ICCJ. Decizia nr. 289/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs in casaţie

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 289/RC/2014

Dosar nr. 3284/1/2014

Şedinţa publică din 30 octombrie 2014

Asupra recursului în casaţie;

În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 424 din 06 decembrie 2010, Tribunalul Botoşani, între altele, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată, între alţii, de apărătorii inculpatului M.F. şi l-a condamnat pe inculpatul M.F. la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1)-(3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării aplicării, art. 41 alin. (2) C. pen.).

În temeiul art. 33 lit. a), 34 şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., făcându-se aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iulie 2009 la 23 iulie 2009 şi a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara.

Prin Decizia nr. 53 din 4 iulie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de inculpaţi, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa şi s-a trimis cauza spere rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că şedinţa de judecată nu a fost publică, făcandu-se în mod greşit aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 278/2001, având în vedere că inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de „trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 278/2001, prin judecarea în condiţiile lipsei de publicitate fiindu-le încălcat dreptul la un proces echitabil.

Prin Decizia nr. 716 din 13 martie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca tardiv recursul declarat de parchet împotriva acestei decizii.

Prin sentinţa nr. 219 din 23 octombrie 2013, Tribunalul Botoşani, între altele, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.F. şi l-a condamnat pe acesta la pedepsele de:

- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 80 C. pen. (şase acte materiale);

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de "proxenetism", prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a)) şi 76 alin. (1) lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (patru acte materiale);

- 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori" în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 80 C. pen. (patru acte materiale);

- 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de "constituire de grup infracţional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării aplicării art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., făcând aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II-a, b) C. pen.

A dedus din pedeapsa principală durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iulie 2009 la 23 iulie 2009.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în privinţa infracţiunii de „constituire ori aderare la un grup infracţional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în fapt, că, în perioada 2005-2007, inculpatul M.F. şi alţii au recrutat de pe raza judeţelor Botoşani şi Iaşi tinere, o parte dintre ele minore la data recrutării, cu o situaţie materială precară, cărora le-au fost propuse iniţial locuri de muncă bine plătite în Italia şi Olanda, respectiv chelneriţe, babysitter, menajere sau dame de compame, pentru minore rund obţinute declaraţii notariale din partea părinţilor, prin care aceştia îşi dădeau acordul ca tinerele să călătorească în afara ţării, taxele necesare pentru eliberarea paşapoartelor fiind achitate pentru mare parte din victime de către inculpaţi.

Victimele erau transportate în străinătate cu autovehicule aparţinând SC F.I.E. SRL Botoşani (în Olanda sau Irlanda), în general prin intermediul, unor firme autorizate de transport internaţional din judeţele Botoşani sau Suceava, contravaloarea biletelor fiind achitată de către membrii grupării, fiind, de obicei însoţite de unul dintre membrii grupării, pentru a se asigura că ajung la destinaţie, aşa cum rezultă din procese verbale de interogare a bazei de date intrări-ieşiri cetăţeni români, vol. IV, filele 561-616, baza de date fiind valabilă până la data de 01 ianuarie 2007.

Până la obţinerea paşapoartelor sau altor documente necesare deplasării în străinătate, tinerele erau cazate în apartamente din municipiul Botoşani, închiriate de către inculpaţi fără a li se solicita vreo sumă de bani. Scopul era îndatorarea ulterioară a victimelor în mod excesiv şi determinarea acestora să practice prostituţia, iar, în Olanda, tinerele erau cazate în apartamente mchiriate în oraşul Amsterdam, între alţii, şi de către M.F.

Sumele de bani încasate de victime variau între 100 şi 150 de euro pentru fiecare oră de servicii sexuale prestate, în funcţie de natura acestora şi erau împărţite în mod egal cu agenţia de escort, banii rămaşi fiind preluaţi în totalitate - cel puţin la începutul perioadei -, între alţii, şi de inculpatul M.F., sub pretextul achitării datoriilor legate de obţinerea paşapoartelor, transport, cazare, întreţinere şi uneori pentru achitarea unor datorii fictive către traficanţi, iar, după o perioadă de timp, în unele cazuri, inculpaţii acceptau ca tinerele să rămână cu aproximativ jumătate din suma rezultată după achitarea banilor cuveniţi agenţiilor de escort, reţinându-se că inculpatul M.F. îşi însuşea, de cele mai multe ori, toţi banii.

În timp ce activitatea de racolare a fost efectuată în general prin fraudă, activitatea de exploatare a îmbrăcat uneori formele violenţei, ameriinţării sau constrângerii, fie prin exercitarea de acte de violenţă întrucât nu câştigau atât cât doreau traficanţii, fie prin şantajarea acestora cu dezvăluirea în ţară, către rude şi cunoscuţi, a naturii activităţilor prestate în Olanda, fie prin reţinerea documentelor de identitate una dintre victime, fiind lovită de către M.F. întrucât a refuzat să se prostitueze.

Pe de altă parte, inculpatul M.F. nu a ezitat să oblige la practicarea prostituţiei şi pe tinerele care suferiseră recent intervenţii chirurgicale sau avorturi sau să întreţină raporturi sexuale neprotejate şi sex anal, întrucât sumele erau mai mari.

Banii încasaţi de tinere din practicarea prostituţiei erau preluaţi personal, între alţii, şi de inculpatul M.F., însă de multe ori au fost expediaţi către aceştia prin intermediul unor şoferi de autocar care efectuau curse pe ruta Olanda - România.

S-a mai reţinut că o parte din victimele exploatate în Olanda au reuşit să rugă din locaţiile în care erau cazate, în mod, ulterior,"ameninţate telefonic de inculpatul M.F., pentru a se reîntoarce în Olanda sau urmărite cu un autoturism de acesta. Astfel, în luna octombrie 2006, două victime au fugit şi s-au adresat ambasadei române, unde au dat declaraţii privind traficarea lor (vol. IV - filele 491 - 492), însă, ulterior, inculpatul M.F. a convins-o pe una din ele să retracteze declaraţia respectivă, lucru pe care victima l-a şi făcut în luna decembrie 2006.

În România, inculpatul M.F. şi alţii recrutau clienţi cu care tinerele - majoritatea minore - întreţineau relaţii sexuale atât în apartamentele clienţilor, cât şi în diferite hoteluri din judeţele Botoşani, victimele fiind transportate de inculpaţi cu autoturismele personale şi tot aceştia încasau banii rezultaţi din practicarea prostituţiei.

Din cercetările efectuate în cauză, a rezultat faptul că iniţial au existat două grupări care se îndeletniceau cu traficarea de tinere în vederea exploatării sexuale - prima fiind compusă din inculpatul M.F. şi concubina sa B.M.S., iar cea de-a doua fiind constituită din inculpaţii H.M.F., C.G.A. şi condamnatul C.P., în cursul anului 2005, acestea fuzionând şi începând să îşi desfăşoare împreună activitatea de trafic cu fiinţe umane, atât în ţară, cât şi în străinătate.

Structura acestui grup infracţional organizat, deşi nu a rezultat, în mod expres, din declaraţiile victimelor sau inculpaţilor, s-a evidenţiat atât prin modul de săvârşire a infracţiunilor, cât şi printr-o serie de împrejurări de fapt.

Astfel, inculpaţii şi condamnaţii, precum şi victimele acestora au locuit în Olanda în acelaşi imobil şi le-au înscris pe tinere la aceleaşi agenţii de escort. De asemenea, au fost evidenţiate şi transferuri monetare efectuate între inculpaţi şi condamnaţi, în situaţia în care în anumite perioade unii se aflau în Olanda, iar ceilalţi în România.

Un alt element de natură a evidenţia relaţiile dintre membrii grupării ii constituie incidentul petrecut în luna decembrie 2005 la barul „G." din municipiul Botoşani, când inculpatul M.F. l-a înjunghiat pe numitul F.C., datorită faptului că cel din urmă a încercat sate preia prin forţă nişte victime care practicau prostituţia în folosul inculpatului. In acele condiţii la locul faptei au sosit alte persoane care le-au solicitat victimelor ca atunci când vor fi audiate de către organele de poliţie, să dea depoziţii favorabile inculpatului M.F.

În ceea ce priveşte activităţile infracţionale de trafic de persoane şi de minori, s-a reţinut că inculpatul M.F. a recrutat tinere cu o situaţie materială precară, unele dintre ele provenind din familii dezorganizate de pe raza judeţului Botoşani (o parte fiind minore la acea dată), profitând de faptul că era taximetrist şi prin prisma acestei ocupaţii a intrat în contact cu foarte multe persoane, atât potenţiale victime cât şi persoane dornice de servicii sexuale, tinerele fiind cazate în apartamentul său închiriat în municipiul Botoşani şi exploatate sexual în România în locaţii de pe raza municipiilor Botoşani şi Suceava. Astfel, inculpatul M.F. căuta clienţi, transporta tinerele la diverse hoteluri şi încasa sumele de bani plătite de către clienţi.

În această perioadă, inculpatul M.F. a exploatat sexual în România mai multe tinere, dintre care cel puţin trei erau minore la acea dată, apoi tinerele au fost convinse să meargă în Olanda, promiţându-li-se locuri de muncă bine plătite ca baby-sitter, menajere, chelneriţe sau dame de companie. Inculpatul M.F. le facilita tinerelor obţinerea paşaportului, plătind taxele aferente, şi le achita contravaloarea transportului până în Olanda, uneori însoţindu-le până la destinaţie, unde erau aşteptate de către concubina sa, ulterior fiind înscrise de către la diverse agenţii de escort.

Inculpatul M.F. folosea metode coercitive împotriva tinerelor exploatate care nu acceptau să fie exploatate sexual, unele fiind bătute sau ameninţate, interzicându-le să iasă din apartament neînsoţite şi reţinându-le documentele de identitate, pentru a nu putea fugi. în perioadele în care inculpatul M.F. s-a aflat în Amsterdam, acesta colecta personal sumele de bani obţinute de tinere din practicarea prostituţiei, din care o parte erau expediate celorlalţi membri ai grupării.

Când inculpatul M.F. se afla în România, banii erau trimişi de către tinere prin intermediul W.U. sau prin curieri (destinatari figurând diverse persoane din anturajul său) precum şi prin intermediul unor şoferi de la firme de transport internaţional care efectuau curse pe ruta România - Olanda, fapt confirmat de declaraţia martorilor C.A. (fostă A.), I.I. (vol. ll- filele 379-392), B.A.O. (vol. l- filele 345-346) şi S.M.M. (vol. ll - filele 284-297) precum şi de foile de transfer monetar existente la vol. II- filele 104-105, respectiv filele 144-145 şi 324-326.

De asemenea, inculpatul M.F. a determinat două victime să retracteze declaraţiile referitoare la exploatarea lor sexuală, aspecte ce rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de inculpat cu victima V.A.R. la data de 30 septembrie 2007, interceptată în baza autorizaţiei emisă la 21 septembrie 2007 de Tribunalul Botoşani (vol. V, filele 143-144).

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, pentru a-şi retracta declaraţiile, victima a primit suma de aproximativ 1.000 euro de la inculpatul M.F., prin intermediul numitei B.M.S., aspecte ce au rezultat şi din declaraţiile martorilor A.M.O. (mătuşa victimei), P.B. (mama. victimei), A.O. (unchiul victimei) şi C.D. (concubinul mamei victimei) - vol. I- filele 329-330, 331-332, 333 şi 334-335.

S-a mai reţinut că inculpatul a intermediat căsătoriile de convenienţă la data de 22 septembrie 2006 ale victimelor P.D. şi B.A., cu numiţii B.P., respectiv N.M. în scopul de a facilita plecarea acestora în străinătate pentru practicarea prostituţiei, împrejurare este confirmată de declaraţia martorului B.P. - vol. I- fila 343.

În ceea ce priveşte activitatea infracţională a inculpaţilor privind săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. 17² lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 141 alin. (2), art. 42 C. pen., din situaţia de fapt a rezultat săvârşirea de către inculpaţi a unor acte materiale de trafic de persoane şi nu de proxenetism, întrucât victima cunoştea că urma să practice prostituţia, însă aceasta a fost traficată prin înşelăciune (deşi i se promiseseră câştiguri mari, inculpaţii i-au luat toţi banii, sub pretextul că trebuia să-şi plătească datoriile pe care le avea faţă de ei).

Situaţia de fapt a fost dovedită cu mijloace de probă: declaraţia olografa a victimei O.A.F. (vol. II - filele 679-682), procesele-verbale de interogare a bazelor de date evidenta intrări/ieşiri cetăţeni români (vol. IV- filele 597-598, filele 595-596), declaraţiile martorei I.I. din data de 16 aprilie 2007 (vol. II - filele 379-385), respectiv 02 octombrie 2008 (vol. II- filele 386-392), procesul-verbal din data de 16 aprilie 2007 de recunoaştere după planşa foto prin care martora I.I. o identifica pe O.A.F. în calitate de victima a traficului de persoane (vol. II- fila 438) şi planşa fotografica întocmita cu ocazia prezentării pentru recunoaştere (vol. II- filele 439-446), declaraţiile martorei I.A. din datele de 29 martie 2008 şi 30 decembrie 2008 (vol. II- filele 551-553; vol. II- filele 544-550), procesul-verbal din data de 29 martie 2007de recunoaştere după planşa foto prin care martora I.A. o identifica pe O.A.F. în calitate de victima a traficului de persoane (vol. II- fila 559) şi planşa fotografica întocmita cu ocazia prezentării pentru recunoaştere (vol. II- filele 562-587), declaraţiile martorei R.O.G. din datele de 05 aprilie 2008 (vol. II-filele 591-595), respectiv 09 ianuarie 2009 (vol. II- filele 596-597), procesul-verbal din data de 09 ianuarie 2009 de recunoaştere după planşa foto prin care martora R.O.G. o identifica pe O.A.F. în calitate de victima a traficului de persoane (vol. II- fila 602) şi planşa fotografica întocmita cu ocazia prezentării pentru recunoaştere (vol. II- filele 603-619), declaraţiile martorei T.P. din data de 27 septembrie 2007 (vol. II- filele 683-684), răspunsul P.N.F. din care rezultă că la data de 20 aprilie 2005, la adresa, din Amsterdam, poliţia olandeză a identificat-o în urma unei razii pe martora O.A.F., împreună cu următoarele persoane: J.J., T.P.M., H.M.F., H.G.A., C.P., I.I., R.L. şi M.C.I. (vol. IV- filele 476-483).

Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia, între alţii, a inculpatului M.F. pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În luna noiembrie 2006, victima O.A.M. a fost dusă în Olanda de către inculpatul M.F., locuind împreună cu martora V.A.R. şi cu B.S., concubina inculpatului, îu Amsterdam, unde a practicat prostituţia în folosul acestuia, în perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007, inculpatul fiind cel care lua toţi banii rezultaţi din activitatea de prostituţie şi îi trimitea în ţară, la mijlocul lunii ianuarie 2007, aceasta fugind din apărtâmentul în care stătea, fiind găzduită circa o săptămână de martora I.I., după care a revenit în România.

Victima O.A.M., care nu a fost audiată în cursul urmăririi penale, a fost audiată în faţa instanţei de judecată la data de 8 octombrie 2013 (fila 81 vol. II dosar rejudecare), declarând că nu este real faptul că în perioadele decembrie 2005-ianuarie 2006, iunie-iulie 2006, respectiv noiembrie 2006-ianuarie 2007, ar fi practicat servicii sexuale contra cost în folosul inculpaţilor, că a fost, într-adevăr, plecată în Olanda în anul 2006, însă nu a practicat prostituţia, ci a încercat să-şi găsească de lucru şi nu a reuşit, revenind în România după 3 săptămâni.

Instanţa a reţinut că declaraţia victimei, audiată în calitate de martoră, este nesinceră şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declaraţiile martorelor I.I., Z.D.E., M.N., B.E.T., S.M.M. (filele 379-392, 133-136, 140-142, 2-7, 93-100, 239-244, 284-297 up vol. II), care au identificat-o ca victimă a traficului de persoane şi cu procese-verbale de recunoaştere în acest sens (filele 394, 401-436, 150, 164-221, 10-87, 101-130,251, 254-282, 303, 317-375 up vol.II).

În cursul judecăţii, unele martore audiate au revenit asupra declaraţiilor date iniţial, însă aceste reveniri sunt neconvingătoare, în condiţiile în care susţinerile din declaraţiile date anterior de coroborează atât între ele, cât şi cu celelalte mijloace de probă (declaraţiile martorelor fiind concordante şi confirmate de restul probatoriului), iar posibilitatea influenţării cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale este exclusă, având în vedere că audierile au fost înregistrate audio-video.

Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia, între alţii, a inculpatului M.F. pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În privinţa victimei B.E.T. (21 ani la data traficării) instanţa a reţinut că, în luna martie 2006, cu ocazia depunerii unei cereri pentru eliberarea unui nou paşaport, cel deţinut anterior fiindu-i furat în Italia, victima B.E.T. a fost abordată, la ieşirea din sediul Serviciului Paşapoarte Botoşani, de inculpatul M.F., care a invitat-o în apartamentul său din municipiul Botoşani, unde a cunoscut alte persoane despre care a aflat ulterior că practicau prostituţia în municipiul Botoşani, în beneficiul inculpatului, în luna mai 2006, inculpatul propunându-i să plece împreună în Olanda, pentru a-i găsi un loc de muncă, fără a-i comunica adevăratul motiv al călătoriei în Olanda şi anume exploatarea sexuala în beneficiul său.

La data de 26 mai 2006 B.E.T. a ieşit din ţară, iar în Olanda a locuit împreuna cu inculpatul M.F. şi cu alte persoane, fiind înscrisă de acesta la câteva agenţii de escort, şi precizându-i-se faptul că trebuie să întreţină relaţii sexuale contra cost cu diferiţi clienţi. Victima nu a acceptat acest lucru, reproşăndu-i inculpatului îaptul ca nu respecta mţelegereă^din' România, moment în care a fost ameninţată, însă nu a cedat, astfel încât cei doi bărbaţi au început să o bată cu pumnii şi picioarele şi au izbit-o cu capul de perete, pentru a o convinge să se prostitueze, în prezenţa martorei V.L.

În aceste condiţii, victima B.E.T. a fost nevoită să accepte practicarea prostituţia în beneficiul inculpatului M.F., fiindu-i reţinut paşaportul şi cartea de identitate şi ieşind numai însoţită de fiecare dată când părăsea apartamentul.

Inculpatul M.F. le-a obligat pe victime să întreţină raporturi sexuale orale, normale şi anale, fără prezervativ, pentru ca acestea să fie mai bine plătite de către clienţi, în perioada în care a prestat servicii sexuale contra cost (iunie-iulie 2006), victima câştigând aproximativ 1.000 de euro, bani care i-au fost luaţi în totalitate, însă din cauză că nu ştia limba engleză, nu a fost înscrisă la multe agenţii şi nu a avut mulţi clienţi.

La sfârşitul lunii iulie 2006, B.E.T. a reuşit să fugă împreună cu numita V.L. în Roma, Italia, fiind şantajate telefonic de inculpatul M.F., care le-a cerut să nu declare la poliţie ceea ce s-a întâmplat în Olanda, cerându-le câte 2.000 de euro. În anul 2007, în Roma, Italia, M.F. a urmărit-o pe numita B.E.T. cu un autoturism de culoare roşie, cu număr de înmatriculare de Botoşani, a ameninţat-o şi a încercat să o prindă, nereuşind acest lucra.

Depoziţia victimei B.E.T., audiată în calitate de martoră în cursul urmăririi penale, a fost înregistrată prin mijloace audio-video (vol. I, fila 458) martora nu a putut fi audiată în cursul judecăţii, însă declaraţiile date de aceasta în cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probatorii adniinistrate în cauză.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţiile victimei (filele 239-244 vol. II), declaraţiile martorilor V.A.R. (filele 133-136 vol. II; filele 140-142, vol. II), S.M.M. (filele 284-297 vol. II), I.I. (filele 379-385 vol. II; filele 386-392 vol.II), V.L. (filele 621-633 vol. II), procesele verbale de recunoaştere după planşa foto (filele 245-253, 307, 636 vol .II), planşa fotografică în care recunoaşte pe M.F. şi C.P. şi B.M.S. (filele 255-281, vol. II), planşe fotografice (filele 164-221, 254-282, 317-375, 401-436, 643-671 vol. II), procese verbale de interogare a bazelor de date evidenţă mtrări/ieşiri cetăţeni români (filele 591-592, 600, 606-608, 614 vol. IV).

Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului M.F. pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul infracţiunii de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În privinţa victimei Z.D.E. instanţa a reţinut că aceasta a acceptat propunerea mculpatului de a lucra în străinătate astfel încât s-a mutat în apartamentul din Amsterdam, locuind împreuna cu alte persoane. Victima Z.D.E. a fost înscrisă la agenţii de escortă şi a practicat prostituţia în beneficiul inculpatului M.F. până la jumătatea lunii ianuarie 2007, când a revenit în România, perioadă în care, inculpatul a locuit în Olanda, împreună cu tinerele şi a ţinut evidenţa sumelor de bani câştigate din practicarea prostituţiei. În perioada noiembrie 2006 - ianuarie 2007, numita Z.D.E. a câştigat în urma practicării prostituţiei aproximativ 5.000 de euro, bani care au fost opriţi în totalitate de către inculpatul M.F.

Victima Z.D.E. a revenit în România în data de 16 ianuarie 2007 şi a fost supusă unei intervenţii' chirurgicale întrucât avea o afecţiune ginecologică, iar, după operaţie s-a întors în Olanda, unde a fost obligată de inculpat să se prostitueze, deşi acest lucru îi agrava starea de sănătate. La data de 08 februarie 2007 numita Z.D.E. a expediat din Olanda-Amsterdam numitului B.A.O. suma de 885 de euro, prin intermediul serviciilor B.R.D. G.S.G. - (vol. IV- filele 324-326) - destinatarul real al banilor fiind inculpatul M.F., conform declaraţiilor victimelor I.I., S.M.M. şi V.A.R.

La data de 16 februarie 2007, Z.D.E. a fugit de la inculpatul M.F., împreună cu M.N., mutându-se într-un alt apartament din Amsterdam, la data de 26 aprilie 2007, fiind audiate la poliţia din Amsterdam, unde au declarat că au fost recrutate de un anume „F." şi obligate să se prostitueze (vol. IV, fila 476-482).

Din cauza problemelor de sănătate, Z.D.E. nu a mai practicat prostituţia, iar în luna iunie 2007 a revenit în România, pentru a urma un tratament medical, iar, la data de 14 septembrie 2007, şi-a retractat declaraţiile date la organele de poliţie şi la procuror, motivând că cele relatate nu corespund adevărului, însă, din actele dosarului, a rezultat că retractarea s-a produs datorită faptului că a primit câteva sute de euro de la numitul M.I. - zis „T.", în acest sens - aspect confirmat de procesul verbal existent la vol. II, fila 689 şi de transcrierea convorbirii telefonice purtate la data de 30 septembrie 2007 de inculpatul M.F. cu numita V.A.R. (vol. V- filele 143-144).

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declaraţia olografa din data de 23 iunie 2007 (vol. II- filele 2-4), declaraţia pe formular tipizat (vol. II- filele 5-7), procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto (vol. II- filele 10-28), planşa fotografica întocmita cu ocazia prezentării pentru recunoaştere după fotografie (vol. II- filele 29-87), proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi planşa foto în care recunoaşte pe C.G.A. (vol. II - fila 21, 23, 30-32), proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi planşa foto în care recunoaşte pe M.F. (vol. II- fila 27, 54-56), procesul-verbal de interogare a bazelor de date evidența intrări/ieşiri cetăţeni români privind pe numita Z.D.E. (vol. IV- fila 613), declaraţiile martorei V.A.R. din data de 24 mai 2007 (vol. II- filele 133-136; filele 140-142), procesul-verbal din data de 24 mai 2007 de recunoaştere şi planşa foto prin care numita V.A.R. o identifică pe Z.D.E. în calitate de victima a traficului de persoane (vol. II- filele 148-163, 164-221), declaraţiile martorei M.N. din data de 04 iulie 2008 (vol. II- filele 93-98, 99-100, procesul-verbal din data de 04 iulie 2008 de recunoaştere şi planşa foto prin care numita M.N. o identifica pe Z.D.E. în calitate de victimă a traficului de persoane (vol. II- filele 101-107, 108-130), declaraţiile martorei S.M.M. din data de 30 septembrie 2008 (vol. II- filele 284-289, 290-297), procesul-verbal din data de 30 septembrie 2008 de recunoaştere şi planşa foto prin care S.M.M. o identifica pe Z.D.E., în calitate de victima a traficului de persoane (vol. II- fila 300, 317-375).

La data de 16 februarie 2010, aceasta a trimis la dosar (fila 242 Dosar nr. 33 05/40/2009) o declaraţie autentificată la Ambasada României la Nicosia, în care arată că îşi menţine în totalitate declaraţiile date la 22 iunie 2007, respectiv 2 iulie 2007 şi că infirmă retractarea acestor declaraţii, care a fost făcută întrucât se temea pentru integritatea sa şi a familiei sale.

Martora Z.D.E. nu a putut fi audiată în faţa instanţei în rejudecare, constatându-se imposibilitatea audierii acesteia în temeiul art. 327 alin. (3) C. proc. pen., însă declaraţiile date în cursul urmăririi penale sunt susţinute de celelalte probe administrate în cauză, arătate mai sus.

În privinţa victimei C.L.M. (18 ani la data traficării) instanţa a reţinut că aceasta l-a cunoscut pe M.F. la sfârşitul lunii ianuarie 2006, pe vremea când era minoră, care i-a făcut diverse propuneri, atât ei cât şi părinţilor acesteia, pentru a accepta să lucreze în străinătate, ca baby-sitter, însă, întrucât, mama sa a refuzat să-şi dea acordul notarial pentru plecarea în străinătate, inculpatul a hotărât să aştepte pana când va deveni majoră.

La data de 28 august 2006, numita C.L.M., majoră din data de 24 august 2006,a solicitat eliberarea paşaportului, cu banii primiţi de la inculpatul M.F., iar la data de 01 septembrie 2006, împreună cu alte persoane au plecat spre Suceava, cu un autoturism condus de inculpat, de unde acesta a îmbarcat-o într-un autoturism şi i-a achitat şoferului contravaloarea drumului dus-întors până în Olanda, apoi, în Germania, a fost îmbarcată într-un tren cu destinaţia Amsterdam, unde a fost aşteptată de B.M.S. şi de martora I.I., fiind înscrisă la mai multe agenţii de escort şi spunându-i-se că trebuie să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi găsiţi prin intermediul firmelor de escort, banii fiind colectaţi de I.I. care a notat toate sumele şi cheltuielile într-un carneţel şi a ţinut în permanenţă legătura cu inculpatul, aflat în România, pentru ai comunica profitul realizat în fiecare seară. Banii au fost expediaţi în ţară prin intermediul serviciilor W.U., către inculpat, pe numele unor persoane interpuse.

În fiecare zi de sâmbătă, victima suna acasă la părinţi, dar fără a le putea comunica unde se află şi cu ce se ocupă, deoarece era supravegheată, fiind nevoită să achite o datorie de 850 de euro, reprezentând contravaloarea transportului până în Olanda şi taxele pentru eliberarea paşaportului.

În perioada septembrie-octombrie 2006, m care a prestat servicii sexuale în Olanda în beneficiul inculpatului, C.L.M. a câştigat aproximativ 4.000 de euro, din care doar aproximativ 300 de euro i-au revenit acesteia, diferenţa fiind reţinuta de M.F.

În luna octombrie 2006, victimele C.L.M. şi V.A.R. au fugit din imobilul în care locuiau împreună cu I.I., au depus o plângere la Ambasada României din Haga privind perioada în care au fost traficate în Olanda, întorcându-se apoi în ţară.

La data de 06 octombrie 2006 victima s-a întors în tară, iar la interval de câteva zile a primit mesaje de ameninţare din partea inculpatului M.F., iar mama acesteia a fost sunată de către inculpat, care a ameninţat-o şi i-a spus să nu declare la poliţie cele întâmplate cu fiica sa în Olanda (vol. II- filele 677-678).

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloace de probă: declaraţiile victimei (filele 672-674 up vol. II), declaraţiile martorilor V.A.R. (filele 133-136,140-142, 147 vol. II up, fila 116 dosar primă instanţă şi fila 48 dosar rejudecare), Z.D.E. (filele 2-7 vol. II dup şi fila 242 dosar prima instanţă), S.M.M. (filele 284-297 vol. II dup), B.E.T. (filele 239-244 vol. II dup), I.I. (filele 379-392 vol. II dup), I.A. (filele 544-553 vol. II dup, fila 76-77 vol.II rejudecare), V.L. (621-633 vol. II dup), C.D. (filele 677-678 dup vol. II), procese-verbale de recunoaştere (filele 149, 164-221, 10-87, 304, 317-375, 252, 254-282, 396, 401-436, 555, 562-587, 634, 643-671 dup vol. II), procese-verbale de interogare a bazelor de date privind intrarea/ieşirea din ţară şi plângerea depusă de victimă la Ambasada României din Olanda (fila 674 dup vol. II).

În privinţa victimei V.L., s-a reţinut că l-a cunoscut pe inculpatul M.F., căruia i-a solicitat ajutorul în găsirea unui loc de muncă stabil şi serios în străinătate, acesta găzduind-o într-un apartament închiriat în municipiul Botoşani, unde a locuit până în data de 19 mai 2006 alături de alte persoane, perioadă în care inculpatul i-a asigurat cheltuielile legate de întreţinere. în momentul în care s-a mutat în apartamentul său, inculpatul cartea de identitate şi paşaportul.

La data de 19 mai 2006 inculpatul l.L. a plecat din municipiul Botoșani spre Olanda, biletele fiind achitate de inculpatul M.F., care i-a spus că în Amsterdam o va aştepta o fată, care o va caza şi se va ocupa de ea până va veni şi el în Olanda şi, totodată, i-a predat paşaportul, dar a păstrat cartea de identitate a acesteia, precizându-i că în niciun caz nu va practica prostituţia.

La Amsterdam, victimele au fost preluate cazate într-un apartament închiriat, unde au locuit timp de o săptămână, când a venit şi inculpatul M.F., împreună cu alte persoane, fiind preluate şi cazate într-un alt apartament mchiriat de către acesta, concomitent cu reţinerea paşaportului.

Acesta i-a pus în vedere că are datorii la el în valoare de 3.500 de euro, sumă acumulată în perioada în care a locuit în apartamentul său din Botoşani, precum şi suma achitată pentru biletul de transport până în Olanda, astfel încât, pentru a-şi achita datoriile, trebuie să practice prostituţia în beneficiul său, astfel încât a fost nevoită să accepte propunerea inculpatului fiind înscrisă la mai multe agenţii de escort şi începând să presteze relaţii sexuale contra cost, jumătate din sumă fiind predată agenţiei, iar restul inculpatului.

Numita V.L. a practicat prostituţia în beneficiul inculpatului aproximativ două luni, în perioada iunie-iulie 2006, timp în care a obţinut, ca urmare a serviciilor sexuale prestate, pe lângă suma plătită agenţiilor de escort, suma de 10.000 de euro, reţinută în totalitate de acesta.

La sosirea în Olanda, inculpatul a convins-o pe V.L. să întreţină relaţii sexuale cu el, spunându-i că vrea să se căsătorească cu ea după ce vor strânge suficienţi bani şi se vor întoarce în ţară. Aceasta a rămas însărcinată, iar inculpatul a constrâns-o să facă întrerupere de sarcină, iar după două zile a obligat-o să presteze relaţii sexuale contra cost în continuare.

Inculpatul le interzicea fetelor să părăsească apartamentul în care locuiau, acest lucru fiind posibil doar dacă erau însoţite şi nici nu le permiteau să telefoneze în România.

La sfârşitul lunii iulie 2006 victima a reuşit să fugă împreună cu B.E.T. în Italia, luând cu ele paşapoartele şi suma de 3.500 de euro, fiind ulterior ameninţate de către inculpatul M.F.

Depoziţia victimei V.L., audiată în calitate de martoră în cursul urmăririi penale, a fost înregistrată prin mijloace audio-video (vol. I, fila 458). Victima a fost audiată în calitate de martoră în cursul primei judecăţi, la data de 23 februarie 2013 (fila 283), când a revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, arătând că nu a „lucrat" în folosul inculpatului M.F. şi că nu le cunoaşte pe martorele S.M.M., B.E.T. sau C.L. în cursul rejudecării, martora nu a putut fi audiată, constatându-se imposibilitatea audierii acesteia, instanţa reţinând că declaraţiile date în instanţă nu reprezintă realitatea, întrucât nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a fost dovedită cu mijloace de probă: declaraţiile victimei V.L. din data de 17 aprilie 2009, în calitate de martor (vol. II- filele 621-628, 629-633), procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere şi planşa foto din data de 17 aprilie 2009 (vol. II- filele 634-642 şi 643-671), declaraţiile martorelor I.I., B.E.T. şi S.M.M., precum şi procesul-verbal de interogare a bazelor de date evidenta intrari/iesiri cetăţeni români, din care rezultă că la data de 19 mai 2006 numita S.M.M. iese din ţară împreună cu numita V.L. prin P.T.F. Petea, cu autoturismul (vol. IV- fila 614).

În privinţa acestor victime, instanţa a reţinut că recrutarea, transportarea şi cazarea lor, rn scopul exploatării sexuale, s-a făcut prin ameninţări, violenţe şi alte forme de constrângere, în unele cazuri, iar în cele mai multe cazuri prin înşelăciune, prin inducerea în eroare cu privire la activitatea pe care urmau să o desfăşoare în Olanda, inculpaţii însuşindu-şi toate sumele de bani rezultate din activitatea victimelor, astfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi nu de proxenetism.

În privinţa victimei M.N., instanţa a reţinut că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul M.F. şi, determinată de situaţia materială dificilă, i-a solicitat inculpatului, despre care ştia că avea fete în Olanda care practicau prostituţia, să o ajute să ajungă acolo şi să îi ofere o cazare, iar acesta a fost de acord, cu condiţia să lucreze pentru el şi să împartă banii câştigaţi în mod egal, stabilindu-se ca plecarea să aibă loc în data de 04 ianuarie 2007.

Înainte de plecarea spre Olanda, inculpatul i-a reţinut cartea de identitate, certificatul de naştere, certificatul de căsătorie şi cartea de alegător, pentru a avea certitudinea că îşi va recupera cheltuielile, iar aceasta a plecat cu un microbuz, biletul de călătorie fiind achitat de inculpat, care a şi aşteptat-o în Amsterdam, unde a fost cazată într-un apartament, împreună cu el şi în care se mai şi alte persoane, şi a fost înscrisă la mai multe agenţii de escort, inculpatul primind banii câştigaţi - aproximativ 6.000 euro - direct de la victimă, în perioada cât a stat în Olanda sau prin serviciul W.U., după revenirea sa în ţară.

În luna februarie 2007, victima a fugit din apartamentul respectiv, iar la data de 26 aprilie 2007, numitele M.N. şi Z.D.E. au fost audiate la poliţia din Amsterdam, unde au declarat că au fost recrutate de un anume „F." şi obligate să se prostitueze (vol. IV, fila 476-482).

Depoziţia victimei M.N., audiată în calitate de martoră, a fost înregistrată prin mijloace audio-video (vol. I, fila 458), iar, în cursul judecăţii, martora a fost audiată în Dosarul nr. 3305/40/2009 (fila 682), retractând declaraţiile date în cursul urmăririi penale, astfel încât instanţa a apreciat că această declaraţie nu este sinceră, necoroborându-se cu celelalte probatorii administrate în cauză, dm care rezulta traticarea sa de "către inculpatul M.F., aşa cum s-a arătat mai sus.

În cursul prezentei judecăţi s-a constatat imposibilitatea audierii acestei martore, făcându-se aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Situaţia de fapt a fost dovedită cu mijloace de probă: declaraţiile victimei M.N. din data de 4 iulie 2008 (vol. II- filele 93-98 şi 99-100), procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto (vol. II- filele 101-107), planşele fotografice (vol. II- filele 108-130), declaraţiile martorei Z.D.E. din data de 23 iunie 2007 (vol. II- filele 2-4, 5-7).

Actele materiale săvârşite de inculpatul M.F. în privinţa acestei victime întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „proxenetism", prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., având în vedere că aceasta nu a fost traficată în vreunul din modurile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cunoscând natura activităţii pe care urma să o practice, sens în care a fost schimbată încadrarea juridică.

În privinţa victimelor N.A. (fosta B.) şi B.D. (fostă P.) s-a reţinut că acestea au practicat prostituţia în folosul inculpatului M.F. în municipiul Botoşani, în intervalul iulie-august 2006. Inculpatul recruta clienţii, le transporta pe tinere la diferite hoteluri de pe raza municipiului Botoşani şi încasa banii obţinuţi în urma exploatării sexuale a acestora.

Această situaţie de fapt a fost dovedită cu mijloace de probă: declaraţiile martorilor C.L.M., B.P., I.I., V.A.R., S.M.M. (filele 672-674, 379-392, 133-136, 140-142, 284-297 dup vol. II şi fila 343 dup vol. I), procese-verbale de recunoaştere (filele 161, 164-221, 313, 317-375) şi adresa S.P.C.L.E.P. Botoşani însoţită de extras din registrul de căsătorii (filele 517-518 vol. II).

Victima N.A. (fostă B.) a fost audiată în cursul primei judecăţi (fila 289), precum şi în rejudecare (fila 251 vol. I), negând că ar fi practicat prostituţia în folosul inculpatului M.F. în România sau în străinătate, relevând însă că l-a cunoscut în anul 2006 şi că îl mai vizita la locuinţa sa, fără a locui acolo, arătând, de asemenea, că nu ştie dacă victima B.D. a locuit cu el, declaraţiile sale urmând a fi înlăturate ca nesincere, având în vedere celelalte probe administrate în cauză.

Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului M.F. pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul infracţiunii de „proxenetism", prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., având în vedere că din probe nu a rezultat că acestea au fost traficate în vreunul din modurile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cunoscând natura activităţii pe care urma să o practice.

În pnvinţa victimei M.A.M., s-a reţinut că aceasta a fost recrutată de către inculpatul M.F. în cursul anului 2006 şi a practicat prostituţia în folosul acestuia în diferite locaţii din municipiul Botoşani.

Aceasta nu a putut fi audiată nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecăţii, însă traficarea sa de către inculpatul M.F. a fost dovedită cu declaraţiile martorei V.A.R. (vol. II- filele 133-136; 140-142, cu procesul verbal din data de 24 mai 2007 de recunoaştere după planşa foto prin care numita V.A.R. o identifica pe M.A.M. în calitate de victima a traficului de persoane (vol. II- fila 158) şi cu planşa fotografică întocmită cu ocazia prezentării pentru recunoaştere (vol. II-filele 164-221).

În baza acestor probe, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului M.F. pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul infracţiunii de „proxenetism", prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., având în vedere că din probatoriul arătat mai sus nu rezultă că victima a fost traficată în vreunul din modurile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Activitatea infracţională a inculpatului în ce priveşte săvârşirea infracţiunii de „trafic de minori" în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen., s-a reţinut că la începutul lunii iulie 2006 numita V.A.R., l-a cunoscut prin intermediul inculpatului H.M.F., pe inculpatul M.F., care a exploatat-o sexual în perioada iulie - august 2006 în diferite hoteluri de pe raza judeţelor Suceava şi Botoşani, fiind forţată de acesta să întreţină relaţii sexuale neprotejate cu diferiţi clienţi, cu riscul de a se îmbolnăvi sau de a rămâne însărcinată, banii fiind opriţi în totalitate de acesta.

La sfârşitul lunii iulie 2006, inculpatul M.F. s-a deplasat la Amsterdam pentru a organiza o filieră pe linia traficului de persoane, fapt pentru care a închiriat un apartament, a recrutat şi transportat tinere din judeţul Botoşani în scopul exploatării sexuale, iar, în luna august 2006 când s-a întors în România, i-a spus să îl însoţească în Olanda, însă, întrucât era minoră, a convins-o pe mama acesteia să semneze o declaraţie notarială care îl împuternicea pe numitul U.M., conducător auto la firma SC F.I.E. SRL din municipiul Botoşani, să o însoţească pentru a putea ieşi legal din ţară.

La indicaţiile inculpatului M.F., mama victimei minore a declarat că aceasta va merge în Italia în localitatea Vila Alba - Roma, la unchiul ei, A.C.C., deşi acesta nu era plecat din ţară, banii pentru taxele aferente obţinerii paşaportului şi biletul de autocar până în Olanda, în fiind plătiţi de inculpat.

La data de 19 noiembrie a ieșit din ţara cu un microbuz al firmei de transport SC F.I.E. SRL condus de U.M. cu destinaţia Amsterdam-Olanda, unde a fost aşteptată de către concubina inculpatului, fiind cazată într-un apartament, înscrisă la o agenţie de escort şi exploatată sexual în beneficiul inculpatului, în perioada cât a fost exploatată, câştigând aproximativ 5.000 de euro, bani reţinuţi în totalitate de către inculpatul M.F.

In apartamentul din Amsterdam au locuit şi au fost exploatate sexual în aceasta perioadă şi în aceleaşi condiţii numitele I.I., S.M.M. şi C.L.M.., învinuita B.M.S. fiind cea care ţinea evidenţa sumelor de bani câştigate de fete şi îi raporta periodic prin telefon această situaţie inculpatului, banii fiind trimişi în ţară prin intermediul W.U. destinatari fiind inculpatul M.F. şi prieteni ai acestuia, expeditori fiind învinuita B.M.S. şi numitele I.I. şi S.M.M.

La începutul lunii octombrie 2006, V.A.R. a fugit din apartamentul din Amsterdam şi a depus o declaraţie la Ambasada României în Olanda, după care s-a întors în ţară, aici fiind convinsă de inculpat şi concubina acestuia să-şi retragă declaraţia.

La data de 20 octombrie 2006 victima minoră a plecat, a doua oară, în Amsterdam, şi a locuit tot în acelaşi apartament, fiind reînscrisă la agenţiile de în luna noiembrie 2006, inculpatul M.F. a venit în Olanda însoţit de numita O.A.M. La sfârşitul lunii în apartamentul din Amsterdam a fost adusă de către inculpatul M.F. şi numita Z.D.E. Victima minoră V.A.R. a fost exploatata sexual în beneficiul inculpatului M.F. în perioada octombrie 2006-ianuarie 2007, câştigând aproximativ 10.000 de euro, bani care au fost opriţi in totalitate de către inculpatul M.F.

În luna ianuarie 2007, în apartamentul din Amsterdam au sosit numitele M.N. din sat Ciomîrtan, judeţul Suceava şi inculpata C.G.A., M.N. a fost exploatata sexual in beneficiul inculpatului M.F.„

În luna ianuarie 2007, V.A.R. a fugit şi s-a mtors in ţară, inculpatul determinându-le pe victimele V.A.R. şi Z.D.E. să retracteze declaraţiile referitoare la exploatarea lor sexuală, aspecte ce rezultă şi din convorbirea telefonică purtată de inculpat cu victima V.A.R. la data de 30 septembrie 2007, interceptată în baza autorizaţiei emisă la 21 septembrie 2007 de Tribunalul Botoşani (vol. V, filele 143-144).

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, pentru a-şi retracta declaraţiile, victima a primit suma de aproximativ 1.000 euro de la inculpatul M.F., prin intermediul numitei B.M.S., aspecte ce rezultă şi din declaraţiile martorilor A.M.P. (mătuşa victimei), T.T.B. (mama victimei), A.O. (unchiul victimei) şi C.D. (concubinul mamei victimei) - vol. I filele 329-330, 187 dosar primă instanţă, filele 331-332, 188 dosar primă instanţă, filele 333 şi 334-335.

În luna iunie 2007, numitele R.A. şi P.A.M. s-au întâlnit întâmplător cu numita V.A.R., care le-a povestit cum în anul 2007 a fost recrutată şi exploatată sexual în oraşul Amsterdam de către numitul „F." şi de către prietena acestuia „M."

În cursul judecăţii, victima s-a prezentat în instanţă şi a fost audiată în calitate de martoră (fila 116 dosar primă instanţă şi fila 48-50 vol. II dosar rejudecare) şi, deşi a arătat că îşi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale, martora a arătat că a fost exploatată sexual doar de inculpatul M.F., declaraţii apreciate ca nesincere, instanţa având în vedere declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Situaţia de fapt a fost dovedită cu mijloace de probă: declaraţiile victimei (filele 132-136, filele 140-142, fila 147 vol. II, filele 116 şi urm vol. I primă instanţă şi filele 48 şi urm. vol. II rejudecare), declaraţiile martorilor P.B. (filele 236-237 vol. II, fila 188 prima instanţă), C.D. (filele 677-678 vol. II), C.L.M. (filele 672-674 vol. II), I.I. (filele 379-392 vol. II), Z.D.E. (filele 2-7 vol. II), M.N. (filele 93-100), S.M.M. (filele 284-297 vol. II), P.A. (filele 497 - 502), R.A. (filele 529-532 vol. I), A.B. (filele 298, 299 vol. II), procese-verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto (filele 10-28 vol. II, filele 101-107 vol. II, filele 148-221 vol. I, fila 309 vol. I, fila 393 vol. I, fila 506 vol. II, fila 534 vol. II, planşe fotografice întocmite cu ocazia prezentării pentru recunoaştere (filele 29 - 87 108-130, 191-193, 197-199, 218-220, 317-375, 401-436, 509-528, 535-542 vol. II), proces-verbal de interogare a bazelor de date privind pe victima, pe inculpatul M.F. şi pe numita B.M.S. (filele 611-612 vol. IV fila 600 vol. IV şi filele 601 - 602 vol. IV), raportul de informare al inspectorului de specialitate A.N.I.T.P., S.L. cu privire la numita V.A.R. din data de 25 octombrie 2007 (filele 484-490 vol. IV), dovada de reţinere a înscrisuri (fila 235 vol. II), procesul-verbal de verificare al telefonului numitei V.A.R. (filele 222-229 vol. II).

Deşi prin rechizitoriu s-a reţinut că inculpatul M.F. ar fi traflcat-o pe I.A., din probatoriu administrat în cauză nu a rezultat acest aspect, împrejurările că acesta i-a propus să practice raporturi sexuale contra cost, lucru pe care l-a refuzat şi că a locuit în apartament cu inculpatul, întreţinând relaţii intime cu el o perioadă, nefiind elemente din care să rezulte întrunirea laturii obiective a infracţiunii de trafic de minori.

În privinţa victimei S.M.M., s-a reţinut că în luna septembrie 2001, l-a întâlnit pe inculpatul Ș.M.F., i-a propus sa" locuiască în apartamentul închiriat de el şi i-a spus că nu trebuie să suporte nici un fel de cheltuială pe perioada cât va locui la el, iar, întrucât avea o situaţie materiala precară, a fost de acord şi s-a mutat în apartament împreună cu alte persoane. Inculpatul M.F.a a constrâns-o să întreţină relaţii sexuale contra cost cu diferiţi clienţi pe care acesta îi găsea, pentru a putea locui în continuare în apartament, fiind transportată în diferite hoteluri din municipiul Botoşani unde întreţinea relaţii sexuale contra cost, câştigând aproximativ 27.000 de euro, bani care au fost luaţi în totalitate de către inculpat. în această perioada şi în aceleaşi condiţii au practicat prostituţia în beneficiul inculpatului M.F. şi numitele I.A. şi C.L.M.

În luna decembrie 2005, la barul „G." din municipiul Botoşani, S.M.M. şi I.A. au fost abordate de către numitul F.C. din Botoşani care a încercat sa le recruteze în vederea practicării prostituţiei în beneficiu personal. La faţa locului a ajuns inculpatul M.F., care l-a înjunghiat în abdomen pe numitul F.C., după care au sosit şi numiţii B.M.S., C.P., precum şi H.C.I., soţul de atunci al inculpatei C.A.G. C.P. le-a spus tinerelor să dea o declaraţie favorabilă pentru inculpatul M.F. în momentul în care vor fi chemate la poliţie pentru cercetări.

În luna aprilie 2006, inculpatul M.F. i-a propus victimei S.M.M., care între timp devenise majoră, precum şi martorelor V.L., B.T. şi C.L.M. să meargă în Olanda pentru a practica prostituţia, deoarece acolo se câştigă mai mulţi bani, la data de 19 mai 2006, aceasta plecând spre Amsterdam, biletele fiind plătite de C.P., iar ulterior inculpatul M.F. i-a restituit acestuia banii cheltuiţi pentru transportul fetelor în Olanda.

S.M.M. şi V.L. au fost aşteptate, preluate, cazate într-un apartament şi înscrise la o agenţie de escort, banii încasaţi fiind predaţi numitei I.I., care la rândul ei îi trimitea în ţară, prin intermediul W.U., lui C.P.

S.M.M. a fost exploatata sexual atât în ţară cât şi în Olanda în perioada septembrie 2005 - octombrie 2006 în beneficiul inculpaţilor M.F. şi alţii, perioadă în care a câştigat suma de aproximativ 35.000 de euro, această sumă revenind în totalitate inculpaţilor M.F. şi altora.

Depoziţia victimei S.M.M. a fost înregistrata prm mijloace audio-video (vol. I, fila 458). Aceasta nu a putut fi audiată în cursul judecăţii, însă declaraţiile date în cursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probatorii administrate în cauză.

Situaţia de fapt a fost dovedită cu mijloace de probă: declaraţiile victimei (filele 284-297 vol. II), declaraţiile martorilor S.A. (filele 376-378 vol. II), C.L.M. (filele 672-674 vol.II), I.I. (filele 379-392 vol. II), V.A. (filele 140-142 vol. II), I.A. (filele 544-553 vol. II, fila 76-77 vol. II rejudecare), Z.D.E. (filele 2-7 vol. II), M.N. (filele 93-100), B.E.T. (filele 239-244 vol. II ), T.P. (filele 683-684 vol. II), V.L. (filele 621-633 vol. II), O.A.F. (filele 679-682 vol. II) şi C.D. (filele 677-678 vol. II), procesele - verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa foto (filele 10-28, 101, 148, 248, 298-316, 318-320, 395, 556, 642 vol. II), planşe fotografice (filele 29-87, 108-130, 164-221, 254-282, 317-375, 401-436, 562-587, 643-671 vol. II), procese-verbale de interogare a bazelor de date evidenta intrări/ieşiri cetăţeni romani (filele 591-596, 600-605, 611-612 614 vol. IV).

Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului M.F. pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de „trafic de minori" în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), 42 C. pen.

În privinţa victimei T.M.M. (16 ani la data traficării) instanţa a reţinut că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul M.F. în toamna anului 2006, iar acesta deşi îi cunoştea vârsta, i-a propus să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi pentru bani, spunându-i că vor împărţi pe jumătate sumele câştigate, context în care victima a acceptat şi a practicat prostituţia în folosul inculpatului M.F. timp de aproximativ 4-5 luni, întâlnindu-se cu diverşi bărbaţi, la domiciliile acestora sau la hoteluri din Botoşani, aspect ce a rezultat din declaraţia dată de victimă în instanţă la data de 22 ianuarie 2013 (fila 247 vol. II rejudecare), când a fost audiată în calitate de martoră, din care rezultă şi faptul că a acceptat să desfăşoare aceste activităţi întrucât dacă nu accepta „începeau ameninţările" şi că la un moment dat a vrut să renunţe, însă inculpatul nu a fost de acord, adresându-i ameninţări destul de grave, care au speriat-o.

Traficarea victimei a fost dovedită şi cu declaraţiile martorei P.A. (filele 497-502 up vol. II) şi cu proces-verbal de recunoaştere (filele 504, 509-528 up vol. II).

Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului M.F., pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de „trafic de minori" în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

În privinţa victimei P.A. (17 ani la data traficării), s-a reţinut că, în luna octombrie 2006, aceasta l-a cunoscut pe inculpatul M. prin intermediul numitei T.M.M. Inculpatul le-a dus pe cele două fete, împreună cu încă o fată pe care nu o cunoşteau, în municipiul Suceava, unde au întreţinut raporturi sexuale contra cost în folosul inculpatului. Ulterior, a aflat de la T.M.M. că aceasta a practicat în continuare prostituţia în folosul inculpatului. în cursul anului 2007.

Audiată în faţa instanţei de judecată (filele 295-296 dosar rejudecare), martora a retractat cele declarate în cursul urmăririi penale, arătând că a fost obligată să semneze, deşi cele relatate nu reprezintă realitatea.

Această declaraţie a fost înlăturată ca nesinceră, necoroborându-se cu celelalte probatorii administrate în cauză. De altfel, declaraţia dată de victimă, în calitate de martoră, în cursul urmăririi penale a fost înregistrată audio – video (vol. I,fila 458), din vizionarea acestei înregistrări nerezultând exercitarea vreunei presiuni de orice natură asupra sa.

Pentru reţinerea acestei situaţii de fapt au fost avute în vedere mijloace de probă: declaraţiile victimei (filele 497-502 dup vol. II), declaraţiile martorelor V.A.R., Z.D.E. şi R.A. (filele 133-136, 140-142, 2-7, 529-532) şi procese-verbale de recunoaştere (filele 503-528, filele 157, 168-221, 10-87, 533, 535-542 dup vol. II).

Prin urmare, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului M.F. pentru actele materiale descrise mai sus, care fac parte din conţinutul laturii obiective a infracţiunii de „trafic de minori'' în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen.

Aşa fiind, instanţa a reţinut că faptele săvârşite de inculpatul M.F. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de „trafic de persoane" în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (şase acte materiale, victime O.A.F., O.A.M., B.E.T., Z.D.E., V.L., şi C.L.M.), "proxenetism", prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infiacţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (patru acte materiale, victime M.N., N.A., B.D. şi M.A.M.), „trafic de minori" în formă continuată, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. (patru acte materiale, victime V.A.R., S.M.M., T.M.M. şi P.A.) şi "constituire de grup infracţional organizat", prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin schimbarea încadrării juridice, în sensul înlăturării aplicării art. 41 alin. (2), 42 C. pen. Reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în cazul infiracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de vreme ce nu s-a dovedit repetarea activităţii infracţionale, ci doar constituirea unui singur grup infracţional, a fost apreciată ca greşită, faptul că activitatea acestui grup a avut caracter de continuitate constituind o caracteristică a acestei infracţiuni care nu este de natură să atragă reţinerea formei continuate de săvârşire.

La individualizarea judecătorească a pedepselor instanţa a avut în vedere dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, gradul concret de pericol social al infracţiunilor comise, concret în care s-a realizat racolarea sau recrutarea în vederea practicării prostituţiei, numărul şi calitatea victimelor, numărul participanţilor la activitatea infracţională, locul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, comportamentul inculpaţilor faţă de victime, în timpul şi ulterior comiterii faptelor.

De asemenea, tribunalul a reţinut şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului care, deşi a avut o poziţie procesuală nesinceră, nu posedă antecedente penale, motiv pentru care a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 80 C. pen., având în vedere concursul între atenuante şi agravante, cu consecinţa reducerii pedepselor ce se vor aplica sub limitele minime prevăzute de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, între alţii, a declarat apel inculpatul M.F., criticând sentinţa penală penti-u nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat că în cauză nu sunt mtrunite elementele constitutive al infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, întrucât nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor obiective de existenţă a acestei infracţiuni şi nici a celor subiective, şi nu sunt probe care să dovedească existenţa infracţiunii de trafic de persoane sau de minori, respectiv faptul că a desfăşurat activităţi concrete de recrutare a părţilor vătămate şi de constrângere a acestora pentru practicarea prostituţiei, iar, din probele administrate, respectiv declaraţiile părţilor vătămate nu a rezultat că acestea au ieşit împreună cu el din ţară.

S-a mai susţinut că procesele verbale de recunoaştere de pe planşele fotografice nu sunt probe atât timp cât victimele au afirmat în faţa primei instanţe că au dat declaraţii şi l-au recunoscut la indicaţiile poliţiştilor, declaraţiile victimelor fiind date ca urmare a constrângerilor exercitate de organul de cercetare penală şi că reaudierea victimelor în faţa instanţei în cele două cicluri procesuale a relevat faptul că acestea nu îşi menţin declaraţiile date în timpul urmăririi penale, toate prezentând faptul că au fost constrânse de organele de anchetă.

Faţă de cele prezentate a solicitat, în principal, achitarea sa pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar a solicitat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Prin Decizia nr. 224 din 25 aprilie 2014, Curtea de Apel Suceava, secţia penala şi pentru cauze cu minori, între altele, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.F., a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi în rejudecare, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

A fost redusă pedeapsa principală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969) şi art. 5 C. pen., de la 6 (şase) ani închisoare, la 4 (patru) am închisoare.

În baza art. 373, C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (şapte) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (1969), fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei de faţă.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, din amplul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti în cele două cicluri procesuale derulate în faţa primei instanţe s-a constatat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă şi că în cauză a fost dovedită vinovăţia, între alţii, a inculpatului M.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane, trafic'de minori, ambele în formă continuată şi proxenetism.

Instanţa de apel a apreciat că apărările formulate de inculpatul M.F. prin care se acreditează ideea unei relaţii de duşmănie cu victimele sau alte motive personale legate de atitudinea procesuală a victimelor nu au fost dovedite pe parcursul procesului penal, astfel încât au fost apreciate ca fiind nefondate şi făcute doar în scopul înlăturării sau diminuării răspunderii penale a acestora.

S-a constatat că victimele au fost audiate în cursul urmăririi penale cu respectarea dispoziţiilor procedurale neevidenţiindu-se elemente care să conducă la ideea de viciere a declaraţiilor acestora în faza de urmărire penală.

Mai mult de atât s-a constatat că declaraţiile prezentate de victime în cursul urmăririi penale se coroborează cu probele administrate în cauză, probe ce au fost prezentate în detaliu pentru fiecare victimă în parte.

Întrucât în privinţa victimelor majore s-a dovedit pe baza probelor administrate că recrutarea, transportarea şi cazarea lor în scopul exploatării sexuale s-a făcut prin ameninţări, violenţe sau alte forme de constrângere sau prin înşelăciune ca urmare a inducerii în eroare cu privire la activitatea pe care urmau să o desfăşoare în străinătate, Curtea a apreciat că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că în privinţa acestora sunt mtrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi nu de proxenetism.

Chiar dacă unele dintre victime au cunoscut iniţial activitatea pe care urmau să o desfăşoare, aşa cum susţin inculpaţii apelanţi, constrângerea ulterioară a acestora la practicarea prostituţiei în favoarea lor a fost apreciată că întruneşte de asemenea elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane.

Întrucât de la data pronunţării sentinţei penale şi până la data soluţionării apelurilor au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 286/2009 privind C. pen., instanţa de apel, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., analizând global dispoziţiile C. pen. din 1969 şi ale Codului penal intrat în vigoare prin Legea nr. 286/2009, precum şi dispoziţiile Legilor speciale nr. 678/2001 şi nr. 39/2003, înainte şi după modificarea acestora, a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpaţi sunt dispoziţiile Codului penal din 1969 precum şi ale legilor speciale cu caracter penal înainte de modificarea acestora prin intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009.

Astfel s-a constatat că pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 imputate inculpatului M.F. s-a reţinut forma continuată a acestora, întrucât acesta a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Văzând condiţiile de existenţă a unităţii infracţiunii continuate reglementate de dispoziţiile noului C. pen., instanţa de apel a apreciat că aplicarea legii penale noi ar impune existenţa în concurs a unui număr de infracţiuni de trafic de persoane şi trafic de minori egal cu cel al victimelor ceea e ar agrava substanţial situaţia juridică a inculpaţilor.

Mai mult de atât s-a constatat că dispoziţiile C. pen. nou constituie prin art. 39 un regim sancţionator mai aspru în caz de concurs de infracţiuni comparativ cu dispoziţiile C. pen. din 1969.

Apreciind că prima instanţă a stabilit o situaţie de fapt şi o încadrare juridică corectă a faptelor săvârşite de către inculpaţi, instanţa de apel a constatat că pentru pedeapsa aplicată inculpatului M.F. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de fond a omis a face aplicarea dispoziţiilor legale privind circumstanţele judiciare atenuante ca în cazul celorlalte infracţiuni pentru care a dispus condamnarea acestuia.

S-a constatat că la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, prima instanţă a reţinut, în mod corect, natura şi gravitatea ridicată a faptelor, împrejurările şi modalitatea de comitere a acestora, precum şi persoana inculpatului care a manifestat perseverenţă infracţională. S-a mai reţinut că, în mod corect, a fost reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. (1969) şi a redus pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de textul mcrirninator.

Instanţa de apel a constatat că circumstanţa judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. din 1969 reţinută în favoarea inculpatului nu se mai regăseşte printre circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 C. pen. ceea ce a constituit un argument suplimentar pentru stabilirea ca lege penală mai favorabilă a dispoziţiilor C. pen. din 1969 şi a dispoziţiilor legilor speciale înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 286/2009.

Întrucât instanţa de judecată ar ajunge la combinarea dispoziţiilor legilor penale succesive prin reţinerea unor instituţii de drept penal C. pen. din 1969 şi a unor instituţii de drept penal din Legea nr. 286/2009 aşa cum a solicitat, inculpatul în motivele de apel, instanţa de apel a apreciat că în cauză nu se pot aplica concomitent dispoziţiile C. pen. din 1969 cu privire la unitatea infracţiunii continuate şi a concursului de infracţiuni şi dispoziţiile codului penal nou referitoare la modalitatea de executare a pedepselor, respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

De asemenea, Curtea a apreciat ca libertatea de executare a pedepsei individualizate de prima instanţă este aptă de a atinge scopurile pedepselor aşa cum au fost prevăzute de art. 52 C. pen. (1969), respectiv de prevenţie şi de reeducare, motiv faţă de care s-a apreciat că nu se impune suspendarea executării acestora.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie, inculpatul M.F..

Invocându-se incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a susţinut că pedepsele aplicate pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de 4 ani închisoare, şi infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de 7 ani închisoare, sunt în alte limite decât cele prevăzute de legea în vigoare la data condamnării, deoarece ambele infracţiuni sunt prevăzute în N.C.P. la art. 210 şi art. 211, cu limite de pedeapsă considerabil mai mici decât în legea specială, limite de pedeapsă care trebuiau avute în vedere şi aplicate de instanţa de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P.

Totodată, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., s-a arătat că instanţa de apel a menţinut soluţia de condamnare pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori pe un temei de drept abrogat, deoarece art. 12 şi art. 13 din Legea nr 678/2001 au fost abrogate expres odată cu intrarea în vigoare a N.C.P. unde-si găsesc corespondent în cap. VII "Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile" din Titlul I "Infracţiuni contra persoanei", respectiv art 210 și art 211 C. pen., iar instanţa de apel nu s-a pronunţat nici pe recalificarea juridică a faptelor pentru care inculpatul este cercetat, mei pe schimbarea de încadrare juridică a acestora. S-a mai susţinut că anumite împrejurări agravante din legea specială nu mai sunt sancţionate de norma Zerală, în sensul că, potrivit noilor dispoziţii ale C. pen., săvârşirea faptei de două persoane împreună nu mai constituie circumstanţa agravanta.

Prin Încheierea nr. 175/RC pronunţată la data de 18 septembrie 2014 în Dosarul nr 3305/40/2009*, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul M.F. numai în ceea ce priveşte pedepsele aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), critici circumscrise temeiului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării.

Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat inculpatul M.F. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul îri care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Motivându-şi decizia, instanţa de control judiciar a apreciat, în esenţă, că, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii sunt mai reduse potrivit reglementării anterioare.

Astfel, Înalta Curte constată că inculpatul M.F. a fost condamnat pentru săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), pedepsită cu închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea drepturilor reţinându-se dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), rezultând, aşadar limite de pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare.

Totodată, inculpatul a fost condamnat de instanţa de apel si pentru săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunii prevăzută de art 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi reţmandu-se dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969), rezultând, aşadar in urma aplicam acestor prevederi, limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani închisoare.

În aceste condiţii, Înalta Curte observă că, pedepsele aplicate inculpatului M.F. pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de 4 ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare se încadrează în limitele prevăzute de dispoziţiile legale: de la 1 la 5 ani închisoare, respectiv de la 3 la 10 ani închisoare.

În ceea ce priveşte critica formulată de apărare în sensul că instanţa de apei ă făcut aplicarea art. 5 C. pen., cu consecinţă reducerii pedepsei pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în timp ce, pentru celelalte infracţiuni, deşi s-a solicitat recalificarea şi schimbarea încadrării juridice a faptelor, nu s-a pronunţat, Înalta Curte o apreciază ca neîntemeiată pentru faptul că pedeapsa stabilită pentru infracţiunea sus menţionată a fost redusă, însă aceasta întrucât instanţa de fond a omis a face aplicarea dispoziţiilor legale privind circumstanţele judiciare atenuante ca în cazul celorlalte infracţiuni (trafic de persoane, trafic de minori).

Referitor la critica privind modalitatea în care instanţa de apel a analizat şi aplicat legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte apreciază că aceasta nu se încadrează în cazul de casare invocat prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care vizează doar nelegalitatea pedepsei aplicate de instanţele inferioare. Astfel, deşi, în cauză, s-a solicitat să se constate că legea penală mai favorabilă o reprezintă noua reglementare, critica recurentului, vizând reanalizarea aplicării art. 5 C. pen., excede cazului de casare invocat, prin intermediul căruia se permite doar o verificare matematică a cuantumului pedepselor aplicate de instanţe cu pedepsele stabilite de textele legale, iar nu şi o verificare a modului în care a fost individualizată pedeapsa respectivă, sub acest aspect, alegerea legii mai favorabile intrând în puterea lucrului judecat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedepsele de 4 ani închisoare, respectiv 7 ani închisoare, aplicate pentru infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori respectă dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. b) C. pen. (1969), respectiv a art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, întrucât au fost coborâte sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuni (de 5 ani dar nu mai jos de 1 an, respectiv 10 ani dar nu mai jos de 3 ani), ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante, fiind astfel cuprinse în limitele legale.

În consecinţă, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din acelaşi cod, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul M.F. şi, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul M.F. împotriva Deciziei penale nr. 224 din 25 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare

Definitivă.

Pronunţată,fii şedinţă publica, azi 30 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 262/2014. SECŢIA PENALĂ. Falsul în...		ICCJ. Decizia nr. 301/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

ICCJ. Decizia nr. 289/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs in casaţie

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 289/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs in casaţie