ICCJ. Decizia nr. 3042/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), prostituţia (art. 328 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3042/2014

Dosar nr. 1460/84/2013

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2014

Deliberând asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35 din 24 aprilie 2013, Tribunalul Sălaj, secţia penală, a dispus următoarele:

Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., referitoare la judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei, a condamnat inculpaţii:

1. B.F.:

- pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale corespunzător celor două victime majore V.D. şi I.K.) la pedeapsa de: 3 ani închisoare şi 2 ani, interzicerea drevturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară).

- pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale corespunzător celor două părţi vătămate minore D.A. şi D.S.) la pedeapsa de: 4 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară).

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C.pen. în urma contopirii pedepselor mai sus arătate, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, sporită cu 6 luni, deci: 5 ani şi 3 luni închisoare, precum şi 2 ani interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

În temeiul art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă, timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 07 mai 2012, la zi.

2. C.F., cu reţinerea circumstanţei personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplic. art. 76 lit. c) şi d) C. pen.:

- pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (patru acte materiale corespunzător celor patru părţi vătămate minore), la pedeapsa de: 2 ani închisoare

- pentru, comiterea infracţiunii de prostituţie, prev. de art. 328 C. pen., la pedeapsa de: 2 luni închisoare.

În baza art. 86⁵ raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, pe care o descontopeşte în pedepsele componente de: 2 ani şi 8 luni închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare şi respectiv de: 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedepse pe care le repune în individualitatea lor, după înlăturarea sporului de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., au fost recontopite pedepsele mai sus arătate, împreună cu pedepsele de: 2 ani închisoare şi respectiv de: 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 2 ani şi 10 luni închisoare (sporită cu 6 luni) şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), deci: 3 ani şi 4 luni închisoare precum şi 1 an interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

S-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen., faţă de ambii inculpaţi, pe durata executării pedepsei închisorii (ca pedeapsă accesorie).

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, a fost confiscată suma de 4.700 RON, de la inculpatul B.F. şi în baza art. 14 şi 17 C. proc. pen., a obligat pe acelaşi inculpat la plata sumelor de câte 5.000 RON, cu titlu de despăgubiri (daune morale), către părţile civile minore D.A. şi D.S., iar pe inculpata C.F., la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de despăgubiri (daune morale), către părţile civile minore I.M.G. şi H.A.

S-a constatat că părţile vătămate majore V.D. şi I.K. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Au fost obligaţi inculpaţii B.F. şi C.F. la câte 7.000 RON cheltuieli judiciare către stat, în care sunt cuprinse şi sumele avansate din fondurile Ministerului Justiţei, către Baroul de Avocaţi Sălaj, pentru plata onorariilor apărătorilor din oficiu, în faţa instanţei, după cum urmează: 400 RON - av. C.T., apărător pentru C.F., 200 RON - av. C.A., apărător pentru V.D., 200 RON - av. C.C., apărător pentru I.K., 200 RON - av. C.A., apărător pentru H.A., 200 RON - av. C.M., apărător pentru I.M.G., 200 RON - av. J.A., apărător pentru D.A. şi 200 RON - av. C.O., apărător pentru D.S.).

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt în baza probelor de la urmărirea penală, necontestate de cei doi inculpaţi, şi a recunoaşterii integrale şi necondiţionate a faptelor, în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen.:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, din data de 26 iunie 2012, întocmit în Dosar nr. 2/D/P/2011 şi înregistrat la instanţă, în Dosar nr. 3277/84/2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii B.F., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.I.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; C.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi prostituţie, prev. de art. 328 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În şedinţa din data de 21 noiembrie 2012, partea vătămată V.D., a menţionat că nu se constituie parte civilă, nu are nici o pretenţie faţă de inculpatul B.F., iar părţile civile D.A. şi D.S. şi-au menţinut pretenţiile civile formulate în cursul urmăririi penale, în sensul că solicită despăgubiri de la inculpaţi, în sumă de câte 15.000 RON fiecare.

În şedinţa din data de 20 februarie 2013, instanţa de fond a adus la cunoştinţa inculpaţilor, înainte de citirea actului de sesizare, că se pot prevala de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., conform căruia judecata poate avea loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunosc şi şi le însuşesc, recunoscând faptele în totalitate, astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, situaţie în care limitele legale de pedapsă se reduc cu o treime.

Inculpaţii B.F. şi C.F. au arătat că doresc a fi judecaţi conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., cunosc şi îşi însuşesc probele administrate în faza de urmărire penală şi recunosc săvârşirea faptelor descrise în rechizitoriu, astfel că au solicitat judecarea cauzei în baza acestor probe, fără a se proceda la administrarea unor probe suplimentare.

Pe de altă parte, inculpaţii C.I.F., C.A. şi C.M., prin declaraţiile consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, au arătat că nu doresc a fi judecaţi în conformitate cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen., solicitând instanţei administrarea de probe, nerecunoscând faptele descrise în actul de sesizare, fiind astfel efectuată cercetarea judecătorească.

În consecinţă, având în vedere că doi dintre inculpaţi au solicitat judecarea cauzei prin procedura simplificată, iar ceilalţi trei inculpaţi, au solicitat readministrarea probelor din cursul urmăririi penale şi, eventual, administrarea de noi probe în dosar, instanţa de fond a pus în discuţie disjungerea cauzei, amânând pronunţarea cu privire la solicitarea inculpaţilor B.F. şi C.F. de a se judeca conform procedurii simplificate, pentru data de 27 februarie 2013.

Ulterior, instanţa de fond, examinând, mai întâi, cererile formulate de inculpaţii B.F. şi C.F., a apreciat că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt suficiente pentru a stabili că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de aceştia, astfel că a admis cererile celor doi inculpaţi, dispunând aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., disjungerea şi judecarea cauzei fără administrarea de probe în faţa instanţei. Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 17 aprilie 2013, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de inculpaţi, în conf. cu prev. art. 320¹ C. proc. pen., iar în urma concluziilor formulate de procuror şi apărătorii inculpaţilor, a părţilor vătămate şi a părţilor civile, instanţa de fond a reţinut, în baza actelor şi lucrărilor aflate la dosar, următoarele:

Numiţii C.M., C.I.F. şi C.A. sunt membri ai aceleiaşi familii, respectiv mamă, fiu şi fiică. Aceştia se cunosc cu inculpatul B.F. de mai mult timp, C.I.F. fiind prieten cu acesta, iar C.A. fiind amanta acestuia. De asemenea, şi inculpata C.F. este o cunoştinţă veche de a familiei C. Numitul C.I.F. se cunoaşte cu A.F.M., întrucât au fost colegi, ambii fiind militari angajaţi în cadrul unităţii militare din Zalău. A.F.M. se cunoaşte de asemenea de foarte multă vreme cu S.C.B.

Cunoscându-le pe părţile vătămate, minorele gemene D.A. şi D.S. prin intermediul lui A.F.M., precum şi faptul că acestea întreţin relaţii sexuale cu diverse persoane contra unor sume de bani, C.I.F. s-a înţeles cu inculpatul B.F. să le ducă pe acestea de la Zalău la Satu Mare, unde să le cazeze prin diverse locuinţe luate de către aceştia în chirie în scopul practicării de relaţii sexuale cu diverşi clienţi racolaţi prin intermediul unor anunţuri la mica publicitate şi a realizării de profituri din astfel de activităţi . Faptul că cei doi s-a înţeles în privinţa racolării celor două minore rezultă atât din declaraţiile lui C.I.F., dar şi din convorbirile telefonice interceptate în cauză, în care B.F. îi reproşează numitei C.A. că, împreună cu mama ei, C.M., „i-au luat fetele de la Zalău care trebuiau să ajungă la el”. De altfel, cele două minore aşa cum rezultă din probatoriul administrat au fost în continuu subiect de dispută între C.I.F., C.M., C.A., inculpata C.F. şi inculpatul B.F., fiecare dintre aceştia urmărind prin diverse manopere dolosive să le atragă de partea lor şi să pună stăpânire pe ele pentru a le aduce profituri băneşti.

Astfel, în perioada 10 septembrie 2010 - 21 octombrie 2010 C.I.F. le-a contactat telefonic pe cele două minore, care se aflau în acel moment în Centrul Social Multifuncţional Cehu Silvaniei, aşa cum rezultă din adresa de la dosar şi le-a propus să meargă la Satu Mare şi să se prostitueze pentru acesta şi pentru B.F., urmând ca ei să se ocupe de cazare, anunţuri la mica publicitate şi de protecţia lor. Cele două minore au fost de acord cu această propunere cu condiţia să „lucreze” doar pentru C.I.F., nu şi pentru B.F., de acesta din urmă fiindu-le frică, deoarece îl ştiau ca fiind o persoană violentă.

Întrucât potrivit declaraţiei inculpatei C.F., acuzaţii nu le lăsau celor două surori gemene minore nici măcar „bani pentru ţigări”, acestea au hotărât să fugă „de sub tutela” lui C.I.F., C.M., C.A. şi a inculpatei C.F. Fiindu-le frică să facă acest lucru şi să-şi ia lucrurile şi actele de identitate din apartamentul de pe str. C., au luat legătura cu inculpatul B.F., pe care, după ce s-au înţeles să „lucreze pentru el”, l-au întrebat cum să facă să plece de la C.I.F. Acesta le-a sugerat celor două minore să sune la Centrul unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Satu Mare şi să sesizeze faptul că au fost sechestrate de către C.I.F. în apartamentul de pe str. C. şi că acesta refuză să le restituie lucrurile şi actele, urmând ca în urma acestei sesizări să fie preluate de B.F., prin intermediul V.D. şi să fie duse în apartamentul de pe str. N., Satu Mare, proprietatea martorului G.S.A.F. Minorele D.A. şi D.S. s-au conformat acestui „sfat” şi în data de 02 aprilie 2011 au apelat Centrul unic pentru Apeluri de Urgenţă 112 Satu Mare. În urma acestei sesizări cele două minore şi-au recuperat lucrurile, după care au fost conduse la Poliţia Muncipiului Satu Mare, fiind însoţite de către V.D. De la sediul poliţiei acestea au plecat împreună cu V.D. în apartamentul de pe str. N. pentru a fi cazate în vederea practicării prostituţei în folosul inculpatului B.F. Pentru a-i împiedica pe C.I.F., C.M. şi C.A. să formuleze vreun denunţ cu privire la primirea celor două minore gemene în vederea exploatării lor sexuale de către inculpatul B.F., acesta din urmă le-a cerut celor două minore gemene să scrie o „plângere” împotriva lui C.I.F., C.M. şi C.A. cu privire la exploatarea lor sexuală de către aceştia, pe care să o lase în posesia sa. Această plângerea a fost găsită ca urmare a percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului B.F. şi depusă la dosar.

Partea vătămată V.D. este în vârstă de 22 de ani şi provine dintr-o familie săracă cu mulţi copii (10 fraţi) din localitatea Holboaca, judeţul Iaşi. Părinţii acesteia erau, potrivit propriilor suţineri, violenţi şi consumatori de băuturi alcoolice, fapt pentru care împreună cu sora sa V.G. în vârstă de 21 de ani s-au hotărât în cursul anului 2007 să fugă de acasă şi să mergă la Satu Mare cu un băiat pe nume „R.” pentru a se prostitua. Ajunse la Satu Mare cele două surori s-au prostituat în mai multe cluburi de noapte din această localitate. Datorită mediului în care a crescut şi s-a dezvoltat, a lipsei unui suport moral şi material din partea unor persoane de încredere, precum şi a activităţilor desfăşurate ulterior (prostituţia presupunând tot felul de umilinţe, neîncredere în persoanele implicate în astfel de activităţi indiferent de calitate „protectori” sau „clienţi”, riscuri la care este supusă o astfel de persoană - agresiuni fizice, sexuale, ameninţări, etc.) partea vătămată V.D. a devenit o persoană extrem de vulnerabilă, neîncrezătoare în sine, dependentă de jocuri de noroc şi de alcool, precum şi extrem de fricoasă, aşa cum de altfel afirmă ea însăşi („ori de câte ori văd o ceartă sau un scandal sau sunt implicată în aşa ceva tremur toată şi încep să plâng”).

La începutul anului 2010, perioadă în care lucra în clubul de noapte „C.B.” din Satu Mare, partea vătămată V.D. l-a întâlnit pe inculpatul B.F., care la rândul său era angajat în acelaşi club în calitate de agent de pază. În cadrul acestui local inculpatul a abordat-o pe partea vătămată V.D. şi a curtat-o, urmărind să-i câştige încrederea şi să o facă să se îndrăgostească de el, pentru ca ulterior sub pretextul acestor sentimente reciproce şi a calităţilor astfel stabilite (amant/amantă) să o determine să facă întocmai ce-i spune el, respectiv să o aducă în stare de dependenţă faţă de el. Faptul că inculpatul urmărea doar exploatarea sexuală a victimei V.D. rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de către acesta cu V.D., dar şi cu alte persoane, respectiv soţia acestuia B.C., I.K., C.A., etc. în vederea aducerii la îndeplinire a planului său acesta a avut în vedere şi a exploatat totodată şi situaţia specială în care se afla V.D., dar şi restul victimelor sale, constând în lipsa unei suţineri din partea altor persoane, lipsa unei familii care să o sprijine şi să o ajute, a unei locuinţe stabile, lipsuri financiare, etc. În demersurile de a avea un control total asupra victimei inculpatul B.F. a urmărit în permanenţă îndepărtarea V.D. de singura persoană la care aceasta mai putea apela în situaţii dificile şi anume de sora sa V.G. Aceste aspecte rezultă din declaraţia martorei V.G. coroborată cu convorbirile telefonice purtate de către inculpat cu V.D. în cadrul cărora acesta îi interzice să mai ţină legătura cu sora sa şi să asculte de aceasta. La scurt timp după ce inculpatul B.F. a început relaţia cu V.D. i-a propus acesteia să se mute într-un apartament pe str. L. din Satu Mare pentru a se prostitua pe baza anunţurilor puse la mica publicitate şi a împărţii bani cu acesta.

În cursul lunii august 2010 inculpatul B.F. a cunoscut-o pe partea vătămată I.K. prin intermediul lui C.I.F. Şi în situaţia acestei victime inculpatul B.F. a folosit aceleaşi metode pentru a o aduce sub autoritatea sa. De asemenea, şi în situaţia acesteia inculpatul a exploatat starea materială şi familială a victimei. Astfel aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate I.K. aceasta a avut un prieten cu care s-a mutat împreună şi cu care era însărcinată. Această persoană a decedat ca urmare a unui accident de circulaţie, astfel că partea vătămată I.K. a ajuns în situaţia de a-şi întreţine singură fetiţa rezultată din această relaţie şi care era bolnavă de astm. Având nevoie disperată de bani acesta s-a întâlnit cu C.I.F. care a pus-o în legătură cu B.F. pentru a-i găsi un loc de muncă. Inculpatul B.F. i-a propus acesteia să lucreze ca dansatoare în clubul de noapte „C.B.”. Fiind de acord cu această propunere în data de 11 septembrie 2010 inculpatul B.F. a dus-o în acel club unde a pus-o în legătură cu partea vătămată V.D. Partea vătămată I.K., aflând de la celelalte dansatoare din bar că la solicitarea clienţilor trebuie să urce cu aceştia sus în cameră şi să întreţină relaţii sexuale, i-a spus părţii vătămate V.D. că nu face aşa ceva şi că vrea să plece, acesta din urmă încunoştiinţându-l imediat pe inculpatul B.F. despre acest lucru. La scurt timp acesta a sosit la clubul „C.B.” şi a chemat-o afară pe partea vătămată I.K. În momentul în care a ieşit afară din club inculpatul i-a reproşat acesteia că de ce nu doreşte să rămână şi să facă bani după care i-a aplicat o palmă peste faţă. Acest aspect a fost sesizat de către un echipaj de poliţie aflat în zonă care a mers imediat la locul incidentului. Până la sosirea organelor de poliţie inculpatul i-a atras atenţia părţii vătămate I.K. să spună că este prietena lui, altfel o să o încurce. Agenţii sosiţi la faţa locului i-au aplicat inculpatului o amendă contravenţională reţinând că „a provocat scandal public îmbrâncind-o pe numita I.K.”. Acest incident s-a petrecut în prezenţa lui C.I.F. După acest incident, în ziua următoare inculpatul B.F. a contactat-o telefonic din nou pe partea vătămată I.K. şi i-a cerut acesteia să se prostitueze alături de V.D. pentru el, urmând ca amândouă să fie cazate într-un apartament pe str. C. din Satu Mare pe care îl deţinea cu titlu de chirie un prieten al său căruia i se spune „D.P.” pentru două fete care se prostituau pentru acesta din urmă şi care urmau să plece în Olanda. Aceasta a acceptat astfel că inculpatul B.F. a cazat-o atât pe aceasta, cât şi pe V.D. în locuinţa respectivă, unde urmau să întreţină amândouă relaţii sexuale contra cost cu clienţii care le contactau prin. intermediul anunţurilor la mica publicitate. Aici cele două părţi vătămate (I.K. şi V.D.) au practicat relaţii sexuale cu diverşi clienţi fiind cazate în această locaţie (apartamentul pe str. C. din Satu Mare) până în data de 27/28 octombrie 2010.

Timp de o săptămână I.K. şi V.D. au întreţinut relaţii sexuale cu diverşi clienţi câştigând împreună aproximativ 3.000 RON din care I.K. a primit de la inculpatul B.F., suma de aproximativ 200 RON. În acest interval de timp inculpatul B.F. nu i-a permis părţii vătămate I.K. să mergă la locuinţa mamei sale din localitatea Lazuri, judeţul Satu Mare, pentru a-şi vedea fiica bolnavă. După această săptămână inculpatul B.F. i-a permis părţii vătămate I.K. să mergă până acasă cu condiţia să se să se întoarcă în foarte scurt timp. Cunoscând cât de agresiv este inculpatul şi fiindu-i frică partea vătămată I.K. s-a întors şi a continuat să întreţină relaţii sexuale cu diverţi clienţi în locaţia de pe str. C. până la data precizată mai sus (27/28 octombrie 2010).

La fel ca şi în cazul părţii vătămate V.D. pentru a o aduce în stare de dependenţă faţă de el inculpatul B.F. a întreţinut relaţii sexuale şi cu partea vătămată I.K. transformând-o şi pe acesta în amanta lui.

În tot acest interval de timp cele două părţi vătămate au fost supuse de către B.F. unor umilinţe, violenţe, injurii şi ameninţări apte să le inducă acestora o stare de frică permanentă şi să le aducă într-o stare de supunere totală faţă de acesta, stare în care satisfăceau cele mai înjositoare pretenţii ale inculpatului. Astfel acesta deşi arată că o iubeşte pe partea vătămată V.D., a obligat-o, în timp ce era bolnavă, să se uite cum întreţine relaţii sexuale cu I.K. şi o altă amantă de a sa M. În exercitarea autorităţii sale faţă de cele două victime şi pentru a le umili pe acestea inculpatul B.F. le-a trezit pe cele două părţi vătămate în mijlocul nopţii şi le-a pus să facă curăţenie în locuinţă, arătând în declaraţia sa că nu suportă dezordinea şi că a încercat să le inducă şi celor două fete aceeaşi stare. Alteori când părţile vătămate îşi manifestau dorinţa de a pleca de la el, inculpatul le punea pe cele două părţi vătămate să-şi facă bagajele după care le lovea şi le oblige să-şi pună lucrurile la loc şi să nu plece nicăieri.

Aşa cum rezultă din declaraţiile celor două părţi vătămate coroborate cu convorbirile telefonice interceptate în cauză, inculpatul B.F. le-a bătut în mod violent în numeroase rânduri pe cele două părţi vătămate pentru motive dintre cele mai puerile în privinţa bătăilor administrate lui I.K. Părţile vătămate V.D. şi I.K. erau ţinute sub un control foarte strict de către inculpat. Acesta le-a impus celor două părţi vătămate să îl anunţe de fiecare dată unde merg şi cât timp stau. De asemenea, acesta trebuia să fie informat despre toţi clienţii pe care ii aveau cele două părţi vătămate şi banii încasaţi de la aceştia, bani pe care îi însuşea în mare parte. în cazul în care cele două părţi vătămate nu respectau astfel de sarcini erau bătute, înjurate sau umilite în modalităţi dintre cele mai inumane. Astfel în una dintre multiplele astfel de situaţii partea vătămată I.K. a plecat acasă la fiica ei care era foarte bolnavă şi a luat 50 RON din casă fără a-l anunţa pe inculpatul B.F. Fiind anunţat de V.D. despre acest lucrul inculpatul B.F. a sunat-o pe partea vătămată I.K. şi i-a dat termen de o oră pentru a se întoarce la locuinţa unde era cazată. Când s-a întors acesta i-a reproşat că a luat bani şi a plecat fără ştirea lui după care a lovit-o cu palma pumnii şi mânerul unui cuţit până a căzut jos. Altădată în cursul lunii noiembrie 2010, părţile vătămate I.K. şi V.D. împreună cu numita M. au plecat până la locuinţa părţii vătămate I.K. după ce în prelabil şi-au cerut voie de la inculpat. Deoarece au stat mai mult decât timpul alocat acesta s-a deplasat după cele trei persoane de sex feminin cerându-le părţilor vătămate să-l urmeze la locuinţa de pe str. N. pentru a „produce bani”. Mai mult V.D. era agresată de către inculpat şi când aceasta nu făcea bani din prostituţie. Astfel potrivit declaraţiei părţii vătămate I.K. „o dată întrucât D. nu a avut clienţi câteva zile i-am dat eu 200 RON deoarece îmi era milă de ea şi ştiam că dacă vine F. şi constată că nu a făcut bani o bate”.

Inculpatul era deosebit de violent şi cu clienţii care intrau în diferite conflicte legate de raportul sexual şi costul acestuia cu cele două părţi vătămate aflate sub supravegherea şi „protecţia” sa.

Astfel, în noaptea de 27/28 octombrie 2010 părţile vătămate au fost contactate de către doi clienţi pe nume V.N. şi L.M., apoi aceştia s-au dus la apartamentul de pe str. C. din Satu Mare pentru a întreţine relaţii sexuale cu una dintre acestea. Între părţile vătămate şi cei doi clienţi s-au iscat anumite neînţelegeri, împrejurare în care V.D. l-a contactat pe inculpatul B.F. care a sosit de îndată la locuinţa respectivă împreună cu un prieten de-al său pe nume I.S. (soţul lui I.A., unde au fost cazate prima dată surorile gemene D.A. şi D.S.). Aici cei doi le-au aplicat lovituri cu pumnii celor doi clienţi, iar I.S. în aceleaşi împrejurări le-a luat acestora şi suma de 1.500 RON. B.F. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, iar I.S., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

În urma acestui incident cele două părţi vătămate au fost mutate de către inculpatul B.F. în apartamentul de pe str. N., proprietatea martorului G.S.A.F. Aici, I.K. a continuat să se prostitueze pentru inculpatul B.F. până la în cursul lunii noiembrie 2010 când, datorită modului inuman în care era tratată de către inculpatul B.F. a hotărât să fugă de la acesta , astfel că a luat legătura cu o prietenă pe nume P.C. care a dus-o cu autoturismul său la Zalău pentru nu fi descoperită de către inculpat. Totodată acesta a luat cu ea la Zalău şi pe mama şi fiica ei pentru a le proteja de inculpatul B.F.

În primăvara anului 2012, I.K. a fost abordată din nou să lucreze pentru inculpatul B.F., însă nu a mai fost de acord cu propunerea acestuia. Deşi în declaraţia sa, iniţial inculpatul B.F. nu a recunoscut („menţionez că de la I.K. nu am beneficiat de nici o sumă de bani, ci dimpotrivă eu i-am dat acesteia nişte bani întrucât avea fiica bolnavă”), iar ulterior a minimalizat veniturile realizate de către I.K. pentru sine („fetele câştigau în medie aproximativ 200-300 RON pe zi, din care se achitau cheltuielile, iar din ceea ce rămânea ne luam toţi trei în funcţie de necesităţi”) în convorbirile telefonice purtate de către acesta cu V.D., inculpatul recunoaşte faptul că partea vătămată I.K. câştiga foarte bine.

După ce a fugit I.K. în cursul lunii noiembrie 2010, partea vătămată V.D. a continuat să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi şi să locuiască sigură în apartamentul de pe str. N., până la începutul lunii aprilie 2011 (02 aprilie 2011) când au fost cazate în această locuinţă de către B.F., prin intermediul său şi a părţilor vătămate minore, D.A. şi D.S.

Inculpatul B.F. le-a preluat pe cele două minore apoi i-a solicitat părţii vătămate D.A. să întreţină relaţii sexuale cu aceasta pentru „a o testa” conform susţinerilor părţii vătămate. După ce părţile vătămate D.A. şi D.S. au fost cazate, inculpatul B.F. le-a spus acestora că are o datorie de aproximativ 1.900 RON reprezentând consumul de curent la locuinţa respectivă şi le-a cerut să achite această cheltuială din banii pe care îi vor câştiga în urma practicării de relaţii sexuale cu clienţii care le vor contacta pe baza anunţurilor date la mica publicitate de către V.D., urmând ca după achitarea acestei datorii să împartă banii în două părţi egale.

Partea vătămată, D.A. a câştigat în cursul unei săptămâni suma necesară pentru acoperirea datoriei de mai sus şi a înmânat-o inculpatului. Ulterior, văzând că inculpatul în continuare îi cere în mod frecvent diferite sume de bani şi dându-şi seama că o să-i ia toţi bani, a luat legătura cu inculpata C.F., care locuia în acest timp în apartamentul de pe str. B. şi a convenit să plece la aceasta pentru a se prostitua pentru ea. C.F. a fost de acord astfel că partea vătămată D.A. s-a mutat cu aceasta pe str. B. în acelaşi apartament în care a fost cazată iniţial de către învinuiţii C.I.F. şi C.A. În această locuinţă se mai afla alături de inculpata C.F. şi partea vătămată H.A., care a fost exploatată sexual până înainte de sărbătorile de Paşte a anului 2011.

Partea vătămată D.A. a continuat să întreţină relaţii sexuale sub supravhegherea inculpatei C.F. şi a lui C.I.F., în această locaţie sau în alte locuri (hoteluri, moteluri, locuinţa clientului etc.) până în cursul lunii mai 2010, când C.I.F. a închiriat o nouă locuinţă în Satu Mare, str. S.M., proprietatea martorului R.A.G., unde le-a mutat pe inculpata C.F. şi pe partea vătămată D.A. După aproximativ trei săptămâni, inculpata C.F. a luat legătura cu martorul G.R.J. şi i-a cerut permisiunea să le primescă pe ea şi pe partea vătămată D.A., în locuinţa de pe str. O. Inculpata şi partea vătămată au continuat să întreţină relaţii sexuale cu bărbaţii contactaţi ca urmare a anunţurilor date la mica publicitate de către inculpata C.F. şi în această din urmă locaţie sau în afara ei. Din această locaţie inculpata C.F. a plecat împreună cu partea vătămată D.A. în cursul lunii iulie 2011 la Oradea unde au continuat să se prostitueze pentru mai multe persoane din acest oraş.

Partea vătămată D.S., a continuat să întreţină relaţii sexuale contra cost în folosul inculpatului B.F., alături de V.D., până în data 18 iulie 2011. În perioada aprilie - 18 iulie 2011 partea vătămată D.S. câştiga din întreţinerea de raporturi sexuale cu diveşi bărbaţi, sume cuprinse între 400-500 RON pe zi împreună cu partea vătămată V.D. Aceste sume de bani erau luate în cea mai mare parte de către inculpatul B.F., acesta lăsându-le celor două fete doar bani de ţigări şi de mâncare. În data de 17 iulie 2011 partea vătămată D.S. a fost contactată de către o persoană pe nume N.C. care i-a propus să meargă şi „să lucreze” pentru el la Oradea. Văzând în această propunere şansa de a scăpa de sub autoritatea lui B.F., partea vătămată D.S. a acceptat propunerea astfel că în data de 18 iulie 2011 a venit N.C. după ea şi plecat la Oradea unde ulterior s-a întâlnit şi cu sora sa, partea vătămată D.A. şi cu inculpata C.F.

După plecarea părţii vătămate D.S. (18 iulie 2011) din apartamentul de pe str. N., partea vătămată V.D. a continuat să locuiască şi să se prostitueze în această locuinţă până în toamna anului 2011, când inculpatul B.F. a mutat-o în locuinţa de pe str. l.V. aparţinând martorului M.I. Această din urmă locuinţă a fost închiriată de către inculpat pe o perioadă de 10 luni, respectiv până în cursul lunii iunie 2012. În schimbul acestei chirii inculpatul i-a dat martorului un autoturism.

Atât convorbirile inculpatului, cât şi a părţii vătămate V.D., au fost interceptate din cursul lunii ianuarie 2012. Din aceste convorbiri coroborate cu declaraţiile părţii vătămate V.D. şi a numiţilor C.A., C.I.F., C.M. şi C.F., precum şi a părţilor vătămate D.A., D.S. şi I.K. se desprinde faptul că inculpatul B.F. se considera un adevărat proprietar al părţii vătămate V.D. şi acţiona în consecinţă în raporturile cu aceasta. De altfel acesta a inscripţionat cu cuţitul pe spatele părţii vătămate litera „F” reprezentând iniţiala prenumelui său pentru a confirma o dată în plus calitatea de proprietar (obicei destul de întâlnit în cazul infracţiunilor de trafic de persoane).

Inculpatul B.F. o înjura, jignea, ameninţa şi bătea şi îi aplica corecţii dintre cele mai inumane ori de câte ori partea vătămată V.D. nu respecta dispoziţiile sale, ascundea anumite lucruri acestuia, sau făcea ceva greşit. În astfel de situaţii partea vătămată cuprinsă de frică şi recunoscând autoritatea inculpatului nu făcea altceva decât să-şi ceară în mod repetat scuze, să-l aprobe pe inculpat în tot ce spunea acesta, să-şi ia angajamentul că nu o să mai greşească şi să plângă.

Sub pretextul faptului că o iubeşte şi că de fapt „îi vrea binele” şi bazându-se totodată pe faptul că partea vătămată îl iubea, îl considera „salvatorul său fără de care nu ar reuşi să se descurce în viaţă, dar faţă de care îi era totodată şi frică” (stări insuflate părţii vătămate de către inculpat şi familia acestuia), inculpatul B.F. nu a urmărit altceva decât să o ţină pe partea vătămată V.D. sub un control total în scopul realizării intereselor reale (de a câştiga câţi mai mulţi bani din exploatarea părţii vătămate), iar nu cele declarate de acesta.

Inculpatul o controla zilnic pe partea vătămată V.D. în tot ce făcea, îi dădea dispoziţii ce şi cum să facă pentru a câştiga cât mai mulţi bani şi a reduce cheltuielile, o critica ori de câte ori nu se comporta frumos cu clienţii şi îi atrăgea atenţia să se comporte frumos cu aceştia pentru că altfel nu o să câştige bani. De asemenea, acesta o întreba sistematic pe partea vătămată V.D. câţi clienţi a avut şi ce sume de bani a câştigat, cerându-i să facă câţi mai mulţi bani.

În declaraţiile sale, bazându-se pe „relaţia de iubire” dintre el şi partea vătămată, inculpatul încearcă să acrediteze ideea că injuriile, ameninţările, agresiunile fizice, controlul asupra victimei, împărţirea veniturilor acesteia rezultate din prostituţie, nu sunt decât aspecte fireşti în cadrul unei astfel de relaţii. Mai mult sentimentele de iubire sub acoperirea cărora inculpatul îşi permite să facă ce doreşte cu partea vătămată sunt doar declarative, menite să o inducă în eroare pe partea vătămată şi să o facă să accepte tot ceea ce hotărăşte inculpatul în privinţa sa. Faptul că aceste sentimente sunt doar un mijloc de inducere în eroare a părţii vătămate şi de câştigare a încrederii acesteia se desprinde şi din modul inuman în care acesta o corectează ori de câte ori greşeşte. Un exemplu de astfel de corecţie se desprinde din convorbirea telefonică dintre cei doi, în data de 03 februarie 2012 ora 06.13, din care rezultă că inculpatul o ţine în frig pe partea vătămată pentru greşeala făcută, iar aceasta plânge spunând că o ustură mâinile de la frig. Ori este imposibil de crezut că o astfel de metodă de corecţie, dar şi altele folosite de către inculpat pot fi folosite faţă de persoana iubită. În realitate din convorbirile şi comunicările telefonice (în special cele purtate de către inculpat cu C.A. care datorită relaţiei sale cu inculpatul, cunoaşte foarte bine raporturile dintre acesta şi V.D.) coroborate cu declaraţiile părţii vătămate V.D., a numiţilor C.A., C.I.F., C.M., a inculpatei C.F., precum şi a părţilor vătămate D.A., D.S. şi I.K., rezultă cu certitudine faptul că partea vătămată V.D., era considerată de către învinuit doar o sursă de venit pentru acesta şi familia lui.

La un moment dat partea vătămată V.D., a fugit de la inculpatul B.F., după care s-a reîntors la acesta şi nemaiavând unde să o cazeze, inculpatul a dus-o la locuinţa sa din Satu Mare, cazând-o împreună cu membrii familiei sale. În data de 07 mai 2012, inculpatul B.F. a fost reţinut, apoi arestat preventiv, măsură menţinută până în prezent de instanţă, acesta aflându-se în stare de detenţie la Penitenciarul Oradea. Cu toate acestea partea vătămată continuă să locuiască alături de soţia inculpatului şi copiii săi în locuinţa inculpatului. Prin aceasta s-a urmărit a se sugera că raporturile dintre inculpat şi partea vătămată sunt altele decât cele reţinute de organele de urmărire penală, în cauză. În realitate aceasta a fost supusă pe parcursul procesului penal unei presiuni constante de către membrii familiei inculpatului. Astfel acesteia i s-a sugerat ce să declare în faţa organelor de urmărire penală. Mai mult, soţia inculpatului i-a cerut să meargă la sora sa V.G. şi să o convingă să facă declaraţii mincinoase în faţa organelor de urmărire penală, constând în ascunderea faptului că a fost bătută de către inculpatul B.F. Totodată i s-a transmis că inculpatul „o roagă să rămână alături de el şi familia sa, până la sfârşit”. De asemenea şi mama inculpatului B.F., i-a cerut părţii vătămate V.D., să nu plece din casa inculpatului B.F.: „Tu eşti departe de ai tăi, acuma eşti cu noi şi eşti a noastră şi s-o gătat. Io n-am ţinut, nici bărbatul-meu nici io şi nici C. nu o să te putem lăsa”.

Inculpatul continua să o manipuleze pe partea vătămată şi în timp ce se afla în stare de arest preventiv, pentru ca în lipsa sa acesta să-i susţină material familia. În această activitate de convingere a părţii vătămate, acesta scoate în relief faptul că spre deosebrie de familia ei, care a abandonat-o el a luat-o ca pe fiica lui şi a protejat-o, iar familia sa este în acelaşi timp şi familia ei. De asemenea, acesta îi aduce aminte că a cheltuit cu ea şi că este cercetat din cauza ei, dar toate acestea nu au importanţă, pentru ca ulterior, în urma acestor favoruri şi suferinţe ale sale datorate ei, să-i ceară imperativ şi sub jurământ să aibă grijă de copiii săi în lipsa sa şi să continue să câştige bani din prostituţie pentru familia sa şi pentru el. În acelaşi context, inculpatul îi solicita să asculte în continuare de el pentru că numai aşa îi va fi bine, atrăgându-i atenţia că dacă va asculta de sora ei sau de alte persoane o să ajungă unde a fost înainte.

De asemenea, a mai reţinut instanţa de fond că, mai mult, deşi era deja trimisă în judecată în Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor, în legătură cu surorile gemene D.A. şi D.S., pentru faptele săvârşite la Oradea, inculpata C.F. a continuat să atragă în această activitate şi alte persoane, pe lângă activitatea proprie de a întreţine relaţii sexuale contracost cu diferite persoane, pe baza anunţurilor date la mica publicitate. Astfel, în data de 02 mai 2012, martora M.G.M.T., care se prostitua împreună cu inculpata C.F., se afla la Hotelul D. din municipiul Satu Mare, cu un client. La un moment dat acel client i-a spus martorei ca ar întreţine relaţii sexuale şi cu „o roşcată”, împrejurare în care aceasta a contactat-o pe inculpata C.F., căreia i-a spus acest lucru. Cunoscând lipsurile financiare ale părţii vătămate minore I.M.G., inculpata C.F. i-a propus să locuiască în locuinţa închiriată de către ea şi să întreţină relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, care o vor contacta pe baza anunţurilor date la ziar de către inculpată, veniturile astfel obţinute urmând să le împartă în două. Partea vătămată I.M.G. este în vârstă de 17 ani, a abandonat şcoala reuşind să termine doar ciclul gimanzial, are domiciliul în localitatea Medişa, judeţul Satu Mare, şi locuieşte împreună cu părinţii săi. Aceasta este cunoscută de mult timp de către inculpata C.F. care provine din aceiaşi localitate, iar de părţile vătămate D.A. şi D.S., din primăvara anului 2011. Atât inculpata, cât şi surorile gemene D.A. şi D.S., ştiau că partea vătămată I.M.G. este minoră. Partea vătămată a acceptat propunerea astfel că la solicitarea clientului care întreţinuse relaţii sexuale cu martora M.G., inculpata C.F. a contactat-o telefonic pe partea vătămată I.M.G. şi i-a cerut să mergă cu autoturismul prietenului său, T.E.V. (taximetrist) la Hotelul D. pentru a întreţine reiaţi sexuale cu acel client în schimbul sumei de 200 RON. Partea vătămată a acceptat astfel că împreună cu o altă persoană care a condus autoturimul prietenului său, T.E.V., inculpata C.F. a trasportat-o pe partea vătămată la hotelul menţionat mai sus. Partea vătămată a urcat cu clientul respectiv în hotel şi a întreţinut relaţii sexuale cu acesta în urma cărora a primit suma de 200 RON. Din această sumă partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 100 RON. Fiind întrebată de către inculpata C.F. dacă mai doreşte să-i aranjeze întâlniri cu diferiţi bărbaţi, în vederea practicării de relaţii sexuale cu aceştia în schimbul unor sume de bani, partea vătămată I.M.G. a refuzat să mai dea curs unor astfel de solicitări. Rezultă din cele ce preced că, începând cu luna ianuarie 2011 şi până în prezent, inculpata C.F. şi-a procurat principalele mijloace de existenţă practicând şi relaţii sexuale cu diferite persoane care au contactat-o pe baza anunţurilor de la mica publicitate, săvârşind, astfel şi infracţiunea de prostituţie, prev. de art. 328 C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, rămasă definitivă faţă de inculpata C.F., prin neapelare, s-a reţinut că în perioada septembrie 2010 - noiembrie 2011 a aderat şi sprijinit pe raza municipiului Oradea, asocierea constituită din inculpaţii N.T.C., S.I.M. şi N.F.C., în scopul săvârşirii infracţiunilor de proxenetism (vizând-o pe martora majoră T.M.) şi trafic de minore (vizându-le pe gemenele D.A. şi D.S.), fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de sprijinire a unui grup infracţional organizat, proxenetism şi trafic de minori, fiind condamnată, cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplic. art. 76 lit. c) C. pen., în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 8 luni închisoare, în baza art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., iar în baza art. 329 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. Faptele săvârşite de inculpată fiind în concurs real, instanţa de fond - în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. - a contopit pedepsele mai sus arătate, şi a stabilit că inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni, deci 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza Il-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară.

Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatei C.F., care, împreună cu alte trei persoane, în perioada, ianuarie 2011 - aprilie 2011, le-a recrutat, primit, transportat şi cazat pe părţile vătămate minore D.A., D.S. şi H.A., în mai multe locuinţe închiriate pe raza municipiului Satu Mare (apartamentul de pe str. B. din Satu Mare, Clubul R. din localitatea Mărtineşti, apartamentul de pe str. C. din municipiul Satu Mare), precum şi pe partea vătămată I.M.G., la hotelul la Hotelul D. din municipiul Satu Mare, în scopul exploatării sexuale a acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. urmând a fi condamnată la pedeapsa închisorii, după reţinerea circumstanţei personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplic. art. 76 lit. c) şi d) C. pen. De asemenea, a apreciat că fapta aceleiaşi inculpate, care, începând cu luna ianuarie 2011 şi cel puţin până la data de 02 mai 2012 şi-a procurat principalele mijloace de existenţă practicând în acest scop relaţii sexuale cu diferite persoane, care au contactat-o pe baza anunţurilor de la mica publicitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de prostituţie prev. de art. 328 C. pen., urmând a fi condamnată la pedeapsa închisorii, după reţinerea circumstanţei personale, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplic. art. 76 lit. c) şi d) C. pen.

S-a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatei se află în concurs real cu faptele săvârşite în perioada septembrie 2010 - noiembrie 2011, pe raza municipiului Oradea şi pentru care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor, în Dosar nr. 13641/111/2011, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 71 şi art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară, stabilindu-se ca mod de executare suspendarea executării sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86¹ C. pen. Astfel fiind, în baza art. 86⁵ raportat la art. 85 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a anulat suspendarea executării sub supraveghere, a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 13641/111/2011, pe care a descontopit-o în pedepsele componente de: 2 ani şi 8 luni închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare şi respectiv de: 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedepse pe care le repune în individualitatea lor, după înlăturarea sporului de 2 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a recontopit pedepsele mai sus arătate, împreună cu pedepsele de: 2 ani închisoare şi respectiv de: 2 luni închisoare, aplicate prin prezenta hotărâre, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 2 ani şi 10 luni închisoare (sporită cu 6 luni) şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară), pedeapsa finală fiind de: 3 ani şi 4 luni închisoare precum şi 1 an interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., privind interzicerea unor drepturi, pe durata executării pedepsei închisorii (ca pedeapsă accesorie).

La stabilirea pedepselor pentru fiecare infracţiune şi individualizarea pedepsei rezultante, ca mod de executare, instanţa de fond a ţinut cont de prev. art. 320¹ C. proc. pen., privind reducerea limitelor legale de pedeapsă cu 1/3, de circumstanţa atenuantă personală prev. de art. 74 lit. a) C. pen. (reţinută deja în favoarea sa, pentru fapte concurente, printr-o hotărâre definitivă), precum şi de criteriile prev. de art. 18¹ alin. (2) şi art. 72 C. pen. Faţă de cele deja reţinute de Tribunalul Bihor, instanţa de fond a ţinut cont în special de faptul că inculpata C.F., pe lângă activitatea proprie, de a întreţine relaţii sexuale contracost cu diferite persoane pe baza anunţurilor la mica publicitate (prostituţie), a continuat să atragă în această activitate infracţională şi alte persoane (este vorba de minora I.M.G., în vârstă de 17 ani, racolată la data de 02 mai 2012 şi care se pare că era la prima experienţă de acest gen) deşi era trimisă în judecată, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, întocmit în Dosar nr. 66/D/P/2011, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori (cu privire la surorile gemene D.A. şi D.S.) încă din data de 09 decembrie 2011, motiv pentru care la pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare (în loc de 2 luni, cât a fost iniţial), cu consecinţa neaplicării în continuare a prev. art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii şi a pedepsei accesorii.

Împotriva sentinţei au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Sălaj şi inculpaţii B.F. şi C.F.

Ministerul Public a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 35 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj şi, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului B.F. la o pedeapsă într-un cuantum sporit şi, de asemenea, să se constate, cu privire la inculpata C.F., că faptele care fac obiectul prezentului dosar sunt acte materiale ale unei infracţiuni continuate cu cele care au făcut obiectul Dosarului nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor. S-a solicitat să se dispună reunirea prezentei cauzei cu dosarul Tribunalului Bihor şi să se procedeze la descontopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 99/P/2012 a Tribunalului Bihor, desfiinţarea acesteia privind pedeapsa şi aplicarea unei pedepse pentru toate actele materiale ale infracţiunii şi, în final, contopirea pedepsei aplicate pentru toate actele materiale, cu pedepsele de 2 ani şi 8 luni închisoare aplicate pentru art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi de 2 luni închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa atacată, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 328 C. pen.

Inculpatul B.F. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie considerând că pedepsele aplicate, în raport de faptele săvârşite şi de împrejurările comiterii acestora, sunt prea aspre şi se impune reducerea acestora.

Inculpata C.F. a solicitat ca, în urma contopirii tuturor pedepselor pentru infracţiunea continuată, respectiv concurs cu celelalte infracţiuni, să se pronunţe o pedeapsă situată sub 2 ani şi 10 luni, aceasta fiind dispusă pentru două acte materiale de către Tribunalul Bihor. Astfel, arată că aceasta a recunoscut în totalitate faptele şi a solicitat judecarea în procedură simplificată, în baza art. 320¹ C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 191/A din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a dispus următoarele:

În baza art. 335 alin. (2) C. proc. pen. a reunit prezenta cauză cu Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor şi a desfiinţat, în parte, sub aspectul laturii penale, sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012 a Tribunalului Bihor, definitivă prin neapelare în ceea ce o priveşte pe inculpata C.F.

A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Biroul Teritorial Sălaj şi inculpaţii B.F. şi C.F.I. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj, pe care a desfiinţat-o, în parte, în ceea ce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B.F. şi a modului de soluţionare a laturii penale faţă de inculpata C.F. Pronunţând o nouă hotărâre, Curtea de Apel a condamnat pe inculpaţii:

1. B.F.:

- pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale corespunzător celor două victime majore, V.D. şi I.K.) la pedeapsa de: 2 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară);

- pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale corespunzător celor două părţi vătămate minore D.A. şi D.S.) la pedeapsa de: 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară).

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor mai sus arătate, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de: 4 ani închisoare, precum şi 2 ani interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

În temeiul art. 383 alin. (1¹) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din pedeapsă, timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 07 mai 2012 la zi.

2. C.F., cu reţinerea circumstanţei personale prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplic. art. 76 lit. c) şi d) C. pen.:

- pentru comiterea infracţiunii de prostituţie, prev. de art. 328 C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. (pentru care inculpata a fost judecată în Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor) la pedeapsa de: 2 ani şi 8 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. (ca pedeapsă complementară);

- pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. (pentru care inculpata a fost judecată în Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor) la pedeapsa de: 1 an şi 6 luni închisoare.

A înlăturat sporul de 2 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012 a Tribunalului Bihor.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele sus-arătate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii din data de 14 noiembrie 2011.

S-a făcut aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen., faţă de ambii inculpaţi pe durata executării pedepsei închisorii (ca pedeapsă accesorie).

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele, cu referire la inculpata C.F.:

Prin sentinţa penală nr. 99/2012 a Tribunalului Bihor, inculpata C.F. a fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută, de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., 2 ani şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. în temeiul art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 10 luni închisoare, sporită cu 2 luni la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 86¹ C. pen. S-a apreciat că, în cauză, sunt realizate condiţiile unei infracţiuni unice în formă continuată impunându-se în consecinţă reunirea cauzei deduse judecăţii cu cauza în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 99 din 16 mai 2012 a Tribunalului Bihor. În consecinţă, având în vedere prevederile art. 335 alin. (2) C. proc. pen. instanţa de apel a dispus reunirea prezentei cauze cu Dosarul nr. 13641/111/2011 al Tribunalului Bihor, în final procedând în sensul arătat anterior.

Împotriva deciziei instanţei de apel inculpata C.F. a declarat prezentul recurs, motivele şi cazurile de casare invocate fiind menţionate în încheierea de dezbateri şi amânarea pronunţării hotărârii.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

În etapa judecării recursului, au fost acordate 5 termene de judecată, ca urmare a cererilor legate de angajarea unui avocat, pregătirea apărării, imposibilitatea de prezentare a avocatului ales şi rezilierea contractului de asistenţa juridică cu recurenta-inculpată, precum şi pentru motive legate de schimbarea adresei de domiciliu a recurentei, fără a încunoştinţa instanţa de judecată, şi ulterior, de părăsirea teritoriului României de către aceasta; toate aceste aspecte, care relevă modul în care recurenta-inculpată a înţeles să-şi exercite dreptul la apărare şi dreptul de a compărea personal în faţa instanţei de recurs, sunt amplu menţionate în încheierile de şedinţă, mai ales în cele de la termenele de judecată din 30 septembrie 2014 şi 11 ianuarie 2014, nefiind necesară reluarea lor.

De asemenea, se constată că decizia atacată a fost pronunţată la data de 10 octombrie 2013, recursul a fost declarat de inculpată în luna octombrie 2013, deci în urmă cu circa 1 an de zile, timp apreciat ca suficient pentru asigurarea şi pregătirea apărării.

Având în vedere că recurenta-inculpată nu s-a prezentat la niciunul dintre cele 5 termene de judecată, iar anterior ultimului termen a părăsit teritoriul României, aflându-se într-o locaţie necunoscută, nu a fost posibilă, în mod obiectiv, audierea sa de către instanţa de recurs, în pofida numeroaselor demersuri procedurale ale instanţei (emiterea citaţiilor şi mandatelor de aducere).

Inculpata a fost audiată de instanţa de fond, aceasta recunoscând integral şi necondiţionat faptele pentru care a fost trimisă în judecată, necontestând legalitatea urmăririi penale şi nici legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale, solicitând judecarea prin procedura pledării vinovăţiei (art. 320¹ C. proc. pen.).

În sfârşit, pe lângă specificitatea şi limitele controlul judiciar exercitat în recurs de Înalta Curte cu referire la o condamnare dispusă prin procedura pledării vinovăţiei, se constată că există şi o situaţie particulară care rezultă din existenţa unei alte hotărâri de condamnare, rămasă definitivă, în cazul acesta fiind incident, parţial, pentru unele infracţiuni, principiul autorităţii faptelor definitiv judecate.

Examinând pe fond recursul inculpatei, Înalta Curte reţine următoarele:

În sinteză, recurenta inculpată a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, principiu prevăzut de art. 5 din noul C. pen.

Înalta Curte reţine însă că aplicarea legii penale mai favorabile se poate realiza numai în condiţiile „aplicării globale”, astfel cum a stabilit Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014.

În aceste condiţii, Înalta Curte - în soluţionarea prezentului recurs în limitele cazurilor de casare configurate de Legea nr. 2/2013, care nu mai permit reindividualizarea judiciară a pedepselor în calea de atac a recursului (ci, eventual, permit numai o readaptare a acestora conform noilor limite şi noilor reguli privind forma infracţiunii, etc.) - reţine următoarele:

Infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. anterior a fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare, la data de 01 februarie 2014, a noului C. pen., astfel că - referitor la această infracţiune - urmează a se dispune achitarea recurentei-inculpate în temeiul art. 17 alin. (2) cu referire la art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Pentru infracţiunea de trafic de persoane [art. 13 alin. (1) şi (3) teza I rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) ref. la art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 678/2001, două sunt elementele care conduc la aprecierea potrivit căreia legea penală anterioară este mai favorabilă: forma continuată a infracţiunii prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior (conform noii legi penale ar trebui să se reţină tot atâtea infracţiuni, în concurs, câte persoane vătămate există - subiecţi pasivi ai infracţiunii - cu aplicarea obligatorie a sporului de 1/3 din totalul celorlalte pedepse) şi reţinerea circumstanţei antenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior (care nu ar mai putea fi reţinută conform noii legi penale, nefiind regăsită ca atare printre circumstanţele atenuante); în cazul aplicării noi legi penale, în mod global, pedeapsa rezultantă s-ar situa semnificativ peste cea stabilită prin decizia atacată.

În consecinţă, recursul declarat de inculpată pentru motivele şi în limitele arătate, va fi admis, iar potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata C.F. împotriva deciziei penale nr. 191/A din 10 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează, în parte, decizia atacată numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. anterior, după cum urmează:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară) în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art. 17 alin. (2) cu ref. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. achită inculpata pentru infracţiunea prevăzută de art. 328 C. pen. anterior.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate şi, în conformitate cu art. 33-34 C. pen. anterior, recontopeşte pedepsele urmând ca inculpata C.F. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reţinerii din data de 14 noiembrie 2011.

Face aplic. art. 71 şi 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii (ca pedeapsă accesorie).

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului rămân în sarcina statului suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 25 noiembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 3033/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 3084/2014. Penal. Contestaţia la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3042/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), prostituţia (art. 328 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs