inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare, şi, în baza art. 35, 36 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate, timpul reţinerii din data de 21 iunie 2012 şi al arestării preventive a inculpatului începând cu data de 21 iunie 2012 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 23 din 21 iunie 2012 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 08 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condiţiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv G.G., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 346 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă susţinută şi exercitată de procuror şi, în consecinţă, a obligat inculpatul la plata sumei de 5000 RON către partea civilă V.L.G., cu titlu de daune morale.
În baza art. 346 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC G.M. SRL Râşnov şi, în consecinţă, a obligat inculpatul la plata sumei de 11.200,18 RON către partea civilă cu titlu de daune materiale. A respins restul pretenţiilor solicitate.
A luat act de faptul că la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2012 partea civilă V.M. a renunţat la pretenţiile civile formulate împotriva inculpatului.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii a obiectului vestimentar din plicul 01 către partea vătămată minoră V.L.G.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a bunurilor folosite la săvârşirea infracţiunii din coletele 03 şi 04: o ţeavă galvanizată şi o rangă metalică.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul G.G. la plata sumei de 600 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut:
În data de 20 iunie 2012, în jurul orelor 16.00, partea vătămată V.L.G., minoră în vârstă de 14 ani şi 10 luni, a plecat cu microbuzul din municipiul Braşov, împreună cu prietena sa, martora P.R., în oraşul Râşnov, pentru a-şi petrece o după-amiază cu martorul A.D., prietenul lui P.R. Ajunse în Râşnov, s-au întâlnit cu acesta, au fost la o terasă, după care l-au însoţit acasă pentru a mânca. La scurt timp au plecat de acasă la o altă terasă, aflată în apropierea liceului din oraş, dar la ieşirea din bloc s-au întâlnit cu martorul N.C.Ş., vecinul martorului A.D. Urmare unui apel primit de martorul N. pe telefonul său mobil de la martorul A.A.I., aflat într-un bar, aceştia au luat un taxi cu care s-au deplasat la SC G.M. SRL, firmă care are în componenţă un bar cu terasă şi o spălătorie auto. Astfel, grupul format din cele patru persoane, la ora 19.10, a ajuns la barul mai sus arătat, unde s-a întâlnit cu martorul A.A.I. care era însoţit de inculpatul G.G., martorii T.I., L.V. şi B.P.T., care consumau băuturi alcoolice şi ascultau muzică ce era interpretată de cei doi muzicanţi, V.N.D. şi G.G. La o altă masă aflată pe terasă, se afla martorul R.G., însoţit de fiul său în vârstă de 3 ani şi alţi doi concetăţeni. Dintre toţi cei aflaţi la masă, singura persoană cunoscută de către partea vătămată a fost inculpatul G.G., pe care îl întâlnise anterior de două ori, într-o împrejurare făcându-i acestuia o vizită la domiciliu cu prietenii, tratându-l deci la terasă ca atare, respectiv bucurându-se la vederea lui, aşezându-se lângă el, discutând cu el, având încredere în el, considerându-l un prieten.
Din examinarea casetei video cu imagini captate de pe terasa barului, însă fără sunet, coroborate şi cu declaraţiile persoanelor aflate în acest loc şi audiate ca martori, a rezultat că atmosfera a fost una de distracţie, în care se consuma bere, se discuta şi se dansa, până la orele 19.00 când atmosfera a fost denaturată de inculpatul G.G., care a început să dea cu palma în masă, atrăgând în mod negativ atenţia asupra sa, pentru ca la ora 19.43 să-şi dea jos pantalonii rămânând în chiloţi, iar la ora 19.44 să-şi scoată efectiv organul sexual şi să-l afişeze ostentativ în faţa tuturor persoanelor aflate la masă, gest care a determinat plecarea părţii vătămate de lângă acesta şi refugierea lângă prietena sa R. şi martorul A., cu care venise. Atitudinea vădit agresivă la adresa bunelor moravuri, a determinat implicarea martorilor A.A.I. şi T.I., decanul de vârstă al grupului celor de la masă, în sensul potolirii inculpatului, realizându-se astfel o calmare a acestuia. În intervalul orar 19.00-19.55, partea vătămată dansează iniţial singură pe ritmurile unei melodii ţigăneşti, lângă ea venind succesiv martorii T. şi N.
La ora 19.56, în ideea de a pleca spre casă, partea vătămată îi arată martorei P.R. ceasul; la ora 20.01, aceasta discută în prezenţa tuturor, peste masă, cu martora P.R., care, scoate telefonul mobil şi se ridică de la masă, coborând de pe terasă pentru a vorbi la telefon; Ia ora 20.00 „partea vătămată se ridică şi ea de la masă, se îndreaptă către această martoră, îi solicită să o însoţească la toaletă, remarcându-se plecarea împreună a celor două spre toaletă; la ora 20.45 se ridică inculpatul, le opreşte, împrejurare în care i-ar fi cerut scurt martorei P.R., „să o lase în pace”, că altfel o loveşte, speriind-o şi determinând-o să rămână afară pe terasă; la ora 20.00 partea vătămată intra în bar pentru a ajunge la toaletă, iar la 20.15 intră inculpatul în bar, astfel că afirmaţia părţii vătămate cum că a fost surprinsă de inculpat în toaletă în momentul în care îşi ridicase rochia pentru a se dezbrăca, este reală.
Intrând peste ea, întrucât uşa nu putea fi încuiată, neexistând cheia, inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină cu el raport sexual, fiind refuzat de partea vătămată, care, încercând să scape de el, i-a explicat că este virgină, că nu a mai întreţinut niciodată raporturi sexuale, că nu vrea şi că doreşte să-şi facă necesităţile. Remarcând că nu mai este hârtie la toaletă, inculpatul i-a cerut barmanului V. o hârtie igienică, iar acesta i-a adus-o şi i-a înmânat-o. Înfierbântat şi aflat într-o stare evidentă de ebrietate, inculpatul G.G., pentru a o convinge să achieseze la intenţia sa, i-a spus pe un ton ferm „nu vreau să mă port cu tine ca şi cu o prostituată”, minora înţelegând că în caz de refuz va fi lovită; partea vătămată a declarat că în acest context, inculpatul a lovit-o cu palma peste cap, ajungând să se lovească uşor cu partea laterală a capului de perete, agresiune care nu s-a materializat în leziuni vizibile şi cuantificabile în zile de îngrijiri medicale. Urmare intimidărilor fizice şi verbale, partea vătămată nu a mai opus rezistenţă, solicitând răgaz pentru a-şi face necesităţile, după care inculpatul a supus-o unui raport sexual normal, acesta consumându-se în picioare, minora fiind penetrată dinspre posterior. După consumarea raportului sexual, în timp ce se afla pe toaletă, partea vătămată a observat că inculpatul avea un inel în organul sexual, expertiza medico-legală efectuată acestuia confirmând prezenţa acestui piercing de tip ganteră pe partea ventrală, dar şi a unei bile pe partea dorsală. Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 21 iunie 2012 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov părţii vătămate, leziunea traumatică himenală poate fi consecinţa unui raport sexual normal, fără preludiu, în seara zilei de 20 iunie 2012, aceasta prezentând himen complezant; conţinutul vaginal recoltat din fundul de sac posterior nu a evidenţiat spermatozoizi.
Întrucât martorul A.A.I., prietenul inculpatului, dar şi alte persoane, respectiv o femeie cu un copil au intenţionat să intre la toaletă, martorul V.M. a început să bată la uşă, cerându-i inculpatului G.G. să iasă afară, realizând că din toaletă nu a ieşit fata care intrase, şi reproşându-i ulterior, la ieşire, că-i „spurcă localul”. După mai multe insistenţe, inculpatul G.G. a dat drumul la uşa toaletei pe care o ţinea cu corpul său, şi, la ora 20.00 a ieşit din toaletă partea vătămată plângând şi cerându-le martorilor P.R. şi A.D.I. să plece imediat. Împreună, partea vătămată şi martorii P.R. şi A.D.I. au plecat pe jos, pe drum partea vătămată povestindu-le cu jenă că inculpatul G.G. a lovit-o şi a dat-o cu capul de perete intrând în inconştienţă, iar când şi-a revenit avea chiloţii daţi jos şi probabil că inculpatul a profitat de ea. Afectată de evenimentul prin care tocmai trecuse, partea vătămată a sunat-o pe martora S.A., prietena sa, prin intermediul căreia îl cunoscuse pe inculpatul G.G. şi i-a relatat cele întâmplate aşa cum le-a povestit şi celor care o însoţeau; între timp, a venit şi martorul N. În urma discuţiilor purtate cu toţi prietenii săi, partea vătămată V.L.G. a fost însoţită la Poliţia oraşului Râşnov unde l-a denunţat pe inculpatul G.G. A fost chemată telefonic mama minorei, V.D., la Poliţia Râşnov, apoi minora a fost examinată medico-legal şi s-au continuat procedurile specifice.
După plecarea de la bar a părţii vătămate şi a prietenilor acesteia, între inculpat şi partea vătămată V.M., asociat alături de soţia sa V.L.I. la SC G.M. SRL, a existat o discuţie în contradictoriu pornind de la comportamentul inculpatului, dar care s-a stins fără incidente, inculpatul ieşind pe terasă şi continuând să bea şi să se distreze. La ora 20.00, barmanul V.M. le-a cerut muzicanţilor să termine programul, astfel că la 20.00, un muzicant a adunat cablurile care alimentau instrumentele muzicale, deşi programul fusese stabilit până la orele 22.00. Inculpatul G.G. s-a enervat şi la ora 20.46, aflat pe terasă la masă cu martorii A., N. şi T., dă cu palma în masă, începe să se agite şi sparge trei-patru halbe pe care le aruncă în peretele barului; se ridică de la masă şi ca un bolid, începe să ridice şi să răstoarne mesele şi scaunele, producând un adevărat scandal şi plecarea clienţilor; la ora 20.48, este remarcat că se apropie de camera de luat vederi situată pe terasă şi o distruge cu o rangă, întrerupând captarea imaginilor. În acest context, inculpatul sparge şi distruge mobilierul şi felinarele de pe terasă, iar când barmanul V.M. iese să vadă ce se întâmplă, inculpatul G.G. rupe piciorul unei mese şi îl aruncă în acesta, lovindu-l în tâmplă. Scandalul a continuat cu o altercaţie între partea vătămată V.M. şi inculpatul G.G., primul încercând să-l determine a se potoli şi a-l îndepărta de pe terasă, dar în final partea vătămată V.M. şi martorul V.N.D. se refugiază în bar şi încuie uşa, pentru a se apăra de atacul inculpatului. Pentru a ajunge la aceştia, inculpatul G.G. a început să lovească cu o ţeava metalică în uşa termopan a barului, în geam, în pereţi, strigând după partea vătămată. În aceste împrejurări în care, inculpatul a pornit scandalul, partea vătămată V.M., potrivit comunicării Serviciului Naţional de Apeluri de Urgenţă 112, a sunat de pe telefonul său mobil, cerând ajutor. Clienţii aflaţi pe terasă au fugit şi scandalul a încetat după ce martorii A., T. şi B. l-au scos afară pe inculpatul G.G. În urma apelului părţii vătămate V.M., un echipaj de poliţie a plecat în căutarea inculpatului, fiind găsit în jurul orelor 23.00 şi adus la Poliţia oraşului Râşnov pentru cercetări.
În urma examinărilor medico-legale, a reieşit că partea vătămată V.M. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul G.G. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare tot un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt reţinută, precum şi vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptelor, sub forma intenţiei directe au fost dovedite cu mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, cât şi cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.
În ceea ce priveşte infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri, distrugere şi lovirea părţii vătămate V.M., probele prezentate şi administrate în cursul urmăririi penale au confirmat situaţia de fapt, iar inculpatul G.G. a recunoscut de asemenea în cursul urmăririi penale producerea scandalului, distrugerea de bunuri şi lovirea barmanului.
În privinţa infracţiunii de viol pentru care este cercetat, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale la data de 21 iunie 2012, inculpatul G.G. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii de viol şi a declarat că o cunoştea pe partea vătămată L. foarte bine deoarece a mai întreţinut relaţii sexuale cu aceasta o dată, împrejurare care nu a fost însă confirmată de probele administrate, respectiv declaraţiile martorei S.A., iar a doua oară a întreţinut raport sexual normal în toaleta barului, partea vătămată i-a spus că are 1 8 ani şi jumătate, inculpatul afirmând că partea vătămată i-a cerut să meargă în toaletă să întreţină raport sexual, că partea vătămată i-a cerut prietenei ei să nu vină după ea, revenind şi spunând că partea vătămată i-a cerut inculpatului să o împiedice pe prietena ei să meargă la toaletă, negând că în toaletă ar fi lovit-o pe partea vătămată.
Deci inculpatul G.G. a recunoscut împrejurarea că a întreţinut raport sexual normal cu partea vătămată V.L.G., aspect care s-a coroborat cu declaraţiile părţii vătămate prin care aceasta descrie modul în care inculpatul a întreţinut cu ea prin constrângere raporturi sexuale normale în toaletă, cu menţiunile raportului de constatare medico-legală din 21 iunie 2012 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, potrivit cărora aceasta a prezentat un himen complezent, iar minima leziune traumatică himenială poate fi consecinţa unui raport fiziologic normal efectuat fără preludiu şi petrecut în seara de 20 iunie 2012, precum şi cu concluziile raportului de expertiză medico-legală din 05 iulie 2012, potrivit cărora leziunea traumatică identificată pe marginea himenului complezent al minorei L.G. a putut fi produsă în cadrul unui raport sexual fitiologic consimţit sau forţat şi că şeziunea traumatică himenială pledează pentru un act sexual consumat.
Însă din probele administrate pe care instanţa le-a avut în vedere la stabilirea stării de fapt, a rezultat cu certitudine faptul că inculpatul a avut raporturi sexuale normale cu minora V.L.G., prin constrângere. Declaraţiile martorilor P.R., N.Ş.C., A.D., B.P.T., A.A.I., L.V. şi B.C.C., date în cursul cercetării judecătoreşti, prin care aceştia neagă parţial evenimente surprinse de camerele de luat vederi şi relatate de toţi martorii în cursul urmăririi penale, au fost apreciate de către instanţă ca total nesincere şi în contradicţie cu toate probele analizate mai sus, poziţiile persoanelor audiate schimbându-se radical şi în mod cu totul nejustificat. Justificările pe care unii martori au încercat să le găsească plângerii formulate de partea vătămată, legate de frica părţii vătămate de faptul că tatăl o va duce la ginecolog sau că părinţii săi se vor despărţi, apar ca fiind puerile şi neadevărate în contextul în care partea vătămată, minoră care nici nu împlinise 15 ani, aflată într-o stare de afectivitate fragilă, a relatat totuşi imediat după incident prietenilor săi ce s-a întâmplat şi a procedat la formularea plângerii la organele de poliţie în aceeaşi seară, convinsă fiind de martora S.A.
Deşi în concluziile raportului de constatare medico-legală din 21 iunie 2012 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov s-a arătat că o persoană neavizată nu îşi putea da seama de vârsta reală a minorei deoarece aspectul general dă impresia unei vârste mai mari de 16 ani, din probele administrate a rezultat că inculpatul G.G., o mai întâlnise pe partea vătămată V.L.G., în alte două împrejurări, aspecte confirmate de martorii S.A. şi T.I. Astfel inculpatul avea cunoştinţă de starea de minorat a fetelor prietene şi că sunt eleve, şi faptul că a ignorat şi nu s-a interesat de vârsta părţii vătămate, care era în etapa de creştere, cu o fire sensibilă şi vulnerabilă, inculpatul susţinând că aceasta avea peste 18 ani, îi este imputabil acestuia, inculpatul urmând să răspundă pentru infracţiunea de viol săvârşită asupra unei victime care nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Ca atare inculpatul G.G. a fost condamnat potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva hotărârii menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpatul G.G., hotărâre criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, procurorul a arătat că pedepsele aplicate sunt prea blânde în condiţiile în care inculpatul s-a manifestat în public abordând o ţinută ce sfidează cea mai elementară normă de conduită şi care exprima un dispreţ profund şi total faţă de semenii săi, având un comportament huliganic, distrugând piese de mobilier, veselă şi chiar camere de supraveghere video amplasate în bar.
Mai mult, inculpatul a comis fapta de viol în dispreţul oricăror reguli de bună conduită, în plină zi, la o oră de maximă prezenţă într-o toaletă dintr-un local public asupra unei minore sub 15 ani, astfel că se constată un pericol sporit şi necesitatea aplicării unei pedepse în cuantum corespunzător.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi achitarea pentru această infracţiune, întrucât pe de o parte raportul medico-legal nu confirmă agresiunea reclamată de către partea vătămată care a spus că a primit o palmă şi şi-a pierdut cunoştinţa, pe de altă parte, deşi toaleta nu era zăvorâtă, partea vătămată nu a făcut gesturi care să trădeze opoziţia acesteia de a întreţine relaţii sexuale cu inculpatul.
Prin urmare, a existat un raport sexual consimţit şi nu o infracţiune de viol.
În ceea ce priveşte schimbarea de încadrare juridică, respectiv infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen. întrucât există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei cu referire la art. 51 alin. (1) C. pen.
Cum inculpatul nu avea în mod obiectiv de unde să-şi dea seama că partea vătămată are vârsta sub 15 ani, se impune achitarea neexistând elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Partea vătămată a avut o atitudine oscilantă, din experienţa sa de viaţă se poate observa că pleca singură de acasă, mergea în Bucureşti cu alte persoane, era obişnuită cu barurile, consuma băuturi alcoolice, astfel ar fi putut să reacţioneze, ceea ce nu s-a întâmplat.
Totodată, inculpatul a criticat şi cuantumul pedepselor aplicate pentru celelalte infracţiuni, în condiţiile în care, aşa cum s-a putut observa după vizionarea casetei, scandalul nu a fost atât de mare şi a avut loc la sfârşitul programului.
Mai mult, în rechizitoriu s-a arătat că s-a dezbrăcat la bustul gol şi a prezentat părţile intime, din vizionarea casetei se constată că acest comportament nu a avut loc.
Totodată, inculpatul a făcut vorbire de poziţia sa procesuală sinceră, împrejurare ce trebuie să determine o reducere a cuantumului pedepsei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
La data de 21 iunie 2012, V.D., reprezentantul legal al minorei V.L., a formulat plângere penală împotriva inculpatului G.G. întrucât, fiica sa a fost agresată şi violată de către acesta „(...) agresiunea s-a consumat într-un bar de pe şoseaua Predeal-Râşnov”.
La aceeaşi dată, V.L. a arătat că B.C. a anunţat-o că „G.G. îl bate pe soţul său, iar când s-a deplasat la faţa locului SC G.M. SRL a constatat „distrugerile pe care le-a produs inculpatul”, distrugeri evidenţiate în planşa fotografică.
Aşa cum rezultă din probele administrate partea vătămată V.L.G. împreună cu martorii P.R., A.D. şi N.C.Ş. s-au deplasat la barul SC G.M. SRL din Râşnov în urma apelului telefonic primit de la A.A.I., bar unde se afla un grup de persoane ce consumau băuturi alcoolice, între care şi inculpatul G.G.
Inculpatul şi partea vătămată se cunoşteau, împrejurări ce se constată atât din vizionarea casetei video de către instanţa de apel în şedinţa publică din 05 martie 2013, cât şi din declaraţiile martorilor S.A. şi P.R.
Atmosfera de pe terasa barului era una de distracţie şi veselie, în centrul atenţiei fiind inculpatul G.G., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice.
Cei doi, inculpatul şi partea vătămată se cunoşteau fără dubiu, s-au pupat şi îmbrăţişat în momentul în care s-au văzut, au băut bere din aceeaşi halbă, au filmat şi au dansat pe o melodie ţigănească solicitată de V.L.G.
În jurul orelor 20.00 partea vătămată s-a ridicat de la masă şi a mers la toaletă, inculpatul de asemenea şi după aproximativ 20 de minute aceasta din urmă a revenit la masă agitată, speriată şi le-a cerut martorilor P.R. şi A.D. să plece, pe drum povestindu-le că a fost violată de către inculpat în toaleta barului.
Fiind în stare de ebrietate, inculpatul a provocat scandal în bar, a distrus mese, scaune şi geamuri, l-a lovit pe patronul V.M., fapt ce a impus închiderea localului.
În aceste condiţii şi împrejurări, inculpatul G.G. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru infracţiunile prevăzute de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (2) şi art. 217 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Potnvit art. 5 C. proc. pen. orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.
În cazul în care probele referitoare la vinovăţie nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăţia inculpatului se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.
În speţă, aşa cum rezultă din procesul-verbal datat 21 iunie 2012, ora 01.00, Poliţia oraşului Râşnov a fost sesizată să se deplaseze la fosta spălătorie N., unde are loc un scandal, la faţa locului administratorul barului V.M. a declarat că G.G., „aflat sub influenţa băuturilor alcoolice a provocat un scandal în incinta barului lovind cu o ţeavă metalică mobilierul de pe terasă, geamul şi uşa de la intrare în local”.
Din declaraţiile părţii vătămate V.M. coroborate cu cele ale martorilor V.L.I., B.P., T.I., R.G., cu concluziile certificatului medico-legal din 21 iunie 2012 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, precum şi cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la faţa locului prin planşa fotografică, Curtea constată că inculpatul G.G. a săvârşit acte contra bunelor moravuri, ordinii şi liniştii publice, cu intenţie, a distrus mobilierul, felinarele, ferestrele, uşa aflate pe terasa barului aparţinând SC G.M. SRL Râşnov.
„(...) G.G., aflându-se în stare de ebrietate a devenit agresiv (...) a început să spargă camera de luat vederi, să rupă mesele, a aruncat cu scaunele după mine, m-a lovit în cap”, „V. l-a înjurat şi au început să se bată. T. a ridicat o masă, i-a rupt piciorul şi a aruncat după V.”.
Din concluziile certificatului medico-legal menţionat rezultă că numitul V.M. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, necesitând pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Despre perturbarea ordinii şi liniştii publice în acea seară, în barul respectiv, a făcut vorbire şi martorul N.Ş.C. în declaraţia aflată la dosar Tribunal - „a început scandal, dădea cu sticla în masă”.
„Proprietarul barului a oprit muzica, ceilalţi au început să înjure, inculpatul s-a simţit ofensat şi a început să arunce cu halba”.
De altfel, şi inculpatul, în declaraţiile date, a recunoscut săvârşirea infracţiunilor menţionate, regretând cele întâmplate.
„(...) fiind agitat, am început să fac scandal după un timp, am distrus bunuri, am lovit pe barman cu pumnul în faţă deoarece încercase să mă lovească cu o rangă (...) am smuls un picior de la o masă (...) am lovit în uşă, geam şi în interiorul barului”.
Pe lângă aceste infracţiunii pe care inculpatul le recunoaşte că le-a săvârşit a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen., parte vătămată V.L.
Aşa cum rezultă din concluziile preliminare ale medicului datate 21 iunie 2012, numita V.L. a prezentat acuze subiective apărute posibil ca urmare a lovirii cu corp dur şi de corp dur.
Din raportul de expertiză medico-legală din 21 iunie 2012 emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov rezultă că partea vătămată prezintă un himen complezent, permiţând efectuarea de raporturi sexuale fără să se rupă.
A fost audiată partea vătămată atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa ambelor instanţe de judecată (fond şi apel).
Astfel, în declaraţia olografă şi în declaraţia datată 21 iunie 2012, V.L.G. a relatat că, împreună cu martorii P.R., A.D. şi N.Ş.C., în data de 20 iunie 2012, s-au deplasat la terasa unde era prezent şi inculpatul G.G. (...) la un moment dat, a mers la toaletă (...) în toaletă a intrat G.G. care a închis uşa şi i-a propus să întreţină relaţii sexuale (...), l-a refuzat, acesta a lovit-o cu pumnul sau palma peste faţă, s-a lovit cu capul de faianţă „nu ştie cât timp a fost inconştientă, dar când şi-a revenit era pe toaletă având chiloţii în zona gleznelor, iar G.G. se afla în faţa ei dezbrăcat, cu pantalonii în zona gleznelor (...)”.
Ulterior le-a cerut prietenilor să plece, iar pe drum a simţit dureri în zona vaginului şi în zona capului.
În atare împrejurări şi-a dat seama că a fost agresată sexual, astfel c-a anunţat organele de poliţie.
Audiată fiind de către procuror, partea vătămată a prezentat, în general, aceeaşi stare de fapt, cu precizarea că „în momentul în care a penetrat-o inculpatul, a simţit”, actul sexual având loc în poziţia capului plecat înainte.
Partea vătămată a făcut vorbire despre starea de teamă pe care i-a creat-o inculpatul „i-a părut că este ameninţată dacă nu întreţine relaţii sexuale, „nu ştie ce i s-a întâmplat, îi era foarte frică (...) şi nu ştia decât că trebuie să ajungă acasă, în urma loviturii cu palma a fost izbită de perete”. „(...) am invocat mai multe motive pentru a nu avea relaţii sexuale cu acesta, însă m-a lovit cu palma peste faţă (...), nu am cerut ajutor nimănui din toaletă pentru că mi-a fost frică că era cu toţi prietenii lui la masă, (...) m-a ameninţat că dacă nu vreau toţi prietenii lui mă vor face poştă.”
Inculpatul G.G. a recunoscut că a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, însă cu consimţământul acesteia, această din urmă împrejurare nefiind dovedită în cauză.
Declaraţiile părţii vătămate privitoare la starea psihică în care s-a aflat după consumarea actului sexual fără consimţământul său se coroborează cu declaraţiile martorilor - persoane ce au stat la masă cu părţile şi au petrecut în barul respectiv.
„L. a început să plângă, mi-a zis că o doare burta, mi-a spus că T. a bătut-o. L. era speriată (...) e adevărat că se uita în spate şi a zis că vine „după mine”, dar nu era nimeni în spatele ei (declaraţie martor P.R.), (declară „Când a venit la mine acasă L. era speriată, tremura, plângea”, „n-a vrut să meargă la poliţie pentru că-i era frică” - declaraţie S.A.).
Potrivit raportului de expertiză medico-legală din 21 iunie 2012, partea vătămată V.L.G. a prezentat o minimă leziune traumatică himenială ce poate fi consecinţa unui raport sexual fiziologic (normal) efectuat fără preludiu şi petrecut în seara zilei de 20 iunie 2012.
Aşa fiind, din coroborarea probelor administrate, Curtea constată că, în seara de 20 iunie 2012, inculpatul G.G. a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual normal, prin constrângerea acesteia.
De altfel, victima şi-a dat seama că orice împotrivire este zadarnică, fiind constrânsă fizic şi moral.
Dacă acest raport sexual ar fi avut loc cu acceptul părţii vătămate - versiunea inculpatului - aceasta nu putea să aibă o stare psihică depresivă, disperată, în momentul când a revenit la masă şi nu se prezenta în faţa organelor de poliţie în acea seară pentru a formula plângere penală.
Despre starea psihică a părţii vătămate a făcut vorbire şi raportul de evaluare psihologică, V.L.G. se dovedeşte a fi o fire sensibilă, anameza consemnând existenţa unui eveniment cu potenţial traumatizant, relatările în această privinţă fiind relative şi circumstanţiale cu sincope amnezice, posibil explicabile prin instalarea unei stări de perplexitate şi stupoare.
Relatarea evenimentelor de către aceasta a fost acompaniată în plan expresiv corporal nonverbal de o atitudine nedisimulată şi sincronă afectiv, susţinând intensitatea trăirilor emoţionale în acord cu pericolul perceput.
Din coroborarea acestor probe, Curtea reţine că reacţia părţii vătămate, după ce a venit la masă, a fost nedisimulată, starea psihică demonstrând abuzul sexual al inculpatului asupra sa prin constrângere.
Prin rechizitoriul procurorului s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen.
Potrivit art. 197 alin. (3) C. pen., violul este mai grav dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Raţiunea agravării se găseşte în vârsta fragedă a victimei, vârstă datorită căreia fapta poate avea consecinţe grave în ceea ce priveşte dezvoltarea sa ulterioară fizică şi morală.
Agravanta este realizată dacă în momentul săvârşirii faptei victima nu a împlinit 15 ani şi făptuitorul a cunoscut această împrejurare.
Din probele administrate se constată că inculpatul nu a cunoscut că victima este minoră.
Partea vătămată V.L.G. i-a fost prezentată inculpatului de către martora S.A., moment în care nu i-a spus vârsta acesteia „când am prezentat-o pe partea vătămată inculpatului, i-am spus că este prietena mea, nu i-am spus nimic în legătură cu vârsta acesteia”.
Din declaraţiile martorilor P.R., A.D., ale inculpatului, dar şi ale părţii vătămate se constată că aceasta din urmă a fost o dată în casă la inculpat împreună cu ceilalţi unde nu s-a discutat despre starea de minorat a fetelor.
Instanţa reţine că o persoană neavizată nu-şi putea da seama de vârsta reală a minorei deoarece aspectul general dă impresia unei vârste mai mari de 16 ani (raport de expertiză medico-legală din 20 iunie 2012).
Ca atare, cum inculpatul a declarat că partea vătămată i-ar fi spus că are 18 ani, faţă de susţinerile acesteia în sensul că nu i-a spus vârsta, având în vedere că, prin aspectul general, nu se prezenta ca o persoană de sub 15 ani la momentul iunie 2012, Curtea constată că există un dubiu în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzută în alin. (3) al art. 197 C. pen., respectiv a existenţei împrejurării că inculpatul ar fi cunoscut vârsta părţii vătămate.
Cum agravanta menţionată este realizată în momentul săvârşirii faptei asupra unei victime care nu a împlinit 15 ani şi făptuitorul a cunoscut această împrejurare, condiţie care nu este îndeplinită, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, Curtea va proceda la o schimbare de încadrare juridică.
Prin urmare, fapta inculpatului G.G., care în data de 20 iunie 2012, prin constrângere fizică şi psihică, a determinat-o pe partea vătămată V.L.G. să întreţină un raport sexual normal întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., sens în care se va opera o schimbare de încadrare juridică.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale Codului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală şi persoana inculpatului.
Cu referire la acest din urmă aspect, s-a reţinut că inculpatul G.G. este o persoană în vârstă de 26 de ani, a absolvit 4 clase, fără ocupaţie, fără loc de muncă.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că nu este la primul conflict cu legea penală.
În raport de condamnările anterioare şi data săvârşirii prezentelor fapte, faţă de inculpat se reţin dispoziţiile legale referitoare la recidiva postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., instanţa de apel a avut în vedere şi împrejurările concrete în care s-a comis.
Din vizionarea casetei video s-a constatat că părţile se cunoşteau - nu erau la prima întâlnire, au dansat împreună, au băut bere din aceeaşi halbă, au fumat, s-au îmbrăţişat.
La termenul de judecată din data de 25 iunie 2013, instanţa de apel a pus în discuţie schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
Faţă de starea de fapt reţinută şi cele arătate anterior, s-a operat la schimbarea de încadrare juridică în sensul celor solicitate de către inculpat prin motivele de apel, încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina sa fiind infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Pentru a se fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. trebuie ca actul sexual să se fi realizat cu consimţământul victimei, ceea ce nu este cazul în speţă aşa cum rezultă din cele arătate.
Pentru aceste considerente, instanţa de apel a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 66/S din 14 decembrie 2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, care a fost desfiinţată în ceea ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii de viol şi individualizarea judiciară - art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen.
Cu referire la pedepsele aplicate pentru celelalte infracţiuni pe care inculpatul le-a recunoscut, s-a constatat o individualizare judiciară temeinic realizată de către instanţa de fond, cuantumul stabilit atinge scopul înscris în art. 52 C. pen.
Ca atare, s-a procedat la descontopirea pedepsei de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 5 ani aplicată inculpatului în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor şi a înlăturat sporul de 1 an închisoare.
S-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. instanţa de apel a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
Cum faptele deduse judecăţii au fost comise de aceeaşi persoană până să fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., instanţa de apel a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În raport de împrejurările concrete în care au avut loc faptele, de modalitatea de săvârşire, consecinţele comportamentului inculpatului, instanţa de apel a apreciat că nu se impune nici majorarea cuantumului pedepselor aplicate - aşa cum a solicitat procurorul - nici reducerea acestuia, - conform celor arătate de inculpat - oferind suficiente garanţii privind realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. îndeosebi în ceea ce priveşte realizarea prevenţiei speciale.
Ca atare, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul G.G.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
În primul rând, se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., modificate prin această lege.
Recurentul-inculpat G.G. a depus motivele de recurs în data de 20 ianuarie 2014, circumstanţe în care Înalta Curte a apreciat că recursul a fost motivat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Inculpatul a invocat motivele de cazare prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen.
În baza primului motiv de recurs invocat, cu trimitere la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., inculpatul recurent a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de viol, pentru care el a fost condamnat, solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzute de art 197 alin. (1) C. pen. în infracţiune a prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., respectiv act sexual cu un minor. Astfel, inculpatul a apreciat că victima nu a fost constrânsă fiind vorba de un act sexual liber consimţit de către ambele părţi.
Inculpatul a precizat că în situaţia în care instanţa de recurs şi-ar însuşi solicitarea făcută, în sensul admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, el ar trebui să fie achitat pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen., întrucât s-ar fi aflat în eroare cu privire la vârsta părţii vătămate.
În ceea ce priveşte al doilea caz de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., în baza acestuia inculpatul a solicitat instanţei de recurs reindividualizarea pedepsei, el apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii în condiţiile în care pedepsele care i-au fost aplicate ar fi în cuantum nejustificat de mare.
În cadrul dezbaterilor, raportat la aspectele precizate de inculpat, apărătorul ales al inculpatului a invocat acelaşi cazuri de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen.
Înalta Curte apreciează că aspectele invocate de inculpat nu pot fi analizate prin prisma cazurilor de casare invocate respectiv cele prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen.
Trebuie reamintit că instanţa de recurs desfăşoară judecata în limitele învestirii potrivit art. 3859 C. proc. pen. - din perspectiva cazurilor de casare invocate şi a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, aşa încât în speţă nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfăşurată la prima instanţă şi în apel.
Referitor la greşita încadrare juridică a faptei, instanţa de recurs ar fi avut posibilitatea să analizeze această critică, în temeiul de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen., dacă ceea ce se dorea a fi modificat nu era situaţia de fapt reţinută în speţă, ci norma de încriminare aplicabilă.
Or, în speţă, inculpatul a solicitat instanţei de recurs să reanalizeze situaţia de fapt, aspect imposibil de realizat în această fază procesuală.
Cu toate acestea, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţele de fond şi cea de apel au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., respingând cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. în infracţiunea de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
De asemenea, Înalta Curte apreciează ca fiind justă schimbarea încadrării juridice dispusă de instanţa de apel, din infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., în condiţiile în care inculpatul, ţinând cont de aspectul general al părţii vătămate, care dădea impresia unei vârste mai mari de 16 ani, era în imposibilitate de a realiza care este vârsta reală a acesteia.
În ceea ce priveşte al doilea caz de casare invocat, Înalta Curte constată că, urmare modificării art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., prin Legea nr. 2/2013, care a exclus componenta referitoare la posibilitatea casării unei hotărâri în situaţia aplicării unor pedepse greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen., acest motiv de casare nu poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi nici din perspectiva altor cazuri de casare.
Înalta Curte nu a identificat încălcări prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 1, 3-6, 13, 14 şi 15 C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, referitoare la respectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau calitatea persoanei, compunerea şi continuitatea completului de judecată, cazurile de incompatibilitate, publicitatea şedinţei de judecată, participarea procurorului, avocatului sau a inculpatului la judecată, precum şi condamnarea inculpatului pentru o faptă neprevăzută de legea penală.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva deciziei penale nr. 87 din 09 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 27 ianuarie 2014 şi va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.G. împotriva deciziei penale nr. 87 din 09 iulie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2012 la 27 ianuarie 2014.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2691/2014. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 279/2014. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
