ICCJ. Decizia nr. 308/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 308/2014

Dosar nr. 11842/101/2012

Şedinţa publică din 28 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 57 din data de 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 11842/101/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 134 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.G., la pedeapsa de 6 luni de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de port, fără drept, de armă neletală, din categoria armelor supuse autorizării.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului I.A.G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 135 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.A.G. la 1 an şi 6 luni de închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a unei arme neletale, din categoria armelor supuse autorizării.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului I.A.G. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca în final inculpatul I.A.G. să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 1 an şi 6 luni de închisoare, precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor C. pen., pe durata menţionată în dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui pistol cu gaze, marca Blow, model C06 seria 7-020498, calibru 9 mm, aflat la camera de corpuri delicte din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie - Mehedinţi, conform din 20 iunie 2012.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1219,45 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către statul român, din care 919,45 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cursul urmăririi penale, iar suma de 300 RON reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate de stat în cursul judecăţii, inclusiv suma de 100 RON, ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu P.C., desemnat de Baroul Mehedinţi, conform Delegaţiei din 13 decembrie 2012, emisă de Baroul Mehedinţi, sumă ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat următoarele:

La data de 5 decembrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub numărul 11842/101/2012, Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi nr. 626/P/2012, prin care a fost trimis în judecată, în stare de libertate inculpatul I.A.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 271 din Legea 86/2006, art. 134 şi art. 135 din Legea nr. 295/2004, actualizată.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt din actul de sesizare, prima instanţă a reţinut în esenţă că la începutul lunii aprilie 2012, inculpatul a introdus în ţară, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, un pistol cu bile de cauciuc şi cinci cartuşe pe care le cumpărase din Italia, de la o persoană necunoscută, cu suma de 150 euro, iar la data de 12 mai 2012, cu ocazia unui conflict pe care l-a avut cu numitul M.D.V., conflict ce s-a desfăşurat la intersecţia ce indică direcţia spre Gemeni şi Obârşia de Câmp, la aproximativ 50 de metri de Primăria Dârvari, a tras cu tras cu pistolul respectiv asupra acestuia, rănindu-l uşor în zona capului.

Analizând întregul material probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a constatat şi reţinut următoarele:

La data de 12 mai 2012, în timp ce se afla în drumul public din comuna Dârvari, inculpatul a avut un conflict cu numitul M.D.V., conflict în timpul căruia inculpatul a scos un pistol de culoare neagră cu proiectil rotund din cauciuc şi a tras asupra numitului M.D.V., rănindu-l uşor în zona capului, incidentul fiind observat atât de fiul victimei, numitul F.A.A., cât şi de martorul C.N.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, a rezultat că locul faptei este situat pe drumul comunal, în satul Dârvari, la intersecţia ce indică direcţia spre Gemeni şi Obârşia de Câmp, la aproximativ 50 de metri de Primăria Dârvari. S-a arătat că, la aproximativ 83 cm faţă de un stâlp din beton, pe nisip, a fost identificat un tub de cartuş percutat de 9 mm având inscripţionat "9 mm P.A.K. YAS", iar la 266 cm de stâlp se observa un alt tub de cartuş de 9 mm ce avea în cap o bilă de culoare neagră din material plastic având aceeaşi inscripţie.

După consumarea conflictului, inculpatul a fugit părăsind domiciliul şi ascunzându-se prin case părăsite pentru a se sustrage cercetărilor, până în data de 21 mai 2012, când a fost prins de organele de poliţie.

Fiind audiat, inculpatul a declarat la urmărirea penală faptul că, la începutul lunii aprilie 2012, a venit în ţară din Italia, unde plecase în urmă cu 5 luni, iar de acolo a cumpărat pistolul cu bile de cauciuc şi cinci cartuşe, de la o persoană necunoscută, cu suma de 150 euro, pistol pe care l-a ascuns în bagaje, astfel că la intrarea în ţară, prin punctul de trecere a frontierei Nădlac, pistolul nu a fost găsit de lucrătorii vamali şi nici inculpatul nu l-a declarat. Inculpatul a mai declarat că a călătorit cu un autocar, iar despre pistol nu a spus la nimeni.

După ce a venit la locuinţa bunicilor săi din Dârvari, inculpatul a ascuns pistolul în baia unei case aflate în construcţie, fără a spune vreunei persoane despre existenţa acestuia, iar la data de 15 mai 2012, pistolul a fost găsit de bunicul său, P.E., care l-a predat organelor de poliţie.

La termenul de judecată din 4 martie 2013, instanţa din oficiu, în baza disp. art. 300 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor regularitatea actului de sesizare al instanţei, respectiv Rechizitoriul nr. 626/P/2012 din data de 5 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.A.G. şi a verificat din oficiu, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., la prima înfăţişare, regularitatea actului de sesizare.

Din examinarea Rechizitoriului nr. 626/P/2012 din data de 5 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, prima instanţă a constatat că au fost respectate dispoziţiile privitoare la sesizarea instanţei, aceasta fiind făcută prin rechizitoriu întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 262, art. 263 şi art. 264 C. proc. pen. (condiţii de formă şi de conţinut), iar în baza art. 300 alin. (1) C. proc. pen., a constatat regularitatea actului de sesizare.

Tot la acest termen de judecată, s-a procedat la ascultarea inculpatului.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul a arătat că recunoaşte parţial faptele reţinute în sarcina sa, însă despre pistol a relatat că nu a fost adus din Italia, ci a fost cumpărat de el din Târgul Veterani din Drobeta-Turnu Severin de la un tânăr pe care nu îl cunoaşte, cu preţul de 150 - 170 euro, în preţ fiind incluse şi două pungi de cafea. A relatat că, iniţial intenţiona să cumpere de la acel tânăr un briceag, însă acesta l-a convins să cumpere pistolul. Pistolul a fost ascuns într-o casă părăsită, situată la aproximativ 500 de metri de casa în care locuiesc bunicii şi fraţii săi, iar acest lucru l-a făcut de teama bunicilor săi, cu toate că, persoana de la care a achiziţionat pistolul l-a asigurat că nu o să aibă niciun fel de probleme cu poliţia, deoarece era un pistol cu gaze.

Inculpatul a mai relatat că a primit cu ocazia cumpărării pistolului două bile de cauciuc şi trei tuburi de gaze, iar după altercaţie a ascuns pistolul lângă sacii cu ciment din casa pe care o avea în construcţie. De asemenea, a arătat că, timp de aproape două săptămâni, a stat ascuns într-o locuinţă din Turnu Severin, locuinţă aparţinând vărului său P.D. A relatat că a declarat la poliţie că pistolul a fost adus din Italia întrucât persoana care l-a audiat i-a sugerat că e mai bine aşa pentru a nu complica ancheta, întrucât ar fi trebuit să se deplaseze în Târgul Veterani pentru a identifica persoana de la care a cumpărat pistolul. A mai declarat că nu are cunoştinţă despre ceea ce s-a întâmplat cu tuburile de gaz, iar pistolul a fost predat poliţiei de bunicul său. De asemenea, a relatat că a plecat în Italia imediat pe la începutul anului 2012, unde a muncit în agricultură şi a revenit în ţară cu aproximativ 3 săptămâni înainte de incident. A arătat că a intrat în România prin punctul de trecere de la Nădlac, deplasarea pe rata Italia-România fiind realizată cu un autocar aparţinând unei firme din Drobeta-Turnu Severin ce este administrată de numitul D.D. şi că nu au fost supuşi controlului la intrarea în ţară.

Prima instanţă a reţinut că deţinerea ilegală şi folosirea acelui pistol în condiţiile reţinute corect în actul de sesizare este confirmată de martorii oculari M.D.V., F.A.A. şi C.N. (audiaţi atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii).

S-a apreciat că în favoarea inculpatului nu se poate reţine săvârşirea faptei de uz de armă în legitimă apărare, întrucât din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză reiese că inculpatul a folosit pistolul după ce încetase conflictul avut cu M. (martorii prezenţi la faţa locului au arătat că inculpatul s-a îndepărtat de acel loc, a scos pistolul şi a executat două focuri de armă).

În cursul urmăririi penale a mai fost audiat în calitate de martor bunicul inculpatului, P.E., care după conflict a găsit pistolul folosit de inculpat, precum şi muniţia aferentă, iar apoi a predat aceste bunuri organelor de poliţie.

Declaraţia sa olografă din dosarul de urmărire penală confirmă aceste aspecte, însă s-a apreciat că nu este relevantă, din punctul de vedere al conţinutului intrinsec sub aspectul dovedirii niciunei infracţiuni din cele pentru care este cercetat inculpatul, motiv pentru care în cursul judecăţii s-a apreciază ca fiind neconcludentă, iar audierea acestui martor nu s-a mai considerat ca fiind necesară cu atât mai mult cu cât în declaraţia de la dosar urmărire penală acest martor, aflând de prevederile art. 80 C. proc. pen., a arătat că nu mai are nimic de adăugat şi că nu doreşte să fie audiat în calitate de martor împotriva nepotului său.

Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a reţinut că este cert că inculpatul I.A.G. a deţinut fără drept (nu poseda autorizaţie) un pistol marca Blow, seria 7-020498 şi muniţia aferentă, achiziţionate din Italia, pistol care face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării (după cum reiese din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 iunie 2012); precum şi că în data de 12 mai 2012, în timp ce se afla în drumul public din comuna Dârvari, pe fondul unui conflict cu numitul M.D.V., a folosit acel pistol, executând două focuri de armă, împrejurare în care l-a rănit pe adversar, uşor în zona capului, cu un proiectil rotund din cauciuc.

Prima instanţă a mai avut în vedere că la dosarul cauzei a fost depus de către inculpat, prin apărătorul său, un extras din Legea nr. 295/2004 (în versiunea aplicabilă din 27 iulie 2011), iar pe baza acestei versiuni s-a apărat în sensul că faptele mai sus menţionate (prevăzute ca infracţiuni distincte în dispoziţiile art. 136¹ şi art. 136² din Legea nr. 295/2004) ar constitui contravenţii (art. 134 şi art. 135 din Legea nr. 295/2004 în varianta menţionată de inculpat reglementau modalitatea de constatare a contravenţiilor şi regimul acestora).

Prima instanţă a reţinut că Legea nr. 295/2004 a fost republicată în M. Of. nr. 814/17.11.2011, deci la o dată anterioară celei la care inculpatul a săvârşit aceste fapte, ocazie în care s-a procedat şi la renumerotarea textelor de lege, infracţiunea prevăzută de fostul art. 136¹ este reglementată de dispoziţiile art. 134 din Legea nr. 295/2004, iar infracţiunea prevăzută de fostul art. 136² este reglementată actualmente de dispoziţiile art. 135 din Legea nr. 295/2004. În aceste condiţii, se constată că este neîntemeiată apărarea inculpatului, în sensul că aceste fapte ar constitui contravenţii.

S-a apreciat că fapta inculpatului I.A.G. de a deţine fără drept (nu poseda autorizaţie) un pistol marca Blow, seria 7-020498 şi muniţia aferentă, achiziţionate din Italia, pistol care face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării constituie infracţiunea prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004, fiind săvârşită cu vinovăţie sub forma intenţiei directe şi prezentând pericol concret specific acestei infracţiuni de pericol, astfel că inculpatul urmează a răspunde penal pentru această faptă.

Potrivit propriilor declaraţii, inculpatul a deţinut acest pistol pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin trei săptămâni (cel mai devreme de la revenirea din Italia şi până la conflictul pe care l-a avut cu martorul M.).

La individualizarea pedepsei principale şi accesorie, aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru o astfel de faptă (închisoarea de la 3 luni la 1 an), de urmările faptei (constând în amplificarea curajului acestui inculpat în săvârşirea unor fapte de ameninţare a unei alte persoane cu folosirea acestei arme şi în stimularea convingerii eronate a sa că îşi poate astfel rezolva conflictele pe care le avea cu semenii săi), de comportamentul său anterior antisocial (reliefat atât de menţiunile din fişa sa de cazier, cât şi de menţiunile din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi).

S-a mai reţinut că nu este lipsit de relevanţă că în prezent acest inculpat este arestat preventiv într-o altă cauză în care este cercetat pentru săvârşirea altor infracţiuni, întrucât cu rea-credinţă nu a respectat obligaţiile stabilite de instanţă, atunci când a dispus faţă de acesta aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, ceea ce confirmă o dată în plus că inculpatul I.A.G. dă dovadă de perseverenţă infracţională şi îşi asumă cu uşurinţă riscuri majore, fără să-i pese de consecinţele faptelor sale, putând reitera cu uşurinţă comportamentul infracţional, după cum s-a reţinut şi în referatul de evaluare de la dosar.

Prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului I.A.G. de a uza fără drept în data de 12 mai 2012 acel pistol, executând două focuri de armă, împrejurare în care l-a rănit pe adversar uşor în zona capului, cu proiectil rotund din cauciuc, constituie infracţiunea prevăzută de art. 135 din Legea nr. 295/2004, fiind săvârşită cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, astfel că inculpatul urmează să răspundă penal pentru fapta săvârşită.

La individualizarea pedepselor (principală şi accesorie) ce au fost aplicate inculpatului, s-a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (închisoarea de la 6 luni la 3 ani), împrejurările în care a fost produsă fapta (inculpatul a folosit arma neletală, după ce martorul M. îi reproşase că anterior - cu o seară înainte - inculpatul îl ameninţase pe fiul său - martorul F. - cu folosirea aceluiaşi pistol), urmările produse (atât în vătămarea integrităţii fizice a martorului M., cât şi în provocarea unei stări de teamă faţă de martorii oculari F. şi C., după cum au declarat aceştia pe parcursul cercetărilor), la persoana şi conduita anterioară a acestui inculpat (reflectate în menţiunile din fişa de cazier şi în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi).

În aceste condiţii, s-a reţinut că aplicarea unei pedepse principale medii (de 1 an şi 6 luni închisoare) şi aplicarea unor pedepse accesorii constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., sunt necesare pentru atingerea scopurilor preventiv, represiv şi educativ, prevăzute în acest sens în lege.

În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., s-a reţinut că, în cursul judecăţii inculpatul a revenit asupra celor declarate în faza urmăririi penale şi a arătat că de fapt pistolul ar fi fost achiziţionat dintr-un târg de pe raza municipiului Drobeta-Turnu Severin.

Reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia concluziilor pe fond, a invocat în mod întemeiat că inculpatul nu a oferit explicaţii rezonabile pentru schimbarea poziţiei procesuale, însă aceste aspecte prezintă mai puţină relevanţă atâta vreme cât la dosarul cauzei există o singură probă care confirmă că respectiva armă neletală ar fi fost introdusă în ţară în mod fraudulos, iar această probă este reprezentată de propriile declaraţii date de inculpat în faza de urmărire penală.

Sub acest aspect, s-a reţinut că potrivit art. 68 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente la dosar.

Având în vedere că din actele de la dosarul cauzei nu reiese nici modalitatea certă prin care inculpatul a intrat în posesia armei neletale sus-menţionate şi nici modalitatea prin care respectiva armă a intrat în ţară şi nu a fost posibil de a se stabili dacă această armă a fost introdusă în ţară de către inculpat în mod ilegal, prima instanţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) a C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul I.A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prevăzută de art. 271 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul I.A.G.

Prin motivele de apel formulate în scris de parchet s-a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală întrucât, în mod greşit a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006, din actele existente la dosarul cauzei rezultând fără dubiu că inculpatul I.A.G. a introdus în ţară fără drept, în cursul lunii aprilie 2012, pistolul marca Blow, seria 7-020498 şi muniţia aferentă, achiziţionate din Italia. În acest sens au fost invocate declaraţiile date de inculpat pe parcursul urmăririi penale, inclusiv declaraţia dată în prezenţa unui avocat ales cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, faptul că în instanţă nu a oferit o explicaţie rezonabilă pentru schimbarea poziţiei procesuale, iar declaraţiile inculpatului din faza urmăririi penale, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la revenirea din Italia se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, procurorul de şedinţă a invocat două motive suplimentare de nelegalitate referitoare la greşita aplicare a pedepsei accesorii pe lângă fiecare dintre cele două infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul şi greşita reţinere, în aceleaşi condiţii, a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul, prin motivele de apel formulate în scris de apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora sub minimul special ca urmare a reţinerii de circumstanţe atenuante, prev. de art. 74, 76 C. pen. în raport de împrejurările în care au fost săvârşite faptele, modalitatea de săvârşire, urmările acestora şi persoana inculpatului. S-a arătat astfel că altercaţia a fost minoră, cu consecinţe minime, partea vătămată fiind uşor rănită iar inculpatul a recunoscut şi regretat faptele săvârşite, este tânăr şi fără antecedente penale.

Prin Decizia penală nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi inculpatul I.A.G. împotriva Sentinţei penale nr. 57 din data de 15 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 11842/101/2012, desfiinţează sentinţa în parte, pe latură penală şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare în pedepsele componente.

A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din încadrarea juridică a infracţiunilor prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 şi prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004.

A înlăturat aplicarea pedepsei accesorii pentru fiecare dintre infracţiunile concurente pentru care a fost condamnat inculpatul.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus recontopirea pedepselor, în pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.

Cheltuielile judiciare din apel, inclusiv onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, care s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiţiei, rămân în sarcina statului.

Examinând apelurile declarate de parchet şi de inculpat, prin prisma motivelor formulate dar şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:

Cu privire la apelul declarat de parchet, critica de netemeinicie formulată în scris este neîntemeiată, prima instanţă dispunând corect achitarea inculpatului I.A.G. pentru infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Legea nr. 86/2006.

În urma propriului examen instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut corect că singurul mijloc de probă invocat în susţinerea acuzaţiei de comitere a acestei infracţiuni îl constituie declaraţiile date de inculpat în cursul urmăririi penale.

Or, cum declaraţiile învinuitului sau inculpatului au valoare probantă numai dacă sunt confirmate de fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor, iar în cauză din celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmării penale sau în instanţă nu au rezultat fapte sau împrejurări care să se coroboreze cu declaraţia dată de inculpat în faza urmăririi penale, în sensul că ar fi cumpărat pistolul din străinătate (Italia), declaraţii asupra cărora a reveni în cursul judecăţii când a susţinut că locul de unde l-a achiziţionat este un târg din municipiul Drobeta-Turnu Severin, corect prima instanţă a constatat că infracţiunea de contrabandă calificată nu este probată.

Instanţa de prim control judiciar a apreciat că nu prezintă sub acest aspect relevanţă motivul invocat de inculpat cu ocazia schimbării poziţiei procesuale şi nici faptul că declaraţiile date de inculpat în faza urmăririi penale au fost detaliate în privinţa condiţiilor în care ar fi achiziţionat pistolul din străinătate sau faptul că a fost asistat de avocat ales, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, când a declarat că recunoaşte şi regretă toate faptele reţinute în sarcina sa. În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor se constată că niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu cunosc detalii în legătură cu modalitatea în care inculpatul a achiziţionat pistolul, faptul că bunicul său, martorul P.E. a găsit la locuinţa sa pistolul, ulterior comiterii faptelor din 12 mai 2012 nefiind relevantă sub aspectul modalităţii în care inculpatul a intrat în posesia lui.

S-a apreciat că sunt însă întemeiate cele două motive de nelegalitate invocate suplimentar de procurorul de şedinţă.

Cu privire la pedeapsa accesorie, instanţa de apel a constatat că, spre deosebire de pedeapsa complementară, care se aplică, aşa cum rezultă din economia art. 65 alin. (1) C. pen., numai pe lângă o pedeapsă principală, stabilită pentru o infracţiune, pedeapsa accesorie, care îşi are temeiul în incompatibilitatea exercitării drepturilor prev. de art. 64 C. pen. cu starea de privare de libertate pe care o presupune prin natura sa executarea pedepsei închisorii, decurge de drept din condamnarea la pedeapsa închisorii.

Cât priveşte conţinutul pedepsei accesorii, cu ocazia individualizării acesteia, instanţa de apel a reţinut se va ţine seama de criteriile prev. de art. 71 alin. (3) C. pen., conform Deciziei nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Inadmisibilitatea aplicării pedepsei accesorii în raport de fiecare infracţiune în parte şi aplicarea unei singure pedepse accesorii pe lângă pedeapsa rezultantă care se execută reiese şi din aceea că deşi dispoziţiile art. 35 C. pen. au suferit modificări, nu s-a reglementat, ca în cazul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranţă, ipoteza mai multor pedepse accesorii în situaţia concursului de infracţiuni.

În ceea ce priveşte art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că aceste dispoziţii reglementează concursul real de infracţiuni şi, cum nu fac parte din încadrarea juridică a unei fapte, reţinerea lor, cu ocazia condamnării pentru fiecare dintre infracţiunile concurente este nelegală.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, cu privire la infracţiunile prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004 şi prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004 instanţa de apel a constatat următoarele:

Situaţia de fapt reţinută de instanţă este corectă, fiind susţinută de materialul probator administrat în cauză, în faza urmăririi penale şi cu ocazia cercetării judecătoreşti, cu o excepţie, şi anume reţinerea eronată a faptului că pistolul pe care l-a purtat inculpatul într-un loc public şi pe care l-a folosit executând un foc de armă în direcţia martorului M.D.V., cu consecinţa rănirii uşoare a acestuia, l-ar fi achiziţionat din Italia, în condiţiile în care, pentru infracţiunea de contrabandă calificată a dispus achitarea tocmai în considerarea faptului că nu s-a făcut dovada că l-ar fi cumpărat din străinătate şi ulterior l-ar fi introdus nelegal în ţară, din declaraţia dată cu ocazia cercetării judecătoreşti rezultând că l-a cumpărat dintr-un târg din municipiul Drobeta-Turnu Severin.

În ceea ce priveşte apărarea formulată de inculpat în faţa primei instanţe, în sensul că ar fi comis infracţiunea de uz de armă, prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004 în stare de legitimă apărare, corect s-a reţinut că nu este incidentă această cauză care înlătură caracterul penal al faptei deoarece, potrivit art. 44 alin. (1) C. pen., instanţa de apel a reţinut că din materialul probator administrat în cauză (declaraţiile martorilor oculari F.A.A. şi C.N.) rezultă că în momentul în care inculpatul a tras cu arma în direcţia lui M.D.V. se afla la câţiva metri de acesta, iar incidentul se terminase, nefiind aşadar îndeplinite condiţiile prevăzute de legiuitor pentru a se putea reţine comiterea faptei în stare de legitimă apărare.

Cât priveşte individualizarea pedepselor, s-a constatat că pedepsele aplicate de prima instanţă pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a dispus condamnarea au fost just individualizate fiind în măsură să reflecte în integralitate criteriile generale şi obligatorii prev. de art. 72 C. pen.

Astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prima instanţă a avut în vedere în operaţiunea de individualizare a pedepselor, atât împrejurările cauzei - uzul de armă a avut loc în cadrul unui conflict relativ minor, în care nu au fost implicate multe persoane, iar consecinţele nu au fost grave, dar s-a desfăşurat pe stradă, iar pericolul portului nelegal de armă, în aceste locuri este unul deosebit de ridicat - cât şi de persoana inculpatului care a recunoscut circumstanţiat comiterea faptelor, după ce a folosit pistolul a fugit, iar ulterior s-a sustras de la cercetări, iar cu privire la antecedentele penale, deşi nu este recidivist, a mai comis şi alte infracţiuni, concurente, pentru care execută în prezent o pedeapsă privativă de libertate. În raport de aceste date, ce caracterizează faptele comise şi persoana inculpatului, Curtea apreciază că datele favorabile inculpatului au fost suficient valorificate de prima instanţă şi nu se impune redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora până la minimul special şi nici reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special.

Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, motivul de apel privind aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere s-a apreciat că acesta este nefondat, deoarece în raport cu gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise de inculpat în condiţiile circumstanţelor reale arătate, dar şi persoana inculpatului care deşi nu este recidivist în prezent se află în executarea unei pedepse privative de libertate aplicată pentru o infracţiune concurentă, aspect ce dovedeşte perseverenţă în adoptarea unui comportament infracţional, modalitatea neprivativă de libertate nu asigură îndeplinirea scopurilor pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul I.A.G., invocând, prin apărătorul desemnat din oficiu, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. şi a susţinut că aceasta a fost greşit individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, fiind excesivă în raport cu împrejurările în care a fost comisă fapta şi datele ce caracterizează persoana sa.

A solicitat, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate şi în rejudecare pe fond, reducerea pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de textele incriminatoare, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., având în vedere că a recunoscut şi regretat faptele şi a colaborat cu organele de urmărire penală în vederea aflării adevărului, iar ca modalitate de executare a pedepsei a solicitat aplicarea art. 81 referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau a art. 86¹ Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Examinând recursul declarate de inculpatul I.A.G. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁹ C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 27 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că recurentul inculpat şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecaţii, prin apărătorul desemnat din oficiu, încălcându-şi astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, şi care nu mai enumeră printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de recurentul inculpat acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar trece peste aspectul arătat anterior, se constată că recurentul inculpat a dezvoltat critici care nici nu pot fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., ci, eventual, ar putea fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În acest sens, se reţine, însă că, în realizarea aceluiaşi scop de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar arunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, or, în cauză, inculpatul a formulat critici sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, situaţie exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

De altfel, cuantumul pedepselor de 6 luni de închisoare aplicat pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept de armă neletală, din categoria armelor supuse autorizării, prevăzută de art. 134 din Legea nr. 295/2004 (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 3 luni - 1 an închisoare) şi 1 an şi 6 luni de închisoare, aplicat pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a unei arme neletale, din categoria armelor supuse autorizării prevăzută de art. 135 din Legea nr. 295/2004 (limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 6 luni - 3 ani închisoare ) este în limite legale, fiind orientat spre mediul prevăzut de normele incriminatoare.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.G. împotriva Deciziei penale nr. 238 din 27 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 28 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 306/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 3113/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 301/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs ICCJ. Decizia nr. 306/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3113/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.), luare de