ICCJ. Decizia nr. 2926/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2926/2014
Dosar nr. 2633/116/2012
Şedinţa din publică de la data de 4 noiembrie 2014
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 07 februarie 2013, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, a respins cererea de achitare formulată de inculpatul R.G., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpatul R.G. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 - 862 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării sub supraveghere.
A computat prevenţia inculpatului, de la 5 iulie 2012 - la 4 septembrie 2012.
În baza art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen., pe durata termenului de încercare, a obligat pe inculpat:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 alin. ultim C. pen. şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 17 decembrie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul R.G., pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În actul de inculpare s-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 29 iunie 2012, în jurul orei 6,00, martorul Ş.A.A. se deplasa la volanul autoturismului D. de culoare roşie, nr. X, pe ruta Arţari - Ileana - Fundulea - Bucureşti, însoţit, pe bancheta din spate, de prietena sa V.A.
Pe raza oraşului Fundulea, chiar în faţa Postului de Poliţie, autoturismul menţionat a fost oprit, pentru un control de rutină, de un agent de poliţie (care, ulterior, s-a dovedit a fi inculpatul), care i-a solicitat martorului menţionat documentele autoturismului.
După examinarea documentelor, i-a adus la cunoştinţă martorului că certificatul de înmatriculare şi rovigneta autoturismului sunt deteriorate şi îi va aplica două amenzi contravenţionale (una în cuantum de 1000 lei pentru deteriorarea rovignetei şi una de 400 lei pentru certificatul de înmatriculare).
Considerând că cele două amenzi contravenţionale nu au temei legal, martorul Ş.A.A. i-a precizat inculpatului că se va ocupa de refacerea certificatului de înmatriculare, iar cu privire la rovigneta va aduce un duplicat de la staţia PECO de unde a fost cumpărată. Nemulţumit de acest răspuns, inculpatul l-a întrebat pe martor "Tu cum spui să facem?" Martorul a replicat că se consideră în regulă şi are dreptul să plece, situaţie care l-a iritat pe inculpat, care a întrebat martorul despre locul său de muncă, aceasta din urmă devoalând faptul că este planificator la SC H. SA, moment în care inculpatul i-a solicitat două pachete cu ciocolată (care ulterior s-au transformat în două plase cu ciocolată, una pentru inculpat şi una pentru colegul de echipaj al acestuia, care stătea pe bancheta dreaptă faţă a autoturismului poliţiştilor şi care avea pe genunchi formulare de procese-verbale de contravenţie), pentru a nu-l mai sancţiona contravenţional.
Inculpatul i-a specificat martorului că poate face rost de ciocolată şi în cursul săptămânii viitoare, locul de întâlnire urmând a fi fixat printr-o discuţie telefonică, sens în care inculpatul i-a dat martorului numărul lui de telefon Y1, dar acesta din urmă a formulat denunţ la DNA - Biroul Teritorial Călăraşi pentru a relata cele întâmplate.
La data de 01 iulie 2012, la ora 5,30, martorul denunţător a fost apelat de pe mobilul 0729081710, la care nu a răspuns şi pe care l-a apelat înapoi la ora 8,30, fără a i se răspunde. Inculpatul i-a răspuns la ora 10,00 şi i-a reproşat că "trebuia să-i îndulcească şi pe ei cu ceva ciocolată", numai că la întâlnirea avută la data de 03 iulie 2012 într-o, benzinărie dezafectată din localitatea Florica, martorul i-a spus inculpatului că nu îi poate aduce ciocolată de la locul său de muncă, întrucât toată clădirea este prevăzută cu camere de filmare, aspect care l-a determinat pe inculpat să-i spună că nu este nicio problemă, dar să-l sune peste câteva zile, ceea ce acesta din urmă a făcut, apel la care inculpatul, de două ori (odată chiar inculpatul l-a contactat telefonic pe martor) şi i-a spus "te duci şi Iaşi în staţia dezafectată de la Florica". Este adevărat că inculpatul nu a folosit expresii fără echivoc pentru a da de înţeles martorului că trebuie să lase bani în staţia dezafectată, totuşi este de remarcat faptul că, ajuns la staţia PECO L. Fundulea, acesta din urmă l-a sunat pe inculpat şi i-a comunicat că staţia este aglomerată şi că nu poate lăsa banii, moment în care inculpatul a sosit chiar el în staţie la volanul unui O. de culoare închisă, cu nr. X2 şi, prin geamul lăsat jumătate a primit plicul cu bani de la martor, l-a desfăcut, a văzut bancnotele, după care i-a restituit acestuia plicul, cerându-i să-l predea uneia dintre cele două angajate din staţie, pe care i-a arătat-o cu mâna, lucru care s-a şi întâmplat, angajata întrebându-l şi ce a făcut, dacă inculpatul l-a prins cu droguri, pentru că suma dată acestuia din urmă este mare, numai că R.G., contactat telefonic de către martor şi întrebat dacă este mulţumit, a răspuns afirmativ spunându-i, în cadrul aceleiaşi discuţii, că poate circula cu actele menţionate anterior, fără a le mai reface.
S-a reţinut că angajata care a primit plicul cu bani, la ieşirea din tură, a fost surprinsă de organele de poliţie şi, la solicitarea acestora, s-a deplasat la sediul Poliţiei Fundulea, i l-a înmânat inculpatului, care a urmat-o pe stradă, în imediata apropiere a unei vulcanizări şi, suspicionând efectuarea unui flagrant, acesta din urmă a intrat în vulcanizare unde, prin ţeava de aer aflată la parter, a aruncat plicul cu bani, fără a fi văzut de angajaţii vulcanizării. După ce a ieşit din vulcanizare, inculpatul a traversat strada şi a intrat în Postul de Poliţie, unde a fost imobilizat de organele de poliţie din cadrul DNA - Biroul Teritorial Călăraşi şi de procuror.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi la data de 22 octombrie 2012 şi, în şedinţa publică din 17 ianuarie 2013 inculpatul, audiat fiind, a declarat că nu recunoaşte comiterea infracţiunii pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată, acesta arătând că nu a pretins nimic martorului denunţător, că nu a fost vorba de nicio sumă de bani, că organele de poliţie ale DNA au lucrat tendenţios şi cu patimă, pentru că nu a făcut nicio tranzacţie de absolvire de plată a amenzilor în schimbul unei cantităţi de ciocolată.
De asemenea, inculpatul a arătat că nu recunoaşte că a dat numărul său de telefon martorului pentru a putea perfecta primirea vreunei sume de bani, mai ales că nu este adevărat că a primit, iniţial, plicul cu bani şi că a verificat suma dinăuntru, prin ruperea unui colţ al plicului. Nu în ultimul rând, inculpatul a declarat că a martorul a avut un comportament provocator, acesta fiind pilotat îndeaproape de către organele de urmărire penală.
A fost audiat martorul Ş.A.A., care a arătat că, la data reţinută în actul de inculpare, a fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere care, după ce i-a verificat actele solicitate la control, i-a comunicat, prin persoana inculpatului, că are talonul autoturismului şi rovigneta deteriorate, motiv ce impune aplicarea a două sancţiuni contravenţionale, într-un cuantum mult mai mare decât ştia martorul că prevăd dispoziţiile O.U.G. NR. 195/2002.
Inculpatul i-a luat martorului actele maşinii şi se consulta cu colegul de la echipaj dacă să le reţină, timp în care acesta din urmă flutura chitanţierul cu procese-verbale, moment în care martorul a înţeles că inculpatul dorea o altfel de rezolvare a problemei, mai ales că l-a întrebat pe martor "ce facem?", după care i-a pus mai multe întrebări despre locul în care acesta se deplasa şi unde lucrează, aspecte ce nu aveau nicio legătură cu faptele pretins contravenţionale. La auzul veştii că martorul lucrează la fabrica de ciocolată H., inculpatul i-a solicitat două sacoşe cu ciocolată, martorul fiind convins că această discuţie a fost auzită de către colegul de echipaj al inculpatului, care se afla în autoturismul de serviciu şi avea lăsat geamul portierei din faţă dreapta.
După ce inculpatul a cerut numărul de telefon al martorului, între aceştia au avut loc mai multe discuţii referitoare la cantitatea de ciocolată care trebuia să le fie remisă de către martor şi, înainte chiar ca acest lucru să se materializeze, martorului i-au fost înmânate actele maşinii, pentru a putea circula, acesta întâlnindu-se cu inculpatul în aceeaşi zi, mai târziu, la o benzinărie dezafectată din satul Florica, unde martorul i-a comunicat inculpatului că nu îi poate aduce ciocolată, întrucât fabrica este prevăzută cu camere de supraveghere, dar că se împrumută şi îi oferă o sumă de bani. La această propunere inculpatul nu a avut nicio obiecţie, mai ales că, la scurt timp, martorul l-a apelat telefonic pe inculpat şi i-a spus că a făcut rost de bani, acesta din urmă indicându-i o persoană la care să lase plicul cu bani şi care era vânzătoare la benzinăria L. din Fundulea.
Martorul s-a conformat indicaţiilor inculpatului, a sigilat plicul în care a pus suma de 300 de lei, pentru ca nimeni să nu înlocuiască bancnotele, l-a arătat inculpatului, după care a mers în benzinărie şi a comunicat acestuia, telefonic, că este aglomeraţie, moment în care acesta din urmă i-a spus că va veni personal în staţia L., ceea ce s-a şi întâmplat, inculpatul verificând conţinutul plicului, prin ruperea unui colţ al plicului şi numărarea bancnotelor, după care i-a indicat martorului cărei lucrătoare din benzinărie să lase plicul, ce urma să fie luat ulterior de către inculpat. După aceste discuţii care au avut loc între inculpat şi martor, acesta din urmă a mers la vânzătoarea indicată de către inculpat, i-a dat plicul şi a ieşit din benzinărie, moment în care a constatat că inculpatul plecase, iar vânzătoarea a ieşit din staţie şi l-a întrebat ce a făcut de i-a dat atâţia bani inculpatului, "a fost prins cu droguri"?
Au fost audiaţi martorii V.A.A., V.F., R.I., B.N., I.V., A.I., B.M., P.N., M.M.L., I.Ş. şi N.T., care au declarat că plicul cu bani ce a fost adus de către martor în staţia L. din Fundulea era pentru inculpat, că atât martora care l-a primit cât şi inculpatul ştiau că este vorba de o sumă de bani, plic ce a fost înmânat inculpatului de către martora P.N. în sediul Poliţiei Fundulea, după ce aceasta l-a contactat telefonic pe inculpat şi acesta nu a răspuns. Inculpatul a plicul de la martoră şi a rămas surprins de faptul că aceasta era agitată şi plânsă, a urmat-o pe aceasta în stradă şi, bănuind un flagrant, după comportamentul tensionat al martorei, a intrat într-o vulcanizare aflată în imediata apropiere, s-a strecurat înăuntru şi a aruncat plicul într-o încăpere de la subsolul clădirii, plic ce a fost găsit ulterior, după ce organele de urmărire penală îl căutaseră, fără nici un rezultat.
Tribunalul, analizând actele dosarului în raport de faptele reţinute în actul de inculpare şi de încadrarea juridică dată acestora, a constatat că inculpatul, la data de 01 iulie 2012, a pretins martorului Ş.A.A. o cantitate de ciocolată, pentru a nu-l mai sancţiona contravenţional pe acesta, în urma constatărilor făcute odată cu oprirea acestuia în trafic.
De asemenea, s-a apreciat că probele atestă şi împrejurarea că inculpatul, după ce a fost anunţat de către.martorul denunţător că nu poate face rost de ciocolată, întrucât fabrica are amplasate camere de supraveghere peste tot, nu s-a opus şi nu a respins propunerea menţionatului martor de a-i oferi o sumă de bani, pe care o va împrumuta şi, mai mult decât atât, a spus martorului "te duci şi Iaşi în staţia dezafectată de la Florica". S-a apreciat că inculpatul, chiar dacă nu a precizat ce anume trebuie martorul să lase în staţia dezafectată, acesta din urmă a înţeles ce trebuia să facă şi anume trebuia să ducă în locul menţionat şi, ca dovadă că inculpatul a acceptat fără echivoc propunerea martorului, l-a sunat pe acesta din urmă spunându-i să ducă plicul la staţia L. Fundulea şi, la momentul în care martorul i-a spus că locul este aglomerat, s-a deplasat personal în staţie, a vizualizat plicul, l-a desfăcut şi a văzut suma de bani, indicându-i denunţătorului persoana la care trebuia să-i lase, părăsind apoi staţia L. şi lăsându-l pe martor să înţeleagă faptul că va lua respectivul plic de la persoana indicată, ceea ce nu s-a întâmplat întocmai, martora P.N. fiind nevoită să meargă la sediul Poliţiei Fundulea pentru a se întâlni cu inculpatul şi a-i da plicul, fiind urmărită şi condusă îndeaproape de către organele de urmărire penală.
De asemenea, s-a apreciat relevant, din punctul de vedere al elementelor ce compun latura subiectivă a infracţiunilor cercetate, faptul că, pe de o parte, inculpatul a pretins martorului denunţător aducerea unei cantităţi de ciocolată pentru ca acesta să nu mai fie sancţionat contravenţional (este de remarcat că, după ce martorul i-a spus inculpatului că se va împrumuta de bani şi îi va da acestuia, inculpatul i-a restituit martorului actele despre care afirmase că este imperios necesar să fie refăcute, spunând că nu mai este obligatoriu să facă acest lucru şi că poate circula cu ele în forma în care respectivele acte au fost prezentate la controlul din data de 20 iunie 2012). Oricum, inculpatul nu s-a opus în nici un fel la propunerea martorului de a primi bani de la acesta şi nu ciocolată şi, mai mult decât atât, a indicat martorului locul în care "să lase" ceea ce Ş.A.A. îi promisese.
Pe de altă parte, s-a considerat că, deşi nu a pretins martorului vreo sumă de bani, inculpatul a acceptat fără echivoc propunerea menţionatului martor, nu a respins-o şi a primit plicul cu bani în staţia L. Fundulea, a văzut bancnotele şi, ai mult decât atât, când martorul l-a întrebat dacă "este bine" inculpatul, în loc de vreun răspuns afirmativ, i-a indicat persoana la care să lase plicul şi a părăsit staţia.
S-a conturat, astfel, comportamentul ilicit al inculpatul care, fără să fie în nici un fel provocat de către martorul denunţător, l-a întrebat pe acesta "cum vrei să facem?" într-o situaţie ce ţinea de îndeplinirea obligaţiilor sale de serviciu şi care nu trebuiau, nicidecum, tranzacţionate, l-a sunat pe acesta şi, văzând pasivitatea acestuia, i-a reproşat că"trebuia să ne îndulceşti şi pe noi", nu a respins în nici un fel propunerea aceluiaşi martor de a-i da o sumă de bani, sumă de care acesta din urmă avea să facă rost după ce se va împrumuta în acest sens, a acceptat să primească plicul cu bani în staţia L. Fundulea doar pentru a verifica conţinutul plicului, fiind fără echivoc împrejurarea că menţionatul plic va fi luat de inculpat de la lucrătoarea staţiei, la terminarea programului său de lucru. De altfel inculpatul, după ce a acceptat tacit propunerea denunţătorului de a-i da bani, i-a remis acestuia actele maşinii, spunându-i că poate circula cu ele şi fără să le refacă (prin urmare, toată ameninţarea voalată cu aplicarea celor două sancţiuni nu au fost decât pretexte pentru a-l obliga pe martor să-i promită şi să-i ofere "ceva" inculpatului, pentru contravenţii inexistente, aspect sesizat şi de către denunţător, care a sesizat organele DNA).
Prin urmare, s-a constatat că toate apărările şi toate tezele expuse de inculpat, atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă, au rămas fără suport probator, întrucât între martor şi inculpat lucrurile au fost clare de la început, nu au existat neînţelegeri, nu s-a pus problema plăţii vreunei cantităţi de ciocolată, pentru că, dacă ar fi fost aşa, nu s-ar mai fi justificat discuţia despre camerele de supraveghere, iar inculpatul l-ar fi întrebat pe martor despre preţul ciocolatei. Că inculpatul i-a indicat martorului persoana la care trebuia să lase plicul este evident, din administrarea probei testimoniale rezultând că martorele au primit plicul pentru inculpat, că martora P.N. i-a dat inculpatului respectivul plic lăsat în staţia L. Fundulea de către martorul denunţător, plic pe care acesta din urmă, după ce l-a luat de la martoră, l-a aruncat în subsolul vulcanizării din localitate, fiind găsit de un martor, după plecarea organelor de urmărire penală. Este evident, după administrarea tuturor probelor, că inculpatul nu a respins nici un moment propunerea denunţătorului, chiar dacă nu a pretins vreo sumă de bani şi a acceptat să ia plicul oferit după ce a văzut conţinutul acestuia şi s-a asigurat că suma este corespunzătoare. Toate discuţiile telefonice dintre inculpat şi denunţător s-au circumscris modului şi locului în care aceştia trebuiau să se întâlnească de fiecare dată şi este fără dubiu faptul că respectivele întâlniri aveau un scop, acela de a se finaliza o "tranzacţie" liber consfinţită dintre inculpat şi denunţător, fiind fără relevanţă modul în care organele de urmărire penală au dirijat şi organizat operaţiunea flagrantului ce urma a se realiza, acestea neintervenind în derularea activităţii infracţionale. Oricum, organele de urmărire penală nu puteau realiza flagrantul dacă inculpatul s-ar fi opus cumva să primească plicul oferit de denunţător, indiferent cât ar fi insistat martora P.N. ca inculpatul să primească respectivul plic în sediul Poliţiei Fundulea.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea de achitare formulată de către inculpat şi a constatat că fapta acestuia care, în data de 4 iulie 2012, în calitate de agent de poliţie a pretins o cantitate de ciocolată şi a primit de la martorul Ş.A.A. suma de 300 lei, pentru a nu-l sancţiona contravenţional pentru deteriorarea certificatului de înmatriculare şi a rovignetei autoturismului D. nr. X, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul R.G.
Prin Decizia penală nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi apelantul - intimat - inculpat R.G. împotriva Sentinţei penale nr. 14 din 07 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, în Dosarul nr. 1633/116/2012.
S-a desfiinţat parţial sentinţa şi, în fond:
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut modalitatea suspendării sub supraveghere aplicată inculpatului.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin motivele scrise de apel, Parchetul a criticat netemeinicia sentinţei sub aspectul individualizării pedepsei, însă, oral, a modificat apelul în sensul legalităţii sentinţei, solicitând înlăturarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridică a faptei.
Prin apelul său, inculpatul a criticat greşita sa condamnare, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 254 C. pen., sub aspectul atribuţiilor încălcate şi al laturii subiective a infracţiunii.
Motivele de apel au fost prezentate in extenso în practicaua deciziei.
Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor aduse, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt fondate în limitele ce vor fi expuse:
S-a considerat că, printr-o judicioasă analiză a probatoriilor administrate în cauză, instanţa fondului a stabilit o corectă situaţie de fapt, stabilind fără. echivoc vinovăţia inculpatului.
Astfel, instanţa a făcut o examinare corectă a elementelor constitutive ale infracţiunii deduse judecăţii raportându-se la declaraţiile martorilor audiaţi.
Curtea a apreciat că nu se poate susţine că în cauză nu s-au stabilit atribuţiile de serviciu încălcate de inculpat în calitatea sa de agent de poliţie, aşa cum s-a arătat în motivarea apelului declarat de inculpat.
Astfel, în ceea ce priveşte certificatul de înmatriculare al maşinii conduse de martorul denunţător şi rovigneta, inculpatul, constatând că acestea sunt pătate sau deteriorate, trebuia să le reţină ori să aplice o sancţiune, în sensul de amendă sau avertisment.
Pentru a nu proceda în limitele atribuţiilor de serviciu, inculpatul a acceptat sau pretins un folos material - ciocolata, fiind certă consumarea infracţiunii în aceste două modalităţii de executare.
Curtea a considerat că prima instanţă a evidenţiat argumentat că inculpatul dorea să procedeze în afara atribuţiilor de serviciu în momentul în care a întrebat:" Ok! Şi acum de facem?!, când legal era să procedeze la sancţionarea, şi în acest moment s-a consumat şi infracţiunea prin pretinderea unui folos şi acceptarea promisiunii concrete a martorului denunţător de a aduse ciocolată. în final, inculpatul a acceptat primirea unei sume de bani în locul ciocolatei, primire pe care a dorit să o facă prin intermediul martorei - angajata PECO, care nu avea cunoştinţă că în plic se află o sumă de bani care trebuia remisă inculpatului cu titlu de mită.
S-a constatat că, din derularea evenimentelor relevante de probele administrare, a rezultat că inculpatul avea certitudinea primirii unui folos care nu i se cuvenea, decât în strânsă legătură cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, pe care nu şi le exercitase în limitele O.U.G. nr. 195/2005.
Faţă de toate aceste considerente, s-a apreciat că nu sunt întemeiate criticile aduse de inculpat.
S-a apreciat însă ca fiind întemeiată critica adusă de Parchet sub aspectul încadrării juridice a faptei.
Astfel, Legea nr. 78/2008 incriminează drept infracţiuni de corupţie şi alte fapte decât cele prevăzute în C. pen., stabilind sfera de aplicare a acestei legi prin art. 1 care enumera persoanele cărora şi se aplică dispoziţiile acestei legi.
Prin art. 6 din Legea nr. 78/2008, legiuitorul identifică doar infracţiunile de corupţie ca fiind cele prevăzute de art. 254, art. 257 C. pen. şi, întrucât persoana inculpatului nu se regăseşte în vreuna dintre situaţiile enumerate de art. 1 din lege, Curtea a apreciat că referirea la art. 6 este formală şi, pentru raţiuni de acurateţe juridică, a fost înlăturată din încadrarea juridică a faptei.
Împotriva Deciziei penale nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs inculpatul R.G.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 ianuarie 2014, fiind stabilit termen de judecată la data de 10 iunie 2014.
În dezbateri, inculpatul R.G., prin apărător desemnat din oficiu, a solicitat achitarea inculpatului, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, reţinută în sarcina acestuia.
De asemenea, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv C. pen. actual în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei şi sancţiunea aferentă.
Analizând recursul declarat în cauză, instanţa urmează să respingă calea de atac ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele Codului de procedură penală anterior, respectiv art. 3859, art. 3853 C. proc. pen. anterior.
În cauză, se constată că decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la data de 10 decembrie 2013, ulterior intrării Legii nr. 2/2013 în vigoare, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. anterior, care trebuie invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum obligă dispoziţiile art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că inculpatul R.G. nu a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. anterior, în care era îndrituit a depune motivele căii de atac exercitate, astfel încât Înalta Curte nu poate examina cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Prin urmare, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazul de casare ce poate fi luat în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte nu poate examina criticile recurentului prin prisma acestui caz de casare, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Chiar dacă criticile recurentului inculpat s-ar circumscrie cazul de casare invocat, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea recursului promovat de acesta, având în vedere faptul că nu a fost respectat termenul de decădere reglementat de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că primul termen de recurs a fost stabilit la data de 10 iunie 2014, iar de la data pronunţării deciziei în apel, 10 decembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, 4 noiembrie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen., care impune o analiză a incidenţei dispoziţiilor privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Prin Sentinţa penală nr. 14 din 07 februarie 2013 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală inculpatul R.G. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 5 ani, ce constituie termen de încercare. în apel, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. S-a menţinut modalitatea suspendării sub supraveghere aplicată inculpatului.
Examinând recursul declarat de inculpat în raport de prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, se constată că, potrivit art. 79 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a fost modificat art. 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie în sensul că faptele de luare de mită săvârşite de o persoană care atribuţii de constatare ori de sancţionare a contravenţiilor se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 289 C. pen. (închisoare de la 3 la 10 ani) ale cărei limite se majorează cu o treime.
Analizând succesiunea legilor penale în timp, se constată că legea penală mai favorabilă este legea veche, întrucât, după cum se poate observa, noua reglementare prevede o majorare a limitelor de pedeapsă, respectiv de la 4 ani la 13 ani şi 4 luni închisoare. Aşadar, pedeapsa aplicată inculpatului conform legii vechi (3 ani închisoare), este mai mică decât minimul special prevăzut de legea nouă (4 ani închisoare).
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, constatând ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul C. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva Deciziei penale nr. 310 din 10 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 4 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 2869/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 2911/2014. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
