ICCJ. Decizia nr. 1278/2014. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1278/2014

Dosar nr. 5975/91/2010

Şedinţa publică din 10 aprilie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 235/A din 2 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 71 din 25 martie 2013 a Tribunalului Vrancea.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi-n rejudecare:

A majorat pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului S.N.M., de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, prin aplicarea unui spor de pedeapsă de 1 an închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondat apelul inculpatului S.M., împotriva sentinţei penale nr. 71 din 25 martie 2013 a Tribunalului Vrancea.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului S.N.M., în sumă de 200 RON (avocat R.V.) şi onorariul parţial al apărătorului din oficiu al inculpatului S.M., în sumă de 50 RON (avocat S.J.A.), au fost virate către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul S.M. să plătească către stat suma de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 71 din 25 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 5975/91/2010, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul S.N.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu completările şi modificările ulterioare [fost art. 23 lit. a)] la 3 ani şi 6 luni închisoare;

- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), la 1 an închisoare;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale), la 1 an închisoare;

- instigare la evaziune fiscală neurmată de executare, prevăzută de art. 29 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, la 1 an închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. aplicată prin sentinţa penală nr. 191 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în pedepsele componente: de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., de 5 ani închisoare şi de 5 ani închisoare şi un spor de 1 an închisoare.

A constatat că infracţiunile din această cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi, în consecinţă; a dispus în baza art. 36 alin. (1) C. pen., contopirea pedepselor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului S.N.M. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A menţinut sporul aplicat prin sentinţa penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, inculpatul S.N.M., urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C., în condiţiile art. 71 C. pen.

A anulat mandatul de executare din 6 octombrie 2011 emis de Tribunalul Vrancea şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

II. A condamnat pe inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 23 lit. a) din aceeaşi lege], la 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului S.M. pentru infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale).

A interzis inculpatului S.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.

În baza art. 86¹ şi art. 86² C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., a dispus, ca pe durata termenului de încercare stabilit, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă a inculpatului.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare stabilit.

A stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În baza art. 357 C. proc. pen. cu referire la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către S.I. a următoarelor obiective: 16 cartele SIM, ordin de plată, contract de vânzare-cumpărare a „autoturismului marca M.” şi certificatul de radiere.

În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii emise pe numele SC A.N. SRL, Focşani, şi 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL.

A constatat recuperat prejudiciul cauzat D.G.F.P. Dâmboviţa, în cuantum de 23.712 RON.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii, la rămânerea definitivă a acesteia către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului.

A obligat inculpatul S.N.M. la 2.000 RON şi pe inculpatul S.M. la 1.400 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile pentru apărătorii din oficiu ai inculpatului S.N.M., în sumă totală de 600 RON au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Vrancea a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea cu nr. 905/P/2010 din 17 decembrie 2010 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi au fost trimişi în judecată inculpaţii:

1. S.N.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- instigare neurmată de executare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 29 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale).

S-a reţinut prin actul de sesizare în sarcina inculpatului următoarea situaţie de fapt:

- la data de 31.03.2010, împreună cu S.M. l-a determinat pe A.P.V., administrator al SC K. SRL, să completeze în fals 19 facturi fiscale privind livrări fictive de vin îmbuteliat în pet-uri de 2 litri, către SC D. SRL Târgovişte, judeţul Dâmboviţa administrată de B.S.C., în valoare totală de 682.824 RON, din care TVA în sumă totală de 129.736 RON;

- la datele de 7, 9, 12 şi 13 aprilie 2010, S.N.M. ajutat de A.P.V. a ridicat în numerar din contul bancar al SC K. SRL suma totală de 139.200 RON, având ca motivaţie fictivă „achiziţia de materiale refolosibile”, sume ce proveneau din operaţiuni comerciale nereale desfăşurate cu SC D. SRL Târgovişte, disimulând originea lor ilicită şi folosind banii în alte scopuri; după ce ridica banii din contul bancar, A.P.V. îi preda inculpatului S.N.M., care la rândul său îi înmâna lui S.M., pentru a fi folosiţi în alte scopuri;

- a înlesnit înregistrarea a 4 facturi în evidenţa contabilă a SC D. SRL Târgovişte, evidenţiindu-se astfel operaţiuni nereale în urma cărora a fost compensat (dedus) TVA în cuantum de 23.712 RON;

- împreună cu numitul P.V. a întocmit în fals 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii în numele SC A.N. SRL Focşani prin care se atesta nereal că s-a vândut cantitatea de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC K. SRL, cantitate ce a făcut obiectul celor 19 facturi emise în favoarea SC D. SRL. Târgovişte;

- l-a determinat pe A.P.V. să evidenţieze operaţiuni nereale prin înregistrarea celor 38 de înscrisuri false (facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii) în documentele contabile ale SC K. SRL, fără ca autorul să întreprindă vreun act de executare.

2. S.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- spălare de bani, prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

În sarcina acestui inculpat s-au reţinut următoarele fapte:

- la datele de 7, 9, 12 şi 13 aprilie 2010, S.N.M. ajutat de A.P.V., a ridicat în numerar din contul bancar al SC K. SRL suma totală de 139.200 RON, având ca motivaţie fictivă „achiziţia de materiale refolosibile”, sume ce proveneau din operaţiuni comerciale nereale, desfăşurate cu SC D. SRL Târgovişte, disimulând originea lor ilicită şi folosind banii în alte scopuri; după ce ridica banii din contul bancar, A.P.V. îi preda inculpatului S.N.M., care la rândul său îi înmâna lui S.M., pentru a fi folosiţi în alte scopuri;

- la data de 31 martie 2010, împreună cu S.N.M., l-a determinat pe A.P.V. să completeze cu date false 19 facturi fiscale emise în numele SC K. SRL, în favoarea SC D. SRL Târgovişte;

- a înlesnit înregistrarea a 4 facturi false în documentele contabile ale SC D. SRL Târgovişte, evidenţiind astfel operaţiuni nereale în urma cărora a fost compensat (dedus) TVA în cuantum de 23.712 RON.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de:

- S.N.M., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- S.M. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- A.P.V. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005;

- B.S.C. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005;

- G.M. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cât şi scoaterea de sub urmărire penală faţă de:

- A.P.V. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- B.S.C. pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale);

- G.M. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale) şi aplicarea unor sancţiuni constând în 1.000 RON amendă administrativă pentru S.N.M., S.M., B.S.C., G.M. şi cu 500 RON amendă administrativă pentru A.P.V.

Totodată s-a dispus şi scoaterea de sub urmărire penală faţă de:

- P.V. cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale)

- A.P.V. cercetat în stare de libertate pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu motivarea că nu este realizată latura subiectivă a infracţiunilor menţionate.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 5975/91/2010.

Prin sentinţa penală nr. 92 din 26 martie 2012 s-au dispus următoarele:

Condamnarea inculpaţilor:

1) S.N.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- spălare de bani, faptă prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 la 4 ani închisoare;

- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 1 an închisoare;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului S.N.M. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.

2) S.M. pentru comiterea infracţiunilor de:

- spălare de bani prevăzută de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002 la 3 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.M. pentru săvârşirea infracţiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În condiţiile art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului S.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor de 4 ani închisoare pentru inculpatul S.N.M. şi de 3 ani închisoare pentru inculpatul S.M. şi a pedepselor accesorii aplicate acestora, pe durata termenului de încercare de 7 ani stabilit în baza art. 86² C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpaţii să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalele Vrancea şi Dâmboviţa;

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

Conform dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor S.N.M. şi S.M. asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a stabilit organ de supraveghere Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru inculpatul S.N.M. şi Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa pentru inculpatul S.M.

În baza art. 357 cu referire la art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către S.I. a următoarelor obiecte: 16 cartele SIM, ordin de plată, contract de vânzare-cumpărare al autoturismului marca M. şi certificat de radiere.

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii emise în numele SC A.N. SRL Focşani, precum şi 19 facturi emise de SC K. SRL în favoarea SC D. SRL Târgovişte.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat D.G.F.P. Dâmboviţa, în cuantum de 23.712 RON.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 1.500 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul S.N.M., în cuantum de 300 RON avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul S.M.

Primul apelant a apreciat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică deoarece:

- a omis să se pronunţe cu privire la infracţiunea de instigare neurmată de executare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 29 C. proc. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, săvârşită de inculpatul S.N.M.;

- a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 86¹ C. pen. faţă de acelaşi inculpat;

- a aplicat inculpatului S.N.M. o pedeapsă prea blândă;

- a dispus în mod eronat achitarea inculpatului S.M. pentru infracţiunea de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, totodată i-a aplicat o pedeapsă prea blândă pentru infracţiunea reţinută.

În apelul său inculpatul S.M. a susţinut că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică întrucât:

- nu sunt probe care să dovedească vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, iar faptele aşa cum au fost reţinute nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, motiv pentru care a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 247/A din 14 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi a admis ambele apeluri, a desfiinţat şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, menţinând actele procedurale efectuate până la termenul din 7 martie 2012.

Instanţa de control judiciar a reţinut că prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la o infracţiune pentru care inculpatul S.N.M. a fost trimis în judecată, ceea ce reprezintă o nulitate prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care conduce potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., la rejudecarea cauzei. S-a recomandat ca instanţa de fond, în rejudecare să analizeze şi celelalte motive invocate de către apelanţi:

În rejudecare cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 5975/91/2010* în data de 13 decembrie 2012.

Deşi a fost legal citat şi s-a dispus conform art. 183 C. proc. pen. aducerea cu mandat, inculpatul S.N.M. nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a putut fi adus în vederea audierii.

Inculpatul S.M. s-a prevalat de dreptul său de a nu face nici o declaraţie, motivat şi de faptul că nu are de făcut completări ori precizări la declaraţiile date până în această fază de judecată.

Instanţa analizând probele administrate în cauză, a reţinut următoarele:

În perioada septembrie-octombrie 2009, inculpatul S.N.M., aflându-se într-o piaţă a municipiului Piatra-Neamţ, s-a întâlnit şi s-a cunoscut cu numitul A.P.V., din comuna S.B., judeţul Vrancea. Relaţiile dintre cei doi au devenit din ce în ce mai strânse, întrucât, inculpatul S.N.M., care avea o autoutilitară, a efectuat mai multe transporturi de struguri, pentru A.P.V. şi fratele acestuia.

În toamna aceluiaşi an, inculpatul S.N.M. şi A.P.V., s-au întâlnit cu inculpatul S.M., din municipiul Târgovişte, într-un loc pe DN2 (E85), la intrare în localitatea S.B., din judeţul Vrancea. Inculpatul S.N.M. se cunoştea, cu inculpatul S.M. de aproximativ 6 ani, întrucât împreună cu fratele său S.T. au făcut afaceri cu băuturi alcoolice.

Cu acest prilej inculpatul S.N.M. şi inculpatul S.M. au discutat, separat, despre probabilitatea realizării unor afaceri cu vin, alcool şi alte produse de acest gen, hotărând să se contacteze în perioada următoare. Inculpatul S.M. a discutat cu celălalt inculpat şi despre posibilitatea de a găsi o societate comercială care să-i facă intrări-fictive cu diferite cantităţi de vin.

În continuare, inculpatul S.N.M., profitând de lipsa de instrucţie a lui A.P.V., cât şi de lipsa de pregătire a acestuia în domeniul afacerilor comerciale ori de înţelegere a consecinţelor unor fapte ilicite în acest domeniu, l-a convins pe acesta din urmă să înfiinţeze o societate comercială în vederea obţinerii cu uşurinţă a unor câştiguri băneşti.

Astfel, în luna martie 2010, A.P.V., fiind ajutat de inculpatul S.N.M., inclusiv cu sumele de bani necesare a înfiinţat SC K. SRL, cu sediul în comuna S.B., judeţ Vrancea, având ca obiect de activitate comercializarea băuturilor alcoolice. Societatea comercială înfiinţată avea ca administrator pe A.P.V.

Începând cu data de 19 martie 2010, inculpatul S.N.M. şi inculpatul S.M. s-au contactat telefonic de mai multe ori şi au hotărât să se întâlnească pentru a încheia împreună o afacere.

Potrivit declaraţiei inculpatului A.P.V., acesta a fost informat de către inculpatul S.N.M. despre felul „afacerii” şi modalitatea de acţiune.

Astfel, în data de 31 martie 2010, inculpatul S.N.M. împreună cu A.P.V. s-au deplasat în municipiul Târgovişte la SC D. SRL, cu sediul în aceeaşi localitate. Această societate comercială a fost înfiinţată în anul 2009, având ca obiect de activitate comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun, iar ca administrator pe numitul B.S.C., însă, era administrată în fapt şi de inculpatul S.M., care avea împuternicire de la B.S.C. să efectueze operaţiuni de aprovizionare cu diferite produse, să facă şi operaţiuni bancare şi să folosească telefonul mobil al societăţii.

La SC D. SRL, Târgovişte, S.N.M. şi A.P.V. au fost întâmpinaţi de către contabilul societăţii, numitul G.M., apoi a venit şi inculpatul S.M. şi cu acest prilej, toţi au hotărât ca SC K. SRL, să emită către SC D. SRL Târgovişte acte fictive de livrare a unor cantităţi de vin.

În aceste condiţii, A.P.V., la solicitarea inculpatului S.N.M. şi cu ajutorul numitului G.M. a emis în numele SC K. SRL un număr de 19 facturi fiscale, privind livrări fictive de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC D. SRL, în valoare totală de 682.824 RON, din care TVA reprezintă 129.736 RON. Deşi facturile fiscale au fost emise în aceste împrejurări de către A.P.V., pentru a se da o aparenţă mai mare de veridicitate operaţiunilor comerciale, au fost trecute pe facturile fiscale date diferite de emitere, începând cu data de 18 martie 2010 şi terminând cu data de 8 aprilie 2010, fără însă a se indica şi mijlocul de transport al mărfii sau numele delegatului.

În acest mod, prin înregistrarea acestor aprovizionări fictive cu diferite cantităţi de vin, inculpatul S.M. a urmărit pe de o parte să reducă pentru SC D. SRL valoarea TVA-ului ce ar fi trebuit plătit către bugetul de stat, prin operaţiunea compensare, iar pe de altă parte inculpatul şi-a asigurat posibilităţi multiple pentru procurarea ilegală a unor asemenea cantităţi de vin (achiziţii fără documente de provenienţă, la negru şi chiar falsificarea produsului) care introdus în circuitul comercial să-i asigure un profit ilicit important. Potrivit înţelegerii o cotă parte din câştigul ilicit a revenit şi celorlalţi participanţi.

Astfel, inculpatul S.N.M. a recunoscut că pentru operaţiunea fictivă efectuată, inculpatul S.M. le-a promis un comision, care reprezenta „10 bani sau un RON” pentru fiecare sticlă.

Această susţinere a fost confirmată şi de declaraţia lui A.P.V. care a arătat că el împreună cu inculpatul S.N.M. trebuiau să-i facă lui S.M. pentru SC D. SRL, doar intrări fictive, fără a livra în realitate vreo cantitate de vin, operaţiune pentru care ar fi trebuit să primească aproximativ 20-25 milioane ROL.

Continuându-şi planul de operare, a doua zi în 1 aprilie 2010, inculpatul S.N.M. împreună cu A.P.V. s-au deplasat la Banca R., Agenţia Lieşti, judeţ Galaţi unde au deschis un cont bancar pentru SC K. SRL.

Această agenţie bancară a fost aleasă de inculpatul S.N.M. pentru a-şi asigura un control asupra acestui cont bancar al SC K. SRL, prin martorul N.D., casier la Agenţia Lieşti care avea o relaţie apropiată cu inculpatul.

La întoarcere, în drum spre Focşani, inculpatul S.N.M., i-a comunicat telefonic numărul de cont deschis pentru SC K. SRL la Banca R., Agenţia Lieşti, în vederea efectuării plăţilor. Acest aspect a fost confirmat de inculpatul S.M. care a arătat că inculpatul S.N.M. i-a comunicat telefonic un alt număr de cont decât cel consemnat în facturile fiscale.

Acelaşi inculpat a mai precizat că după înregistrarea a 4 facturi fiscale emise de SC K. SRL, a întocmit patru ordine de plată către această firmă.

Astfel din probele aflate la dosarul cauzei a rezultat că în datele de 7, 9, 12 şi 13 aprilie 2010, inculpatul S.M. a făcut patru plăţi a câte 35.000 RON, în total 140.000 RON, în contul SC K. SRL deschis la Banca R. Fiecare tranşă a câte 34.800 RON, în total 139.200 RON (sume rămase după deducerea comisioanelor bancare) au fost ridicate de către A.P.V. chiar în ziua plăţii, cu motivaţia fictivă, „achiziţia de materiale refolosibile” sau „achiziţii materiale refolosibile de la persoane fizice”.

La ridicarea primelor trei tranşe de bani de la bancă, A.P.V. a fost însoţit de inculpatul S.N.M. Imediat ce sumele de bani erau ridicate din bancă, inculpatul S.N.M. lua sumele de bani, apoi contacta telefonic pe inculpatul S.M., după care se deplasa singur spre Târgovişte şi, întâlnindu-se în diferite locuri stabilite pe traseu, îi preda sumele de bani inculpatului S.M.

S-a precizat că potrivit declaraţiei inculpatului S.N.M. la restituirea celei de-a treia tranşă de bani, întrucât inculpatul S.M. îi transmisese că nu mai are posibilitatea de a-i face în continuare plăţi în acelaşi cuantum, inculpatul S.N.M. i-a restituit pe lângă tranşa de bani obişnuită şi o sumă de 20.000 RON, bani împrumutaţi, şi asta pentru că inculpatul S.M. să continue efectuarea plăţilor în acelaşi cuantum.

Întrucât, între timp, A.P.V. a fost avertizat de o rudă apropiată, cu mai multă experienţă în domeniul afacerilor, că ceea ce face este ilegal şi că răspunderea va fi numai a lui, acesta s-a deplasat singur în data de 13 aprilie 2010 la Banca R., Agenţia din Râmnicu Sărat de unde a ridicat cea de-a patra tranşă de 34.800 RON, pe care nu a mai predat-o inculpatului S.N.M. pentru a o returna inculpatului S.M.

Inculpatul S.N.M. a fost informat imediat de către casierul Agenţiei Lieşti, martorul N.D., despre faptul că A.P.V. a ridicat suma de la Agenţia din Râmnicu Sărat, însă în momentul în care inculpatul s-a deplasat la domiciliul lui A.P.V. pentru a lua suma de bani, acesta din urmă a refuzat, condiţionând restituirea sumei de bani de obligaţia de a-i asigura pentru SC K. SRL intrări fictive ale unor cantităţi de vin care să justifice, contabil şi fiscal, cantităţile de vin livrate fictiv către SC D. SRL, Târgovişte. Această condiţionare era justificată şi de faptul că între timp se declanşase şi o verificare a Gărzii Financiare, Vrancea la SC K. SRL.

În aceste condiţii, inculpatul S.N.M. i-a promis lui A.P.V. că îi va face rost de intrări fictive a unor cantităţi de vin către SC K. SRL.

Profitând de faptul că se afla în posesia unor facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii aparţinând SC A.N. SRL, Focşani, firmă care se afla în dizolvare judiciară şi care fusese administrată de numitul Z.F.M., aflat în acel moment în penitenciar în executarea unei pedepse, inculpatul S.N.M., ajutat de martorul P.V., au completat în fals 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii, prin care se atesta în mod nereal că SC A.N. SRL Focşani a vândut o cantitate de vin îmbuteliat la pet de 2 litri către SC K. SRL, cantităţi de vin identice cu cele consemnate în cele 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL, pentru SC D. SRL Târgovişte. De precizat şi faptul că inculpatul S.N.M. a luat de la A.P.V. carnetele de facturi fiscale, inclusiv exemplarele „2” şi „3” pentru cele 19 facturi fiscale emise pentru SC D. SRL, pentru a folosi în mod identic datele din cele 19 facturi fiscale în completarea celor 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii emise în numele SC A.N. SRL, Focşani.

Ulterior s-a constatat că cele 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii au fost completate de către martorul P.V., fără ca acesta să cunoască în acel moment că înscrisurile completate se refereau la operaţiuni comerciale nereale.

Inculpatul S.N.M. i-a predat apoi cele 38 înscrisuri false (19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii emise în numele SC A.N. SRL, Focşani) numitului A.P.V. pentru ca acesta să le înregistreze în evidenţele contabile a SC K. SRL.

Dându-şi seama de consecinţele unor asemenea, fapte A.P.V. nu a dat curs cererii inculpatului S.N.M., nu a mai întreprins nici un act de executare, a sesizat în cele din urmă organele de cercetare şi a pus la dispoziţia acestora toate documentele aflate în posesia sa.

Din probele aflate la dosarul cauzei a mai rezultat că din cele 19 facturi fiscale fictive emise de A.P.V., la solicitarea inculpatului S.N.M. în data de 31 martie 2010 în numele SC K. SRL au fost înregistrate în evidenţa contabilă a SC D. SRL doar 4 facturi fiscale, corespunzătoare celor 4 plăţi efectuate în 7, 9, 12 şi 13 aprilie 2010 deducându-se în mod ilicit TVA în valoare de 23.712 RON, compensat ulterior din obligaţiile fiscale ale societăţii.

În cursul cercetărilor prejudiciul cauzat bugetului de stat, în sumă de 23.712 RON, a fost acoperit de SC D. SRL, Târgovişte prin ordinul de plată din 31 august 2010.

Modul de operare pus în executare de către inculpaţi (livrări fictive a unor cantităţi de vin către SC D. SRL, urmată de înregistrarea operaţiuni nereale în evidenţa SC D. SRL, urmată de plăţi fictive către SC K. SRL, urmată de ridicarea sumelor din bancă cu motivaţia ireală „achiziţia de materiale refolosibile”, urmată de returnarea către inculpatul S.M. a sumelor ridicate de la bancă, urmată de deducerea ilegală a TVA-ului şi compunerea acestuia cu obligaţiile fiscale ale societăţii comerciale, cu posibilitatea repetării acţiunilor ilicite) a urmărit pe o parte obţinerea unor venituri ilicite prin deducerea şi compensarea ilegală a TVA-ului iar pe de altă parte disimularea originii ilicite a veniturilor obţinute în modul prezentat mai sus.

Atât modul de operare, cât şi scopul urmărit de către participanţii la activitatea ilicită descrisă mai sus a rezultat cu claritate din discuţia telefonică, dintre inculpatul S.N.M. şi A.P.V., purtată în data de 3 iunie 2010, în jurul orelor 14:00, discuţie care a fost înregistrată şi redată în procesul-verbal din 16 iulie 2010, cât şi din celelalte convorbiri înregistrate.

Situaţia de fapt reţinută mai sus şi vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă:

- denunţul şi declaraţiile numitului A.P.V. din care rezultă împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul S.N.M., împrejurările în care l-a întâlnit pe inculpatul S.M. şi au pus la punct înţelegerea infracţională, împrejurările în care la propunerea inculpatului S.N.M. şi cu ajutorul acestuia, inclusiv suma de aproximativ 1.700 RON, a înfiinţat SC K. SRL şi a deschis contul bancar la Banca R., Agenţia Lieşti, împrejurările în care la solicitarea inculpatului S.N.M. şi cu ajutorul numitului G.M. a întocmit cele 19 facturi fiscale fictive, împrejurările în care a ridicat cele patru tranşe de bani şi modul de utilizare a acestora, împrejurările în care i-a cerut şi a obţinut de la inculpatul S.N.M. documentele fictive pentru a dovedi provenienţa mărfii livrate, tot fictiv către SC D. SRL, cât şi împrejurările în care i-ar fi restituit aceluiaşi inculpat ultima tranşă de 34.800 RON, pe care şi-o însuşise.

Această declaraţie s-a coroborat cu:

- declaraţia inculpatului S.N.M. prin care aceasta confirmă împrejurările în care l-a cunoscut pe A.P.V. şi l-a ajutat pe acesta să înfiinţeze SC K. SRL şi să deschidă un cont bancar la Agenţia din Lieşti a Băncii R.; confirmă că îl cunoştea de mai mult timp pe inculpatul S.M., că s-a întâlnit prin noiembrie sau decembrie 2009, în prezenţa lui A.P.V., cu inculpatul S.M. şi că au discutat despre posibilitatea de a face intrări fictive de vin la societatea sa din Târgovişte; confirmă faptul că în martie sau începutul lui aprilie 2010 s-a deplasat cu A.P.V. la Târgovişte unde s-a întâlnit cu inculpatul S.M. şi G.M. şi toţi au discutat despre efectuarea unor intrări fictive de vin îmbuteliat la pet de 2 litri, moment când A.P.V. a completat facturile fiscale; confirmă faptul că ei urmăreau obţinerea ilicită a unor venituri; confirmă primirea celor patru tranşe de bani de la inculpatul S.M., susţinând că au fost restituite apoi inculpatului S.M., inclusiv suma de 20.000 RON ce i-ar fi aparţinut; confirmă faptul că a intrat în conflict cu A.P.V. întrucât acesta îşi însuşise cea de-a patra tranşă de bani; confirmă faptul că i-a pus la dispoziţie lui A.P.V. 19 facturi fiscale fictive şi 19 avize de însoţire a mărfii, pe care le-a emis în mod fictiv, în numele SC A.N. SRL, Focşani şi i-a cerut acestuia să înregistreze în evidenţa contabilă a SC K. SRL pentru a putea dovedi provenienţa mărfii livrate fictiv către SC D. SRL.

- declaraţiile inculpatului S.M., care deşi nu recunoaşte comiterea faptelor penale reţinute în rechizitoriu în sarcina sa, susţine că îl ajuta pe numitul B.S.C. în efectuarea unor afaceri comerciale, că este împuternicit de către acesta să efectueze operaţiunile bancare pentru SC D. SRL, că îl cunoaşte pe inculpatul S.N.M. din anul 2001, că în luna martie 2010 a primit de la S.N.M. şi A.P.V. o ofertă foarte bună la vin îmbuteliat, că s-a întâlnit cu cei doi la sediul SC D. SRL, din Târgovişte şi urmare a afacerii încheiate a primit 4 facturi fiscale pentru vin îmbuteliat la pet de 2 litri, că a acceptat ca plată să se facă în avans fără să primească marfa, întrucât preţul era unul foarte bun şi că după ce inculpatul S.N.M. i-a comunicat numărul de cont bancar a efectuat cele patru plăţi către SC K. SRL care totalizau 140.000 RON;

- procesul-verbal de confruntare întocmit în data de 10 decembrie 2010, cu prilejul confruntări dintre inculpatul S.N.M. şi inculpatul S.M., din care rezultă că inculpaţii şi-au menţinut declaraţiile aşa cum s-a reţinut mai sus, cu precizarea că inculpatul S.M. recunoaşte că în toamna anului 2009 s-a întâlnit într-un loc de pe raza judeţului Vrancea, cu inculpatul S.N.M., prilej cu care au discutat despre posibilitatea unor viitoare afaceri ilegale privind vânzarea unor cantităţi de vin.

- declaraţia martorului B.S.C. prin care acesta confirmă faptul că inculpatul S.M. îl ajuta din diferite activităţi ale firmei sale, că aceasta din urmă este împuternicit să efectueze toate operaţiunile bancare ale SC D. SRL, că a primit de la inculpatul S.M. 4 facturi fiscale care proveneau de la SC K. SRL, pe care le-a predat contabilului, G.M., că societatea lui nu a primit cantitatea de vin achiziţionată şi nici nu i s-a restituit suma achitată de 140.000 RON, însă nu a întreprins nimic pentru recuperarea sumei;

- declaraţiile numitului G.M. care arată că inculpatul S.M. şi B.S.C. sunt prieteni, că inculpatul S.M. îl ajuta pe B.S.C. în diferite activităţi ale SC D. SRL, că inculpatul efectua şi operaţiunile bancare ale societăţii menţionate, că în calitate de contabil la SC D. SRL a primit în martie 2010 de la B.S.C. un număr de 4 facturi fiscale privind aprovizionarea unor cantităţi de vin, la pet de 2 litri de la SC K. SRL, acte pe care le-a înregistrat în evidenţa contabilă, că plata pentru cele 4 facturi fiscale s-a făcut prin 4 ordine de plată care de asemeni au fost înregistrate în evidenţa contabilă şi că tot el a făcut şi operaţiunile în contabilitate de compensare a TVA-ului aferent celor 4 facturi emise de SC K. SRL. Aceasta mai precizează că nu a avut vreo contribuţie la emiterea celor 19 facturi fiscale ale SC K. SRL.

- declaraţia martorului N.D., casier la Agenţia Lieşti din cadrul Băncii R. din care reiese că aceasta îl cunoştea de mai mult timp pe inculpatul S.N.M., că acest inculpat s-a implicat în deschiderea unui cont bancar pentru SC K. SRL, administrată de A.P.V., că i-a comunicat inculpatului numărul său de telefon şi că potrivit înţelegerii, în zilele de 7, 9, 12 şi 13 aprilie 2010 a fost contactat telefonic de către inculpatul S.N.M. care s-a interesat despre intrarea sumelor de bani în contul SC K. SRL şi că el i-a comunicat inculpatului că sumele de bani au intrat în cont, şi că tot în data de 13 aprilie 2010 i-a comunicat inculpatului S.N.M. despre intrarea unei sume de bani, dar că acea sumă fusese retrasă de la Agenţia Râmnicu Sărat de către A.P.V.;

- declaraţia martorului P.V. din care rezultă că acesta a stat în gazdă la S.I., tatăl inculpatului S.N.M. şi că în aceste împrejurări, spre sfârşitul anului şcolar 2009-2010, la cererea inculpatului S.N.M. l-a ajutat pe acesta la completarea a 19 facturi şi 19 avize de însoţire a mărfii, că la rubrica furnizor a trecut SC A.N. SRL, iar la cumpărător a trecut SC K. SRL, că la completarea acestor acte s-au folosit două carnete de facturi fiscale aduse de inculpat, că actele respective se refereau la vânzarea unor cantităţi de vin la pet-uri de 2 litri şi că toate acele acte au fost luate de către inculpat;

- copii de pe un număr de 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL, în calitate de furnizor, pentru SC D. SRL, în calitate de cumpărător a diferite cantităţi de vin de masă, cu ambalaj la pet-uri de 2 litri, pentru toate fiind consemnat ca delegat A.P.V., care potrivit celor reţinute mai-sus a şi recunoscut că le-a emis în data de 31 martie 2010;

- copii de pe un număr de 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii în care s-a consemnat la furnizor SC A.N. SRL, iar la cumpărător SC K. SRL şi în care s-au folosit date identice cu cele trecute în cele 19 facturi fiscale emise de SC K. SRL, cu privire la denumirea produsului, cantitate, preţ şi valoare, toate aceste acte false fiind întocmite pentru a justifica în mod fictiv provenienţa vinului livrat către SC D. SRL;

- declaraţia martorului Z.F.M. din care rezultă că în 9 aprilie 2009, la propunerea inculpatului S.N.M. a devenit formal administratorul SC A.N. SRL, că în realitate societatea a fost administrată de alte persoane care deţineau şi actele societăţii şi că acesta nu a emis nici un act de livrare în numele SC A.N. SRL.

- copii de pe cele 4 ordine de plată, a câte 34.800 RON, către SC K. SRL efectuate în 7, 9, 12 şi 13 aprilie 2010 şi de pe cele 4 formulare de eliberare a câte 34.800 RON, prin delegat A.P.V., cu precizarea că în ultimele documente s-a consemnat ca motiv al retragerii sumelor din bacă, fie pentru „achiziţii materiale”, fie pentru „achiziţii materiale refolosibile de la persoane fizice”;

- procesul-verbal al Gărzii Financiare, secţia Vrancea, încheiat în data de 24 august 2010, la Târgovişte cu prilejul verificărilor efectuate la SC D. SRL coroborat cu procesul-verbal al aceluiaşi organ, încheiat în data de 26 august 2010 cu ocazia verificărilor întreprinse la SC K. SRL, inclusiv anexele, din care rezultă cu claritate că operaţiunile comerciale înregistrate în evidenţa contabilă sunt ireale, că în realitate, cantităţile de vin consemnate în facturile fiscale şi celelalte documente menţionate, nu au circulat între SC K. SRL şi SC D. SRL, ori între SC A.N. SRL (societate aflată în dizolvare judiciară) şi SC K. SRL, că în mod nelegal a fost dedusă de către SC D. SRL suma de 23.712 RON, reprezentând TVA şi că în acest mod bugetul de stat a fost păgubit cu suma menţionată;

- copie de pe ordinul de plată din 31 august 2010 prin care se face dovada că suma de 23.712 RON, reprezentând TVA ilegal facturat, a fost achitată de SC D. SRL;

- procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul S.N.M. şi A.P.V. din care rezultă caracterul nereal şi ilegal al operaţiunilor comerciale evidenţiate între SC K. SRL şi SC D. SRL, modul de operare folosit pentru obţinerea de venituri ilicite, pe care doreau să-l continue, neînţelegerile care au apărut între participanţi şi cauza acestor neînţelegeri, sumele de bani care au circulat în cele patru tranşe, modul în care inculpatul S.N.M. şi A.P.V. îşi propuneau să evite organul de control şi acoperirea urmelor faptelor ilicite săvârşite, cât şi starea conflictuală dintre cei doi generată de folosirea celei de-a patra tranşă de bani.

În drept, faptele săvârşite de către inculpatul S.N.M., constând în aceea că:

În data de 31 martie 2010, l-a determinat de A.P.V., administrator al SC K. SRL, să completeze în fals un număr de 19 facturi fiscale, privind livrări fictive de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri, către SC D. SRL, administrată de B.S.C., în valoare totală de 682.824 RON, cu TVA de 129.736 RON.

În datele de 7, 9 şi 12 aprilie 2010, inculpatul împreună cu A.P.V., iar în data de 13 aprilie 2010, A.P.V., singur, au ridicat în numerar din contul bancar al SC K. SRL, dar deşi, la Banca R., patru tranşe a câte 34.800 RON, în total 139.200 RON, cu motivaţia ireală „achiziţii de materiale refolosibile” ori „achiziţii de materiale refolosibile de la persoane fizice” şi apoi au returnat aceşti bani inculpatului S.M., sume ce rulau în baza operaţiunilor comerciale nereale, desfăşurate cu SC D. SRL, cu scopul obţinerii de venituri ilicite prin deducerea şi compensarea nelegală a TVA-ului aferent, disimulând în acest mod originea ilicită a acestor sume de bani inclusiv prin reluarea procedeului ori prin folosirea lor în alte afaceri comerciale;

- împreună cu martorul P.V. care a acţionat fără vinovăţie, a întocmit în fals 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii, în numele SC A.N. SRL, prin care se atestă în mod nereal că s-au vândut diferite cantităţi de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC K. SRL, cantităţi identice cu cele care au făcut şi obiectul celor 19 facturi fiscale emise în data de 31 martie 2010 în favoarea SC D. SRL;

- l-a determinat pe A.P.V. să evidenţieze operaţiuni comerciale nereale, prin înregistrarea celor 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii, în documentele contabile ale SC K. SRL, fără însă ca numitul A.P.V. să întreprindă vreun act de executare, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:

- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale);

- spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu completările şi modificările ulterioare, [fost art. 23 lit. a) din aceeaşi lege în vechea numerotare a articolelor];

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (38 acte materiale);

- instigare neurmată de executare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 29 C. pen., raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Faptele săvârşite de inculpatul S.M. constând în aceea că, în calitate de împuternicit la SC D. SRL pentru operaţiuni bancare, a efectuat în zilele de 7, 9, 12 şi 13 aprilie, plăţi pentru operaţiuni comerciale nereale, urmată de ridicarea din bancă pentru motive ireale a celor patru tranşe de bani care totalizează 139.200 RON, de către inculpatul S.N.M. şi A.P.V. şi restituirea aceloraşi sume de bani inculpatului S.M., şi toate acestea, cu scopul de a obţine venituri ilicite şi de a disimula originea veniturilor ilicite obţinute prin deducerea şi compensarea ilegală a TVA-ului aferent acestor sume, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, prevăzute de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu modificările şi completările ulterioare [fost art. 23 lit. a) din aceeaşi lege în vechea numerotare a articolelor].

S-a precizat că pentru complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că inculpaţii S.N.M. şi S.M. au înlesnit, alături de A.P.V. şi G.M. înregistrarea a 4 facturi fiscale în evidenţa contabilă a SC D. SRL, evidenţiindu-se în acest mod operaţiuni nereale, cu scopul de a deduce şi apoi compensarea în mod ilegal TVA-ul în sumă de 23.712 RON, păgubind bugetul de stat, s-a dispus prin rechizitoriu încetarea urmăririi penale, în baza art. 11 pct. 1 lit. c) şi art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., întrucât în timpul urmării penale prejudiciul în sumă de 23.712 RON, cauzat bugetului de stat a fost acoperit în întregime, împrejurare în care participanţii au beneficiat de cauza de nepedepsire, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005.

În apărarea sa inculpatul S.M. a susţinut, în mod constant că, deşi a intermediat afacerea cu vin dintre SC D. SRL şi SC K. SRL, întrucât îl cunoştea de mai mult timp pe inculpatul S.N.M., că deşi s-a întâlnit cu acesta în toamna anului 2009 şi că a fost prezent la sediul SC D. SRL în data de 31 martie 2010 când s-a întâlnit cu inculpatul S.N.M. şi A.P.V., că deşi s-au primit 4 facturi fiscale şi că a propus să fie achitate în avans chiar dacă nu se primise marfa, că deşi inculpatul S.N.M. i-a comunicat numărul de cont de bancar al SC K. SRL şi el a dus la bancă cele 4 ordine de plată, acesta susţine totuşi că nu s-a implicat în săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală şi de spălare de bani. Acesta susţinere a fost nesinceră, întrucât este infirmată în parte chiar de propriile declaraţii, dar şi de declaraţiile inculpatului S.N.M. şi A.P.V., menţionate mai sus, din care rezultă cu claritate că inculpaţii au pus în aplicare un mod de operare discutat chiar în toamna anului 2009. Aceste declaraţii s-au coroborat atât cu conţinutul procesului-verbal de confruntare întocmit cu ocazia a confruntării dintre cei doi inculpaţi, prilej cu care inculpatul S.N.M. şi-a menţinut declaraţiile cu privire la înţelegerea infracţională dintre cei doi inculpaţi, cât şi cu conţinutul proceselor-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice dintre inculpatul S.N.M. şi A.P.V., din care reiese cu claritate modul de operare pus la punct de către participanţii la activitatea infracţională, scopul urmărit de către aceştia, acela de a obţine venituri ilicite, cât şi momentul de stagnare a operaţiunilor ilegale determinat de nerestituirea la timp a ultimei tranşe de bani, însuşită de A.P.V.

Prin urmare implicarea inculpatului S.M. în săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani a fost una reală şi dovedită.

Cu toate acestea apărarea inculpatului S.M., în sensul că nu a participat la instigarea numitului A.P.V. în săvârşirea falsurilor în înscrisuri sub semnătură privată (19 facturi fiscale) în data de 31 martie 2010, şi că nu au fost probe care să dovedească vinovăţia acestuia în săvârşirea acestei infracţiuni, instanţa a apreciat-o ca fiind justă.

Într-adevăr, din nici o probă administrată în cauză nu a rezultat cu claritate că numitul A.P.V. ar fi fost determinat în vreun fel de către inculpatul S.M. să emită în fals cele 19 facturi fiscale în data de 31 martie 2010. Este adevărat că în data de 31 martie 2010, inculpaţii în prezenţa lui A.P.V. au discutat despre modul de operare în scopul obţinerii de venituri ilicite, însă nu a existat nici o dovadă că inculpatul S.M. l-ar fi determinat ori l-ar fi ajutat în vreun fel pe A.P.V. în emiterea celor 19 facturii fiscale.

Au fost dovezi suficiente, în sensul că numitul A.P.V., întrucât avea o slabă pregătire şcolară (6 clase) şi insuficientă pregătire în domeniul afacerilor comerciale a fost determinat în emiterea celor 19 facturi fiscale de către inculpatul S.N.M., persoană cunoscută şi partener de afaceri ilegale în care avea încredere şi a fost ajutat în completarea celor 19 facturi de către G.M., contabilul SC D. SRL.

Pentru aceste motive, instanţa a constatat că inculpatul S.M. nu a participat la falsificarea celor 19 facturi fiscale în data de 31 martie 2010, motiv pentru care a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. c) C. proc. pen. achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, inculpatul S.M. a susţinut că această infracţiune nu poate fi reţinută în cauză în sarcina sa deoarece:

- nu a existat nici o dovadă a returnării celor 4 tranşe de bani şi că declaraţiile inculpatului S.N.M. şi A.P.V. nu au reprezentat un mijloc de probă, în sensul dispoziţiilor art. 69 C. proc. pen.;

- nu a existat infracţiunea premisă, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală săvârşită de SC D. SRL Târgovişte, întrucât această societate nu a solicitat şi nu a beneficiat de rambursare de TVA, aşa încât nu s-a realizat păgubirea bugetului de stat;

- nu s-a dovedit latura obiectivă a infracţiunii de spălare de bani, sub aspectul realizării unei disimulări a veniturilor ilicite obţinute prin infracţiunea de evaziune fiscală;

- autorul infracţiunii de spălare de bani nu a fost autorul infracţiunii de evaziune fiscală.

Toate aceste susţineri au fost nefondate, întrucât nu se bazează pe probatoriul cauzei şi pe situaţia de fapt reţinută în cauză.

Astfel, contrar celor susţinute de inculpat, faptul returnării celor patru tranşe de bani către inculpatul S.M. a fost dovedit în mod clar prin declaraţiile inculpatului S.N.M., care s-au coroborat cu declaraţiile numitului A.P.V., cu cele 4 formulare de eliberare a câte 348.000 RON, în total 139.200 RON cu motivarea „achiziţii materiale” sau „achiziţii materiale refolosibile de la persoane fizice”, cu conţinutul procesului-verbal de confruntare dintre inculpatul S.N.M. şi inculpatul S.M. şi cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în data de 29 aprilie 2010 şi 3 iunie 2010 între inculpatul S.N.M. şi A.P.V., din care a rezultat foarte clar că operaţiunile ilegale au încetat în momentul în care inculpatul S.M. nu a primit la timp cea de-a patra tranşă de bani.

În ce priveşte infracţiunea premisă, respectiv cea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la care au participat în calitate de autori A.P.V. şi B.S.C. şi în calitate de complici, S.N.M., S.M. şi G.M., instanţa a constatat că în cauză s-a dovedit că în evidenţa contabilă a SC D. SRL au fost înregistrate un număr de 4 facturi fiscale, reprezentând operaţiuni comerciale nereale şi că, prin evidenţierea operaţiunilor ireale în contabilitate, participanţii au urmărit obţinerea de venituri ilicite prin diminuarea obligaţiilor fiscale către bugetul statului. Din procesul-verbal al Gărzii Financiare, secţia Vrancea, încheiat în data de 24 august 2010, la sediul SC D. SRL, rezultă în mod clar că pentru fiecare factură fiscală s-a colectat şi s-a dedus TVA-ul, care totalizează 23.712 RON.

Mai mult, prin înscrisul de la dosar s-a făcut dovada că SC D. SRL a achitat suma de 23.712 RON, cu titlu de TVA ilegal facturat, făcându-se referire la cele 4 facturi fiscale. Ori, această plată s-a justificat numai în condiţiile în care a fost dedus şi a fost compensat, în mod ilegal TVA-ul, ceea ce infirmă apărarea inculpatului S.M., în sensul că nu a beneficiat de rambursare TVA. Este suficient că, în speţă, s-a beneficiat de compensarea ilegală operată cu privire la TVA.

Prin urmare, infracţiunea premisă generatoare de venituri ilicite pentru participanţi, respectiv cea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cât şi venitul ilicit rezultat, au fost dovedite în cauză. Faptul că ulterior organul de urmărire penală a constatat, în favoarea participanţilor la infracţiunea de evaziune fiscală, cauza de nepedepsire prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 şi a dispus în consecinţă, încetarea urmăririi penale în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. i¹) C. proc. pen., nu a înlăturat realizarea situaţiei premisă cerută de lege pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu modificările ulterioare [fost art. 23 lit. a) din aceeaşi lege], întrucât condiţia premisă a infracţiunii de spălare de bani, respectiv, dovada că există un bun care provine din săvârşirea unei infracţiuni şi care urmează a face obiectul spălării de bani, este îndeplinită.

În speţă, bunul care provenea din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală este tocmai TVA-ul dedus în condiţii ilegale, respectiv suma de 23.712 RON.

Contrar susţinerilor în apărare, inculpaţii cunoşteau provenienţa ilicită a sumei de 23.712 RON, întrucât aceştia au pus în aplicare un plan de operare prezentat mai sus cu scopul de a obţine venituri ilicite şi tot aceştia au convenit şi cum să împartă aceste venituri ilicite.

Pentru a disimula originea ilicită a sumelor provenite din infracţiunea de evaziune fiscală, inculpaţii au urmărit un plan, un mod de operare stabilit în prealabil, prezentat mai sus în situaţia de fapt reţinută de instanţă.

Apărarea inculpatului S.M., în sensul că nu poate fi şi subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, nu poate fi reţinută, întrucât legiuitorul nu a interzis situaţia când aceeaşi persoană poate fi subiect activ a infracţiunii premisă şi a infracţiunii subsecvente de spălare de bani, ci a lăsat ca o asemenea situaţie să fie analizată în raport de situaţia de fapt reţinută. În speţă, reţinerea aceluiaşi inculpat ca subiect activ al celor două infracţiuni este justificată, atât de faptul că cele două infracţiuni au fost săvârşite cu participarea şi altor subiecţi, cât şi de faptul că, potrivit situaţiei de fapt reţinută, actele materiale ale unei infracţiuni nu au fost absorbite de conţinutul celeilalte infracţiuni, situaţie care să conducă, în mod greşit, la o dublă sancţionare pentru aceeaşi faptă.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii penale, motiv pentru care a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere gravitatea faptelor săvârşite, împrejurările în care inculpaţii au săvârşit faptele, după o prealabilă înţelegere, urmând un plan de acţiune, folosind acte falsificate, scopul urmărit, urmările produse, cât şi persoana fiecărui inculpat.

În ce priveşte inculpatul S.N.M. instanţa a avut în vedere că deşi a mai suferit o condamnare, nu este recidivist, este tânăr, iar pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine cooperantă, recunoscându-şi faptele în cea mai mare parte.

Cu privire la inculpatul S.M. instanţa a avut în vedere că acesta nu a fost cunoscut cu antecedente penale şi că în parte şi-a recunoscut participarea la săvârşirea faptelor.

În raport de aceste elemente de individualizare, instanţa a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpaţilor, pentru fiecare infracţiune săvârşită pedeapsa închisorii, în cuantum orientat spre limita minimă prevăzută de textele incriminatoare.

Întrucât inculpatul S.N.M. a fost condamnat anterior la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen., prin sentinţa penală nr. 191 din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pentru comiterea a patru infracţiuni, care au fost concurente cu infracţiunile din această cauză, instanţa a procedat la descontopirea pedepsei rezultante, în pedepsele componente, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen., de 5 ani închisoare, de 5 ani închisoare şi un an spor de închisoare.

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa a contopit pedepsele aplicate inculpatului S.N.M. în cauză şi pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, în pedeapsa cea mai grea din cele aplicate, la care a menţinut sporul aplicat prin sentinţa penală nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, împreună cu pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În conformitate cu dispoziţiile art. 71 C. pen., instanţa a aplicat inculpaţilor S.N.M. şi S.M., ca pedeapsă accesorie interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. c) C. pen.

În ce priveşte modalitatea de executare, instanţa a constatat că pedeapsa rezultantă stabilită pentru inculpatul S.N.M. nu poate fi executată decât în condiţii privative de libertate, iar în ce priveşte pe inculpatul S.M., instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi în condiţiile în care pedeapsa nu ar fi executată în penitenciar.

În consecinţă, instanţa a dispus, în baza art. 86¹ C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului S.M., pe durata unui termen de încercare stabilit în condiţiile art. 86² C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 86³ C. pen. a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul S.M. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă a inculpatului.

Instanţa a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.

În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus şi suspendarea executării pe durata termenului de încercare, a pedepsei accesorii aplicate inculpatului S.M.

S-a atras atenţia aceluiaşi inculpat asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei.

Urmare a celor dispuse cu privire la inculpatul S.N.M., instanţa a anulat mandatul de executare din 6 octombrie 2011 emis de Tribunalul Vrancea în baza sentinţei penale nr. 191/2010 a Tribunalului Vrancea, definitivă prin decizia penală nr. 3385 din 4 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Întrucât în timpul urmăririi penale, cu prilejul percheziţiei domiciliare, au fost ridicate o serie de bunuri care nu aparţin inculpatului S.N.M. şi care nu mai sunt necesare în soluţionarea cauzei, instanţa a dispus restituirea acelor bunuri către deţinătorul acestora, numitul S.I.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (3) C. proc. pen. instanţa a dispus anularea tuturor înscrisurilor falsificate, respectiv: 19 facturi fiscale şi 19 avize de însoţire a mărfii emise de inculpatul S.N.M., pe numele SC A.N. SRL şi 19 facturi fiscale emise pentru SC K. SRL.

Având în vedere că prin ordinul de plată din 31 august 2010, SC D. SRL a achitat suma de 23.712 RON, instanţa a constatat recuperat prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin D.G.F.P. Dâmboviţa.

Instanţa nu a putut primi cererea Parchetului cu privire la confiscarea sumei de 139.200 RON, întrucât nu s-a dovedit că această sumă de bani ar fi fost obţinută prin comiterea vreunei infracţiuni.

În cauză s-a dovedit, aşa cum s-a reţinut mai sus, că din infracţiunea premisă a infracţiunii de spălare de bani, respectiv infracţiunea de evaziune fiscală, inculpaţii au obţinut în mod ilicit doar suma de 23.712 RON, sumă care a şi făcut obiectul infracţiunii de spălare de bani. Pentru suma de 23.712 RON, nu s-a dispus confiscarea întrucât această sumă a fost restituită bugetului de stat, prejudiciul fiind acoperit în întregime.

În conformitate cu dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, instanţa a dispus ca, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să fie comunicată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului o copie de pe dispozitivul hotărârii.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în măsura în care le-au provocat.

Onorariul pentru apărătorul din oficiu al inculpatului S.N.M., în sumă totală de 600 RON a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul S.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a considerat sentinţa penală apelată ca fiind nelegală şi netemeinică.

A considerat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală sub aspectul achitării inculpatului S.M., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.

A considerat că există probe pentru dovedirea săvârşirii acestei infracţiuni de către inculpatul S.M.

De asemenea, a considerat că sentinţa penală apelată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor S.N.M. şi S.M. pentru săvârşirea faptelor reţinute.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost fondat în parte, iar apelul declarat de inculpatul S.M. a fost nefondat, pentru cele ce se vor arăta.

Analizând hotărârea apelată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, a susţinerilor apelanţilor, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut o corectă situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză şi a apreciat în mod corect vinovăţia inculpaţilor.

S-a reţinut, în fapt, că inculpatul S.N.M., aflându-se într-o piaţă din Municipiul Piatra-Neamţ, s-a întâlnit şi s-a cunoscut cu numitul A.P.V. din comuna S.B., judeţul Vrancea. Relaţiile dintre cei doi au devenit din ce în ce mai strânse, întrucât inculpatul S.N.M., care avea o autoutilitară a efectuat mai multe transporturi de struguri pentru A.P.V. şi fratele acestuia.

În toamna anului 2009, inculpatul S.N.M. şi A.P.V. s-au întâlnit cu inculpatul S.M. din municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, la intrare în comuna S.B. din judeţul Vrancea cu care au discutat despre posibilitatea de a găsi o societate comercială, SC K. SRL, care să-i facă intrări fictive cu diferite cantităţi de vin.

În final, inculpatul S.N.M. l-a convins pe A.P.V. să înfiinţeze o societate comercială în vederea obţinerii cu uşurinţă a unor câştiguri băneşti.

La data de 31 martie 2010, A.P.V., la solicitarea inculpatului S.N.M. şi cu ajutorul lui G.M. a emis în numele SC K. SRL un număr de 19 facturi fiscale, privind livrări fictive de vin îmbuteliat la pet-uri de 2 litri către SC D. SRL, în valoare totală de 682.824 RON, din care 129.736 RON TVA.

În continuare, din probele existente la dosar, a rezultat că în datele de 7, 9, 12 şi 13 aprilie 2010, inculpatul S.M. a făcut patru plăţi a câte 35.000 RON, în total suma de 140.000 RON în contul SC K. SRL, sume ce au fost ridicate de către A.P.V. chiar în ziua plăţii, acesta fiind însoţit de inculpatul S.N.M.

Tot din probele existente la dosar, (denunţul lui A.P.V., declaraţiile inculpaţilor S.N.M. şi S.M., procesele-verbale de confruntare, precum şi declaraţiile martorilor B.S.C., G.M., N.D. şi P.V.) a reieşit faptul că inculpaţii S.N.M. şi S.M. au săvârşit infracţiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu completările şi modificările anterioare.

Având în vedere faptul că inculpatul S.N.M. nu a fost la primul impact cu legea penală, care, deşi nu a fost recidivist, a mai suferit o condamnare, instanţa de apel a majorat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, prin majorarea cu un an a sporului de pedeapsă aplicat. În felul acesta, instanţa de apel a admis, în parte, motivul de netemeinicie a hotărârii instanţei de fond, invocat de apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

Având în vedere probele mai sus enumerate existente la dosarul cauzei, a fost respins şi apelul formulat de inculpatul S.M. privind achitarea sa, în baza art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., deoarece nu ar fi săvârşit infracţiunea de spălare de bani. Din probele existente la dosar a reieşit cu certitudine, că inculpatul S.M. împreună cu inculpatul S.N.M. au săvârşit infracţiunea de spălare de bani în sensul că au disimulat provenienţa banilor proveniţi din infracţiunea de evaziune fiscală, prin falsificarea unor documente au evidenţiat unele operaţiuni ireale în contabilitatea societăţii SC D. SRL, obţinând profituri din această activitate.

Faptul că ulterior, organul de urmărire penală a dispus încetarea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, nu a înlăturat această infracţiune premisă a infracţiunii de spălare de bani, respectiv faptul că un bun provine din săvârşirea unei infracţiuni. Din acest punct de vedere, infracţiunea de spălare de bani este dovedită.

În ceea ce priveşte, primul motiv de apel invocat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, respectiv, de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond privind achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. a inculpatului S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 C. pen. cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., acesta a fost respins, întrucât, nu există probe la dosar care să dovedească vinovăţia acestuia în săvârşirea acestei infracţiuni.

Deşi, la dosar există probe că inculpaţii S.N.M. şi S.M. au discutat despre modul de operare în scopul obţinerii de venituri ilicite, la data de 31 martie 2010, însă nu a existat probe juste, care coroborate între ele, să dovedească că numitul A.P.V. ar fi fost determinat de către inculpatul S.M. să întocmească în fals cele 19 facturi fiscale.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul S.M., criticând hotărârea ca netemeinică şi nelegală şi solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu s-a demonstrat săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani subiectul activ al acestei infracţiuni nu putea fi subiectul activ al infracţiunii de evaziune fiscală.

Inculpatul a mai criticat neanalizarea probatoriilor de către instanţa de fond şi încălcarea dreptului la un proces echitabil şi a solicitat aplicarea legii penale, arătând că limitele de pedeapsă din legea nouă sunt mai reduse.

A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Curtea, analizând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare invocat constată că recursul formulat este nefondat.

Critica formulată de inculpat privind neanalizarea unor probe, nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² sau altui caz de casare prevăzut de art. 385⁹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, Curtea constată că inculpatul S.M. nu a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală, ca atare argumentarea că nu putea fi condamnat pentru infracţiunea de spălare de bani, deoarece a fost subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, infracţiune din care proveneau sumele de bani despre care se susţine că făceau obiectul infracţiunii de spălare de bani, nu poate fi luată în considerare deoarece pleacă de la o premisă falsă, inexistentă în cauză şi anume că inculpatul este subiect activ al infracţiunii de spălare de bani, dar şi a celei din care provin banii despre care se pretinde că au fost spălaţi.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată că dispoziţiile art. 5 C. pen. nu sunt incidente. Aplicarea legii penale mai favorabile se face in concreto şi nu prin compararea abstractă a textelor de lege succesive. Se constată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare de bani, pedeapsă egală în cuantum cu minimul special prevăzut de legea veche. În urma modificării pedepsei pentru această infracţiune, intervenită prin Legea nr. 187/2012, a fost modificat doar maximul special prevăzut de lege, nu şi minimul, care a rămas de 3 ani. Ca atare, legea nouă nu este aplicabilă în această cauză, pentru că în raport de sancţiunea aplicabilă nu este mai favorabilă.

Nici din perspectiva modalităţii de executare a pedepsei, suspendarea sub supraveghere, legea nouă nu este mai favorabilă, deoarece obligaţiile ce pot fi impuse inculpatului sunt mai numeroase.

Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 235/A din 2 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 278/2014. Penal. Falsul în înscrisuri sub...		ICCJ. Decizia nr. 246/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 104/2014. Penal. Contestaţie la executare (art.461 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 105/2014. Penal