ICCJ. Decizia nr. 262/2014. SECŢIA PENALĂ. Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Conflict de interese (art.301 NCP). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 262/A/2014
Dosar nr. 429/45/2012
Şedinţa publică din 17 septembrie 2014
Asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 104/F din 30 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus condamnarea inculpatei A.C.A, ocupaţia magistrat-judecător la Judecătoria Iaşi, domiciliată în municipiul Iaşi, judeţul Iaşi, la o pedeapsă de 2.000 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de „conflict de interese", prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.
De asemenea, a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 400 lei amendă penală pentru comiterea infracţiunii de „fals în declaraţii" prevăzută de art. 292 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. din 1969, art. 76 alin. (1) lite teza a II-a C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.
În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, art. 34 lit. c) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpata A.C.A. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2000 lei amendă penală.
În baza disp. art. 81, 82 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 1 an.
S-a dispus anularea parţială a menţiunilor false cuprinse în declaraţia de avere a inculpatei, din data de 10 martie 2008, la cap. III „Bunuri mobile, a căror valoare depăşeşte 1.000 euro fiecare, şi bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni", de la rubrica „Data înstrăinării" - a menţiunii „2006", de la rubrica „Persoana către care s-a înstrăinat" - a menţiunii „B.A.M. Bucureşti" şi de la rubrica „Forma înstrăinării" - a menţiunii „înţelegere" (filele 56-57, din vol. V al dosarului de urmărire penală).
A fost obligată inculpata la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat, onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu (av. N.L.), în sumă de 100 lei, urmând a se vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 864/P/2011 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. din 1969, şi de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen. din 1969, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. din 1969, constând în aceea că în anul 2007, în timp ce judeca Dosarul civil cu nr. 22219/245/2006 în calitate de judecător, inculpata a intrat în relaţii de afaceri cu Z.I.P., pârât în acea cauză, căruia i-a vândut drepturile succesorale asupra unui teren în suprafaţă de 50 ha., obţinând suma de 210.000 euro, după care a continuat să judece cauza, fără a se abţine, iar în declaraţia de avere dată în anul 2008 pentru anul 2007, deşi a menţionat tranzacţia, a ascuns numele partenerului de afacere, menţionând un alt nume ce nu avea vreo legătură cu contractul.
Iniţial, cauza a făcut obiectul Dosarului nr. 429/45/2012 al Curţii de Apel Iaşi, însă, prin sentinţa penală nr. l 112/08 august 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea judecării cauzei la Curtea de Apel Galaţi, dosarul fiind înregistrat sub acelaşi număr.
În ce priveşte desfăşurarea urmării penale cauza a fost instrumentată, iniţial, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, care, prin Ordonanţa cu nr. 67/P/2009 din 13 noiembrie 2009, a început urmărirea penală faţă de inculpata A.C.A., sub aspectul infracţiunilor prev. şi ped. de art. 254 C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 292 C. pen. din 1969 rap. la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic, art. 33 lit. a) C.pen din 1969., şi faţă de învinuitul Z.I.P., sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (filele 1-7 vol. II dosar urmărire penală).
Prin Ordonanţa cu nr. 67/P/2009 din 21 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei A.C.A. sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 254 C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, republicată, cu referire la art. 246 C. pen. din 1969, motivat de faptul nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, precum şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului Z.I.P. sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 255 C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pe motiv că fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii.
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea şi declinarea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, a cauzei privind pe inculpata A.C.A. sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 292 C. pen. din 1969, precum şi continuarea actelor premergătoare sub aspectul infracţiunii prev. şi ped. de art. 2531 C. pen. din 1969 (filele 145-160 vol. III dosar urmărire penală), unde cauza a fost înregistrată sub nr. 288/P/2011.
Prin Rezoluţia cu nr. 1299/C din 21 iulie 2011 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 209 alin. (4)1 C. proc. pen. din 1968, cauza a fost preluată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică
Actele şi măsurile procesual penale, administrate şi luate de parchetul desesizat, au fost menţinute prin Rezoluţia cu nr. 864/P/2011 din 28 septembrie 2011 (filele 3-4 vol. V dosar urmărire penală).
Prin Rezoluţia nr. 864/P/2011 din 25 noiembrie 2011 au fost extinse cercetările şi a fost începută urmărirea penală în privinţa inculpatei sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 2531 C. pen. din 1969 (filele 37-40 vol. V dosar urmărire penală), aspecte ce au fost aduse la cunoştinţa acesteia (fila 41 vol. V dosar urmărire penală).
Prin Ordonanţa cu nr. 864/P/2011 din 29 martie 2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatei A.C.A. pentru comiterea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 292 C. pen. din 1969 şi art. 2531 C. pen. din 1969 cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 (filele 97-100 vol. V dosar urmărire penală).
Plângerile inculpatei împotriva ordonanţei de extindere a cercetărilor şi de începere a urmăririi penale sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 253 C. pen. din 1969 şi ordonanţei prin care a fost pusă în mişcare acţiunea penală au fost respinse ca neîntemeiate (filele 44-45; 125-128 vol. V dosar urmărire penală).
Pe tot parcursul urmăririi penale inculpata a beneficiat de asistenţa juridică, acordată de avocatul ales (filele 5, 116,122 vol. V dosar urmărire penală).
Inculpatei i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 26 aprilie 2012 (filele 123, 132-133 vol. V dosar urmărire penală).
În cursul urmării penale a fost audiată inculpata (filele 6-11, 42-43, 132 vol. V dosar urmărire penală), au fost audiaţi martorii A.R.M. (filele 47-49, 106-107 vol. V dosar urmărire penală), Z.l.P. (filele 51-53 vol. V dosar urmărire penală), B.A.M. (fila 54 vol. V dosar urmărire penală), F.L. (filele 108-111 vol. V dosar urmărire penală), F.S. (filele 112-115 vol. V dosar urmărire penală), a fost ataşată declaraţia de avere dată de inculpată la data de 10 martie 2008 (filele 56-57 vol. V dosar urmărire penală), copia contractului de vânzare cumpărare autentificat din 26 iulie 2007 de B.N.P., „S.F." din municipiul Iaşi (filele 78-80 vol. V dosar urmărire penală), copia declaraţia inculpatei autentificată din 22 august 2007 a B.N.P., „S.F.", sub semnătura notarului public F.E.L. (filele 112-113 vol. III dosar urmărire penală), copia sentinţei civile nr. 3562 din 17 iulie 2006, pronunţată în Dosarul civil nr. 7551/2006 al Judecătoriei Slatina (filele 18-19 vol. V dosar urmărire penală), copia Dosarului nr. 22219/245/2006 al Judecătoriei Iaşi (filele 83-343 vol. IV dosar urmărire penală), înscrisuri şi relaţii de la Primăria comunei Slătioara, jud. Olt (filele 58-73 vol. V dosar urmărire penală), înscrisuri depuse de inculpată, înscrisuri în legătură cu cercetările efectuate de Inspecţia Judiciară şi A.N.I.
În faza de judecată a fost audiată inculpata (filele 195-196 dosar de fond), s-au depus acte în circumstanţiere (filele 172-194 dosar de fond), au fost audiaţi martorii A.R.M. (fila 72 dosar de fond), Z.l.P. (fila 73 dosar de fond), B.A.M. (fila 74 dosar de fond), F.S. (filele 96-97 dosar de fond), prin comisie rogatorie având în vedere starea de sănătate a acesteia (filele 81-84, 88-89, 94 dosar de fond), F.L. (filele 109-110 dosar de fond), A.l.C. (filele 147-148 dosar de fond), F.E.L. (fila 165 dosar de fond), V.Z. (fila 166 dosar de fond), a fost ataşată fişa de cazier (fila 22 dosar de fond).
Inculpata a avut apărarea asigurată de avocat ales (fila 42 dosar de fond).
Susţinerile inculpatei, din concluziile scrise, cum că sesizarea instanţei ar fi nelegală, rechizitoriul conţinând grave erori, confuzii şi aprecieri nepermise asupra unei cauze aflate pe rol, că urmărirea penală s-ar fi desfăşurat fără respectarea dispoziţiilor legale nu au fost primite de instanţa de fond.
S-a reţinut că, în cauză, urmărirea penală s-a făcut în baza Codului de procedură penală din 1968, rechizitoriul îndeplinind condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute în art. 262, art. 263 şi art. 264 din această lege.
Astfel, instanţa a fost investită prin rechizitoriu, ce a fost confirmat de procurorul ierarhic superior şi înaintat de acesta instanţei competente, respectiv Curţii de Apel Iaşi, conform art. 264 C. proc. pen. din 1968, cauza strămutându-se ulterior la Curtea de Apel Galaţi.
S-a apreciat că actul de sesizare a instanţei cuprinde toate elementele prevăzute în art. 263 C. proc. pen. din 1968 şi anume: datele referitoare la persoana inculpatei, faptele reţinute în sarcina acesteia, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea şi dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi numele persoanelor care trebuie citate de instanţă.
De asemenea, prin semnarea actului de sesizare de către procuror, s-a prezumat că acesta a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, că există probele necesare şi legal administrate care conduc la concluzia că faptele imputate există, au fost săvârşite de persoana cercetată, iar aceasta răspunde penal, conform art. 262 C. proc. pen. din 1968.
De asemenea, s-a constatat că au fost respectate normele procesual penale privind competenţa materială şi personală, au fost garantate exercitarea drepturilor procesuale ale inculpatei, nefiind incidente nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de lege.
Totodată, s-a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 13 5/2010 privind C. proc. pen., nefiind încălcate, în cursul urmării penale, dispoziţiile legale privind prezenţa inculpatei şi asistarea acesteia de către apărător.
În ceea ce priveşte susţinerea că s-ar fi făcut afirmaţii nepermise în legătură cu un dosar pe rol, respectiv Dosarul civil nr. 22219/245/2006 al Judecătoriei Iaşi, s-a apreciat că această cauză a prezentat importanţă doar din perspectiva identităţii părţilor şi a relaţiei judecătorului cu una dintre acestea (pârâtul) în timpul judecării pricinii, fără a se face aprecieri asupra probelor şi nici trase concluzii cu privire la fondul cauzei.
Astfel, s-a reţinut că inculpata A.C.A., în calitate de judecător la Judecătoria Iaşi, a fost desemnată aleatoriu să judece Dosarul civil cu nr. 22219/245/2006 al acestei instanţe.
Obiectul acestei cauze l-a constituit acţiunea reclamantei F.A.S. în contradictoriu cu pârâtul Z.I.P. de anulare a contractelor de vânzare de drepturi succesorale autentificate din 30 mai 2006 a B.N.P. „E." Bucureşti, pe motiv că vânzătoarea nu are discernământ.
În primul contract numita F.A.S., în calitate de vânzătoare, a vândut numitului Z.I.P. dreptul său succesoral cu privire la terenurile cu vegetaţie forestieră situate în localităţile Deleni şi Ţibăneşti, judeţul Iaşi, cumpărătorul, preluând drepturile succesorale ale vânzătoarei - contra preţului de 300.000 lei din care aplătitun avans de 150.000 lei, urmând să dezbată mai multe succesiuni şi apoi să solicite retrocedarea terenurilor cu vegetaţie forestieră, a căror întindere nu a fost precizată în contract, însă, conform evidenţelor cadastrale, vânzarea a avut ca obiect suprafaţa de 3.800 ha pădure (filele 90-91, 135 vol. IV dosar urmărire penală).
În al doilea contract F.A.S., în calitate de vânzătoare, a vândut lui Z.I.P., în calitate de cumpărător, dreptul său succesoral cu privire la imobilul situat în mun. Iaşi, jud. Iaşi, compus din teren şi construcţiile edificate pe aceasta, cumpărătorul preluând drepturile succesorale ale vânzătoarei, contra sumei de 100.000 lei, din care a plătit un avans de 10.000 lei, şi urma să dezbată succesiunile şi să obţină certificatele de moştenitor care apoi i-ar fi dat dreptul să ceară retrocedarea imobilului ce constituia obiect al contractului (filele 92-93 vol. IV dosar urmărire penală).
În ambele contracte s-a menţionat că imobilele în cauză au aparţinut bunicului soţului vânzătoarei, respectiv F.F., pe care l-a succedat socrul acesteia F.C.F. şi care, la rândul său, l-a moştenit pe soţul său F.I.
Ulterior încheierii celor două contracte, prin Dispoziţia din 10 octombrie 2006 a Primarului sectorului 4 Bucureşti, a fost instituită curatela în favoarea numitei F.A.S., stabilindu-se în calitate de curator numita P.V. Motivul instituirii amintitei măsuri de protecţie l-a constituit faptul că F.A.S. suferă de o boală psihică ce îi afectează discernământul, respectiv schizofrenie paranoidă iar boala a fost stabilită prin internarea bolnavei în Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia" din Bucureşti, în perioada 06.07-18 iulie 2005 (filele 94-95 vol. IV dosar urmărire penală).
Prin cererea completatoare din 14 noiembrie 2006, curatorul a solicitat, în subsidiar, constatarea nulităţii absolute a contractelor pentru cauză ilicită şi imorală (fila 96 vol. IV dosar urmărire penală).
Pe plan personal, în anul 2006, inculpata A.C.A. a formulat plângere la Judecătoria Slatina, judeţul Olt, pentru ca, în contradictoriu cu Comisia Judeţeană Olt şi Comisia Locală Slătioara, de aplicare a legii fondului funciar, să-i fie reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 50 ha teren agricol ce a aparţinut autorilor, B.A. şi B.A.M.
Prin sentinţa civilă cu nr. 3562 din 17 iulie 2006 a Judecătoriei Slatina, pronunţată în Dosarul civil nr. 7551/2006, definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, plângerea a fost admisă şi, anulându-se hotărârea Comisiei Judeţene Olt, ce respinsese cererea petentei, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol în suprafaţă de 50 ha, cu preluarea terenului din domeniul statului, în favoarea moştenitoarei A.C.A. (filele 131-132 vol. I dosar urmărire penală).
În perioada care a urmat, inculpata A.C.A. a solicitat Comisiei Locale Slătioara, judeţul Olt, reconstituirea proprietăţii pe vechiul amplasament, respectiv pe raza com. Slătioara, limitrofă mun. Slatina, de-a lungul drumului naţional Slatina - Craiova. Cererea a fost respinsă pe motiv că pe raza respectivei localităţi nu mai există teren ce să facă obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, propunându-i-se reconstituirea proprietăţii pe un alt amplasament, situat în nordul judeţului Olt, în comuna Dobroteasa, sau acordarea de despăgubiri. Propunerea nu a fost acceptată, în acest stadiu inculpata hotărând să vândă dreptul său succesoral.
Revenind la judecarea Dosarului nr. 22219/245/2006, la termenul din 27 martie 2007 instanţa, prin judecător A.C.A., a admis cererea reclamantei F.A.S. pentru efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice de către S.M.L. Iaşi, care, prin raportul din 02 mai 2007, a răspuns că reclamanta suferă de boli psihice din anul 1976 şi la data încheierii actelor notariale nu avea discernământul propriilor fapte (filele 176-177,180 vol. IV dosar urmărire penală).
La termenul din 12 iunie 2007 pârâtul Z.I.P., prin avocatul ales, F.L., a depus obiecţiuni la raportul de expertiză şi a solicitat o contraexpertiză medico-legală psihiatrică pe motiv că în concluziile raportului de expertiză nu s-a răspuns concret dacă reclamanta a avut sau nu discernământ la momentul încheierii celor două contracte.
Prin încheierea din 12 iunie 2007 judecătorul a respins cererea de efectuare a contraexpertizei admiţând ca S.M.L. Iaşi să răspundă doar la obiecţiuni. Răspunsul la obiecţiuni a fost dat prin adresa din 06 iulie 2007 a S.M.L. Iaşi, fiind menţinute concluziile din raportul de expertiză (202-203, 205-206, 208-209 vol. IV dosar urmărire penală).
Pârâtul Z.I.P. a insistat, prin apărătorii săi, ca instanţa să admită şi să dispună efectuarea unei contraexpertize medico-legale, însă, prin încheierea din 17 iulie 2007, instanţa de judecată, prin judecător A.C.A., a respins iarăşi cererea de efectuare a unei contraexpertize, admiţând doar ca I.M.L. laşi să răspundă la noi obiecţiuni. S-a stabilit ca noul termen de judecată să fie la data de 04 septembrie 2007 (filele 212-213 vol. IV dosar urmărire penală).
Hotărând să vândă dreptul succesoral asupra celor 50 de hectare, inculpata a început să facă demersurile necesare prin intermediul soţului său, martorul A.I.C., şi martora V.Z., în primăvara-vara anului 2007.
În acest sens martora V.Z., după mai multe demersuri a identificat o persoană interesată de tranzacţie, respectiv pe martorul A.R.M., agent imobiliar, lăsând numărul de telefon al acestuia soţului inculpatei. Aceasta a luat legătura telefonic cu martorul A.R.M. prezentându-i situaţia terenului şi solicitând preţul de circa 250.000 de euro. Martorul A.R.M. i-a comunicat inculpatei că nu este el cumpărătorul, ci o altă persoană, fără a o indica, stabilind să se întâlnească pentru verificarea actelor la data de 26 iulie 2007 la B.N.P., S.F.
Martorul A.R.M. i-a comunicat martorului Z.I.P. despre oferta respectivă şi data prezentării la notar. întrucât agentul imobiliar nu a fost disponibil, la notar s-a prezentat martorul Z.I.P. însoţit de soţia sa şi avocatul său, martorul F.L.
Inculpata s-a prezentat la notar împreună cu soţul său şi, observându-l pe martorul F.L., i-a comunicat că trebuie să se întâlnească cu o persoană în vederea tranzacţionării dreptului succesoral asupra celor 50 de hectare, acesta comunicându-i că martorul Z.I.P. este cumpărătorul, după care au intrat cu toţii în incinta notariatului pentru verificarea actelor şi negocierea preţului.
Discuţiile au durat o perioadă relativ lungă, circa două ore, părţile ajungând la un preţ de 210.000 de euro. In această perioadă martorii Z.I.P. şi F.L. au părăsit sediul notariatului pentru a aduce un model de contract în format electronic, pe un cârd de memorie, ce a fost listat la secretariatul notariatului. După încheierea contractului inculpata a primit o primă tranşă de 150.000 de euro de la martorul Z.I.P. iar la data de 22 august 2007 a primit de la acesta şi restul de 60.000 de euro, inculpata dând o declaraţie care atestă această împrejurare (filele 72, 73, 96-97, 147, 165, 166, 195-196 dosar de fond, filele 78-80 vol. V, 112-113 vol. III dosar urmărire penală).
Martorii Z.I.P. şi F.L. au cunoscut, la momentul încheierii contractului, că inculpata judeca o cauză în care primul era parte însă nu au adus la cunoştinţa acesteia acest aspect.
Din declaraţiile inculpatei rezultă că nu a realizat la momentul încheierii tranzacţiei că martorul Z.I.P. era parte într-un dosar pe care îl judeca, dându-şi seama de aceasta la primul termen de judecată după încheierea contractului, însă nu s-a abţinut considerând că nu se află în vreun caz de incompatibilitate (filele 195-196 dosar de fond).
Revenind la cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 22219/245/2006, la termenul din 04 septembrie 2007 instanţa, prin judecător A.C.A., a admis cererea pârâtului Z.I.P., prin avocaţii săi, pentru efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice asupra reclamantei F.A.S., fixând două obiective, iar părţile au fost invitate să depună propriile obiective în cadrul unei noi şedinţe de judecată, cu termen scurt, fixată la data de 11 septembrie 2007.
Prin adresa din 04 octombrie 2007 a I.M.L. Iaşi, a fost înaintat Judecătoriei laşi, în Dosarul civil nr. 22219/245/2006, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, din care s-a tras concluzia că persoana expertizată are capacitate de discernământ diminuată, iar punerea sub tutelă a acesteia, la data de 02 iulie 2007, s-a bazat pe expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Bucureşti (filele 218-235 vol. IV dosar urmărire penală).
Prin încheierea din 16 octombrie 2007 instanţa de judecată, reprezentată de inculpată, a respins cererea reclamantei F.A.S., prin avocatul ales, de avizare de către I.M.L. "Prof. dr. Mina Minovici" Bucureşti a celor două expertize cu concluzii opuse (filele 248-250 vol. IV dosar urmărire penală).
În final, prin sentinţa civilă cu nr. 12855 din 06 noiembrie 2007, inculpata A.C.A. a respins acţiunea formulată de reclamanta F.A.S. în contradictoriu cu pârâtul Z.I.P. (filele 79-83 vol. III dosar urmărire penală).
Ulterior, la data de 10 martie 2008, inculpata A.C.A. a completat declaraţia de avere aferentă anului 2007 iar la cap. III „Bunuri mobile, a căror valoare depăşeşte 1000 euro fiecare, şi bunuri imobile înstrăinate în ultimele 12 luni", deşi a menţionat suma de 210.000 de euro primită de la Z.I.P. în schimbul vânzării drepturilor succesorale pentru cele 50 de hectare, la rubrica „Data înstrăinării" a menţionat nereal anul „2006" în loc de anul „2007", la rubrica „Persoana către care s-a înstrăinat" a menţionat tot nereal „B.A.M. Bucureşti" în loc de numele real al cumpărătorului, „Z.I.P." iar la rubrica „Forma înstrăinării" a menţionat, de asemenea, nereal „înţelegere" în loc de contract de vânzare (filele 56-57 vol.V dosar urmărire penală).
Apărările inculpatei în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii ori că nu a comis faptele cu intenţie au fost înlăturate de instanţa de fond pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, în ceea ce priveşte fapta de fals în declaraţii, s-a reţinut că susţinerea inculpatei cum că din eroare a completat declaraţia de avere la capitolul III cu numele unchiului său B.A.M. întrucât de fapt acesta i-a cedat ei drepturile succesorale este nefondată, deoarece rubricile din declaraţia de avere de la capitolul III sunt clar definite, respectiv declararea bunurilor mobile, a căror valoare depăşeşte 1000 euro fiecare, şi a bunurilor imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, de către inculpată, şi nu a bunurilor dobândite de către aceasta.
Nici susţinerea că ar fi completat declaraţia de avere sub presiunea timpului nu a fost primită întrucât această declaraţie se putea da până la data de 15 iunie 2008, conform dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art. 3 alin. (1) din Legea nr. 115/1996 raportat la art. 41 alin. (2) şi art. 42 alin. (2) din Legea nr. 144/ 2007, şi rectificată în termen de 3 0 de zile, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 144/2007.
A fost apreciată ca nefondată şi susţinerea cum că nu s-a produs nici o consecinţă juridică prin menţiunile neadevărate din declaraţia de avere întrucât s-a reţinut că nu este necesar să se producă o asemenea consecinţă ci ca inculpata să doar să fi urmărit aceasta.
În speţă, s-a reţinut că aceste consecinţe juridice ale consemnărilor neadevărate din declaraţia inculpatei puteau conduce la imposibilitatea sau îngreunarea verificării provenienţei sumei de bani obţinute din vânzarea dreptului succesoral şi constatării conflictului de interese în care s-a aflat.
În cauză nu s-a reţinut aplicarea art. 30 alin. (1) din N.C.P., referitoare la eroarea de fapt, întrucât nu s-a dovedit existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări, de care depinde caracterul penal al faptei, şi pe care inculpata să nu o fi cunoscut-o.
Inculpata a ascuns cu bună ştiinţă numele persoanei către care a înstrăinat dreptul succesoral, forma înstrăinării şi data acesteia pentru a ascunde publicului relaţia de afacere cu o parte dintr-un dosar pe care l-a avut de soluţionat, cunoscând că declaraţiile nereale din cuprinsul declaraţiei de avere constituie infracţiunea de fals în declaraţii, comiţând această faptă cu intenţie directă.
Urmarea imediată a faptei a fost crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică pe care trebuie să o inspire o declaraţie făcută oficial, în special transparenţa pe care trebuie să o afişeze un magistrat în legătură cu provenienţa veniturilor sale.
Legătura de cauzalitate dintre acţiunea inculpatei de nedeclarare a realităţii şi urmarea imediată au rezultat din împrejurările în care s-au comis faptele.
În ceea ce priveşte fapta de conflict de interese, susţinerea că, deşi la primul termen de judecată după încheierea contractului a realizat că martorul Z.I.P. este parte într-un dosar pe care în judeca, însă nu s-a abţinut considerând că nu se află în vreun caz de incompatibilitate, nu a fost primită fără rezerve.
Astfel, deşi vechiul C. proc. civ. nu prevedea expres situaţia în care s-a aflat inculpata ca fiind o stare de incompatibilitate sau un caz în care se poate cere recuzarea şi pentru care judecătorul este obligat să se abţină, însă, s-a reţinut că un asemenea caz nici nu putea fi prevăzut de legiuitor, acesta prevăzând doar cazurile generale în care se pot încadra cazurile particulare.
În cauză s-a constatat că inculpata, prin intrarea în relaţia cu pârâtul Z.I.P. în timpul procesului şi continuarea judecăţii până la soluţionarea cauzei, a creat cel puţin o aparenţă de imparţialitate ceea ce a determinat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 par.l din Convenţia europeană a drepturilor omului, pentru cealaltă parte din dosar.
Chiar dacă nu a rezultat expres că inculpata ar fi avut un interes în soluţionarea cauzei respective, s-a dedus aceasta din modul în care au evoluat lucrurile după încheierea tranzacţiei. In acest sens s-a observat că inculpata, la primul termen ulterior vânzării dreptului succesoral, a admis o nouă expertiză psihiatrică a reclamantei, la cererea pârâtului, deşi anterior respinsese două asemenea cereri, iar ulterior a respins cererea reclamantei de avizare de către I.M.L. "Prof. dr. Mina Minovici" Bucureşti a celor două expertize cu concluzii opuse.
Prin urmare, în cauză ar fi fost incident art. 27 pct. 1 din vechiul C. proc. civ., dar şi art. 27 pct. 8 din acelaşi cod având în vedere că inculpata a primit o sumă de bani de la pârât, în schimbul vânzării dreptului succesoral, situaţie în care se poate aprecia că a primit de la o parte altfel de îndatoriri.
Totodată, dacă a considerat că nu ar exista un caz în care sase poată abţine, s-a apreciat că inculpata ar fi trebuit să aducă această situaţie la cunoştinţa colegiului de conducere al instanţei pentru a stabili dacă conflictul de interese în care se afla afectează sau nu îndeplinirea cu imparţialitate a atribuţiilor de serviciu, conform art. 5 alin. din Legea nr. 303/2004, republicată, în varianta în vigoare la data respectivă.
II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi inculpata A.C.A.
Ca motive de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a invocat netemeinicia sentinţei penale atacate sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv a speciei pedeapselor aplicate şi a modalităţii de executare.Faţă de natura infracţiunilor săvârşite, respectiv conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior şi de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.anterior, faţă de calitatea de magistrat judecător a inculpatei care şi-a ignorat calitatea aducând o atingere substanţială a bunei funcţionări a justiţiei, a apreciat că pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru cele două infracţiuni precum şi modalitatea de executare sunt insuficiente, solicitând aplicarea în apel a unor pedepse cu închisoarea şi suspendarea condiţionată a pedepsei rezultante în temeiul disp. art. 81, 82 C. pen. anterior.
A solicitat respingerea apelului formulat de către inculpată, ca nefondat.
Incidpata A.C.A. a invocat, ca motive de apel, faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de conflict de interese prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior şi de fals în declaraţii prevăzută de art. 292 C. pen. anterior.
Astfel, în ceea ce priveşte fapta de conflict de interese a susţinut că lipseşte latura obiectivă a infracţiunii deoarece inculpata nu a obţinut nici un câştig, beneficiu sau profit, ci doar o contraprestatie ca urmare a încheierii unui contract civil licit, fiind exclusă orice suspiciune de interes, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte fapta de fals în declaraţii, a susţinut că lipseşte latura subiectivă, respectiv intenţia calificată, deoarece inculpata nu a urmărit realizarea efectului juridic de denaturare a adevărului, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
A solicitat respingerea apelului formulat de către parchet, ca nefondat.
În faza de judecată la prima instanţă a fost administrat un amplu material probator: a fost audiată inculpata (filele 195-196 dosar de fond), s-au depus acte în circumstanţiere (filele 172-194 dosar de fond), au fost audiaţi martorii A.R.M. (fila 72 dosar de fond), Z.I.P. (fila 73 dosar de fond), B.A.M. (fila 74 dosar de fond), F.S. (filele 96-97 dosar de fond), prin comisie rogatorie având în vedere starea de sănătate a acesteia (filele 81-84, 88-89, 94 dosar de fond), F.L. (filele 109-110 dosar de fond), A.I.C. (filele 147-148 dosar de fond), F.E.L. (fila 165 dosar de fond), V.Z. (fila 166 dosar de fond), a fost ataşată fişa de (fila 22 dosar de fond).
În apel, inculpata prin apărător ales a arătat că nu doreşte să dea declaraţii în cauză şi nu a solicitat readministrarea de probe sau administrare de probe noi, arătând că achiesează la probele administrate în primă instanţă.
Parchetul, de asemenea nu a solicitat readministrarea de probe sau administrare de probe noi.
Înalta Curte, examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate câte şi în raport cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 418 C. proc. pen., constată următoarele:
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata A.C.A.:
Materialul probator a fost corect evaluat de către prima instanţă, sub aspectul situaţiei de fapt, încadrării juridice şi al vinovăţiei inculpatei, rezultând indubitabil că aceasta a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, concluziile pertinente ale judecătorului fondului fiind pe larg expuse în considerentele sentinţei.
În ceea ce priveşte motivul de apel că faptei de fals în declaraţii îi lipseşte latura subiectivă, respectiv intenţia directă, acesta nu poate fi primit.
Inculpata a susţinut că nu a urmărit inducerea în eroare a autorităţilor şi nici realizarea efectului juridic de denaturare a adevărului, ci din superficialitate sau eroare a completat declaraţia de avere la capitolul III cu numele unchiului său B.A.M., întrucât acesta i-a cedat ei drepturile succesorale, însă rubricile din declaraţia de avere de la capitolul III sunt clar definite, respectiv declararea bunurilor mobile, a căror valoare depăşeşte 1000 euro fiecare, şi a bunurilor imobile înstrăinate în ultimele 12 luni, de către inculpată, şi nu a bunurilor dobândite de către aceasta, asa cum corect a reţinut si instanţa de fond.Această eroare sau superficialitate invocată de inculpată nu reprezintă o cauză de neimputabilitate în sensul art. 30 C. pen., nefiind îndeplinite condiţiile erorii de fapt, deoarece inculpata, în calitatea sa de magistrat judecător trebuia să cunoască faptul că prin ascunderea identităţii cumpărătorului Z.I.P. se produc consecinţele juridice ale falsului, aspect ce denotă intenţia directă a inculpatei de a ascunde provenienţa sumei de 210.000 euro obţinută cu titlu de preţ al vânzării în scopul special de a produce o consecinţă juridică, respectiv îngreunarea stabilirea provenienţei sumei de bani obţinute din vânzarea dreptului succesoral şi constatarea conflictului de interese în care s-a afl.at.Nu este necesară producerea efectivă a consecinţei juridice, ci doar urmărirea ei de către inculpată, infracţiunea de fals în declaraţii fiind una de pericol şi nu de rezultat, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei.In cazul de faţă, declaraţia falsă a inculpatei a putut servi la producerea consecinţei constând în împiedicarea constatării conflictului de interese în care aceasta s-a aflat.
Mai mult, intenţia directă rezultă şi din multitudinea de "erori" prin care a săvârşit falsul; astfel, la rubrica „Data înstrăinării" a menţionat nereal anul „2006" în loc de anul „2007" şi la rubrica „Forma înstrăinării" a menţionat, de asemenea, nereal „înţelegere" în loc de contract de vânzare (filele 56-57 vol. V dosar urmărire penală), inculpata cunoscând caracterul mincinos al declaraţiei sale. Scopul special al săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii a fost de a se ascunde infracţiunea de conflict de interese, faptele fiind săvârşite în concurs cu conexitate consecvenţională, de unde rezultă şi intenţia directă cu care s-a săvârşit falsul.
În ceea ce priveşte motivul de apel că faptei de conflict de interese îi lipseşte latura obiectivă deoarece inculpata nu a obţinut nici un câştig, beneficiu sau profit, ci doar o contraprestaţie ca urmare a încheierii unui contract civil licit, fiind exclusă orice suspiciune de interes, nici acesta nu poate fi primit.
Inculpata a primit de la pârât foloase de orice natură, respectiv suma de 210.000 euro pentru vânzarea dreptului ei succesoral asupra a 50 de hectare, pentru existenţa infracţiunii de conflict de interese folosul putând fi şi unul licit, obţinut dintr-o activitate licită, iar tranzacţia a avut loc în timp ce inculpata a judecat un proces în care cumpărătorul era pârât.
Susţinerea inculpatei cum că nu a încheiat un contract comercial şi nici nu a avut raporturi de muncă cu Z.I.P. nu au relevanţă în cauză întrucât fapta a fost comisă în modalitatea în care prin luarea hotărârii s-a realizat un folos material pentru o persoană din partea căreia a beneficiat de foloase de orice natură.
De asemenea, legea nu prevede ca între folosul obţinut de funcţionarul public şi folos material de care a beneficiat persoana, în urma deciziei acestui funcţionar, să existe vreo legătură, în situaţia contrară putând fi incidente şi alte infracţiuni.
În consecinţă, susţinerea inculpatei în sensul că nu a realizat un folos ca urmare a hotărârii pronunţate ci ca urmare a vânzării dreptului succesoral, nu înlătură existenţa infracţiunii de conflict de interese.
Inculpata, prin comiterea faptei a creat o stare de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de judecată, rezultat care ar fi putut fi împiedicat dacă aceasta s-ar fi abţinut de la judecarea cauzei civile în temeiul art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, chiar dacă în dreptul intern nu exista un caz concret de incompatibilitate, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil pentru cealaltă parte din dosar.
Pentru aceste motive instanţa va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.C.A.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi:
Analizând motivul de apel al parchetului, respectiv greşita individualizare a pedepsei cu referire la specia de pedeapsă aplicată şi a modalităţii de executare, instanţa constată că apelul parchetului este întemeiat, aşa cum se va arăta în continuare.
Conform art. 72 C. pen. anterior care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, cum este cazul la infracţiunea de fals în declaraţii, se ţine seama de dispoziţiile alineatului precedent atât pentru alegerea uneia dintre pedepsele alternative, cât şi pentru proporţionalizarea acesteia.
Faţă de natura infracţiunilor săvârşite, respectiv conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior şi de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.anterior, ambele infracţiuni de pericol, faţă de scopul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, şi anume pentru a se ascunde infracţiunea de conflict de interese, faţă de pluralitatea de infracţiuni constând într-un concurs cu conexitate consecvenţională ce atrage incidenţa art. 33 lit. a) C. pen. anterior, faţă de calitatea de magistrat judecător a inculpatei care şi-a ignorat calitatea aducând o atingere substanţială a bunei funcţionări a justiţiei cu atât mai mult cu cât inculpata trebuia să fie un model pozitiv pentru societate, faţă de consecinţele faptelor sale constând în afectarea încrederii publice în actul de justiţie şi în imparţialitatea judecătorului, pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru cele două infracţiuni precum şi modalitatea de executare apar ca insuficiente, motive pentru care instanţa de apel va înlătura circumstanţele atenuante reţinute de instanţa de fond în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. anterior şi va dispune aplicarea unor pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea celor două infracţiuni în concurs.
Cu privire la modalitatea de executare instanţa de apel apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia având în vedere că inculpata nu mai are antecedente penale, este integrată social, are o familie organizată, urmând să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante în condiţiile art. 81, 82 C. pen. anterior.
Prin raportare la aplicarea globală a legii penale mai favorabile, solicitarea inculpatei de aplicare a art. 80 din N.C.P., respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei, nu poate fi primită.
În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile se constată că infracţiunile de conflict de interese şi de fals în declaraţii sunt prevăzute şi în N.C.P., la art. 301 alin. (1) cu limite speciale de la 1 la 5 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică faţă de vechea reglementare care prevedea limite speciale de la 6 la 5 ani închisoare şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică şi, respectiv, art. 326, unde condiţiile de incriminare şi pedeapsa este la fel ca în vechea reglementare, respectiv închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
În ce priveşte sancţionarea concursului de infracţiuni, sunt mai favorabile dispoziţiile vechiului C. pen. deoarece în noua reglementare sporul de o treime din totalul pedepselor stabilite este obligatoriu, faţă de sporul de 5 ani din vechea reglementare care este facultativ.
Prin urmare, făcând o evaluare globală, instanţa apreciază că legea veche, respectiv C. pen. din 1969, este legea mai favorabilă inculpatei, astfel că se vor aplica dispoziţiile acestui cod.
Faţă de aceste considerente, instanţa de apel va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 104/F din 30 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va desfiinţa în parte sentinţa atacată, şi, în fond, rejudecând:
În baza art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. va condamna pe inculpata A.C.A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de „conflict de interese".
În baza art. 292 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de „fals în declaraţii".
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpata A.C.A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior ca pedeapsă accesorie.
În baza disp. art. 81, 82 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei, în condiţiile art. 359 C. proc. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se vor suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
De asemenea, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.C.A. împotriva aceleaşi sentinţei penale.
Văzând şi dispoziţiile art. 272, art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (2) şi art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 104/F din 30 aprilie 2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Desfiinţează în parte sentinţa atacată, şi, în fond, rejudecând: În baza art. 2531 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpata A.C.A. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de „conflict de interese".
În baza art. 292 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de „fals în declaraţii".
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpata A.C.A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. anterior ca pedeapsă accesorie.
În baza disp. art. 81, 82 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei, în condiţiile art. 359 C. proc. pen. anterior.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A.C.A. împotriva aceleaşi sentinţei penale.
Obligă inculpata la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 septembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2014. SECŢIA PENALĂ. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 289/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de... → |
|---|
