ICCJ. Decizia nr. 3022/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3022/2014
Dosar nr. 1649/54/2014
Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 323 din data 7 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admisă sesizarea emisă de autorităţile judiciare austriece în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302//2004, privind arestarea persoanei solicitate T.B.M., faţă de care s-a emis mandatul european de arestare nr. 9St 53/14 f emis de Biroul Procurorului Graz.
În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea M.E.A nr. 9 St 53/14 f emis de Biroul Procurorului Graz şi predarea persoanei solicitate T.B.M. către autorităţile judiciare austriece, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a revocat măsura controlului judiciar dispusă prin încheierea din 10 octombrie 2014.
În baza art. 103 alin. (11) şi (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului.
S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a dispus plata contravalorii lucrării de traducere, care se va executa în regim de urgenţă, din fondul alocat de Ministerul Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 10 octombrie 2014, a fost înregistrată adresa nr. 10960/II/5/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea din 08 octombrie 2014, emisă de autorităţile judiciare austriece, fiind sesizată instanţa, în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, privind arestarea persoanei solicitate T.B.M. faţă de care s-a emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare austriece la data de 01 octombrie 2014 în Dosarul nr. 9 ST 53/14 f.
Totodată, au fost înaintate procesul - verbal încheiat la data de 10 octombrie 2014 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. 57/2014 din 10 octombrie 2014, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate T.B.M. pentru 24 ore, cu începere de la 10 octombrie 2014, ora 13,10 până la 11 octombrie 2014, ora 13,10.
În cuprinsul semnalării se arăta că persoana solicitată este urmărită pentru comiterea a 4 infracţiuni de furt organizat, prevăzută de art. 127, 130 C. pen. austriac, respectiv că în perioada 28 iunie 2014 - 11 iulie 2014, în diferite locuri din Styria, în complicitate cu alte persoane, în mod repetat, ar fi sustras bunuri mobile în sumă de 2840 euro (3 ferăstraie folosite, 2 biciclete, 4 pneuri de autoturism şi roţile din aliaj, un dispozitiv de curăţare de înaltă presiune, precum şi unelte, cum ar fi o şurubelniţă, un set de prize, un aparat electric de cosit), în scopul obţinerii în mod ilicit de venituri (4 fapte), având corespondent în legea română în infracţiunea prevăzută de art. 228 - 229 C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 - 5 ani, fapte de gravitate medie.
Prin încheierea din data de 10 octombrie 2014 s-a respins propunerea arestării preventive în vederea executării M.A.E. şi s-a dispus luarea măsurii controlului judiciar pe o durata de 30 zile, acordându-se termen pentru depunerea mandatului european de arestarea tradus în limba română.
La data de 17 octombrie 2014, s-a depus mandatul european de arestare tradus în limba română.
În cuprinsul mandatului european de arestare se arată că persoana solicitată este cercetată pentru comiterea a 4 infracţiuni de furt organizat, prevăzute de art. 127, 130 C. pen. austriac, respectiv că în perioada 28 iunie 2014 - 11 iulie 2014, în diferite locuri din Styria, în complicitate cu alte persoane, în mod repetat, ar fi sustras bunuri mobile în sumă de 2840 euro (3 ferăstraie folosite, 2 biciclete, 4 pneuri de autoturism şi roţile din aliaj, un dispozitiv de curăţare de înaltă presiune, precum şi unelte, cum ar fi o şurubelniţă, un set de prize, un aparat electric de cosit), în scopul obţinerii în mod ilicit de venituri (4 fapte), având corespondent în legea română în infracţiunea prevăzută de art. 228 - 229 C. pen., sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 - 5 ani.
Văzând dispoziţiile art. 86 şi 96, art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de Apel Craiova a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare preventivă, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, au fost respectate drepturile persoanei solicitate, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a apreciat că motivele de refuz învederate de către persoana solicitată în declaraţia dată şi consemnată conform dispoziţiilor art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, constând în lipsa vinovăţiei şi împrejurarea că are un serviciu stabil, fiind singurul întreţinător al familiei sale, aceasta având o situaţie socială deosebită, nu se încadrează în motivele de refuz a predării prevăzute de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana solicitată T.B.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 13 noiembrie 2014.
Înalta Curte, examinând contestaţia formulată de persoana transferabilă, urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată enumera cazurile în care autorităţile române pot refuza executarea mandatului european de arestare şi anume:
a) în situaţia prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege, în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar ca legislaţia statului membra emitent;
b) când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat mandatul european de arestare;
c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent;
d) când persoana care face obiectul mandatului european a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte într-un alt stat terţ care nu este membru al Uniunii Europene, cu condiţia ca, în caz de condamnare, sancţiunea să fi fost executată sau să fie în acel moment în. curs de executare sau executarea să fie prescrisă, ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau pedeapsa să fi fost graţiată potrivit legii statului de condamnare;
e) când mandatul european de arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;
f) când mandatul european cuprinde infracţiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent şi legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;
g) când, conform legislaţiei române, răspunderea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competenţa autorităţilor române;
h) când o autoritate judiciară română a decis, fie renunţarea la urmărirea penală, fie clasarea pentru infracţiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare sau a pronunţat, faţă de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleaşi fapte, care împiedică viitoare proceduri;
i) când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislaţia statului emitent:
(i) persoana a fost încunoştinţată, în timp util, prin citaţie scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare şi la faptul că poate fi pronunţată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces;
(ii) persoana, având cunoştinţă de ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în faţa instanţei de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau
(iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare şi i s-a adus la cunoştinţă că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac şi că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desfiinţată, persoana condamnată, fie a renunţat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau
(iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluţionării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desfiinţată.
Conform art. 103 alin. (3) din aceeaşi lege, judecătorul are obligaţia de a îi aduce la cunoştinţă persoanei solicitate, printre altele şi cu privire la posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, consimţământul său având caracter irevocabil.
Analizând sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Craiova, dar şi actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut că persoana solicitată este cercetată de autorităţile austriece pentru comiterea a patru infracţiuni de furt organizat, fapte prevăzute de dispoziţiile art. 127, 130 C. pen. austriac, arătându-se în cuprinsul mandatului european de arestare că în perioada 28 iunie 2014- 11 iulie 2014, în diferite locuri din Styria, în complicitate cu alte persoane, ar fi sustras bunuri mobile în valoarea de 2840 euro.
Înalta Curte, referitor la motivele de refuz invocate de persoana solicitată, constată că acestea nu se încadrează în motivele de refuz a predării aşa cum sunt ele expres prevăzute de dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond procedând corect.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată T.B.M. împotriva sentinţei penale nr. 323 din data de 07 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoana solicitată să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată T.B.M. împotriva sentinţei penale nr. 323 din data de 07 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3023/2014. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
