ICCJ. Decizia nr. 3023/2014. Penal. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3023/2014
Dosar nr. 6799/2/2014
Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 299/F/DL din 12 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna (Italia), privind pe persoana solicitată G.M.
A dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 12 noiembrie 2014 până la data 11 decembrie 2014 inclusiv, şi predarea acesteia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale şi judecării de către autorităţile italiene cu privire la infracţiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii specialităţii şi sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 12 noiembrie 2014.
A dispus comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul I.G.P.R.
În baza art. 87 teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 RON, a fost suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 12 noiembrie 2014 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. 6799/2/2014, sesizarea nr. 1950/II-5/2014 formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu propunerea de luare a măsurii arestării şi de predare a persoanei solicitate G.M., cetăţean român, în baza mandatului european de arestare, emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna (Italia).
Persoana solicitată a fost prezentată în faţa procurorului la data de 12 noiembrie 2014, procurorul dispunând măsura reţinerii acesteia în cauză pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 12 noiembrie 2014, ora 9.45, persoanei solicitate fiindu-i aduse la cunoştinţă existenţa mandatului şi infracţiunile care au determinat emiterea acestuia de către autorităţile italiene şi a fost prezentată instanţei de judecată la termenul din 12 noiembrie 2014.
În conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul a verificat mai întâi identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege - română -, mandatul european de arestare.
De asemenea, potrivit alin. (3) din acelaşi art., judecătorul a adus la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată (şi anume: dreptul de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un apărător - ales sau numit din oficiu şi, respectiv, la interpret - dacă nu vorbeşte sau nu înţelege limba română), efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Persoana solicitată G.M. a declarat că este de acord cu predarea sa, dar că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, întocmindu-se proces-verbal în acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Curtea a constatat că împotriva persoanei solicitate a fost emis mandatul european de arestare de către autorităţile din Italia la data de 27 octombrie 2014, acesta conţinând toate informaţiile necesare, mandatul fiind emis în lipsa persoanei solicitate pe baza mandatului de arestare preventivă (ordonanţa nr. 16477/12 RGNR- 4710/14 RG GIP).
S-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 416 alin. (1), (2) şi (5) lit. a) Legea nr. 146/2006, asociere în scopul de a comite infracţiuni, în special cele prevăzute la art. 43 alin. (1) lit. a) T.U. accize (D.L: 504/1995 modificată), cât şi cele prevăzute de art. 483-491 bis C. pen., dar şi infracţiunile referitoare fiscului şi bancrută.
Faptele care fac obiectul mandatului european de arestare pentru care persoana este urmărită se presupune că au fost săvârşite începând cu luna decembrie 2012 reţinându-se, în esenţă, în fapt, că:
„În mod special, întrucât asocierea infracţională cu caracter transnaţional era deja operativă în diferite state europene (cel puţin în Marea Britanie, Franţa, Belgia, Olanda, Germania şi Italia, aceasta se ocupa (în mai multe state) de comiterea infracţiunilor de tip fiscal în materie de accize, se ocupa în mod activ de deschiderea şi/sau administrarea depozitelor finale prevăzute de art. 1 din T.U., de accize, de persoanele care beneficiau de suspendarea regimului de accize în scopul circulării în spaţiul european a produselor alcoolice, depozite destinate primirii, doar în mod „virtual", a mărfurilor expediate prin intermediul EMCS (sistemul informatizat comunitar pentru controlul mişcărilor între Statele membre a produselor care beneficiază de suspendarea accizelor), de falsuri telematice (marfă care de fapt era destinată să circule „în negru" şi expediată în diferite locuri de la depozitul fiscal, cu sustragerea acesteia la momentul achitării impozitelor - accize şi TVA), în baza schemei bine pusă la punct şi descrisă la capetele de acuzare B, F, H, J, L, N, P, R, W (în mod special, depozitele fiscale care aparţineau următorilor):
- D.S. BOLOGNA SRL, cu sediul în S. Giovanni in Persiceto - sat S. Matteo della Decima;
- B.B. Societa1 Cooperativa, cu sediul în Torre Santa Susanna (BR);
- firma individuală G.L., cu sediul în San Giorgio a Liri (FR);
- I.T. - D. & B., cu sediul în Raiano (AQ), localitatea Caile Arcione;
- F. & G. E.T. fără nr. di P. & C., cu sediul în Poggibonsi (ŞI), localitatea Fosei;
- F. & B. SRL, cu sediul în Spino D'Adda (CR);
- M.T. SRL, cu sediul în Roma (RM);
- W.G.T., cu sediul în Torrita di Siena (ŞI);
- G.C. SRL, cu sediul în Montesilvano (PE).
În mod special, T.D., A.G. şi G.M., în mod stabil, desfăşurau în interesul grupării infracţionale, activitatea de curieri de valută, transportând dintr-un loc în altul sume de bani pe care le distribuiau cu titlul de premiu între diferiţi asociaţi.
Cu agravanta faptului că gruparea criminală era constituită dintr-un număr superior a zece persoane.
În Italia şi în mod special în sediile depozitelor fiscale mai sus indicate, cât şi în străinătate (în mod special şi cel puţin în Marea Britanie, Olanda, Germania şi Franţa), din luna decembrie 2012 şi încă în curs."
Din cuprinsul mandatului a rezultat că durata maximă a pedepsei pentru infracţiunea ce constituie obiectul mandatului este închisoarea de până la 5 ani.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că nu este incident în cauză niciun impediment la predare.
S-a apreciat că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, se încadrează în două dintre categoriile de infracţiuni enumerate la art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată („1. participarea la un grup criminal organizat" şi „8. frauda, inclusiv cea care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene").
Din examinarea actelor dosarului a rezultat că, în raport cu aceste infracţiuni, pentru care persoana solicitată nu a fost condamnată, nu este incidentă vreuna dintre situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 98 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opţional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni la identitate, dându-şi consimţământul la predare.
În continuare s-a reţinut că mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autorităţile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, instanţele naţionale neputându-se pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie persoana solicitată G.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17 noiembrie 2014.
Analizând contestaţia formulată prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Înalta Curte o apreciază ca inadmisibilă din următoarele considerente:
Prin sentinţa nr. 299/F/DL din data de 12 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă, definitiv, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 octombrie 2014 de către judecătorul pentru anchetă preliminară din cadrul Tribunalului din Bologna, privindu-l pe G.M.
Conform art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru a pronunţa o hotărâre cu privire la executarea unui mandat european de arestare, instanţa trebuie să verifice, mai întâi, identitatea persoanei solicitate şi să se asigure că acesteia i s-a comunicat, în copie şi în limba pe care o înţelege, mandatul european de arestare şi, dacă este cazul hotărârea de condamnare dată în lipsă. Atunci când a fost transmisă de autoritatea emitentă, judecătorul îi înmânează persoanei solicitate hotărârea de condamnare dată în lipsă.
Dacă este cazul, la cererea persoanei solicitate, judecătorul amână cauza o singură dată, cel mult 5 zile, şi solicită autorităţii emitente transmiterea, în copie şi în limba pe care persoana solicitată o înţelege, a hotărârii de condamnare date în lipsă. Netransmiterea de către autoritatea emitentă a hotărârii de condamnare date în lipsă nu are niciun efect asupra continuării procedurii de executare a mandatului european de arestare şi asupra predării persoanei solicitate.
După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 104, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetăţean român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura de siguranţă în statul membru emitent.
În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.
În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.
Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.
Potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, hotărârea prin care se dispune cu privire la executarea mandatului european de arestare poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, situaţie în care hotărârea este definitivă.
În declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel, secţia a II-a penală, inculpatul G.M. a fost de acord cu predarea sa către autorităţile din Italia, aceste aspecte fiind menţionate şi în cuprinsul procesului verbal încheiat cu acea ocazie.
Înalta Curte reţine că hotărârea contestată a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale, contestatorul G.M., formulând prezenta cale de atac împotriva unei hotărâri definitive.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.
Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia persoanei solicitate, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei sentinţe definitive.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana solicitată G.M. împotriva sentinţei penale nr. 299/F/DL din data de 12 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3022/2014. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 308/2014. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
