ICCJ. Decizia nr. 302/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Luare de mită (art. 254 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 302/A/2014
Dosar nr. 543/44/2012
Şedinţa publică din 2 octombrie 2014
Deliberând asupra apelurilor penale de faţă, constată că, prin Sentinţa penală nr. 22/F din 6 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus condamnarea inculpaţilor I.(D.)O.M. (cetăţean român, fără antecedente penale, studii superioare, necăsătorită, subinspector de poliţie în cadrul Poliţiei Mun. Brăila - Biroul Rutier) şi C.V.G. (cetăţean român, fără antecedente penale, agent-şef poliţie în cadrul Poliţiei Mun. Brăila - Biroul Rutier, căsătorit, trei copii minori) la pedepsele de câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi câte 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pedepse care, conform art. 33 lit. a) C. pen., au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, inculpaţii I.(D.)O.M. şi C.V.G. urmând să execute fiecare câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus pentru ambii inculpaţi suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
Conform art. 863 C. pen., inculpaţii I.(D.)O.M. şi C.V.G. au fost obligaţi să se supună, pe durata termenului de încercare stabilit, următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare a infractorilor de pe lângă Tribunalul Brăila; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra prevederilor art. 86 alin. (1) şi (2) C. pen. privind revocarea măsurii suspendării sub supraveghere a executării pedepselor.
Conform art. 255 alin. (5) C. pen., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii I.(D.)O.M. şi C.V.G. la plata sumei de 700 RON către martorul denunţător S.H., iar, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menţinut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca "D.S.N." cu numărul de înmatriculare XXX, aparţinând inculpatului C.V.G., conform Ordonanţei nr. 17/P/2012 din 07 mai 2012, aflată la dosarul de urmărire penală.
În baza art. 189 - 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 1400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 1.300 RON pentru faza de urmărire penală şi câte 100 RON pentru faza de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin Rechizitoriul nr. 17/P/2012 din 08 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi au fost trimişi în judecată inculpaţii D.O.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi de fals intelectual săvârşită în scopul ascunderii unei fapte de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, şi C.V.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi de fals intelectual săvârşită în scopul ascunderii unei fapte de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În fapt, s-a reţinut că, în după amiaza zilei de 04 ianuarie 2012, în timp ce conducea autoturismul cu numărul ZZZ, pe DN 22B (dig Brăila - Galaţi), martorul denunţător S.H. a fost oprit pentru un control, de către un echipaj de poliţie rutieră aflat în autospeciala cu nr. YYY, echipaj care, pentru a nu-l sancţiona contravenţional pentru depăşirea limitei de viteză în localitate, i-a pretins suma de 700 RON, sumă pe care martorul denunţător a dat-o.
Din verificarea Buletinului posturilor de la Poliţia Municipiului Brăila - Biroul Rutier, a rezultat că în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 22:00 (schimbul II), pe raza municipiului Brăila, în zona B (jumătatea oraşului cuprinzând zona Calea Galaţi, cartierele Vidin, Pisc, Chercea şi Digul Brăila - Galaţi), a executat serviciul de patrulare şi control al traficului rutier echipajul compus din inculpaţii subinspector de poliţie D.O.M. şi agent-şef principal C.V.G., cu autospeciala D.L., având numărul de înmatriculare YYY. Aceasta era dotată cu aparat radar omologat pentru înregistrarea vitezei şi a imaginilor din staţionare şi/sau deplasare, aspect ce rezultă din adresa nr. 319197 din 01 februarie 2012 a Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier.
S-a reţinut că inculpata D.O.M. îndeplinea funcţia de subinspector de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare din data de 11 septembrie 2009. Aceasta era atestată ca operator radar, desfăşurându-şi activitatea ca şef de tură în cadrul Biroului Rutier, conform fişei postului, având ca principale atribuţii de serviciu: îndrumarea, supravegherea şi controlarea traficului rutier; îndrumarea, sprijinirea şi controlarea agenţilor de poliţie rutieră; desfăşurarea de activităţi de cercetare la faţa locului producerii accidentelor rutiere; constatarea infracţiunilor şi contravenţiilor; desfăşurarea de activităţi pe linie de cercetare penală; executarea de activităţi pe linia Dispoziţiei 87/2005; desfăşurarea de activităţi specifice conform prevederilor Instrucţiunilor M.A.I. nr. 766/1998; întocmirea de analize de caz la accidentele rutiere grave; verificarea stării psiho-fizice a lucrătorilor; menţionarea sumelor de bani personali în registrul special; efectuarea instruirii zilnice, menţionarea evenimentelor din ultimele 24 de ore, întocmirea notei de instruire aferente; pe parcursul schimbului, urmărirea modulului de desfăşurare a activităţilor specifice Poliţiei Rutiere, prin intermediul staţiei de emisie-recepţie ori telefonic, iar dacă situaţia operativă ori carburantul alocat o permit, în mod direct; la terminarea schimbului, analizarea activităţii personale a fiecărui agent, prin vizualizarea şi analizarea proceselor-verbale întocmite, permise de conducere ori certificate de înmatriculare reţinute, contrasemnarea rapoartelor de activitate şi efectuarea menţiunilor necesare în buletinul posturilor, cel din schimbul II întocmind şi sinteza zilnică.
Cu privire la inculpatul C.V.G., s-a arătat că acesta era agent şef de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare din data de 11 mai 2007 şi fiind atestat ca operator radar, printre atribuţiile sale de serviciu, numărându-se următoarele: îndrumarea, supravegherea şi controlul traficului rutier, în zona de responsabilitate; constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea normelor rutiere de către participanţii la trafic; constatarea şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale pentru abateri constatate cu mijloace tehnice omologate; efectuarea cercetării la faţa locului a accidentelor de circulaţie soldate cu victime şi soluţionarea evenimentelor rutiere soldate cu pagube materiale; întocmirea fişei accidentului; prezentarea zilnică către şeful de tură a raportului cu activităţile proprii desfăşurate.
Din actele de urmărire penală efectuate la dosar a rezultat că, în data de 04 ianuarie 2012, la ora 13:30, la sediul Serviciului Poliţiei Rutiere din cadrul I.P.J. Brăila, a avut loc o şedinţă de instruire, la care a participat majoritatea lucrătorilor Serviciului Rutier şi ai Biroului Rutier, şedinţa fiind condusă de către şeful Serviciului Rutier, martorul Z.V.B. În cadrul şedinţei, au fost abordate mai multe aspecte, lucrătorilor de poliţie atrăgându-li-se atenţia asupra verificării modului de funcţionare a aparatelor de supraveghere video şi măsurare a vitezei (pct. 3 din procesul-verbal), a efectuării alimentării autoturismelor clin dotare (pct. 16 şi 19), precum şi asupra riscurilor de corupţie (pct. 43). Procesul-verbal întocmit cu ocazia desfăşurării şedinţei a fost semnat de către toţi participanţii, inclusiv de către inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. Martorul Z.V.B. a solicitat verbal lucrătorilor de poliţie, responsabili ai autospecialelor D.L., să verifice echipamentele radar, iar eventualele deficienţe să îi fie comunicate, prin intermediul unui raport scris. Această solicitare a avut la bază o notă transmisă de către Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia Rutieră, prin care se cerea tuturor Inspectoratelor de Poliţie Judeţene să transmită numerele de identificare ale autospecialelor D.L. şi defecţiunile apărute. Martorul Z.V.B. a declarat că, imediat după şedinţă, a primit un raport întocmit de către inculpatul C.V.G., responsabil cu autospeciala cu nr. YYY, prin care acesta semnala o defecţiune la telecomanda aparaturii radar, în sensul că nu transmitea întotdeauna comenzile date. Acest raport a fost repartizat martorei D.A., agent de poliţie în cadrul Serviciului Rutier Brăila, care s-a ocupat de centralizarea tuturor rapoartelor în care erau semnalate deficienţe ale aparaturii radar. Ulterior, a fost întocmită adresa nr. 166014 din 05 ianuarie 2012 a Serviciului Rutier Brăila, prin care I.G.P.R - Direcţia Rutieră a fost informată cu privire la defecţiunile constatate la aparatura radar din dotarea autospecialelor marca D.L.
După terminarea şedinţei din data de 04 ianuarie 2012, inculpata D.O.M., în calitate de şef de tură, a efectuat instructajul agenţilor de poliţie şi i-a repartizat în teren, aspecte ce au rezultat din Nota de instruire şi din Buletinul posturilor din data de 04 ianuarie 2012. Astfel, pentru schimbul II, în ziua de 04 ianuarie 2012, au fost constituite două echipaje, formate din inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. (zona B - autospeciala YYY), respectiv din agentul principal de poliţie P.D. şi agentul de poliţie B.M. (zona A - autospeciala XYZ).
În jurul orei 16:00-16:30, inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. au plecat în patrulare, la bordul autoturismului YYY, dotată cu echipament video de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor. Inculpatul C.V.G. conducea autospeciala şi avea atribuţia de a opri autovehiculele care depăşeau viteza setată în aparatura radar, iar inculpata D.O.M. era operator radar, având responsabilitatea folosirii aparaturii radar. Cu toate că, în Metodologia privind utilizarea echipamentelor video de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, aprobată prin Dispoziţia Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 91471 din 17 martie 2010, la Capitolul 3.2, se menţiona că "lucrătorii care îşi desfăşoară serviciul cu echipamentul radar vor prelua la intrarea în schimb registrul radar al autospecialei şi un hard disk amovibil aparţinând sistemului respectiv, pe care operatorul îl introduce în echipament şi menţionează în registrul de evidenţă a constatărilor (registrul radar, anexa 1), seria şi numărul acestuia", niciunul dintre inculpaţi nu a realizat aceste operaţiuni, aspecte ce au rezultat din adresa nr. 319197 din 01 februarie 2012 a Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier, din Registrul de evidenţă a hard-urilor utilizate la dispozitivele de supraveghere (ultima menţiune în registru este din data de 24 octombrie 2010), dar şi din declaraţiile inculpaţilor. Aceştia au menţionat că au găsit hard-disk-ul introdus în unitatea aparaturii şi nu au putut oferi informaţii suplimentare în legătură cu persoana care ar fi introdus hard-disk-ul sau care a setat aparatul radar.
Timp de aproximativ 45 de minute, inculpaţii au executat serviciul de patrulare auto în zona de competenţă, ajungând şi în zona Dig Brăila - Galaţi. În jurul orei 17:00, martorul denunţător S.H., domiciliat în municipiul Galaţi, circula pe DN 22B (Dig Brăila - Galaţi), pe un segment de drum aflat în localitate, cu autoturismul marca "M.", de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare ZZZ, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galaţi. În apropierea restaurantului "M.", autoturismul martorului denunţător a fost oprit de echipajul Biroului Rutier Brăila, format din inculpaţii subinspector D.O.M. şi agent şef C.V.G., aceştia deplasându-se din sens opus. Martorul denunţător a oprit pe dreapta drumului, ocupând parţial partea carosabilă. În acest timp, autospeciala a întors şi s-a oprit în spatele maşinii denunţătorului. Acesta a rămas în autovehicul, aşteptând să vină un lucrător de poliţie, dar, întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, martorul denunţător a coborât şi s-a îndreptat spre autospecială. În acel moment, a coborât şi inculpatul C.V.G., care s-a legitimat. Acesta i-a adus la cunoştinţă martorului denunţător că a fost înregistrat de aparatul radar circulând cu viteza de 102 km pe oră şi că urmează să fie sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1400 RON şi cu reţinerea permisului în vederea suspendării. Inculpatul i-a solicitat martorului denunţător numai permisul de conducere, fără a cere şi certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a conducătorului şi asigurarea RCA (declaraţii martor denunţător). La solicitarea martorului denunţător S.H. de a se ţine seama că, în cei 34 ani de când conduce, nu a fost niciodată sancţionat pentru încălcarea regulilor de circulaţie, că este dependent de permis şi este pensionar, inculpatul C.V.G. i-a afirmat că poate rămâne în posesia permisului dacă va achita pe loc jumătate din cuantumul amenzii, respectiv suma de 700 RON, legea permiţându-i să încaseze contravaloarea amenzii (Ordinul M.A.I nr. 1519 din 28 noiembrie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea chitanţelor de amenzi contravenţionale privind circulaţia pe drumurile publice). Martorul denunţător a fost de acord, însă a precizat că nu deţine o sumă atât de mare, decât pe card. Inculpatul C.V.G. i-a indicat martorului denunţător bancomatul R.B., amplasat în zona Staţiei de carburanţi A., din apropierea locului unde se aflau, solicitându-i să meargă să scoată suma de 700 RON. La aceste discuţii a asistat şi inculpata D.O.M., care avea calitatea de şef de tură cu atribuţii de instruire şi control pentru ceilalţi agenţi de poliţie aflaţi în serviciu. Inculpata rămăsese în autospecială, dar avea geamul deschis la portiera dreapta faţă, unde discutau inculpatul C.V.G. şi martorul denunţător. Inculpata a intervenit o singură dată în discuţie, afirmând că viitorul ei soţ este din municipiul Galaţi.
Întrucât viteza indicată i s-a părut exagerată, martorul denunţător a dorit să vadă dacă aparatura radar a înregistrat într-adevăr acea viteză, dar inculpatul C.V.G. i-a precizat că nu îi poate arăta, deoarece acest lucru se întâmplă numai în cazuri speciale. În această situaţie, martorul denunţător S.H. s-a conformat solicitării şi s-a deplasat cu autoturismul său la staţia de benzinărie indicată, unde a scos de la bancomatul R.B., de pe card, suma de 700 RON, la ora 17:28:20, aspect ce a rezultat şi din extrasul de cont depus de către martorul denunţător. În acest timp, inculpatul C.V.G. a păstrat la el permisul de conducere auto al martorului denunţător.
După ce şi-a parcat autoturismul în incinta staţiei de benzinărie şi se îndrepta pe jos către bancomat, martorul denunţător a fost supravegheat de către echipajul de poliţie, care a trecut cu autospeciala prin staţia de benzinărie. Astfel, în urma redării înregistrărilor video efectuate de sistemul de supraveghere, în interiorul şi exteriorul staţiei de carburanţi A., aparţinând SC A.P. SRL Brăila, amplasată pe DN 22B, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 22:00, s-au constatat următoarele: în intervalul orar 17:24:17 - 17:24:20, Camera 1, orientată către DN 22B (DIG Galaţi - Brăila), a surprins momentul în care autoturismul marca M., de culoare albastră, condus de martorul denunţător S.H., s-a deplasat dinspre municipiul Brăila şi a încetinit pentru a vira la stânga, către staţia de carburanţi A., aparţinând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea din spatele pompelor de alimentare. În intervalul orar 17:24:48 - 17:24:53, Camera 1 a surprins momentul în care din DN 22B (Dig Galaţi - Brăila), dinspre municipiul Brăila a pătruns în incinta staţiei de carburanţi A., aparţinând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea de lângă clădirea staţiei, un autoturism al Poliţiei Rutiere, marca D.L., de culoare albă, inscripţionat "Poliţia", dotat cu rampă pentru semnale luminoase şi acustice. În habitaclul acestui autoturism, au fost observate două persoane pe banchetele din faţă, îmbrăcate în vestă reflectorizantă, de culoare galben-verzuie, specifică poliţiei rutiere. Pătrunderea acestui autoturism în staţia de carburanţi a fost surprinsă în continuare şi de celelalte camere amplasate în exteriorul staţiei. Astfel, Camera 2 a surprins autoturismul în intervalul orar 17:24:54 - 17:24:55; Camera 3, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56; Camera 4, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56 şi Camera 5, în intervalul orar 17:24:56 - 17:24:57. De asemenea, autoturismul menţionat a fost surprins la orele 17:24:56 şi de Camera 8, aflată în interiorul staţiei de carburanţi şi orientată către uşa de acces. În intervalul orar 17:25:31 - 17:25:35, Camera 3 l-a surprins pe martorul denunţător S.H. îndreptându-se către bancomatul R.B., amplasat pe peretele exterior al staţiei de carburanţi, deplasarea denunţătorului spre bancomat fiind surprinsă şi de Camera 4, în intervalul orar 17:25:28 - 17:25:31. În intervalul 17:29:34 - 17:29:39, Camera 1 a surprins apariţia aceluiaşi autoturism al Poliţiei Rutiere deplasându-se pe DN 22 B, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galaţi. În dreptul staţiei de carburanţi A., autoturismul a încetinit şi a virat stânga, intrând în staţia de carburanţi pe aleea din spatele pompelor de alimentare cu combustibil. În intervalul orar 17:29:40 - 17:29:54, martorul denunţător S.H. a fost surprins de Camera 5, în incinta staţiei de carburanţi. Martorul denunţător S.H. s-a deplasat pe jos dinspre spatele staţiei de carburanţi către DN 22B, având o traiectorie oblică. Acesta s-a oprit lângă o pompă de alimentare cu combustibil, fiind orientat tot cu faţa către DN 22B, moment în care şi-a făcut apariţia autoturismul Poliţiei Rutiere. În acest moment, respectiv orele 17:29:47, autoturismul Poliţiei Rutiere a încetinit în dreptul martorului denunţător, care se găsea orientat cu faţa către acest autoturism. Autoturismul respectiv şi-a continuat apoi deplasarea către spatele staţiei de carburanţi, moment înregistrat şi de Camera 6 la orele 17:29:52, autoturismul fiind imediat urmat de martorul denunţător S.H., care s-a deplasat şi el către spatele staţiei de carburanţi. În intervalul orar 17:31:10 -17:31:15, Camera 5 l-a surprins pe martorul denunţător S.H. întorcându-se din spatele staţiei de carburanţi cu direcţia de deplasare către DN 22B. În intervalul orar 17:31:43 - 17:31:49, camerele 5, 4, 3, 2, 1 şi 8 l-au surprins pe acesta părăsind staţia de carburanţi A. cu un autoturism, marca M., de culoare albastră.
S-a constatat, astfel că, după retragerea sumei solicitate, la ora 17:28:20, echipajul format din subinspector de poliţie D.O.M. şi agentul şef C.V.G. a pătruns din nou în staţia de benzinărie, cerându-i martorului denunţător să-i urmeze în spatele benzinăriei. Martorul denunţător s-a deplasat în spatele benzinăriei şi i-a înmânat inculpatului C.V.G. suma de 700 RON, pe care o scosese de pe card, iar acesta i-a restituit permisul şi i-a spus că poate pleca, "fiind totul în regulă". Constatând că inculpatul C.V.G. nu intenţionează să-i înmâneze niciun document justificativ, martorul denunţător S.H. i-a reproşat acestuia că "suma solicitată este prea mare" pentru el (fiind pensionar), însă inculpatul i-a motivat că trebuie să dea din sumă şi altor persoane pentru a putea şterge de pe radar viteza înregistrată.
Referitor la modalitatea de înregistrare cu aparatura radar , s-a menţionat că există trei moduri de lucru, respectiv: filmare continuă, care presupune filmarea şi înregistrarea tuturor autoturismelor indiferent de viteza cu care circulă; filmare automată, care presupune setarea unei viteze de către operator, în care aparatura filmează toate maşinile, însă înregistrează doar acele autovehicule care depăşesc viteza setată, iar, în momentul în care un autoturism depăşeşte această viteză, aparatul radar emite un semnal sonor şi înregistrarea se face automat, cu o preînregistrare de circa 30 secunde înainte de acel semnal pentru a se putea înregistra abaterea de la începutul ei; filmare manuală, care presupune că operatorul filmează tot ceea ce intră în raza de vizibilitate a camerei, însă se înregistrează numai ceea ce se doreşte de către operator, prin apăsarea unui buton cu această funcţie din telecomandă, iar, în momentul în care se apasă butonul de înregistrare, în telecomandă se aprinde şi un led de culoare roşie, ceea ce presupune că aparatura a primit comanda şi se efectuează înregistrarea, care începe cu o preînregistrare de 30 secunde. Şi în situaţia măsurării vitezei în modul de lucru "filmare manuală" se poate seta o anumită viteză, iar când operatorul radar observă pe ecran o maşină şi apreciază "din ochi" că aceasta depăşeşte viteza limită setată, din telecomandă activează unda radar, iar în acest caz aparatul emite un semnal sonor, după care operatorul radar acţionează şi butonul de înregistrare din telecomandă pentru a se înregistra abaterea. Unda radar nu este lăsată tot timpul activă pentru a preîntâmpina depistarea prezenţei lucrătorilor de poliţie de către autovehiculele care deţin detectoare de radar. De aceea operatorul trebuie să fie atent la autovehiculele care depăşesc viteza limită pentru a putea activa mai întâi unda radar şi ulterior pentru a da şi comanda de înregistrare a abaterii.
S-a reţinut, în continuare, că, după momentul înmânării sumei de bani, martorul denunţător S.H. s-a urcat în autoturismul său şi s-a îndreptat spre municipiul Galaţi. Dându-şi seama că a fost victima unui act de corupţie, martorul denunţător l-a sunat pe numărul de telefon X1, la ora 17:43:01, pe martorul G.D., la acel moment adjunct al Inspectorului şef al I.P.J. Galaţi (declaraţii, proces-verbal listing). În momentul în care martorul denunţător a ajuns în municipiul Galaţi, s-a întâlnit cu martorul G.D., căruia i-a povestit ce i se întâmplase (declaraţii). La rândul său, martorul G.D. l-a sunat pe omologul său din cadrul I.P.J. Brăila, martorul C.V.D. şi i-a relatat că un echipaj al Poliţiei Rutiere Brăila, format dintr-o femeie şi un bărbat, oprise un cetăţean din municipiul Galaţi, în urmă cu aproximativ 20 de minute, pe DN 22B, iar pentru a nu-l sancţiona contravenţional, cei doi pretinseseră suma de 700 de RON. Totodată, martorul G.D. i-a transmis omologului său numărul de telefon al martorului denunţător, pentru a-l contacta ulterior. Martorul C.V.D., adjunct al şefului I.P.J. Brăila pe probleme de siguranţă publică, a declarat că a fost sunat de către martorul G.D., în legătură cu aspectele menţionate anterior, precizând că a luat legătura imediat cu superiorul său, martorul G.A.C., care este desemnat la comanda I.P.J. Brăila (declaraţii). Împreună, martorii G.A.C. şi C.V.D. s-au deplasat la locul indicat, pentru a verifica cele semnalate, dar nu au găsit niciun echipaj de poliţie. Martorul C.V.D. a sunat la Dispeceratul Serviciului Rutier Brăila, unde era de serviciu martorul P.A. şi s-a interesat de echipajele de poliţie rutieră care se aflau pe traseu (declaraţii). Aflând că echipajul format din inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. se află la intersecţia Bulevardelor A.I. Cuza şi Panait Istrati, din municipiul Brăila, pentru a cerceta un eveniment rutier, martorii G.A.C. şi C.V.D. s-au deplasat şi ei la faţa locului. În momentul în care au ajuns, inculpatul C.V.G. se afla în stradă şi efectua măsurători, alături de el aflându-se şi agentul de poliţie P.D., iar inculpata D.O.M. se afla în autospeciala YYY. Martorul G.A.C. a dispus ca cercetările să fie continuate de către agentul de poliţie P.D. şi de colegul acestuia, agentul de poliţie B.M., care urma să fie chemat la faţa locului.
În legătură cu prezenţa la locul accidentului a agentului de poliţie P.D., s-a menţionat că acesta fusese chemat în acel loc de către dispecerul P.A. Iniţial, dispecerul o sunase pe inculpata D.O.M., care era şef de tură, anunţând-o că avusese loc un accident rutier soldat cu victime omeneşti, la intersecţia Bulevardelor A.I. Cuza şi Panait Istrati. Martorul P.A. a contactat-o pe inculpată, la ora 18:01:29, folosind telefonul său mobil X2 (declaraţii, listing telefoane). Inculpata D.O.M. i-a comunicat că se află la masă, împreună cu inculpatul C.V.G. şi, după ce s-a interesat unde se află echipajul de poliţie din zona A (martorii P.D. şi B.M.), i-a solicitat dispecerului P.A. să îi trimită pe aceştia la faţa locului, cu toate că accidentul rutier avusese loc în zona de competenţă B, acoperită de către inculpaţi. Martorii P.D. şi B.M. au confirmat faptul că au fost trimişi la locul accidentului de către dispecerul P.A., în jurul orei 18:00, motivat de faptul că echipajul format din inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. se afla la masă (declaraţii). Martorul B.M. a declarat că martorul P.D. a fost sunat şi de către inculpatul C.V.G., aspect confirmat şi de listingul posturilor telefonice, din care rezultă că la ora 18:09:10, inculpatul l-a sunat pe martorul P.D. Cei doi martori s-au deplasat la faţa locului şi au început cercetările, iar după aproximativ 15 minute, au apărut şi inculpaţii D.O.M. şi C.V.G.. Martorul B.M. s-a întors la sediul Poliţiei Rutiere, pentru a se ocupa de o tamponare, iar colegul său a rămas la faţa locului.
După sosirea martorilor G.A.C. şi C.V.D., cercetările au fost continuate doar de către martorul P.D., deoarece inculpaţii au fost conduşi la sediul I.P.J. Brăila, de către superiorii lor. Inculpata D.O.M. a mers împreună cu martorul G.A.C., în autoturismul acestuia, iar inculpatul C.V.G. a fost însoţit de către martorul C.V.D., în autospeciala YYY. La sediul I.P.J. Brăila, autospeciala a fost introdusă în garajul de la subsol, iar inculpaţilor li s-a adus la cunoştinţă că sunt informaţii în legătură cu faptul că, în după amiaza zilei respective, au pretins şi primit o sumă de bani de la un conducător auto, pentru a nu-l sancţiona contravenţional. Martorii G.A.C. şi C.V.D. i-au întrebat pe inculpaţi în ce zonă au patrulat şi li s-a cerut să arate ce sume de bani deţine fiecare (declaraţii). Inculpatul C.V.G. a afirmat că nu are bani asupra sa şi a arătat conţinutul buzunarelor de la geaca de serviciu, cămaşă şi de la pantaloni, precum şi partea superioară a şosetei, fără a se efectua o percheziţie corporală (declaraţie). Inculpata D.O.M. a menţionat că deţine suma de 150 RON, în borsetă, arătând suma martorilor G.A.C. şi C.V.D. (declaraţii). Ambii martori au declarat că niciunul dintre inculpaţi nu a menţionat faptul că în autospecială se află vreo sumă de bani. Ulterior, martorul G.A.C. a verificat interiorul autospecialei, folosind un proiector ce fusese adus de către agentul de poliţie I.M., care nu a participat la această activitate (declaraţii). Cu această ocazie, martorul G.A.C. a descoperit în spaţiul de depozitare de la schimbătorul de viteză, o bancnotă îndoită, în valoare de 50 RON (declaraţii). Fiind întrebaţi în legătură cu provenienţa bancnotei, în prezenţa martorilor G.A.C. şi C.V.D., inculpaţii au declarat că nu le aparţine şi că nu ştiau de existenţa ei (declaraţii). Pentru acest motiv, bancnota a fost lăsată de către martorul G.A.C., în acelaşi loc în care fusese găsită. Acesta a declarat că, după momentul găsirii bancnotei, inculpatul C.V.G. a afirmat că inculpata D.O.M. ar fi alimentat autospeciala, cu carburant în valoare de 20 RON, din banii personali, după intrarea în serviciu.
La momentul finalizării acestor verificări, în garaj a apărut şi martorul A.C., Şeful Poliţiei Municipiului Brăila, care fusese chemat de către martorul G.A.C. (declaraţii). Cu toţii au urcat în sediul I.P.J. Brăila, unde fiecare inculpat a întocmit câte un raport în legătură cu incidentul petrecut pe Dig. Rapoartele au fost întocmite simultan, dar separat, de către fiecare inculpat, în prezenţa superiorilor. Cu această ocazie, inculpata D.O.M. a menţionat că au depistat un autoturism care circula dinspre municipiul Brăila, pe DIG, cu o viteză de 82 KM/h, dar aparatul radar nu a înregistrat abaterea, motiv pentru care conducătorul auto nu a mai fost sancţionat. Ulterior, autospeciala de poliţie s-a deplasat în spatele benzinăriei A., pentru ca inculpatul C.V.G. să fumeze o ţigară. Acesta a coborât din autoturism şi, la un moment dat, inculpata l-a observat discutând cu cetăţeanul care fusese oprit înainte, însă nu a auzit ce au discutat. În raportul său, inculpatul C.V.G. a menţionat că a fumat în interiorul autospecialei şi că nu s-a mai întâlnit cu persoana respectivă.
După întocmirea rapoartelor, inculpaţii s-au întors la sediul Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier, inculpata plecând prima, la volanul autospecialei cu nr. YYY. Inculpatul C.V.G. a întocmit în seara respectivă raportul de activitate zilnică, în care a menţionat că "în intervalul orar 16:00 - 18:00, a întocmit "schiţe dosare". Acest raport a fost avizat de către şeful de tură, inculpata D.O.M., care a acordat şi calificativul "Bine".
În cursul aceleiaşi seri, la ora 21:09:32, martorul C.V.D. l-a contactat telefonic pe martorul denunţător S.H. şi l-a invitat la sediul I.P.J. Brăila, a doua zi (declaraţii, listing telefonic). Pe data de 05 ianuarie 2012, martorul denunţător S.H. s-a prezentat la sediul I.P.J. Brăila, unde a formulat un denunţ şi a dat o declaraţie în legătură cu incidentul petrecut cu o seară înainte.
Începând cu aceeaşi dată, inculpata D.O.M. a fost delegată, pentru o perioadă determinată, la I.P.J. Brăila - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar inculpatul C.V.G. a fost delegat la Poliţia Municipiului Brăila - Biroul de Ordine Publică.
Fiind audiaţi în cursul urmăririi penale, inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. nu au recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina lor (declaraţii). Astfel, inculpaţii au declarat că, în după amiaza zilei de 04 ianuarie 2012, în jurul orei 16:30, au început să execute serviciul de patrulare, în zona B, cu autospeciala D.L. cu nr. YYY. Cu toate că amândoi cunoşteau că aparatura radar din dotarea autospecialei prezenta unele deficienţe (inculpatul C.V.G. întocmind un raport în acest sens, după şedinţa operativă din data de 04 ianuarie 2012), au executat serviciul de patrulare cu autospeciala respectivă, inculpata D.O.M. "prezumând că aparatura radar funcţionează normal" (declaraţie din data de 28 februarie 2012). La intrarea în tură, inculpata D.O.M. a declarat că avea 150 RON, iar inculpatul C.V.G. suma de 30 RON, acestea fiind menţionate într-un registru special. Inculpatul C.V.G. a declarat că, în momentul în care a pornit motorul autospecialei, "a verificat pe afişajul din bord şi a constatat, din citirea cadranului, că nu mai are în rezervor decât 2 litri de motorină", motiv pentru care i-a transmis colegei sale, inculpata D.O.M. că trebuie să alimenteze cu carburant (declaraţii). În acest sens, s-au deplasat imediat la o benzinărie P. din zona G.M., care se afla la cea mai mică distanţă de sediul Biroului Poliţiei Rutiere şi au alimentat rezervorul cu 4 litri de motorină, în valoare de 20 RON. Inculpaţii au convenit să pună fiecare câte 10 RON, dar întrucât inculpata D.O.M. i-a arătat colegului său că "nu are decât bancnote de 50 RON", inculpatul C.V.G. i-a spus că va achita el suma de 20 RON. Inculpatul a precizat că, în acel moment, colega sa a pus bancnota de 50 RON lângă schimbătorul de viteze, în spaţiul de depozitare. Cu toate că, din probatoriul administrat, a rezultat că alimentarea autospecialelor din dotarea Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier nu se face decât pe bază de card sau pe bază de bon de alimentare eliberat de Serviciul Administrativ al I.P.J. Brăila, de la benzinăriile unde instituţia a lăsat în custodie cantităţi de carburant, în ambele cazuri fiind nevoie de aprobarea conducerii, inculpaţii au declarat că au alimentat din bani personali, pentru că "datorită orei înaintate, nu mai puteau obţine aprobarea conducerii".
S-a constatat, însă, că afirmaţiile lor au fost contrazise de martorii G.A.C. şi C.V.D., care au arătat că "alimentarea cu carburant a autospecialelor de serviciu ale I.P.J. Brăila se poate efectua la orice oră, de către gestionarul unităţii, care are acces la aplicaţia informatică ce permite alimentarea oricărui card cu suma necesară, inclusiv de la domiciliul acestuia, cu aprobarea telefonică a superiorilor". Aceste declaraţii au fost completate şi de martorii I.C. (gestionar la Sectorul Auto Transporturi din cadrul I.P.J. Brăila), P.F., Z.V.B. (şeful Serviciului Rutier), Ş.C. (şeful Biroului Rutier), P.D. şi B.M., care au confirmat faptul că metodologia nu permite alimentarea cu carburant folosindu-se banii proprii. În caz contrar, nu ar mai exista corespondenţa dintre numărul de kilometri parcurşi şi cantitatea de combustibil alimentată în mod oficial, prin cele două modalităţi, iar reviziile nu s-ar mai putea face potrivit graficului (declaraţii). Totodată, prin adresa nr. 9267 din 26 aprilie 2012, I.P.J. Brăila - Serviciul Cabinet a precizat care sunt etapele procedurii de alimentare cu carburanţi a autospecialelor I.P.J. Brăila. Astfel, după ce se ia aprobarea conducerii unităţii pe foaia de parcurs pentru o anumită cantitate de carburant, conducătorul auto prezintă gestionarului carburanţilor foaia de parcurs aprobată, iar acesta din urmă, după verificare, alimentează cârdul autospecialei, prin intermediul computerului.
Conducătorul auto se prezintă la staţia de carburanţi P. (care distribuie motorina Euro Diesel 5 şi benzină Premium 95 fără plumb), îşi notează numărul de kilometri afişaţi în bord, intră în staţie şi verifică soldul cârdului, după care efectuează alimentarea autospecialei. Ulterior, conducătorul auto se prezintă la casa de marcat şi introduce cârdul în cititor, pentru efectuarea plăţii. Această procedură era valabilă atât în timpul orelor de program, cât şi în afara acestuia, fiind interzisă alimentarea cu alte tipuri de carburanţi, precum şi alimentarea din staţiile P. V sau O.M.V. La orice alimentare cu carburant era obligatoriu să se efectueze plinul rezervorului, aspect ce rezulta din documentele ataşate adresei nr. 9267 din 26 aprilie 2012 a I.P.J. Brăila - Serviciul Cabinet.
Martorul I.C. a mai precizat că fiecare autoturism din dotare avea alocată o cotă lunară de combustibil, care se regăsea înscrisă în foaia de parcurs. Pentru autospeciala cu nr. YYY, pentru luna ianuarie 2012, a fost eliberată foaia de parcurs seria S nr. 295929 din 30 decembrie 2011, valabilă până la data de 09 ianuarie 2012. Conform OMAI 599/2008 pentru aprobarea Normativului privind asigurarea tehnică de autovehicule a structurilor Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, la fiecare început de lună, toate autospecialele din dotare au rezervoarele de combustibil pline şi li se eliberează noi foi de parcurs. La sfârşitul fiecărei luni, se întocmeşte centralizatorul de consumuri de carburanţi, stabilindu-se plusurile ori minusurile înregistrate în luna respectivă (declaraţii). Martorul a calculat consumul de motorină al autospecialei YYY, constatând că a avut un consum normal, neînregistrând minusuri sau plusuri de carburanţi, ceea ce înseamnă că autospeciala a parcurs kilometrii rezultaţi din foaia de parcurs, cu cantitatea de combustibil alimentată de la I.P.J. Brăila (centralizatorul realizărilor de consum). De asemenea, martorul I.C. a mai precizat că, oricât de economic ar fi condusă o autospecială, pe timp de iarnă, în oraş, economia de carburant nu poate fi mai mare de 2 - 3 litri, consumul de carburant fiind de 7 - 81/100 km, în condiţiile menţionate anterior. Martorul a menţionat şi că la autospeciala D.L., computerul de bord permite în orice moment stabilirea numărului de kilometri pe care îi mai poate parcurge autospeciala din acel moment, cu carburantul existent în rezervor. Conform foii de parcurs seria S nr. 295929 din 30 decembrie 2011, valabilă până la data de 09 ianuarie 2012, în ziua de 04 ianuarie 2012, inculpatul C.V.G. a parcurs 70 km cu autospeciala YYY.
Având în vedere că, din centralizator, a rezultat că autospeciala a avut un consum normal, corespunzător cantităţii de combustibil alimentat de la I.P.J. Brăila, că martorii P.D. şi B.F.O. (agenţi de poliţie care au efectuat serviciul de patrulare, în ziua de 05 ianuarie 2012, schimbul I, imediat după tura inculpaţilor) au declarat că autospeciala a avut suficient combustibil în ziua de 05 ianuarie 2012, iar agentul C.A. (şi-a desfăşurat activitatea pe autospecială, în ziua de 04 ianuarie 2012, în schimbul I) nu a menţionat că autospeciala ar fi rămas fără combustibil, s-a concluzionat că inculpaţii C.V.G. şi D.O.M. nu au avut niciun motiv pentru a efectua o pretinsă alimentare cu combustibil a autospecialei, în după amiaza zilei de 04 ianuarie 2012 (declaraţii), toate probele administrate confirmând faptul că nu s-a efectuat nicio alimentare cu motorină a autospecialei YYY, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 16:30 - 17:00. În acest sens, a fost invocată şi Nota de constatare seria BR nr. 14928 din 05 martie 2012 a Gărzii Financiare, secţia Brăila, din care rezultă că, la staţia de carburanţi SC O.M.V.P. SRL din Brăila, în data de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 18:00, au fost emise doar şapte bonuri fiscale în valoare de 20 RON, singurul bon pentru motorină fiind emis la ora 17:50. S-a constatat, astfel, că singura alimentare cu motorină în valoare de 20 RON s-a efectuat la ora 17:50, după ce inculpaţii patrulaseră pe DN 22B (la ora 17:28, martorul denunţător S.H. scosese de pe card, suma de 700 RON), astfel că nu au fost confirmate susţinerile inculpaţilor în sensul că au alimentat autospeciala imediat ce au ieşit în patrulare, în perioada 16:30 - 17:00.
În ceea ce priveşte momentul depistării martorului denunţător S.H. pe DN 22B, inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. au declarat că, în momentul în care se întorceau spre municipiul Brăila, între staţia de benzină A. şi Restaurantul M., au observat că, din sens opus, venea un autoturism de culoare albastră, marca M., care se deplasa cu o viteză mai mare decât viteza pretins setată de către inculpaţi, la intrarea în serviciu. În calitate de operator radar, inculpata D.O.M. a acţionat butonul din telecomandă pentru propagarea undei radar, iar aparatul a emis semnalul sonor care confirma că acel autoturism se deplasa cu o viteză mai mare decât viteza limită setată. Inculpata D.O.M. a declarat că, pe monitor şi pe aparatul radar din dreapta bordului, a fost afişată viteza de 82 km/h, moment în care a acţionat din telecomandă butonul de înregistrare a abaterii, aprinzându-se şi ledul roşu care certifica faptul că aparatul înregistra. Auzind semnalul sonor al radarului, inculpatul C.V.G. a pornit semnalele acustice şi luminoase ale autospecialei şi a întors după autoturismul depistat, care oprise pe marginea şoselei. Ambii inculpaţi au declarat că martorul denunţător coborâse deja din autoturismul său, în momentul în care ei au oprit în spatele său, însă martorul a precizat că a rămas în autovehicul, aşteptând să vină un lucrător de poliţie, dar, întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, a coborât şi s-a îndreptat spre autospecială. În acel moment, a coborât şi inculpatul C.V.G., care s-a legitimat (declaraţii). Inculpatul C.V.G. a menţionat că i-a adus la cunoştinţă conducătorului auto că fusese depistat circulând cu viteza de 82 km/h şi i-a solicitat documentele personale şi ale autoturismului. Martorul denunţător i-a înmânat doar permisul de conducere, aspect susţinut şi de către acesta din urmă, care a declarat că doar permisul de conducere i-a fost solicitat. Inculpatul C.V.G. a declarat că, în timp ce martorul denunţător îşi căuta celelalte documente, i-a adus la cunoştinţă că pentru abaterea respectivă, sancţiunea contravenţională prevăzută de lege este aplicarea a şase puncte amendă în cuantum de 420 RON şi patru puncte de penalizare, având posibilitatea să achite jumătate din cuantumul amenzii, pe loc sau în 48 de ore (declaraţii). Potrivit declaraţiei inculpatului, martorul denunţător ar fi afirmat că "poliţiştii brăileni au ceva cu şoferii din Galaţi", dar că nu ar fi dorit să vadă abaterea înregistrată, aspect contrazis de către martorul denunţător şi chiar de către inculpat, în declaraţia dată în ziua de 08 februarie 2012. Astfel, întrucât viteza indicată i s-a părut exagerată, martorul denunţător a dorit să vadă dacă aparatura radar a înregistrat într-adevăr acea viteză, dar inculpatul C.V.G. i-a precizat că nu îi poate arăta, deoarece acest lucru se întâmplă "numai în cazuri speciale". Discuţiile dintre inculpat şi martorul denunţător s-au purtat în dreptul portierei dreapta faţă a autospecialei, unde se afla inculpata D.O.M.. Geamul portierei era deschis, iar inculpata putea auzi discuţiile, cu atât mai mult cu cât a şi intervenit, spunând că viitorul său soţ este din municipiul Galaţi. Totodată, martorul denunţător a menţionat că agentul de poliţie nu s-a mai întors în autoturismul său, după ce i-a solicitat documentele, însă ambii inculpaţi au declarat că agentul de poliţie C.V.G. s-a urcat în autospecială, "pentru a verifica dacă s-a înregistrat abaterea, conform metodologiei de lucru cu aparatul radar".
Potrivit metodologiei, în momentul depistării unui autovehicul care a depăşit viteza legală, iar autospeciala poliţiei se află în mişcare, se procedează astfel (pct. 3.3.2.6.2 din Metodologia privind utilizarea echipamentelor video de supraveghere a traficului rutier şi măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor); se opreşte autoturismul folosit cu semnalele acustice şi luminoase şi bastonul reflectorizant, după care se întoarce autospeciala pentru a filma autoturismul şi din spate; agentul folosit la oprire îi aduce la cunoştinţă contravenientului fapta săvârşită şi sancţiunea ce urmează a fi aplicată şi i se cer documentele, timp în care operatorul radar rămâne în autospecială şi verifică ceea ce s-a înregistrat pentru a se vedea dacă s-a înregistrat numărul de înmatriculare şi viteza. Însă, agentul care solicită documentele nu verifică el dacă s-a înregistrat abaterea, neexistând vreo justificare pentru ca un agent folosit la oprirea autovehiculelor să verifice el personal, după legitimarea conducătorului auto, dacă s-a înregistrat abaterea, de vreme ce aceasta este atribuţia operatorului radar. În cazul în care operatorul radar constată că abaterea nu s-a înregistrat, îi aduce la cunoştinţă acest lucru agentului care a solicitat documentele, în momentul în care acesta vine în autospeciala poliţiei pentru a completa actul de sancţionare. În lipsa acestor elemente, nu se mai sancţionează conducătorul auto, deoarece la o eventuală contestaţie, acesta va avea câştig de cauză. În acest caz, pentru a nu exista suspiciuni, se întocmeşte un raport pentru a se justifica situaţia. Datele autovehiculelor oprite, ale conducătorului, viteza şi sancţiunea se menţionează în registrul radar. În cauză, însă, s-a constatat că niciunul dintre inculpaţi nu a efectuat astfel de menţiuni în registrul radar şi nici nu s-a întocmit un raport justificativ. Totodată, atribuţia inculpatului C.V.G. era de a completa actul de sancţionare, nu de a urca în autospecială pentru a verifica dacă s-a înregistrat abaterea.
Cât priveşte viteza cu care a fost depistat autoturismul, s-a reţinut că inculpaţii au declarat că ar fi fost de 82 km/h, iar martorul denunţător a precizat că i s-a spus că ar fi circulat cu 102 km/h. Verificându-se hard-disk-ul utilizat în aparatura radar a autospecialei cu nr. YYY, s-a constatat că avea setată o viteză de 102 km/h, în partea stângă jos a monitorului, atât în ziua de 27 decembrie 2011 (data ultimei înregistrări), cât şi în ziua de 05 ianuarie 2012 (la o zi după ce autospeciala a.fost condusă de către inculpatul C.V.G.) (proces-verbal şi planşe foto). În legătură cu această viteză, martorul B.F.O., care a efectuat serviciul de patrulare cu autospeciala cu nr. YYY, în ziua de 05 ianuarie 2012, schimbul I, a declarat că, în partea stângă inferioară a ecranului aferent aparaturii radar, se găseşte setată o viteză, care reprezintă viteza limită pe segmentul respectiv de drum, dar în ziua de 05 ianuarie 2012, această viteză nu a fost setată de el, ci aşa a rămas din zilele anterioare (declaraţii). S-a constatat că această declaraţie a martorului, precum şi procesul-verbal cu planşele foto menţionate anterior, se coroborează cu declaraţia martorului denunţător, referitoare la viteza care i-a fost adusă la cunoştinţă de către inculpatul C.V.G.. Tot din verificarea hard-disk-ului din 08 aprilie 2010 a rezultat că, în ziua de 04 ianuarie 2012, nu a fost identificat niciun fişier, adică nu s-a efectuat nicio înregistrare cu aparatura radar. Martora D.A., agent de poliţie care se ocupa de verificarea înregistrărilor stocate pe hard-disk-uri, a declarat că operatorii radar nu pot şterge sau interveni în alt mod asupra înregistrărilor, iar pe hard-disk-ul nr. 2 al autospecialei cu nr. YYY nu a fost efectuată nicio înregistrare în ziua de 04 ianuarie 2012. De asemenea, martora a mai precizat că fişierele sunt în ordine cronologică şi există continuitate (declaraţii).
S-a concluzionat, astfel, că pretinsa abatere săvârşită de martorul denunţător S.H. nu a fost înregistrată de către aparatura radar, însă, dacă neînregistrarea abaterii s-ar fi datorat unor deficienţe tehnice, inculpaţii ar fi trebuit să întocmească un raport în care să se justifice oprirea conducătorului auto şi motivul pentru care nu a fost sancţionat, raport care nu a fost întocmit.
Cu toate că inculpatul C.V.G. a declarat că nu i-a solicitat martorului denunţător să achite jumătate din amendă şi nici nu i-a indicat bancomatul din incinta benzinăriei A., s-a arătat că afirmaţiile sale sunt contrazise de către martorul denunţător şi de procesul-verbal de redare a imaginilor surprinse în incinta benzinăriei. Astfel, conform declaraţiei martorului denunţător, inculpatul C.V.G. i-a cerut să achite pe loc jumătate din cuantumul amenzii, respectiv suma de 700 RON. Martorul denunţător a fost de acord, însă a precizat că nu deţine o sumă atât de mare, decât pe card. Inculpatul C.V.G. i-a indicat martorului denunţător bancomatul R.B., amplasat în zona Staţiei de carburanţi A., din apropierea locului unde se aflau, solicitându-i să meargă să scoată suma de 700 RON. La aceste discuţii a asistat şi inculpata D.O.M., care avea calitatea de şef de tură cu atribuţii de instruire şi control pentru ceilalţi agenţi de poliţie aflaţi în serviciu. Martorul denunţător S.H. s-a conformat solicitării şi s-a deplasat cu autoturismul său la staţia de benzinărie indicată, unde a scos de la bancomatul R.B., de pe card, suma de 700 RON, la ora 17:28:20, aspect ce a rezultat şi din extrasul de cont depus de către martorul denunţător. În acest timp, inculpatul C.V.G. a păstrat la el permisul de conducere auto al martorului denunţător. Din procesul-verbal de redare a înregistrărilor video efectuate de sistemul de supraveghere, în interiorul şi exteriorul staţiei de carburanţi A., aparţinând SC A.P. SRL Brăila, amplasată pe DN 22B, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 22:00, a rezultat că, după ce şi-a parcat autoturismul în incinta staţiei de benzinărie şi se îndrepta pe jos către bancomat, martorul denunţător a fost supravegheat de către echipajul de poliţie, care a trecut cu autospeciala prin staţia de benzinărie. Astfel, în intervalul orar 17:24:17 - 17:24:20, Camera 1, orientată către DN 22B (DIG Galaţi - Brăila), a surprins momentul în care autoturismul marca M., de culoare albastră, condus de martorul denunţător S.H., s-a deplasat dinspre municipiul Brăila şi a încetinit pentru a vira la stânga, către staţia de carburanţi A., aparţinând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea din spatele pompelor de alimentare. În intervalul orar 17:24:48 - 17:24:53, Camera 1 a surprins momentul în care din DN 22B (dig Galaţi - Brăila), dinspre municipiul Brăila a pătruns în incinta staţiei de carburanţi A., aparţinând SC A.P. SRL Brăila, pe aleea de lângă clădirea staţiei, un autoturism al Poliţiei Rutiere, marca D.L., de culoare albă, inscripţionat "Poliţia", dotat cu rampă pentru semnale luminoase şi acustice. În habitaclul acestui autoturism, au fost observate două persoane pe banchetele din faţă, îmbrăcate în vestă reflectorizantă, de culoare galben-verzuie, specifică poliţiei rutiere. Pătrunderea acestui autoturism în staţia de carburanţi a fost surprinsă în continuare şi de celelalte camere amplasate în exteriorul staţiei. Astfel, Camera 2 a surprins autoturismul în intervalul orar 17:24:54 - 17:24:55; Camera 3, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56; Camera 4, în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56 şi Camera 5, în intervalul orar 17:24:56 - 17:24:57. De asemenea, autoturismul menţionat a fost surprins la orele 17:24:56 şi de Camera 8, aflată în interiorul staţiei de carburanţi şi orientată către uşa de acces. În intervalul orar 17:25:31 - 17:25:35, Camera 3 l-a surprins pe martorul denunţător S.H. îndreptându-se către bancomatul R.B., amplasat pe peretele exterior al staţiei de carburanţi, deplasarea denunţătorului spre bancomat fiind surprinsă şi de Camera 4, în intervalul orar 17:25:28 - 17:25:31. În intervalul 17:29:34 - 17:29:39, Camera 1 a surprins apariţia aceluiaşi autoturism al Poliţiei Rutiere deplasându-se pe DN 22 B, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galaţi. În dreptul staţiei de carburanţi A., autoturismul a încetinit şi virat stânga, intrând în staţia de carburanţi pe aleea din spatele pompelor de alimentare cu combustibil. În intervalul orar 17:29:40 - 17:29:54, martorul denunţător S.H. a fost surprins de Camera 5, în incinta staţiei de carburanţi- Martorul denunţător S.H. s-a deplasat pe jos dinspre spatele staţiei de carburanţi către DN 22B, având o traiectorie oblică. Acesta s-a oprit lângă o pompă de alimentare cu combustibil, fiind orientat tot cu faţa către DN 22B, moment în care şi-a făcut apariţia autoturismul Poliţiei Rutiere. În acest moment, respectiv orele 17:29:47, autoturismul Poliţiei Rutiere a încetinit în dreptul martorului denunţător, care se găsea orientat cu faţa către acest autoturism. Autoturismul respectiv şi-a continuat apoi deplasarea către spatele staţiei de carburanţi, moment înregistrat şi de Camera 6 la orele 17:29:52, autoturismul fiind imediat urmat de martorul denunţător S.H., care s-a deplasat şi el către spatele staţiei de carburanţi. În intervalul orar 17:31:10 - 17:31:15, Camera 5 l-a surprins pe martorul denunţător S.H. Întorcându-se din spatele staţiei de carburanţi cu direcţia de deplasare către DN 22B. În intervalul orar 17:31:43 - 17:31:49, camerele 5, 4, 3, 2, 1 şi 8 l-au surprins pe martorul denunţător S.H. părăsind staţia de carburanţi A. cu un autoturism, marca M., de culoare albastră. S-a constatat, astfel, că, după retragerea sumei solicitate, la ora 17:28:20, echipajul format din subinspector de poliţie D.O.M. şi agentul şef C.V.G. a pătruns din nou în staţia de benzinărie, cerându-i" martorului denunţător să-i urmeze în spatele benzinăriei. Martorul denunţător s-a deplasat în spatele benzinăriei şi i-a înmânat inculpatului C.V.G. suma de 700 RON, pe care o scosese de pe card, iar acesta i-a restituit permisul şi i-a spus că poate pleca, "fiind totul în regulă", fără a-i înmâna vreun document justificativ. În legătură cu acest aspect, martorul denunţător a declarat că inculpatul i-a motivat că trebuie să dea din sumă şi la alte persoane pentru a putea şterge de pe radar viteza înregistrată. Având în vedere că nu se înregistrase nimic pe hard-disk, primirea sumei de bani pentru ca "alte persoane să şteargă înregistrarea" a fost apreciată ca nejustificată şi nelegală.
S-a mai constatat că probatoriul administrat contrazice declaraţiile inculpaţilor, care au afirmat că au intrat pe o alee a benzinăriei doar o singură dată şi doar pentru ca inculpatul C.V.G. să fumeze o ţigară, fără să se întâlnească şi cu martorul denunţător. Cu privire la acest moment, s-a observat că există neconcordanţe chiar în rapoartele întocmite de inculpaţi în seara zilei de 04 ianuarie 2012. Astfel, în timp ce inculpata D.O.M. a menţionat că inculpatul C.V.G. a fumat o ţigară în afara autospecialei şi s-a întâlnit cu martorul denunţător (fără a cunoaşte amănunte legate de conţinutul discuţiei), inculpatul a afirmat că a fumat în interiorul autospecialei şi nu s-a întâlnit cu persoana respectivă. Ulterior, fiind audiaţi, ambii inculpaţi au declarat că ţigara a fost fumată în interiorul autospecialei şi nu s-au mai întâlnit cu martorul denunţător.
Potrivit declaraţiilor lor, după ce au plecat de la benzinăria A., inculpaţii D.O.M. şi C.V.G. s-au deplasat la restaurantul T. situat pe Şoseaua Focşani, la intersecţia cu DE87, din municipiul Brăila.
Aici, au comandat două ciorbe, în valoare de 20 RON, sumă ce a fost achitată de către inculpata D.O.M. Masa nu a fost dusă la bun sfârşit, deoarece inculpaţii au fost anunţaţi despre producerea unui accident rutier în municipiul Brăila, la intersecţia Bulevardului A.I. Cuza cu strada Panait Istrati şi au fost nevoiţi să se deplaseze la faţa locului.
S-a constatat că afirmaţiile inculpaţilor au fost, însă, contrazise de martorele Ş.O. (ospătar la restaurantul T., în ziua de 04 ianuarie 2012) şi C.N. (administrator al restaurantului). Astfel, martora Ş.O. a declarat că în ziua de 04 ianuarie 2012, la lăsarea întunericului, adică la ora 16:30 - 17:00, a închis restaurantul, deoarece nu erau clienţi (declaraţii). Totodată, martora a precizat că, în ziua respectivă, în restaurant, nu a intrat niciun poliţist şi că doar în cursul lunii decembrie 2011, a venit un echipaj de poliţie (un bărbat şi o femeie), dar nu pe timpul serii, ci dimineaţa sau la prânz. Martora a declarat că este posibil ca femeia respectivă să fi fost inculpata D.O.M.. La rândul ei, inculpata a declarat că, anterior datei de 04 ianuarie 2012, mai fusese în restaurantul T., fără a oferi alte amănunte. Şi martora C.N. a declarat că restaurantul se închide în jurul orei 17:00, pe timp de iarnă, iar, la începutul anului 2012, nu au avut clienţi lucrători de poliţie rutieră, în uniformă, nici măcar la ora prânzului (declaraţii). Martora a menţionat că, anterior anului 2012, lucrătorii de poliţie veneau în restaurant doar la ora prânzului şi comandau Meniul zilei, în valoare de 15 RON sau 22 RON. De. asemenea, din verificarea listingului posturilor telefonice X3 (inculpat C.V.G.) şi 0766101646 (inculpata D.O.M.) a rezultat că, în intervalul orar 17:30 - 18:15, inculpaţii nu s-au aflat în zona restaurantului T., pe şoseaua Focşani. Totodată, s-au remarcat unele neconcordanţe şi în ceea ce priveşte suma pretins achitată de către inculpată pentru masa de la restaurantul T.. Astfel, inculpatul C.V.G. nu a putut oferi o explicaţie pentru faptul că inculpata nu a avut suma de 10 RON, pentru a achita motorina, dar a putut oferi 20 RON pentru masă. La rândul ei, inculpata D.O.M. a declarat că, la intrarea în schimb, a avut suma de "150 RON în bancnote de 50 RON şi circa 20 RON, în bancnote mai mici". Ulterior, inculpata a declarat că e posibil să fi existat o sumă de bani în buzunarele gecii reflectorizante, dar nu a avut cunoştinţă despre aceasta da intrarea în serviciu şi nici când s-ar fi achitat motorina.
Referitor la declaraţiile celor doi inculpaţi în legătură cu provenienţa bancnotei de 50 RON, descoperită de martorul G.A.C. lângă schimbătorul de viteze, s-a constatat că acestea sunt contrazise de către superiorii lor. Astfel, în timp ce inculpaţii au declarat că le-ar fi spus acestora că bancnota" aparţine inculpatei D.O.M., martorii G.A.C. şi C.V.D. au precizat că inculpaţii nu au ştiut cui aparţine bancnota şi cum a ajuns în acel loc (declaraţii). Totodată, ambii martori au declarat că inculpata D.O.M. le-a arătat că avea în borsetă suma de 150 RON, sumă pe care o declarase la intrarea în serviciu, deci bancnota respectivă nu-i aparţinea. Un alt argument în sprijinul acestei afirmaţii a fost considerat şi faptul că martorul G.A.C. a lăsat bancnota în locul în care o descoperise, tocmai pentru că niciunul dintre inculpaţi nu declarase că bancnota îi aparţine. După întocmirea rapoartelor solicitate de către superiori, inculpaţii au plecat, pe rând, din sediul I.P.J. Brăila, inculpata plecând singură, cu autospeciala YYY. Fiind audiată, inculpata a declarat că nu s-a mai interesat de bancnota de 50 RON şi nu a mai verificat ulterior dacă vreunul dintre colegii săi a găsit acea bancnotă.
La sediul Biroului Poliţiei Rutiere Brăila, inculpatul C.V.G. a întocmit, în seara respectivă, raportul de activitate zilnică, în care a menţionat, în mod nereal, că "în intervalul orar 16:00 - 18:00, a întocmit schiţe dosare", raportul fiind avizat de către şeful de tură, inculpata D.O.M., care a acordat şi calificativul "Bine". Inculpatul C.V.G. a declarat că "nu a menţionat în raportul de activitate că a patrulat pe DN 22B, deoarece în rapoartele de activitate nu se menţionează străzile pe unde se acţionase". S-a constatat, însă, că inculpatul a consemnat o activitate care nu s-a efectuat, în realitate, în intervalul orar respectiv, iar explicaţia oferită nu justifică motivul pentru care s-a omis să se menţioneze efectuarea patrulării auto în zona de competenţă. Nici inculpata D.O.M. nu a motivat de ce a avizat un raport de activitate în care se consemnaseră date false.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorului M.G.C., agent de poliţie care a efectuat serviciul în schimbul III (22:00 - 06:00), la Dispeceratul Poliţiei Rutiere Brăila, inculpata D.O.M. a plecat prima din sediul instituţiei. Martorul M.G.C. nu a putut preciza dacă inculpata a fost cea care a adus cheile autospecialei la panou şi nici .dacă alt lucrător de poliţie a luat cheile respective, până la intrarea în următorul schimb (declaraţii). Din verificările efectuate, s-a constatat că, în ziua de 05 ianuarie 2012, în schimbul I, pe autospeciala YYY, şi-au desfăşurat activitatea martorii P.D. şi B.F.O. Martorul P.D. a declarat că, după ce a luat cheile de la panou, a intrat primul în autospecială, dar nu a găsit nicio sumă de bani. La rândul său, martorul B.F.O. a menţionat că nu a găsit nicio sumă de bani, că autospeciala avea suficient combustibil şi că aparatura radar a mers normal, înregistrând chiar şi o abatere (proces-verbal seria C. PEN. nr. 0707018 din data de 05 ianuarie 2012).
Concluzionând, s-a reţinut că materialul probator confirmă în mod indubitabil faptul că inculpatul C.V.G. a primit suma de 700 RON de la martorul denunţător S.H., pentru a nu fi . sancţionat contravenţional, ca urmare a depăşirii vitezei legale pe DN 22B, iar inculpata D.O.M. a participat în calitate de coautor la săvârşirea infracţiunii de luare de mită. Aceasta a asistat la întreaga discuţie purtată între martorul denunţător şi inculpatul C.V.G., a avut o mică intervenţie, iar, în virtutea gradului superior şi a atribuţiilor de instruire, coordonare şi control asupra activităţii desfăşurate de inculpat, nu a intervenit în nici un fel pentru a stopa activitatea infracţională a acestuia, ci, dimpotrivă, prin această atitudine manifestată a creat în totalitate convingerea martorului denunţător că este de acord cu primirea sumei de 700 RON, pentru a ca în schimbul acesteia să nu fie dispuse măsurile de sancţionare prevăzute de lege. S-a apreciat că, în cazul în care inculpata D.O.M. nu ar fi fost de acord cu primirea sumei de 700 RON de la martorul denunţător, ar fi putut dispune ea măsurile de sancţionare corespunzătoare şi ar fi raportat şi superiorilor infracţiunea săvârşită de colegul său, inculpatul C.V.G. Or, în condiţiile în care inculpata D.O.M., având grad superior inculpatului C.V.G. şi atribuţii de control asupra activităţii desfăşurate de acesta, a intervenit în discuţia dintre colegul său şi martorul denunţător, a cunoscut abaterea contravenţională şi a avut posibilitatea, dar şi obligaţia legală, de a interveni şi de a opri activitatea infracţională a colegului său. Totodată, uşurinţa şi siguranţa cu care inculpatul C.V.G. a negociat primirea mitei, în prezenţa superiorului său, de la martorul denunţător, precum şi traseul urmat de către cei doi inculpaţi în incinta Benzinăriei A., sunt de natură să demonstreze cu prisosinţă faptul că între cei doi lucrători de poliţie a existat o înţelegere prealabilă cu privire la săvârşirea infracţiunii.
Pentru a ascunde comiterea infracţiunii, inculpatul C.V.G. a omis cu bună ştiinţă, să menţioneze în raportul de activitate, că în intervalul orar 16:00 - 18:00, a fost în patrulare auto, consemnând o cu totul altă situaţie, care nu corespunde realităţii. Această situaţie a fost însuşită de către inculpata D.O.M., care a avizat raportul şi a acordat calificativul "Bine".
În cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi martorul denunţător S.H., martorii C.V.D., G.D., G.C.A., Z.V.B., P.D., B.M., B.F.O., P.A., P.F., A.C., D.D., Ş.C., I.C., D.A., I.M., C.A., M.G.C., C.N., Ş.O. şi inculpaţii C.V.G. şi I.(D.)O.M., iar, la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012, a fost vizionat CD-ul conţinând înregistrarea imaginilor din interiorul şi exteriorul staţiei de carburanţi A. aparţinând SC A.P. SRL Brăila din ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14.00 - 22.00.
Din administrarea acestor dovezi, Curtea a reţinut aceeaşi situaţie de fapt descrisă în actul de sesizare constând în aceea că, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14.00 - 22.00, respectiv în schimbul II, pe raza municipiului Brăila, în zona B, care cuprinde zona Calea Galaţi, cartierele Vidin, Pisc, Ghercea şi Digul Brăila Galaţi, a executat serviciul de patrulare şi control al traficului rutier echipajul compus din inculpaţii D.O.M. - subinspector de poliţie şi C.V.G. - agent şef principal. Serviciul de patrulare a fost executat de inculpaţi cu autospeciala YYY, care era dotată cu aparat radar omologat pentru înregistrarea vitezei şi a imaginilor din staţionare şi/sau deplasare, aspect ce rezultă din adresa nr. 319197 din 01 februarie 2012 a Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier, aflată la dosarul de urmărire penală.
Făcând referire la depoziţia martorului denunţător S.H., instanţa a arătat că acesta a declarat că, în ziua de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 18.00, în timpul amurgului, circula cu maşina personală dinspre Brăila spre Galaţi, în coloană formată din mai multe maşini şi a fost oprit de un echipaj de poliţie, format dintr-un bărbat şi o femeie, care i-au comunicat că a depăşit viteza legală, respectiv faptul că a circulat cu 102 km/oră şi că este pasibil de a fi sancţionat cu o amendă în sumă de 1400 RON şi suspendarea permisului de conducere auto. I s-a mai adus la cunoştinţă că, în situaţia în care va achita amenda pe loc, va plăti jumătate din suma indicată mai sus, respectiv suma de 700 RON. Deoarece martorul a susţinut că nu are aceşti bani, inculpaţii i-au indicat un bancomat în incinta unei staţii PECO, de unde martorul a scos suma de 700 RON, pe care i-a înmânat-o inculpatului C.V.G.. După ce a înmânat suma respectivă inculpatului, acesta i-a înapoiat martorului permisul de conducere, fără a-i da vreo chitanţă doveditoare a plăţii. Reproşându-i acest lucru poliţistului, acesta a afirmat că suma de bani îi este necesară pentru a plăti şi alte persoane care îl vor ajuta să şteargă de pe radar viteza de deplasare a autovehiculului cu care circula martorul. Acest lucru l-a determinat pe martorul S.H. să reclame fapta poliţistului G.D. din Galaţi.
Din declaraţiile martorilor C.V.D., adjunct al şefului I.P.J.. Brăila pe probleme de siguranţă publică, şi G.A.C., comandant al I.P.J.. Brăila, Curtea a reţinut că inculpaţii au menţionat că nu l-au sancţionat pe martorul S.H., deoarece radarul din dotare prezenta o defecţiune şi că, la percheziţia autospecialei cu care au circulat, efectuată în seara zilei de 04 ianuarie 2012, au afirmat că nu au cunoştinţă de bancnota de 50 RON găsită lângă schimbătorul de viteze al acesteia, care nu le aparţine. Referindu-se şi la declaraţiile inculpaţilor I.(D.)O.M. şi C.V.G., date în faţa instanţei de judecată, prima instanţă a constatat că aceştia au susţinut că bancnota de 50 RON găsită lângă schimbătorul de viteze al autospecialei cu care circulau aparţine inculpatei şi că a pus-o în locul respectiv în momentul în care au alimentat autospeciala.
O altă neconcordanţă reţinută de instanţă pe baza declaraţiilor date de inculpaţi a fost aceea că, după ora 18.00, aceştia au plecat către restaurantul T. pentru a servi masa, aici fiind anunţaţi telefonic despre faptul că în zona în care ar fi trebuit să patruleze a avut loc un accident de circulaţie. Astfel, Curtea a arătat că, din declaraţiile martorelor C.N. şi Ş.O., reiese că restaurantul T., în perioada de iarnă, din lipsă de clienţi, îşi termină activitatea foarte devreme, respectiv la orele 16.30 - 17.00, şi că nu-şi amintesc ca, în luna ianuarie a anului 2012, să fi servit masa la acest restaurant vreun poliţist. De asemenea, martorele şi-au amintit că, în ultima lună a anului precedent, au fost poliţişti care au servit masa la restaurantul T.
Totodată, Curtea a constatat că, din declaraţiile martorilor audiaţi în faţa instanţei, a reieşit faptul că, la fiecare început de lună, autospecialele care circulă în trafic aparţinând Poliţiei Rutiere sunt aprovizionate cu carburant şi că nu este necesar ca poliţiştii să aprovizioneze, din bani proprii, cu carburant aceste autovehicule. Astfel, din declaraţiile martorilor P.D. şi B.F.O. - agenţi de poliţie care au efectuat serviciul de patrulare în ziua de 05 ianuarie 2012, schimbul I, deci imediat după tura inculpaţilor, a rezultat că autospeciala avea suficient combustibil. Mai mult, din verificările făcute la staţia de carburanţi SC O.M.V.P. SRL din Brăila, unde afirmă inculpaţii că au alimentat autospeciala cu care lucrau, nu există vreun bon fiscal în sumă de 20 RON din care să reiasă că au alimentat vreun autovehicul cu motorină. De asemenea, din declaraţiile inculpaţilor date în faţa instanţei de judecată după administrarea tuturor probelor - aşa cum au solicitat aceştia, a reieşit faptul că prezenţa lor în staţia de carburanţi A. se explică prin aceea că inculpatul C.V. a dorit să meargă în spatele staţiei de carburanţi pentru a fuma o ţigară. Au mai arătat cei doi că inculpatul a rămas în autospecială şi a fumat ţigara, deschizând doar geamul, fără a se întâlni cu martorul denunţător în incinta staţiei de carburant sau în spatele acesteia.
Concluzionând, instanţa de fond a arătat că declaraţiile inculpaţilor I.(D.)O.M. şi C.V.G. nu se coroborează cu depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, toate neconcordanţele anterior sesizate conducând la ideea că aceştia, prin declaraţii nesincere, au încercat să acopere faptul că, în timpul patrulării pe DN 22B, au primit, în mod nejustificat, o sumă de bani, al cărei cuantum au încercat fie să-l disimuleze prin susţineri contradictorii, fie să justifice anumite sume prin cheltuieli neefectuate.
A apreciat judecătorul fondului că apare fără sens susţinerea inculpaţilor că s-au deplasat în spatele staţiei de carburanţi pentru ca inculpatul C.V.G. să fumeze o ţigară, din moment ce aceştia cunoşteau că lucrul respectiv este nepermis şi periculos, iar, pe de altă parte, inculpatul rămânând în maşină să fumeze, putea proceda astfel în orice loc, chiar în timpul mersului cu maşina.
S-a arătat că declaraţiile martorului denunţător S.H. se coroborează cu înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere al staţiei de carburanţi A. aparţinând SC A.P. SRL Brăila, amplasată pe DN 22B, în ziua de 04 ianuarie 2012, în intervalul orar 14.00 - 22.00. Astfel, din vizionările acestor înregistrări, efectuate atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei, în prezenţa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora, în data de 18 septembrie 2012, a rezultat că atât martorul denunţător, cât şi autoturismul marca D.L., de culoare albă, inscripţionat "Poliţia", dotat cu rampă pentru semnale luminoase şi acustice, au pătruns în interiorul staţiei în intervalul orar 17.24.48, fiind surprins momentul în care martorul denunţător s-a deplasat spre bancomat, iar maşina aparţinând Poliţiei, în care se văd cele două persoane (un bărbat şi o femeie) îmbrăcate în costume reflectorizante, s-a deplasat printre pompele de alimentare cu combustibil. De asemenea, a fost surprins şi momentul în care, atât autospeciala aparţinând Poliţiei Rutiere, cât şi martorul denunţător, s-au deplasat în spatele staţiei de carburanţi. Totodată, din extrasul de cont din data de 31 ianuarie 2012, aflat la dosarul de urmărire penală, reiese că, la data de 04 ianuarie 2012, orele 17.28.20, de la bancomatul aflat în incinta staţiei de carburant A. Brăila, de pe cârdul bancar aparţinând martorului denunţător S.H., a fost extrasă suma de 700 RON.
S-a mai arătat de către prima instanţă că inculpaţii, în momentul în care martorul denunţător le-a cerut să vadă viteza înregistrată pe radar, deoarece i se părea exagerată, au refuzat să dea curs solicitării, afirmând că nu se permite acest lucru decât în cazuri speciale. Mai mult, nu l-au informat pe martor despre faptul că radarul s-ar fi defectat şi că nu a înregistrat viteza autoturismului, aspect ce demonstrează, în opinia judecătorului fondului, fie că viteza înregistrată nu depăşea limita legală, fie că, depăşind viteza legală, inculpaţii nu au înregistrat-o pentru a ascunde incidentul şi a beneficia de această situaţie.
În plus, în raportul de activitate întocmit de inculpatul C.V.G. şi contrasemnat de inculpata D.O.M., aflat la dosarul de urmărire penală, nu se face vorbire nici de incidentul întâmplat pe DN 22B cu privire la martorul denunţător S.H. şi nici de faptul că cei doi inculpaţi ar fi patrulat pe acest segment de drum în data de 04 ianuarie 2012.
S-a apreciat de către Curte că toate aceste probe conduc la concluzia că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, neputând fi reţinută solicitarea lor de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În drept, s-a arătat că fapta inculpatei I.(fostă D.)O.M. care, în calitate de lucrător de poliţie la Poliţia Municipiului Brăila - Biroul Poliţiei Rutiere, având gradul profesional de subinspector de poliţie, cu atribuţii de control, în ziua de 04 ianuarie 2012, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu împreună cu inculpatul C.V.G., agent şef de poliţie la aceeaşi unitate de poliţie, pe DN 22B, pe un segment de drum aflat în localitate, a acceptat primirea sumei de 700 RON de la martorul denunţător S.H., pentru ca acesta să nu fie sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1400 RON şi cu reţinerea permisului în vederea suspendării, ca urmare a depăşirii vitezei legale pe segmentul de drum respectiv, constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 din Legea nr. 78/2000.
Fapta aceleiaşi inculpate care, în seara zilei de 04 ianuarie 2012, în calitatea sa de şef de tură, a contrasemnat raportul de activitate şi i-a acordat inculpatului C.V.G. calificativul "Bine", însuşindu-şi astfel situaţia descrisă de inculpat în raport, acesta omiţând cu ştiinţă să consemneze că, în timpul serviciului, şi-au desfăşurat activitatea pe DN 22B, pe linia depistării autovehiculelor care au depăşit viteza, pentru a ascunde primirea sumei de 700 RON de la martorul denunţător S.H., s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de falş intelectual săvârşită în scopul ascunderii unei fapte de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce priveşte fapta inculpatului C.V.G. care, în calitate de lucrător de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având gradul profesional de agent şef de poliţie, în data de 04 ianuarie 2012, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu, împreună cu inculpata I.(D.)O.M., subinspector de poliţie, pe DN 22B, pe un segment de drum aflat în localitate, a pretins şi a primit suma de 700 RON de la martorul denunţător S.H., pentru ca acesta să nu fie sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1400 RON şi cu reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării, ca urmare a depăşirii vitezei legale pe segmentul de drum respectiv, Curtea a arătat că aceasta se încadrează în drept în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind infracţiunea de luare de mită.
Fapta aceluiaşi inculpat care, în seara zilei de 04 ianuarie 2012, a întocmit un raport de activitate şi pentru a ascunde pretinderea şi primirea sumei de 700 RON de la martorul denunţător S.H., a omis cu ştiinţă să consemneze în document că în timpul serviciului şi-a desfăşurat activitatea pe DN 22B, pe linia depistării autovehiculelor care au depăşit viteza, s-a apreciat că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual săvârşită în scopul ascunderii unei fapte de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa a avut în vedere cuantumul sumei pretinse şi primite de aceştia, apreciat ca fiind relativ mic, motiv pentru care a considerat că o sancţiune penală cu închisoarea orientată spre minimul prevăzut de lege pentru fiecare infracţiune săvârşită este suficientă pentru îndreptarea lor.
Prin prisma aceluiaşi aspect, dar şi a faptului că inculpaţii se află la primul impact cu legea penală, Curtea a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 86 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe un termen de încercare de câte 5 ani, conform art. 862 C. pen., pe durata căruia a impus inculpaţilor respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) - d) C. pen.
Având în vedere că, faţă de ambii inculpaţi, pe parcursul procesului penal, respectiv prin încheierea din data de 10 mai 2012 pronunţată în Dosarul nr. 543/44/2012 al Curţii de Apel Galaţi, s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara, instanţa a menţionat că, la data rămânerii definitive a hotărârii, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., se va revoca această măsură preventivă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie
- Serviciul Teritorial Galaţi, precum şi inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G., pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele scrise de recurs, susţinute oral cu ocazia dezbaterilor, Ministerul Public a invocat greşita condamnare a inculpatului C.V.G. pentru forma agravată a infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, arătând că acesta a fost trimis în judecată pentru varianta calificată a infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar instanţa de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen. (1968).
Totodată, Parchetul a criticat sentinţa Curţii de apel sub aspectul încălcării dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), susţinând că, deşi art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) prevede că infracţiunea de luare mită, în ambele variante normative, se sancţionează cu închisoare şi interzicerea unor drepturi, prima instanţă a omis să aplice celor doi inculpaţi şi pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G., aceştia au criticat sentinţa Curţii de apel sub aspectul greşitei lor condamnări, reiterând apărările formulate în faţa primei instanţe şi arătând că nu au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor.
Sub aspectul infracţiunii de luare de mită, s-a invocat inexistenţa faptelor şi s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., menţionându-se, în esenţă, că hotărârea de condamnare se bazează pe o interpretare eronată a materialului probator administrat în. cauză, acordându-se o valoare deosebită depoziţiilor martorului denunţător S.H., cu toate că acestea cuprind aspecte contradictorii şi nu se coroborează cu celelalte probe din dosar. În acest sens, s-a făcut trimitere la declaraţiile date de inculpaţi atât în faţa organelor de anchetă penală, cât şi a primei instanţe, la cele ale martorilor P.D., C.A., B.M., P.F., B.F., M.G.C. şi D.A., care, în opinia recurenţilor, ar confirma varianta de desfăşurare a evenimentelor susţinută de aceştia pe întreg parcursul procedurii judiciare, precum şi la extrasul de cont depus de S.H. şi la rezultatul percheziţiei corporale la care inculpaţii au fost supuşi în seara de 4 ianuarie 2012 la sediul I.P.J. Brăila, care confirmă împrejurarea că nu au primit de la martorul denunţător suma de 700 RON, aşa cum a susţinut acesta.
Raportat la infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, s-a arătat că inculpatul C.V.G. nu avea obligaţia legală sau regulamentară de a consemna în raportul de activitate întocmit la data de 4 ianuarie 2012 străzile pe care a patrulat în desfăşurarea activităţilor de serviciu, precum şi faptul că respectivul document a fost completat după ce inculpaţii fuseseră chestionaţi, în acea seară, de către şefii lor, martorii C.V.D. şi G.C.A., în legătură cu prezenţa lor şi acţiunile întreprinse pe DN 22B, nemaipunându-se problema de a ascunde acest aspect, astfel încât s-a considerat că atât fapta reţinută în sarcina recurentului, cât şi cea de care este acuzată inculpata I.(fostă D.)O.M., care a contrasemnat acel raport de activitate, nu sunt prevăzute de legea penală, solicitându-se, pe cale de consecinţă, achitarea lor în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.
În şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2013, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. (1968) raportat la art. 323, art. 324 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte a procedat la audierea inculpaţilor I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G. şi a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de cei doi recurenţi, dispunând, totodată, din oficiu, readministrarea probei testimoniale constând în audierea martorilor S.H., C.V.D. şi G.C.A.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac promovate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi de inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G., ca fiind apeluri, cadrul procesual în care s-a realizat, în continuare, judecarea acestora fiind dat de prevederile art. 411 - art. 425 C. proc. pen.
Astfel, la acelaşi termen de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (11) raportat la art. 381 C. proc. pen., Înalta Curte a procedat la audierea martorilor S.H. şi C.V.D., iar, la data de 22 mai 2014, la ascultarea martorului G.C.A., încuviinţând, totodată, la acest din urmă termen, potrivit art. 420 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 100 C. proc. pen., proba testimonială solicitată de cei doi apelanţi inculpaţi, constând în reaudierea martorului A.C., probă ce a fost administrată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2014.
Examinând cauza atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată că apelurile declarate de inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G. nu sunt întemeiate, iar apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi este fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
1. Astfel, realizând propriul examen al materialului probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, Înalta Curte, contrar susţinerilor apelanţilor inculpaţi I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G., constată că instanţa de fond a stabilit o situaţie de fapt corectă, reţinând, în esenţă, că aceştia, în calitate de lucrători de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Poliţiei Rutiere, la data de 4 ianuarie 2012, în timp ce se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu pe DN 22B, pe un segment de drum aflat în localitate, au pretins şi primit (inculpatul C.V.G.), respectiv acceptat primirea (inculpata I.O.M.) sumei de 700 RON de la martorul denunţător S.H., pentru ca acesta să nu fie sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1400 RON şi cu reţinerea permisului de conducere în vederea suspendării, ca urmare a depăşirii vitezei legale pe segmentul de drum respectiv. Totodată, în seara aceleiaşi zile, inculpatul C.V.G., în calitate de agent şef de poliţie, a întocmit un raport de activitate, ce a fost contrasemnat de inculpata I.O.M. (având gradul profesional de subinspector de poliţie) în calitate de şef de tură, în cuprinsul căruia, pentru a ascunde pretinderea şi primirea sumei de 700 RON de la martorul denunţător S.H., a omis cu ştiinţă să consemneze că, în timpul serviciului, şi-a desfăşurat activitatea pe DN 22B, pe linia depistării autovehiculelor care au depăşit viteza.
Deşi pe întreg parcursul procedurii judiciare, inculpaţii au manifestat o atitudine nesinceră, de negare a faptelor reţinute în sarcina lor, susţinând că, în data de 4 ianuarie 2012, nu au pretins, primit sau acceptat primirea de la martorul denunţător S.H. a vreunei sume de bani cu titlu de mită şi că nu exista obligaţia legală sau regulamentară de a se consemna în raportul zilnic străzile pe care lucrătorii de poliţie au patrulat în desfăşurarea activităţilor de serviciu, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că vinovăţia acestora este pe deplin dovedită, nefiind întemeiate criticile invocate în acest sens de apelanţii inculpaţi.
În ceea ce priveşte săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de luare de mită, relevante sunt, aşa cum a arătat şi judecătorul fondului, depoziţiile martorului denunţător S.H., menţinute pe întreg parcursul procesului penal, în care acesta a arătat în mod constant că, în data de 4 ianuarie 2012, în jurul orelor 17:00, în timp ce se deplasa dinspre Brăila spre Galaţi cu autoturismul M. cu nr. de înmatriculare ZZZ, pe un segment de drum aflat în localitate, a fost oprit de un echipaj de poliţie format din cei doi inculpaţi, aducându-i-se la cunoştinţă de către C.V.G. - care i-a solicitat doar permisul de conducere - că a depăşit viteza legală pe sectorul de drum respectiv, fiind înregistrat de aparatul radar cu 102 km/oră, şi că, pentru a nu fi sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1400 RON şi cu reţinerea permisului de conducere, trebuie să achite suma de 700 RON, lucrătorul de poliţie indicându-i şi un bancomat aparţinând R.B. situat în incinta benzinăriei A. aflată în apropiere, de unde putea să scoată respectiva sumă de bani. A mai arătat, de asemenea, denunţătorul că la întreaga discuţie a asistat, din interiorul maşinii de poliţie care avea deschis geamul de la portiera din dreapta faţă, inculpata I.(fostă D.)O.M., că, în timp ce s-a deplasat la bancomatul din incinta staţiei de carburanţi auto, a fost urmărit şi supravegheat, din autoturism, de cei doi lucrători de poliţie, că după ce a extras cei 700 RON de la bancomat, inculpatul C.V.G. i-a făcut semn să se deplaseze într-un loc retras din spatele benzinăriei, unde i-a înmânat acestuia, în prezenţa coinculpatei, suma de bani pretinsă, fiindu-i restituit permisul de conducere, dar fără a-i fi eliberat vreun act doveditor, moment în care, solicitând explicaţii, inculpatul i-a replicat că, din suma respectivă trebuie să dea o parte şi altor persoane pentru a şterge înregistrarea de pe aparatul radar, martorul dându-şi, astfel, seama că a fost victima unui act de corupţie.
Chiar dacă declaraţiile martorului S.H. sunt oscilante sub aspectul momentului în care inculpatul C.V.G. a coborât din autoturismul poliţiei, după ce denunţătorul a fost oprit în trafic, Înalta Curte apreciază că aceste ezitări nu pot fi considerate. o dovadă a nesincerităţii martorului, astfel cum au încercat să sugereze apelanţii, ci sunt scuzabile şi explicabile prin perioada mare de timp scursă de la data producerii incidentului. Oricum, sub acest aspect, Înalta Curte consideră că nu prezintă relevanţă în ce priveşte probarea vinovăţiei inculpaţilor stabilirea momentului în care inculpatul C.V.G. a coborât din autoturism, respectiv înainte sau după ce martorul denunţător a ajuns în dreptul acestuia, ci împrejurarea, recunoscută, de altfel, de către ambii apelanţi, că toată discuţia s-a purtat lângă maşina poliţiei şi a fost percepută ca atare de către inculpata I.(fostă D.)O.M., aflată în interiorul autoturismului, pe scaunul din dreapta faţă, în timp ce geamul de la portieră era deschis, aceasta neavând nicio reacţie şi acceptând, practic, solicitările adresate de către colegul său conducătorului auto.
Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi primită mei susţinerea apelanţilor referitoare la depoziţiile martorului S.H. în legătură cu semnul ce i-a fost adresat de inculpatul C.V.G. pentru a se îndrepta în spatele benzinăriei, din moment ce afirmaţiile denunţătorului cu privire la deplasarea sa în acel loc sunt confirmate de înregistrările video efectuate de sistemul de supraveghere, în interiorul şi exteriorul staţiei de carburanţi A., aparţinând SC A.P. SRL Brăila. Astfel, din procesul-verbal de redare a acestor înregistrări, rezultă că, în data de 4 ianuarie 2012, în intervalul orar 17:29:40 - 17:29:54, martorul S.H. a fost surprins de Camera 5 în incinta benzinăriei, deplasându-se pe jos dinspre spatele staţiei de carburanţi către DN 22B, având o traiectorie oblică. Acesta s-a oprit lângă o pompă de alimentare cu combustibil, fiind orientat cu faţa către DN 22B, moment în care şi-a făcut apariţia autoturismul Poliţiei Rutiere, în care se aflau ce doi inculpaţi. În acest moment, respectiv orele 17:29:47, maşina de poliţie a încetinit în dreptul denunţătorului, care se găsea orientat cu faţa către acest autoturism, după care şi-a continuat deplasarea către spatele staţiei de carburanţi, aspect înregistrat şi de Camera 6 la orele 17:29:52, autoturismul fiind imediat urmat de denunţător, care s-a deplasat şi el către spatele staţiei de carburanţi. În intervalul orar 17:31:10 - 17:31:15, Camera 5 l-a surprins pe S.H. întorcându-se din spatele staţiei de carburanţi cu direcţia de deplasare către DN 22B, iar între 17:31:43 - 17:31:49, camerele 5, 4, 3, 2, 1 şi 8 l-au surprins pe acesta părăsind staţia de carburanţi A. cu un autoturism marca M., de culoare albastră.
Aşa cum a considerat şi judecătorul fondului, relevante sub aspect probator sunt şi celelalte înregistrări video efectuate în ziua de 4 ianuarie 2012 de sistemul de supraveghere al staţiei de carburanţi A. aparţinând SC A.P. SRL Brăila, din care rezultă preocuparea celor doi inculpaţi de a-l urmări şi supraveghea pe martorul S.H. în intervalul de timp în care acesta s-a aflat în incinta benzinăriei pentru a extrage de la bancomatul aparţinând R.B. suma de bani pretinsă de lucrătorul de poliţie C.V.G., lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă apelantul, cu acceptul colegei sale, I.(fostă D.)O.M., nu i-ar fi solicitat denunţătorului respectiva sumă, astfel cum, în mod nereal, au susţinut aceştia cu prilejul audierii lor de către organele judiciare. În acest sens, Înalta Curte reţine, din procesul-verbal de redare a înregistrărilor video, că, în intervalul orar 17:24:17 - 17:24:20, Camera 1, orientată către DN 22B, a surprins momentul în care autoturismul marca M. condus de martorul S.H. s-a deplasat dinspre municipiul Brăila şi a încetinit pentru a vira la stânga, către staţia de carburanţi A., pe aleea din spatele pompelor de alimentare, iar, în intervalul orar 17:24:48 -17:24:53, momentul în care, din DN 22B, dinspre municipiul Brăila, a pătruns în incinta benzinăriei, pe aleea de lângă clădirea staţiei, un autoturism al Poliţiei Rutiere, marca D.L., de culoare albă, inscripţionat "Poliţia", dotat cu rampă pentru semnale luminoase şi acustice, în habitaclul căruia au fost observate două persoane pe banchetele din faţă, îmbrăcate în vestă reflectorizantă de culoare galben-verzuie, specifică poliţiei rutiere. Pătrunderea acestui autoturism în staţia de carburanţi a fost surprinsă în continuare şi de celelalte camere amplasate în exteriorul staţiei, şi anume Camera 2 în intervalul orar 17:24:54 - 17:24:55, Camera 3 în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56, Camera 4 în intervalul orar 17:24:55 - 17:24:56 şi Camera 5 în intervalul orar 17:24:56 - 17:24:57. De asemenea, autoturismul poliţiei a fost surprins la orele 17:24:56 şi de Camera 8, aflată în interiorul staţiei de carburanţi şi orientată către uşa de acces. În intervalul orar 17:25:31 - 17:25:35, Camera 3 l-a surprins pe martorul S.H. îndreptându-se către bancomatul R.B., amplasat pe peretele exterior al staţiei de carburanţi, deplasarea denunţătorului spre bancomat fiind surprinsă şi de Camera 4, în intervalul orar 17:25:28 -17:25:31. Totodată, în intervalul 17:29:34 - 17:29:39, Camera 1 a surprins apariţia aceluiaşi autoturism al Poliţiei Rutiere deplasându-se pe DN 22B, dinspre municipiul Brăila spre municipiul Galaţi, în dreptul staţiei de carburanţi A. acesta încetinind, virând stânga şi intrând în benzinărie pe aleea din spatele pompelor de alimentare cu combustibil.
Deşi apelanţii au încercat să justifice prezenţa lor în incinta staţiei de carburanţi auto prin dorinţa inculpatului C.V.G. de a fuma o ţigară, Înalta Curte apreciază, în deplin acord cu prima instanţă, că această susţinere apare ca neîntemeiată, fiind greu de crezut că inculpatul a ales să fumeze tocmai într-un loc în care acest lucru este strict interzis. Pe de altă parte, din traseul parcurs de autospeciala Poliţiei în incinta benzinăriei, aceasta deplasându-se, iniţial, printre pompele de alimentare cu carburanţi, după care s-a apropiat de denunţător şi, ulterior, concomitent cu acesta, s-a îndreptat în spatele staţiei de alimentare, rezultă cu claritate că scopul pătrunderii inculpaţilor în benzinărie a fost acela de a-l urmări şi supraveghea pe martorul S.H. pe durata de timp necesară extragerii de la bancomat a celor 700 RON pretinşi şi de a-i indica, ulterior, locul unde acesta urmează să le remită respectiva sumă de bani. Împrejurarea că momentul remiterii efective a sumei de bani nu a fost înregistrat de sistemul de supraveghere nu se explică prin aceea că respectivul moment nu ar fi existat, astfel cum au susţinut apelanţii, ci prin faptul că, în spatele staţiei de carburanţi auto, nu erau amplasate camere de luat vederi, acesta fiind şi motivul pentru care inculpaţii l-au urmat pe denunţător în incinta benzinăriei, iar C.V.G. i-a indicat, după extragerea celor 700 RON de la bancomat, locul unde urma, ulterior, să se deplaseze în scopul remiterii acestora către lucrătorii de poliţie.
Nesinceritatea apelanţilor cu privire la explicaţia oferită pentru a justifica pătrunderea autospecialei Poliţiei în interiorul staţiei de alimentare cu carburanţi auto rezultă şi din faptul că, în rapoartele întocmite la solicitarea superiorilor lor, în seara de 4 ianuarie 2012, aceştia au prezentat diferit (atât între ei, cât şi faţă de susţinerile făcute, ulterior, cu ocazia audierii de către organele judiciare) modul de derulare a evenimentelor, I.(fostă D.)O.M. menţionând că inculpatul C.V.G. a fumat o ţigară în afara autoturismului şi s-a întâlnit cu martorul denunţător, în timp ce inculpatul C. a arătat că a fumat în interiorul maşinii şi nu s-a întâlnit cu respectiva persoană.
Aspectele relatate de denunţător au fost confirmate şi de martorul G.D., la data respectivă adjunct al inspectorului şef al I.P.J. Galaţi, pe care martorul îl cunoştea dinainte şi la care a apelat pentru a-i relata cele întâmplate şi a-i solicita sprijinul, acesta contactându-l, la rândul său, pe omologul său din Brăila, martorul C.V.D., căruia i-a transmis, cele menţionate de către S.H., în sensul că, în urmă cu puţin timp, denunţătorul a fost oprit, pe DN 22B, de un echipaj al Poliţei Rutiere Brăila, format dintr-un bărbat şi o femeie, care, pentru a nu-l sancţiona contravenţional, i-au pretins suma de 700 RON, pe care acesta a remis-o.
Nu pot fi, totodată, omise, în aprecierea vinovăţiei celor doi apelanţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită, depoziţiile martorilor G.C.A. şi C.V.D., adjuncţi ai inspectorului şef al I.P.J. Brăila, primul fiind desemnat la comanda unităţii, care, la sesizarea telefonică a martorului G.D., au demarat, chiar în seara de 4 ianuarie 2014, o anchetă internă, luând legătura cu martorul S.H. şi convocându-l la sediul Poliţiei pentru a da declaraţii, verificând interiorul autoturismului cu care s-au deplasat în acea zi inculpaţii şi solicitându-le întocmirea unui raport cu privire la derularea evenimentelor reclamate. Ambii martori au arătat, cu ocazia audierii lor de către organele judiciare, că martorul G.D., în discuţia purtată cu C.V.D., a menţionat că echipajul rutier care l-a oprit pe conducătorul auto S.H. a fost compus dintr-un bărbat şi o femeie, dovadă că însuşi denunţătorul a făcut această precizare, că, după conducerea inculpaţilor la sediul Poliţiei, C.V.G. a susţinut că nu are nicio sumă de bani asupra lui, arătând conţinutul buzunarelor de la geaca pe care o purta, iar inculpata I.(fostă D.)O.M. că nu are decât suma de 1500 RON declarată la intrarea în schimb, prezentând-o şefilor ei ierarhici, precum şi împrejurarea că aceştia, întrebaţi fiind de către cei doi martori, au arătat că suma de 50 RON găsită între cele două scaune din faţă ale autoturismului de serviciu nu le aparţine şi nu ştiu cum a ajuns acolo, fapt ce l-a determinat pe martorul G.C.A. să lase bancnota în locul în care a fost găsită.
Această din urmă precizare a martorilor G.C.A. şi C.V.D., făcută în mod constant în cuprinsul tuturor declaraţiilor date în cauză, vine să contrazică susţinerile celor doi apelanţi în sensul că suma de 50 RON găsită în interiorul autoturismului ar fi aparţinut inculpatei I.(fostă D.)O.M. şi că respectiva menţiune ar fi fost făcută de către ambii inculpaţi cu ocazia verificării maşinii şi întrebării ce le-a fost adresată de către superiorii lor în legătură cu apartenenţa bancnotei, motiv pentru care instanţa de ultim control judiciar apreciază că, în mod corect, apărarea formulată sub acest aspect de acuzaţi a fost înlăturată de judecătorul fondului, neputând fi reţinută nici de Înalta Curte.
Deşi împrejurarea că, pe parcursul verificărilor efectuate de martorii G.C.A. şi C.V.D. în seara de 4 ianuarie 2012, asupra inculpaţilor nu s-a găsit suma de 700 RON a fost considerată de apelanţi ca o dovadă a nevinovăţiei lor, instanţa de apel nu poate primi respectiva apărare, având în vedere, pe de o parte, faptul că cercetările au vizat exclusiv interiorul autoturismului Poliţiei cu care s-au deplasat aceştia, nefiind realizată o percheziţie corporală, aşa cum, în mod nereal, acuzaţii au încercat să acrediteze, iar, pe de altă parte, că respectiva împrejurare nu poate demonstra, prin ea însăşi, în lipsa coroborării cu alte probe, faptul că nu s-ar fi săvârşit, anterior, acţiunea de pretindere şi primire a sumei de bani, dată fiind distanţa relativ mare în timp între cele două momente (cel al primirii sumei de 700 RON de la denunţător şi cel al efectuării verificărilor la sediul I.P.J. Brăila), în care inculpaţii au avut posibilitatea reală de a ieşi din posesia sumei de bani în discuţie, cu atât mai mult cu cât, o perioadă de timp, au desfăşurat activităţi ce exced atribuţiilor de serviciu, cu toate că se aflau în timpul programului de lucru.
Este adevărat că apelanţii au explicat această absenţă de la serviciu prin prezenţa lor la restaurantul "T.", unde ar fi servit masa, însă, în mod corect, susţinerile lor au fost înlăturate de Curtea de apel, fiind contrazise de depoziţiile martorelor Ş.O. şi C.N. Astfel, audiate fiind, acestea au arătat, în mod constant, că, în timpul iernii, restaurantul se închidea în jurul orelor 16:30 - 17:00, datorită lipsei de clienţi, şi că nu îl recunosc pe inculpatul C.V.G. ca fiind client al localului, în plus martora C.N., care fusese de serviciu, în calitate de ospătar, în ziua de 4 ianuarie 2012, menţionând că niciodată lucrătorii de poliţie, în uniformă, nu frecventaseră restaurantul în timpul serii, ci serviseră doar masa de prânz. Depoziţiile martorelor se coroborează şi cu listingul convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi, din care rezultă că, în ziua de 4 ianuarie 2012, în intervalul orar 17:30 - 18:15, aceştia nu s-au aflat în zona restaurantului T., pe şoseaua Focşani.
Încercând să justifice faptul că, în seara zilei de 4 ianuarie 2012, cu ocazia verificărilor efectuate de conducerea Inspectoratului, asupra inculpatului C.V.G. nu a fost găsită nicio sumă de bani, cu toate că, la intrarea în tură declarase suma de 30 RON, iar asupra inculpatei I.(fostă D.)O.M. s-ar fi găsit, potrivit susţinerilor sale, cel mult 100 RON, precum şi bancnota de 50 RON din autoturism, care i-ar fi aparţinut, cei doi apelanţi au arătat, în plus faţă de menţiunea privind prezenţa lor la restaurantul "T.", unde inculpata ar fi plătit consumaţia în valoare de 20 RON, că, imediat după plecarea în tură, constatând că nu aveau suficient carburant, s-ar fi oprit la o benzinărie P. ca să alimenteze cu motorină autoturismul de serviciu, inculpatul C. fiind cel care ar fi suportat costul acesteia în sumă de 20 RON. În mod justificat, însă, prima instanţă a înlăturat şi aceste apărări, care au fost contrazise nu doar de Nota de constatare seria BR nr. 14928 din 5 martie 2012 a Gărzii Financiare Brăila, din care reiese că la staţia de carburanţi SC O.M.V.P. Marketing SRL Brăila din str. Grădinii Publice nr. 22, în data de 4 ianuarie 2012, în intervalul orar 14:00 - 18:00, singurul bon pentru motorină în valoare de 20 RON a fost emis la ora 17:50, deci ulterior consumării incidentului de pe DN 22B, ci şi de/depoziţiile martorilor G.C.A. şi C.V.D., care au confirmat posibilitatea alimentării cu carburant a autospecialelor de serviciu al I.P.J. Brăila la orice oră, de către gestionarul unităţii, care are acces la aplicaţia informatică ce permite alimentarea oricărui card cu suma necesară, inclusiv de la domiciliul acestuia, cu aprobarea telefonică a superiorilor (aspect ce reiese şi din cuprinsul adresei nr. 9267 din 26 aprilie 2012 a I.P.J. Brăila - Serviciul Cabinet), declaraţii ce se coroborează întru totul cu cele ale martorilor I.C., P.F., Z.V.B., P.D. şi B.M., care au menţionat că metodologia nu permite alimentarea cu carburant din banii proprii pentru că, în acest caz, nu ar mai exista corespondenţa dintre numărul de kilometri parcurşi şi cantitatea de combustibil alimentată în mod oficial, iar reviziile nu s-ar mai putea face potrivit graficului. În plus, martorul I.C. a arătat că, pentru autoturismul de serviciu cu care s-au deplasat în data de 4 ianuarie 2012 inculpaţii, fusese eliberată foaia de parcurs nr. 295929 din 30 decembrie 2011, concomitent cu efectuarea plinului de combustibil, iar, în urma calculării consumului de motorină, s-a constatat că autospeciala respectivă a avut un consum normal, neînregistrând minusuri sau plusuri de carburanţi, împrejurare ce atestă faptul că aceasta a parcurs numărul de kilometri rezultaţi din foaia de parcurs cu cantitatea de combustibil alimentată de la I.P.J. Brăila.
În acelaşi sens, al constatării nesincerităţii inculpaţilor cu privire la aceste susţineri, trebuie relevate şi precizările martorilor P.D. şi B.F.O., lucrători de poliţie care au preluat autoturismul în ziua de 5 ianuarie 2012, schimbul I, imediat după tura inculpaţilor, şi care au arătat că acesta avea suficient combustibil, precum şi cele ale martorului C.A., agent de poliţie care şi-a desfăşurat activitatea pe autospecială în ziua de 4 ianuarie 2012, în schimbul I, acesta menţionând că nu a observat ca maşina să fi rămas fără motorină.
Cu toate că apelanţii au mai invocat în apărarea lor împrejurarea că aparatul radar aflat în dotarea autospecialei cu care s-au deplasat nu ar fi înregistrat abaterea săvârşită de martorul S.H. din cauza unor deficienţe, situaţie în care nu ar fi putut să îl sancţioneze contravenţional şi, ca atare, nu s-ar fi justificat pretinderea şi primirea unei sume de bani de la denunţător în scopul de a nu-şi îndeplini această îndatorire, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că susţinerea inculpaţilor este neîntemeiată şi nu poate fi valorificată în plan probator, nefiind susţinută de celelalte dovezi administrate în cauză.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din depoziţiile martorilor P.D., B.M. şi C.A., care au utilizat autospeciala cu nr. de înmatriculare YYY, aceştia au observat de-a lungul timpului existenţa unor probleme în funcţionarea radarului montat pe aceasta, pe care le-au semnalat inculpatului C.V.G., căruia îi fusese repartizat respectivul autoturism. Totodată, reiese din actele dosarului că, pe baza sesizărilor verbale primite din partea celorlalţi lucrători de poliţie care folosiseră maşina de serviciu, precum şi a propriilor constatări vizând deficienţe în funcţionarea telecomenzii aparatului radar, inculpatul C.V.G., în urma şedinţei organizate pe această temă în ziua de 4 ianuarie 2012 la nivelul Serviciului Rutier din cadrul I.P.J.. Brăila, a întocmit un raport în cuprinsul căruia a semnalat respectiva defecţiune la telecomanda radarului, arătând că aceasta nu transmite întotdeauna comenzile date. Contrar, însă, celor susţinute de apelanţi, Înalta Curte arată că toate aceste probe nu demonstrează existenţa unor probleme în funcţionarea aparatului radar sau a telecomenzii aferente acestuia în data de 4 ianuarie 2012, ci a unor defecţiuni sporadice, constatate de lucrătorii de poliţie care au folosit în decursul timpului autospeciala cu nr. de înmatriculare YYY, neexistând niciun document (raport) întocmit de inculpaţi sau de martorii care s-au deplasat în acea zi sau ulterior cu autoturismul şi care să fi identificat o asemenea deficienţă. Dimpotrivă, martorii P.D. şi B.F.O., cei care au preluat autoturismul în ziua de 5 ianuarie 2012, schimbul I, au menţionat, audiaţi fiind, că aparatura radar a funcţionat în parametri normali, cel din urmă martor menţionând chiar că nu a identificat niciodată deficienţe în funcţionarea acestuia. De asemenea, nici martorul C.A., care şi-a desfăşurat activitatea pe autospecială în ziua de 4 ianuarie 2012, în schimbul I, nu a declarat că ar fi observat vreo problemă cu privire la aparatura radar sau telecomanda aferentă. De altfel, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor, care se coroborează sub acest aspect cu cele ale martorului S.H., nici aceştia nu au adus la cunoştinţa denunţătorului existenţa unei defecţiuni a aparaturii radar, martorul arătând doar faptul că a solicitat lucrătorului de poliţie să-i arate înregistrarea abaterii, însă acesta a refuzat, replicându-i că nu este permis acest lucru decât în situaţii speciale.
Ca urmare, apărarea apelanţilor, care au arătat că nu ar fi aplicat amenda contravenţională întrucât aparatul radar a prezentat o defecţiune şi nu a înregistrat abaterea săvârşită de către martorul S.H., apare ca nefondată şi nesusţinută de probele dosarului, fiind pe deplin justificată concluzia la care a ajuns judecătorului fondului în sensul că, fie autoturismul condus de denunţător nu a depăşit viteza legală, fie că, deşi a. depăşit această viteză, inculpaţii nu au acţionat telecomanda aparatului radar şi nu au înregistrat abaterea, pentru a ascunde incidentul şi a beneficia de situaţia creată.
Având în vedere toate probele la care s-a făcut anterior referire, ce au fost judicios interpretate şi evaluate de prima instanţă, Înalta Curte constată că, în mod întemeiat, s-a reţinut în sarcina inculpatului C.V.G. faptul că, în data de 4 ianuarie 2012, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu împreună cu inculpata I.(fostă D.)O.M., al cărei acord tacit l-a avut, a pretins şi primit de la martorul denunţător S.H. suma de 700 RON pentru a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, respectiv pentru a nu-l sancţiona contravenţional şi a nu dispune reţinerea permisului de conducere, faptă încadrată, în drept, în dispoziţiile art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
De asemenea, instanţa de apel apreciază că materialul probator analizat dovedeşte, cu certitudine, participaţia penală, în forma coautoratului, a inculpatei I.(fostă D.)O.M. la comiterea infracţiunii de luare de mită pentru care a fost condamnată de Curtea de apel, fiind întrunite, în speţă, elementele constitutive ale acestei infracţiuni atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective. Aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, inculpata a asistat la întregul dialog purtat între colegul său, C.V.G., şi martorul S.H., percepând ca atare scopul pretinderii sumei de bani, l-a însoţit pe coinculpat, iniţial, în incinta staţiei de alimentare cu carburanţi pentru a-l urmări şi supraveghea pe denunţător în timp ce extrage de la bancomat suma de bani pretinsă, iar, ulterior, în spaţiul din spatele benzinăriei, unde a avut loc întâlnirea cu martorul şi remiterea efectivă a banilor, împrejurare în care ar fi fost de neconceput ca inculpatul C.V.G. să fi acţionat fără acordul apelantei inculpate, aceasta fiind cea care, în orice moment, putea să-l oprească din activitatea infracţională, în virtutea atribuţiilor de coordonare şi control pe care le avea. Este adevărat că inculpatul C.V.G. a fost cel care a condus "negocierile" cu conducătorul auto, însă totul s-a întâmplat cu acordul apelantei, în condiţiile în care, având grad superior colegului său şi atribuţii de control asupra activităţii desfăşurate de acesta, avea obligaţia legală de a interveni şi de a pune capăt acţiunilor ilicite personal constatate. Însă, inculpata, deşi a asistat la discuţiile purtate între C.V.G. şi martorul denunţător şi, aşa cum s-a arătat, a perceput scopul pretinderii sumei de bani, nu a acţionat pentru a opri activitatea infracţională a colegului său, ci, dimpotrivă, l-a însoţit pe acesta în momentul remiterii efective a sumei de bani.
Faţă de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt incidente cu privire la infracţiunea de luare de mită ce a format obiectul acuzaţiei penale dispoziţiile art. 369 alin. (5) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen., invocate în cuprinsul motivelor de apel, urmând a fi înlăturate criticile formulate sub acest aspect de către inculpaţi.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, reţinută în sarcina inculpaţilor în concurs cu cea de luare de mita, Înalta Curte arată că, potrivit art. 289 C. pen. (1969), aceasta constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii lui, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări. Infracţiunea se comite în varianta agravată prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, printre altele, atunci când a avut ca scop ascunderea săvârşirii unei infracţiuni de corupţie.
În cauză, din probele administrate, rezultă că, în seara de 4 ianuarie 2012, pentru a ascunde comiterea infracţiunii de luare de mită, inculpatul C.V.G. a întocmit un raport de activitate, ce a fost contrasemnat de inculpata I.(fostă D.)O.M., în calitate de şef de tură, în cuprinsul căruia a menţionat nereal că, în intervalul orar 16:00 - 18:00, a efectuat "Schiţe dosare", omiţând, astfel, să consemneze incidentul produs pe DN 22B, în cadrul activităţii de depistare a autovehiculelor care au depăşit viteza legală. Or, neconcordanţa dintre activitatea inserată de inculpatul C.V.G. în cuprinsul înscrisului şi cea efectiv-desfăşurată în perioada de timp menţionată reprezintă rezultatul unei acţiuni de alterare a adevărului, prin atestarea în conţinutul raportului a unor date false şi omisiunea consemnării unor împrejurări corespunzătoare realităţii, în scopul evident al ascunderii infracţiunii de luare de mită comisă în legătură cu martorul denunţător S.H. Totodată, prin contrasemnarea raportului de activitate şi acordarea calificativului "Bine", inculpata I.(fostă D.)O.M. a confirmat aspectele nereale atestate în cuprinsul înscrisului, ce vizau chestiuni esenţiale privind activităţile desfăşurate de coinculpat pe durata programului de lucra, cu toate că ştia că acestea nu corespund adevărului, faptă prin care a urmărit acelaşi scop al ascunderii infracţiunii de corupţie săvârşită anterior.
Chiar dacă nu exista obligaţia consemnării în raportul de activitate a tuturor străzilor pe care echipajul de poliţie a patrulat, lucrătorii de poliţie aveau îndatorirea - aşa cum reiese din adresa nr. 161690/5 decembrie 2012 a I.P.J. Brăila - Compartimentul juridic, invocată de apelanţi - de a menţiona în cuprinsul acestuia principalele activităţi desfăşurate într-o tură de lucru, or, incidentul în care a fost implicat în data de 4 ianuarie 2012 martorul denunţător S.H. pe DN 22B se încadrează în această categorie şi, ca urmare, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, trebuia consemnat în înscrisul întocmit la finalul programului de serviciu din ziua respectivă.
Împrejurarea că, anterior întocmim şi semnării raportului de activitate, inculpaţii C.V.G. şi I.(fostă D.)O.M. redactaseră, la solicitarea martorilor G.C.A. şi C.V.D., alte rapoarte în care au expus propria variantă privind derularea incidentului din data de 4 ianuarie 2012 de pe DN 22B, nu este de natură să conducă la transpunerea faptei de care sunt acuzaţi în afara ilicitului penal şi la exonerarea lor de răspundere penală, astfel cum au susţinut aceştia, cele două categorii de înscrisuri având un caracter distinct şi producând efecte juridice diferite. Infracţiunea de fals intelectual s-a consumat în momentul semnării, respectiv contrasemnării raportului de activitate de către inculpaţi, fără să aibă vreo importanţă sub aspectul caracterizării faptelor ca infracţiuni menţiunile făcute de aceştia în cuprinsul altor documente anterioare, care, aşa cum s-a arătat, au alt regim juridic şi produc consecinţe juridice diferite.
Ca urmare, faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor C.V.G. şi I.(fostă D.)O.M. sunt prevăzute de legea penală şi întrunesc "toate elementele de conţinut ale infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, motiv pentru care nu poate da curs solicitării de achitare a acestora, în temeiul art. 369 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.
2. Criticând hotărârea Curţii de apel pentru nelegalitate, Parchetul a susţinut, pe de o parte, că aceasta l-a condamnat pe inculpatul C.V.G. pentru infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, deşi intimatul fusese trimis în judecată pentru varianta normativă prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, iar, pe de altă parte, că prima instanţă a omis să aplice celor doi inculpaţi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), deşi aceasta era obligatorie, potrivit art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) şi art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind întemeiate.
Astfel, se constată că, prin rechizitoriul nr. 17/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, inculpatul C.V.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, reţinându-se că a comis faptele de care este acuzat în calitate de agent şef de poliţie în cadrul Poliţiei Municipiului Brăila - Biroul Rutier, având printre principalele atribuţii de serviciu îndrumarea, supravegherea şi controlul traficului rutier în zona de responsabilitate, constatarea şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale pentru nerespectarea normelor rutiere de către participanţii la trafic, constatarea şi aplicarea de sancţiuni contravenţionale pentru abateri constatate cu mijloace tehnice omologate, efectuarea cercetării la faţa locului a accidentelor de circulaţie soldate cu victime şi soluţionarea evenimentelor rutiere soldate cu pagube materiale, întocmirea fişei accidentului, prezentarea zilnică către şeful de tură a raportului cu activităţile proprii desfăşurate.
Deşi, din fişa aferentă postului ocupat de inculpat la data de 4 ianuarie 2012 şi din actele dosarului, nu rezultă că acesta exercita şi atribuţii de control, chestiune ce nu a fost ridicată şi pusă în discuţia contradictorie a procurorului şi a părţilor nici de către instanţa de fond, aceasta, în minuta şi dispozitivul sentinţei pronunţate, a dispus condamnarea intimatului C.V.G. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, împrejurare de natură să afecteze legalitatea hotărârii şi să impună reformarea ei sub acest aspect.
Este adevărat că art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 face trimitere, sub aspectul regimului sancţionator al infracţiunii de luare de mită pe care o incriminează, la prevederile alin. (2) al art. 254 C. pen. (1969), însă cele două variante normative au un caracter distinct şi nu pot fi suprapuse, subiectul lor activ fiind unul diferit, respectiv funcţionarul cu atribuţii de control, în cazul infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, şi funcţionarul cu atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Pe de altă parte, Înalta Curte arată că, potrivit art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi este obligatorie când norma de incriminare prevede această pedeapsă, iar cuantumul pedepsei principale stabilite de instanţă este de cel puţin 2 ani închisoare [alin. (1)].
În cauză, prin sentinţa penală apelată, instanţa de fond a stabilit în privinţa ambilor inculpaţi câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, însă a omis să aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, deşi textul C. pen. care incriminează fapta ca infracţiune - atât în varianta tip, cât şi în forma agravată - şi la care face trimitere şi legea specială, prevede obligativitatea aplicării acesteia pe lângă pedeapsa principală stabilită.
Având în vedere aceste dispoziţii legale, pe care prima instanţă nu le-a aplicat, deşi erau incidente în cauză, precum şi cele ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, şi ţinând seama de împrejurarea că inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G. au comis infracţiunile de luare de mită pentru care au fost condamnaţi folosindu-se de funcţia de poliţişti pe care o exercitau la acea dată, Înalta Curte, admiţând apelul Parchetului şi desfiinţând, în parte, hotărârea primei instanţe, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), va aplica acestora pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), pe o durată de 2 ani, pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) (în cazul inculpatului C.V.G.), respectiv alin. (2) C. pen.1969 (în cazul inculpatei I.O.M.) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. De asemenea, va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) în privinţa ambilor inculpaţi.
3. Examinând apelurile declarate în cauză şi din perspectiva prevederilor art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte, având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, şi realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri şi, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidenţă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în speţă, cea anterioară, aceasta conducând, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpaţi.
Astfel, apelanţii inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) (în cazul inculpatului C.V.G.), respectiv alin. (2) C. pen. anterior (în cazul inculpatei I.O.M.) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi, ce îşi găseşte corespondent în noua reglementare în dispoziţiile art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, fiind pedepsită cu închisoarea de la 4 ani la 13 ani şi 4 luni şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
Totodată, inculpaţii au fost acuzaţi de comiterea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969), cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru care se prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 7 ani, în prezent aceasta fiind incriminată de art. 321 alin. (1) C. pen. şi pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Rezultă, aşadar, că pentru ambele infracţiuni ce formează obiectul acuzaţiei penale, noile reglementări stabilesc doar o limită maximă a pedepselor inferioară celei prevăzute de vechea codificare, în timp ce minimul special prevăzut de textele de incriminare este mai mare decât cel stabilit de legea anterioară, situaţie în care, dat fiind faptul că, în cauză, sancţiunile penale aplicate inculpaţilor sunt egale cu minimul special prevăzut de vechea reglementare şi având în vedere dispoziţiile legale care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, efectele suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi sfera obligaţiilor impuse condamnaţilor pe durata acesteia, se observă că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţi este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării prezentelor apeluri.
În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpaţilor I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G. ar fi încadrate în noile texte de incriminare, s-ar ajunge, ca efect al readaptării pedepselor în raport cu noile limite şi aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni, la câte o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunilor penale stabilite prin hotărârea primei instanţe, în temeiul legii penale anterioare.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, instanţa trebuie să aibă în vedere, în aplicarea art. 5 C. pen., sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării prevăzute de legile succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere. Ca urmare, deşi art. 92 C. pen. prevede o durată a termenului de supraveghere mai redusă decât durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de art. 86 C. pen. (1969), se observă că noua lege penală generală nu mai prevede ca efect al împlinirii termenului de supraveghere reabilitarea de drept a condamnatului (aşa cum prevedea art. 866 C. pen. anterior), iar art. 93 C. pen. instituie obligativitatea impunerii unui set de obligaţii, ce anterior aveau caracter facultativ, situaţie în care, şi din această perspectivă, dispoziţiile Codului penal anterior se învederează ca fiind mai avantajoase pentru inculpaţi.
Ca urmare, faţă de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G. este legea penală anterioară care, în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de incriminare şi de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a apelanţilor, creează acestora o situaţie mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare şi apărare au fost analizate prin raportare la prevederile acesteia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din noul C. pen.
4. În consecinţă, având în vedere motivele expuse, pe larg, la pct. 2 din considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, va desfiinţa, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969), iar, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. (1969), va contopi pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa atacată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, urmând ca inculpatul C.V.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) - în baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), Înalta Curte va aplica inculpatei I.(fostă D.)O.M., pe lângă pedeapsa principală a închisorii stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969), cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) în privinţa ambilor inculpaţi şi va menţine modalitatea de executare a pedepselor stabilită prin sentinţa penală atacată.
Totodată, pentru motivele arătate la pct. 1 şi 3 din considerente, Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, iar, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate împotriva acesteia de inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G.
Ţinând seama de faptul că apelanţii inculpaţi sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) şi 4 C. proc. pen., se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 22/F din 6 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C.V.G. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul C.V.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa atacată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) cu referire la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, urmând ca inculpatul C.V.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969) aplică inculpatei I.(fostă D.)O.M., pe lângă pedeapsa principală a închisorii stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. (1969) cu referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969).
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. (1969) în privinţa ambilor inculpaţi.
Menţine modalitatea de executare a pedepselor, stabilită prin sentinţa penală atacată.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.(fostă D.)O.M. şi C.V.G. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 375 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 298/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 304/2014. Penal → |
|---|
