ICCJ. Decizia nr. 2691/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2691/2014
Dosar nr. 2033/1/2014
Şedinţa publică din 25 septembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 17 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a fost admisă contestaţia la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a dosarelor de penitenciar - Penitenciarul de femei Târgşor, privind pe condamnata J.R.
A fost decontopită pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 382/F din 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente după cum urmează:
- 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen., stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa de 11 ani închisoare la maximul special de 5 ani închisoare prevăzut de art. 244 raportat la art. 36 din Noul C. pen. A fost înlăturată pedeapsa complementată a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. stabilită pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare pentru înşelăciune cu pedepsele de 3 ani închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale şi 3 ani pentru uz de fals, pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare fiind sporită cu 2 ani şi s-a aplicat condamnatei în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Au fost interzise condamnatului drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) şi c) ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată după cum urmează:
- de la data de 13 septembrie 2007 până la data de 03 aprilie 2009;
- de la data de 25 noiembrie 2009 până la data de 27 noiembrie 2009;
- de la data de 24 noiembrie 2010 până la data de 30 noiembrie 2010;
- de la data de 21 martie 2011 până la data de 02 mai 2011;
- de la data de 03 august 2011 până la data de 09 august 2011;
- de la data de 16 iulie 2012 până la zi.
S-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 433/2012 emis la data de 28 martie 2013 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, emis în baza sentinţei penale nr. 382/F pronunţată la data de 03 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 345/F din data 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3269/2/2008 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4036/R din data de 12 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără modificări în calea de atac) s-a dispus condamnarea inculpatei J.R. după cum urmează:
- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 406/F din data 26 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală, în Dosarul nr. 7300/2/2008 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4279/R din data de 15 decembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără modificări în calea de atac) s-a dispus condamnarea inculpatei J.R. după cum urmează:
- 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;
- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Ulterior, la solicitarea condamnatei a fost pronunţată sentinţa penală nr. 382/F din data de 3 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 3671/2/2012 (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1057/R din data de 27 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără modificări în calea de atac), prin care s-a admis cererea de modificare a pedepselor aplicate prin cele două sentinţe mai sus menţionate.
Potrivit acestei hotărâri, în temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. c) teza I C. proc. pen. s-a constatat că acţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina condamnatei prin sentinţa penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 şi prin sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti constituie acte materiale ale unei infracţiuni unice de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a stabilit pentru această faptă o singură pedeapsă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Totodată, s-a reţinut că acţiunile de fals material în înscrisuri oficiale reţinute în sarcina condamnatei prin sentinţa penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 şi prin sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti constituie acte materiale ale unei infracţiuni unice de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a stabilit o singură pedeapsă de 3 ani închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre, s-a constatat că acţiunile de uz de fals reţinute în sarcina condamnatei prin sentinţa penală nr. 345/F din data de 34 noiembrie 2009 şi prin sentinţa penală nr. 406/F din data de 26 noiembrie 2010 ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti constituie acte materiale ale unei infracţiuni unice de uz de fals prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a stabilit o singură pedeapsă de 3 ani închisoare.
Pedepsele astfel stabilite au fost contopite în temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus ca persoana condamnată să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
În temeiul acestei hotărâri a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 433/2012 din data de 28 martie 2013, mandat în executarea căruia condamnata se află în prezent.
Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 6 C. proc. pen., Curtea a analizat, în ordinea menţionată următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce priveşte limitele maxime de pedeapsă;
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce priveşte tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni.
1. În ceea ce priveşte limitele de pedeapsă mai favorabile s-a reţinut că infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin mijloace frauduloase, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 este reglementată de art. 244 C. pen. actual, care nu mai prevede varianta agravantă şi ale cărui limite de pedeapsă sunt stabilite între 1 şi 5 ani de închisoare faţă de 10-20 ani închisoare în reglementarea veche. Prin urmare, Curtea a constatat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată condamnatei pentru infracţiunea de înşelăciune depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă care este de 5 ani.
Cu privire la aceeaşi faptă, s-a observat că noul text sancţionator nu mai prevede aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, în cazul săvârşirii faptei de înşelăciune.
Pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a reţinut că aceasta este reglementată de art. 3201 alin. (1) din noul C. pen. ale cărei limite de pedeapsă sunt stabilite între 6 luni şi 3 ani, faţă de 3 luni - 3 ani în legislaţia veche.
Pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, s-a reţinut că această faptă este reglementată în prezent de art. 323 C. pen., ale cărei limite de pedeapsă sunt echivalente cu cele stabilite de legislaţia veche, respectiv 3 luni - 3 ani închisoare.
2. În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancţionator privitor la concursul de infracţiuni, Curtea a comparat pedeapsa aplicată condamnatei cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., luându-se în calcul pedeapsa redusă la maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor de 5 ani închisoare pentru înşelăciune, 3 ani închisoare pentru fals material în înscrisuri oficiale şi 3 ani pentru uz de fals, la pedeapsa de bază de 5 ani închisoare se adaugă un spor de 2 ani constând în o treime din totalul celorlalte pedepse, în total 7 ani închisoare.
Având în vedere că pedeapsa rezultantă aplicată condamnatei de 11 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. depăşeşte maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, instanţa a redus pedeapsa aplicată la 7 ani închisoare.
În aceeaşi ordine de idei, având în vedere că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 este prevăzută şi de legea nouă, Curtea a aplicat pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. b) şi c) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, la data de 05 mai 2014, a declarat contestaţie la executare J.R.
În faţa instanţei, la termenul de judecată de astăzi, contestatoarea a declarat că îşi retrage contestaţia formulată în cauză.
Conform art. 597 alin. (5) C. proc. pen., dispoziţiile cuprinse în titlul III al părţii speciale privind judecata care nu sunt contrare dispoziţiilor prezentului capitol se aplică în mod corespunzător, iar potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, persoana vătămată şi oricare dintre părţi îşi pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administraţia locului de deţinere, declaraţia de retragere putând fi făcută, fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel.
În speţă, contestatoarea a declarat în faţa instanţei că îşi retrage contestaţia formulată.
Constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 597 alin. (5) raportat la art. 415 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea contestaţiei la executare formulată de contestatoarea J.R. împotriva sentinţei penale nr. 41 din 17 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea contestaţiei la executare, formulată de contestatoarea J.R. împotriva sentinţei penale nr. 41 din 17 februarie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2688/2014. Penal. Contestaţia la executare... | ICCJ. Decizia nr. 275/2014. Penal → |
|---|
