ICCJ. Decizia nr. 3113/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.), neglijenţa în serviciu (art.249 C.p.), luare de

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3113/2014

Dosar nr. 5865/1/2013

Şedinţa publică din 9 decembrie 2014

Deliberând asupra cauzei privindu-i pe B.V., C.L., N.M., O.F. şi S.D. constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 59 din data de 12 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău au fost respinse cererile de schimbare de încadrare juridică formulată de inculpaţi din art. 248 cu aplicarea art. 248¹ C. pen. în art. 246 sau 249 C. pen., din art. 254 C. pen. în art. 256 C. pen., respectiv de înlăturare a dispoziţiilor art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, aceştia fiind condamnaţi după cum urmează:

1. B.V. în baza art. 248 şi 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 10 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 7 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 10 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

2. O.F. în baza art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 9 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 9 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pe o durată de 3 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

3. S.D. în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

4. C.L. în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. b) - 76 lit. b) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi la 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei că săvârşirea de noi infracţiuni în cadrul termenului de încercare va determina revocarea suspendării condiţionate, caz în care va executa această pedeapsă în regim de detenţie, alături de noua pedeapsă.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

5. N.M. în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 8 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul execută şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege), pe o durată de 4 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

6. M.N. în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi la 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pedeapsă complementară, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a dispus obligarea inculpaţilor la despăgubiri civile către partea civilă R.A.M.B., după cum urmează:

Inculpaţii B.V., O.F., N.M. au fost obligaţi pentru toate sumele, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, în solidar, la suma totală de 1.785.500,36 RON.

Din totalul acestei sume, 1.755.546,36 RON s-a dispus a fi achitată de aceştia în solidar şi cu inculpatul S.D., iar suma de 29.954 RON în solidar şi cu inculpata C.L.

S-a constatat că inculpata C.L. a achitat suma de 29.954 RON către partea civilă, astfel că partea achitată de ea în plus urmează a fi recuperată separat, la momentul punerii în executare a dispoziţiilor civile din sentinţă, de la inculpaţii B.V., O.F. şi N.M. (cu partea responsabilă civilmente).

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător, luată prin Ordonanţele nr. O1 din 1 iulie 2005, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău asupra bunurilor inculpaţilor B.V., O.F., S.D., în vederea reparării pagubei, aduse la îndeplinire de către organele de poliţie ale I.P.J. Buzău prin procesele-verbale încheiate la data de 5 iulie 2005 asupra bunurilor acestora, respectiv: casă de locuit situată în municipiul Buzău, str. P. şi două suprafeţe de teren proprietatea comună a soţilor B.V. şi B.E.; apartament situat în municipiul Buzău, str. I.B, proprietatea soţilor O.F. şi O.T.; apartament situat în municipiul Buzău, str. S.H., proprietatea soţilor S.D. şi S.V.

S-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra apartamentului situat în municipiul Buzău, str. B., proprietatea comună a soţilor C.L. şi C.A. şi asupra unor bunuri mobile.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor false reţinute în cauză, respectiv cele 55 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., având ca obiect lucrări de amenajare: F1 din 14 aprilie 2003, F2 din 05 mai 2003, F3 din 22 mai 2003, F4 din 12 iunie 2003, F5 din 30 mai 2003, F6 din 30 mai 2003, F7 din 12 iunie 2003, F8 din 01 iulie 2003, F9 din 22 iulie 2003, F10 din 28 octombrie 2003, F11 din 29 octombrie 2003, F12 din 05 noiembrie 2003, F13 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F14 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F15 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F16 din 29 decembrie 2003, F17 din 30 ianuarie 2003 (cu anexă), F18 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F19 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F20 din 30 ianuarie 2004, F21 din 30 ianuarie 2004, F22 din 30 ianuarie 2004, F23 din 30 ianuarie 2004, F24 din 30 ianuarie 2004, F25 din 28 februarie 2004 (cu anexă), F26 din 29 martie 2004, F27 din 29 martie 2004, F28 din 29 martie 2004, F29 din 22 aprilie 2004, F30 din 22 aprilie 2004, F31 din 22 aprilie 2004, F32 din 30 aprilie 2004, F33 din 30 aprilie 2004, F34 din 17 mai 2004, F35 din 17 mai 2004, F36 din 31 mai 2004 (cu anexă), F37 din 4 iunie 2004 (cu anexă), F38 din 21 iunie 2004 (cu anexă), F39 din 25 iunie 2004 (cu anexă), F40 din 28 iunie 2004 (cu anexă), F41 din 1 iulie 2004 (cu anexă), F42 din 9 iulie 2004 (cu anexă), F43 din 26 iulie 2004 (cu anexă), F44 din 29 iulie 2004 (cu anexă), F45 din 10 august 2004 (cu anexă), F46 din 14 septembrie 2004, F47 din 1 noiembrie 2004, F48 din 1 noiembrie 2004, F49 din 1 decembrie 2004, F50 din 1 decembrie 2004, F51 din 23 decembrie 2004, F52 din 23 decembrie 2004, F53 din 31 ianuarie 2004 (cu anexă), F54 din 2 februarie 2005 (cu anexă) şi facturile fiscale F55 din 26 mai 2004, F56, F57 din 25 iunie 2004, F58 din 21 octombrie 2004 şi F59 din 22 octombrie 2004 şi chitanţele fiscale C1 din 26 mai 2004, C2 din 7 iunie 2004, C3 din 25 iunie 2004, C4 din 21 octombrie 2004 şi C5 din 22 octombrie 2004 - emise de SC A.C. SRL către B.E.R.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 20.896, 26 euro de la inculpatul B.V. şi a sumei de 5918,12 euro de la inculpata O.F., reprezentând contravaloarea bunurilor şi lucrărilor de amenajare ce au făcut obiectul infracţiunilor de luare de mită reţinute în sarcina lor (echivalentul în RON la data efectuării plăţii).

Au fost obligaţi inculpaţii din prezenta cauză (N.M. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente conform art. 193 alin. (4) C. proc. pen.) la câte 3117 RON cheltuieli de judecată către R.A.M.B., reprezentând taxă de expertiză.

Pentru a pronunţa sentinţa penală, Tribunalul Buzău a reţinut următoarele:

R.A.M.B. a fost înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, O.G. nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor autonome şi O.G. nr. 69/1994 privind unele măsuri pentru reorganizarea regiilor autonome de interes local.

Prin Hotărârea Consiliului Local Buzău nr. 40 din 30 septembrie 1994 s-a înfiinţat o regie autonomă de interes local cu personalitate juridică, care să îşi desfăşoare activitatea pe raza municipiului Buzău, sub autoritatea consiliului local al municipiului, pe criteriul gestiunii economice şi autonomiei financiare, în persoana R.A.M.B. Sediul principal al regiei a fost stabilit în municipiul Buzău, str. U., judeţ Buzău. Conducerea era asigurată de un director general, inculpatul B.V. şi de directorul economic inculpata O.F. Inculpata C.L. îndeplinea funcţia de Şef Departament Resurse Umane în cadrul R.A.M.B., iar compartimentul administrativ era condus de inculpatul S.D.

SC O.D. SRL a fost înfiinţată în anul 1997, cu sediul în comuna M., judeţul Buzău, având ca administrator pe inculpatul N.M. şi cu obiect principal producţia de mobilier, activitate ce se desfăşura în punctul de lucru din Şoseaua Brăilei, locaţie denumită şi V. şi executarea lucrărilor de tâmplărie şi de amenajare. Serviciul contabilitate era condus de martora M.M., iar serviciul tehnic de martorul H.E. de profesie inginer.

Activitatea de comercializare a mobilierului se realiza în spaţiul închiriat în acest scop la parterul unui bloc situat pe bulevardul U., în apropierea sediului R.A.M.B., condus de inculpata M.N. Aceasta, în contractul său individual de muncă, figura ca secretară, însă desfăşura activitate de agent comercial. În funcţie de volumul vânzărilor i se acorda un procent conform înţelegerii verbale cu administratorul societăţii N.M.

1. Cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, (reţinută în sarcina inculpaţilor B.V., O.F.), complicitate la această infracţiune, (reţinută în sarcina inculpaţilor C.L., N.M. şi S.D.) participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, (pentru inculpatul N.M.):

În luna decembrie 2002, între R.A.M.B. şi SC O.D. SRL a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare în baza căruia regia a cumpărat mobilier în valoare de 10.069,30 RON. Contractul a fost semnat de B.V. şi O.F., din partea R.A.M.B. şi de inculpata M.N., din partea O.D. De achiziţionarea mobilierului s-a ocupat S.D., care o cunoştea pe inculpata M.N., fiind prietenă cu soţia. La începutul anului 2003, conducerea executivă a regiei a hotărât amenajarea unor birouri pentru o firmă de consultanţă. În acest sens, inculpatul B.V. i-a cerut administratorului S.D. să caute oferte pentru astfel de lucrări, iar acesta, potrivit declaraţiei sale (dată în cursul urmăririi penale, la instanţă refuzând să dea declaraţii) s-a deplasat la biroul SC O.D. SRL, aflat în apropierea sediului regiei şi a luat legătura cu M.N., ca reprezentantă a acestei societăţi.

Inculpata M.N. i-a comunicat patronului său, inculpatul N.M., faptul că la sediile R.A.M.B. se intenţionează efectuarea unor lucrări de amenajare. În acest sens, potrivit declaraţiei inculpatului N.M., M.N. i-a relatat că trebuie să prezinte la R.A.M. 4 oferte pentru a putea beneficia de lucrare, întrucât trebuiau amenajate câteva birouri. Acest inculpat a completat două oferte, iar M.N. alte două, din partea a patru firme, respectiv SC M.S. SRL Buzău, SC C.D. SRL Buzău şi SC L.C. SRL Buzău, în care au fost înscrise preţuri mai mari decât cele menţionate în oferta SC O.D. SRL şi le-au prezentat regiei. SC M.S. SRL a aparţinut anterior inculpatului N.M., fiind preluată de cumnatul său, R.C. care, prin procura autentificată, 1-a împuternicit să-i reprezinte societatea. R.C. însă nu a avut cunoştinţă de întocmirea ofertei pe numele firmei sale. SC O.D. SRL Buzău era administrată de G.I. Acesta a semnat şi ştampilat o ofertă de preţuri întocmită pe numele firmei sale de inculpatul N.M. întrucât cele două firme aveau relaţii de afaceri. L.V., administratorul SC L.C. SRL Buzău a emis o ofertă de preţuri către R.A.M.B. necesară SC O.D. SRL deoarece era interesat de obţinerea unor lucrări la R.A.M. Ofertele cuprindeau preţurile pe metru pătrat pentru placare gresie, tâmplărie cu geam termopan, lambriu, montare plafon. Aceste oferte au fost transmise R.A.M.B. de M.N. N.M. a precizat că, la acel moment nu cunoştea pe nimeni din conducere.

La R.A.M.B. ofertele au fost preluate de inculpata O.F., director economic, care a solicitat telefonic martorei P.V. - registratorul R.A.M., numerele de înregistrare atribuite celor patru oferte din registrul de intrare-ieşire corespondenţă al instituţiei. Oferta SC O.D. SRL a primit numărul O1. Tot inculpata O.F. a menţionat în cuprinsul documentului cumulativ "adjudecat - oferta 3 - SC O.D. SRL Buzău" şi şi-a aplicat semnătura, după care l-a prezentat inculpatului B.V., oferta cuprinzând preţurile pentru un număr de cinci lucrări şi anume: gresie, placare, tâmplărie cu geam termopan, lambriu, montare plafon.

Acest demers a fost finalizat cu încheierea unui "contract de execuţie", în care nu au fost trecute date esenţiale cum ar fi: valoarea estimativă a contractului, grafic de execuţie a lucrărilor, data încheierii lui, fiind trecut la obiect, cu titlu generic, amenajări interioare, fără a fi detaliate. Mai mult decât atât, acest "contract de amenajări" nu a fost înregistrat în evidenţele R.A.M.B., fiindu-i aplicat acelaşi număr cu care a fost înregistrată oferta de preţuri emisă de SC O.D. SRL şi anume O1, fără a se consemna şi data.

Nu a fost întocmit un referat de necesitate de către compartimentul de specialitate din cadrul regiei, nu a fost desemnată o comisie de evaluare şi selectare a ofertelor, deşi o astfel de comisie exista în cadrul R.A.M.B. De asemenea, s-a constatat că nu s-a aplicat viza de legalitate din partea biroului juridic, iar investiţia nu a fost inclusă în proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi nu a fost aprobată de Consiliul de Administraţie.

În ceea ce priveşte momentul încheierii contractului, inculpatul N.M. a susţinut că l-a încheiat mult mai târziu de la începerea colaborării, respectiv după aproximativ 1 an. Acelaşi inculpat a mai arătat că l-a cunoscut pe B.V. în luna decembrie 2004. Inculpatul B.V. a declarat însă că a semnat acel contract în luna martie 2003, chiar în prima zi în care a intrat în concediu; arătând că l-a semnat în fugă, pentru că se grăbea, chiar dacă nu avea trecute un termen de execuţie şi valoarea, motivul invocat fiind acela că firma ofertantă să poată începe lucrarea. Susţinerea inculpatului B.V. este contrazisă de inculpata O.F., aceasta arătând în declaraţia dată la instanţă că respectivul contract s-a semnat mult mai târziu faţă de momentul începerii lucrărilor.

Deşi iniţial s-a dorit doar amenajarea birourilor necesare desfăşurării activităţii unor firme de consultanţă (pentru a beneficia de fonduri ISPA, nerambursabile în procent de 75%), ulterior lucrările au luat amploare extinzându-se la 11 sedii ale Regiei. Din modul în care s-au derulat faptele, Tribunalul a precizat că nu poate fi trasă decât o singură concluzie, aceea că inculpaţii din conducerea R.A.M., au acceptat continuarea contractului cu consecinţe dezavantajoase pentru regie întrucât au beneficiat de lucrări din partea firmei O.D. la imobilele proprietatea lor, ale rudelor sau de alte bunuri ori sume de bani, lucrări pentru care nu au plătit nimic. În acest sens, s-a făcut trimitere la declaraţiile inculpatului N.M. şi martorului H.E. din care rezultă că lucrările ce au fost efectuate, în mod particular persoanelor din conducerea R.A.M. au fost incluse în facturile date spre decontare aceste lucrări fiind denumite în facturi "amenajări".

Potrivit declaraţiei inculpatului B.V., l-a desemnat pe inculpatul S.D. să supravegheze lucrările, iar inculpata O.F. a arătat că acesta era obligat să verifice dacă lucrările trecute în facturi erau executate şi nu să fie trecute în mod fictiv. Potrivit declaraţiilor lui N.M. şi O.F., inculpata N.M. a fost cea care a intermediat legătura între cele două firme. Astfel, ea a fost cea care a prezentat facturile întocmite de contabilele firmei (M.M. şi B.M.), spre decontare după ce S.D. înscria pe acestea menţiunea "bună de plată". Martorul H.E., inginer la O.D., era cel care supraveghea echipele de muncitori şi coordona lucrările. Potrivit celor declarate, facturile erau întocmite pe baza măsurătorilor şi situaţiilor de materiale făcute de el, dar hârtiile pe care le-a întocmit cu aceste menţiuni le-a aruncat. După finalizarea lucrării N.M. i-a cerut să facă anexe pe care le-a întocmit pe baza facturilor. Aceste precizări au fost confirmate de N.M.

Contractul de executare a lucrărilor s-a derulat pe parcursul anilor 2003 - 2005, fiind emise 55 facturi în care au fost înscrise lucrările de amenajare, precum şi 58 de facturi cu obiecte de mobilier. Valorile lucrărilor de amenajare facturate către R.A.M.B. de SC O.D. SRL s-au constatat a fi în 2003 - 738.422,62 RON; în 2004 - 2.787.031,81 RON; în 2005 - 86.836,05 RON, iar valorile obiectelor de mobilier au fost în 2003 de 104.299,06 RON; în 2004 de 298.282,68 RON, iar în 2005 de 44.706,08 RON. În total, valoarea sumelor de bani achitată de R.A.M.B. către SC O.D. SRL a fost de 40.754.061.457 ROL. Achitarea sumelor menţionate a început la 9 aprilie 2003 şi s-a efectuat pe bază de file cec, ordine de plată sau bilete la ordin, data emiterii ultimului instrument de plată fiind 29 aprilie 2005. După declanşarea cercetărilor în prezenta cauză au mai fost achitate două tranşe de plată în luna august 2005.

Cu toate că inculpatul B.V. a deţinut calitatea de director general al R.A.M.B. până la data de 23 decembrie 2004, fiind eliberat din funcţie prin hotărârea Consiliului Local, semnătura sa apare pe şapte documente de plată emise după eliberarea acestuia din funcţie, respectiv în cursul lunii martie 2005: fila cec C1 din 4 martie 2005, fila cec C2 din 9 martie 2005, fila cec C3 din 11 martie 2005, fila cec C4 din 14 martie 2005, fila cec C5 din 18 martie 2005, fila cec C6 din 21 martie 2005 şi fila cec C7 din 28 martie 2005.

În baza sesizărilor primite, una anonimă, alta din partea cetăţeanului S.N., înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, au fost declanşate de către organele de cercetare penală ale I.P.J. Buzău, acte premergătoare începerii urmăririi penale pe parcursul cărora în perioada 4 mai 2005 - 7 iunie 2005 au fost efectuate verificări în legătură cu aspectele invocate. Cercetările au fost efectuate şi prin participarea unor angajaţi ai compartimentului Controlului Financiar Intern din cadrul R.A.M. Concluziile reţinute au fost consemnate în cuprinsul Procesului-verbal întocmit la data de 7 iunie 2005 (de lucrători de politie judiciară şi de angajaţi R.A.M., R.E. şi P.G.), stabilindu-se că, instalaţiile electrice, sanitare, termice şi manopera suplimentară de demolare, debarasare şi transportul materialelor rezultate din aceste lucrări în valoare totală de 418.374,63 RON au fost realizate în fapt de către salariaţii Regiei şi nu de cei de la O.D. Cu toate acestea, lucrările respective, în valoare de 418.374, 63 RON au fost facturate de inculpatul N.M. care a inclus în mod distinct şi valoarea manoperei aferentă lucrărilor de instalaţii menţionate, deşi aceasta a mai fost introdusă şi în facturile ce au avut ca obiect lucrările în sine. Executarea în acest mod a acestor lucrări a fost confirmată şi de martorii S.T. (acesta în declaraţie a precizat că "cei de la O.D. nu aveau maşini cu care sa transporte molozul; timp de câteva săptămâni am făcut 2-3 curse pe zi"), D.D. (instalator), R.I. (electrician) - angajaţi ai R.A.M.B., Ţ.G. (şofer), A.S. (şofer), S.G. (tâmplar), V.E. (femeie de serviciu), T.E., a precizat că în calitate de îngrijitor birouri la R.A.M. a primit dispoziţie de la S.D., ca alături de toţi ceilalţi angajaţi să care molozul rezultat în urma demolărilor; deşi aveau program de la 6 la 10 şi de la 16 la 20, pentru aproximativ 1 an a lucrat zilnic de la 6 la 20; aceasta a mai menţionat că cei de la O.D. nu cărau molozul), L.M. (tâmplar) şi L.P.O. (femeie de serviciu). Prin acelaşi proces-verbal mai sus-amintit s-a menţionat că din facturile emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., a rezultat achiziţionarea de către regie a 76 aparate de aer condiţionat în valoare totală de 378.084,03 RON, din care valoarea de achiziţie a fost de 77.596,63 RON, diferenţa în sumă de 300.487,39 RON reprezentând: manopera (297.294,17 RON), materialele necesare montării aparatelor (611,8 RON), debarasarea (2.003,13 RON) şi transportul acestora (578,28 RON). În preţurile celor 76 aparate de aer condiţionat facturate de SC O.D. SRL către R.A.M.B. a fost inclusă valoarea manoperei de montaj, deşi furnizorii aparatelor de aer condiţionat (SC S.C. SRL Buzău - 66 bucăţi, SC I.C.S. SRL Ploieşti - 6 bucăţi şi SC E. SRL Vaslui - 4 bucăţi) au introdus în contravaloarea acestora la momentul livrării şi costul manoperei.

După declanşarea cercetărilor la nivelul D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, la data de 5 februarie 2007 inculpatul N.M. a formulat un autodenunţ, în care a sesizat organele de anchetă cu privire la pretinderea de către persoanele din conducerea R.AM.B. şi anume directorul general B.V., director economic O.F. şi şef Departament Resurse Umane C.L., prin intermediul inculpatei M.N. - angajata firmei sale SC O.D. SRL - precum şi remiterea către aceştia a unor bunuri precum şi executarea unor lucrări de amenajare la locuinţele personale sau ale rudelor apropiate, pentru atribuirea lucrărilor ce au fost executate în sediile R.A.M.B., pentru furnizarea de mobilier către Regie şi în scopul efectuării cu prioritate a plăţilor aferente acestora.

În cursul urmăririi penale, s-a dispus, prin Ordonanţa nr. 5370/0326/2005, efectuarea unei expertize tehnice judiciare, fiind desemnat în vederea realizării acesteia expert D.I. din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice de pe lângă Tribunalul Buzău. Potrivit menţiunilor acestuia, la efectuarea expertizei au participat inculpaţii, dar şi un alt expert, R.N., din partea acestora, ing. C.V., din partea R.A.M.B. (acesta desemnându-l pe U.G. pentru a-l ajuta la măsurători) precum şi un reprezentant de la SC E.F., S.D. (societatea ce furnizase la R.A.M.B. anterior mobilier). Reprezentantul SC O.D. SRL nu a putut pune nimic la dispoziţia expertului (motivând ca nu are schiţele pieselor de mobilier, schiţele pieselor de tâmplărie, analize de preţ, caiet de măsurători, evidenţe privind cantităţile de materiale folosite). Expertul, ajutat de R.N., expertul solicitat de părţi, şi de un inginer din partea R.A.M., a efectuat măsurători la cele 11 sedii ale regiei. Pentru întocmirea lucrării, potrivit celor arătate de expert, a primit de la R.A.M.B. cinci volume cu acte aprox. 2000 pagini, iar de la SC O.D., 25 de dosare cu peste 2200 pagini.

Conform Raportului de expertiză din 21 noiembrie 2005, valoarea prejudiciului cauzat R.A.M.B. a fost alcătuită din:

- 235.644,46 RON - reprezentând contravaloarea lucrărilor încasate de SC O.D. SRL, care nu au fost însă executate, în sensul că societatea respectivă a întocmit facturi pentru lucrări pretins executate, în care au fost menţionate cantităţi de lucrări ce nu au fost realizate, fapt ce a condus la plăţi suplimentare fără nici un temei legal şi anume lucrări având ca obiect placarea pereţilor cu rigips, gresie ceramică, tavane suspendate şi lambriuri;

- 535.243,07 RON - constând în diferenţa de preţ încasată în plus de SC O.D. SRL în raport cu oferta iniţială transmisă de aceasta către R.A.M.B., ce cuprindea: montaj, transport şi TVA pentru lucrările ofertate, respectiv placare pereţi cu rigips, gresie ceramică, tavane suspendate, tâmplărie din aluminiu şi lambriu;

- 312.266,31 RON - reprezentând lucrări neexecutate de SC O.D. SRL însă plătite de R.A.M.B. şi nemenţionate în oferte şi în afara contractului, respectiv: placare faianţă, glaf - gresie, zugrăveli şi hidroizolaţii.

Cu privire la aceste lucrări, inculpata C.L. a susţinut în faţa instanţei că, însumate, rezultatul real ar fi într-un alt cuantum. Această susţinere a fost apreciată corectă de către instanţă, însă, potrivit suplimentului de expertiză, pe lângă cele reţinute anterior, au fost introduse în mod corect manopera la instalaţiile electrice, termice, sanitare, lucrările fiind făcute de salariaţi ai regiei.

- 631.322,86 RON - constând în lucrări executate şi plătite în plus, în afara contractului, reprezentând: faianţă, parchet, glaf gresie, zugrăveli, hidroizolaţii, aparate aer condiţionat (manopera+montaj) şi manopera suplimentară 8.160 ore;

- 111.311,92 RON - reprezentând reducerea valorii materialelor folosite la executarea întregului mobilier;

- 13.711,5 RON - constând în contravaloarea unor amenajări efectuate de SC E.F. SRL, a căror lipsă a fost constatată;

- 21.825,35 RON - echivalentul a cinci aparate de aer condiţionat neidentificate în teren.

- 111.311,92 RON, provenind din reducerea valorii materialelor folosite la executarea întregului mobilier, redusă însă, în urma formulării obiecţiunilor la 100,347,80 RON.

În paralel, a fost întocmit la 12 decembrie 2005 şi un Raport de expertiză tehnică judiciară de expertul ales de inculpaţii B.V., O.F., C.L. şi S.D., expert R.N. Acesta, în mare parte a arătat că este de acord cu cele constatate de expertul D.I. însă, în ceea ce priveşte valoarea totală a prejudiciului cauzat, a arătat că se ridică la suma de 157.195,61 RON. S-a ajuns la această sumă considerând că lucrările neexecutate, dar plătite sunt în sumă de 96.114,32 în loc de 312.266,31 RON, cele executate şi plătite în plus sunt de 606.973,90 RON, reducerea de 20% la mobilier este de 73.970,72 RON în loc de 111.311, 92 RON, iar suma reprezentând amenajările făcute de E.F. sunt înlăturate, pe motiv că ele nu pot fi cuantificate, având în vedere că mare parte au fost desfiinţate iar în locul lor au fost executate altele de SC O.D. SRL.

Inculpaţii au formulat obiecţiuni, iar prin Ordonanţa din 12 mai 2008 s-a dispus efectuarea unui supliment la lucrarea întocmită, fiindu-le admişi şi alţi experţi în construcţii, respectiv exp. P.M.1 şi P.S.1, primul renunţând să mai participe, întrucât inculpatul N.M. nu a achitat onorariul.

În această nouă lucrare, expertul a răspuns pe larg la obiecţiunile inculpaţilor, arătând că lucrarea a fost întocmită cu mare greutate întrucât SC O.D. SRL nu i-a pus la dispoziţie documentele necesare (de altfel, SC O.D. SRL nici nu a avut situaţii de lucrări, de materiale folosite, pe facturi s-au trecut unităţi de măsură ce nu erau folosite în construcţii, nu se indica exact unde s-a făcut lucrarea pentru a se vedea suprafaţa); a precizat că la măsurători a fost ajutat de expertul R.N. şi de un inginer din partea R.A.M., comparând apoi cele consemnate de fiecare şi declaraţie expert la instanţă). Mai mult, a arătat expertul că pentru măsurători s-au format mai multe comisii, cu câte două persoane, 42 cadre tehnice şi toate au ajuns la acelaşi rezultat prin care s-a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat R.A.M.B. a fost de 1.850.361,38 RON, compus din aceleaşi sume - aşa cum au fost defalcate în raportul de expertiză - mai puţin cea reprezentând reducerea valorii materialelor folosite la execuţia întregului mobilier şi care în urma recalculării a scăzut la 100.347,80 RON. Ulterior, în urma analizării obiecţiunilor, prejudiciul final reţinut în cauză a fost de 1.803.073,14 RON.

S-a mai reţinut din lucrarea întocmită că, supraevaluarea obiectelor de mobilier, a fost posibilă prin vânzarea scriptică a acestora către firma A.C., administrată de contabila firmei O.D., M.M., fiind apoi revândute către O.D., iar de aici facturate către R.A.M.B. (situaţie recunoscută de martora M.M.). Deşi C.L. a avizat şapte facturi, la calcularea prejudiciului au fost avute în vedere doar 2 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL ce conţineau lucrări de construcţii şi instalaţii (prejudiciul reţinut în sarcina ei a fost în sumă de 29.954 RON).

În perioada 2003 - 2005 când s-au executat în sediile R.A.M.B. lucrările de amenajare şi s-a achiziţionat mobilierul pentru care s-au efectuat plăţi către SC O.D. SRL, R.A.M.B. datora sume importante către marii furnizori SC D.S. SA, SC E. SA, A.R., dar şi către A.V.A.S., având împrumuturi şi credite externe contractate la unităţi bancare. Conform balanţei de verificare din 31 martie 2003, (deci anterior încheierii acestui contract - Procesul verbal din 7 iunie 2005), debitele regiei erau în sumă de 177.188.413.190 RON.

Inculpaţii au solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză, cerere respinsă de instanţă deoarece s-a apreciat că o nouă expertiză este inutilă. În acelaşi sens s-a considerat că expertul a răspuns fiecărui obiectiv stabilit de organul judiciar şi tuturor obiecţiunilor inculpaţilor.

Analizând cele susţinute în cursul judecaţii de inculpaţi cu privire la neajunsurile expertizei întocmite de către expertul D., Tribunalul a constatat că aceleaşi nemulţumiri au fost invocate şi în cursul urmăririi penale. La solicitarea procurorului, expertul a răspuns acestor obiecţiuni. De asemenea, pentru a respinge efectuarea unei noi expertize s-a reţinut că expertul D., în cursul urmăririi penale, a avut în vedere toate actele părţilor (aproximativ 5000 pagini) şi a avut nevoie de aproximativ 6 luni. Prin urmare, s-a considerat că nu se mai impune efectuarea unei noi expertize întrucât, o nouă persoană numită cu această calitate nu ar mai fi avut ce să mai verifice. Mai mult decât atât, s-a reţinut că SC O.D. SRL nu a avut, potrivit celor constatate şi celor arătate chiar de inculpatul N.M., niciun document - anexă la lucrări, pentru a se putea face verificări, astfel că, şi din acest punct de vedere, expertul nu ar fi avut cu ce să completeze, dacă ar fi fost cazul, lucrarea întocmită de expertul D.

S-a susţinut de către C.L. că expertul, la momentul adunării sumelor ar fi greşit calculul. Această susţinere s-a apreciat a fi corectă cu menţiunea că la efectuarea adunării, expertul a omis includerea sumei 418.374,63 RON, reprezentând manopera pentru instalaţiile electrice, sanitare, termice şi manoperă suplimentară (demolare, debarasare şi transportul materialelor rezultate din aceste lucrări) - ce au fost realizate în fapt de către salariaţii regiei şi nu de către cei de la O.D. Ulterior, cu privire la acest aspect s-a arătat că după refacerea lucrării şi răspunderea la obiecţiuni, expertul a făcut un calcul corect al prejudiciului, incluzând-o şi pe aceasta. Nu în ultimul rând, s-a precizat că la efectuarea expertizei inculpaţii au avut expert ales, în persoana domnului R.N., iar acesta, în co-raportul întocmit, a precizat că este de acord cu tot ce a constatat şi expertul D.I., însă a ajuns la un prejudiciu de aproximativ 15 miliarde ROL, având însă un punct de vedere diferit cu privire la reţinerea anumitor sume. Expertul părţilor nu a avut obiecţiuni cu privire la constatări, măsurători şi corespondenţa acestora în facturile emise, pentru a fi necesară o nouă expertiză.

2. Cu privire la infracţiunea de luare de mită (reţinută în sarcina inculpaţilor B.V. şi O.F.) şi complicitate la această infracţiune (reţinută în sarcina inculpatei M.N.):

Potrivit declaraţiei inculpatului N.M., la sfârşitul anului 2003 - începutul anului 2004, M.N. i-a adus la cunoştinţă că inculpaţii B.V. şi O.F. doreau să execute lucrări de amenajări la imobilele pe care le deţin şi să le fie date anumite bunuri, lucru cu care a fost de acord. Inculpaţii nu au plătit lucrările efectuate la imobilele proprii, însă firma O.D. şi-a recuperat banii deoarece a introdus c/val. acestor lucrări în facturile pe care le-a decontat la R.A.M., sub denumirea "amenajări".

Astfel, B.V. i-a solicitat administratorului SC O.D. SRL, pe parcursul derulării contractului, executarea unor lucrări de amenajări atât la imobilul personal cât şi la cele aparţinând fiicei, mamei şi soacrei sale, situate în municipiul B., respectiv comuna V.V., judeţ Buzău şi în municipiul G. La imobilul proprietare personală deţinut de B.V. în municipiul Buzău, au fost executate de salariaţi ai SC O.D. SRL, următoarele lucrări: construcţie metalică cu acoperiş din tablă, prevăzut cu tavan fals din rigips şi pardoseală din gresie, sub forma unei terase situată în partea din spate a imobilului cu destinaţie de locuinţă; placarea cu tablă zincată a gardului din plasă sudată situat pe latura de N-E a imobilului. Materialele folosite proveneau de la SC O.D. SRL şi au fost transportate cu o autoutilitară condusă de martorul M.D. angajat al SC O.D. SRL.

La imobilul deţinut în comuna V.V. judeţul Buzău, de soacra lui B.V., au fost realizate lucrări de angajaţi ai SC O.D. SRL. Aceste lucrări au constat în modificarea acoperişului şi montarea unei învelitori de azbociment. În aceeaşi curte, se mai află şi o altă casă de locuit, proprietatea fiicei lui B.V., numita B.E.R., la care, o echipă formată din angajaţi ai SC O.D. SRL, au efectuat următoarele lucrări de amenajare: placare pereţi exteriori cu plăci; placarea pereţilor interiori şi a tavanelor interioare cu rigips; montare parchet laminat, gresie şi faianţă; lucrări de zugrăvire cu var lavabil; executare instalaţie electrică de iluminat; învelitoare cu tablă culoare maro şi jgheaburi; montare sobe din teracotă; confecţionare şi montare de ferestre şi uşi cu geam termopan, ce au fost transportate şi montate de alţi angajaţi ai societăţii şi anume martorii U.F.E., D.F. şi R.C.1. La locuinţa mamei inculpatului B.V., numita B.C.1, în prezent decedată, din Galaţi, s-au executat următoarele lucrări: montare parchet laminat în două camere şi pe holul apartamentului; montare 4 ferestre din aluminiu cu geam termopan.

Tribunalul a precizat că aceste lucrări au fost efectuate de martorii J.V., D.E., N.I., B.T., G.V.1,V.I.S., R.C.1, M.D., F.I., U.F.E., D.F., P.A., T.V., S.C.1, S.A.1, S.I. (aşa cum rezultă din declaraţiile acestora). În declaraţiile respective aceştia au precizat cum au refăcut pereţii interiori, au zugrăvit, au modificat acoperişul la imobilul soacrei inculpatului B.V., au instalat geamuri şi uşi termopan, au montat instalaţia electrică, au placat pereţii în interior cu rigips, precum şi tavanele la parter şi mansardă, au confecţionat sobe de teracotă, au montat parchet, au montat tablă ondulată pe un gard, terasa uşi exterior. Au mai precizat martorii că materialele erau luate de la O.D. şi transportate tot cu mijloacele de transport ale acestei societăţi. Montarea parchetului laminat la Galaţi a fost efectuată de martorii J.V. şi G.V.1, iar ferestrele din aluminiu cu geam termopan au fost transportate la apartamentul din municipiul Galaţi de către martorul D.E. - conducător auto în cadrul R.A.M.B., care a primit dispoziţie în acest sens de la B.V., martorul primind bunurile de la M.N. din depozitul SC O.D. SRL din zona V.

La fel ca şi în cursul urmăririi penale, în instanţă, martorii au descris fiecare lucrare, la fiecare dintre imobile, iar ceea ce a fost apreciat ca fiind extrem de important a fost susţinerea lor în sensul că lucrările la aceste imobile au avut o amploare deosebită, întinzându-se pe luni întregi, martorii arătând că, pentru lucrările de la V.V. a fost nevoie de cazarea lor. Astfel, martorul G.V.1 a declarat că lucrările au durat aproape două luni, N.I. spunând că a lucrat de trei ori, câte o lună. P.A. a arătat că, la imobilul din P. a lucrat două săptămâni zi de zi, iar la Galaţi a dus o bibliotecă. Toţi angajaţii O.D., audiaţi în prezenta cauză au declarat că nu au primit nimic în plus faţă de salariu.

Tribunalul a reţinut că cei mai mulţi martori au arătat că cea care îi trimitea să efectueze lucrările era N.M., prin aceste afirmaţii fiind contrazise apărările acestei inculpate în sensul că cei din conducerea R.A.M. nu i-au solicitat bunuri şi lucrări administratorului N.M., prin intermediul său, ea nefiind implicată în vreun fel. De asemenea s-a mai menţionat că, efectuarea acestor lucrări în modalitatea mai sus expusă a rezultat şi din declaraţiile numiţilor N.M. şi M.M., în care se arată că s-au efectuat mai multe lucrări la imobilele inculpaţilor, iar valoarea lor era inclusă în facturile pe care le trimiteau la R.A.M.B. S-a mai făcut trimitere la declaraţia martorului H.E., angajat al SC O.D. SRL, conform căreia la imobilul din P. a trimis o echipă ce a lucrat mai mult de o săptămână, la V.V. s-au făcut amenajări.

Din Raportul din 4 septembrie 2008 întocmit de expertul judiciar C.C. din cadrul Biroului pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile al Tribunalului Prahova, s-a reţinut că valoarea totală a lucrărilor executate la imobilele deţinute de B.V., de fiica sa, de mama şi soacra respectivului, au fost în sumă de 17.786 euro. Lucrările mai sus enumerate fiind identificate la faţa locului de către expert. Astfel, s-a precizat că lucrările realizate la imobilul învinuitului B.V. din municipiul Buzău, au fost evaluate la suma de 3.553 euro, cele executate la casa de locuit proprietatea fiicei sale au fost cuantificate la suma de 11.897 euro, acelea efectuate la imobilul soacrei sale au fost evaluate la suma de 316 euro, iar contravaloarea lucrărilor realizate în apartamentul mamei inculpatului au fost stabilite la suma de 2.020 euro.

Referitor la inculpata O.F. s-a precizat că aceasta a pretins de la denunţătorul N.M., prin intermediul inculpatei M.N., executarea unor lucrări de amenajare a imobilelor sale din municipiul Buzău şi din comuna V., sat N., judeţul Buzău. La cel din comuna V. s-au executat lucrări de amenajare a garajului constând în tencuieli şi zugrăveli, montarea unei uşi din aluminiu, precum şi montarea unei uşi, prevăzută cu sistem rulant acţionat de scripete manual, s-au montat patru ferestre şi o uşă din aluminiu, culoare albă cu arcadă, confecţionate de SC O.D. SRL. La acelaşi imobil s-au montat jaluzele din aluminiu cu lamele orizontale subţiri de diferite dimensiuni (12 bucăţi), achiziţionate şi achitate de SC O.D. SRL, transportul acestora fiind realizat de martorul S.I. - conducător auto, iar montarea lor s-a efectuat de martorul V.S. În curtea imobilului aceleiaşi au fost aduse pavele achiziţionate de SC O.D. SRL ce au fost transportate de angajaţii acestei firme.

De asemenea, O.F. a beneficiat de lucrări realizate de angajaţii SC O.D. SRL la apartamentul proprietatea sa din municipiul Buzău, judeţul Buzău, constând în montarea tâmplăriei de aluminiu cu geam termopan de culoare albă la balconul de formă circulară al imobilului, tâmplărie ce a fost executată în atelierul de producţie al SC O.D. SRL pe baza măsurătorilor realizate de martorul H.E.; la cele doua balcoane au fost puse jaluzele verticale, confecţionate tot de SC O.D. Inculpata O.F. a declarat că nu a beneficiat de nicio lucrare la vreun imobil proprietatea sa şi nu a pretins niciun bun de la administratorul SC O.D.

În cursul urmăririi penale, la 26 mai 2008, a depus documente eliberate de SC E.F., referitoare la achiziţionarea de jaluzele şi tâmplărie de aluminiu cu geam termopan, şi de SC D.C. SRL Buzău către soţul său, O.T., (factura fiscală din 6 iulie 2005, avizul de însoţire a mărfii din 14 iunie 2005, precum şi chitanţa din 1 iulie 2005). Având în vedere datele eliberării acestor înscrisuri, iunie - iulie 2005, ceea ce reprezintă o perioadă ulterioară cercetărilor în cauză, precizează Tribunalul ca fiind certă obţinerea acestora în scopul de a crea o aparenţă de legalitate (mai mult de atât, din Nota unilaterală a Gărzii Financiare Buzău din 3 iunie 2008 întocmită la SC D.C. SRL, rezultă că, deşi atât avizul cât şi factura însoţită de chitanţă, figurează înregistrate în evidenţe, totuşi până la data controlului contravaloarea lucrării nu a fost încasată, cu excepţia unui avans de 500 RON).

Efectuarea lucrărilor la imobilele aparţinând inculpatei O.F. rezultă din declaraţiile martorilor J.V., D.E., N.I., B.T. G.V.1, V.I.S., R.C.1, M.D., F.I., U.F.E., D.F., P.A., T.V., S.C.1, S.A.1, S.I. Aceştia au făcut referire la următoarele lucrări: montare de geamuri tip termopan la balconul apartamentului, jaluzele verticale, pavele la casa din V., tencuit şi zugrăvit garajul de la N. şi montarea unei uşi rulante la acesta, montare tâmplărie la casa. Martorii, cu puţine excepţii, au menţinut declaraţiile date anterior şi cu ocazia audierii în instanţa. Aceste declaraţii au fost coroborate cu cea a martorului H.E., cât şi cu concluziile expertizei tehnice judiciare, expusă în Raportul nr. 1459 din 4 septembrie 2008 întocmit de expertul judiciar C.C. din cadrul Biroului pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile al Tribunalului Prahova.

Din conţinutul acestui raport de expertiză s-a reţinut că, valoarea totală a lucrărilor executate imobilelor aparţinând inculpatei O.F. se ridică la suma totală de 5.062 euro (contravaloarea lucrărilor executate în apartamentul sus-numitei a fost stabilită la suma de 1.860 euro, iar cele realizate în imobilul din comuna V, au fost stabilite la suma de 3.202 euro).

Pe lângă aceste lucrări, inculpaţii B.V. şi O.F. au pretins şi primit de la reprezentanţii SC O.D. SRL mai multe bunuri. Astfel, B.V. a primit: tablă zincată (55 bucăţi), canapea fixă (2 bucăţi), sistem U. (o bucată), scaune modele bistro (4 bucăţi), uşi (două bucăţi), bar (o bucată), dulap haine (două bucăţi), birou (o bucată), DVD (o bucată), măsuţă (o bucată), televizor (o bucată), (6 bucăţi) şi acoperiş terasă (o bucată) - în valoare totală de 12.494,3 RON (echivalentul a 3.083,26 euro calculat la valoarea de referinţă din anul 2004).

Pentru aceste bunuri B.V. i-a solicitat inculpatei M.N. să îi întocmească facturi. Aceasta din urmă i-a cerut martorei M.M., contabila firmei, dar şi administrator la SC A.C. SRL rezolvarea situaţiei motiv pentru care a emis facturile fiscale F55 din 26 mai 2004, F56, F57 din 25 iunie 2004, F58 din 21 octombrie 2004 şi F59 din 22 octombrie 2004 în care a consemnat la rubrica "Cumpărător" pe B.R. Această împrejurare probează achiziţionarea în mod nereal a bunurilor de la această firmă.

Aceeaşi martoră, M.M., a întocmit şi chitanţele fiscale C1 din 26 mai 2004, C2 din 7 iunie 2004, C3 din 25 iunie 2004, C4 din 21 octombrie 2004 şi C5 din 22 octombrie 2004. După întocmirea lor, M.M. a predat inculpatei M.N. exemplarele albastru şi roşu al facturilor şi exemplarul nr. 1 al chitanţelor, persoană care ulterior i-a restituit exemplarul roşu al facturilor purtând semnătura de primire a lui B.V. (facturile fiscale F58 din 21 octombrie 2004 şi F59 din 22 octombrie 2004), a martorei B.E.R. pe celelalte (nr. F55 din 26 mai 2004, F57 din 25 iunie 2004, F56). Aceste aspecte rezultă din declaraţia numitei M.M. de la urmărirea penală şi din cursul urmăririi penale. Declaraţiile contrazic totodată şi apărarea inculpatei M.N. care nu a recunoscut implicarea sa în această activitate infracţională.

La urmărirea penală, M.M. a relatat că M.N., după ce a discutat cu N.M., i-a solicitat file de cec în alb, deoarece conducerea R.A.M.B., respectiv B.V. şi O.F. doreau să cumpere bunuri. Printre bunurile solicitate au fost enumerate: lămpi de iluminat, sistem home-cinema, televizor, combină frigorifică. Deoarece acestea nu făceau obiectul contractului, dintre cele două entităţi juridice a emis facturile şi chitanţe de încasare a sumelor, către diverse persoane fizice, deşi "în realitate bunurile au ajuns în locuinţele inculpaţilor O. şi B.".

Inculpatul B.V. a susţinut pe tot parcursul procesului penal că nu a beneficiat de nici un fel de lucrări la imobilul său ori la cele ale rudelor sale, nici de bunuri, solicitând să fie audiaţi în acest sens, la instanţă martorii S.V., Ş.C., L.S., G.D., S.D. Declaraţiile acestor martori nu sunt de natură a înlătura răspunderea penala a inculpatului. Martorii au făcut trimitere la cumpărarea de către fiica inculpatului a unor placi de azbociment, montarea unei centrale la apartamentul din Galaţi şi la alte lucrări, dar care au fost efectuate la sfârşitul anului 2004.

Referitor la martorul Ş.C., acesta a relatat faptul că în 2004 s-au făcut lucrări şi de alte persoane pe care însă nu le cunoaşte, iar martorul G.D. a arătat că, la Galaţi, parchetul a fost adus de la Buzău iar el nu a montat tâmplăria termopan. Faţă de aceste precizări şi având în vedere declaraţiile angajaţilor O.D., s-a apreciat ca fiind certă situaţia conform căreia lucrările mai sus expuse au fost efectuate de către angajaţii societăţii aparţinând inculpatului N.M., iar martorii propuşi de inculpat au efectuat alte lucrări.

Cu privire la cele cinci facturi fiscale emise de SC A.C. SRL, inculpatul B.V. a susţinut, în cursul urmăririi penale, că nu are cunoştinţă decât de cele pe care personal a semnat de primirea mărfii, motivând ca bunurile le-a achiziţionat pentru S.V. S.V. a declarat însă în cursul urmăririi penale că, în anul 2002, B.V. i-a solicitat să cumpere mobilier constând în bar şi şase scaune, pe care le-a achiziţionat de la magazinul A., situat la marginea oraşului. La acest magazin, martorul s-a deplasat împreună cu B.E.R., iar pentru el a cumpărat un aparat DVD marca S., pe care, însă, după un interval de circa 8 - 9 luni, l-a vândut unei cunoştinţe, M.V. Declaraţia martorului a fost apreciată de către Tribunal ca fiind nesinceră deoarece SC A.C. SRL a fost înfiinţată în 2004 şi nu are în obiect comercializarea aparatelor electronice.

În cursul urmăririi penale, inculpatul B.V. a susţinut că o parte din lucrările efectuate la imobilele în cauză au fost executate de martorul S.V. în anul 2004, căruia i-a achitat contravaloarea lor, însă acesta nu i-a eliberat documente justificative, iar altele au fost realizate de diverşi agenţi economici, prezentând în acest sens o serie de facturi fiscale (la imobilul din municipiul Buzău, placarea gardului cu foi din tablă zincată pentru care i-a achitat 2.500 RON, acoperişul terasei din spatele locuinţei (iulie sau august 2004), pentru care a plătit suma de 500 RON, montat instalaţia electrică şi tâmplăria (uşi şi ferestre) la imobilul din comuna V.V., lucrări pentru care a achitat acestuia suma de 2.500 RON, fără a primi însă documente justificative. Aceste aspecte sunt contrazise de martorul S.V. care a declarat că lucrările au fost făcute în 2002 şi că el doar a cumpărat materialele, montarea fiind realizată de SC Ah.C. SA Buzău, aspect nereal - aşa cum se va demonstra în cele ce urmează.

Cu privire la montarea tâmplăriei cu geam termopan la imobilul situat în comuna V.V., martorul S.V. a precizat că şi această lucrare a fost realizată în perioada 2001 - 2002, iar tâmplăria constând în trei sau patru ferestre şi două uşi a fost confecţionată de martorul M.V. cu materiale achiziţionate de la o firmă din municipiul Bucureşti. Această situaţie nu a fost confirmată însă de martorul M.V. care a precizat că tâmplăria era pentru un imobil aparţinând martorului S.V. din Câmpulung. în faţa instanţei de fond, martorul S.V., a declarat că a mers la D.N.A. şi a dat declaraţie fără să fie chemat; a executat anumite lucrări la imobilul din P. al lui B.V. în anul 2002, iar în anul 2004 a placat gardul acestuia cu tabla ondulată, a construit o terasă cu muncitorii de la SC Ah.C. SA, această societate întocmind şi facturi cu privire la acea lucrare. Totodată a mai precizat martorul că în anul 2004, a cumpărat profil PVC, le-a dus la M.V. care a montat geamuri termopan, apoi le-a dus la casa fiicei inculpatului la V.V. (în total 20). Declaraţia acestuia (referitoare nu doar la aceste lucrări ci şi la altele) a fost apreciată de către Tribunal ca fiind total nesinceră, fiind contrazisă de cea a martorului L.S., administrator la SC. Ah.C. SA. Martorul L.S. a declarat că nu a colaborat cu S.V., nu a întocmit niciodată facturi pe firma sa pentru lucrări executate de S.V., precum şi că, în perioada 2004 - 2005 a efectuat anumite lucrări la imobilul fiicei inculpatului din V.V., pentru care i-a eliberat facturi.

Tribunalul a apreciat că faţă de constatările Gărzii Financiare, este cert ca cei doi martori nu sunt sinceri, declaraţiile lor fiind făcute cu intenţia de a-l ajuta pe inculpatul B.V. pentru a nu răspunde penal. În urma celor susţinute de S.V., s-a dispus efectuarea de către Garda Financiară Buzău a unor verificări la SC V. SRL - administrată de către acest martor la SC P.94 SRL - unde a fost angajat martorul M.V., precum şi la SC Ix. SRL - societate administrată de acesta din urmă. Din notele unilaterale încheiate de comisarii Gărzii Financiare Buzău a rezultat că au existat relaţii comerciale între SC V. SRL şi SC P.94 SRL pe de o parte şi B.V. - în calitate de beneficiar pe de altă parte, însă acestea datează din anii 2001 - 2002 şi au ca obiect alte lucrări decât cele care fac obiectul prezentei cauze referitoare la imobilul din Buzău, iar SC Ix. SRL nu a derulat relaţii nici cu SC V. SRL şi nici cu inculpatul B.V. sau martora B.E.R.

În ceea ce priveşte lucrările de amenajare a imobilului fiicei sale din comuna V.V., judeţul Buzău, inculpatul B.V., a susţinut că au fost executate de SC Ah.C. SRL Buzău, depunând în acest sens un contract încheiat la 10 septembrie 2004, între această societate şi B.E.R., contract care avea ca obiect amenajarea locuinţei din comuna V.V., precum şi facturile fiscale seriile din 18 martie 2005 şi din 1 iulie 2005, având acelaşi obiect. La aceste înscrisuri au fost ataşate o situaţie de lucrări şi un deviz. Cele menţionate în aceste înscrisuri, sunt contrazise de constatarea din luna iunie 2008 făcută de Garda Financiară Buzău (control dispus de D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti). Chitanţa din 24 iulie 2008, din care rezultă plata celor două facturi fiind eliberată de SC Ah.C. SRL după 3 ani.

În ceea ce priveşte apartamentul mamei sale din municipiul Galaţi, B.V. a susţinut că parchetul laminat provine de la locuinţa sa din Buzău, acesta reprezentând ceea ce a rămas după montarea parchetului în acest din urmă imobil, iar tâmplăria din aluminiu cu geam termopan a fost achiziţionată de la SC P.G.99 SRL Buzău, pentru care ar fi achitat în numerar suma de 2.500 RON. A prezentat în acest sens factura fiscală B1 din 4 mai 2005 emisă de firma menţionată către persoana fizică B.C.1. Suma înscrisă în factură a precizat Tribunalul că nu apare în evidenţe ca fiind achitată, aspect constatat în urma controlului Gărzii Financiare Buzău efectuat în luna iunie 2008.

În acelaşi timp, O.F. a pretins şi primit de la reprezentanţii SC O.D. SRL bunuri constând în: lămpi de grădină (17 bucăţi), corp iluminat (1 bucată), tablou (1 bucată), felinare (2 bucăţi), cablu (2 bucăţi a câte 50 m), becuri economice (19 bucăţi), a căror valoare totală se ridica la suma de 3.469,2 RON (echivalentul a 856,12 euro calculat la valoarea de referinţă din anul 2004) pe care le-a cumpărat de la SC P.R. SRL la data de 1 februarie 2004, în baza facturii IF emisă către SC O.D. SRL (s-a deplasat la magazinul respectiv cu autoturismul din dotarea regiei, condus în acea perioadă de martorul C.A. - angajat al regiei şi totodată finul său).

Plata bunurilor din factură a fost realizată cu o filă cec emisă în alb de SC O.D. SRL, pe care inculpata M.N. i-a dat-o inculpatei O.F. Acest fapt a fost reţinut de către Tribunalul din: declaraţia inculpatului N.M., coroborată cu declaraţia martorei M.M., director economic la SC O.D. Referitor la această din urmă martoră, Tribunalul a reţinut că M.N. i-a cerut o filă de cec în alb pentru ca inculpata O.F. să-şi cumpere nişte bunuri, tot ea i-a adus factura, avea o valoare de aprox. 2300 RON şi ca să acopere valoarea acestei facturi "a mărit costul unei facturi ulterioare pe care a dat-o la R.A.M.B. spre decontare". La urmărirea penală, aceeaşi martoră a precizat că M.N. i-a solicitat file de cec în alb, deoarece conducerea R.A.M.B., respectiv B.V. şi O.F. doreau să cumpere bunuri lămpi de iluminat, sistem home-cinema, televizor, combina frigorifica; cum acestea nu făceau obiectul contractului, a întocmit facturile către diverse persoane fizice şi chitanţe de încasare a sumelor, deşi "în realitate bunurile au ajuns în locuinţele inculpaţilor O.F. şi B.V.". S-a mai precizat că la rubrica "Date privind expediţia" sunt menţionate seria şi numărul cărţii sale de identitate, iar ca mijloc de transport autovehiculul din dotarea Regiei.

Conform Raportului de constatare tehnică şi grafoscopică, semnătura executată la rubrica "Semnătura de primire" de pe factura fiscală prezintă unele caracteristici grafice de identificare asemănătoare cu semnăturile inculpatei O.F., fiind probabil executată de aceasta.

Potrivit extrasului de cont aparţinând SC O.D. SRL emis de B.C.C. - Sucursala Buzău, factura fiscală menţionată anterior a fost achitată cu filă cec, concluzia care se desprinde este aceea că modalitatea prezentată de denunţător a fost aplicată cu certitudine şi în cazul acestor facturi.

Inculpaţii S.D. şi C.L. au solicitat:

- schimbarea încadrării juridice din complicitate la abuz în serviciu în formă calificată în complicitate la abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât sumele pretins plătite în mod ilegal nu provin de la o instituţie din cele prevăzute de art. 145 C. pen., ceea ce înseamnă că aceştia nu erau bani publici;

- înlăturarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 78/2000 întrucât au fost scoşi de sub urmărire penală în ceea ce priveşte infracţiunea de luare de mită, întrucât nu s-a dovedit că a existat o înţelege între ei şi inculpaţii B.V. şi O.F.; mai mult, textul art. 17 lit. d) cu trimitere la art. 13² au fost introduse prin Legea nr. 521 din 29 nov. 2004, iar până la modificare, nu existau dispoziţiile art. 13², abuzul în serviciu nefiind nominalizat printre infracţiunile în legătură cu cele de corupţie;

- nu au cunoscut preţurile din ofertă, nu au avut cunoştinţă de contract, astfel că încadrarea juridică corectă ar fi în neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen.;

- în ceea ce o priveşte pe inculpata C.L., având în vedere valoarea prejudiciului cauzat prin activitatea sa infracţională, nu s-a putut reţine un abuz cu consecinţe deosebit de grave;

- constatând că aceasta a achitat prejudiciul cauzat prin fapta sa, s-a dispus aplicarea art. 74¹ din Legea nr. 202/2010.

Inculpata O.F., prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită în cea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., întrucât pretinsul folos a fost obţinut după derularea contractului.

Inculpaţii B.V. şi O.F., prin apărători, au precizat că nu le pot fi reţinute dispoziţiile art. 248 C. pen. întrucât nu sunt funcţionari publici.

Nu în ultimul rând, au arătat că nu erau obligaţi să aplice prevederile O.U.G. 60/2001 întrucât lucrările de amenajare nu au legătură cu activităţile relevante (conf. art. 8 alin. (3) lit. b), au apelat la procedura cererii de ofertă, întrucât O.U.G. 60/2001 le permitea acest lucru, valoarea contractului fiind sub 100.000 euro).

Tribunalul, analizând cele susţinute de către apărare, a apreciat că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 C. pen. constituie abuz în serviciu contra intereselor publice "fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnata bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia".

Inculpaţii din prezenta cauză sunt funcţionari publici deoarece se încadrează în dispoziţiile art. 147 C. pen., ca persoane "ce au exercitat permanent (..) o însărcinare în serviciul unei unităţi dintre cele la care se refera art. 145", respectiv în cadrul unei persoane juridice de interes public, ce prestează servicii de interes public (art. 145 C. pen.).

Serviciile de interes public prestate sunt cele ce rezultă din chiar obiectul său de activitate arătat în Regulamentul de organizare şi anume: producţia, transportul şi distribuţia energiei termice; alimentarea cu apa, canalizare şi epurarea apei uzate; transportul urban în comun de călători; administrarea şi întreţinerea fondului locativ, a oboarelor, târgurilor şi spatiilor verzi; construirea, întreţinerea şi modernizarea drumurilor de interes municipal.

R.A.M.B. s-a înfiinţată în baza Legii nr. 15/1990 şi prin hotărâre a C.L. (în speţă, a fost înfiinţată prin Hotărâre a C.L. Buzău nr. 40 din 30 septembrie 1994). Potrivit O.G. nr. 15/1993, art. 2 - Activitatea regiilor autonome care funcţionează în domeniile stabilite potrivit Legii nr. 15/1990 trebuie să îndeplinească unul din următoarele criterii: "să fie de interes public". Potrivit art. 3: "Regiile autonome a căror activitate nu se încadrează în prevederile art. 2 din prezenta ordonanţă vor fi reorganizate, în funcţie de obiectul lor de activitate, parţial sau total, în societăţi comerciale". Potrivit O.G. 69/1994, regiile autonome de interes local pot fi organizate şi funcţionează sub autoritatea consiliilor locale ale municipiilor şi, respectiv, ale oraşelor. În consecinţă, faţă de aceste dispoziţii, R.A.M.B. nu putea fi decât o persoană juridică de interes public, sub autoritatea consiliului municipal, ea nefiind reorganizată în societate comercială.

Mai mult de atât, Tribunalul reţine că susţinerea inculpaţilor, aceea că nu sunt funcţionari publici, este contrazisă şi de dispoziţiile Legii nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată şi completată, respectiv:

Art. 1 - (1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane:

a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;

b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;

Art. 8 - Prevederile art. 254 - 257 C. pen. se aplică şi managerilor, directorilor, administratorilor şi cenzorilor societăţilor comerciale, companiilor şi societăţilor naţionale, ai regiilor autonome şi ai oricăror alţi agenţi economici.

Inculpaţii au arătat că nu au calitatea de funcţionari publici întrucât s-au utilizat bani din venituri proprii şi nu de la bugetul local. Aceştia ar putea avea o dublă calitate, de funcţionar simplu ori de funcţionar public, în funcţie de sursa banilor. Prin urmare, dacă ar săvârşi fapte penale păgubitoare prin utilizarea veniturilor proprii, acestea s-ar încadra în art. 246 C. pen., iar dacă ar utiliza fonduri publice s-ar încadra la art. 248 C. pen. Tribunalul consideră că acest lucru nu este posibil. Prin urmare, s-a precizat că cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 248 şi 248¹ C. pen. în art. 246 C. pen. nu este fondată.

Pe de altă parte, invocarea de către inculpaţi a unor acte normative referitoare la finanţele publice, utilizarea de surse proprii etc. s-a apreciat că nu are relevanţă. Aceste susţineri pot fi avute în vedere, în opinia instanţei de fond, doar în analizarea formei de vinovăţie, pentru a se concluziona dacă aceştia, cu ştiinţă sau din culpă având în vedere prevederile legale, şi-au încălcat îndatoririle de serviciu. La momentul încheierii contractului cu SC O.D. SRL erau în vigoare dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001, privind procedura achiziţiei publice, abrogată în prezent de O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006, ale Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice şi O.U.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar preventiv.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 60/2001 s-a arătat că în sensul acestei ordonanţe se înţelege prin achiziţie publică dobândirea, definitivă sau temporară, de către o persoană juridică definită ca autoritate contractantă, a unor produse, lucrări sau servicii, prin atribuirea unui contract de achiziţie publică. Art. 5 din acelaşi act normativ precizează că este autoritate contractantă, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă: b) oricare instituţie publică, de interes general sau local, autonomă ori aflată în subordinea sau sub controlul unei autorităţi publice; d) oricare persoană juridică ce desfăşoară activităţi relevante în unul dintre sectoarele de utilităţi publice - apă, energie, transporturi şi telecomunicaţii. Art. 3 lit. h) defineşte fondurile publice ca fiind:

- sume alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele locale (..) Potrivit art. 8 (3) Autorităţile contractante care desfăşoară activităţi relevante în sectoarele de utilităţi publice nu au obligaţia de a aplica prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă atunci când achiziţionează: produse, lucrări sau servicii destinate altor scopuri decât desfăşurarea de activităţi relevante.

S-a susţinut că, în speţă, s-au executat lucrări ce nu au legătură cu desfăşurarea activităţilor relevante (în unul dintre sectoarele de utilităţi publice - apă, energie, transporturi şi telecomunicaţii) însă această apărare nu a fost însuşită pentru că amenajarea sediilor instituţiei are legătură indirectă cu desfăşurarea activităţilor sale.

Apărarea inculpaţilor, în sensul că au aplicat procedura cererii de ofertă, întrucât valoarea contractului era sub 100.000 euro, fără TVA, (situaţie permisă de art. 13 lit. c) nu a putut fi reţinută întrucât:

- potrivit art. 15 din acelaşi act normativ anterior amintit - (1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică prin luarea în considerare a duratei contractului şi a tuturor costurilor implicate pentru îndeplinirea acestuia.

- potrivit Raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea estimativă a contractului, calculată în mod corect de expert fără TVA şi pe baza ofertei O.D. este de 5. 740.825.958 ROL, depăşind deci valoarea de 100. 000. euro (la momentul încheierii lui 100.000 euro însemna 3.544.300.000 ROL);

- deşi expertul numit de către inculpaţi arată în co-raport ca valoarea contractului este de 693.201.680 ROL, fără însă a motiva, ulterior, când răspunde la obiectivul stabilit, menţionează aceeaşi suma de peste 5 miliarde ROL, fără TVA.

Pe de altă parte, chiar dacă era corectă aplicarea procedurii cererii de ofertă, inculpaţii nu au respectat nici această procedură întrucât, şi în acest caz trebuie respectate dispoziţiile referitoare la numărul ofertelor, prezentarea lor în plicuri sigilate, obligativitatea menţiunilor referitoare la capacitatea financiară a ofertanţilor, existenţa unei comisii de selectare şi alegere a ofertei câştigătoare etc, aspecte prevăzute de ordonanţă. Mai mult, trebuia ca investiţia să fie cuprinsă în bugetul de venituri şi cheltuieli ( Potrivit art. 18 lit. g) din Regulamentul de organizare şi funcţionare R.A.M.B.), efectuat anterior un referat de necesitate şi aprobată de consiliul de administraţie.

În cursul urmăririi penale, inculpaţii B.V. şi O.F. au recunoscut că trebuia urmată procedura achiziţiei publice. În acelaşi sens s-a exprimat şi A.N.R.M.A.P., instituţie abilitată să asigure cadrul de aplicare conformă a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice care, prin Adresa nr. 8434 din 13 iunie 2008, a comunicat faptul că "aplicabilitatea excepţiei prevăzută la art. 8 alin. (4) lit. a) din O.U.G nr. 60/2001 este posibilă numai pentru acele contracte care nu au nici o legătură, directă sau indirectă, cu desfăşurarea activităţilor relevante.

Mai mult decât atât, chiar dacă lucrările de amenajare, dotare şi modernizare a spaţiilor R.A.M.B. au fost finanţate din venituri proprii, acestea constituie tot fonduri publice, conform reglementărilor financiar - contabile prevăzute de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 119/1999 şi art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 500/2002 şi instituie odată în plus obligativitatea organizării procedurii achiziţiei publice.

S-a mai arătat că şi în situaţia în care s-ar fi respectat dispoziţiile legii, anterior încheierii contractului, chiar dacă nu erau aplicabile prevederile O.U.G. 60/2001, inculpaţii, prin modul în care au acceptat derularea lui, constând în plata unor lucrări ce nu au fost efectuate şi a unor bunuri supraevaluate, (aceasta deoarece au avut un interes), fără să plătească vreo sumă de bani pentru lucrările de care personal au beneficiat, tot ar fi trebuit să răspundă penal pentru abuz în serviciu în forma calificată, având în vedere prejudiciul cauzat.

Tribunalul a precizat că nu poate fi vorba de neglijenţă în serviciu, aşa cum au arătat inculpaţii S.D. şi C.L. ("întrucât nu au avut cunoştinţă de preţurile din ofertă"), menţionând pe facturi "bun de plată" (menţiune în baza căreia au fost plătite), deşi lucrările menţionate nu au fost executate, au acceptat prejudicierea R.A.M.B. cu sumele reţinute în acestea, fapta fiind săvârşita cu vinovăţie. Între 10 şi 20 decembrie 2004 au fost încheiate 15 procese-verbale de recepţie a lucrărilor, toate semnate de S. şi de N., în care S.D., ca reprezentant al beneficiarului, confirma că lucrările au fost executate integral, toate fiind aprobate de B.V.

Nu a fost admisă nici cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de O.F., din luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., întrucât bunurile, banii şi foloasele nu le-a primit după finalizarea contractului cu SC O.D. SRL, ci pe parcursul derulării lui, acestea fiind date în vederea decontării unor facturi ce nu îndeplineau condiţiile legale pentru decontare.

Reţinerea dispoziţiilor art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 la încadrarea juridică a infracţiunilor comise de către inculpaţii C.L. şi S.D. s-a apreciat că se impune deoarece, faptele lor sunt în strânsă legătură şi în consecinţă trebuie raportate la încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor B.V. şi O.F.

În ceea ce o priveşte pe C.L., chiar dacă a achitat prejudiciul, nu au putut fi aplicate dispoziţiile art. 74¹ din Legea nr. 202/2010, deoarece acestea se referă la abuzul în serviciu în formă calificată prevăzută de C. pen. şi nu la cel din legea specială, iar încadrarea juridică este corectă, chiar dacă prejudiciul este de aprox. 30.000 RON, este tot complicitate la art. 248 - 248¹ C. pen. (încadrare determinată de totalitatea actelor materiale ale autorilor).

Inculpaţii B.V. şi O.F. au săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prin încălcarea sarcinilor de serviciu cu consecinţa prejudicierii grave a patrimoniului unităţii. Astfel, inculpatul B.V. a fost numit pe funcţia de director general al R.A.M.B., în baza Hotărârii C.L.M. Buzău nr. 101 din 26 iunie 2001, la data de 26 iulie 2001 între R.A.M.B. şi acesta fiind încheiat un contract de performanţă în cuprinsul căruia au fost stipulate în sarcina sa următoarele obligaţii relevante: conducerea nemijlocită şi efectivă a întregii activităţi a Regiei autonome; reprezentarea Regiei autonome în relaţiile cu terţe persoane fizice şi juridice; încheierea actelor juridice în numele şi pe seama Regiei autonome, conform legii. Obligaţia sa era aceea de a încheia actele juridice (contracte) cu respectarea legii, de a nu semna documente de plata a unor facturi ce nu îndeplineau condiţii pentru a fi decontate (lucrări neexecutate).

Conform contractului de performanţă încheiat cu O.F. la data de 1 octombrie 2002, în sarcina acesteia s-a stabilit ca obligaţie principală de serviciu conducerea nemijlocită şi efectivă a regiei, dreptul de decizie alături de directorul general, angajarea Regiei prin semnătură în toate operaţiunile patrimoniale. La nivelul R.A.M.B. a funcţionat instituţia controlului financiar preventiv, fiind emisă în acest sens Decizia nr. 58 din 16 noiembrie 2000 de către directorul general B.V. şi avizată în calitate de director economic de inculpata O.F. Potrivit acestei decizii, printre operaţiunile supuse în mod obligatoriu acestui control se numără şi încheierea contractelor cu parteneri interni şi externi pentru aprovizionarea activităţii de producţie şi investiţii cu finanţare internă şi internaţională şi contractarea produselor, efectuarea de lucrări şi prestarea de servicii pentru clienţi. Prin anexa nr. 1 la decizia menţionată au fost nominalizate persoanele împuternicite să acorde viza de control financiar preventiv, prima dintre acestea fiind chiar O.F.

Chiar dacă ulterior s-a stabilit că toate deciziile urmau să fie luate doar de directorul general, deoarece numai semnătura acestuia producea consecinţe juridice (situaţie în care, susţine O.F., ea nu ar mai răspunde penal), acest lucru nu este de natură a angaja doar răspunderea lui B.V. Ca director economic, O.F. nu trebuia să accepte la decontare facturi neînsoţite de documente justificative (vezi legea contabilităţii), însă şi-a încălcat îndatoririle de serviciu tocmai pentru ca a beneficiat de foloasele reţinute anterior.

S-a susţinut de inculpaţii S.D. şi C.L. nu pot răspunde pentru complicitate la abuz în serviciu, în varianta aplicării art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, pentru că nu au nicio legătură cu luarea de mită de către autori. Într-adevăr, a arătat Tribunalul că pentru a fi complice la o faptă prevăzută de legea penală, trebuie să existe o conexiune psihică între autor şi cel ce îl ajuta. Acesta din urmă trebuie să fi cunoscut ce urmărea autorul şi să îl sprijine în realizarea acestui scop. Numai că nu este nevoie ca autorul să-i comunice în mod expres ce finalitate urmăreşte, fiind suficient ca el (complicele), să-şi fi putut dea seama că se va ajunge la această finalitate.

În speţă, nu s-a putut susţine că cei doi inculpaţi, nu au cunoscut scopul urmărit de inculpaţii O.F. şi B.V. (luarea de mită) pentru că în această situaţie nu este vorba de o circumstanţă exclusiv personală, ci doar aparent personală, materializată în acţiuni ce constituie luarea de mită. Conform Tribunalului, poziţia subiectivă a celor doi inculpaţi trebuie interpretată în funcţie de toate împrejurările comiterii faptei de autor şi de toate probele legate de acestea. Cum respectivul contract s-a derulat pe parcursul a doi ani, timp în care cei doi complici şi-au desfăşurat activitatea alături de autori, au văzut lucrările ce se efectuau, iar ce este mai important şi în directă legătură cu interpretarea poziţiei lor subiective au beneficiat şi ei de anumite lucrări sau servicii, nu s-a putut susţine că nu au avut cunoştinţă sau nu au prevăzut urmărirea finalităţii actului infracţional de către autori. S-a mai precizat că, sub acest aspect, nu are relevanţă faptul că inculpaţii S.D. şi C.L. nu au fost trimişi în judecată pentru inacţiunea de luare de mită.

În drept, fapta inculpatului B.V. care, în calitate de director general al R.A.M.B., a încheiat - cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001 şi H.G. nr. 461/2001 privind achiziţiile publice - în luna martie 2003, un contract de execuţie cu SC O.D. SRL, iar în timpul derulării acestuia, în perioada martie 2003 - 31 decembrie 2004, cu intenţie, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a acceptat plata unor lucrări neexecutate şi a unor bunuri supraevaluate către societatea menţionată, cauzând un prejudiciu Regiei în sumă de 1.785.500,36 RON (333 acte materiale), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, având aceeaşi calitate, în perioada 2003 - 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la reprezentanţii SC O.D. SRL bunuri în cuantum de 12.494,3 RON (echivalentul a 3.083,26 euro calculat la valoarea de referinţă din anul 2004), precum şi alte foloase materiale necuvenite constând în executarea unor lucrări de amenajare la locuinţele deţinute de el şi de familia sa - evaluate la suma de 17.786 euro, în schimbul atribuirii către firma respectivă a unor lucrări la R.A.M.B., cu nerespectarea O.U.G. nr. 60/2001 şi H.G. nr. 461/2001, dar şi pentru efectuarea unor plăţi nelegale şi cu prioritate către societatea menţionată (patru acte materiale), constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei O.F., care în calitate de director economic al R.A.M.B., a încheiat - cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001 şi H.G. nr. 461/2001 privind achiziţiile publice - în luna martie 2003, un contract de execuţie cu SC O.D. SRL, iar în timpul derulării acestuia, în perioada martie 2003 - 29 aprilie 2005, cu intenţie, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a acceptat plata unor lucrări neexecutate şi a unor bunuri supraevaluate către societatea menţionată, cauzând un prejudiciu Regiei în sumă de 1.785.500,36 RON (333 acte materiale), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în virtutea aceleiaşi funcţii, în perioada 2003 - 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la reprezentanţii SC O.D. SRL bunuri în valoare de 3.469,26 RON (echivalentul a 856,12 euro calculat la valoarea de referinţă din anul 2004), precum şi alte foloase materiale necuvenite constând în executarea unor lucrări de amenajare la locuinţele proprietatea sa, lucrări evaluate la suma de 5.062 euro, în schimbul atribuirii către firma respectivă a unor lucrări la R.A.M.B., cu nerespectarea O.U.G. nr. 60/2001 şi H.G. nr. 461/2001, dar şi pentru efectuarea unor plăţi nelegale şi cu prioritate către societatea menţionată (două acte materiale), constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului S.D. care, în calitate de administrator al R.A.M.B., în perioada 2003 - 29 aprilie 2005, cu intenţie, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a ajutat pe inculpaţii B.V. şi O.F. să efectueze plăţi nelegale către SC O.D. SRL, având ca obiect lucrări neexecutate şi bunuri supraevaluate, vizând ca bune de plată facturile fiscale emise de societatea respectivă fără ca acestea să fie însoţite de situaţii de lucrări, contribuţia sa la cauzarea prejudiciului total în dauna Regiei fiind în sumă de 1.755.546,36 RON (102 acte materiale), constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. - art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei C.L. care, în calitate de şef departament Resurse Umane a R.A.M.B., în luna iulie 2003, a vizat ca bune de plată două facturi fiscale neînsoţite de devize emise de SC O.D. SRL, ce conţineau lucrări neexecutate, ajutându-i în acest mod pe învinuiţii B.V. şi O.F. să efectueze plăţi nelegale către această societate, contribuţia sa la cauzarea prejudiciului total în dauna R.A.M.B. fiind de 29.954 RON (două acte materiale), întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. - art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului N.M. care, în calitate de administrator al SC O.D. SRL cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2005, a dat dispoziţii angajatelor sale - M.M., B.M. şi C.M. - să completeze un număr de 55 facturi fiscale emise către R.A.M.B. în care, fără vinovăţie, acestea au inclus lucrări ce nu au fost executate în sediile aparţinând Regiei, facturile fiind ulterior depuse spre decontare la R.A.M.B. (55 acte materiale), constituie participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2005, prin intermediul inculpatei M.N. a pus la dispoziţia inculpaţilor B.V. şi O.F. 113 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., în care au fost incluse lucrări de amenajare, care în realitate nu au fost executate (55 facturi), precum şi bunuri supraevaluate folosite la dotarea sediilor Regiei (58 facturi), ajutându-i în acest mod pe sus-numiţii să-şi îndeplinească în mod defectuos îndatoririle de serviciu şi să efectueze plăţi nelegale către societatea sa, ceea ce a condus la prejudicierea R.A.M.B. cu suma de 785.500,36 RON (113 acte materiale), constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. - art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deşi procurorul cu ocazia întocmirii rechizitoriului a apreciat că se impune reţinerea art. 19 din O.U.G. 43/2002, în favoarea inculpatului N.M., Tribunalul a considerat că trebuie înlăturate beneficiile acestui text de lege. În acest sens, a precizat denunţul pe care l-a formulat inculpatul este din data de 5 februarie 2007, însă, la acel moment, organele de anchetă se aflau în posesia informaţiilor furnizate de acesta, care le-au fost puse la dispoziţie de cetăţeanul S.N., prin doua sesizări (din 8 aprilie 2005 şi din 17 iunie 2005). Lecturând conţinutul acestora, s-a constatat că date esenţiale despre faptele reţinute de procuror, în sarcina inculpaţilor, sunt cuprinse în sesizările mai sus-menţionate, cu lux de amănunte (persoana în cauza se refera la fiecare inculpat ce a primit mita, la lucrările de care a beneficiat la fiecare imobil, la modul de derulare a contractului, dar şi la alte aspecte cu privire la care procurorul a dispus disjungerea). În baza acestor sesizări, s-au făcut cercetări încă din anul 2005 de I.P.J Buzău (la 30 iunie 2005 s-a început urmărirea penală împotriva inculpaţilor pentru abuz în serviciu), apoi de D.I.I.C.O.T. (având în vedere reţinerea la acel moment a infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003). La 28 septembrie 2006, D.I.I.C.O.T., prin ordonanţa, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, pentru faptele din prezenta cauză. Prin urmare, s-a considerat că anterior denunţului acestui inculpat, organele de urmărire penală aveau cunoştinţa despre toate faptele din acest dosar şi despre toţi inculpaţii. În aceste condiţii, inculpatul N.M. nu poate să beneficieze de aceste dispoziţii legale, întrucât nu el a denunţat şi facilitat (aşa cum cere textul de lege) identificarea şi tragerea la răspundere a acestor inculpaţi.

Fapta inculpatei M.N. care, în perioada 2003 - 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a intermediat pretinderea şi primirea de către inculpaţii B.V. - director general al R.A.M.B. şi O.F. - director economic al R.A.M.B. a mai multor bunuri de uz casnic, materiale de construcţii şi altor foloase materiale necuvenite, respectiv executarea unor lucrări de amenajare la imobilele pe care le deţineau, de la administratorul SC O.D. SRL - N.M., în schimbul atribuirii către această firmă, cu nerespectarea dispoziţiilor legale, a unor lucrări la R.A.M.B. (şase acte materiale), constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La stabilirea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor determinată de valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat (cauzat în urmă cu aprox. 8 ani), dar şi faptul că inculpaţii B.V., O.F. şi S.D. nu au avut o poziţie sinceră, considerându-se nevinovaţi. În consecinţă, instanţa a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai mare ce urmează a fi executate în regim privativ de libertate, deoarece inculpaţii, în special B.V. şi O.F., au profitat de banii Regiei pentru a beneficia de anumite foloase, cu toate că, preocuparea lor principală ar fi trebuit sa fie bunul mers al acestei entităţi juridice de interes public, ei fiind angajaţi în baza unor contracte de performanţă.

Totodată s-a arătat că inculpaţii au profitat de funcţiile pe care le aveau şi au plătit din bugetul regiei toate bunurile şi lucrările de care au beneficiat la imobilele lor. În timp ce unitatea avea datorii uriaşe, B.V. a cazat la imobilele sale, pe perioade de 2 - 3 luni muncitori pentru a-i face diverse lucrări, după care, acestea erau trecute pe facturile de la O.D., iar acelaşi inculpat a aprobat plata lor.

Tribunalul a mai precizat pe tot parcursul derulării contractului, inculpaţilor B.V. şi O.F. nu le-a păsat de banii Regiei, singurul lor interes fiind acela de a obţine un câştig personal. Lucrările efectuate au manopera calculată în ore şi nu pe lucrare, aşa cum era corect şi ele arată, în ce fel au avut grijă cei doi inculpaţi sa se ocupe de interesul lor şi nu de serviciile de interes public. De exemplu pentru montarea unui singur aparat de aer condiţionat, au fost necesare 75 ore (3 zile) pentru redimensionare unui circuit electric care oricum nu s-a executat - 225 ore (10 zile), pentru montarea unui panou de iluminat cu 4 tuburi de 18 W - 97 ore (4 zile), zugrăvirea unui metru pătrat cu vopsea - 1 oră, iar ca preţ 149.000 ROL, pentru decopertarea faţadei (de pe care nu s-a demolat nimic), 511 ore, iar preţul a fost 66 milioane ROL, pentru scoaterea unei uşi din zidărie - 10 ore, etc. S-a mai arătat şi faptul că montarea a 16 aparate aer condiţionat a costat 3 miliarde (deşi manopera era inclusă în preţ).

Mai mult decât atât, deşi ancheta a început în anul 2005, în cei 6 ani ce au trecut, B.V., O.F., S.D., şi inculpatul N.M., nu au depus nici cel mai mic efort pentru a achita măcar o anumită parte din prejudiciul cauzat, acesta fiind şi considerentul pentru care instanţa nu a recunoscut în favoarea vreunuia circumstanţe atenuante. În ceea ce o priveşte pe inculpata C.L., Tribunalul a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate, având în vedere că a achitat suma reţinută ca prejudiciu în sarcina sa, motiv pentru care a apreciat că se impune stabilirea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Având în vedere activitatea infracţională a inculpatei M.N., faptul că acesteia nu i-a fost reţinut vreun prejudiciu, că ea a acţionat ca "agent de vânzări", interesată în obţinerea unui comision, Tribunalul a apreciat că şi în ceea ce o priveşte pe aceasta scopul pedepsei poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării acesteia.

S-a dispus aplicarea pentru fiecare inculpat a dispoziţiilor art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepselor aplicate inculpatelor M.N. şi C.L. pe durata câte unui termen de încercare alcătuit conform art. 82 C. pen. şi în consecinţă, au fost suspendate şi executarea pedepselor accesorii conform art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 20.896, 26 euro de la inculpatul B.V. şi a sumei de 5918,12 euro de la inculpata O.F., reprezentând contravaloarea bunurilor şi lucrărilor de amenajare ce au făcut obiectul infracţiunilor de luare de mită reţinute în sarcina lor (echivalentul în RON la data efectuării plăţii).

În baza art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, s-a dispus comunicarea către Oficiul Registrului Comerţului Buzău a hotărârii în ceea ce îl priveşte pe N.M.

Referitor la acţiunea civilă formulată în cauză s-a reţinut că prin Adresa nr. 5146 din 7 iulie 2008 R.A.M.B. - prin reprezentanţii săi legali, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 1.850.361,38 RON, rezultată din Raportul de expertiză tehnică judiciară, precum şi din suplimentul la acest Raport, această valoare reprezentând cuantumul prejudiciului cauzat instituţiei prin activitatea infracţională a inculpaţilor.

Ulterior, la 3 martie 2011, a arătat că îşi reduce pretenţiile la suma de 1.785.500,36 RON, întrucât existau câteva erori de calcul (la lucrări executate, dar plătite în plus suma este de 5.664.618.289 în loc de 6.313.228.636 ROL, iar reducerea la mobilier este de 100.347,80 ROL).

Având în vedere şi faptul că inculpata C.L. a achitat prejudiciul cauzat prin activitatea sa infracţională, dar şi împrejurarea că nu se poate acorda părţii civile o sumă mai mare decât cea solicitată, Tribunalul a dispus obligarea inculpaţilor la despăgubiri civile către partea civilă R.A.M.B., astfel:

Inculpaţii B.V., O.F., N.M. (N.M. pentru toate sumele, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL), în solidar, la suma totala de 1.785.500,36 RON. Din totalul acestei sume, 1.755.546,36 RON urmează, conform motivării instanţei de fond, să fie achitată de aceştia în solidar şi cu inculpatul S.D., iar suma de 29.954 RON în solidar şi cu inculpata C.L.

S-a constatat că inculpata C.L. a achitat suma de 29.954 RON către partea civilă, urmând ca partea achitată de ea în plus să o recupereze separat, la momentul punerii în executare a dispoziţiilor civile din această sentinţa, de la inculpaţii B.V., O.F. şi N.M. (cu partea responsabilă civilmente).

A fost menţinută măsura sechestrului asigurător, luată prin ordonanţele nr. O1 din 1 iulie 2005, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău asupra bunurilor inculpaţilor B.V., O.F., S.D., în vederea reparării pagubei, aduse la îndeplinire de către organele de poliţie ale I.P.J. Buzău prin Procesele-verbale încheiate la data de 5 iulie 2005 asupra bunurilor acestora.

S-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra apartamentului, proprietatea comună a soţilor C.L. şi C.A. cât şi asupra unor bunuri mobile, întrucât s-a achitat prejudiciul cauzat de aceasta.

În baza art. 348 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor false reţinute în cauză, respectiv cele 55 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., având ca obiect lucrări de amenajare şi a chitanţelor fiscale C1 din 26 mai 2004, C2 din 7 iunie 2004, C3 din 25 iunie 2004, C4 din 21 octombrie 2004 şi C5 din 22 octombrie 2004 - emise de SC A.C. SRL către B.E.R.

Împotriva Sentinţei penale nr. 59/2011, pronunţată de Tribunalul Buzău, în termen legal, au declarat apel atât inculpaţii cât şi D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Procurorul a precizat că sentinţa este nelegală, în primul rând pentru că sumele confiscate, ca reprezentând c/val. bunurilor şi lucrărilor de amenajare ce au făcut obiectul infracţiunii de luare de mită, reţinută în sarcina inculpaţilor B.V. şi O.F. s-a făcut în moneda euro şi nu în moneda românească. De asemenea, s-a precizat că nu există o corespondenţă între minută şi dispozitivul sentinţei deoarece, în primul act întocmit de către judecător, când s-a pronunţat asupra soluţiei nu au fost evidenţiate în mod expres înscrisurile cu privire la care instanţa a dispus anularea.

Inculpaţii, prin apelurile formulate au precizat în primul rând că nu sunt vinovaţi pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina lor. În acest sens, s-a precizat că în cauză era necesară efectuarea unei alte expertize întrucât cele efectuate până în prezent nu răspund criteriilor de echitate şi echidistanţă pe care trebuie să le aibă fiecare expert. S-a făcut trimitere la expertul D.I., care în faţa instanţei de fond a precizat că, o mare parte din lucrare a întocmit-o la iniţiativa lucrătorilor de poliţie, precum şi că aceasta conţine numeroase greşeli grave de calcul. Totodată acest expert a stabilit în mod eronat prejudiciul.

S.D. a mai precizat că Tribunalul nu a fost preocupată de stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu în ceea ce-l priveşte şi a omis să facă o motivare pe actele materiale din care ar rezulta fără echivoc activitatea sa infracţională.

Acelaşi inculpat, ca de altfel şi inculpata C.L. au solicitat printre altele şi schimbarea încadrării juridice din cea de abuz în serviciu, în cea de neglijenţă în serviciu, menţionând că nu au cunoscut scopul pe care l-au avut inculpaţii B.V. şi O.F. în derularea lucrărilor de către SC O.D. SRL. Facturile erau completate cu menţiunea bun de plată doar în urma constatării vizuale a lucrărilor întocmite.

Inculpata C.L. a mai solicitat şi aplicarea prevederilor art. 74¹ C. pen., ţinând cont de faptul că a achitat prejudiciul aferent facturilor pe care a înscris menţiunea mai sus-amintită.

O altă critică invocată de inculpatul - apelant N.M., s-a referit la minuta sentinţei care nu a fost întocmită potrivit dispoziţiunilor legale, minută care a fost scrisă olograf, cuprinde modificări şi ştersături atât prin alterarea scrierii, cât şi prin ştergerea acesteia.

Pe de altă parte, acest din urmă inculpat a mai precizat că, în mod greşit prima instanţă a înlăturat dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 care trebuiau aplicate obligatoriu, având în vedere că faţă de acesta, respectivele dispoziţiuni au fost reţinute prin rechizitoriul Parchetului.

În completarea probatoriilor s-ar fi impus efectuarea de către instanţa de fond, atât a unei expertize tehnice contabile, cât şi a unei expertize de specialitate merceologică pentru stabilirea corectă a prejudiciului, dacă acesta a existat în realitate.

Prin Decizia penală nr. 197 din 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti a admis toate apelurile şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul susţinând că este necesară completarea probatoriului, mai ales prin dispunerea unei noi expertize în specialitatea construcţii care să stabilească dacă în cauză a fost creat vreun prejudiciu R.A.M.B.

De asemenea, s-a precizat că minuta întocmită de judecătorului fondului, olograf, pe actul de sesizare, cuprinde modificări şi ştersături, punând astfel sub semnul întrebării data când s-au efectuat aceste modificări, înainte sau după pronunţare. Totodată, fiind întocmită o minută olograf nu se poate determina în ce mod s-a întocmit cel de-al doilea exemplar al minutei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma recursurilor declarate atât de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpata O.F. a trimis cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 1846 din 30 mai 2012.

În considerentele acestei decizii s-a precizat că necesitatea completării probatoriului, nu constituie un motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare. S-a reţinut de asemenea că atât minută scrisă olograf cât şi al doilea exemplar tehnoredactat au conţinut identic. În rejudecare, cauza a fost înregistrată cu acelaşi număr. Toţi apelanţii şi-au menţinut în rejudecare căile de atac. Inculpatul N.M. având în vedere considerentele deciziei pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,m secţia penală, nu a mai reiterat solicitarea privitoare la anularea sentinţei, ca urmare a existenţei unor ştersături şi modificări pe minuta întocmită olograf.

Prin Decizia penală nr. 32 din 15 februarie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii B.V., O.F., S.D., C.L., N.M. împotriva Sentinţei penale nr. 59 din 12 aprilie 2011 a Tribunalului Buzău pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi civilă şi pronunţând o nouă hotărâre:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege aplicată inculpatului B.V. în pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pe o durată de 4 ani.

2. A descontopit pedeapsa de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege aplicată inculpatei O.F. în pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzute de art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2)C. pen. de la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen. a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) pe o durată de 3 ani.

3. A redus pedeapsa aplicată inculpatului S.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu excepţia dreptului de alege la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

4. A schimbat încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.L. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. b) - 76 lit. b) C. pen., în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. şi art. 74 lit. b) - 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. ca urmare a intervenim prescripţiei răspunderii penale.

5. A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, aplicată inculpatului N.M. în pedepsele componente.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

A redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) la 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege).

A redus despăgubirile civile la care au fost obligaţi în solidar inculpaţii B.V., O.F., S.D. şi N.M., (acesta din urmă, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL), la suma de 1.571.956,16 RON.

A constatat că inculpata C.L. a achitat contribuţia sa la acest prejudiciu în sumă de 29.954 RON.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor false reţinute în cauză, respectiv cele 55 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., având ca obiect lucrări de amenajare: F1 din 14 aprilie 2003, F2 din 5 mai 2003, F3 din 22 mai 2003, F4 din 12 iunie 2003, F5 din 30 mai 2003, F6 din 30 mai 2003, F7 din 12 iunie 2003, F8 din 1 iulie 2003, F9 din 22 iulie 2003, F10 din 28 octombrie 2003, F11 din 29 octombrie 2003, F12 din 5 noiembrie 2003, F13 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F14 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F15 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F16 din 29 decembrie 2003, F17 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F18 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F19 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F20 din 30 ianuarie 2004, F21 din 30 ianuarie 2004, F22 din 30 ianuarie 2004, F23 din 30 ianuarie 2003, F24 din 30 ianuarie 2004, F25 din 28 februarie 2004 (cu anexă), F26 din 29 martie 2004, F27 din 29 martie 2004, F28 din 29 martie 2004, F29 din 22 aprilie 2004, F30 din 22 aprilie 2004, F31 din 22 aprilie 2004, F32 din 30 aprilie 2004, F33 din 30 aprilie 2004, F34 din 17 mai 2004, F35 din 17 mai 2004, F36 din 31 mai 2004 (cu anexă), F37 din 4 iunie 2004 (cu anexă), F38 din 21 iunie 2004 (cu anexă), F39 din 25 iunie 2004 (cu anexă), F40 din 28 iunie 2004 (cu anexă), F41 din 1 iulie 2004 (cu anexă), F42 din 9 iulie 2004 (cu anexă), F43 din 26 iulie 2004 (cu anexă), F44 din 29 iulie 2004 (cu anexă), F45 din 10 august 2004 (cu anexă), F46 din 14 septembrie 2004, F47 din 1 noiembrie 2004, F48 din 1 noiembrie 2004, F49 din 1 decembrie 2004, F50 din 1 decembrie 2004, F51 din 23 decembrie 2004, F52 din 23 decembrie 2004, F53 din 31 ianuarie 2004 (cu anexă), F54 din 2 februarie 2005 (cu anexă) şi facturile fiscale F55 din 26 mai 2004, F56, F57 din 25 iunie 2004, F58 din 21 octombrie 2004 şi F59 din 22 octombrie 2004 şi chitanţele fiscale C1 din 26 mai 2004, C2 din 7 iunie 2004, C3 din 25 iunie 2004, C4 din 21 octombrie 2004 şi C5 din 22 octombrie 2004 - emise de SC A.C. SRL către B.E.R.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de către inculpata M.N. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A fost obligată inculpata M.N. la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Examinând apelurile inculpaţilor, Curtea a reţinut că exceptând calea de atac formulată de către inculpata M.N. celelalte căi de atac sunt fondate. Probele administrate în cauză, respectiv: declaraţiile inculpaţilor coroborate cu declaraţiile martorilor, expertizele tehnice judiciare, procesele-verbale efectuate de Compartimentul Financiar Intern din cadrul R.A.M.B., procesele-verbale de control ale Gărzii Financiare Buzău, adresele din partea diferitelor societăţi comerciale, de la care s-au achiziţionat bunuri şi care au efectuat diverse lucrări la imobilele inculpaţilor, conduc instanţa de prim control judiciar la concluzia că, situaţia de fapt a fost corect reţinută de către Tribunal.

Se observă din aceste probe, că în primăvara anului 2003 (în martie aşa cum susţine inculpatul B.V.), s-a încheiat un contract între R.A.M.B. şi SC O.D. SRL din aceeaşi localitate. Acest contract a fost înregistrat sub nr. O1. Din declaraţiile inculpatei M.N. coroborată cu a lui N.M. şi S.D. rezultă că acest contract a fost încheiat după ce la sediul R.A.M.B. au fost depuse alte patru oferte cu preţuri mult mai mari decât cele oferite de SC O.D. SRL. Celelalte oferte au fost depuse practic, în mod fictiv, după o înţelegere prealabilă între inculpatul N.M. şi administratorii acestora, aşa cum în mod justificat a reţinut şi instanţa de fond. Rezultă, din aceleaşi probe de mai sus, că acest contract a fost semnat de către directorul general al părţii civile, la acea vreme, B.V., fără ca acesta să-l studieze, fără a fi aprobat de Consiliul de Administraţie, fără a se prevedea bugetul necesar derulări contractului şi fără a se proceda conform reglementărilor privind achiziţiile publice. De altfel, iniţial, contractul nu a avut o valoare estimativă a costului său, ci s-a menţionat numai obiectul acestuia care era acela de "amenajări interioare".

Pe parcursul derulării acestui contract, lucrările ce s-au efectuat au depăşit cu mult înţelegerea iniţială, extinzându-se în afara amenajării interioare a birourilor de la sediul principal al R.A.M.B. şi la alte puncte de lucru ale acestei Regii. Tot pe parcursul derulării contractului, având în vedere amploarea lucrărilor, dar şi durata pe care acestea s-au derulat, inculpaţii B.V. şi O.F. au apreciat că pot beneficia din partea SC O.D. SRL de diverse lucrări de amenajare interioară, de data aceasta la imobile proprietate personală. Contravaloarea acestor lucrări, dar şi a materialelor folosite au fost inserate în cuprinsul facturilor fiscale, pe care SC O.D. SRL le-a emis către R.A.M.B., în contul lucrărilor pe care le efectuau în baza derulării contractului mai sus-menţionat. Din cauza acestui ultim aspect, cât şi pentru că lucrările efectuate de către SC O.D. SRL nu au fost urmărite şi recepţionate de către o persoană cu atribuţii în domeniu, la sfârşitul derulării contractului mai sus-expus, părţii civile R.A.M.B. i s-a produs un prejudiciu destul de important.

Prejudiciul a fost apreciat de către procuror, dar şi de către judecătorul fondului că este cel stabilit de către expertul D.I., din care însă, s-a scăzut suma achitată de către inculpata C.L. făcându-se totodată corecţia solicitată de partea civilă, cu ocazia cercetării judecătoreşti în primă instanţă. Prejudiciul stabilit de către acest expert a fost contestat de către inculpaţi, apreciind iniţial că nu există, iar ulterior că este mult prea mare decât realitatea. În cauză a fost efectuată o expertiză de către expertul D.I., la întocmirea căreia a participat şi R.N. un expert numit de către inculpaţi care, la rândul său a întocmit un raport în care a exprimat situaţiile unde expertul numit de către organele judiciare a greşit. De asemenea a mai fost efectuată o expertiză în specialitatea construcţii de către expertul C.C.

Ca şi Tribunalul, curtea de apel a considerat că în momentul de faţă, nu mai este necesar a fi efectuată o altă expertiză. Pentru a ajunge la această concluzie a apreciat că lucrările la care se face referire în actul de sesizare şi în motivarea instanţei de fond au fost efectuate, între anii 2003 - 2005, cu mai mult de şapte ani în urmă, situaţie în care posibilitatea ca unele amenajări efectuate de către SC O.D. SRL să nu mai existe, sau să fi fost deteriorate este foarte mare astfel încât, practic să nu mai apară ca o amenajare.

Pe de altă parte, s-a apreciat că nu trebuie efectuate în cauză alte expertize. Examinând expertiza D.I., dar şi declaraţia dată de către acesta în faţa instanţei de fond, instanţa de apel s-a raliat, dintr-un anumit punct de vedere la susţinerile inculpaţilor şi a observat, că aceasta conţine foarte multe puncte de vedere subiective şi nu răspunde în mod imparţial la aspectele pe care le-a studiat. Pentru a-şi forma această convingere s-a observat din declaraţia acestui expert, în sensul că " la sugestia unui ofiţer am aplicat o reducere de 20%", "pentru a efectua această reducere nu am avut la bază nici un act, factură". S-a mai observat că această reducere a efectuat-o expertul în biroul acestui lucrător de poliţie.

În Rechizitoriu, chiar procurorul afirmă că expertul D. a reţinut o sumă pe care de fapt nu trebuia să o reţină. În expertiza întocmită, aflată în dosarul de urmărire penală, "această societate - SC O.D. SRL - trăia numai dacă întocmea 3 - 4 facturi şi solicita plata facturilor imediat către R.A.M.B., are pretenţii de unitate (..)" şi "nu pot să accept că aceşti doi oameni - S.D. şi H.E. - şi-au permis, indiferent cine i-ar fi pus la treabă, să facă atâtea fapte grave ce pot intra sub incidenţa codului penal". Expertul D.I. face unele afirmaţii mai mult decât acuzatoare şi de-a dreptul tendenţioase pe care nici procurorul în actul de sesizare a instanţei nu le face.

Cele de mai sus, sunt numai două exemple din acest gen de afirmaţii tendenţioase pe care le exprimă expertul D.I. şi care conduc instanţa de prim control judiciar la concluzia că nu a întocmit lucrarea în mod obiectiv şi a avut în vedere mai multe elemente subiective. Faţă de acestea, instanţa de prim control judiciar urmează să îmbrăţişeze concluziile raportului de expertiză întocmit de către expertul R.N., care în general, sunt destul de apropiate de cele la care a ajuns expertul D.I. În afara acestui aspect, curtea de apel s-a raliat tuturor argumentelor pe care le-a adus Tribunalul atât în stabilirea situaţiei de fapt, cât şi la încadrarea în drept a acesteia, cu excepţia încadrării faptelor comise de către C.L. astfel cum se va arăta în continuare.

Prin motivele de apel, inculpaţii au precizat că nu recunosc comiterea infracţiunilor, iar atunci când au fost de acord că ar fi putut să comită o faptă prevăzută de legea penală au precizat că încadrarea în drept, efectuată de către procuror şi Tribunal nu este cea corectă.

Art. 248 C. pen. definind abuzul în serviciu contra intereselor publice, prevede că "fapta funcţionarului public care în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă nu îndeplineşte un act, ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ, sau al unei instituţii de stat ori a unei alte instituţii, din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acestuia, se pedepseşte cu închisoare".

Fapta inculpatului B.V. de a semna un contract, de execuţie cu SC O.D. SRL cu încălcarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001 şi H.G. nr. 461/2001 privind achiziţiile publice - în luna martie 2003, dar şi fără a fi întocmit un referat de necesitate de către compartimentul de specialitate din cadrul Regiei, fără a fi consultată Comisia de evaluare şi selectare a ofertelor, deşi o astfel de comisie exista în cadrul R.A.M.B., se circumscrie condiţiei din elementul material al îndeplinirii, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă a unui act în mod defectuos.

Acest inculpat, ca de altfel şi ceilalţi contestă calitatea sa de funcţionar public prevăzută de art. 248 C. pen. Conform art. 147 C. pen., prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent, sau temporar cu orice titlu indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. Acest din urmă text de lege arată, că prin termenul public, se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public.

Astfel cum a arătat instanţa de fond, R.A.M.B. a fost înfiinţată ca urmare a prevederilor Legii nr. 15/1990 şi în urma Hotărârii nr. 40 din 30 septembrie 1994 a C.L. Buzău. Curtea de apel a arătat că a susţine că o astfel de Regie, care are printre alte obiecte de activitate şi acela spre exemplu a distribuţiei agentului termic în oraşul Buzău, nu administrează un serviciu de interes public înseamnă a ne îndepărta de la textele de lege ce reglementează acest gen de entităţi juridice. Ca o consecinţă a celor de mai sus şi curtea de apel a considerat că inculpaţii erau funcţionari publici, în sensul prevăzută de art. 147 C. pen.

Alte cerinţe a elementului material al art. 248 C. pen., sunt acelea ca prin actul îndeplinit în mod defectuos să se cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă patrimoniului acesteia. Având în vedere co-raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză de către expertul R.N., mai sus individualizat, Curtea a apreciat că prin faptele lor, inculpaţii au adus o pagubă patrimoniului R.A.M.B. în cuantum de 157.195.616,05 RON. Deoarece această pagubă depăşeşte limita stabilită de art. 146 C. pen. de 200.000 RON, instanţa de prim control judiciar a considerat că sunt aplicabile şi prevederile art. 248¹ C. pen., privind abuzul în serviciu în formă calificată.

Curtea de apel a apreciat că şi prevederile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, au fost corect reţinute de către instanţa de fond. Astfel, acest text de lege prevede că "În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, cu infracţiunile asimilate acestora sau cu infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene:(..); d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, săvârşite în realizarea scopului urmărit, printr-o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a.

Inculpatul B.V., din situaţia de fapt astfel cum este expusă mai sus, rezultă că a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu cu încadrarea mai sus-menţionată, în scopul de a "obţine pentru sine sau pentru altul, bani, bunuri sau alte foloase necuvenite". Prin menţiunea "adjudecat" efectuată în cuprinsul ofertei de preţ, înaintată de către SC O.D. SRL, pe care şi-a aplicat semnătură, după care a prezentat-o inculpatului B.V., care la rândul său a semnat-o, inculpata O.F. şi-a adus o contribuţie decisivă în încheierea defectuoasă a contractului cu această societate. Această activitate se circumscrie dispoziţiilor "îndeplineşte un act în mod defectuos" prevăzută de art. 248 C. pen.

Reţinând aceleaşi aspecte, ca şi cele menţionate în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.V. referitoare la paguba adusă patrimoniului R.A.M.B., instanţa de prim control judiciar a apreciat că faptele inculpatei O.F. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 248 coroborat cu art. 248¹ C. pen. Deoarece şi această inculpată, pe parcursul derulării acestui contract a beneficiat în unele lucrări la imobilele sale, efectuate de către SC O.D. SRL, care au fost decontate practic în urma facturilor întocmite de către această societate de către R.A.M.B., sunt aplicabile şi în ceea ce o priveşte pe O.F. prevederile art. 17, lit. d) din Legea nr. 78/2000.

Faptele comise de către inculpaţii B.V. şi O.F. expuse în situaţia de fapt, întrunesc şi elementele constituite ale câte unei infracţiuni prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a observat că în mai multe rânduri (fiind îndeplinite prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.), cei doi inculpaţi au pretins ca angajaţi ai SC O.D. SRL să le efectueze diferite amenajări la imobilele pe care le deţineau personal sau le deţineau rude apropiate (această concluzie decurge din aceea că, dacă nu ar fi pretins, angajaţii SC O.D. SRL nu ar fi cunoscut unde să facă lucrările). Nici manopera şi nici materialele nu au fost achitate de către aceşti doi inculpaţi, situaţie care rezultă, aşa cum a precizat şi Tribunalul din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi din declaraţiile inculpaţilor N.M. şi M.N.

Inculpaţii au solicitat aceste lucrări în scopul de a aproba efectuarea unui număr mai mare decât cel stabilit iniţial de amenajări la R.A.M.B. şi de a-şi da acceptul pentru plata tuturor facturilor fiscale pe care SC O.D. SRL le emitea indiferent ce era înscris pe acestea. Cel din urmă aspect, în sensul că au fost inserate în facturile fiscale mult mai multe lucrări decât cele care au fost efectuate în realitate, rezultă şi din expertiza la care s-a făcut trimitere mai sus.

Deşi cei doi inculpaţi au depus la dosarul cauzei unele înscrisuri, prin care au încercat să dovedească că au achitat o parte din aceste lucrări, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, în general, ele au fost întocmite după începerea cercetărilor în cauză, motiv pentru care nu pot fi avute în vedere.

Aşa cum a precizat inculpata M.N. coroborat cu cele relatate de martora M.M., cei doi inculpaţi au primit chiar şi unele bunuri pe care le-au folosit în interes personal, pe parcursul derulării cu SC O.D. SRL, din partea acestei societăţi. Printre altele, aşa cum s-a arătat, inculpata M.N., în perioada anilor 2003 - 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii, a intermediat primirea, în urma pretinderii, de către inculpaţii B.V. şi O.F. a mai multor bunuri de uz casnic, dar şi materiale de construcţii, având cunoştinţă că aceştia nu achită contravaloarea celor pretinse. Costul acestora urmând să fie ulterior recuperat şi introdus în facturile fiscale pe care le întocmea SC O.D. SRL, ca reprezentând lucrări pe care le efectua la R.A.M.B.

Tot în baza aceleiaşi rezoluţii, în aceeaşi perioadă M.N. a intermediat şi primirea, în urma pretinderii, a executării mai multor lucrări de amenajare a imobilelor pe care le indicau cei doi inculpaţi c/val. acestor lucrări, având cunoştinţă că urmează a fi recuperată în acelaşi mod, mai sus descris. De asemenea, inculpata a cunoscut că aceste bunuri şi lucrări sunt acordate şi efectuate pentru ca cei doi inculpaţi să îşi dea acceptul pentru plata tuturor facturilor întocmite de către societatea la care lucra. Această activitate rezultă din declaraţiile inculpatei, ale coinculpatului N.M., ale martorei M.M., dar şi a celorlalţi martori, muncitori în cadrul SC O.D. SRL.

Faptele aşa cum au fost descrise, întrunesc în ce o privesc pe această inculpată, elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 8 din Legea nr. 78/2000.

Fără contribuţia acestei inculpate, din situaţia de fapt s-a constatat că SC O.D. SRL, nu ar fi obţinut contractul cu R.A.M.B., ea fiind cea care la cunoscut pe numitul S.D., a participat la întocmirea ofertelor aşa cum s-a descris mai sus, cât şi la derularea în mod fraudulos a contractului. Inculpatul S.D., aşa cum s-a precizat mai sus, în motivarea acestei căi de atac a menţionat, în primul rând, că nu se face vinovat de comiterea vreunei infracţiuni, iar în al doilea rând, că încadrarea juridică dată faptelor sale nu este cea corectă.

Referitor la vinovăţia inculpatului S.D., instanţa de prim control judiciar a constatat că aceasta rezultă din declaraţiile coinculpatei M.N., care a precizat fără echivoc că-l cunoştea pe acesta anterior încheierii contractului dintre R.A.M.B. şi SC O.D. SRL, fiind prieteni de familie, această inculpată mai precizând printre altele, că S.D. a cunoscut modalitatea în care au fost efectuate ofertele către regie. Sub acest aspect este relevantă şi declaraţia coinculpatei O.F., unde a precizat că atunci "când am primit ofertele de la S.D. acestea erau deja parafate".

Cunoscând această modalitate defectuoasă de încheiere a respectivului contract, practic inculpatul S.D. a fost persoana în care inculpatul B.V. şi-a pus toată încrederea că va înscrie menţiunea "bună de plată" pe toate facturile emise de SC O.D. SRL, fără o cercetare minuţioasă a lucrărilor înscrise în respectivele lucrări. Această activitate a inculpatului mai rezultă şi din declaraţiile martorului H.E., care era practic cel care a coordonat efectuarea amenajărilor la R.A.M.B. din partea SC O.D. SRL, coroborată cu cele date de către lucrătorii acestei societăţi, care au fost audiaţi ca martori în speţă. Unul dintre aceşti martori, J.V., a precizat că "am fost acasă şi la S.D., dar nu-mi aduc aminte ce lucrări am făcut".

O altă apărare formulată de către inculpatul S.D. a fost aceea că neavând studii în specialitatea ingineriei, nu a putut să îşi dea seama dacă lucrările înscrise pe facturi corespundeau perfect cu ceea ce se derula în realitate. Această susţinere nu a putut fi primită ca justificată, întrucât, în opinia curţii de apel nimic nu-l împiedica pe inculpatul S.D. să solicite superiorilor săi să numească o persoană cu studii în specialitatea ingineriei, întrucât ingineri erau angajaţi la R.A.M.B. pentru a-l ajuta la recepţia lucrărilor întocmite de către SC O.D. SRL. Fără a proceda astfel, inculpatul S.D. a girat cu bună ştiinţă prin activitatea sa derularea defectuoasă a contractului de amenajări încheiat între SC O.D. SRL şi R.A.M.B.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute 26 C. pen., raportat la art. 248 C. pen., coroborat cu art. 248¹ C. pen. Pentru a stabili această încadrare s-a avut în vedere şi faptul că în urma derulării cu bună ştiinţă, în mod defectuos, acest contract a provocat R.A.M.B., un prejudiciu destul de important care a fost cuantificat de expertul R.N.

Acest inculpat a criticat printre altele şi coroborarea acestor infracţiuni cu prevederile art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000. Reţinerea acestui text de lege, la încadrarea juridică a faptelor inculpatului este apreciată ca fiind corectă întrucât, prin comiterea acestui abuz în serviciu contra intereselor publice, cu bună ştiinţă acesta i-a ajutat pe inculpaţii B.V. şi O.F. să îşi desăvârşească scopul urmărit, acela de a beneficia de amenajări la imobilele pe care le deţineau, fără a achita c/val. acestor lucrări. Acest ajutor dat de către inculpatul S.D. a fost acela că a acceptat cu ştiinţă să fie inserată c/valoarea lucrărilor efectuate la imobilele celor doi inculpaţi în cuprinsul facturilor emise de către SC O.D. SRL, pe care înscria menţiunea "bună de plată".

Inculpata C.L. a recunoscut că a aplicat menţiunea "bună de plată" pentru două facturi, dar a precizat că această activitate a efectuat-o numai în perioada când S.D. a fost în concediu şi fără a avea cunoştinţă în mod concret despre modalitatea în care s-au derulat lucrările între cele două entităţi juridice mai sus-amintite. Raportat la această activitate, curtea de apel a apreciat că aplicarea acestei menţiuni pe două facturi (în mod practic accidental, deoarece s-a întâmplat doar cât inculpatul S.D. a fost plecat în concediu, cât şi pentru că inculpata C.L. nu avea studii în specialitatea ingineriei), nu a fost cu intenţia de a-i ajuta pe inculpaţii B.V. şi O.F. să efectueze plăţi nelegale către SC O.D. SRL. Situaţia de fapt ce i se poate atribui inculpatei C.L. a fost apreciată de către Tribunalul ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen., întrucât din culpă (ce constă în faptul că nu a verificat în amănunt şi nu a cerut părerea unei persoane autorizată în domeniu dacă cele inserate pe facturile fiscale corespund cu lucrările efectuate în realitate, deşi, ar fi trebuit şi putea să solicite o astfel de părere avizată), şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţia de serviciu constând în aplicarea menţiunii "bună de plată" pe cele două facturi şi prin aceasta a cauzat o pagubă patrimoniului R.A.M.B.

În consecinţă, s-a schimbat încadrarea juridică dată situaţiei de fapt, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.L. din aceea prevăzută de art. 248 C. pen., coroborat cu art. 248¹ C. pen., cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. S-a reţinut alin. (1) al textului de lege deoarece, prejudiciul reţinut ca fiind comis de către această inculpată este numai de 29.954 RON, care nu poate fi încadrat ca producând consecinţe deosebit de grave în sensul alin. (2) al aceluiaşi text de lege coroborat cu art. 146 C. pen.

În urma reţinerii acestei noi încadrări juridice, Curtea a observat că răspunderea penală pentru faptele comise de către inculpată s-a prescris, fiind împlinit termenul stabilit de art. 122 lit. d) C. pen., coroborat cu art. 124 C. pen.

Astfel, în ceea ce o priveşte pe inculpata C.L., curtea de apel în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., coroborat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Referitor la cererea apelantei C.L., de continuare a procesului penal conform art. 13 C. proc. pen. şi de a se trece peste soluţia încetării procesului penal ca urmare a prescripţiei penale, Curtea a apreciat, pentru motivele evocate privind temeiurile schimbării încadrării juridice, că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prin omisiunea verificării documentelor ce se solicitau a fi decontate de firma O.D. SRL, astfel că nu se poate dispune achitarea sa pentru această infracţiune.

Faptele inculpatului N.M., astfel cum au fost mai sus descrise, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2005 a dat dispoziţie angajatelor sale M.M., B.M. şi C.M. să completeze un număr de 55 facturi fiscale către R.A.M.B., în care fără vinovăţie (la indicaţiile date de către N.M.), au inclus lucrări care nu au fost efectuate la sediul acestei regii, facturi care ulterior au fost depuse spre decontare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., coroborat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen.

Comiterea acestei fapte de către N.M., rezultă din declaraţiile sale coroborată cu ale martorelor mai sus-amintite, cât şi cu a celorlalţi lucrători ai societăţii sale, expuşi la momentul reţinerii situaţiei de fapt, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B.V. şi O.F.

Deoarece termenul de prescripţie a răspunderii penale stabilit pentru această infracţiune de art. 122 lit. d) C. pen., coroborat cu art. 124 C. pen., s-a împlinit până la data pronunţării prezentei decizii, instanţa de prim control judiciar, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privindu-l pe inculpatul N.M. cu privire la comiterea infracţiunii prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., coroborat cu art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenim prescripţiei răspunderii penale.

Faptele aceluiaşi inculpat, care în perioada de referinţă, mai sus-amintită 2003 - 2005 prin intermediul aceloraşi angajate, dar şi al inculpatei M.N. a pus la dispoziţia inculpaţilor B.V. şi O.F., un total de 113 facturi fiscale, în care au fost incluse lucrări de amenajare care în realitate nu au fost executate, precum şi bunuri supra evaluate folosite la dotarea sediilor R.A.M.B. şi prin aceasta i-a ajutat pe cei doi inculpaţi să-şi îndeplinească defectuos îndatoririle de serviciu, respectiv să efectueze plăţi nelegale către SC O.D. SRL şi având ca şi consecinţă prejudicierea Regiei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 248 coroborat cu art. 248¹ C. pen., cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata M.N. din situaţia de fapt expusă mai sus, rezultă că în această în perioadă, 2003 - 2004, în baza aceleiaşi rezoluţii, a intermediat pretinderea şi ulterior primirea de către inculpaţii B.V. şi O.F., în repetate rânduri, de şase ori, a mai multor bunuri de uz casnic, materiale de construcţii, precum şi lucrări de amenajare la imobilele pe care le deţineau, de la inculpatul N.M., administratorul SC O.D. SRL în schimbul atribuirii către această societate, cu nerespectarea dispoziţiilor legale a diverse lucrări de amenajare (prelungirea aproape nedeterminată a contractului iniţial) constituie infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 8 din Legea nr. 78/2000, coroborat cu art. 41 alin. (2) C. pen. Justificat au fost reţinute prevederile art. 8 din Legea nr. 78/2000 deoarece, luarea de mită a fost comisă de către directorii R.A.M.B., aşa cum stabileşte acest text de lege.

În ceea ce priveşte, însă, pedepsele aplicate inculpaţilor B.V., O.F., N.M. şi S.D., curtea de apel a considerat că sunt mult prea aspre pentru următoarele considerente. În primul rând s-a observat că de la momentul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina acestor inculpaţi, până la data pronunţării acestei decizii, s-a scurs o perioadă de aproximativ 8 ani. Odată cu trecerea timpului, chiar şi gradul de pericol social al acestor infracţiuni s-a diminuat, iar activitatea infracţională comisă de către cei patru inculpaţi mai sus-amintiţi s-a estompat chiar şi în rândul opiniei publice din oraşul Buzău. Pe de altă parte s-a observat că anterior comiterii acestor fapte, toţi cei patru inculpaţi au avut conduite corecte în societate. Nu în ultimul rând instanţa de control judiciar a avut în vedere şi vârsta inculpaţilor B.V. şi O.F., cărora aplicarea unor pedepse excesiv de aspre la această vârstă, le-ar putea cauza mai multe suferinţe decât scopul aplicării unei pedepse, aşa cum este definit de art. 52 C. pen.

Pentru raţiunile expuse anterior, curtea de apel a apreciat că prejudiciul pe care l-a suferit în realitate R.A.M.B. este cel stabilit de către expertul R.N., în co-raportul de expertiză aflat la dosar urmărire penală. Ca o consecinţă a acestui aspect, au fost reduse despăgubirile civile la care au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la cele stabilite de către acest expert. S-a constatat că inculpata C.L. a achitat contribuţia sa de 29.954 RON la comiterea acestui prejudiciu.

Deoarece Tribunalul nu a enumerat şi în minuta întocmită cu ocazia deliberărilor, în mod expres, cele 55 facturi fiscale emise de către SC O.D. SRL către R.A.M.B., ca având obiect lucrări de amenajare şi apreciate ca fiind false, instanţa de prim control judiciar a apreciat ca fondat acest motiv al apelului procurorului şi în consecinţă, în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus în dispozitivul prezentei decizii anularea acestora.

Celălalt motiv invocat de procuror, conform căruia suma confiscată de la inculpatul B.V. ar fi fost în euro şi nu în RON, nu este fondat deoarece Tribunalul a prevăzut în mod expres în dispozitivul sentinţei, că se va confisca "echivalentul în RON la data plăţii" a acestor sume.

Împotriva Deciziei penale nr. 32 din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, partea civilă R.A.M.B. şi inculpaţii B.V., O.F., S.D., C.L. şi N.M.

Prin Decizia penală nr. 3956 din 11 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în Dosarul nr. 2396/1/2013 s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti, de partea civilă R.A.M.B., de inculpaţii B.V., O.F., S.D., C.L. şi N.M. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 15 februarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a casat, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 59 din 12 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Buzău, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii B.V., O.F., S.D., C.L. şi N.M. şi a fost reţinută cauza în vederea rejudecării. S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate cu privire la M.N. S-a fixat termen la data de 4 februarie 2014, pentru când s-a dispus citarea părţilor şi a experţilor D.I. şi R.N.

Decizia de rejudecare dispusă de către instanţa de recurs a avut în vedere susţinerile recurenţilor care nu puteau fi evaluate în lipsa administrării nemijlocite a probelor de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, atât Tribunalul cât şi instanţa de apel au considerat că nu este necesară efectuarea unei alte expertize în cauză.

Criticând soluţia instanţei de fond şi a celei de apel cu privire la respingerea solicitării de a se admite o altă expertiză, recurenţii şi-au fundamentat cazul de casare pe art. 385 pct. 17 C. proc. pen., apreciind că nu se pot concilia, în aplicarea corectă a legii, respingerea cererii de a se dispune o altă expertiză şi folosirea unor fragmente dintr-o expertiză înlăturată de instanţă (expertiza R.N. folosită de instanţă pentru a-şi susţine soluţia preia fragmente din expertiza D.I. înlăturată de instanţe). Aşadar, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii a fost invocat de către recurenţii inculpaţi cu privire la expertizele dispuse în cauză. Instanţa de recurs nu ar putea, doar pe baza documentelor depuse la dosar să aprecieze asupra credibilităţii criticilor invocate.

În ceea ce priveşte soluţiile susţinute, recurenţii au apreciat că admiterea criticilor inculpaţilor conduce la casarea cu trimitere. Examinând cauza, instanţa a ajuns la o altă concluzie. Casarea cu trimitere a cauzei este soluţia la care, conform procedurii penale, instanţa apelează doar atunci când nu există alte remedii procesuale. În consecinţă, pentru a dispune o atare soluţie, instanţa de recurs trebuie să se asigure că au fost epuizate toate celelalte modalităţi prevăzute de lege pentru clarificarea criticii invocate şi că acestea nu au condus la rezultatul urmărit de legiuitor, şi anume înlăturarea neclarităţii prin administrarea de probe în faţa instanţei de recurs şi explicarea situaţiei generatoare de critici.

În vederea examinării criticilor formulate, instanţa a constatat că în materia expertizelor legea prevede remedierea nelămuririlor decurgând dintr-o expertiză în primul rând prin ascultarea expertului. Astfel, conform art. 124 C. proc. pen., când instanţa de judecată constată, la cerere sau din oficiu, că expertiza nu este completă, dispune efectuarea unui supliment de expertiză fie de către acelaşi expert, fie de către altul. De asemenea, când se socoteşte necesar, se cer expertului lămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicaţii verbale asupra raportului de expertiză. În acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoare la ascultarea martorilor. Lămuririle suplimentare în scris pot fi cerute şi serviciului medico-legal, laboratorului de expertiză criminalistică ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.

Înalta Curte a constatat că evaluarea criticilor cu privire la aplicarea legii în materia expertizelor pe care se fundamentează soluţia de condamnare şi care influenţează soluţionarea laturii civile nu se poate face în lipsa audierii experţilor D.I. şi R.N., conform art. 124 alin. (2) C. proc. pen. Ascultarea experţilor conform art. 124 alin. (2) C. proc. pen., reprezintă un remediu procesual la dispoziţia instanţei de recurs chiar şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 deoarece o instanţă de recurs poate administra probe în evaluarea caracterului fondat sau nefondat al cazului de casare. Modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013 exclud doar posibilitatea reevaluării situaţiei de fapt de către instanţa de recurs. Examinarea faptelor rămâne aşadar, începând cu 15 februarie 2013, doar în competenţa instanţei de fond şi a celei de apel, iar instanţa de recurs este învestită cu examinarea respectării legii. În examinarea respectării legii, instanţa de recurs a făcut aplicarea art. 124 alin. (2) C. proc. pen.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, instanţa de recurs examinează cauza în drept, iar atunci când constată că există o greşită aplicare a legii sau că hotărârea este nelegală pentru considerente care influenţează stabilirea faptelor, administrarea probelor cu privire a situaţia de fapt este atributul instanţelor care au în competenţă analiza şi stabilirea corectă a situaţie de fapt, respectiv Tribunalul şi cea de apel.

Cu privire la evaluarea aplicării legii în speţă, instanţa de recurs a apreciat că analiza cazului de casare, ce tinde la efectuarea unui supliment de expertiză sau a unei noi expertize, necesită însă clarificări din partea celor doi experţi, ce pot fi solicitate conform art. 124 alin. (2) C. proc. pen. Instanţa de recurs nu a putut aprecia asupra criticilor inculpaţilor cu privire la modul în care se completează concluziile acestora sau cu privire la obiectivitatea constatărilor în lipsa audierii domnilor D.I. şi R.N. În acelaşi timp criticile Ministerului Public nu ar putea fi soluţionate separat de criticile formulate de inculpaţi.

În consecinţă, la reluarea cercetării judecătoreşti, după audierea expertului desemnat de către instanţă şi a expertului desemnat de către părţi, după audierea inculpaţilor a fost administrată proba cu martori şi a fost realizat un supliment al raportului de expertiză de către expertul desemnat de instanţă şi un cor aport de către expertul desemnat de părţi.

Martorul H.E., a declarat următoarele: La firma O.D. mă ocupam de partea de coordonarea lucrărilor la R.A.M.B. În perioada desfăşurării comenzii către R.A.M.B., au mai fost efectuate lucrări şi către persoane din conducerea R.A.M.B.: B.V., O.F. şi S.D. Nu este la cunoştinţa mea dacă au fost plătite lucrările de către cei trei. Nu-mi amintesc ce lucrări s-au făcut.

Mi s-au citit declaraţiile pe care le-am dat anterior la instanţă, din dosarul Tribunalului şi arăt că susţinerile referitoare la lucrările făcute imobilelor inculpaţilor sunt corecte. Nu-mi amintesc dacă aceste lucrări au fost facturate şi nici dacă au fost factura către R.A.M.B. Nu am primit nicio sumă de bani de la inculpaţi pentru modificările făcute la imobile. Am discutat cu doamna O., dl. B.V. toate detaliile tehnice de execuţie a lucrărilor la imobilele dumnealor. O parte din materialele pentru acele lucrări au fost cumpărate de firma O.D. Nu-mi amintesc în mod explicit dacă au fost facturate către inculpaţi, dar toate lucrările erau raportate.

Avocatul inculpatului B.V.: În cadrul contractului cu O.D., ce activităţi au desfăşurat salariaţii R.A.M.B.?

Martor: Din ce îmi amintesc, au efectuat partea de conectare finală în tabloul de distribuţie, iar salariaţii O.D. au efectuat punerea în operă, montarea instalaţiei. Toată instalaţia până la tabloul de distribuţie era făcută de O.D., iar salariaţii R.A.M.B. au conectat cablurile în cadrul panourilor de distribuţie.

Avocatul inculpatului B.V.: Lucrările de demolare efectuate la sediile R.A.M.B., respectiv demolare totală sau parţială a unor ziduri, încărcare în saci şi transportul la mijloacele auto, de cine au fost făcute?

Martor: Demolare efectivă şi transportul către mijloacele auto au fost făcute tot de către angajaţii O.D.

Avocatul inculpatului B.V.: În urma inundaţiilor de la sediile R.A.M.B., firma SC O.D. a executat o serie de lucrări la tavane, parchet, rigips, zugrăveli?

Martor: În mod particular, într-o sală a fost nevoie să se refacă şi plafoane şi lucrări de zugrăveli la pereţi şi înlocuire de pardoseală de către salariaţii O.D.

Avocatul inculpatului B.V.: Martorul a susţinut că tâmplăria de la casa din V.V. a inculpatului B.V. ar fi din aluminium cu geam termopan. Îşi menţine această declaraţie pe acest aspect?

Martor: Nu-mi amintesc aceste detalii.

Martorul M.M. a declarat următoarele: Am avut funcţia de director economic, una dintre sarcini era să întocmesc facturile pe baza unor devize pe care le primeam de la colegul meu H.E.

Am făcut pe numele B.V. nişte facturi pe firma mea, SC A., componentele erau transferate de pe O.D. către SC A. Nu le-am cumpărat de la SC O.D. Am întocmit facturi de ieşire către B.V. sau către fiica dânsului, nu-mi mai amintesc exact. Nu am primit bani pentru aceste produse. Eu i-am dat facturile pentru dl. B.V. lui M.N., care mi-a spus că facturile au fost semnate de către B.V. Mi s-au citit în şedinţă susţinerile din declaraţia de martor din dosarul Tribunalului, cu privire la faptul că pe una dintre facturile de la SC A. către B.V. a semnat chiar inculpata M.N. şi arăt că susţinerea este corectă. M.N. mi-a cerut şi o filă cec în alb pentru achiziţia unor materiale. Nu am primit bani nici pentru factura emisă pentru această filă cec. Valoarea era în jur de 2000 RON. Aceste facturi care nu mi s-au plătit de către B.V., M.N. şi O.F. pentru care mi s-a spus că era fila cec în alb au fost incluse în costurile facturilor emise pentru R.A.M.B. şi au fost decontate de aceasta. Facturile către R.A.M.B. le întocmeam pe baza devizelor de lucrări pe care mi le dădea H.E.

Mi s-a citit declaraţia dată în faţa instanţei, fragmentul referitor la facturarea de aparate de aer condiţionat pe care nu le facturasem, şi arăt că într-adevăr lucrurile s-au întâmplat aşa cum am declarat atunci la instanţă.

Reprezentantul Ministerului Public: Dacă martorul are cunoştinţă să se fi efectuat lucrări la imobilele inculpaţilor?

Martor: Din ceea ce ştiu, s-au efectuat lucrări dar nu ştiu în concret ce lucrări. Ştiu de la M.N. că s-au efectuat lucrări la locuinţă.

Reprezentantul Ministerului Public: Are cunoştinţă dacă aceste lucrări au fost achitate de către inculpaţi?

Martor: Din ceea ce ştiu eu, nu.

Reprezentantul Ministerului Public: Are cunoştinţă dacă valoare acestor lucrări a fost facturată către R.A.M.B.?

Martor: Da, au fost incluse în facturi.

Avocatul inculpatului B.V.: De unde cunoaşte împrejurarea că următoarele obiecte cumpărate cu fila cec respectiv un DVD S., un televizor N., o combină frigorifică, o maşină de spălat, scaune şi sobe de teracotă au ajuns în posesia inculpatului B.V.?

Martor: Ştiu acest lucru din ceea ce îmi spune a M.N. deoarece în momentul în care se achiziţionau diverse produse ea îmi spunea unde vor fi duse acestea.

Avocatul inculpatului B.V.: În legătură cu cele 5 facturi fiscale întocmite pe numele B.R., cunoaşte cine anume le-a semnat?

Martor: Din spusele lui M.N., ştiu că domnul B.V.

Avocatul inculpatei O.F.: Martora a indicat mai multe facturi prin care s-au achiziţionat bunuri în legătură cu care a spus că s-ar fi ajuns la doamna O.F. De unde cunoaşte că acele bunuri au ajuns la doamna O.F.?

Martor: Pe una dintre facturi apare seria şi nr. de buletinul doamnei O.F. Nu mai reţin cu privire la celelalte bunuri.

Avocatul inculpatei O.F.: Cunoaşte situaţii în care M.N. a cumpărat bunuri de uz personal şi s-au emis facturi pentru societatea O.D.?

Martor: Cred că a fost achiziţionat un televizor sau un bun electrocasnic. A fost o singură situaţie, dar nu îmi mai amintesc nr. facturii.

După finalizarea cercetării judecătoreşti, în dezbateri au fost formulate următoarele concluzii:

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat condamnarea inculpaţilor cu reţinerea prevederilor art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă fiind reprezentată de C. pen. în vigoare. A solicitat condamnarea inculpaţilor: B.V. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; O.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 39 lit. c) C. pen.; S.D. şi C.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.; N.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 52 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, precum şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu aplicarea art. 39 C. pen.

De asemenea, pentru inculpaţii B.V. şi O.F., a solicitat interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică alături de pedeapsa principală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie publică şi de a exercita profesia sau activitatea în exercitarea căreia s-au săvârşit infracţiunile de luare de mită.

Totodată, a arătat că se impune aplicarea unor pedepse care să fie executate în regim de detenţie, cu excepţia inculpatei C.L., în privinţa căreia a apreciat că se poate aplica o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, conform dispoziţiilor art. 91 C. pen.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen., a solicitat admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpaţilor B.V., O.F. şi N.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.D. SRL la plata despăgubirilor civile. Astfel pentru suma de 1.785.500,36 RON a solicitat obligarea inculpaţilor menţionaţi anterior în solidar cu partea responsabilă civilmente până la concurenţa sumei de 1.755.546,36 RON şi în solidar cu inculpatul S.D., precum şi menţinerea sechestrului aplicat asupra bunurilor inculpaţilor B.V., O.F. şi S.D., instituit prin ordonanţele emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în data de 1 iulie 2005. Totodată, a solicitat să se constate că inculpata C.L. a achitat suma de 29.953 RON către partea civilă, urmând a fi ridicat sechestrul instituit asupra bunurilor acestei inculpate.

În continuare, a solicitat ca în baza art. 225 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 C. proc. pen. să se dispună restabilirea situaţiei anterioare prin anularea înscrisurilor falsificate, şi anume un număr de 55 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., având ca obiect lucrările de amenajare evidenţiate în Rechizitoriu, sentinţa Tribunalului Buzău şi decizia Curţii de Apel.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a solicitat confiscarea sumei de 20.896,26 euro de la inculpatul B.V. şi a sumei de 5.918,12 euro de la inculpata O.F. în echivalent în RON la data efectuări plăţii, reprezentând contravaloarea bunurilor şi lucrărilor de amenajare ce au făcut obiectul infracţiunilor de luare de mită.

Partea civilă R.A.M.B., prin consilier juridic M.V., a achiesat la concluziile reprezentantului Ministerului Public. A lăsat la aprecierea Înaltei Curţi modalitatea de soluţionare a laturii penale, iar în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, a solicitat obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1.785.000 RON.

Totodată, a solicitat omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul D.I., urmând a se constata că din conţinutul celor două rapoarte de expertiză rezultă prejudiciul creat. Astfel, faptul că un expert a stabilit un prejudiciu mai redus şi celălalt un prejudiciu mai ridicat nu are nicio relevanţă, în condiţiile în care din analiza raportului de expertiză efectuat de expertul R.N. se constată că prejudiciul ar fi de 1.500.000 RON, iar prin concluziile depuse ulterior la dosar, acesta constată că prejudiciul ar fi de 500.000 RON. Această constatare apare ca fiind neîntemeiată, întrucât expertul nu a luat în considerare manopera, transportul şi T.V.A.-ul, toate acestea fiind incluse în preţ.

În plus, acesta nu a avut în vedere faptul că s-a aplicat T.V.A. la T.V.A., precum şi că manopera a fost majorată cu 20%, expertul adăugând un spor la manoperă, în opinia sa, în mod neîntemeiat, deoarece oferta nu prevedea acest aspect. Mai mult, expertul nu a avut în vedere manopera suplimentară care era facturată la 4.000.850.000 ROL. În concluzie, a considerat că aprecierile expertului R.N. sunt neîntemeiate, sens în care a solicitat înlăturarea acestora.

Inculpatul B.V., referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul R.N., a apreciat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legea penală anterioară, având în vedere cuantumul pedepselor, precum şi împrejurarea că aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni nu atrage în mod obligatoriu şi aplicarea unui spor de pedeapsă.

De asemenea, a invocat nulitatea relativă a raportului de expertiză întocmit de expertul D.I., în condiţiile în care expertul a afirmat că nu a putut să calculeze singur sumele reprezentând cuantumul prejudiciului şi a apelat la o terţă persoană. Sub acest aspect, a precizat că raportul trebuia întocmit în baza experienţei şi cunoştinţelor profesionale ale expertului.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, a solicitat să fie avută în vedere activitatea desfăşurată de inculpat anterior perioadei în care se pretinde că a desfăşurat activitatea infracţională, vârsta înaintată a acestuia, perioada în care se pretinde că s-a desfăşurat această activitate infracţională, precum şi problemele de sănătate.

Inculpata O.F., a arătat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legea anterioară. A considerat că inculpatul este cel care ar trebui să aprecieze care lege este mai favorabilă, având în vedere că acesta suportă consecinţele aplicării reglementărilor legislative.

În opinia sa, suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul D.I. nu poate sta la baza pronunţării unei hotărâri de către Înalta Curte, având în vedere că expertul a stabilit un prejudiciu mult mai mare decât cel iniţial, prejudiciu ce ar impune punerea în discuţie a unei cereri de schimbare a încadrării juridice urmare a îndeplinirii condiţiei referitoare la comiterea unor fapte care au produs consecinţe deosebit de grave. O altă critică adusă lucrării întocmite de expertul D.I. este aceea că nu a colaborat cu expertul parte şi a întocmit un raport de expertiză ce se află într-o vădită contradicţie cu propriile lucrări efectuate până în prezent în dosar, un exemplu în acest sens fiind acela că raportat la concluziile acestui expert, SC O.D. SRL ar fi trebuit să încaseze aproximativ 60% din valoarea unei lucrări, situaţie ce nu este posibilă.

În contextul în care expertul D.I. nu a prezentat o situaţie a măsurătorilor pentru fiecare locaţie în parte, o situaţie a modului în care se prezentau spaţiile înainte şi după efectuarea lucrărilor (chestiuni care se regăsesc în raportul de expertiză întocmit de R.N.), raportat şi la împrejurarea că nu a explicat niciodată modul în care a stabilit preţurile pe care le-a avut în vedere la calcularea eventualului prejudiciu (contrar acestei chestiuni, celălalt expert s-a raportat la preţurile menţionate în cataloagele curente), a considerat că singura lucrare la care Înalta Curte se poate raporta este reprezentată de suplimentul întocmit de expert R.N., lucrare pe care şi-o însuşeşte, inclusiv prejudiciul calculat prin această expertiză. A arătat că aceeaşi opinie a avut-o şi Curtea de Apel Ploieşti, care a înlăturat raportul de expertiză întocmit de expertul D.I.

A arătat că reţinerea pretinselor activităţi infracţionale nu corespunde realităţii, întrucât s-au ignorat situaţii de fapt clare şi acte din care rezultă o cu totul altă ierarhizare a activităţii şi a atribuţiilor de serviciu pe care le aveau persoanele cu funcţii de conducere în cadrul R.A.M.B.

Prin Hotărârea Consiliului Local din data de 29 noiembrie 2001, au fost efectuate modificări în ceea ce priveşte capitolul 5 din Regulamentul de funcţionare şi organizare a R.A.M.B., la art. 20 fiind menţionate atribuţiile pe care le avea directorul general. În urma acestor modificări, directorul general a emis Decizia nr. 27 din data de 6 august 2002. În cuprinsul art. 1 al deciziei menţionate se precizează că "începând cu data de prezentei, toate contractele încheiate de regie vor fi semnate în dreptul directorului general doar de domnul B.V.". În cuprinsul art. 2 se menţionează că "tot cu aceeaşi dată, toate plăţile Regiei vor fi aprobate şi semnate doar de directorul general, domnul B.V.". La art. 3 se arată că "pentru buna desfăşurare a activităţii, când lipseşte din unitate mai mult de o zi, domnul B.V. va împuternici o persoană din conducerea executivă, să-l înlocuiască, după caz".

A susţinut că, în calitatea sa de director economic, semna instrumente de plată alături de directorul general, semnătură ce nu era însă echivalentă cu o dispoziţie, această dispoziţie fiind dată doar de către directorul general. După ce directorul general dispunea ce plăţi trebuie să fie efectuate, se întocmea ordinul de plată sau biletul la ordin (formalităţi administrative ulterioare care nu aveau legătură cu decizia plăţii) ce erau semnate de ea, în virtutea funcţiei pe care o deţinea. A precizat că nu ar fi avut cum să refuze semnarea acestor instrumente de plată, în condiţiile în care în prealabil acestea erau semnate de către directorul general.

Ca o consecinţă a acestei situaţii, nu avea nici posibilitatea de a plăti facturi în care erau trecute lucrări cantitativ mai mari decât cele efectiv realizate sau lucrări supraevaluate. A arătat că facturile emise de către SC O.D. SRL nu ajungeau la ea, ci la Biroul Financiar, fiind înregistrate, în ordine cronologică, într-un registru de evidenţiere a acestor facturi. În fiecare zi, conducătorul Biroului Financiar se prezenta la directorul general cu acest registru, acesta din urmă dispunând cu privire la plăţile ce urmau să fie efectuate.

Acceptarea la plată a facturilor care cuprindeau date nereale excede, conform apărării, atribuţiilor de serviciu şi competenţelor pe care le avea. În plus, toate facturile aveau aplicată viza "bun de plată", viză ce era dată de alte persoane, care aveau o asemenea competenţă. A solicitat să se reţină că la momentul semnării contractului nu se putea discuta de un prejudiciu, deoarece în contract nu era trecută o valoare a acestuia. A arătat că a semnat contractul la iniţiativa directorului general. Sub acest aspect, simplul fapt al semnării contractului nu este cauzator de prejudiciu, întrucât la acel moment nu s-a început derularea relaţiilor comerciale cu SC O.D. SRL şi nu au fost trecute valori pe care inculpata ar fi trebuit să le aibă în vedere. Apărarea a arătat că aceste aspecte au fost superficial analizate de către Tribunal şi de către instanţa de apel, făcându-se abstracţie de actele din care rezultă în mod clar circuitul înscrisurilor în cadrul R.A.M.B. şi atribuţiile de serviciu.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, apărarea a arătat că la momentul la care s-a dispus efectuarea unei expertize de către expertul C. pentru a fi cuantificată valoarea bunurile şi lucrările de care ea şi ceilalţi inculpaţi au beneficiat, prin Ordonanţa din 12 iunie 2008 nu s-a stabilit în mod punctual ce anume are de făcut expertul, respectiv ce bunuri ar fi primit mită, bunuri ce urmau să fie evaluate de expert. Însăşi expertul tehnic C., de specialitatea construcţii civile şi industriale, a subliniat acest lucru în raportul de expertiză, arătând că s-a lăsat la latitudinea sa, care nu este specialist în domeniul juridic, să extragă din declaraţiile martorilor lucrările presupus executate în favoarea sa, menţionând totodată că nu-şi asumă eventualele erori privind extragerea din declaraţiile martorilor a lucrărilor pretins executate la imobilele inculpaţilor.

N.M. a formulat denunţul la doi ani după ce lucrările la R.A.M.B. au fost finalizate, în situaţia în care anterior acesta a fost audiat de mai multe ori fără a afirma că ar fi dat sau i s-ar fi pretins anumite foloase. A presupus că inculpatul N.M. a formulat acest denunţ, întrucât i s-a promis că nu va fi trimis în judecată, aspect întărit de împrejurarea că până la momentul la care a făcut denunţul şi ulterior, faţă de acest inculpat nu se începuse urmărirea penală pentru o infracţiune de prejudiciu sau vreo altă infracţiune, deşi scriptic acesta era beneficiarul tuturor sumelor de bani încasate de la R.A.M.B. În plus, între afirmaţiile făcute în autodenunţ şi declaraţiile acestuia referitoare la pretinsele bunuri pe care ar fi fost nevoit să le dea ca mită, există contradicţii majore. Sub acest aspect, a arătat că în rechizitoriu nu se reţine că ar fi beneficiat de piese de mobilier sau că s-ar fi montat uşi, candelabre şi lustre, în condiţiile în care inculpatul N.M. a precizat că ea ar fi beneficiat de aceste servicii.

În ceea ce priveşte celelalte bunuri reţinute a fi primite de ea, a arătat că a probat, fără putinţă de tăgadă, cu înscrisuri, că au fost achiziţionate cu aproximativ 1 - 3 ani înainte de derularea relaţiilor comerciale între SC O.D. SRL şi R.A.M.B. Instanţele de fond şi apel nu au arătat de ce au fost înlăturate actele menţionate, care dovedeau provenienţa legală a bunurilor.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, a susţinut că sunt incidente aceleaşi critici aduse cu privire la infracţiunea de abuz în serviciu, şi anume, că nu putea să-şi îndeplinească în mod defectuos atribuţiile de serviciu, întrucât nu avea puterea de decizie în sensul de a dispune efectuarea de plăţi sau de a accepta la plată facturi pentru lucrări executate.

Inculpatul S.D. a precizat că legea penală mai favorabilă este reprezentată de legea penală actuală, încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa fiind complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită în formă continuată, art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Suplimentul (amplu argumentat şi documentat) întocmit de expertul R.N. corespunde realităţii, întrucât acesta a reuşit să determine în mod corect că prejudiciul este de 431.000 RON, fără TVA, iar lucrările ofertate, contractate, executate şi expertizate au în vedere grilele şi facturile ce se regăsesc la dosarul cauzei. Totodată, a solicitat omologarea raportului întocmit de expertul R.N., având în vedere că raportul întocmit de expertul D.I. nu a fost realizat cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Sub acest aspect, a arătat că toate calculele au fost efectuate de către un alt expert şi nu de către acesta, iar lucrarea cuprinde numeroase erori.

A solicitat aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, conform art. 91 C. pen., având în vederea dispoziţiile art. 5 C. pen.

Inculpata C.L., a precizat că prin rechizitoriu, cât şi prin cele două hotărâri pronunţate în cauză, s-a reţinut că ea a vizat ca bun de plată două facturi fiscale într-un cuantum total de aproximativ 30.000 RON, sumă care ar reprezenta contravaloarea unor lucrări neefectuate în realitate. În acelaşi timp, s-a reţinut că avizarea celor două facturi a fost realizată în mod întâmplător pe o perioadă limitată de timp, şi anume doar în perioada în care inculpatul S.D. (care a asigurat-o că lucrările au fost efectuate în realitate, corespunzând din punct de vedere calitativ şi cantitativ) a fost în concediu de odihnă. A apreciat că în sarcina sa nu se poate reţine nicio faptă de natură penală, urmând a fi avut în vedere că infracţiunea de abuz în serviciu ori infracţiunea de neglijenţă în serviciu sunt condiţionate de existenţa unui prejudiciu. A achiesat la concluziile celorlalţi inculpaţi, în sensul că raportul de expertiză întocmit de expertul R.N. reflectă cel mai bine realitatea lucrărilor menţionate în cele două facturi fiscale. Mai mult, şi raportul întocmit de D.I. reţine realitatea acestor lucrări, însă acesta apreciază că preţurile sunt supraevaluate.

Apărarea a arătat că nu poate fi reţinută nici măcar infracţiunea de neglijenţă în serviciu, deoarece nu putea să prevadă care ar fi preţul acelor materiale, în situaţia în care directorul general era cel care a semnat contractul şi a cunoscut condiţiile acestuia şi nici o persoană dintre cele implicate nu a cunoscut preţurile practicate de constructor.

Inculpatul N.M. a precizat că a avut o atitudine constantă de recunoaştere a faptelor. Declaraţia sa se coroborează cu declaraţiile unora dintre martori, precum şi cu depoziţiile celor doi experţi. A arătat că a dat lămuriri complete în faza urmăririi penale şi, raportat la acest aspect, organul de urmărire penală a considerat că se impune reţinerea în favoarea sa dispoziţiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Inculpatul a susţinut dintotdeauna că relaţia comercială dintre R.A.M.B. şi SC O.D. SRL s-a desfăşurat prin intermediul inculpatei M.N. (angajata acestei societăţi comerciale), care a intermediat şi a avut o contribuţie majoră la încheierea respectivului contract. Şi din declaraţiile inculpatului B.V., rezultă că el nu a avut nicio legătură cu încheierea contractului şi în primele luni ale executării contractului nu a luat legătură cu nicio persoană din conducerea R.A.M.B. De altfel, nu a dorit altceva decât să-şi maximizeze profitul societăţii, însă fără a încălca legea penală. Niciodată nu a încurajat vreo persoană din societatea sa să elibereze acele facturi nereale, prin care să fie consemnate ca fiind efectuate anumite lucrări în sediul R.A.M.B.

Momentul la care a intervenit în relaţia comercială desfăşurată între cele două societăţi, a fost acela în care a solicitat conducerii R.A.M.B. să efectueze plăţile, plăţi care de cele mai multe ori erau întârziate.

Faţă de atitudinea adoptată, avându-se în vedere şi data începerii procesului penal (în prezent epuizându-se o perioadă de aproximativ 8 ani), împrejurarea că ceilalţi inculpaţi s-au bucurat în continuare de calitatea de salariaţi ai R.A.M.B., în timp ce el nu a realizat venituri şi faptul că el nu a săvârşit faptele cu intenţie, în temeiul art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a solicitat achitarea sa deoarece fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

În subsidiar, în situaţia în care se va constata că este vinovat de săvârşirea faptelor menţionate, a solicitat ca în privinţa lui să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, având în vedere că, fără informaţiile furnizate de el organului de urmărire penală, nu ar fi putut să fie identificate persoanele care ulterior au fost trimise în judecată.

Analizând faptele reţinute în rechizitoriu şi probele administrate, Înalta Curte a constatat următoarele:

Acuzaţia referitoare la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi art. 248¹ C. pen.

Art. 248. Abuzul în serviciu contra intereselor publice. Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 248¹. Abuzul în serviciu în formă calificată. Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Pentru susţinerea acuzaţiei de abuz în serviciu în formă calificată trebuie dovedite, din punct de vedere obiectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu prejudiciul: cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos (de exemplu dacă semnează acte de serviciu după expirarea mandatului de director, dacă trimite un funcţionar să obţină oferte de servicii pentru propria instituţie de la firma la care lucrează prietena soţiei respectivului funcţionar, dacă ofertele de servicii depuse de mai multe firme au un caracter fictiv, fiind întocmite de directorul firmei declarată ulterior câştigătoare şi de prietena soţiei funcţionarului firmei beneficiare, dacă evaluarea ofertelor depuse pentru prestări servicii sau serviciile prestate nu se realizează, în mod constant, prin omisiunea unor funcţionari ai firmei beneficiare, deşi firma beneficiară dispunea de aparatul tehnic necesar pentru a efectua operaţiunile de evaluare menţionate, dacă sunt aprobate în mod constant plăţi pentru lucrări fictive la firma beneficiară în considerarea unor lucrări executate la locuinţele funcţionarilor firmei beneficiare şi care nu au fost plătite de aceştia fiind incluse în lucrările plătite din bani publicii etc);

b) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori a întârzierii îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri (de exemplu semnarea unui contract la un an de la data începerii executării contractului, omisiunea evaluării calităţii şi realităţii lucrărilor pentru care se efectuau plăţi de către beneficiar, emiterea de documente de plată pentru beneficiar în care sunt incluse lucrări realizate pentru directorii instituţiei beneficiare, încălcarea oricărei proceduri de achiziţie a bunurilor şi serviciilor, respectiv de evaluare a modului de derulare a contractelor).

c) legătura dintre prejudiciul produs şi atribuţiile de serviciu, respectiv cuantumul prejudiciului.

Faţă de cele ce preced, în cauză au fost probate:

- încheierea unui contract de execuţie, între R.A.M.B. şi SC O.D. SRL, în care nu au fost trecute date esenţiale cum ar fi: valoarea estimativă a contractului, grafic de execuţie a lucrărilor, data încheierii lui, fiind trecut la obiect, cu titlu generic, amenajări interioare, fără a fi detaliate;

- lipsa înregistrării contractului în evidenţele R.A.M.B., fiindu-i aplicat acelaşi număr cu care a fost înregistrată oferta de preţuri emisă de SC O.D. SRL, şi anume nr. 3525, fără a se consemna şi data.

- completarea de către inculpatul N.M., conform propriei declaraţii, a două oferte, fictive (N.M. a completat alte două oferte) în care au fost înscrise preţuri mai mari decât cele menţionate în oferta SC O.D. SRL respectiv din partea SC M.S. SRL Buzău (SC M.S. SRL a aparţinut anterior inculpatului N.M., fiind preluată de cumnatul său, R.C. care, prin procura autentificată, l-a împuternicit să-i reprezinte societatea) şi SC C.D. SRL Buzău (firmă administrată de G.I. care a semnat şi ştampilat o ofertă de preţuri întocmită pe numele firmei sale de inculpatul N.M. întrucât cele două firme aveau relaţii de afaceri).

- lipsa unui referat de necesitate de către compartimentul de specialitate din cadrul R.A.M.B., omisiunea desemnării unei Comisie de evaluare şi selectare a ofertelor, deşi o astfel de comisie exista în cadrul R.A.M.B., lipsa vizei de legalitate din partea biroului juridic, omisiunea includerii investiţiei în proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli şi omisiunea aprobării de Consiliul de Administraţie.

- lipsa oricărei proceduri legale privind atribuirea contractului de achiziţie publică (S.D. o cunoştea pe inculpata M.N. de la firma O.D., fiind prietenă cu soţia sa, potrivit declaraţiei inculpatei M.N. şi a solicitat acestei firme oferta de servicii conform propriei declaraţii deoarece firma O.D. avea sediul în apropiere;

- cunoaşterea de către S.D. a modalităţii de execuţie a lucrărilor conform declaraţiei lui M.N. (care a precizat că îl cunoştea pe S.D. anterior încheierii contractului dintre R.A.M.B. şi SC O.D. SRL, fiind prieteni de familie, precizând şi că S.D. a cunoscut modalitatea în care au fost efectuate ofertele către Regie) şi respectiv conform declaraţiei inculpatei O.F. (cu privire la faptul că atunci "când am primit ofertele de la S.D., acestea erau deja parafate").

- deţinerea de către B.V. a calităţii de director general doar până la 23 decembrie 2004 (când în baza Hotărârii Consiliului Local al mun. Buzău a fost eliberat din funcţie) şi semnarea de către B.V., alături de O.F., după eliberarea din funcţie, respectiv în martie 2005 a filelor cec seria: K1 din 4 martie 2005, K2 din 9 martie 2005, K3 din 11 martie 2005, K4 din 14 martie 2005, K5 din 18 martie 2005, K6 din 21 martie 2005, K7 din 28 martie 2005;

- semnarea contractului de execuţie între R.A.M.B. şi SC O.D. SRL, potrivit declaraţiei lui N.M., după finalizarea lucrărilor, prin asumarea răspunderii de către B.V. şi O.F., în aprilie 2005, moment la care B.V. nu mai avea calitate de director/salariat în cadrul Regiei. Susţinerea inculpatului B.V. care a declarat că a semnat acel contract în luna martie 2003, chiar în prima zi în care a intrat în concediu, arătând că l-a semnat în fugă, pentru că se grăbea, chiar dacă nu avea trecute un termen de execuţie şi valoarea, este contrazisă de inculpata O.F., aceasta arătând în declaraţia dată la instanţă că respectivul contract s-a semnat mult mai târziu faţă de momentul începerii lucrărilor;

- faptul că R.A.M.B. înregistra restanţe considerabile (noiembrie 2004, mai - noiembrie 2005) la rambursarea creditului extern acordat cu garanţii guvernamentale (în conformitate cu prevederile O.G nr. 38/1997), restanţe care figurează în prezent ca neachitate la Ministerul Finanţelor Publice, dar plătea sume şi servicii ca montarea unui singur aparat de aer condiţionat, cu un necesar de 75 ore (3 zile), redimensionare unui circuit electric care nu s-a executat, în 225 ore (10 zile), montarea unui panou de iluminat cu 4 tuburi de 18 W în 97 ore (4 zile), zugrăvirea unui metru pătrat cu vopsea în timp de o oră, constând 149.000 RON, decopertarea faţadei (de pe care nu s-a demolat nimic) în timp de 511 ore, cu un preţ de 66 milioane ROL, scoaterea unei uşi din zidărie în timp de 10 ore etc;

- faptul că R.A.M.B. a disponibilizat/concediat în iulie 2005, 187 salariaţi (astfel cum rezultă din H.G nr. 516/2005);

- declaraţiile inculpatului N.M. şi martorului H.E. din care rezultă că lucrările ce au fost efectuate, în mod particular persoanelor din conducerea R.A.M.B. au fost incluse în facturile date spre decontare aceste lucrări fiind denumite în facturi amenajări.

Inculpaţii N.M. şi C.L. au recunoscut faptele. Inculpaţii B.V. şi O.F. nu au recunoscut săvârşirea faptelor însă actele semnate de către aceştia în condiţiile mai sus prezentate ca şi lucrările de care au beneficiat de la SC O.D. SRL, infirmă apărările.

Instanţa va înlătura susţinerile apărării referitoare la lipsa calităţii de funcţionar public a lui B.V., O.F. şi S.D. în considerarea faptului că au exercitat o activitate cu titlu permanent în cadrul unei persoane juridice ce prestează servicii de interes public (producţia transportul şi distribuţia energie termice, alimentarea cu apă, canalizare şi epurarea apei, transportul urban de călători, construirea drumurilor de interes municipal. În consecinţă sunt îndeplinite condiţiile art. 147 şi art. 145 C. pen. anterior.

S.D. s-a apărat prin aceea că neavând studii în specialitatea ingineriei, nu a putut să îşi dea seama dacă lucrările înscrise pe facturi corespundeau perfect cu ceea ce se derula în realitate. Inculpatul nu a arătat însă ce l-a împiedicat să solicite superiorilor săi să numească o persoană cu studii în specialitatea ingineriei, întrucât erau angajaţi la R.A.M.B. ingineri, pentru a-l ajuta la recepţia lucrărilor întocmite de către SC O.D. SRL.

C.L. a recunoscut că a aplicat menţiunea "bună de plată" pentru două facturi, dar a precizat că această activitate a efectuat-o cu titlu excepţional în perioada în care S.D. a fost în concediu şi fără a avea cunoştinţă în mod concret despre modalitatea în care s-au derulat lucrările între ele două entităţi juridice mai sus-amintite. Instanţa reţine însă lipsa oricărei probe privind faptul că a cunoscut sau că a acceptat ajutorul dat în acest mod inculpaţilor B.V. şi O.F. la efectuarea de plăţi nelegale către SC O.D. SRL., aspect care neagă existenţa participaţiei penale (respectiv neagă existenţa unei înţelegeri între cei trei inculpaţi) şi influenţează forma de vinovăţie a faptei reţinute în sarcina sa.

Acuzaţia referitoare la săvârşirea infracţiunilor de luare de mită:

Art. 254 Luarea de mită

(1) Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Pentru susţinerea acuzaţiei de luare de mită trebuie dovedite din punct de vedere obiectiv:

a) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o asemenea promisiune (de exemplu, acceptarea de lucrări în interes propriu de la firma care beneficia de contracte de prestări servicii la instituţia la care lucra un inculpat);

b) conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori a întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri (de exemplu, omisiunea exercitării oricărui control, aflat în atribuţiile celor care au beneficiat de lucrări personale din partea firmei care lucra pentru instituţia la care erau angajaţi, cu privire la realitatea lucrărilor efectuate de această firmă şi la cuantumul sumelor acceptate la plată);

c) legătura dintre banii sau foloasele necuvenite şi actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de contra-echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă şi anume pentru îndeplinirea, neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a unui act de serviciu. Dacă legătura lipseşte, fapta nu are caracter penal. Dacă însă scopul urmărit se realizează şi acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie prin el însuşi o infracţiune, cum ar fi un fals în înscrisuri, infracţiunea de luare de mită intră în concurs cu acea infracţiune.

Faţă de cele ce preced, în cauză au fost probate în ceea ce îl priveşte pe B.V.:

- executarea, la imobilul deţinut de B.V. în municipiul Buzău, de către salariaţi ai SC O.D. SRL, a următoarelor lucrări: construcţie metalică cu acoperiş din tablă, prevăzut cu tavan fals din rigips şi pardoseală din gresie, sub forma unei terase situată în partea din spate a imobilului cu destinaţie de locuinţă; placarea cu tablă zincată a gardului din plasă sudată situat pe latura de N-E a imobilului. Materialele folosite proveneau de la SC O.D. SRL şi au fost transportate cu o autoutilitară condusă de martorul M.D. angajat al SC O.D. SRL.

- executarea, la imobilul deţinut în comuna V.V. judeţul Buzău, de soacra lui B.V., de lucrări de către angajaţi ai SC O.D. SRL. Aceste lucrări au constat în modificarea acoperişului şi montarea unei învelitori de azbociment.

- realizarea, la proprietatea fiicei lui B.V., de către o echipă formată din angajaţi ai SC O.D. SRL, a următoarelor lucrări de amenajare: placare pereţi exteriori cu plăci; placarea pereţilor interiori şi a tavanelor interioare cu rigips; montare parchet laminat, gresie şi faianţă; lucrări de zugrăvire cu var lavabil; executare instalaţie electrică de iluminat; învelitoare cu tablă şi jgheaburi; montare sobe din teracotă; confecţionare şi montare de ferestre şi uşi cu geam termopan, ce au fost transportate şi montate de alţi angajaţi ai societăţii;

- efectuarea lucrărilor de către SC O.D. SRL în beneficiul lui B.V. conform declaraţiilor angajaţilor SC O.D. SRL, respectiv martorii J.V., D.E., N.I., B.T., G.V.1,V.I.S., R.C.1, M.D., F.I., U.F.E., D.F., P.A., T.V., S.C.1, S.A.1, S.I. (martorii au descris fiecare lucrare, la fiecare dintre imobile, lucrări cu o amploare deosebită, care au durat luni întregi);

- efectuarea acestor lucrări conform declaraţiilor reprezentanţilor SC O.D. SRL, respectiv inculpatul N.M. şi martora M.M. (care arată că s-au efectuat mai multe lucrări la imobilele inculpaţilor, iar valoarea lor era inclusă în facturile erau trimise la R.A.M.B.), martorul H.E., (conform căreia la imobilul din P. a trimis o echipă ce a lucrat mai mult de o săptămână, în comuna V.V. s-au făcut amenajări).

Analiza apărărilor inculpatului B.V.

B.V. a susţinut că nu a beneficiat de nici un fel de lucrări la imobilul său ori la cele ale rudelor sale. Martorii S.V., Ş.C., L.S., G.D., S.D., audiaţi la solicitarea inculpatului şi pentru probarea tezei susţinute de către inculpat, au făcut trimitere la cumpărarea de către fiica inculpatului a unor placi de azbociment, montarea unei centrale la apartamentul din Galaţi şi la alte lucrări, dar care au fost efectuate la sfârşitul anului 2004. Martorul Ş.C. a declarat că în anul 2004 s-au făcut lucrări şi de alte persoane pe care însă nu le cunoaşte. Martorul G.D. a arătat că la imobilul din Galaţi parchetul a fost adus de la Buzău şi că nu el a montat tâmplăria termopan. B.V. a susţinut de asemenea că parchetul laminat din apartamentul mamei sale din municipiul Galaţi provine de la locuinţa sa din Buzău şi reprezintă ceea ce a rămas după montarea parchetului în acest din urmă imobil, iar tâmplăria din aluminiu cu geam termopan a fost achiziţionată de la SC P.G.99 SRL Buzău, pentru care ar fi achitat în numerar suma de 2.500 RON. A prezentat factura fiscală B1 din 4 mai 2005 emisă de firma menţionată către B.C.1. Suma înscrisă în factură nu apare însă în evidenţe ca fiind achitată, conform controlului Gărzii Financiare Buzău din luna iunie 2008.

Inculpatul B.V. a susţinut că bunurile pe care este acuzat că le-a primit de la SC O.D. SRL au fost achiziţionate anterior de către S.V. Martorul S.V. a declarat că în anul 2002, B.V. i-a solicitat să cumpere mobilier constând în bar şi şase scaune, pe care le-a achiziţionat de la magazinul A., situat la marginea oraşului. La acest magazin, conform declaraţiei, martorul s-a deplasat împreună cu B.E.R., iar pentru el a cumpărat un aparat DVD marca S., pe care, însă, după un interval de circa 8 - 9 luni, l-a vândut unei cunoştinţe, M.V. Declaraţia martorului este infirmată de faptul că SC A.C. SRL a fost înfiinţată în 2004 şi nu are în obiect comercializarea aparatelor electronice.

B.V. a susţinut că o parte din lucrările efectuate la imobilele în cauză au fost executate de martorul S.V. în anul 2004, căruia i-a achitat contravaloarea lor, însă acesta nu i-a eliberat documente justificative, iar altele au fost realizate de diverşi agenţi economici, prezentând în acest sens o serie de facturi fiscale (la imobilul din municipiul Buzău, placarea gardului cu foi din tablă zincată pentru care i-a achitat 2.500 RON), acoperişul terasei din spatele locuinţei (iulie sau august 2004), pentru care a plătit suma de 500 RON, montat instalaţia electrică şi tâmplăria (uşi şi ferestre) la imobilul din comuna V.V., lucrări pentru care a achitat acestuia suma de 2.500 RON, neprimind însă documente justificative. Aceste aspecte au fost infirmate de către martorul S.V., care a declarat că lucrările au fost făcute în anul 2002 şi că el doar a cumpărat materialele, montarea fiind realizată de SC Ah.C. SA Buzău. Martorul L.S., administrator la SC. Ah.C., a declarat însă că nu a colaborat cu S.V., nu a întocmit niciodată facturi pe firma sa pentru lucrări executate de S.V., precum şi că, în perioada 2004 - 2005 a efectuat anumite lucrări la imobilul fiicei inculpatului B.V. din comuna V.V.

Cu privire la montarea tâmplăriei cu geam termopan la imobilul situat în comuna V.V., martorul S.V. a precizat că lucrarea a fost realizată în perioada 2001 - 2002, iar tâmplăria constând în trei sau patru ferestre şi două uşi a fost confecţionată de martorul M.V., cu materiale achiziţionate de la o firmă din municipiul Bucureşti. Declaraţia este contrazisă însă de martorul M.V. care a precizat că tâmplăria a fost confecţionată pentru un imobil aparţinând martorului S.V. din Câmpulung.

Garda Financiară Buzău a verificat, SC V. SRL (firma lui S.V.), SC P.94 SRL (unde a fost angajat martorul M.V.), SC Ix. SRL (societate administrată de M.V.). Din notele încheiate de comisarii Gărzii Financiare Buzău a rezultat că au existat relaţii comerciale între SC V. SRL şi SC P.94 SRL pe de o parte şi B.V. - în calitate de beneficiar pe de altă parte, însă acestea datează din anii 2001 - 2002 şi au ca obiect alte lucrări decât cele care fac obiectul prezentei cauze referitoare la imobilul din Buzău, iar SC Ix. SRL nu a derulat relaţii nici cu SC V. SRL şi nici cu inculpatul B.V. sau martora B.E.R.

B.V. a susţinut că lucrările de amenajare a imobilului fiicei sale din comuna V.V., judeţul Buzău au fost executate de SC Ah.C. SRL Buzău, depunând în acest sens un contract încheiat la 10 septembrie 2004, între această societate şi B.E.R., contract care avea ca obiect amenajarea locuinţei din comuna V.V., precum şi facturile fiscale din 18 martie 2005 şi din 1 iulie 2005, având acelaşi obiect. Cele menţionate în aceste înscrisuri, sunt contrazise de constatarea din luna iunie 2008 făcută de Garda Financiară Buzău (control dispus de D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti), conform căreia chitanţa din 24 iulie 2008, din care rezultă plata celor două facturi, a fost eliberată de SC Ah.C. SRL după 3 ani.

În ceea ce o priveşte pe O.F. s-a probat faptul că:

- la imobilele din municipiul Buzău şi din comuna V., sat N., judeţul Buzău aparţinând inculpatei O.F. s-au executat lucrări de amenajare. La cel din comuna V. s-au executat lucrări de amenajare a garajului constând în tencuieli şi zugrăveli, montarea unei uşi din aluminiu, precum şi montarea unei uşi din PVC de culoare albă, prevăzută cu sistem rulant acţionat de scripete manual, s-au montat patru ferestre şi o uşă din aluminiu, culoare albă cu arcadă, confecţionate de SC O.D. SRL. La acelaşi imobil s-au montat jaluzele din aluminiu cu lamele orizontale subţiri de diferite dimensiuni (12 bucăţi), achiziţionate şi achitate de SC O.D. SRL, transportul acestora fiind realizat de martorul S.I. - conducător auto, montarea fiind efectuată de către martorul V.S. În curtea imobilului au fost aduse pavele achiziţionate de SC O.D. SRL, transportate de angajaţii acestei firme.

- O.F. a beneficiat de lucrări realizate de angajaţii SC O.D. SRL la apartamentul proprietatea sa din municipiul Buzău, judeţul Buzău, constând în montarea tâmplăriei de aluminiu cu geam termopan de culoare albă la balconul de formă circulară al imobilului, tâmplărie ce a fost executată în atelierul de producţie al SC O.D. SRL pe baza măsurătorilor realizate de martorul H.E.; la cele două balcoane au fost puse jaluzele verticale, confecţionate tot de SC O.D. SRL.

- a primit de la reprezentanţii SC O.D. SRL: lămpi de grădină (17 bucăţi), corp iluminat (1 bucată), tablou (1 bucată), felinare (2 bucăţi), cablu (2 bucăţi a câte 50 m), becuri economice (19 bucăţi), a căror valoare totală se ridica la suma de 3.469,2 RON (echivalentul a 856,12 euro calculat la valoarea de referinţă din anul 2004) pe care le-a cumpărat de la SC P.R. SRL la data de 1 februarie 2004, în baza facturii IF emisă către SC O.D. SRL;

- plata bunurilor înscrise pe factură de achiziţie a bunurilor de la P.R. a fost realizată cu o filă cec emisă în alb de SC O.D. SRL, pe care M.N. a dat-o inculpatei O.F., conform declaraţiei inculpatului N.M., coroborată cu declaraţia martorei M.M., director economic la SC O.D. SRL;

- acoperirea valorii acestei facturi s-a făcut prin mărirea costului unei facturi ulterioare, dată R.A.M.B. spre decontare.

Analiza apărărilor inculpatei O.F.

O.F. a depus documente eliberate de SC E.F., (referitoare la achiziţionarea de jaluzele şi tâmplărie de aluminiu cu geam termopan) şi de SC D.C. SRL Buzău către soţul său, O.T., (factura fiscală din 6 iulie 2005, avizul de însoţire a mărfii din 14 iunie 2005, precum şi chitanţa din 1 iulie 2005). Datele înscrisurilor sunt iunie - iulie 2005, deci ulterior declanşării cercetărilor în cauză.

- din Nota Gărzii Financiare Buzău din 3 iunie 2008 întocmită la SC D.C. SRL, a rezultat că, deşi atât avizul cât şi factura însoţită de chitanţă, figurează înregistrate în evidenţe, totuşi până la data controlului contravaloarea lucrării nu a fost încasată, cu excepţia unui avans de 500 RON.

- la rubrica "Date privind expediţia" din factura emisă de SC O.D. SRL sunt menţionate seria şi numărul cărţii de identitate a inculpatei O.F., iar ca mijloc de transport un autovehicul din dotarea Regiei;

- potrivit extrasului de cont aparţinând SC O.D. SRL emis de B.C.C. - Sucursala Buzău, factura fiscală menţionată anterior a fost achitată cu filă cec de către SC O.D. SRL.

Acuzaţia referitoare la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată

Art. 290. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Pentru dovedirea acuzaţiei de fals în înscrisuri sub semnătură privată, situaţia de fapt prezentă trebuie să conducă la stabilirea următoarelor elemente:

a) existenţa unui înscris sub semnătură privată;

b) folosirea înscrisului de către persoana acuzată ori de către o altă persoană;

c) scopul producerii de consecinţe juridice;

d) alterarea înscrisului.

Inculpatul N.M. a recunoscut faptele. Recunoaşterea sa se coroborează cu actele contabile întocmite în cauză, respectiv cele 55 facturi fiscale emise către R.A.M.B. în care au fost incluse lucrări ce nu au fost executate în sediile aparţinând Regiei, şi depuse spre decontare la R.A.M.B.

Faţă de cele ce preced, în drept, fapta inculpatului B.V. care, în calitate de director general al R.A.M.B., a încheiat un contract de execuţie cu SC O.D. SRL, iar în timpul derulării acestuia, în perioada martie 2003 - 31 decembrie 2004, cu intenţie, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a acceptat plata unor lucrări neexecutate şi a unor bunuri supraevaluate către societatea menţionată, cauzând un prejudiciu R.A.M.B. (333 acte materiale), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, având aceeaşi calitate, în perioada 2003 - 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la reprezentanţii SC O.D. SRL bunuri în cuantum de 12.494,3 RON (echivalentul a 3.083,26 euro calculat la valoarea de referinţă din anul 2004), precum şi alte foloase materiale necuvenite constând în executarea unor lucrări de amenajare la locuinţele deţinute de el şi de familia sa - evaluate la suma de 17.786 euro, în schimbul atribuirii către firma respectivă a unor lucrări la R.A.M.B., dar şi pentru efectuarea unor plăţi nelegale şi cu prioritate către societatea menţionată (patru acte materiale), constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Echivalentul bunurilor de care inculpatul B.V. a beneficiat ca mită, respectiv 20.896,26 euro urmează să fie confiscat, în folosul statului, în echivalent în RON, la data executării măsurii de siguranţă.

Fapta inculpatei O.F., care în calitate de director economic al R.A.M.B., a încheiat în luna martie 2003, un contract de execuţie cu SC O.D. SRL, iar în timpul derulării acestuia, în perioada martie 2003 - 29 aprilie 2005, cu intenţie, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a acceptat plata unor lucrări neexecutate şi a unor bunuri supraevaluate către societatea menţionată, cauzând un prejudiciu R.A.M.B. (333 acte materiale), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care, în virtutea aceleiaşi funcţii, în perioada 2003 - 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi primit de la reprezentanţii SC O.D. SRL bunuri în valoare de 3.469,26 RON (echivalentul a 856,12 euro calculat la valoarea de referinţă din anul 2004), precum şi alte foloase materiale necuvenite constând în executarea unor lucrări de amenajare la locuinţele proprietatea sa, lucrări evaluate la suma de 5.062 euro, în schimbul atribuirii către firma respectivă a unor lucrări la R.A.M.B., dar şi pentru efectuarea unor plăţi nelegale şi cu prioritate către societatea menţionată (două acte materiale), constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Echivalentul bunurilor de care inculpata O.F. a beneficiat ca mită, respectiv 5918,12 euro urmează să fie confiscat, în folosul statului, în echivalent în RON, la data executării măsurii de siguranţă.

Fapta inculpatului S.D. care, în calitate de administrator al R.A.M.B., în perioada 2003 - 29 aprilie 2005, cu intenţie, prin îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, i-a ajutat pe inculpaţii B.V. şi O.F. să efectueze plăţi nelegale către SC O.D. SRL, având ca obiect lucrări neexecutate şi bunuri supraevaluate, vizând ca bune de plată facturile fiscale emise de societatea respectivă fără ca acestea să fie însoţite de situaţii de lucrări, 102 acte materiale, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.

Fapta inculpatului N.M. care, în calitate de administrator al SC O.D. SRL, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2005, a dat dispoziţii angajatelor sale, M.M., B.M. şi C.M. - să completeze un număr de 55 facturi fiscale emise către R.A.M.B. în care au fost incluse lucrări ce nu au fost executate în sediile aparţinând Regiei, facturile fiind ulterior depuse spre decontare la R.A.M.B. (55 acte materiale), constituie participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, cu intenţie, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2003 - 2005, a pus la dispoziţia inculpaţilor B.V. şi O.F. 113 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., în care au fost incluse lucrări de amenajare, care în realitate nu au fost executate (55 facturi), precum şi bunuri supraevaluate folosite la dotarea sediilor Regiei (58 facturi), ajutându-i în acest mod pe sus-numiţii să-şi îndeplinească în mod defectuos îndatoririle de serviciu şi să efectueze plăţi nelegale către societatea sa, ceea ce a condus la prejudicierea R.A.M.B. (113 acte materiale), constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 248 C. pen. - art. 248¹ C. pen. cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei C.L. care a aplicat menţiunea "bună de plată" pentru două facturi, fără să verifice în amănunt şi fără să ceară părerea unei persoane autorizată în domeniu dacă cele înserate pe facturile fiscale corespund cu lucrările efectuate în realitate, deşi, ar fi trebuit şi putea să solicite o astfel de părere avizată, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. Instanţa constată încălcarea din culpă a atribuţiilor de serviciu cu titlu excepţional, de două ori, în perioada în care S.D. a fost în concediu şi fără a avea cunoştinţă în mod concret despre modalitatea în care s-au derulat lucrările între R.A.M.B. şi SC O.D. SRL. În lipsa probelor privind faptul că a cunoscut sau că a acceptat ajutorul dat în acest mod inculpaţilor B.V. şi O.F. la efectuarea de plăţi nelegale către SC O.D. SRL., nu există participaţia penală prin complicitate la abuzul în serviciu al celor doi, B.V. şi O.F. Faţă de cele ce preced, forma de vinovăţie a celor două acte este culpa, astfel că va fi schimbată încadrarea juridică şi va fi reţinut încălcarea din culpă a atribuţiilor de serviciu, deci o infracţiune de neglijenţă în serviciu.

Legea penală mai favorabilă.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, instanţa constată că stabilirea dispoziţiilor legale incidente este influenţată de durata procedurii respectiv de modul în care durata procesului poate produce efecte în cauză. Instanţa constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în raport de modul în care sunt reglementate efectele circumstanţelor atenuante, de modul de calcul al termenului de prescripţie specială şi de efectele suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţa de recurent instanţa de recurs urmează să analizeze influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-au formulat acuzaţii, respectiv cu privire la răspunderea penală (incidenţa prescripţiei speciale). În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică. Este verificată de asemenea intervenirea prescripţiei.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă instanţa urmează să examineze dispoziţiile legale incidente în C. pen. în vigoare şi în legile speciale la data săvârşirii faptelor, respectiv aceleaşi dispoziţii la data judecării cauzei. De la data săvârşirii faptei şi până la soluţionarea cauzei în recurs a intervenit situaţia tranzitorie determinată de abrogarea C. pen. anterior şi intrarea în vigoare a C. pen. actual, care a produs modificări inclusiv în ceea ce priveşte modul de reglementare a semnificaţiei pluralităţii constituie, respectiv regimul pluralităţii de infracţiuni.

O primă observaţie, susţinută şi de apărările inculpaţilor, este în sensul că toate faptele pentru care s-au formulat acuzaţii continuă să fie incriminate în legea în vigoare la data judecării cauzei. În acord cu cele susţinute de apărare, instanţa constată că legea nouă nu este însă mai favorabilă în raport de intervenirea prescripţiei speciale conform dispoziţiilor legii vechi, în raport de conţinutul şi efectele circumstanţelor atenuante conform legii în vigoare la data faptelor, în raport de consecinţele unor modalităţi de individualizare a executării pedepsei în modalitatea reglementată de legea în vigoare la data faptelor.

În raport de data săvârşirii faptelor şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constată intervenită prescripţia răspunderii penale faţă de N.M. pentru această faptă ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială.

În raport de data săvârşirii faptelor şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu, constată intervenită prescripţia răspunderii penale faţă de C.L. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. anterior ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie specială.

În ceea ce priveşte acuzaţiile formulate în cauză, faţă de care nu s-a împlinit termenul de prescripţie specială, instanţa constată că acestea privesc fapte grave, în care au fost implicaţi cei care conduceau R.A.M.B. Instanţa constată că fără implicarea lui B.V., O.F. şi S.D. nu s-ar fi putut ajunge la prejudicierea părţii civile şi la o valoare totală atât de importantă a prejudiciului.

Totodată instanţa constată că sancţiunile aplicate şi modalităţile de executare sunt influenţate de durata procedurilor, care în cauză depăşeşte termenul rezonabil. Chiar dacă dosarul a presupus trimiterea în judecată a unui număr mare de persoane acuzate, durata de 11 ani de la data primelor acte materiale ale faptelor pentru care s-au formulat acuzaţii şi până la pronunţarea unei hotărâri de condamnare nu este justificată. În consecinţă, la individualizarea sancţiunilor şi a modalităţii de executare instanţa de recurs va avea în vedere durata totală a procedurilor de 11 ani de la data primelor acte din prezenta cauză şi va pronunţa, în considerarea încălcării duratei rezonabile, sancţiuni sub minimul prevăzut de lege, reţinând circumstanţa atenuantă prevăzută de C. pen. anterior în art. 74 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că de la data faptelor şi până în prezent nu au mai fost comise alte infracţiuni de către cei acuzaţi, instanţa va aplica sancţiuni cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru B.V., O.F. şi S.D., respectiv pentru N.M., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în ceea ce îl priveşte pe cel din urmă menţionat, în considerarea recunoaşterii faptei.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

R.A.M.B. a achitat suma de 40.594.882.763 ROL către SC O.D. SRL, pe bază de file cec, ordine de plată sau bilete la ordin începând cu 9 aprilie 2003 şi terminând cu 29 aprilie 2005.

În afara lucrărilor de amenajare prevăzute în contractul de execuţie (care potrivit declaraţiei d-lui N.M., dată în şedinţă publică în data de 29 aprilie 2014, a fost încheiat /semnat între regie şi SC O.D. SRL, după finalizarea lucrărilor, prin asumarea răspunderii lui B.V. şi O.F., în aprilie 2005 - după finalizarea lucrărilor) în perioada 2003 - 2005 au fost achiziţionate de regie de la SC O.D. SRL: obiecte de mobilier: aparate aer condiţionat; jaluzele verticale; prestări servicii (instalaţii sanitare, instalaţii electrice şi termice).

Expertizele efectuate în cauză au constatat:

- vizarea neconformă, ca bune de plată, a facturilor emise de către SC O.D. SRL, neînsoţite de documente justificative;

- acceptarea facturilor la decontare fără verificări.

Actele reţinute în sarcina lui B.V., O.F., S.D., N.M. şi C.L. au creat posibilitatea de a include în facturi pe de o parte lucrări neefectuate/neexecutate, iar pe de altă parte înscrierea unor preţuri artificial majorate în contradicţie cu ofertele înaintate de SC O.D. SRL (ca, de exemplu, facturarea suplimentară a manoperei care în realitate era inclusă în preţul ofertat, facturarea suplimentară a unui spor de 20 % care în realitate nu fusese inclus în ofertă, facturarea suplimentară a transportului care de asemenea era inclus în ofertă, facturarea suplimentară de TVA la preţurile ofertate aveau deja TVA inclus etc).

Potrivit declaraţiilor date de martori, audiaţi atât în faza de urmărire penală dar şi în faza cercetării judecătoreşti, o bună parte din lucrările facturate şi încasate de O.D. SRL au fost executate de către salariaţii R.A.M.B. (lucrări de instalaţii termice, electrice şi sanitare realizate cu martorii D.D./instalator, R.I./electrician) din dispoziţia lui S.D.

De asemenea, activitatea de demolare, debarasare şi transportul materialelor rezultate din aceste lucrări şi facturate de O.D. către R.A.M.B., au fost realizate în fapt de angajaţii R.A.M.B. astfel cum a rezultat din declaraţiile martorilor Ţ.G./şofer, S.T./şofer, A.S./şofer, S.G./tâmplar, V.E./femeie de serviciu, T.E./femeie de serviciu, L.M./tâmplar şi L.P.O./femeie de serviciu - aspecte care de altfel reies şi din verificările C.F.I. din perioada 4 mai 2005 - 7 iunie 2005 (realizate de martorii P.G. şi, R.E.) - manopera suplimentară facturată în mod nejustificat de către O.D. SRL ridicându-se, doar cu privire la aceste lucrări, la suma de 4.183.746.300 ROL.

Din facturile emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B. a rezultat achiziţionarea de către Regie a 76 aparate de aer condiţionat în valoare totală de 3.780.840.300 ROL din care valoarea iniţială de achiziţie a bunurilor (cu manoperă şi montaj inclus în preţ) a fost de 775.966.300 ROL. Diferenţa în sumă de 3.004.873.900 ROL reprezentând:

- manoperă (2.972.941.700 ROL);

- materiale necesare montării aparatelor (6.118.000 ROL);

- debarasare ( 20.031.3 00 ROL);

- transport (5.782.800 ROL);

Cele 76 de aparate de aer condiţionat facturate de SC O.D. SRL aveau inclus montajul în preţul de achiziţie al aparatelor de aer condiţionat de la furnizorii SC S.C. SRL Buzău (66 buc), SC I.C.S. SRL Ploieşti (6 buc.) şi SC E. SRL Vaslui (4 buc.) - aspecte de altfel consemnate nu numai în expertiză, dar şi de către comisarii Gărzii Financiare Buzău prin Nota de constatare din 8 iulie 2005.

Majorarea artificială a preţurilor obiectelor de mobilier facturate către R.A.M.B. de către administratorul SC O.D. SRL s-a realizat prin vânzarea scriptică a acestora către SC A.C. SRL după care aceste bunuri erau revândute la SC O.D. SRL şi apoi comercializate R.A.M.B. la o valoare foarte mare.

În vederea stabilirii prejudiciului cauzat R.A.M.B. şi a modalităţilor în care acesta a fost produs, a fost dispusă la 7 iulie 2005 prin Ordonanţa nr. 5370/0326/2005 de către organele de anchetă, o expertiză judiciară fiind desemnat în cauză, să efectueze expertiza dl. expert judiciar D.I. Prin Raportul de expertiză efectuat de dl. expert D. (înregistrat sub nr. 1 din 21 noiembrie 2005) a fost stabilit un prejudiciu cauzat R.A.M.B. şi reţinut în sarcina inculpaţilor în cuantum de 1.861.325,50 RON. Potrivit Raportului de expertiză, prejudiciul în cuantum de 1.861.325,50 RON a fost compus din: 235.644,46 RON - c/val. lucrări facturate şi neexecutate (achitate de Regie); 535.243,07 RON - diferenţă de preţ între preţul facturat şi cel ofertat (achitate de Regie); 312.266,31 RON - lucrări neexecutate însă plătite de regie şi nemenţionate în oferte şi în afara contractului; 631.322,86 RON - lucrări executate şi plătite în plus în afara contractului + manoperă şi montaj + manoperă suplimentară de 8160 ore; 111.311,92 RON - reducerea valorii materialelor folosite la executarea întregului mobilier; 13.711,5 RON - c.val. amenajări efectuate de E.F. a căror lipsă a fost constatată; 21.835,35 RON - c/val. a 5 aparate de aer condiţionat care deşi apăreau ca achiziţionate şi plătite acestea nu au putut fi identificate în teren.

În urma obiecţiunilor formulate de către inculpaţi, a fost dispus efectuarea unui supliment la Raportul de expertiză iniţial (prin Ordonanţa DNA din 12 mai 2008), în care s-a stabilit că valoarea prejudiciului cauzat R.A.M.B. a fost de 1.838.610 RON. Din această sumă au fost înlăturate c/val amenajărilor efectuate de E.F. constatate lipsă (13.711,51 RON), precum şi suma de 21.825,35 RON - c/val. celor 5 aparate de aer condiţionat rezultând un prejudiciu final în cuantum de 1.803.073.14 RON. În această nouă lucrare, expertul a răspuns pe larg la obiecţiunile inculpaţilor, arătând că lucrarea a fost întocmită cu foarte mare greutate, întrucât SC O.D. SRL nu i-a pus la dispoziţie documentele necesare, că măsurătorile au fost realizate împreună cu expertul ales de inculpaţi. Prin acelaşi supliment s-a stabilit şi prejudiciul cauzat regiei de către d-na C.L. în cuantum de 29.954 RON (prin semnarea şi acceptarea ca bune de plată a 7 facturi fiscale) - reprezentând diferenţă de preţ faţă de oferta emisă de O.D., pentru amenajări şi manoperă aferentă executării instalaţiilor electrice sanitare.

În paralel cu expertiza efectuată de expertul numit de instanţă, a fost realizată şi o lucrare de expertul judiciar ales de inculpaţi. Concluziile expertului parte sunt aceleaşi cu cele ale expertului numit de instanţă, dar valoarea prejudiciului identificat de expertul parte se ridică la 1.571.956.16 ROL, considerând (prin raportare la expertiza expertului numit de instanţă) că lucrările neexecutate, dar plătite, sunt în sumă de 96.114,32 RON în loc de 312.266,31 RON, iar cele executate şi plătite în plus sunt de 606.973,90 RON, reducerea de 20% la mobilier este de 73.970,72 RON în loc de 111.311,92 RON, iar suma reprezentând amenajările efectuate de E.F. au fost înlăturate, pe motiv că nu pot fi cuantificate.

În cauză au mai fost administrate ca probatorii următoarele: Procesul-verbal nr. 9267 din 7 iunie 2005 - încheiat de organele de anchetă din cadrul I.P.J. Buzău împreună cu reprezentanţii C.F.I. ai R.A.M.B.; Notă constatare nr. 1090 din 9 iunie 2005 întocmită de reprezentanţii C.F.I. din cadrul R.A.M.B.; Adresa 8434 din 13 iunie 2008 - emisă de A.N.R.M.A.P.; Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 9 decembrie 2002 între regie şi O.D. SRL; Contractul de execuţie încheiat între regie şi O.D. SRL; Oferta nr. 3525 din 25 martie 2003 - emisă de O.D. SRL; Document cumulativ intitulat "Oferte amenajare"; Facturi fiscale emise de către O.D. SRL; Facturi fiscale emise de către O.D. SRL (obiecte de mobilier); Documente de plată emise de R.A.M.B. către SC O.D. SRL în perioada 2003 - 2005; Procese-verbale de predare-primire şi recepţie; Nota de constatare nr. 201707 din 8 iulie 2005 - încheiată de Garda Financiară Buzău la SC O.D. SRL; Nota de constatare nr. 201691 din 8 iulie 2005 - încheiată de Garda Financiară Buzău la SC A.C. SRL; Raport de expertiză tehnică judiciară expert D.I. 1 din 21 noiembrie 2005; Supliment raport expertiză tehnică judiciară expert D.I. 69 din 12 iunie 2008 şi 1253 din 20 august 2008 împreună cu lămuririle d-lui expert D.; Raport de expertiză tehnică judiciară de evaluare nr. 1459 din 4 septembrie 2008 întocmit de expert C.C.; Co-raport la Raportul de expertiză întocmit de către dl. expert judiciar R.N.; Raport de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică nr. 807919 din 28 iulie 2008 - întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J.Prahova; Declaraţiile a 60 de martori în faza de cercetare/urmărire penală şi a cel puţin 40 martori în faza de cercetare judecătorească.

Prin Încheierea din data de 29 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 5865/1/2013, s-a dispus:

- efectuarea unui supliment de expertiză în specialitatea construcţii de către expertul numit de instanţă cu participarea şi expertului desemnat de părţi în vederea reevaluării tuturor calculelor referitoare la suprafeţele şi cantităţile expertizate;

- audierea martorilor H.E. şi M.M.

Examinând lucrările de specialitate efectuate în cauză de către cei doi experţi, instanţa ajunge la următoarele concluzii:

Expertul numit de instanţă a stabilit prejudiciul la 21.556.876.782 ROL (anterior prejudiciul fusese stabilit la 18.030.731.400 ROL).

Expertul desemnat de părţi a stabilit prejudiciul la 5.138.871.701 ROL (anterior acesta fusese stabilit la 15.719.561.600 ROL), motivat de următoarele:

- nu se ia în calcul faptul că prin oferta executantului transportul materialelor era inclus în preţ astfel încât procedează la stabilirea în mod suplimentar peste preţul ofertat a transportului materialelor;

- nu se ia în calcul faptul că prin oferta executantului manopera era inclusă în preţ astfel încât procedează la stabilirea în mod suplimentar, peste preţul ofertat, a manoperei cât şi a sporului la manoperă;

- includerea în mod suplimentar peste preţul ofertat cu privire la încărcarea materialelor grund A;

- includerea manoperei la cele 76 aparate aer condiţionat, deşi manopera era inclusă-n preţul ofertat:

- impunerea unor cantităţi de lucrări mai mari decât cele constatate fizic la faţa locului, cum ar fi: placare cu rigips (mai mult cu 175,03 mp), gresie (mai mult cu 78,52 mp), tâmplărie aluminiu uşi (mai mult cu 7,6 mp), tâmplărie aluminiu - ferestre (mai mult cu 22,10 mp), burlan din tablă galvanizată (mai mult cu 32,47 mp), tencuieli exterioare (mai mult cu 51,91 mp), hidroizolaţie (mai mult cu 71,28 mp), faianţă (mai mult cu 232,64 mp), spalet exterior ferestre (mai mult cu 987,29 mp), schelă metalică (mai mult cu 52 mp), tablă zincată (mai mult cu 12,29 mp);

- calculul prejudiciului nu se raportează la valoarea totală a lucrărilor facturate de SC O.D. SRL şi achitate de R.A.M.B. în cuantum de 40.594.882.763 ROL, ci se raportează la suma de 30.500.733.113 ROL care reprezintă valori fără TVA pentru facturile de construcţii şi aparate de aer condiţionat;

- nu se ia în considerare faptul că SC O.D. SRL prin facturile emise a impus de două ori R.A.M.B. cu TVA în sensul că s-a calculat TVA la preţurile deja ofertate cu TVA inclus - 1.231.491.822 ROL;

- nu se ia în calcul manopera suplimentară facturată în mod nejustificat de către O.D. SRL şi se ia în calcul la cumularea lucrărilor executate un spor de 20% - pag. 5 alin. 5 din Co-raport supliment, acesta ridicându-se, numai pe acest segment, la suma de 189.507.920.40 ROL.

Procedând la îndepărtarea omisiunilor regăsite rezultă următoarele concluzii:

a) valoarea totală a lucrărilor executate şi constatate de expertul desemnat de părţi se ridica la suma de 26.182.353.532 ROL;

b) dacă din suma de 26.182.353.532 ROL s-ar îndepărta omisiunile (astfel cum au fost ele precizate mai sus) valoarea lucrărilor efectiv efectuate la care ar fi trebuit să se ajungă de către expertul desemnat de părţi, se ridica la suma de 23.694.089.507,60 ROL.

Prin îndepărtarea omisiunilor, calcularea prejudiciului (prin raportare la calculele făcute de expertul desemnat de părţi) prin scăderea c/val. lucrărilor efectuate de SC O.D. SRL din suma total facturată şi achitată de R.A.M.B. în cuantum de 40.594.882.763 ROL (şi nu 30.500.733.113 ROL la care s-a raportat expertul desemnat de părţi) şi anume:

- 62.359.776 ROL (transport materiale) + 947.539.602,02 ROL (manoperă) + 14.394.504 ROL (încărcare materiale) + 189.507.920,40 ROL (spor manoperă 20%) + 42.970.400 ROL (manoperă aer condiţionat) + 1.231.491.822 ROL (TVA la TVA) = 2.488.264.024,42 ROL - (sume eronat impuse în cuantumul lucrărilor efectuate);

- 26.182.353.532 ROL - 2.488.264.024,42 ROL = 23.694.089.507.60 ROL (ce reprezenta cuantumul lucrărilor efectiv lucrate după suplimentul expertului desemnat de părţi şi îndepărtarea omisiunilor de calcul).

A fost înlăturată, faţă de cele ce preced, valoarea prejudiciului de 5.138.871.701 ROL (anterior acesta fusese stabilit de către acelaşi expert la 15.719.561.600 ROL).

Din co-raportul întocmit de către expertul desemnat de către părţi, instanţa reţine însă că suma de 121.770,513353 RON reprezintă contravaloarea unor lucrări inundate şi refăcute după inundaţii (a căror realitate este probată şi prin declaraţiile din dosar). Această sumă, reprezentând contravaloarea unor lucrări efectiv realizate şi cu un preţ stabilit corect de către SC O.D. SRL, a fost omisă de către expertul desemnat de instanţă. în consecinţă, faţă de realitatea lucrărilor efectuate şi corectitudinea sumelor datorate şi plătite pentru lucrări inundate şi refăcute după inundaţii, din sumele facturate de SC O.D. SRL şi achitate de R.A.M.B. trebuie scăzută, în vederea stabilirii prejudiciului şi din suma de 121.770,513353 RON astfel cum a fost stabilită în co-raport.

Faţă de cele ce preced, calculul prejudiciului, după îndepărtarea omisiunilor, se prezintă astfel:

- totalul sumelor facturate SC O.D. SRL şi achitate de R.A.M.B. - 40.594.882.763 ROL;

- contravaloarea lucrărilor efectiv realizate, astfel cum au fost reţinute din coroborarea expertizei specialistului numit de instanţă şi a notelor depuse de partea civilă -23.694.089.507,60 ROL;

- contravaloarea lucrărilor efectiv realizate conform situaţiei de lucrări inundate şi refăcute după inundaţii, omise de specialistul desemnat de instanţă, astfel cum au fost reţinute din coroborarea expertizei specialistului numit de părţi, şi a declaraţiilor martorilor - 1.217.705.133,63 ROL;

- suma plătită deja de C.L., echivalentul prejudiciului stabilit prin suplimentul de expertiză judiciară realizat de specialistul desemnat de instanţă - 29.954 RON.

În raport cu probatoriul administrat în cauza dedusă judecăţii, pentru stabilirea prejudiciului urmează să fie scăzute din totalul sumelor facturate SC O.D. SRL şi achitate de R.A.M.B. şi anume 40.594.882.763 ROL, sumele de 29.954 RON, (încasată de la C.L.), 23.694.089.507,60 ROL (contravaloarea lucrărilor efectiv realizate, astfel cum au fost reţinute din coroborarea expertizei specialistului numit de instanţă şi a notelor depuse de partea civilă) şi 1.217.705.133,63 ROL (contravaloarea lucrărilor efectiv realizate conform situaţiei de lucrări inundate şi refăcute după inundaţii, omise de specialistul desemnat de instanţă, astfel cum au fost reţinute din coroborarea expertizei specialistului numit de părţi şi a declaraţiilor martorilor) rezultând suma de 1.538.354,81 RON. Va obliga inculpaţii B.V., O.F., S.D. şi N.M., în solidar, inculpatul şi N.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, la plata sumei de 1.538.354,81 RON, despăgubiri către partea civilă R.A.M.B.

În consecinţă, în raport de argumentele ce preced:

I. În baza art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. va condamna pe inculpatul B.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, b), c), C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. va condamna acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C. pen. anterior va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile 86² C. pen. anterior.

Va încredinţa supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

II. În baza art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. va condamna pe inculpata O.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior, va condamna aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, va contopi pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile 86² C. pen. anterior.

Va încredinţa supravegherea inculpatei Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

III. În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va condamna inculpatul S.D. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c), C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile 86² C. pen. anterior.

Va încredinţa supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău.

În temeiul art. 86³ C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

IV. Va schimba încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.L. din infracţiunea prevăzute de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpata C.L. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. anterior ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

V. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., va înceta procesul penal faţă de inculpatul N.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 290 C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. anterior, cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va condamna inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea abuz în serviciu în formă calificată.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

Va atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se va suspenda executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

Va obliga inculpaţii B.V., O.F., S.D. şi N.M., în solidar, inculpatul şi N.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, la plata sumei de 1.538.354,81 RON ca despăgubiri către partea civilă R.A.M.B.

Va menţine măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţele nr. O1 din 1 iulie 2005, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău asupra bunurilor inculpaţilor B.V., O.F., S.D., în vederea reparării pagubei, aduse la îndeplinire de către organele de poliţie ale I.P.J. Buzău prin Procesele-verbale încheiate la data de 5 iulie 2005 asupra bunurilor acestora, după cum urmează:

- casă de locuit situată în municipiul Buzău, str. P. şi două suprafeţe de teren proprietatea comună a soţilor B.V. şi B.E.;

- apartament situat în municipiul Buzău, str. I.B., judeţ Buzău, proprietatea soţilor O.F. şi O.T.;

- apartament situat în municipiul Buzău, str. S.H., judeţ Buzău, proprietatea soţilor S.D. şi S.V.;

Va dispune ridicarea sechestrului instituit asupra apartamentului situat în municipiul Buzău, str. B., proprietatea comună a soţilor C.L. şi C.A. şi asupra unor bunuri mobile.

Va dispune desfiinţarea înscrisurilor false reţinute în cauză, respectiv cele 55 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., având ca obiect lucrări de amenajare: F1 din 14 aprilie 2003, F2 din 5 mai 2003, F3 din 22 mai 2003, F4 din 12 iunie 2003, F5 din 30 mai 2003, F6 din 30 mai 2003, F7 din 12 iunie 2003, F8 din 1 iulie 2003, F9 din 22 iulie 2003, F10 din 28 octombrie 2003, F11 din 29 octombrie 2003, F12 din 5 noiembrie 2003, F13 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F14 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F15 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F16 din 29 decembrie 2003, F17 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F18 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F19 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F20 din 30 ianuarie 2004, F21 din 30 ianuarie 2004, F22 din 30 ianuarie 2003, F23 din 30 ianuarie 2004, F24 din 30 ianuarie 2004, F25 din 28 februarie 2004 (cu anexă), F26 din 29 martie 2004, F27 din 29 martie 2004, F28 din 29 martie 2004, F29 din 22 aprilie 2004, F30 din 22 aprilie 2004, F31 din 22 aprilie 2004, F32 din 30 aprilie 2004, F33 din 30 aprilie 2004, F34 din 17 mai 2004, F35 din 17 mai 2004, F36 din 31 mai 2004 (cu anexă), F37 din 4 iunie 2004 (cu anexă), F38 din 21 iunie 2004 (cu anexă), F39 din 25 iunie 2004 (cu anexă), F40 din 28 iunie 2004 (cu anexă), F41 din 1 iulie 2004 (cu anexă), F42 din 9 iulie 2004 (cu anexă), F43 din 26 iulie 2004 (cu anexă), F44 din 29 iulie 2004 (cu anexă), F45 din 10 august 2004 (cu anexă), F46 din 14 septembrie 2004, F47 din 1 noiembrie 2004, F48 din 1 noiembrie 2004, F49 din 1 decembrie 2004, F50 din 1 decembrie 2004, F51 din 23 decembrie 2004, F52 din 23 decembrie 2004, F53 din 31 ianuarie 2005 (cu anexă), F54 din 2 februarie 2005 (cu anexă) şi facturile fiscale F55 din 26 mai 2004, F56, F57 din 25 iunie 2004, F58 din 21 octombrie 2004 şi F59 din 22 octombrie 2004 şi chitanţele fiscale C1 din 26 mai 2004, C2 din 7 iunie 2004, C3 din 25 iunie 2004, C4 din 21 octombrie 2004 şi C5 din 22 octombrie 2004 - emise de SC A.C. SRL către B.E.R.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, va dispune confiscarea sumei de 20.896,26 euro, în echivalent în RON la data executării măsurii, de la inculpatul B.V. şi a sumei de 5918,12 euro, în echivalent în RON la data executării măsurii, de la inculpata O.F.

Va obliga inculpaţii B.V., O.F., S.D., C.L. şi N.M., inculpatul N.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, la câte 3.117 RON cheltuieli de judecată către R.A.M.B., reprezentând taxa expertiză.

Va obliga inculpaţii S.D., C.L. şi N.M., inculpatul N.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, la câte 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii B.V. şi O.F., la câte 5.500 RON cu acelaşi titlu.

Conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen. cheltuielile reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. În baza art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul B.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c), C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. condamnă acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 86 C. pen. anterior.

Încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

II. În baza art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu aplicarea art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpata O.F. la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 8 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen. anterior, condamnă aceeaşi inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86¹ C. pen. anterior dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile 86² C. pen. anterior.

Încredinţează supravegherea inculpatei Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău.

În temeiul art. 86³ C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. anterior

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

III. În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul S.D. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată.

În baza art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani şi 6 luni stabilit în condiţiile 86² C. pen. anterior.

Încredinţează supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău.

În temeiul art. 86 C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

IV.Schimbă încadrarea juridică a infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C.L. din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpata C.L. pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen. anterior ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

V. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal faţă de inculpatul N.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 290 C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 248 - 248¹ C. pen. anterior, cu referire la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior pentru complicitate la infracţiunea abuz în serviciu în formă calificată.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 83, 84 C. pen. anterior.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. anterior.

Obligă inculpaţii B.V., O.F., S.D. şi N.M., în solidar, inculpatul şi N.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, la plata sumei de 1.538.354,81 RON ca despăgubiri către partea civilă R.A.M.B.

Menţine măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanţele nr. O1 din 1 iulie 2005, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău asupra bunurilor inculpaţilor B.V., O.F., S.D., în vederea reparării pagubei, aduse la îndeplinire de către organele de poliţie ale I.P.J. Buzău prin Procesele-verbale încheiate la data de 5 iulie 2005 asupra bunurilor acestora, după cum urmează:

- casă de locuit situată în municipiul Buzău, str. P. şi două suprafeţe de teren proprietatea comună a soţilor B.V. şi B.E.;

- apartament situat în municipiul Buzău, str. I.B., judeţ Buzău, proprietatea soţilor O.F. şi O.T.;

- apartament situat în municipiul Buzău, str. S.H., judeţ Buzău, proprietatea soţilor S.D. şi S.V.

Dispune ridicarea sechestrului instituit asupra apartamentului situat în municipiul Buzău, str. B., proprietatea comună a soţilor C.L. şi C.A. şi asupra unor bunuri mobile.

Dispune desfiinţarea înscrisurilor false reţinute în cauză, respectiv cele 55 facturi fiscale emise de SC O.D. SRL către R.A.M.B., având ca obiect lucrări de amenajare: F1 din 14 aprilie 2003, F2 din 5 mai 2003, F3 din 22 mai 2003, F4 din 12 iunie 2003, F5 din 30 mai 2003, F6 din 30 mai 2003, F7 din 12 iunie 2003, F8 din 1 iulie 2003, F9 din 22 iulie 2003, F10 din 28 octombrie 2003, F11 din 29 octombrie 2003, F12 din 5 noiembrie 2003, F13 din 29 decembrie 2003(cu anexă), F14 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F15 din 29 decembrie 2003 (cu anexă), F16 din 29 decembrie 2003, F17 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F18 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F19 din 30 ianuarie 2004 (cu anexă), F20 din 30 ianuarie 2004, F21 din 30 ianuarie 2004, F22 din 30 ianuarie 2004, F23 din 30 ianuarie 2004, F24 din 30 ianuarie 2004, F25 din 28 februarie 2004 (cu anexă), F26 din 29 martie 2004, F27 din 29 martie 2004, F28 din 29 martie 2004, F29 din 22 aprilie 2004, F30 din 22 aprilie 2004, F31 din 22 aprilie 2004, F32 din 30 aprilie 2004, F33 din 30 aprilie 2004, F34 din 17 mai 2004, F35 din 17 mai 2004, F36 din 31 mai 2004 (cu anexă), F37 din 4 iunie 2003(cu anexă), F38 din 21 iunie 2004 (cu anexă), F39 din 25 iunie 2004 (cu anexă), F40 din 28 iunie 2004 (cu anexă), F41 din 1 iulie 2004 (cu anexă), F42 din 9 iulie 2004 (cu anexă), F43 din 26 iulie 2004 (cu anexă), F44 din 29 iulie 2004 (cu anexă), F45 din 10 august 2004 (cu anexă), F46 din 14 septembrie 2004, F47 din 1 noiembrie 2004, F48 din 1 noiembrie 2004, F49 din 1 decembrie 2004, F50 din 1 decembrie 2004, F51 din 23 decembrie 2004, F52 din 23 decembrie 2004, F53 din 31 ianuarie 2005 (cu anexă), F54 din 2 februarie 2005 (cu anexă) şi facturile fiscale F55 din 26 mai 2004, F56, F57 din 25 iunie 2004, F58 din 21 octombrie 2004 şi F59 din 22 octombrie 2004 şi chitanţele fiscale C1 din 26 mai 2004, C2 din 7 iunie 2004, C3 din 25 iunie 2004, C4 din 21 octombrie 2004 şi C5 din 22 octombrie 2004 - emise de SC A.C. SRL către B.E.R.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000, dispune confiscarea sumei de 20.896,26 euro, în echivalent în RON la data executării măsurii, de la inculpatul B.V. şi a sumei de 5918,12 euro, în echivalent în RON la data executării măsurii, de la inculpata O.F.

Obligă inculpaţii B.V., O.F., S.D., C.L. şi N.M., inculpatul N.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, la câte 3.117 RON cheltuieli de judecată către R.A.M.B., reprezentând taxă expertiză.

Obligă inculpaţii S.D., C.L. şi N.M., inculpatul N.M., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente, SC O.D. SRL, la câte 5.000 RON cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii B.V. şi O.F., la câte 5.500 RON cu acelaşi titlu.

Conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen. cheltuielile reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 75 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 9 decembrie 2014.

Proces-verbal: Încheierea de înlăturare a omisiunii vădite din data de 20 ianuarie 2015 face parte integrantă din prezenta decizie.

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Dosar Nr. 5865/1/2013

ÎNCHEIERE

Şedinţa din Cameră de Consiliu din 20 ianuarie 2015

Deliberând, în baza lucrărilor din dosar, constată că în cuprinsul minutei Deciziei nr. 3113 din 9 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5865/1/2013, s-a trecut "Conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen. cheltuielile reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu rămân în sarcina statului", omiţându-se a se menţiona care este cuantumul onorariului acordat apărătorilor desemnaţi din oficiu.

În conformitate cu dispoziţiile art. 279 C. proc. pen., Înalta Curte va dispune înlăturarea omisiunii vădite din cuprinsul minutei Deciziei nr. 3113 din 9 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5865/1/2013, urmând a se menţiona cuantumul onorariului acordat apărătorilor desemnaţi din oficiu, respectiv suma de câte 75 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

D I S P U N E

Înlătură omisiunea vădită din cuprinsul minutei Deciziei nr. 3113 din 9 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5865/1/2013, urmând a se menţiona cuantumul onorariului acordat apărătorilor desemnaţi din oficiu, respectiv suma de câte 75 RON, după cum urmează:

"Conform art. 272 alin. (1) C. proc. pen. cheltuielile reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 75 RON, rămân în sarcina statului."

Prezenta face parte integrantă din Decizia nr. 3113 din 9 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5865/l/2013, despre această încheiere de înlăturare a omisiunii vădite urmând a se face menţiune pe minuta deciziei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2015.

← ICCJ. Decizia nr. 308/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la...		ICCJ. Decizia nr. 337/2014. SECŢIA PENALĂ. Distrugerea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 306/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 308/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p., Legea 295/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 337/2014. SECŢIA PENALĂ. Distrugerea (art.253 NCP). Ultrajul contra bunelor moravuri (art.375 NCP). Recurs in casaţie