ICCJ. Decizia nr. 2986/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 C.p.), prostituţia (art. 328 C.p.), iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unu
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 2986/2014
Dosar nr. 2490/2/2012
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Într-un prim ciclu procesual, prin Sentinţa penală nr. 261 din 5 martie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice astfel:
- pentru inculpaţii T.I., P.M. şi B.I.O. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 189 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prev. şi ped. de disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001;
- pentru inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N., B.N., B.I.O., S.C.G., R.I.M. şi P.S.G. din infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. şi ped. de disp. art. 12 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- pentru inculpatul S.N. din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev. şi ped. de disp. art. 329 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
I. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I. la o pedeapsă de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul T.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, conf. art. 34 C. pen., urmând ca inculpatul T.I. să execute în final o pedeapsă de 17 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
II. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul T.L.C. la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a fost condamnat inculpatul T.L.C., la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul T.L.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul T.L.C. să execute, în final, pedeapsa de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
III. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul P.M. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul P.M. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul P.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, să execute o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
IV. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul S.N. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul S.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an de zile închisoare, urmând ca în final, să execute o pedeapsă de 11 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
V. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.N. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a mai fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul B.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul B.N. să execute în final pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
A fost obligat inculpatul B.N. să plătească părţii civile M.S. contravaloarea în RON a sumelor de 5.000 euro, reprezentând daune materiale şi 25.000 euro, reprezentând daune morale, la cursul BNR de la data plăţii.
VI. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 3 9/2003, a fost condamnat inculpatul B.I.O. la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) C. pen şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B.I.O. să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul B.I.O. să execute în final pedeapsa de 16 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
VII. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul S.C.G. la o pedeapsă de 11 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul S.C.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
VIII. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.I.M. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 290 din 2004 a Judecătoriei Sibiu, rest ce s-a adăugat la pedeapsa aplicată în speţă, urmând ca, în final, să execute o pedeapsă de 15 ani şi 10 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 290 din 2004 a Judecătoriei Sibiu, rest ce s-a adăugat la pedeapsa aplicată în speţă, urmând ca, în final, să execute o pedeapsă de 14 ani şi 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul R.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani şi 10 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă de 18 ani şi 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007, până la 6 septembrie 2007, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
IX. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul N.B. la o pedeapsă de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, a mai condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 14 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul N.B. să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului din data de 15 februarie 2007 până la 14 ianuarie 2008, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
X. În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.S.G. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul P.S.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute o pedeapsă de 18 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a luat act că partea vătămată M.I.P., în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a arătat că se constituie parte civilă în proces, în faza de judecată, dar citată legal, aceasta nu s-a prezentat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, din analiza actelor şi probelor dosarului, a reţinut în sarcina inculpaţilor, următoarea situaţie de fapt:
1. Inculpatul T.I. este, potrivit martorilor audiaţi în cauză, liderul reţelei, a acţionat atât pe teritoriul României, cât şi în Spania, participând direct la activitatea de racolare a tinerelor, la transportul şi la cazarea acestora în Spania, precum şi la activitatea de constrângere la practicarea prostituţiei, de cele mai multe ori prin violenţă şi ameninţări.
În sarcina sa s-a reţinut că în cursul anului 2004 a racolat-o pe "L.M." (identitate protejată), i-a plătit cheltuielile pentru obţinerea paşaportului, asigurare medicală şi transport, a transportat-o în Spania, unde a obligat-o să practice prostituţia în clubul "P.B." din localitatea G., le-a obligat la practicarea prostituţiei în Spania pe martorele audiate cu identitate protejată "F.G"., "L.S." şi "S.R.", împreună cu C.I. a găzduit-o pe "D.I." (identitate protejată), într-un apartament închiriat în acest scop, după care, împreună cu T.L.C. au obligat-o să se prostitueze, banii încasaţi de acestea fiind luaţi în totalitate de membrii grupării, împreună cu B.I.O. şi P.M. au luat-o cu forţa de pe stradă pe martora S.E., pe care au dus-o la locuinţa lui B.S. din Sibiu, unde a fost sechestrată în perioada noiembrie 2002 - iunie 2003.
S-a arătat că, în drept, faptele inculpatului T.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, prev. şi ped. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, lipsire de libertate în mod ilegal prev. şi ped. de disp. art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. şi aderare la un grup infracţional organizat, prev. şi ped. de disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse prevăzute cu închisoarea.
2. Inculpatul B.N. a acţionat atât în România, cât şi pe teritoriul Spaniei, ocupându-se în principal de racolarea tinerelor sărace şi naive, sub pretextul oferirii unui loc de muncă în străinătate, însă tinerele erau duse în Spania şi obligate să se prostitueze. Din declaraţiile martorelor audiate în cauză, a rezultat că inculpatul este extrem de violent şi nu ezita să le agreseze pe tinerele fete, atunci când nu era ascultat.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că, în cursul anului 2004 le-a racolat pe numitele M.S., B.C., M.L., I.C., "P.I." (identitate protejată), "P.C." (identitate protejată), "F.N." (identitate protejată), sub pretextul oferirii unui loc de muncă în Spania, ca "damă de companie", iar ulterior le-a transportat în Spania şi le-a obligat să practice prostituţia, banii astfel obţinuţi fiind încasaţi în totalitate de acesta şi ceilalţi membri ai grupării.
S-a arătat că, în drept, faptele inculpatului B.N., astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi aderare la un grup infracţional organizat, faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
3. Inculpatul T.L.C., în cursul anului 2003, împreună cu N.B., a racolat-o pe "D.I." (martor cu identitate protejată), sub pretextul oferirii unui loc de muncă în calitate de solist vocal într-un restaurant din Spania, a transportat-o cu un autocar al firmei "A.T." până în Spania, i-a reţinut paşaportul, a cazat-o într-un apartament închiriat de inculpatul T.I. în localitatea G. şi a obligat-o să se prostitueze, încasând toţi banii obţinuţi de aceasta de la clienţi, a racolat-o pe "F.G." (identitate protejată) şi a obligat-o să practice prostituţia în folosul său.
S-a arătat că, în drept, faptele inculpatului T.L.C., astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi "aderare la un grup infracţional organizat", faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
4. Inculpatul B.I.O. a acţionat atât pe teritoriul României, cât şi în Spania. S-a reţinut în sarcina sa că, în cursul anului 2003, a urcat-o cu forţa în autoturismul său pe martora C.M., a dus-o într-un bar din Sibiu, unde a sechestrat-o timp de 5 zile, a ameninţat-o, a lovit-o şi a obligat-o să danseze. Tot în anul 2003, împreună cu T.I. şi P.M. au luat-o cu forţa de pe stradă pe martora S.E., pe care au dus-o la locuinţa lui B.S. din Sibiu, unde a fost sechestrată în perioada noiembrie 2002 - iunie 2003, le-a racolat pe martorele B.N.1, B.C.I., "A.L." (martoră cu identitate protejată), în scopul practicării prostituţiei, a racolat-o pe "G.S." (martoră cu identitate protejată), căreia i-a achitat cheltuielile pentru eliberarea paşaportului şi transport, iar ulterior, a obligat-o la practicarea prostituţiei în folosul său în Spania, după ce i-a impus o datorie fictivă; le-a racolat pe martorele audiate cu identitate protejată "B.M.", "I.L.", "L.S.", le-a obligat la practicarea prostituţiei în Spania pe "F.G." (identitate protejată) şi pe "L.S." (identitate protejată), banii obţinuţi de acestea fiind încasaţi în totalitate de învinuit şi ceilalţi membri ai grupării.
S-a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului B.I.O., astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005; lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. şi aderare la un grup infracţional organizat, faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
5. Inculpatul P.M. a acţionat atât în România, cât şi în Spania, fiind caracterizat de majoritatea martorelor audiate în cauză, drept un tip extrem de violent şi periculos care, dacă nu era ascultat, nu ezita să la agreseze. S-a reţinut că, în ianuarie 2004, inculpatul a racolat-o pe "R.S." (martoră cu identitate protejată), sub promisiunea oferirii unui loc de muncă în Spania, ca "damă de companie", a transportat-o până în Spania cu un microbuz al firmei "A." din Sibiu, iar în localitatea G. a cazat-o într-un apartament închiriat, după care a dus-o în clubul "P.B.", unde a obligat-o la practicarea prostituţiei, însuşindu-şi toţi banii obţinuţi de aceasta de la clienţi; a transportat-o pe "I.L." (identitate protejată), în localitatea G. din Spania, unde a fost obligată să practice prostituţia în clubul "P.B.", banii obţinuţi de aceasta fiind încasaţi în totalitate de membri reţelei; împreună cu T.I. şi B.I.O., au luat-o cu forţa de pe stradă pe martora S.E., pe care au dus-o la locuinţa lui B.S. din Sibiu, unde a fost sechestrată în perioada noiembrie 2002 - ianuarie 2003.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului P.M., astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005; lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. şi aderare la un grup infracţional organizat, faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
6. Inculpatul S.C.G. şi-a desfăşurat activitatea infracţională atât în România, cât şi în Spania, fiind unul dintre membrii reţelei de traficanţi care se ocupa cu ordinea în localurile în care se practica prostituţia, ameninţând victimele şi inducându-le acestora o stare permanentă de temere. S-a reţinut că inculpatul, în cursul anului 2004, a transportat-o pe martora "D.C." (identitate protejată), până în Spania, unde a obligat-o să se prostitueze, banii obţinuţi din această activitate fiind încasaţi de acesta şi B.M.E.
S-a apreciat că, în drept, faptele inculpatului S.C.G., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi "aderare la un grup infracţional organizat", faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
7. Inculpatul N.B. şi-a desfăşurat activitatea infracţională atât în România, cât şi în Spania. Acesta, în cursul anului 2003, împreună cu T.L.C. a racolat-o pe "D.I." (martor cu identitate protejată), sub pretextul oferirii unui loc de muncă în calitate de solist vocal într-un restaurant din Spania, a transportat-o cu un autocar al firmei "A.T." până în Spania, i-a reţinut paşaportul, a cazat-o într-un apartament închiriat de T.I. în localitatea G. şi a obligat-o să se prostitueze, încasând toţi banii obţinuţi de aceasta de la clienţi.
Martorul cu identitate protejată "M.C." a declarat că din această grupare mai făceau parte B.S. zis "Ţ.", inculpaţii C.I., zis "N.G.", B.N., zis "D.", B.I.O. şi T.I., zis "N.T.", acesta din urmă fiind un tip extrem de periculos şi violent, fiind folosit în situaţii de criză, inculpatul N.B., V.I. zis "N.V.", acesta recrutând fete din zona Mediaş şi Copşa Mică.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului N.B., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi aderare la un grup infracţional organizat, faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
8. Inculpatul S.N. şi-a desfăşurat activitatea infracţională, în principal, pe teritoriul României. El a fost asociat, împreună cu inculpatul B.M.E., la barul "An." din municipiul Sibiu, unde erau aduse tinere care erau racolate, fie direct de membrii reţelei, fie prin intermediari sau prin firme de impresariat din Botoşani sau Bucureşti. Acest bar, sub paravanul unei activităţi licite, respectiv prestarea de către fete a dansurilor exotice, era de fapt locul în care acestea erau pregătite, iniţiate, "cizelate", pentru ca apoi ele să fie trimise în Spania în vederea practicării prostituţiei, de cele mai multe ori de inculpatul B.M.E. În acelaşi timp, inculpatul a înlesnit şi a tras foloase din activitatea de prostituţie practicată de dansatoarele din clubul său, angajate cu convenţie de colaborare, pe un salariu mult mai mic decât suma pe care o tânără o obţinea de la un client, într-o singură seară. Tinerele locuiau în apartamente închiriate de inculpat în acest scop, fiind controlate permanent, de cei doi patroni, S.N. şi B.M.E. Din declaraţiile martorelor audiate, a rezultat că raporturile sexuale practicate de acestea în mansarda clubului "An.", în locuinţa tinerelor sau în alte locuri alese de clienţi, nu erau întâmplătoare, având caracter de obicei, stabilit chiar de la momentul angajării, beneficiarii acestor servicii fiind clienţii barului, dar şi diverşi prieteni ai celor doi administratori.
S-a reţinut că inculpatul S.N., în perioada 2000 - 2005, a înlesnit practicarea prostituţiei, în calitate de administrator al barului "An." din Sibiu, unde tinerele erau angajate ca dansatoare, împreună cu B.M.E., pentru numitele "M.I." (identitate protejată), P.M.1, C.O., I.M.C. (minoră), B.D.L., C.L., P.E.C., C.C. (minoră), B.M.1, I.C.M., C.M.L., K.A.R., I.C.G. (minoră) şi B.A., trăgând foloase de pe urma acestora şi însuşindu-şi banii obţinuţi.
S-a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului S.N., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de proxenetism, prev. de art. 329, alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi aderare la un grup infracţional organizat, faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
9. Inculpatul R.I.M. şi-a desfăşurat activitatea infracţională pe teritoriul României, racolând tinere, sub pretextul oferirii unui loc de muncă bine remunerat în străinătate, care erau apoi preluate de ceilalţi membrii ai grupării şi exploatate sexual pe piaţa prostituţiei din Spania. S-a reţinut că, în cursul anului 2003, inculpatul le-a racolat pe martorele "F.G." (identitate protejată), B.N.1, B.C.I., în vederea practicării prostituţiei.
S-a arătat că, în drept, faptele inculpatului R.I.M., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi aderare la un grup infracţional organizat, faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
10. Inculpatul P.S.G. şi-a desfăşurat activitatea infracţională atât în România, cât şi în Spania, ocupându-se îndeosebi de racolarea, sub promisiunea unui loc de muncă decent şi bine remunerat în Spania, a tinerelor ce proveneau din medii sărace. S-a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi că, în cursul anului 2002, au racolat-o pe "A.M." (martor cu identitate protejată), au transportat-o până în Spania, unde au dus-o într-un bordel şi au obligat-o să practice prostituţia în folosul lor; în luna august 2002 au racolat-o pe "C.C.1" (martor cu identitate protejată), sub promisiunea unui loc de muncă în calitate de ospătar în Spania, unde au predat-o inculpatului B.M.E., care a cazat-o într-un bordel, unde a obligat-o să se prostitueze.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatului P.S.G., astfel cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi aderare la un grup infracţional organizat, faptele fiind comise în condiţiile concursului de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Banii obţinuţi de către inculpaţi, prin obligarea unor tinere de a se prostitua în folosul lor, erau trimişi în ţară prin intermediul unor persoane de încredere, prin intermediul unor conducători auto care efectuau curse România - Spania sau prin sistemele M.G. şi W.U.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii T.I., T.L.C., S.N., P.M., N.B., B.N., B.I.O., S.C.G., R.I.M. şi P.S.G.
Prin Decizia penală nr. 221/A din 21 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii T.I., T.L.C., S.N., P.M., N.B., B.N., B.I.O., S.C.G., R.I.M. şi P.S.G., s-a casat sentinţa atacată şi a fost trimisă cauza spre rejudecare.
Curtea a avut în vedere că prima instanţă a încălcat rolul activ prin neaudierea nemijlocită a martorilor şi prin omisiunea de a analiza probatoriul administrat.
În fond, după casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti. secţia a II-a penală, la data de 8 decembrie 2010, sub nr. 36964/3/2007.
Prin Sentinţa penală nr. 895/F din 21 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 36964/3/2007, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
I. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.I., pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 7 din Legea 39/2003.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică privind pe inculpatul T.I. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 şi art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008 dată în Dosarul nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
II. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.L.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul T.L.C., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, în Dosarul nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
III. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul P.M., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 şi art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, până la rămânerea definitiva a hotărârii.
IV. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică privind pe inculpatul S.N., din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 16 februarie 2007 la 13 noiembrie 2007.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 1615 din 13 noiembrie 2007, Dosar 7745/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, până la rămânerea definitiva a hotărârii.
V. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B.N., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 85 C. pen. a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoarea aplicată prin Sentinţa penală nr. 811 din 28 decembrie 2010, Dosar 8039/306/2010 al Judecătoriei Sibiu, definitivă prin Decizia penală nr. 140 din 8 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penala nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
VI. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.I.O. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul B.I.O., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 şi art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
VII. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul S.C.G., zis "B.", pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul S.C.G., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
VIII. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În temeiul disp. art. 334 C proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul R.I.M., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 290 din 10 martie 2004, Dosar 1798/2004 al Judecătoriei Sibiu, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, în final inculpatul execută pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 5 septembrie 2007.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Încheierea din 5 septembrie 2007, Dosar 15048/3/2007 al Tribunalului Sibiu, secţia penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
IX. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul N.B., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005, în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 C. proc. pen., rap. la art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
X. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.S.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, modif.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul P.S.G., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză.
În temeiul disp. art 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţii T.I. a sumei de 9.300 euro; N.B. a sumei de 7.000 euro; B.N. a sumei de 132.125 euro; B.I.O. a sumei de 28.000 euro; P.M. a sumei de 43.800 euro; P.S.G. a sumei 7000 euro.
A fost obligat inculpatul B.N. la despăgubiri civile către partea civilă M.S. în cuantum de 10.000 euro daune materiale şi 50.000 euro daune morale şi s-a constatat că partea civilă G.(fostă M.)I.P. nu a formulat pretenţii civile de la inculpaţi, iar partea vătămată S.E. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, în fond după casare, în esenţă, a constatat că noţiunea de grup de criminalitate organizată este exclusă în cauză, prin prisma inexistenţei elementelor legale şi doctrinare care guvernează criminalitatea organizată, aşa cum se regăsesc în disp. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, care incriminează iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat şi aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui astfel de grup, în raport de situaţia de fapt, reţinută în rechizitoriu şi de materialul probator al dosarului.
Din probatoriul existent la dosar nu a rezultat existenţa unei structuri bine organizate, după reguli bine stabilite în care inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N., B.N., B.I.O., S.C.G., R.I.M., N.B. şi P.S.G., să fie implicaţi într-o anumită ierarhie în activităţi infracţionale bine organizate, bine planificate, conspirate, cu caracter de continuitate, nu a rezultat un rol şi loc bine stabilit al acestora într-o structură infracţională.
A rezultat din probele dosarului că inculpaţii acţionau în funcţie de împrejurările create de tinerele racolate, de modul cum acestea înţelegeau, puteau sau erau forţate să se prostitueze pentru inculpaţi. Între inculpaţi nu existau înţelegeri prealabile cu caracter de continuitate, un program bine conturat şi cu atribuţii obligatorii bine stabilite cu privire la racolarea şi obligarea tinerelor la practicarea prostituţiei, nu s-a putut desprinde poziţia unui de şef al grupării, a unui coordonator, lider autoritar, cu implicare activă în activităţile unei grupări a unuia dintre inculpaţi, condiţii inerente pentru existenţa unui grup infracţional organizat, aşa cum se prevede în condiţiile disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În ceea ce priveşte infracţiunea săvârşită de inculpatul S.N., aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor, aceasta s-a regăsit în cele trei modalităţi de săvârşire a infracţiunii de proxenetism: recrutarea fetelor pentru prostituţie, acordul unora dintre ele de a practica prostituţia în clubul de noapte "An." din Sibiu unde inculpatul era patron, cât şi a treia, de a le obliga pe altele, folosind forţa, să se prostitueze în folosul său.
S-a mai reţinut că probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească, a dus la concluzia existenţei infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2011 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 şi săvârşirea acesteia de inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., B.N., B.I.O., S.C.G., R.I.M., N.B. şi P.S.G.; a infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. săvârşită de inculpatul S.N. şi a infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. săvârşită de inculpaţii T.I., B.I.O. şi P.M., texte de lege în baza cărora inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate.
Din probele administrate a rezultat că recrutarea persoanelor s-a făcut în vederea exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituţiei, iar consimţământul, în majoritatea cazurilor, a fost obţinut prin inducerea în eroare, în mod ilicit, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi nu cele ale infracţiunii prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. (Înalta Curte de Casaţie ţi Justiţie - Decizia nr. 2680/2004), fiind evidentă acţiunea inculpaţilor de recrutare, transport, cazare a unor tinere, cât şi comportamentul violent, ameninţător faţă de acestea, constrângerea lor fizică şi psihică pentru a fi exploatate sexual, în folosul lor şi pentru obţinerea unor sume de bani. Acţiunea inculpaţilor a fost conjugată pe moment, fără a exista înţelegere prealabilă, mai ales când infracţiunea a fost săvârşită prin răpire. Elementul material al infracţiunii de trafic de persoane este realizat în speţă, prin mai multe modalităţi, recrutare, transportare, cazare, răpire, constrângere.
Activitatea infracţională de trafic de persoane a avut la bază o reprezentare de ansamblu a activităţii pe care inculpaţii o desfăşurau, neputând fi reţinute atâtea infracţiuni de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rep., câte părţi vătămate sunt (Decizia 2976/2004; Decizia 49/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), pentru că traficul de persoane comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi timp, constituie o infracţiune unică în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs, pe cale de consecinţă fiind aplicabile disp. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prima instanţă a constatat că nu se poate reţine în concurs şi infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1) - (3) C. pen., fiind absorbită de infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, rep., având în vedere practica judiciară (Decizia 4540/2003 a I.C.C.J. şi Decizia nr. 1/2008 a I.C.C.J. + R.I.L.).
Pentru aceste considerente, tribunalul, în temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 şi art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpaţii T.I., P.M. şi B.I.O., cu menţiunea că B.I.O. a săvârşit două fapte de lipsire de libertate care s-au absorbit în infracţiunea de trafic de persoane, text de lege în baza căruia inculpaţii au fost condamnaţi la pedepse privative de libertate.
Prin Decizia penală nr. 326/A din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva Sentinţei penale nr. 895/F din 21 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de apelanţii inculpaţi T.I., T.L.C., P.M., B.N., B.I.O., S.C.G., R.I.M., S.N. şi N.B.
A extins efectele apelurilor în privinţa inculpatului P.S.G.
A desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 895 din 21 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi, în fond, rejudecând:
I. În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul T.I., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 189 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul T.I., la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul T.I., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A dedus prevenţia de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
II. În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul T.L.C. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
A condamnat pe inculpatul T.L.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A dedus prevenţia de la de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
III. În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul P.M. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul P.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 alin. (1) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive, de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
IV. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art 41 alin. (2) C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat pe perioada de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
V. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.I.O., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat în perioada 15 februarie 2007 - 14 ianuarie 2008.
A revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
VI. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul S.C.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat în perioada 15 februarie 2007 - 14 ianuarie 2008.
A revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar nr. 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
VII. În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul R.I.M., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit a) C. pen.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul R.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat pe inculpatul R.I.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art 83 C. pen. a revocat suspendarea executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 290 din 10 martie 2004, Dosar nr. 1798/2004 al Judecătoriei Sibiu, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii, în final inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile disp. art. 65 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 februarie 2007 la 5 septembrie 2007.
VIII. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.B., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la 15 februarie 2007 la 14 ianuarie 2008.
A revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, dispusă prin Decizia penală nr. 41/R din 14 ianuarie 2008, Dosar 254/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
IX. În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul P.S.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.
X. În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpatul S.N., în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
A condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A dedus durata prevenţiei de la 16 februarie 2007 la 13 noiembrie 2007.
A înlăturat dispoziţia privind confiscarea de la inculpatul T.I. a sumei de 9.300 euro, de la inculpatul N.B. a sumei de 7.000 euro, de la inculpatul B.N. a sumei de 132.125 euro, de la inculpatul B.I.O. a sumei de 28.000 euro, de la inculpatul P.M. a sumei de 43.800 euro, de la inculpatul P.S.G. a sumei de 7.000 euro.
A dispus restituirea sumelor ridicate de la inculpaţi.
A înlăturat menţiunea privind obligarea inculpatului B.N. la despăgubiri civile către partea civilă M.S. în cuantum de 10.000 euro daune materiale şi 50.000 euro daune morale.
În temeiul disp. art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N., R.I.M., la câte 3.500 RON cheltuieli judiciare statului.
A înlăturat dispoziţia obligării inculpaţilor la plata onorariilor apărătorilor din oficiu.
Onorariile avocaţilor din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În motivarea deciziei instanţei de apel în rejudecare, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut că aceasta incriminează o formă a pluralităţii infracţionale constituite, care se deosebeşte de pluralitatea ocazională reglementată de dispoziţiile părţii generale a C. pen. prin existenţa unei organizări coerente a grupului, reguli de acţiune şi o ierarhie a membrilor, o continuitate temporală, precum şi repartizarea rolurilor membrilor. Or, după cum a rezultat din materialul probator administrat, în cauză au fost dovedite doar o parte din faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, reţinându-se a fi dovedite doar infracţiuni de proxenetism şi de lipsire de libertate, la săvârşirea cărora au participat un număr limitat de persoane (superior celui necesar) şi care au acţionat în funcţie de împrejurările existente în mod concret în raport de fiecare parte vătămată. Între inculpaţi nu existau înţelegeri prealabile cu caracter de continuitate, un program bine conturat şi cu atribuţii obligatorii bine stabilite cu privire la racolarea şi obligarea tinerelor la practicarea prostituţiei, condiţii inerente pentru existenţa unui grup infracţional organizat, aşa cum se prevede în condiţiile disp. art. 7 din Legea nr. 39/2003, astfel încât instanţa de apel a menţinut soluţia de achitare a inculpaţilor cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni.
Ca o consecinţă directă, s-a înlăturat şi agravanţa prev. de art. 189 alin. (5) C. pen., întrucât instanţa de apel a reţinut că participanţii nu au făcut parte dintr-un grup organizat, ci au participat la săvârşirea infracţiunii în cadrul unei pluralităţi ocazionale de infractori.
Referitor la infracţiunea de trafic de persoane, instanţa a dispus achitarea a 9 din cei 10 inculpaţi, respectiv T.I., T.L.C., P.M., B.N., B.I.O., S.C.G., R.I.M., N.B. şi P.S.G., sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, având în vedere declaraţiile date de martorii audiaţi nemijlocit şi contradictoriu, în prezenţa inculpaţilor şi apărătorilor acestora, apreciind că acestea sunt de natură a se corobora şi susţine reciproc, în condiţiile în care toţi martorii audiaţi au precizat că nu au fost ameninţaţi de inculpaţi sau de familiile acestora, iar martorii au fost protejaţi şi audiaţi în condiţiile art. 861 C. proc. pen., după o analiză pentru fiecare inculpat şi fiecare faptă pentru care a fost trimis în judecată, dacă există probe de natură a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea infracţiunilor, verificând dacă probele esenţiale avute în vedere de prima instanţă de judecată au fost administrate în mod echitabil, cu respectarea dreptului la apărare al inculpaţilor.
În raport de mijloacele de probă administrate direct şi nemijlocit în faţa instanţei de apel şi de principiile cu privire la valoarea probatorie, instanţa a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor anterior menţionaţi, întrucât faptele nu au fost dovedite prin probe administrate nemijlocit şi contradictoriu în faţa instanţelor de judecată, cu respectarea dreptului la apărare al acestora.
Având în vedere că instanţa de apel a constatat că nu au fost dovedite toate actele materiale specifice infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi că probele administrate nu au condus la stabilirea sumelor obţinute de inculpaţii condamnaţi din activitatea de exploatare a victimelor în raport de care s-a reţinut a fi fost dovedite infracţiunile, a înlăturat dispoziţia referitoare la confiscarea sumelor de bani de la inculpaţi şi a dispus restituirea acestora.
Împotriva Deciziei nr. 326/A din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N. şi N.B.
În susţinerilor orale, procurorul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, apreciind că în ceea ce priveşte soluţia de menţinere a achitării celor 10 inculpaţi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi în ceea ce priveşte luarea deciziei de achitare a 9 din cei 10 inculpaţi sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, soluţie atacată este nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea celor 2 hotărâri, şi pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
În ceea ce priveşte dezvoltarea motivului de recurs, a solicitat să se observe că atât privitor la menţinerea soluţiei de achitare pentru infracţiunea de constituire şi aderare la un grup infracţional, dar şi achitarea inculpaţilor sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane, motivarea soluţiei de achitare este contradictorie deoarece ambele instanţe reţin disp. art. 10 lit. a) din C. proc. pen. anterior, însă în motivarea acestei soluţii, şi respectiv în motivarea menţinerii acestei soluţii de către Curtea de Apel Bucureşti, instanţa practic motivează soluţia sub aspectul reţinerii disp. art. 10 lit. d) din C. proc. pen. anterior, arătând în esenţă că deşi este un număr mai mare de 3 inculpaţi în prezenta cauză, totuşi raporturile dintre aceştia erau întâmplătoare, astfel că nu se poate reţine o structură organizată cu paliere de conducere şi de execuţie.
Privitor la achitarea dispusă de instanţa de apel sub aspectul infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a solicitat să se observe că soluţia instanţei este nelegală, câtă vreme această soluţie nesocoteşte disp. art. 63 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen. anterior, dar şi disp. art. 383 C. proc. pen. anterior şi prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, înlăturând într-un mod lapidar şi nemotivat, declaraţiile tuturor martorilor care au fost audiaţi în faza de urmărire penală.
În completare, faţă de motivele scrise aflate la dosar, pe care le-a susţinut oral, faţă de noile modificări legislative, reprezentantul Ministerului Public a solicitat a se avea în vedere disp. art. 5 din noul C. pen., în opinia sa legea penală mai favorabilă fiind legea veche, raportat la numărul mare de infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, pe cale de consecinţă, solicitând admiterea, doar în parte, a recursurilor inculpaţilor, potrivit art. 5 C. pen. actual.
Inculpatul T.I. şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 385 pct. 17 C. proc. pen., criticând, în principal, condamnarea sa pentru infracţiunea de lipsire de libertate.
În susţinerea recursului a arătat că instanţa de judecată a reţinut în considerente că nici o depoziţie a martorilor cu identitate protejată neaudiaţi în contradictoriu în faza de cercetare judecătorească, nu poate fi folosită ca şi probă pentru justificarea condamnării într-o măsură determinantă pentru inculpaţi.
Privitor strict la infracţiunea de lipsire de libertate, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată S.E. instanţa a coroborat una dintre declaraţiile acesteia, din cele 5 contradictorii, cu a unuia dintre martorii cu identitate protejată, numitul N.M., care nu a fost audiat niciodată, fiind ilogică, juridic, o astfel de motivare.
În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, a apreciat că aceasta se poate face în accepţiunea pe care a dat-o Decizia nr. 2 din 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, ca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 2014, au caracter de act normativ, perspectivă din care legea penală mai favorabilă se compune din aplicarea unor pedepse în limitele prevăzute de noul C. pen. cu reţinerea tratamentului juridic sancţionator al recidivei şi al concursului de infracţiuni prev. de art. 33 şi 37 din vechiul C. pen.
Nu în ultimul rând, a precizat că sumele care au fost indicate că ar fi fost ridicate de la persoana sa sunt neconforme cu realitatea, întrucât nu s-a ridicat nimic de la el, cum de altfel nu s-a consemnat nici în procesele-verbale de percheziţie, astfel că restituirea sumei este nejustificată.
Inculpatul T.L.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 pct. 13 şi pct. 17 C. proc. pen.
În acest sens, a criticat hotărârea instanţei de apel doar sub aspectul modalităţii în care instanţa a înţeles să pună în discuţie şi să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor de trafic de persoane şi infracţiunea de proxenetism, fără să pună în discuţia părţilor, fără să existe o dezbatere pe această chestiune, ci pur şi simplu a dispus acest lucru, ajungându-se la situaţia în care unii dintre inculpaţii faţă de care s-au dispus achitările, au fost achitaţi pe dispoziţiile din lege specială, iar ceilalţi au fost condamnaţi pentru infracţiunea de proxenetism.
Este adevărat că instanţa, în mod corect, a apreciat la fiecare inculpat în parte, dacă probele administrate converg spre susţinerea unei idei de existenţă a infracţiunii de trafic de persoane sau pentru una de proxenetism şi astfel a analizat la fiecare în parte mărturiile, aşa cum s-a arătat în mod constant în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înlăturând acele declaraţii care nu au putut fi administrate ca probe în mod direct în faţa instanţei.
Astfel, în ceea ce-l priveşte, a arătat că era învinuit de o singură infracţiune, în dauna unei părţi vătămate, D.I., care ulterior şi-a arătat identitatea şi a depus declaraţie, însă a ajuns să fie condamnat pentru altă parte vătămată, F.G., care a arătat că nici nu îl cunoaşte şi, în realitate, era într-o faptă reţinută inculpatului T.I., instanţa procedând la condamnarea sa pe considerentul arătat, deşi nu era sesizată cu acea chestiune şi nici nu a pus în discuţie o atare împrejurare, motiv pentru care, în principal, a solicitat achitarea sa.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, a solicitat aplicarea disp. art. 5 din noul C. pen.
Inculpatul P.M. a invocat aceleaşi susţineri privind modalitatea în care instanţa a pus în discuţie şi a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de lipsire de libertate, considerând corect instanţa de apel că nu exista acel element de traficare a persoanelor respective, şi nici un fel de date cu privire la această situaţie. Dar, cu toate acestea, deşi stabilise că nu se iau în considerare declaraţiile de părţi vătămate sau martori care nu au putut fi audiaţi nemijlocit de instanţă, şi-a sprijinit motivarea pe această situaţie.
În concluzie, arătând că motivele formulate vizează în principal achitarea, cu trimitere la disp. art. 3859 pct. 13 şi pct. 172 C. proc. pen., a solicitat, în măsura în care instanţa le va respinge şi va dispune în consecinţă, sub acest aspect, faţă şi de motivele susţinute de parchet, să fie admis recursul parchetului doar pentru casarea şi trimiterea dosarului spre rejudecare la instanţa de fond.
Sub aspectul legii penale mai favorabile a solicitat instanţei să facă aplicarea art. 5 din noul C. pen.
Inculpatul S.N. a invocat ca motive de recurs disp. art. 3859 pct. 17 şi 12 C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de proxenetism pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În acest sens, a solicitat să se observe faptul că în esenţă, materialul probator care-l vizează, este constituit din declaraţii date sub identitate protejată, de persoane care au arătat la acea vreme că au lucrat în cadrul unui local, barul "An.", unde era administrator, declaraţii luate de către organele de poliţie fără a avea vreo delegare din partea parchetului, în vederea realizării acestei activităţi de urmărire penală.
Faţă de împrejurările învederate, a solicitat înlăturarea din materialul probator a acestor declaraţii, întrucât nu îndeplinesc condiţiile procedurale, pentru că aceste persoane au fost audiate fără a începe urmărirea penală "in rem" sau "in personam".
În raport de aspectele învederate, a solicitat să fie avută în vedere o soluţie de admitere- casare şi rejudecând, să se pronunţe o soluţie de achitare a sa în temeiul art. 16 lit. f) noul C. proc. pen., cu motivarea că deşi în rechizitoriu se arată că activitatea infracţională este cea derulată între anii 2000 - 2005, se observă că toate declaraţiile date, numai în faza de urmărire penală, întrucât pe fondul cauzei nu au putut fi audiate, se opresc la nivelul primăverii anului 2002.
Faţă de limitele care au fost avute de legiuitor în vechea reglementare, consideră că termenul de împlinire a prescripţiei răspunderii penale este în primăvara anului 2014.
În motivarea acestei susţineri a arătat că, evident că acele persoane care au fost audiate cu identitate protejată au dat declaraţii constante pe aspectul perioadei, respectiv martie 2002. Astfel, calculând termenul de prescripţie, se observă că acesta s-a împlinit în primăvara 2014 şi a solicitat, pe cale de consecinţă, să se pronunţe o soluţie de încetare a procesului penal.
A mai invocat ca şi motiv de casare disp. art. 385 pct. 12 C. proc. pen., în sensul că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, solicitând să se observe că i se reţine faptul că le-a înlesnit practicarea prostituţiei unora dintre angajatele care îşi desfăşurau activitatea în acel bar, în sensul că le punea la dispoziţie o cameră unde să practice acele activităţi.
La dosarul cauzei sunt zeci de contracte pe care, în calitate de administrator al acelei societăţi comerciale, le încheia cu unele societăţi de impresariat, fără ca el să fi fost persoana care angaja direct acele fete să lucreze în barul său. Existau regulamente de ordine interioară unde li se interzicea expres să părăsească incinta localului pe timpul pe care îl aveau în contract, sa aibă un altfel de relaţie decât de întreţinere a atmosferei. Această înlesnire a practicării prostituţiei s-a reţinut ca fiind săvârşită prin punerea la dispoziţie a unei locaţii unde acestea săvârşeau actele de prostituţie.
Încă din contractul pe care îl semna SC "An.", prin administrator, cu acele societăţi de impresariat, se obliga să le asigure cazare şi masă cât timp fetele erau angajate să presteze acele activităţi în cadrul barului. Evident că, în baza acelui contract, era obligat să asigure facilităţi persoanelor care desfăşurau activitate în incinta localului, astfel încât lipseşte intenţia de practicare a prostituţiei, el înţelegând a-şi respecta obligaţia contractuală.
Aceste lucruri rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, şi nu se poate spune că au fost preconstituite, contractele fiind de la nivelul anului 2002 şi care sunt în registrele societăţilor comerciale de impresariat şi SC "An.".
Referitor la cazul de casare prev. de disp. art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a considerat că s-a făcut o greşită aplicare a legii în condiţiile în care s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani de zile pentru săvârşirea infracţiunii prev. la acea vreme de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru că s-a schimbat încadrarea prin înlăturarea alin. (3).
Pe cale de consecinţă, a considerat că în cauză, nedovedindu-se existenţă prostituţiei de către aceste fete care au fost audiate în calitate de martor cu identitate protejată, nu există nici o probă directă de stabilire a vinovăţiei cu privire la existenţa acestei infracţiuni, solicitând admiterea recursului, casarea, şi rejudecând să se pronunţe o soluţie de achitare, conform prevederilor art. 16 lit. a) actualul C. pen.
În încheiere, a arătat că în virtutea faptului că are stabilită o pedeapsă de 4 ani închisoare, actualmente pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, considerând că sunt mai favorabile faţă de acesta dispoziţiile vechiului C. pen., se poate face aplicarea disp. art. 861 C. pen. şi dispunerea unei pedepse cu suspendarea executării sub supraveghere.
Inculpatul N.B. a arătat că motivul de recurs vizează faptul că prin decizia curţii de apel s-a stabilit să-i fie remisă suma de 7.000 de euro, care i-a fost confiscată. Pentru acurateţe, a precizat că nu i-a fost confiscată nici o astfel de sumă, el fiind achitat pentru ambele infracţiuni.
Intimatul inculpat R.I.M. a solicitat, deşi nu a formulat recurs, în considerarea aplicării disp. art. 3857 vechiul C. proc. pen. şi în temeiul art. 6 din noul C. proc. pen., coroborate cu Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 420 din 3 februarie 2014 cu privire la această situaţie, extinderea efectelor recursurilor celorlalţi inculpaţi şi cu privire la persoana sa, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N. şi N.B., sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpaţii T.I. şi N.B. vizând dispoziţia de restituire nejustificată a sumelor de bani reţinute ca fiind confiscate, Înalta Curte constată că acesta este fondat.
Astfel, prin prisma rolului Ministerului Public garantat de Constituţie în art. 131 alin. (1), "în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor."
Totodată, prin perspectiva caracterului extensiv al recursului prev. de art. 3857 alin. (1) din vechiul C. proc. pen., "instanţa de recurs examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea."
Potrivit literaturii juridice de specialitate, recursul declarat de procuror, fără rezerve, produce un efect devolutiv integral, "in rem" şi "in personam", astfel că instanţa de recurs va judeca pricina sub toate aspectele şi cu privire la toate persoanele care au fost părţi în proces, efectul devolutiv putând să opereze atât în favoarea, cât şi în defavoarea lor.
Astfel, verificând actele şi lucrările aflate la dosar, se constată, potrivit proceselor-verbale de percheziţie domiciliară şi de efectuare percheziţie corporală, că sumele dispuse de instanţa de fond a fi confiscate de la inculpaţi după cum urmează, respectiv : T.I. - 9.300 euro, P.M. - 43.800 euro, B.N. - 132.125 euro, B.I.O. - 28.000 euro, N.B. - 7.000 euro, P.S.G. - 7.000 euro, nu au fost în realitate niciodată ridicate în fapt.
Cum prin decizia atacată, instanţa de apel a înlăturat dispoziţia privind confiscarea sumelor de bani de la inculpaţi, astfel cum anterior s-a arătat şi a dispus restituirea sumelor ridicate de la aceştia, se impune reformarea deciziei curţii de apel sub acest din urmă aspect, cu motivarea că, de vreme ce aceste sume de bani dispus a fi confiscate, nu au fost niciodată ridicate de la inculpaţi, dispoziţia de restituire nu are obiect, Înalta Curte urmând a casa, în parte, decizia penală atacată şi, în rejudecare, urmează a înlătura dispoziţia privind restituirea sumelor de bani ridicate de la inculpaţi.
Verificând decizia recurată prin prisma criticilor invocate de Parchet în temeiul cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. anterior, vizând greşita soluţie de menţinere a achitării celor 10 inculpaţi sub aspectul infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi în ceea ce priveşte luarea deciziei de achitare a 9 din cei 10 inculpaţi sub aspectul infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, precum şi a celor invocate de inculpaţii T.I., în temeiul aceluiaşi caz de casare, vizând solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 C. pen. anterior, P.M. şi T.L.C., în temeiul cazurilor de casare prev. de art. 385 pct. 13 şi 17 C. proc. pen. anterior, vizând solicitarea de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 189 C. pen. anterior, pentru P.M. şi T.L.C. pentru infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen. anterior şi de inculpatul S.N., în temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, vizând solicitarea de achitare pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., în baza art. 16 lit. a) sau f) C. pen. în vigoare, Înalta Curte constată că, pe de o parte, primul dintre acestea nu se circumscrie noţiunii de "greşită aplicare a legii" şi nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., iar, pe de altă parte, toate motivele invocate vizează modificarea stării de fapt reţinută cu caracter definitiv de către instanţa de apel.
Aceasta în condiţiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate şi cu încadrarea juridică date faptelor, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 C. proc. pen.
Or, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.
Aşa cum s-a arătat şi în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicţie exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanţa de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăţiei şi pedepselor aplicabile, nu judecă procesul propriu-zis, judecând exclusiv dacă, din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicţie (fond şi apel).
Legislaţia procesual-penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale, ceea ce reprezintă esenţa recursului în al treilea grad de jurisdicţie.
Analizând hotărârea pronunţată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 177 C. proc. pen., invocat de inculpatul S.N., cu privire la solicitarea de reindividualizare a cuantumului şi modalităţii de executare a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 C. pen., Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cu referire la data la care a fost pronunţată Decizia penală nr. 326/A a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, respectiv 7 noiembrie 2013, aceasta nu se circumscrie noţiunii de "greşită aplicare a legii", iar cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.
Noile dispoziţii ale art. 3859 pct. 14, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 2/2013, se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului S.N. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N. şi N.B. şi în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că de la data pronunţării Deciziei în apel, 7 noiembrie 2013 şi până la soluţionarea recursului, 14 noiembrie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. Potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Pentru a determina legea penală incidentă se impune a se analiza dacă fapta mai este incriminată de legea penală nouă şi dacă aceasta poate retroactiva, în sensul că este mai favorabilă inculpatului, în ansamblul său, având în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 5 din 26 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care se statuează că în aplicarea art. 5 C. pen. se are în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
Astfel, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor sunt incriminate în vechiul C. pen. de disp. art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru unii dintre inculpaţi cu aplic. disp. art. 37 lit. a) sau b) C. pen. sau art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 189 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi pentru inculpatul T.I. cu aplicarea disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen.
Pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. limitele de pedeapsă sunt de la 2 la 7 ani închisoare, iar cele de la alin. (2) sunt cuprinse între 3 şi 10 ani închisoare.
Pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 3 la 10 ani închisoare.
În noul C. pen., infracţiunea de proxenetism este incriminată în disp. art. 213 cu aceleaşi limite de pedeapsă atât la alin. (1), cât şi la alin. (2), respectiv de 2 la 7 ani închisoare şi de la 3 la 10 ani închisoare.
Infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în noul C. pen. este prev. de art. 205, iar limitele de pedeapsă pentru alin. (1) sunt de la 1 la 7 ani închisoare.
Totodată, dispoziţiile privind stabilirea pedepsei în caz de recidivă pentru persoana fizică, reglementate de disp. art. 39 alin. (1) C. pen. anterior, prevăd că "în cazul recidivei, prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35". Sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) se poate mări până la 7 ani.
De asemenea, dispoziţiile privind pedeapsa pentru infracţiunea continuată, reglementate de art. 42 din vechiul C. pen. prevăd că "infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 401 alin. (1)", în raport de care se aplică întotdeauna pedeapsa cea mai grea stabilită şi, în anumite cazuri, aceasta poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acesta nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani sau, în cazul pedepsei amenzii se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită în condiţiile prevăzute de lege.
Cât priveşte disp. art. 34 alin. (1) lit. b) referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, C. pen. anterior prevede că atunci "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani."
În noul C. pen. infracţiunea continuată este reglementată de disp. art. 35, iar pedeapsa în această situaţie este stabilită de disp. art. 36 alin. (1) care prevăd că "infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii".
Totodată, dispoziţiile referitoare la pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni, reglementată de art. 39 alin. (1) lit. b), în acest caz, arată că "în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite";
De asemenea, în caz de recidivă, pedeapsa se stabileşte astfel cum este reglementată de disp. art. 43 alin. (1) în sensul că "dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta".
În această succesiune logico-juridică se constată că solicitarea formulată de inculpaţi vizând aplicarea disp. art. 5 din noul C. pen. pe instituţii autonome, nu poate fi primită câtă vreme Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale este foarte clară şi nu lasă loc de interpretare, în sensul că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Altfel spus, odată stabilită incriminarea faptelor sub imperiul unui anumit cod, urmează ca toate formele acesteia, respectiv participaţia sub toate formele, să urmeze regulile aceluiaşi cod.
Din această perspectivă Înalta Curte constată că pedepsele, astfel cum au fost stabilite sub imperiul vechiului C. pen., sunt mai favorabile inculpaţilor.
Cât priveşte solicitarea formulată de recurentul inculpat S.N., de constatare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., se constată că perioada care a fost reţinută de către toate instanţele care au soluţionat această cauză, este situată între anii 2000 - 2005, reţinându-se că inculpatul S.N., în perioada 2000 - 2005 a înlesnit practicarea prostituţiei, în calitate de administrator al barului "An." din Sibiu, unde tinerele erau angajate ca dansatoare, trăgând foloase de pe urma acestora şi însuşindu-şi banii obţinuţi.
Inculpatul S.N. a fost condamnat pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior la o pedeapsă de 4 ani închisoare, sancţiunea prevăzută de legiuitor fiind închisoarea de la 3 la 10 ani.
Având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior este de maxim 10 ani, conform disp. art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. privind termenele de prescripţie a răspunderii penale cu referire la art. 124 din acelaşi cod şi Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 a Curţii Constituţionale, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani plus jumătate, respectiv 12 ani, termen care începe să curgă de la data epuizării infracţiunii continuate, adică din anul 2005.
Prin urmare, rezultă că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale se împlineşte în anul 2017, ceea ce face ca solicitarea inculpatului să fie nefondată.
În ceea ce priveşte cererea de extindere a efectelor recursurilor promovate de Parchet şi de către ceilalţi inculpaţi şi cu privire la intimatul inculpat R.I.M., Înalta Curte constată că este nefondată, atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub cel al laturii civile.
Astfel, după cum anterior s-a demonstrat, în raport cu prevederile art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, în speţa dedusă judecăţii, legea penală mai favorabilă este cea prevăzută de legea veche, deci în modalitatea în care s-a pronunţat instanţa de apel, din această perspectivă hotărârea instanţei nu se impune a fi casată.
Cât priveşte dispoziţia privind restituirea sumelor de bani ridicate de la inculpaţi, verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta nu îl vizează şi pe inculpatul R.I.M., întrucât cu privire la acesta nu s-a dispus confiscarea niciunei sume de bani, pe cale de consecinţă nici instanţa de apel nu a dispus înlăturarea confiscării vreunei sume de bani.
Aşa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N. şi N.B. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N. şi N.B. împotriva Deciziei penale nr. 326/A din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează în parte decizia penală atacată şi rejudecând înlătură dispoziţia privind restituirea sumelor de bani ridicate de la inculpaţi.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii T.I., T.L.C., P.M., S.N., N.B., B.N., B.I.O. şi R.I.M., în sume de câte 100 RON pentru fiecare, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, S.C.G. şi P.S.G., în sumă de câte 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată S.E. în sumă de 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile G.(fostă M.) I.P. şi M.(fostă M.)S., în sumă de câte 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2955/2014. Penal. Intervenirea unei legi... | ICCJ. Decizia nr. 3022/2014. Penal. Mandat european de arestare.... → |
|---|
