ICCJ. Decizia nr. 2979/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2979/2014

Dosar nr. 2627/30/2013

Şedinţa publică din 13 noiembrie 2014

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 256 din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2627/30/2013, în baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnată inculpata L.F., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpata L.F. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei L.F., alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. b) C. pen. şi cu aplicarea art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M.S., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 16 noiembrie 2012 până la data de 29 martie 2013.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.M.S. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.T., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul M.T. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului M.T., alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 16 noiembrie 2012.

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.P., la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul I.P. să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului I.P., alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din data de 16 noiembrie 2012.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.D., la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 956 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3195 din 17 decembrie 2008 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344 din 02 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, şi s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca în final inculpatul M.D. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 16 noiembrie 2012 până la data de 29 martie 2013.

În baza art. ll pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 16 noiembrie 2012 până la data de 29 martie 2013, perioadă care se scade în mod corespunzător din durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.M.M., la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. b) C. pen. şi cu aplicarea art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul B.M.M. să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului B.M.M., alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.I., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o perioadă de 4 ani termen de încercare stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timişoara dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2013 a Tribunalului Timiş faţă de inculpaţii B.M.S. şi M.D., până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri de condamnare.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul Timişoara dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 28 martie 2013 a Tribunalului Timiş faţă de inculpaţii L.I. şi M.I.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a luat act că părţile vătămate U.A.S. şi B.E.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 1349-1357 C. civ. a fost obligat inculpatul B.M.S. la plata sumei de 5.000 euro, în RON la data executării, daune morale către partea civilă K.A.M. şi s-au respins în rest pretenţiile civile ale părţii civile.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 1349-1357 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii L.F. şi B.M.M., în solidar, la plata sumei de 5.000 euro, în RON la data executării, daune morale către partea civilă N.A.A.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 17 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 1349-1357 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii L.F. şi M.T., în solidar, la plata sumei de 5.000 euro, în RON la data executării, daune morale către partea civilă V.G.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că toţi inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. Raportându-se la momentul desfăşurării activităţii infracţionale, respectiv primăvara - toamna anului 2012, instanţa a constatat că existenţa infracţiunii de trafic de minori poate fi pusă în discuţie numai în ceea ce priveşte părţile vătămate N.A.A. (născută la data de 04 martie 1996), U.A.S. (născută la data de 13 iulie 1994) şi V.G. (născută la data de 15 august 1997).

În ceea ce priveşte părţile vătămate B.E.M. (născută la data de 09 februarie 1990) şi K.A.M. (născută la data de 16 martie 1992), nefiind minore în cursul anului 2012, a fost exclusă reţinerea infracţiunii de trafic de minori.

Raportându-se la dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, instanţa de fond a constatat că pentru existenţa infracţiunii de trafic de minori este necesară, în primul rând, executarea uneia dintre acţiunile ce reprezintă elementul material, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea ori primirea unui minor. Or, ţinând seama de probele administrate în cursul procesului penal, s-a apreciat că nu poate fi reţinută executarea uneia dintre aceste acţiuni în sarcina tuturor inculpaţilor.

Astfel, partea vătămată N.A.A. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul B.M.M., care a transportat-o la locuinţa inculpatei L.F., unde a locuit împreună cu ceilalţi inculpaţi şi părţi vătămate. Partea vătămată N.A.A. a recunoscut împrejurarea că se prostituează. În vederea racolării clienţilor pentru întreţinerea relaţiilor sexuale, potrivit susţinerilor părţii vătămate, era transportată de către inculpatul I.P. cu căruţa, iar banii obţinuţi din practicarea prostituţiei erau predaţi inculpatului B.M.M., care, împreună cu inculpatul L.I., le asigura protecţia, supraveghind locul unde se prostituau. în consecinţă, observând declaraţiile părţii vătămate N.A.A., s-a reţinut că aceasta a fost recrutată de inculpatul B.M.M., a fost găzduită de inculpata L.F. şi a fost transportată de inculpatul I.P.

La rândul său, partea vătămată U.A.S. a menţionat că a locuit la inculpata L.F., fiind dusă acolo de către inculpatul M.T., locuind cu acesta în aceeaşi cameră. Şi partea vătămată U.A.S. a menţionat că se prostituează împreună cu celelalte părţi vătămate, iar banii câştigaţi îi preda inculpatului M.T. De asemenea, partea vătămată U.A.S. a indicat faptul că inculpaţii L.I. şi B.M.S. le asigurau protecţia, supraveghind locul unde se prostituau, menţionând şi împrejurarea că ea se întorcea acasă împreună cu inculpatul M.T., celelalte fete fiind transportate de inculpatul I.P. Ca atare, în privinţa părţii vătămate U.A.S. s-a reţinut că a fost recrutată şi găzduită de inculpaţii M.T. şi L.F.

Referitor la partea vătămată V.G., aceasta a menţionat că a locuit în locuinţele improvizate aparţinând inculpatei L.F., împreună cu inculpatul M.T., pentru care a şi practicat prostituţia. De asemenea, V.G. a menţionat că a fost transportată, la fel ca şi celelalte fete, cu căruţa de către inculpatul I.P. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, partea vătămată V.G. a indicat faptul că aveau rolul de a le supraveghea, referindu-se în acest sens la inculpaţii B.M.S., M.D. şi B.M.M. Şi celelalte părţi vătămate au confirmat prezenţa numitei V.G. în locuinţa inculpatei L.F., recunoscând şi împrejurarea că această persoană s-a prostituat împreună cu ele pe drumul dintre Timişoara şi Moşniţa Nouă. În consecinţă, în privinţa numitei V.G. s-a reţinut că aceasta a fost recrutată şi găzduită de inculpaţii M.T. şi L.F., fiind transportată de inculpatul I.P.

Făcând referire la poziţia procesuală a inculpaţilor, care nu au recunoscut săvârşirea faptelor, tribunalul a arătat că în cursul urmăririi penale, inculpata L.F. a refuzat să dea declaraţii. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a menţionat că nu a găzduit pe nimeni la locuinţa sa. În acest sens, partea vătămată N.A.A. a dormit o singură dată în casa sa, în vreme ce partea vătămată U.A.S. a locuit împreună cu M.T. într-un alt apartament. Inculpata a subliniat şi împrejurarea că nu o cunoaşte pe V.G. Totodată, inculpata a menţionat că nu a avut niciodată cunoştinţă de preocupările părţilor vătămate.

S-a apreciat că susţinerile inculpatei L.F. sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză. După cum s-a arătat deja, toate cele trei părţi vătămate minore au indicat faptul că au fost găzduite de L.F., unde au locuit împreună cu fiii acesteia.

Apoi, instanţa de fond a reţinut că, aşa cum rezultă din procesul verbal de constatare întocmit la data de 03 septembrie 2012, pe câmpul de locuinţe improvizate unde locuia inculpata au fost găsite numitele B.E.M., K.A.M. şi N.A.A. În aceeaşi locaţie a fost găsită căruţa cu cai utilizată uneori pentru transportul tinerelor la locul de practicare a prostituţiei, iar la o altă verificare efectuată în acelaşi loc la data de 13 septembrie 2012 s-a constatat prezenţa mai multor mopede, folosite tot pentru transportul victimelor.

De asemenea, inculpata a susţinut că nu a cunoscut faptul că părţile vătămate se prostituau, însă tribunalul a constatat că la dosarul de urmărire penală se regăsesc mai multe procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, convorbiri care dovedesc faptul că inculpata L.F. a ţinut legătura cu fiii săi, interesându-se despre activitatea de prostituţie şi despre câştigurile obţinute de victime din această activitate.

La rândul său, inculpatul M.T. a negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa. El a menţionat că nu a racolat, găzduit sau transportat vreo fată în vederea practicării prostituţiei. În cursul cercetării judecătoreşti inculpatul M.T. a refuzat să dea vreo declaraţie, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen. Instanţa de fond a apreciat că susţinerile inculpatului M.T. au fost infirmate de părţile vătămate U.A.S. şi V.G., care au precizat că s-au prostituat pentru inculpatul M.T., cu care au şi locuit în imobilul aparţinând inculpatei L.F.

Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de partea vătămată K.A.M., aceasta menţionând că inculpatul M.T. este cel care a racolat-o pe U.A.S. şi a transportat-o în mai multe locuri din Timişoara pentru ca aceasta să practice prostituţia. S-a apreciat că implicarea inculpatului M.T. în exploatarea numitei U.A.S. rezultă şi din conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a luat în considerare şi declaraţiile martorilor D.R., P.N. şi B.I., care au precizat că minorele U.A.S. şi V.G. se prostituau pentru inculpatul M.T.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.P., atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a recunoscut împrejurarea că a transportat părţile vătămate minore N.A.A., U.A.S. şi V.G., cu căruţa, pentru a se prostitua pe şoseaua dintre Timişoara şi Moşniţa Nouă, declaraţiile sale coroborându-se cu cele ale părţilor vătămate care au indicat aceleaşi aspecte. De asemenea, după cum s-a arătat deja, la locul unde erau cazate minorele, la data de 03 septembrie 2012, a fost găsită căruţa folosită la transportul acestora.

Inculpatul B.M.M. nu a putut fi audiat nici în cursul urmăririi penale şi nici în cursul cercetării judecătoreşti întrucât este dispărut. Partea vătămată N.A.A. a precizat că a fost recrutată de acest inculpat, care a dus-o la locuinţa mamei sale. După cum rezultă din procesul verbal de constatare întocmit la data de 02 august 2012 de către organele de cercetare penală, în ziua respectivă, în zona unui canal de irigaţii de pe raza localităţii Moşniţa Nouă, minora N.A.A., împreună cu B.E M. şi K.A.M., racolau persoane de sex masculin, pentru practicarea de relaţii sexuale.

Ulterior, în urma verificării efectuate de către organele de cercetare penală la locuinţa inculpatei L.F. la data de 03 septembrie 2012, minora a fost găsită pe câmpul de locuinţe improvizate în compania lui B.M.M. De asemenea, după cum a rezultat din procesul verbal de redare a imaginilor surprinse în mediul ambiental, la data de 05 septembrie 2012, părţile vătămate N.A.A., V.G. şi B.E.M. au fost depistate pe Calea M. din Timişoara, unde au racolat clienţi pentru practicarea prostituţiei. În timpul monitorizării tinerelor, s-a constatat că în zona menţionată şi-au făcut apariţia, pe bicicletă, inculpaţii B.M.M. şi M.O., care le-au supravegheat pe tinere.

La reţinerea infracţiunii de trafic de minori în sarcina inculpatului B.M.M. instanţa de fond a luat în considerare şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, precum şi declaraţiile martorilor G.A.M., D.R., P.N., B.I. şi A.A., care au menţionat că minora N.A.A. s-a prostituat pentru inculpatul B.M.M.

După cum s-a arătat deja, în privinţa părţilor vătămate B.E.M. şi K.A.M. nu a putut fi reţinută infracţiunea de trafic de minori întrucât nu erau minore la data desfăşurării activităţii ce formează obiectul prezentului dosar, însă referitor la aceste persoane s-a analizat existenţa infracţiunii de proxenetism.

S-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 329 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de proxenetism îndemnul sau înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoana, recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, precum şi constrângerea unei persoane la prostituţie reprezentând forme agravate ale proxenetismului, incriminate prin dispoziţiile art. 329 alin. (2) C. pen.

Partea vătămată B.E.M. a declarat că în urmă cu şapte luni a început să se prostitueze la podul de pe Calea B. din Timişoara. împreună cu ea se prostituau şi celelalte părţi vătămate, fiind supravegheate în permanenţă de către B.M.S., care venea însoţit de alţi doi bărbaţi.

Partea vătămată a subliniat că nu a fost forţată de nimeni să se prostitueze, această hotărâre aparţinându-i în totalitate.

La rândul său, partea vătămată K.A.M. a menţionat că a început să practice prostituţia de aproximativ un an de zile, desfăşurând această activitate împreună cu celelalte părţi vătămate. Partea vătămată a mai indicat faptul că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei erau împărţiţi cu inculpata L.F., la care de altfel şi locuia împreună cu inculpatul B.M.S. Ulterior, în faţa instanţei de judecată, partea vătămată a revenit asupra declaraţiilor sale şi a menţionat că banii câştigaţi din practicarea prostituţiei îi împărţea cu inculpatul B.M.S.

Inculpatul B.M.S. a recunoscut împrejurarea că a locuit împreună cu partea vătămată K.A.M.. De asemenea, inculpatul a recunoscut faptul că a supravegheat-o pe aceasta în timp ce se prostitua, că a transportat-o în vederea practicării prostituţiei şi că a tras foloase de pe urma acestei activităţi, împărţind banii cu partea vătămată. În ceea ce priveşte celelalte părţi vătămate, inculpatul a menţionat că nu are nicio legătură cu acestea.

Implicarea inculpatului B.M.S. în activităţi specifice proxenetismului rezultă şi din cuprinsul proceselor-verbale de constatare întocmite de organele de cercetare penală, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, precum şi din declaraţiile martorului D.R., care a menţionat că partea vătămată K.A.M. se prostitua pentru inculpatul B.M.S.

La rândul său, inculpatul L.I. a precizat că o cunoaşte pe B.E.M. de aproximativ 2 ani întrucât aceasta practica prostituţia şi a abordat-o în calitate de client. La scurt timp s-au împrietenit şi de atunci sunt împreună. După câteva săptămâni a plecat din ţară, dar partea vătămată a continuat să practice prostituţia şi după ce au început relaţia de concubinaj. Inculpatul a subliniat faptul că nu a obţinut niciun fel de folos de pe urma practicării prostituţiei de către concubina sa. Implicarea inculpatului L.I. în activităţi de înlesnire a practicării prostituţiei de către părţile vătămate din prezenta cauză a rezultat din cuprinsul proceselor-verbale de constatare întocmite de organele de cercetare penală şi din analiza convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu mama sa, convorbiri care au fost interceptate şi înregistrate. În sfârşit, martorii D.R., A.A. şi B.I. au învederat organelor judiciare că partea vătămată B.E.M. se prostitua pentru inculpatul L.I. cu care împărţea banii.

Inculpatul M.D. a negat implicarea sa în săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală. El a menţionat că în luna iulie 2012 a fost liberat din executarea unei pedepse privative de libertate şi nu a avut nicio legătură cu părţile vătămate, neavând cunoştinţă de activităţile acestora. S-a apreciat, însă, că susţinerile inculpatului sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză, probe care confirmă implicarea inculpatului în activităţile de supraveghere a părţilor vătămate, respectiv din cuprinsul procesului verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, declaraţiile martorului B.I., care a arătat că în interes de serviciu, a efectuat cu autoturismul mai multe deplasări între Timişoara şi Moşniţa. Cu acest prilej, a constatat că mai multe tinere, dintre care le-a recunoscut pe B.E.M., N.A.A. şi K.A.M., practicau prostituţia, fiind supravegheate de către M.D. şi de către ceilalţi fraţi ai acestuia.

Observând materialul probator analizat mai sus, instanţa de fond a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în sarcina inculpaţilor L.F., M.T., B.M.M. şi I.P.. Astfel, inculpata L.F. le-a găzduit pe minorele N.A.A., U.A.S. şi V.G., cunoscând că acestea practică prostituţia şi trăgând foloase de pe urma acestei activităţi.

Inculpatul M.T. le-a recrutat pe U.A.S. şi V.G. în vederea practicării prostituţiei, a locuit împreună cu acestea la mama sa şi le-a transportat la locul racolării clienţilor.

La rândul său, inculpatul B.M.M. a racolat-o pe N.A.A. în vederea practicării prostituţiei, a locuit împreună cu aceasta la mamaia şi a transportat-o la locul racolării clienţilor.

În sfârşit, inculpatul I.P. a transportat cele trei minore, cu căruţa care îi aparţinea, la locul unde acestea practicau prostituţia.

În condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, legiuitorul a apreciat că traficul de minori este mai grav dacă fapta a fost săvârşită de către două sau mai multe persoane împreună, instanţa de fond a reţinut în sarcina celor patru inculpaţi şi forma agravată a infracţiunii de trafic de minori, la exploatarea minorelor aducându-şi contribuţia mai multe persoane.

În condiţiile în care activitatea de exploatare a minorelor s-a realizat în mod repetat, de-a lungul mai multor luni, instanţa a reţinut în sarcina celor patru inculpaţi şi forma continuată a infracţiunii de trafic de minori, forma prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare dintre actele materiale săvârşite de către inculpaţi realizând conţinutul infracţiunii de trafic de minori.

În privinţa celorlalţi trei inculpaţi, respectiv B.M.S., L.I. şi M.D., instanţa a reţinut că la dosarul cauzei există date potrivit cărora ei au fost implicaţi în activităţi de supraveghere a părţilor vătămate minore în timp ce acestea practicau prostituţia. Însă acţiunea de supraveghere nu poate fi circumscrisă niciuneia dintre acţiunile care definesc elementul material al infracţiunii de trafic de minori, respectiv recrutare, transport, transferare, găzduire sau primire. În consecinţă, s-a apreciat că în sarcina acestor inculpaţi nu poate fi reţinută infracţiunea de trafic de minori întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni sub aspectul laturii obiective, lipsind elementul material, motiv pentru care referitor la aceşti inculpaţi instanţa a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Pe de altă parte, instanţa a reţinut în sarcina inculpaţilor L.F., B.M.S., B.M.M., M.D., M.T., L.I. şi I.P. şi infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., prin raportare la părţile vătămate B.E.M. şi K.A.M. Cei şapte inculpaţi au conlucrat în vederea înlesnirii practicării prostituţiei de către cele două părţi vătămate, trăgând foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi. Astfel, inculpata L.F. a asigurat cazarea celor două părţi vătămate şi a încasat o parte din banii câştigaţi de acestea. Inculpaţii B.M.S., B.M.M., L.I., M.T. şi M.D. au asigurat supravegherea părţilor vătămate pe timpul racolării clienţilor şi au împărţit cu acestea sumele de bani câştigate, în vreme ce inculpatul I.P. a asigurat transportul părţilor vătămate la locul practicării prostituţiei.

Sub aspectul laturii subiective, în cazul ambelor infracţiuni, s-a apreciat că inculpaţii au acţionat cu intenţie directă, prin desfăşurarea activităţii infracţionale ei urmărind obţinerea unor foloase pentru propriile persoane.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.I., instanţa de fond a reţinut că unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, consacrat prin dispoziţiile art. 52 C. proc. pen., este cel al prezumţiei de nevinovăţie, în conformitate cu care orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăţiei sale în cadrul unui proces public desfăşurat cu respectarea garanţiilor dreptului la apărare. Pe de altă parte, s-a observat, ţinând seama de prevederile art. 75 C. proc. pen., că în cadrul procesului penal declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Inculpatul M.I. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prin raportare la partea vătămată V.G.

Atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a negat săvârşirea faptei, menţionând că nu a avut nicio legătură cu partea vătămată V.G. Inculpatul a precizat că a văzut-o pe V.G. în zona Gării de Est din Timişoara, aflând că aceasta se prostituează, dar niciodată nu a discutat cu ea. La rândul său, partea vătămată a precizat că în luna martie 2012 a fost acostată de concubina inculpatului M.I., respectiv martorul V.A., care a chemat-o la ea acasă pentru a discuta. După ce a intrat în casă, potrivit susţinerilor părţii vătămate, nu a mai fost lăsată să plece, inculpatul M.I. obligând-o să se prostitueze. Astfel, în fiecare dimineaţă era transportată de inculpatul M.I. cu taxiul, iar V.A. avea rolul de a o supraveghea în timp ce îşi racola clienţii, banii obţinuţi din practicarea prostituţiei fiind luaţi de inculpatul M.I. Instanţa a constatat că declaraţiile părţii vătămate nu sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză, motiv pentru care nu pot fi luate în considerare la soluţionarea cauzei. Cu excepţia martorului T.D., concubinul părţii vătămate, niciun alt martor, inculpat sau parte vătămată audiaţi în cauză nu au confirmat susţinerile părţii vătămate V.G., iar referitor la martorul T.D., s-a subliniat faptul că acesta nu a cunoscut personal situaţia părţii vătămate decât din relatările numitei V.G. Mai mult decât atât, s-a reţinut că martorul, pe lângă faptul că este concubinul părţii vătămate, se află şi în conflict cu inculpatul M.I., astfel că declaraţiile sale au fost privite cu rezervă.

În ceea ce o priveşte pe martora O.M., aceasta a menţionat că nimeni nu a forţat-o pe V.G. să se prostitueze, ea desfăşurând respectiva activitate de multă vreme. Martora a mai arătat că V.G. nu a avut nicio legătură cu inculpatul M.I., ea personal însoţind-o, la rugămintea părţii vătămate, pe stradă pentru a o supraveghea. Martora a mai menţionat că pe stradă s-au întâlnit şi cu V.A., concubina inculpatului M.I., care practica şi ea prostituţia. Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martorul G.I., care a indicat împrejurarea că V.G. se prostitua pentru că aşa dorea ea şi nu pentru că a fost forţată de cineva. Martorul a subliniat împrejurarea că între inculpatul M.I. şi V.G. nu a existat niciun fel de legătură.

Şi martorii A.A. şi B.I., martori cu identitate protejată, precum şi martorii P.M. şi S.M., au învederat organelor judiciare faptul că între inculpatul M.l. şi V.G. nu a existat niciun fel de legătură, astfel că partea vătămată nu s-a prostituat pentru acesta. La rândul său, martora V.A., concubina inculpatului M.I., a menţionat că şi ea practică prostituţia şi a cunoscut-o pe stradă pe V.G., care a fost adusă de martorii O.M. şi G.I., la care şi locuia. Si martora V.A. a subliniat că între V.G. şi M.l. nu a existat nicio legătură, partea vătămată neaflându-se niciodată la locuinţa sa.

În acest context instanţa de fond a apreciat că simplele declaraţii ale părţii vătămate, care nu pot fi coroborate cu alte probe, nu sunt suficiente pentru a justifica tragerea la răspundere penală a inculpatului M.l. În contextul în care în urma administrării probatoriului au rezultat dubii în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului, aceste dubii au fost interpretate în favoarea sa, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a dispus achitarea numitului M.l. sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de minori.

Sub aspectul infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului M.l. prin raportare la activităţile de prostituţie desfăşurate de concubina sa V.A., tribunalul a arătat că inculpatul a recunoscut împrejurarea că aceasta se prostituează, adăugând, însă, că hotărârea de a desfăşura astfel de activităţi îi aparţine. Inculpatul a recunoscut şi faptul că a transportat-o pe concubina sa la locul unde aceasta îşi racola clienţii şi că a supravegheat-o pentru a interveni dacă ea avea probleme cu clienţii. De asemenea, inculpatul a recunoscut şi împrejurarea că a beneficiat de pe urma banilor câştigaţi de concubina sa din practicarea prostituţiei, sumele respective fiind folosite în gospodărie. Aceleaşi aspecte au fost relatate şi de martora V.A. De asemenea, împrejurarea că martora V.A. se prostituează a fost cunoscut şi de martorii O.M. şi G.I.

În acest context, instanţa a apreciat că activităţile desfăşurate de inculpatul M.l. de a o transporta şi supraveghea pe numita V.A. în vederea practicării prostituţiei, precum şi de a se folosi de sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei, pot fi circumscrise noţiunilor de înlesnire a practicării prostituţiei şi tragere de foloase de pe urma practicării prostituţiei, motiv pentru care în sarcina inculpatului M.l. a fost reţinută infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, ca şi în cazul celorlalţi inculpaţi, s-a apreciat că şi inculpatul M.l. a acţionat cu intenţie directă, prin desfăşurarea activităţii infracţionale el urmărind obţinerea unor foloase pentru propria persoană.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate celor opt inculpaţi instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a apreciat că faptele inculpaţilor prezintă pericol social, prin activităţile lor aceştia aducând o atingere importantă relaţiilor sociale referitoare la procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane. La stabilirea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, instanţa a luat în considerare gradul de implicare a fiecărui inculpat în activitatea infracţională ce formează obiectul prezentului dosar, numărul actelor materiale ce pot fi reţinute în sarcina fiecărui inculpat şi a avut în vedere şi persoana acestora. Astfel, s-a reţinut că inculpaţii M.T. şi L.l. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere de acest gen, inculpaţii L.F., I.P. şi M.l. sunt cunoscuţi cu antecedente penale, dar în privinţa lor s-a împlinit termenul de reabilitare ori hotărârile de condamnare pronunţate în străinătate nu au fost recunoscute astfel că nu pot produce efecte în România, iar inculpaţii M.D., B.M.S. şi B.M.M. sunt cunoscuţi cu antecedente penale care atrag starea de recidivă.

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, instanţa a reţinut că părţile vătămate U.A.S., devenită majoră la momentul începerii judecăţii, şi B.E.M. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Partea vătămată K.A.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.000 euro, însă pretenţiile civile au fost formulate numai faţă de inculpatul B.M.S. Părţile vătămate minore N.A.A. şi V.G. nu s-au constituit părţi civile în cauză, dar în privinţa lor acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu în temeiul art. 17 C. proc. pen. S-a apreciat că prin exploatarea numitelor K.A.M., N.A.A. şi V.G. din punct de vedere sexual, profitând de vulnerabilitatea lor fizică şi sentimentală, de situaţia materială precară, inculpaţii B.M.S., M.T., B.M.M. şi L.F. au cauzat un prejudiciu moral aferent lezării demnităţii minorelor, care au fost determinate să îşi vândă serviciile sexuale ca pe o marfa, pentru sume de bani derizorii, demers care, deşi acestea nu sunt conştiente, este posibil să le marcheze întreaga existenţă. De asemenea, tribunalul a arătat că prin fapta lor, cei patru inculpaţi au încălcat drepturi fundamentale ale minorelor, precum libertatea de voinţă şi acţiune, drepturi absolute a căror violare se impune a fi reparată.

În condiţiile în care minorele N.A.A. şi V.G. nu au înţeles să se constituie părţi civile în cauză, instanţa de fond a apreciat că suma de 5000 euro reprezintă o reparaţie rezonabilă pentru acestea. De asemenea, s-a arătat că o reparaţie morală de 5000 euro apare ca fiind rezonabilă şi în privinţa părţii civile K.A.M., întinderea prejudiciului neputând justifica acordarea în întregime a daunelor morale solicitate. La stabilirea acestor sume instanţa s-a raportat la situaţia particulară a victimelor, la vârsta acestora, la faptul că şi anterior au practicat prostituţia, la împrejurarea că datorită lipsei resurselor materiale şi a unei educaţii elementare privitoare la consecinţele negative ale prostituţiei nu au înţeles şi în continuare nu înţeleg întinderea efectului negativ al faptelor săvârşite de inculpaţi, precum şi prin raportare la jurisprudenţa in materie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii L.F., B.M.S., M.T., I.P., M.D., B.M.M., M.l.

Procurorul a solicitat condamnarea inculpaţilor B.M.S., M.D., L.l. şi M.l. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; de asemenea a solicitat majorarea pedepselor aplicate tuturor inculpaţilor trimişi în judecată.

Inculpaţii L.F., B.M.S., M.T., I.P., M.D., B.M.M., M.l. au solicitat achitarea pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Prin decizia penală nr. 250/A din 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - ST Timişoara şi de inculpaţii L.F., B.M.S., M.T., I.P., M.D., B.M.M., M.l. împotriva sentinţei penale nr. 256/PI din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia penală, în Dosarul nr. 2627/30/2013.

A fost menţinută sentinţa apelată.

În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţii apelanţi să plătească statului suma de 150 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

Totodată s-a dispus plata sumei de 400 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu în apel pentru inculpatul-intimat L.l.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că inculpata L.F. a fost condamnată în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată şi proxenetism, reţinându-se, în fapt, că în primăvara - toamna anului 2012, le-a găzduit pe minorele N.A.A., U.A.S. şi V.G., cunoscând că acestea practică prostituţia şi trăgând foloase de pe urma acestei activităţi.

În sarcina aceleaşi inculpatei s-a mai reţinut că împreună cu inculpaţii B.M.S., B.M.M., M.D., M.T., L.l. şi I.P. au conlucrat în vederea înlesnirii practicării prostituţiei de către părţile vătămate B.E.M. şi K.A.M., trăgând foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi. Astfel, inculpata L.F. a asigurat cazarea celor două părţi vătămate şi a încasat o parte din banii cîştigaţi de acestea. Inculpaţii B.M.S., B.M.M., L.l., M.T. şi M.D. au asigurat supravegherea părţilor vătămate pe timpul racolării clienţilor şi au împărţit cu acestea sumele de bani câştigate, în vreme ce inculpatul I.P. a asigurat transportul părţilor vătămate la locul practicării prostituţiei.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal confirmă săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpată. Astfel, toate cele trei părţi vătămate minore (N.A.A., U.A.S. şi V.G.) au indicat faptul că au fost găzduite de L.F., unde au locuit împreună cu fiii acesteia, respectivele declaraţii coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate: procesul verbal de constatare întocmit la data de 03 septembrie 2012 din care rezultă că pe câmpul de locuinţe improvizate unde locuia inculpata au fost găsite numitele B.E.M., K.A.M. şi N.A.A.; totodată în aceeaşi locaţie a fost găsită căruţa cu cai utilizată uneori pentru transportul tinerelor la locul de practicare a prostituţiei, iar la o altă verificare efectuată în acelaşi loc la data de 13 septembrie 2012 s-a constatat prezenţa mai multor mopede, folosite tot pentru transportul victimelor; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate, convorbiri care dovedesc faptul că inculpata L.F. a ţinut legătura cu fiii săi, interesându-se despre activitatea de prostituţie şi despre câştigurile obţinute de victime din această activitate.

În raport de analiza coroborată a materialului probator, s-a apreciat că apărarea inculpatei (în sensul că este nevinovată) este nefondată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.M.S., instanţa de prim control judiciar a constatat că acesta a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, reţinându-se în sarcina sa că împreună cu inculpaţii L.F., B.M.M., M.D., M.T., L.l. şi I.P. au conlucrat în vederea înlesnirii practicării prostituţiei de către părţile vătămate B.E.M. şi K.A.M., trăgând foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi. Astfel, inculpata L.F. a asigurat cazarea celor două părţi vătămate şi a încasat o parte din banii câştigaţi de acestea. Inculpaţii B.M.S., B.M.M., L.l., M.T. şi M.D. au asigurat supravegherea părţilor vătămate pe timpul racolării clienţilor şi au împărţit cu acestea sumele de bani câştigate, în vreme ce inculpatul I.P. a asigurat transportul părţilor vătămate la locul practicării prostituţiei.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal confirmă săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat. Astfel, din declaraţiile părţilor vătămate U.A.S., V.G., B.E.M., rezultă faptul că inculpatul B.M.S. avea rolul de a le asigura protecţia, supraveghind locul unde se prostituau. Partea vătămată K.A.M. a indicat că banii obţinuţi din prostituţie îi împărţea cu inculpatul B.M.S. S-a arătat că aceste declaraţii se coroborează cu aspectele ce rezultă din convorbirile interceptate şi redate în procesele-verbale.

De asemenea, au fost avute în vedere şi proceselor-verbale de constatare întocmite de organele de cercetare penală. Astfel, la data de 23 august 2012 inculpatul a fost văzut pe şoseaua Timişoara - Moşniţa Nouă, împreună cu inculpaţii L.I., B.M.M. şi M.D., în dreptul podului de peste un canal de irigaţii, zonă în care se aflau părţile vătămate B.E.M., K.A.M., N.A.A. şi U.A.S. Partea vătămată K.A.M. a fost văzută, la data de 30 octombrie 2012, 10 septembrie 2012, 11 septembrie 2012 şi 12 septembrie 2012 în zona menţionată mai sus, unde racola clienţi pentru practicarea prostituţiei. La data de 15 noiembrie 2012, investigatorul P.N. s-a deplasat pe strada D. din Timişoara, unde urma să se întâlnească cu părţile vătămate B.E M. şi U.A.S., care s-au oferit să întreţină cu el relaţii sexuale contracost. În apropiere, a fost văzut şi inculpatul B.M.S., care a supravegheat întâlnirea.

Nu a fost omis faptul că inculpatul B.M.S. a recunoscut împrejurarea că a locuit împreună cu partea vătămată K.A.M. De asemenea, inculpatul a recunoscut faptul că a supravegheat-o pe aceasta în timp ce se prostitua, că a transportat-o în vederea practicării prostituţiei şi că a tras foloase de pe urma acestei activităţi, împărţind banii cu partea vătămată.

În raport de analiza coroborată a materialului probator, instanţa de apel a apreciat că apărarea inculpatului (în sensul că este nevinovat) este nefondată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.T., instanţa de prim control judiciar a constatat că acesta a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată şi proxenetism.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul M.T. le-a recrutat pe U.A.S. şi V.G. în vederea practicării prostituţiei, a locuit împreună cu acestea la mama sa (L.F.) şi le-a transportat la locul racolării clienţilor. De asemenea s-a reţinut în sarcina inculpatului că împreună cu inculpaţii L.F., B.M.S., B.M.M., M.D., L.I. şi I.P. au conlucrat în vederea înlesnirii practicării prostituţiei de către părţile vătămate B.E.M. şi K.A.M., trăgând foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi. Astfel, inculpata L.F. a asigurat cazarea celor două părţi vătămate şi a încasat o parte din banii câştigaţi de acestea. Inculpaţii B.M.S., B.M.M., L.I., M.T. şi M.D. au asigurat supravegherea părţilor vătămate pe timpul racolării clienţilor şi au împărţit cu acestea sumele de bani câştigate, în vreme ce inculpatul I.P. a asigurat transportul părţilor vătămate la locul practicării prostituţiei.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal confirmă săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpat. Astfel, din declaraţiile date de părţile vătămate U.A.S., V.G. şi K.A.M. a rezultat că primele două s-au prostituat pentru inculpatul M.T., cu care au şi locuit în imobilul aparţinând inculpatei L.F.

S-a apreciat că aceste declaraţii se coroborează cu aspectele ce rezultă din convorbirile interceptate şi redate în procesele-verbale, precum şi cu declaraţiile martorilor D.R., P.N. şi B.I., care au precizat că minorele U.A.S. şi V.G. se prostituau pentru inculpatul M.T.

În raport de analiza coroborată a materialului probator, instanţa de apel a apreciat că apărarea inculpatului (în sensul că este nevinovat) este nefondată.

Cu privire la inculpatul I.P., instanţa de prim control judiciar a constatat că acesta a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată şi proxenetism.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul le-a transportat pe minorele N.A.A., U.A.S. şi V.G., cu căruţa care îi aparţinea, la locul unde acestea practicau prostituţia. De asemenea s-a reţinut în sarcina inculpatului că împreună cu inculpaţii L.F., B.M.M., M.D., L.I. şi M.T. au conlucrat în vederea înlesnirii practicării prostituţiei de către părţile vătămate B.E.M. şi K.A.M., trăgând foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi. Astfel, inculpata L.F. a asigurat cazarea celor două părţi vătămate şi a încasat o parte din banii câştigaţi de acestea. Inculpaţii B.M.S., B.M.M., L.I., M.T. şi M.D. au asigurat supravegherea părţilor vătămate pe timpul racolării clienţilor şi au împărţit cu acestea sumele de bani câştigate, în vreme ce inculpatul I.P. a asigurat transportul părţilor vătămate la locul practicării prostituţiei.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal confirmă săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpat. Astfel, părţile vătămate N.A.A., U.A.S. şi V.G. l-au indicat pe inculpat ca fiind persoana care se ocupa cu transportul lor înspre şi dinspre locaţia unde se practica prostituţia. S-a apreciat că aceste declaraţii se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate: interceptări, declaraţiile inculpatului (date atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată) în care acesta a recunoscut împrejurarea că a transportat părţile vătămate minore N.A.A., U.A.S. şi V.G., cu căruţa, pentru a se prostitua pe şoseaua dintre Timişoara şi Moşniţa Nouă; împrejurarea că la locul unde erau cazate minorele, la data de 03 septembrie 2012, a fost găsită căruţa folosită la transportul acestora.

În raport de analiza coroborată a materialului probator, instanţa de apel a apreciat că apărarea inculpatului (în sensul că este nevinovat) este nefondată.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.D. s-a reţinut că acesta a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că împreună cu inculpaţii L.F., B.M.M., B.M.S., I.P., L.I. şi M.T. au conlucrat în vederea înlesnirii practicării prostituţiei de către părţile vătămate B.E.M. şi K.A.M., trăgând foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi. Astfel, inculpata L.F. a asigurat cazarea celor două părţi vătămate şi a încasat o parte din banii câştigaţi de acestea. Inculpaţii B.M.S., B.M.M., L.I., M.T. şi M.D. au asigurat supravegherea părţilor vătămate pe timpul racolării clienţilor şi au împărţit cu acestea sumele de bani câştigate, în vreme ce inculpatul I.P. a asigurat transportul părţilor vătămate la locul practicării prostituţiei.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal confirmă săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat. Astfel, din declaraţia părţii vătămate V.G. a rezultat că inculpatul M.D. avea rolul de a le supraveghea pe fetele care se prostituau. Sa arătat că această declaraţie se coroborează cu procesele-verbale de constatare întocmite de organele de cercetare penală, interceptările telefonice şi cu declaraţiile martorului B.I.

În raport de analiza coroborată a materialului probator, instanţa de apel a apreciat că apărarea inculpatului (în sensul că este nevinovat) este nefondată.

Cu privire la inculpatul B.M.M., instanţa de prim control judiciar a constatat că acesta a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată şi proxenetism.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul B.M.M. a racolat-o pe N.A.A. în vederea practicării prostituţiei, a locuit împreună cu aceasta la mama sa şi a transportat-o la locul racolării clienţilor. De asemenea s-a reţinut în sarcina inculpatului că împreună cu inculpaţii L.F., B.M.S., M.D., L.I., M.T. şi I.P. au conlucrat în vederea înlesnirii practicării prostituţiei de către părţile vătămate B.E.M. şi K.A.M., trăgând foloase de pe urma desfăşurării acestei activităţi. Astfel, inculpata L.F. a asigurat cazarea celor două părţi vătămate şi a încasat o parte din banii câştigaţi de acestea. Inculpaţii B.M.S., B.M.M., L.I., M.T. şi M.D. au asigurat supravegherea părţilor vătămate pe timpul racolării clienţilor şi au împărţit cu acestea sumele de bani câştigate, în vreme ce inculpatul I.P. a asigurat transportul părţilor vătămate la locul practicării prostituţiei.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal confirmă săvârşirea acestor infracţiuni de către inculpat. Astfel, din declaraţia părţii vătămate N.A.A. a rezultat că a fost recrutată de inculpatul B.M.M. (acesta, după ce a cunoscut-o, a transportat-o la locuinţa inculpatei L.F., unde a locuit împreună cu ceilalţi inculpaţi şi părţi vătămate), pentru care a practicat prostituţia (banii obţinuţi din practicarea prostituţiei fiind predaţi inculpatului B.M.M.). De asemenea, partea vătămată V.G. l-a indicat pe inculpatul B.M.M. ca având rolul de a le supraveghea pe fetele care se prostituau.

S-a arătat că aceste declaraţii se coroborează cu: interceptările telefonice, procesele-verbale întocmite de organele de urmărire penală, potrivit cărora în urma verificării efectuate de către organele de cercetare penală la locuinţa inculpatei L.F. la data de 03 septembrie 2012, minora a fost găsită pe câmpul de locuinţe improvizate în compania lui B.M.M.; de asemenea, după cum rezultă din procesul verbal de redare a imaginilor surprinse în mediul ambiental, la data de 05 septembrie 2012, părţile vătămate N.A.A., V.G. şi B.E.M. au fost depistate pe Calea Moşniţei din Timişoara, unde au racolat clienţi pentru practicarea prostituţiei. În timpul monitorizării tinerelor, s-a constatat că în zona menţionată şi-au făcut apariţia, pe bicicletă, inculpaţii B.M.M. şi M.O., care le-au supravegheat pe tinere; la data de 23 august 2012 inculpatul B.M.S. a fost văzut pe şoseaua Timişoara - Moşniţa Nouă, împreună cu inculpaţii L.I., B.M.M. şi M.D., în dreptul podului de peste un canal de irigaţii, zonă în care se aflau părţile vătămate B.E.M., K.A.M., N.A.A. şi U.A.S.; la data de 23 augsut 2012 inculpatul L.I. a fost văzut în aceeaşi zonă, împreună cu B.E.M. şi K.A.M. Ulterior, în aceeaşi zonă au apărut U.A.S. şi minora N.A.A., însoţite de către inculpaţii B.M.S. şi B.M.M.; la data de 05 septembrie 2012, inculpatul L.I., împreună cu inculpatul B.M.M., s-au deplasat pe Calea M. din Timişoara, împreună cu minorele V.G., N.A.A. şi cu B.E.M. pentru ca acestea să practice prostituţia; în zilele de 10 septembrie 2012, 11 septembrie 2012 şi 12 septembrie 2012 inculpatul L.I. a fost observat în timp ce se afla pe Calea M. din Timişoara supraveghindu-le pe B.E.M. şi K.A.M., împreună cu inculpaţii B.M.M. şi M.O. şi declaraţiile martorilor G.A.M., D.R., P.N., B.I. şi A.A.

În raport de analiza coroborată a materialului probator, instanţa de apel a apreciat că apărarea inculpatului (în sensul că este nevinovat) este nefondată.

Cu privire la inculpatul M.I., instanţa de prim control judiciar a reţinut că acesta a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

În fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului că a transportat-o şi supravegheat-o pe numita V.A. (concubina sa) în vederea practicării prostituţiei, precum şi că s-a folosit de sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei.

S-a apreciat că mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal confirmă săvârşirea acestei infracţiuni de către inculpat. Astfel, inculpatul a recunoscut împrejurarea că V.A. se prostituează, că a transportat-o pe concubina sa la locul unde aceasta îşi racola clienţii şi că a supravegheat-o pentru a interveni dacă ea avea probleme cu clienţii. De asemenea, inculpatul a recunoscut şi împrejurarea că a beneficiat de pe urma banilor câştigaţi de concubina sa din practicarea prostituţiei, sumele respective fiind folosite în gospodărie. S-a arătat că aceste declaraţii de recunoaştere se coroborează cu aspectele relatate de martora V.A., precum şi cu declaraţiile martorilor O.M. şi G.I. (care au relatat că martora V.A. se prostituează).

În raport de analiza coroborată a materialului probator, instanţa a apreciat că apărarea inculpatului (în sensul că este nevinovat) este nefondată.

În ceea ce priveşte apelul declarat de procuror, cu referire la critica referitoare la greşita achitare a inculpaţilor B.M.S., M.D., L.I. şi M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de prim control judiciar a observat că inculpaţii B.M.S., L.I. şi M.D., au fost achitaţi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori cu motivarea că lipseşte elementul material specific incriminării prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 (recrutare, transport, transferare, găzduire sau primire). Astfel, prima instanţă a constatat că la dosarul cauzei există date potrivit cărora aceşti 3 inculpaţi au fost implicaţi în activităţi de supraveghere a părţilor vătămate minore în timp ce acestea practicau prostituţia, însă a apreciat că acţiunea de supraveghere nu poate fi circumscrisă niciuneia dintre acţiunile care definesc elementul material al infracţiunii de trafic de minori.

Instanţa de apel a arătat că analiza mijloacelor de probă indicate de procuror în motivarea recursului (declaraţiile persoanelor vătămate N.A.A., U.A.S., B.E.M., K.A.M., V.G.) confirmă împrejurarea, constatată şi de prima instanţă, că cei 3 inculpaţi nominalizaţi în paragraful anterior s-au ocupat de supravegherea părţilor vătămate minore în timp ce acestea practicau prostituţia. S-a apreciat, însă, că această acţiune (de supraveghere) nu intră în sfera de cuprindere a elementului material specific infracţiunii de trafic de minori, situaţie în care soluţia de achitare adoptată de prima instanţă (întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.) este temeinică şi legală.

În privinţa inculpatului M.I., s-a reţinut că soluţia de achitare dispusă de prima instanţă a avut la bază constatarea faptului că declaraţiile părţii vătămate V.G. nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în legătură cu această acuzaţie, situaţie în care s-a apreciat că fapta imputată inculpatului nu a fost dovedită.

Curtea de apel a observat că partea vătămată minoră V.G. îl acuză pe inculpatul M.I. că în cursul lunii martie 2012 a obligat-o să practice prostituţia deşi cunoştea că este minoră, şi să îi predea banii obţinuţi din această activitate. Martorul T.D.N., invocat de acuzare în motivele de recurs, a afirmat că M.I. locuieşte în zona P-ţa T. împreună cu V.A. şi se ocupă cu racolarea de fete, printre acestea fiind şi V.G. Din declaraţiile date rezultă însă că martorul a aflat informaţia referitoare la pretinsa racolare a părţii vătămate V.G. de la însăşi partea vătămată V.G. Pe de altă parte, din aceleaşi declaraţii a rezultat că martorul este iubitul sau concubinul părţii vătămate, iar, în plus, se află şi în relaţie de duşmănie cu inculpatul M.I. În acest context, instanţa de apel a constatat că afirmaţiile acestui martor trebuie apreciate cu rezervă.

Cu privire la ultima declaraţie invocată de acuzare, respectiv cea a părţii vătămate K.A.M., s-a arătat că din lectura acestei depoziţii rezultă că partea vătămată K.A.M. nu este sigură de aspectele relatate, iar mărturia acesteia este lapidară (declarând că M.I. a adus-o la R. pe numita V.G., care urma să practice prostituţia şi a stat la ei în cartierul P., pentru câteva luni de zile, după care a fugit).

S-a apreciat că aceste mijloace de probă nu pot, însă, răsturna prezumţia de nevinovăţie, în contextul în care, fie au valoare probantă condiţionată (declaraţia părţii vătămate, art. 75 C. proc. pen.), fie există o suspiciune rezonabilă cu privire la veridicitatea acestora (declaraţia martorului T.D.N.), fie au valoarea unei probe indirecte şi incerte (declaraţia părţii vătămate K.A.M.).

Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că soluţia adoptată de prima instanţă este temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte critica referitoare la cuantumul redus al pedepselor principale aplicate inculpaţilor trimişi în judecată, instanţa de prim control judiciar a apreciat că pedepsele stabilite şi aplicate de prima instanţă respectă criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., fiind avute în vedere gravitatea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea (proxenetism, trafic de minori), forma continuată a infracţiunii de trafic de minori, numărul părţilor vătămate, implicarea unui număr mare de inculpaţi, rolurile avute de aceştia în activitatea infracţională desfăşurată, scopul urmărit (obţinerea unor surse ilicite de venit), starea de recidivă a unora dintre inculpaţi. În acest context instanţa de apel a constatat că nu este necesară majorarea pedepselor principale, cele stabilite de prima instanţă fiind apte să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii B.M.S., M.D., M.T., I.P., B.M.M. şi L.F., criticând-o pentru netemeinicie.

Prin motivele de recurs depuse la dosar la data de 3 iunie 2014, recurentul inculpat B.M.S. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, pct. 14 şi pct. 17 C. proc. pen. (1968), solicitând casarea celor două hotărâri şi, reapreciind probatoriul administrat, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968). În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate în sensul micşorării acesteia, raportat la circumstanţele săvârşirii faptelor. Totodată, s-a apreciat că latura civilă a fost greşit soluţionată, prejudiciul nefiind dovedit în şedinţa publică de dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat a apreciat ca fiind mai favorabilă norma de procedură veche, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

Recurentul inculpat B.M.M., prin motivele de recurs depuse la data de 10 noiembrie 2014, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968), arătând că probele administrate în dosar nu sunt de natură să îi dovedească vinovăţia, motiv pentru care s-a solicitat, inclusiv cu ocazia dezbaterilor, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Ceilalţi recurenţi nu şi-au motivat în scris calea de atac, însă, cu ocazia dezbaterilor pe fondul căii de atac, recurentul inculpat M.D., prin apărător desemnat din oficiu, a apreciat că legea penală mai favorabilă este legea veche, recurentul inculpat M.T., tot prin apărător desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. (1968), solicitând achitarea întrucât faptei îi lipseşte latura subiectivă, respectiv vinovăţia, recurentul inculpat I.P., prin apărător din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968), arătând că este nevinovat, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata L.F. a solicitat încetarea procesului penal faţă de aceasta întrucât a intervenit decesul.

Examinând recursurile formulate de inculpaţii B.M.S. M.D., M.T., I.P., B.M.M. şi L.F., Înalta Curte constată că doar calea de atac promovată de inculpata L.F. este întemeiată, celelalte fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpaţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest sens dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Totodată, cu titlu preliminar se impune a se analiza dacă, din punct de vedere formal, aspectele invocate de recurenţi pot fi examinate de instanţa de ultim control judiciar prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹C. proc. pen., având în vedere modificările aduse acestui articol prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi Cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385 C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi art., cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi de atac restrângându-se şi limitându-se doar la chestiuni de drept.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost pronunţată la data de 20 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ sus menţionat.

În ce priveşte cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 (invocat de recurenţii inculpaţi B.M.S., I.P. şi B.M.M.) şi pct. 17² C. proc. pen. (invocat de recurentul inculpat M.T.), se constată că acestea au fost menţinute şi nu au suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, au fost excluse din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinate de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că toţi inculpaţii şi-au încălcat obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Astfel, recurenţii inculpaţi B.M.S. şi B.M.M., prin apărători desemnaţi din oficiu, au motivat recursul la data de 3 iunie 2014 şi, respectiv, la data de 10 noiembrie 2014, susţinându-l ca atare la termenul de dezbateri, iar recurenţii inculpaţi M.T. şi I.P., prin apărătorul din oficiu, nu au depus la dosar motivele de recurs cu cel puţin cinci zile înaintea primului termen de judecată, ci doar le-au susţinut oral în şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2014 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind la data de 5 iunie 2014).

În ceea ce priveşte susţinerea apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat M.T. în sensul că recursul a fost motivat în termen, aceasta nu poate fi primită, întrucât la dosarul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se află înscrisul prin care s-a declarat de către acest inculpat calea de atac în care se precizează expres că motivele de recurs vor fi depuse la primul termen de judecată.

Ca atare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementate de pct. 12 şi pct. 17 ale art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurenţii B.M.S., I.P., B.M.M. şi M.T. acestor motive de recurs.

Referitor la criticile de netemeinicie formulate de inculpatul B.M.S. cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei stabilite de prima instanţă şi confirmată prin decizia penală atacată, Înalta Curte arată că, în realizarea scopului de a include în sfera de cenzură a instanţei de recurs numai chestiuni de drept, unul dintre cazurile de casare modificat substanţial prin Legea nr. 2/2013 a fost cel prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), în sensul restrângerii controlului judiciar exercitat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la aspectele ce vizează nelegalitatea sancţiunii penale stabilite de instanţele inferioare. Or, în cauză, hotărârile recurate au fost criticate de către inculpat doar sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţele inferioare, considerată prea mare în raport de circumstanţele săvârşirii faptelor, situaţie ce nu mai poate forma, însă, obiectul examinării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, atâta timp cât nu au fost invocate erori de drept, care să pună în discuţie conformitatea cu legea a hotărârilor atacate, ci doar chestiuni ce ţin de aprecierea judecătorului asupra individualizării sancţiunilor penale stabilite şi care nu mai pot fi cenzurate de instanţa de ultim control judiciar.

Examinând recursurile declarate din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că aceste dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, Înalta Curte constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, C. pen. anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţii B.M.S., M.D., M.T., I.P. şi B.M.M.

Astfel, toţi cei cinci inculpaţi menţionaţi anterior au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism reglementată de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969) şi pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi, faptă care în noua codificare nu a suferit modificări sub aspectul conţinutului constitutiv şi al celui sancţionatorul, fiind incriminată de dispoziţiile art. 213 alin. (1) C. pen.

De asemenea, inculpaţii I.P., M.T. şi B.M.M. au fost condamnaţi şi pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, faptă sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 7 ani la 18 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. în noua reglementare, faptele reţinute în sarcina celor trei inculpaţi se regăsesc în dispoziţiile art. 211 alin. (1) C. pen., fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Însă, în noua codificare, faţă de dispoziţiile art. 35 C. pen. ce definesc noţiunea de infracţiune continuată, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor I.P. (cu privire la minorele N.A.A., V.G. şi U.A.S.) şi M.T. (cu privire la minorele V.G. şi U.A.S.), având în vedere că au fost săvârşite împotriva mai multor subiecţi pasivi, întrunesc elementele constitutive a trei şi respectiv două infracţiuni de trafic de minori, impunându-se a fi reţinute şi dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen. referitoare la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate (dată fiind împrejurarea că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale au fost săvârşite mai multe acte materiale în raport cu fiecare parte vătămată), se observă că ambele legi penale succesive reglementează, în acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător. Deşi C. pen. în vigoare (art. 36) prevede un spor mai redus (până la 3 ani, faţă de 5 ani, cum prevedea legea anterioară în cazul pedepsei închisorii), această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce instanţele inferioare nu au dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei.

Pe de altă parte, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B.M.M. şi B.M.S., Înalta Curte constată că aceştia au săvârşit faptele imputate în stare de recidivă mare postexecutorie, situaţie în care potrivit noii reglementări limitele speciale de pedeapsă se majorează cu jumătate, potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., ajungându-se în cazul primului inculpat menţionat la pedepse cuprinse între 4 ani şi 6 luni şi 15 ani închisoare (pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen.) şi 3 ani şi 6 luni şi 10 ani şi 6 luni închisoare (pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 C. pen.), iar în cazul celui de-al doilea inculpat la limite de pedeapsă cuprinse între 3 ani şi 6 luni şi 10 ani şi 6 luni închisoare (pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 213 C. pen.).

În mod similar, se constată că inculpatul M.D. a săvârşit faptele imputate în stare de recidivă mare postcondamnatorie, situaţie în care, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 104 C. pen., pedeapsa pentru infracţiunea din prezentul dosar ar trebui adăugată la restul de pedeapsă de 956 de zile rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3195 din 17 decembrie 2008 a Judecătoriei Timişoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 344 din 02 aprilie 2009 a Curţii de Apel Timişoara (spre deosebire de vechiul Cod care, după contopire, prevedea aplicarea unui spor facultativ de până la 7 ani închisoare).

Evaluând toate aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, se observă că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţi este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării prezentelor recursuri.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpaţilor ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului şi a recidivei, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanţe în cazul fiecăruia dintre inculpaţi, în temeiul legii penale anterioare.

În ceea ce priveşte pe recurenta inculpată L.F., Înalta Curte constată că potrivit extrasului din registrul de deces înaintat la dosar la data de 24 octombrie 2014 de Consiliul Local Timişoara - Direcţia de Evidenţă a persoanelor, decesul acesteia a survenit la data de 29 iulie 2014 în municipiul Timişoara.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. g) C. proc. pen. (1968), acţiunea penală nu mai poate fi exercitată dacă în cauză a intervenit decesul făptuitorului, această împrejurare reprezentând o piedică definitivă în ceea ce priveşte continuarea procesului penal, dat fiind faptul că răspunderea penală este personală.

Ca atare, constatând incidenţa dispoziţiilor menţionate anterior, Înalta Curte va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei L.F., întrucât decesul acesteia a intervenit la data de 29 iulie 2014.

Faţă de toate considerentele expuse anterior, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. (1968), Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpata L.F. împotriva deciziei penale nr. 250/A din 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 256 din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş şi rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. (1968), va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatei L.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969), ca urmare a decesului acesteia.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M.S., M.D., M.T., I.P. şi B.M.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen (1968), onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată L.F. în sumă de 400 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. (1968), vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi B.M.S., M.D., M.T., I.P. şi B.M.M. la plata sumei de câte 750 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, precum şi suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate şi intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata L.F. împotriva deciziei penale nr. 250/A din 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 256 din 28 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş şi rejudecând:

În baza art. 11 pct 2 lit. b) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. (1968), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei L.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (3) raportat la art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 329 alin. (1) C. pen. (1969), ca urmare a decesului acesteia.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.M.S., M.D., M.T., I.P. şi B.M.M. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată L.F. în sumă de 400 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi B.M.S., M.D., M.T., I.P. şi B.M.M. la plata sumei de câte 750 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru fiecare inculpat, precum şi suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate şi intimatele părţi civile, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 2911/2014. Penal. Mandat european de arestare....		ICCJ. Decizia nr. 3057/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 2979/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2979/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs