ICCJ. Decizia nr. 3081/2014. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3081/2014

Dosar nr. 1456/105/2012

Şedinţa publică din 3 decembrie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii D.F. şi P.D. împotriva Deciziei penale nr. 233 din 28 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată:

Prin Sentinţa penală nr. 76 din data de 26 februarie 2013, pronunţată de Tribunalul Prahova:

1. A fost condamnat inculpatul D.F., deţinut în Penitenciarul Ploieşti, după cum urmează:

- în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de iniţiere sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, faptă din perioada anilor 2006 - 2009, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată faptă din perioada anilor 2006 - 2009, la pedeapsa de 7 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei.

- în baza art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, faptă din perioada anilor 2006 - 2009, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

- în temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (şapte) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

Conform art. 65 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

2. A fost condamnat inculpatul P.D., după cum urmează:

- în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de iniţiere sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, faptă din perioada anului 2007, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, în formă continuată, faptă din perioada anului 2007, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

3. A fost condamnat inculpatul A.F., fără antecedente penale, după cum urmează:

- în baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de iniţiere sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, faptă din perioada anului 2006, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna noiembrie 2006, la pedeapsa de 3 luni închisoare .

- în temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, faptă din perioada anului 2006, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

4. Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul C.M.C., după cum urmează:

- în baza art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de iniţiere sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, faptă din perioada anului 2008, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna ianuarie 2008, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

- în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune, faptă din perioada anului 2008, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

5. A fost condamnată inculpata I.S., fără antecedente penale, după cum urmează:

- în baza art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna decembrie 2006, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpata a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

6. De asemenea, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul I.L., după cum urmează:

- în baza art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în temeiul art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de uz.de fals, faptă din luna ianuarie 2008, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

7. A fost condamnat inculpatul S.I., după cum urmează:

- în baza art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna iulie 2007, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

8. A fost condamnat inculpatul C.C., fără antecedente penale, după cum urmează:

- în baza art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 2 ani închisoare.

- în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna martie 2007, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

9. A fost condamnată inculpata C.A.S., fără antecedente penale, după cum urmează:

- în baza art 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna septembrie 2008, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpata a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

10. A fost condamnată inculpata C.D., fără antecedente penale, după cum urmează:

- în temeiul art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în baza art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna august 2007, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

11. Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat inculpatul S.R.C., după cum urmează:

- în baza art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din data de 4 decembrie 2006, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de alege.

12. A fost condamnat inculpatul D.M., fără antecedente penale, după cum urmează:

- în baza art. 215 alin. l- 3 C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

- în temeiul art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din luna mai 2007, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege.

În temeiul art. 14 şi 15 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E.K.R. SRL.

A fost obligat inculpatul D.F. la plata sumelor de:

- 3.588,54 RON debit rezultat din Contractul de credit C1 încheiat cu B.C.1 la data de 1 martie 2006;

- 6.606,72 RON debit rezultat din Contract de credit C2 încheiat cu B.C.1 la data de 19 iunie 2006.

S-a luat act că inculpaţii C.C. şi A.F., au achitat integral prejudiciile cauzate.

De asemenea, s-a luat act că B.D.G.S.G. SA - Sucursala Ploieşti, B.C.1 SA, SC K.I. SRL, SC E.K.R. SRL, I.F.N.N.C.F. SA Bucureşti şi E.F.I.F.N. SA Bucureşti nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor C.C. şi A.F.

Conform art. 82 C. pen., termenul de încercare s-a compus pentru fiecare inculpat din cuantumul pedepsei aplicată la care s-a adăugat o perioadă de timp stabilită de lege de 2 (doi) ani, fiind în final de 4 (patru) ani pentru fiecare inculpat.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii altei infracţiuni intenţionate în cursul termenului de încercare, precum şi în caz de neachitare cu rea credinţă a despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi.

Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor P.D., C.M.C., I.S., I.L., S.I., C.A.S., C.D., S.R.C. şi D.M.

Conform art. 86² C. pen., termenul de încercare s-a compus pentru fiecare inculpat din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanţă de 2 (doi) ani, fiind în final de 5 (cinci) ani pentru fiecare inculpat.

Potrivit art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpaţii au fost obligaţi să se supună următoarelor măsuri de supraveghere :

a) inculpaţii P.D., C.M.C., I.L., S.I., C.A.S., S.R.C. şi D.M. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova, inculpata I.S. la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar inculpata C.D., la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

b) să anunţe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă;

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpaţilor asupra art. 86⁴ C. pen. combinat cu art. 83 şi art 84 C. pen., privind efectele revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, în caz de neachitare cu rea-credinţă a despăgubirilor civile, precum şi în caz de neîndeplinire cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite de instanţă.

Conform disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare s-a suspendat şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv adeverinţele de venit şi contractele de muncă folosite de inculpaţi la comiterea infracţiunii de înşelăciune.

Au fost obligaţi inculpaţii S.I. şi C.A.S. la plata sumelor de câte 1.400 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 400 RON urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

De asemenea, au fost obligaţi inculpaţii P.D., C.M.C., I.S., I.L., C.D., S.R.C., D.M., C.C. şi A.F. la câte 1.000 RON, cheltuieli judiciare către stat.

În final, inculpatul D.F. a fost obligat la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că prin Rechizitoriul nr. l06/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1) D.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. constând în aceea că, în perioada anilor 2006 - 2009, inculpatul, în înţelegere cu inculpaţii A.F. şi C.M.C., constituiţi într-un grup infracţional au desfăşurat, în mod repetat, activităţi frauduloase, primul şi de falsificare a unor documente (contracte individuale de muncă, adeverinţe de salariat) pe care le-a pus la dispoziţia mai multor persoane, iar acestea au obţinut în mod fraudulos credite bancare de la mai multe unităţi bancare de pe raza judeţului Prahova, prejudiciul cauzat fiind de 221.200 RON.

Complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzut de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în perioada anilor 2006 - 2009, în mod repetat, a falsificat documente, (contracte de muncă, adeverinţe de venit), punându-le la dispoziţia inculpaţilor A.F., C.M.C., I.S., I.L., S.I., C.C., C.A.S., C.D., S.R.C., D.M. şi inculpaţilor G.M.S. şi O.M.A. care, le-au folosit şi au obţinut în mod fraudulos credite bancare de la mai multe unităţi bancare de pe raza judeţului Prahova, prejudiciul cauzat fiind de 221.200 RON, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză, privitor la inculpatul D.F., instanţa de judecată a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 508/2004, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea D.I.I.C.O.T.

2) P.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, în perioada anului 2007, în mod repetat, a ajutat pe inculpaţii: D.F., D.M., S.I. şi D.C., să obţină, pe baza unor documente falsificate credite bancare în sumă de 59.200 RON de la B.D.1 Ploieşti; iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu este un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., constând în aceea că, în perioada anului 2007, inculpatul, în înţelegere cu inculpatul D.F., au desfăşurat în mod repetat activităţi frauduloase prin intermediul cărora mai multe persoane (D.M., S.I. şi D.C.) au obţinut în baza unor documente falsificate credite bancare, prejudiciind B.D.1 cu suma totală de 59.200 RON, cu aplicarea, art. 33 lit. a) C. pen.

3) A.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. constând în aceea că, în perioada anului 2006, inculpatul, în înţelegere cu inculpatul D.F., au desfăşurat în mod repetat activităţi frauduloase prin intermediul cărora primul a obţinut un credit bancar şi în acelaşi timp a ajutat în mod nemijlocit şi pe inculpata I.S. să obţină, un astfel de credit, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art 290 alin. (1) C. pen., contând în aceea că în luna noiembrie 2006, inculpatul a semnat în fals un angajament de plată, pe care l-a folosit împreună cu o adeverinţă de venit, de asemenea, falsă, pe care le-a depus la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut în condiţii nelegale, în luna decembrie 2006, un credit bancar în suma de 20.000 RON; complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., constând în aceea că, în perioada anului 2006, a ajutat pe inculpata I.S. să obţină, pe baza unor documente falsificate un credit bancar în sumă de 20.000 RON de la B.D.1 Ploieşti primind în schimb suma de 10.000 RON, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4) C.M.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., constând în aceea că, în perioada anului 2008, inculpatul, în înţelegere cu.inculpatul D.F., au desfăşurat, în mod repetat, activităţi frauduloase prin intermediul cărora primul a obţinut un credit bancar şi în acelaşi timp a ajutat în mod nemijlocit şi pe inculpatul I.L. să obţină un astfel de credit, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. contând în aceea că în luna ianuarie 2008, inculpatul a completat şi semnat în fals un angajament de plată, pe care l-a folosit împreună cu o adeverinţă de venit, de asemenea falsă, pe care le-a depus la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut în condiţii nelegale, în luna ianuarie 2008, un credit bancar în suma de 15.000 RON; complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., constând în aceea că, în perioada anului 2008, a ajutat pe inculpatul I.L. să obţină, pe baza unor documente falsificate, un credit bancar în sumă de 20.000 RON de la B.D.1 Ploieşti, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5) I.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art 290 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în luna decembrie 2006, inculpata a semnat, în fals, un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar în suma de 20.000 RON.

6) I.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen.; uz de fals prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33, lit. a), C. pen., constând în aceea că în luna ianuarie 2008, inculpatul a folosit o adeverinţă de venit falsă şi un angajament de plată, de asemenea fals, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 20.000 RON.

7) S.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. art. 215, alin. (1) - (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în luna iulie 2007, inculpatul, a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 25.000 RON;

8) C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. art. 215, alin. (1) - (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în luna martie 2007, inculpatul, a semnat o cerere de credit persoane fizice către B.C.1 Sucursala Câmpina conţinând date nereale, a folosit un contract individual de muncă şi o adeverinţă de salariu, ambele documente fiind false din care a rezultat că este angajat la SC H. SRL Ploieşti, pe care le-a depus la această unitate bancară de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 30.000 RON.

9) C.A.S., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215, alin. (1) - (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în luna septembrie 2008, inculpata, a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar în suma de 16.000 RON.

10) C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215, alin. (1) - (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a), constând în aceea că în luna august 2007, inculpata a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit, de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 25.000 RON.

11) S.R.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215, alin. (1) - (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând în aceea că în data de 4 decembrie 2006, inculpatul, a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 15.000 RON;

12) D.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215, alin. (1) - (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290, alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând în aceea că în luna mai 2007 inculpatul a semnat, în fals, un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Ploieşti - Bariera Bucov, de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar în suma de 19.200 RON.

În motivarea rechizitoriului, s-a arătat că în perioada anilor 2006 - 2010, un grup infracţional condus de inculpatul D.F. a desfăşurat activităţi ilicite constând în falsificarea de documente (contracte individuale de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de salariat) pe care le-a pus la dispoziţia celorlalţi inculpaţi, fiecare dintre aceştia obţinând în mod fraudulos credite de la mai multe unităţi bancare, B.C.1 Ploieşti, B.D.1 Ploieşti, V. Ploieşti, prejudiciul cauzat fiind de peste 400.000 RON.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul D.F., constituindu-se un nou dosar penal, în care acesta împreună cu alte persoane au fost cercetate pentru infracţiuni similare săvârşite în perioada de timp sus-menţionată.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 55/D/P/2010 din 16 iunie 2010, inculpatul D.F. şi alţi 28 de inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu este un grup infracţional organizat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

S-a reţinut că în perioada anilor 2006 - 2010, un grup infracţional condus de inculpatul D.F. a desfăşurat activităţi ilicite constând în falsificarea de documente (contracte individuale de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de salariat) pe care le-a pus la dispoziţia celorlalţi inculpaţi, fiecare dintre aceştia obţinând în mod fraudulos credite de la mai multe unităţi bancare, B.C.1 Ploieşti, B.D.1 Ploieşti, V. Ploieşti, prejudiciul cauzat fiind de peste 400.000 RON.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul D.F., constituindu-se un nou dosar penal, în care acesta împreună cu alte persoane au fost cercetate pentru infracţiuni similare săvârşite în perioada de timp susmenţionată.

Totodată, inculpatul D.F. pe parcursul efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 55/D/P/2010, a formulat un autodenunţ în care a arătat că în perioada 2006 - 2009 a întocmit, pentru diverse alte persoane, documente falsificate ce au fost folosite de către aceştia la obţinerea în mod fraudulos de credite bancare. A mai arătat că în activitatea sa ilicită, în baza înţelegerilor avute a fost ajutat în mod repetat la săvârşirea infracţiunilor şi de inculpatul C.M.C. Cercetările efectuate au evidenţiat ca şi o activitate de asociere şi pe cea desfăşurată de inculpaţii P.D. şi A.F.

Fie direct, fie prin intermediul inculpaţilor P.D., C.M.C. şi A.F., un număr destul de mare de persoane de pe raza judeţului Prahova ori din alte localităţi, au apelat la inculpatul D.F., despre care luaseră la cunoştinţă că prin diverse modalităţi, ilegale, poate să le intermedieze obţinerea unor credite bancare în care în perioada respectivă, sucursalele ori filialele unităţilor bancare facilitau obţinerea unor credite bancare în baza unei documentaţii relativ reduse şi care putea fi contrafăcută. Printre cei care cunoşteau procedurile folosite de unităţile bancare pentru acordarea de credite bancare s-a numărat şi inculpatul D.F., care începând cu anul 2006, a lucrat în calitate de consultant financiar la SC D.C. SA Bucureşti, punctul de lucru situat pe str. V.L. din Ploieşti.

Inculpatul D.F., pe lângă activităţile desfăşurate în cadrul acestei societăţi comerciale, a luat hotărârea de a identifica şi recruta persoane care nu îndeplineau condiţiile legale de obţinere a unor credite şi în înţelegere cu acestea, a procedat la falsificarea documentelor necesare obţinerii creditelor bancare, gândindu-se că poate obţine uşor, pentru sine şi pentru ceilalţi importante sume de bani. Documentele (contracte individuale de muncă, carnete de muncă, adeverinţe de salariat) au fost întocmite, în fals, de către inculpat pe numele persoanelor care au fraudat unităţile bancare şi din ele rezulta fictiv că acestea erau încadrate la diferite societăţi comerciale, având diverse profesii şi vechime în muncă şi că obţinuseră venituri salariale deşi, nu lucraseră niciodată la societăţile comerciale respective.

Inculpatul D.F. a întocmit în fals documentele, pe contractele individuale de muncă aplica şi ştampila I.T.M. Prahova, pe care o fotocopia de pe un contract individual de muncă întocmit în mod corect. Printre societăţile care au apărut în aceste documente falsificate s-a evidenţiat SC G. SRL, SC C.L.D.I. SRL Ploieşti, SC K.P.A.C. SRL Ploieşti, SC P.E.S.C. SRL Ploieşti, SC D. SRL Pucioasa - Dâmboviţa, SC T. SRL Ploieşti, SC H. SRL Ploieşti. Inculpaţii cercetaţi în cauză şi pe numele cărora D.F. a întocmit contracte individuale de muncă, adeverinţe de salariat, nu au desfăşurat nici un fel de activităţi şi nu au obţinut venituri salariale aşa cum a rezultat în mod fictiv din documentele respective. Numărul foarte mare de cazuri în care inculpatul D.F. a falsificat documentele şi le-a folosit prin intermediul persoanelor care obţineau în mod fraudulos credite bancare a făcut ca acesta chiar să ajungă în situaţia în care nu a mai reţinut numele tuturor persoanelor care a obţinut credite bancare în mod ilicit.

Prin contrafacerea documentelor de tipul celor menţionate, pe care inculpatul D.F. le-a pus la dispoziţie, un număr de 12 inculpaţi, care şi ei la rândul lor au fost autorii falsificării şi uzului unor documente, au obţinut, ilegal, credite bancare de la unităţi ale B.D.1 şi B.C.1 de pe raza judeţului Prahova prejudiciul total cauzat şi care s-a reţinut în sarcina inculpatului D.F. fiind de 221.200 RON; Inculpatul P.D. în perioada desfăşurării activităţii sale infracţionale, a căutat ca printr-un număr de oameni de încredere, să identifice diferite persoane care aveau diferite nevoi financiare şi doreau să obţină credite bancare cu toate că acestea din urmă nu îndeplineau condiţiile legale.

Una dintre aceste persoane cu care inculpatul D.F. s-a înţeles şi i-a solicitat să identifice diverşi "clienţi", a fost inculpatul P.D. În prima parte a anului 2007 cei doi se aflau în relaţii apropiate, vizitându-se reciproc. În aceste împrejurări, în deplină cunoştinţă de cauză că s-ar putea obţine necuvenit, unele sume de bani, inculpatul P.D. a acceptat şi a ajutat în mod nemijlocit pe inculpatul D.F. la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în dauna unităţilor bancare.

Astfel, o primă participaţie a inculpatului P.D. la actele infracţionale a fost cea privitoare la obţinerea frauduloasă a unui credit bancar de către D.M., din comuna B., judeţ Prahova, care îi era, potrivit declaraţiilor acestuia din urmă, unchi. În luna aprilie 2007, având drept suport înţelegerea prealabilă cu D.F., P.D. i-a propus lui D.M. să acceseze un credit bancar, pentru obţinerea căruia îi va procura documente false, din care să rezulte că cel din urmă este angajat, contrar realităţii, la o firmă.

P.D. cunoştea că cel care se ocupa cu "confecţionarea" documentelor false este D.F. În aceste împrejurări, inculpatul D.M. a acceptat propunerea lui P.D. pentru a obţine creditul bancar, în sumă de aproximativ 20.000 RON, cunoscând că nu îndeplineşte condiţiile legale, sumă din care urma ca jumătate să i-o dea acestuia. În acest sens, i-a dat lui P.D. cartea sa de identitate şi după un interval de câteva zile, acesta i-a adus o adeverinţă de venit, din care rezulta, contrar realităţii, că D.M. era angajat la SC D1 SRL Pucioasa şi că în lunile februarie - aprilie 2007, ar fi obţinut un salariu de 1.279 RON lunar, lucru de asemenea, neadevărat. În baza actelor astfel obţinute, pe 30 mai 2007, D.M. a reuşit să încaseze un credit de la B.D.1 Ploieşti - Bariera Bucov în sumă de 19.200 RON, după care, la revenirea în comuna B. s-a întâlnit cu P.D. şi i-a dat acestuia, potrivit înţelegerii anterioare, suma de 9.200 RON.

La un interval redus de timp, în iulie 2007, inculpatul P.D. i-a propus inculpatului S.I., din aceeaşi comună cu el să obţină un credit bancar, cu toate că ştia că nu era angajat şi că nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a accesa un astfel de credit. P.D., însă, l-a asigurat că îi procură el documente, din care să rezulte, fictiv, încadrarea sa în muncă. Inculpatul P.D. a procedat în mod relativ asemănător ca şi în cazul lui D.M. şi după ce a primit de la S.I. cartea de identitate a acestuia, la câteva zile i-a adus o adeverinţă de venit din care rezulta, contrar realităţii, că era angajat ca şef depozit, la SC G. SRL, încă din 6 mai 2006 şi că în lunile aprilie - iunie 2007 obţinuse un salariu lunar de 1.300 RON. Cu actele necesare, inclusiv cu această adeverinţă de venit, falsă, inculpatul S.I. a obţinut de la B.D.1 Ploieşti - Bariera Bucov un credit bancar în sumă de 25.000 RON. După încasarea sumei de bani, S.I. s-a întâlnit cu inculpaţii D.F. şi P.D., în zona magazinului B.S. Ploieşti şi acolo i-a dat lui D.F. întreaga suma de bani, primind înapoi de la acesta numai 5.000 RON.

În cursul lunii octombrie 2007, în discuţiile purtate de către soţul numitei D.C., D.I. cu inculpatul P.D., i-a relatat că doreşte să obţină un credit bancar pe numele soţiei sale, însă aceasta nu era încadrată în muncă. P.D. l-a asigurat că poate să-l ajute, în mod concret, procurându-i documente, false, din care să rezulte că era încadrată în muncă, în schimbul însă, a unui procent de 30% din sumele de bani obţinute ca şi credit, pe baza acestor documente. Aşa s-a şi întâmplat, fapt pentru care D.C. i-a dat lui P.D. o copie după cartea sa de identitate. După aceasta, la un interval de câteva zile, inculpatul a primit de la P.D., o adeverinţă de salariu şi un contract individual de muncă, ambele contrafăcute, şi cu acestea au mers la B.D.1 Ploieşti pentru a solicita un credit. Acolo, D.C. a prezentat documentele falsificate procurate de P.D., în vederea obţinerii unui credit, ocazie cu care i s-a comunicat că nu poate obţine creditul, având deja un credit pe numele D.I.

D.C. însoţită de soţul ei şi P.D. s-au deplasat la B.C.1 - Agenţia Tache Ionescu Ploieşti a doua zi, unde a depus un nou set de documente contrafăcute, solicitând un credit bancar. Din aceste înscrisuri (contract individual de muncă şi adeverinţă de salariu) a rezultat, contrar realităţii, că D.C. era salariat la SC S. SRL Ploieşti, ca şi gestionar depozit şi că în perioada iunie - septembrie 2007 obţinuse un salariu de 1.080 RON lunar. Inculpata a formulat o cerere de credit persoane fizice, semnată de acesta şi care atesta, în mod fals, că era salariat la societatea sus-menţionată. La câteva zile au mers împreună la bancă, unde în baza documentaţiei respective, D.C. a primit un credit în sumă de 15.000 RON, conform Contractului nr. C3 din 26 octombrie 2007. După ce a încasat suma de bani respectivă, la ieşirea din unitatea bancară, D.C. a fost aşteptată de către inculpatul P.D. şi potrivit înţelegerii anterioare, din banii obţinuţi, i-a dat acestuia suma de 4.000 RON (40 milioane ROL).

Inculpatul A.F. l-a cunoscut în luna noiembrie 2006 pe inculpatul D.F., în timp ce acesta lucra la o firmă de intermediere credite bancare. În discuţiile purtate cu inculpatul D.F. i-a comunicat că doreşte să obţină un credit de nevoi personale, însă nu poate să-l obţină, întrucât nu era încadrat în muncă, nu avea venituri, situaţie necesară pentru a putea accesa un credit. În aceste condiţii, inculpatul D.F. i-a spus acestuia că îl poate "ajuta" să obţină un astfel de credit contrafăcându-i documente în baza cărora A.F. să obţină împrumuturi bancare. Pentru aceasta inculpatul A.F. i-a dat lui D.F. suma de 1.000 RON urmând ca după obţinerea împrumutului bancar să-i remită în completare suma de 6.000 RON. Înţelegerea dintre cei doi inculpaţi fiind perfectată, inculpatul D.F. i-a falsificat o adeverinţă de venit, din care rezulta, nereal, că A.F. era angajat la SC C.L.D.I. SRL Ploieşti ca operator încă din data de 16 mai 2005 şi că în perioada august - octombrie 2006 obţinuse un venit lunar de 1.245 RON. Pe acest formular, adeverinţă de venit, la data de 28 noiembrie 2006 inculpatul A.F. a completat, în fals, faptul că avea calitatea de angajat, operator, la SC C.L.D.I. SRL Ploieşti, semnând acest angajament. în baza acestor documente şi a actului său de identitate, prezentate şi depuse la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Nichita Stănescu, a fost încheiat Contractul de credit nr. C4 din 4 decembrie 2006, inculpatul A.F. obţinând un credit de nevoi personale în sumă de 20.000 RON. După obţinerea sumei de bani de la unitatea bancară, inculpatul i-a mai dat lui D.F., potrivit înţelegerii anterioare, alţi 6.000 RON. Din creditul obţinut fraudulos, potrivit declaraţiei sale acesta nu a achitat decât aproximativ 10.000 RON.

În baza aceloraşi înţelegeri avute cu D.F., inculpatul A.F., cunoscând manoperele frauduloase folosite de acesta, a facilitat obţinerea ilegală a unui credit bancar de către I.S. S-a relevat faptul că aceasta din urmă a obţinut un astfel de credit, în sumă de 20.000 RON, de la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Nichita Stănescu, la un interval foarte scurt de timp, 8 zile, de la data când A.F. obţinuse creditul bancar, respectiv pe data de 12 decembrie 2006. Pentru a obţine acest credit, în urma înţelegerii avută, A.F. a primit de la inculpata I.S. o copie a cărţii sale de identitate, pe care i-a dat-o lui D.F., iar acesta la rândul său a contrafăcut un contract individual de muncă şi o adeverinţă de venit din care rezulta, contrar realităţii, că I.S. este angajată la SC C.L.D.I. SRL Ploieşti, încă din 12 aprilie 2005, în baza acestor documente, I.S. a obţinut creditul sus-menţionat.

Inculpatul C.M.C. l-a cunoscut în toamna anului 2007, pe inculpatul D.F., aflând că acesta se ocupa cu intermedierea de credite bancare. Ulterior, în discuţiile purtate cu inculpatul D.F., a aflat de la acesta că îl poate ajuta să obţină un credit bancar întocmindu-i documente din care să rezulte, contrar adevărului, că este angajat la o societate comercială. În înţelegerea avută cu acesta, C.M.C. urma ca la obţinerea creditului bancar să oprească 30% din sumă, iar restul sumei să o primească D.F. Conform înţelegerii, inculpatul D.F. a întocmit, în fals, o adeverinţă de venit, din care rezulta că inculpatul C.M.C. era angajat în funcţia de gestionar la SC T2 SRL Ploieşti din data de 18 iulie 2006. Pe acelaşi formular, C.M.C. a completat un angajament de plată cu datele sale de identitate şi, în fals, a menţionat că este angajat la această societate, semnând angajamentul de plată respectiv. Inculpatul a depus documentele respective la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Republicii, unde a încheiat Contractul de credit C5 din 15 ianuarie 2008, obţinând un împrumut pentru nevoi personale în sumă de 15.000 RON. După ce a ieşit din bancă, inculpatul i-a dat lui D.F., care îl aştepta, întreaga sumă de bani, cei 15.000 RON şi din aceasta nu a primit decât 3.000 RON, restul fiind reţinuţi de către D.F. Din împrumutul obţinut fraudulos de la unitatea bancară, inculpatul nu a restituit nicio sumă de bani.

Ca şi în cazul inculpatului A.F., inculpatul D.F. a avut o înţelegere cu C.M.C. pentru ca acesta să-i prezinte şi alte persoane care doreau să obţină, nelegal, credite bancare. De altfel, acest aspect al înţelegerii frauduloase dintre cei doi a rezultat din chiar autodenunţul formulat de D.F., în timpul efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 55/D/P/2010. Aşa s-a şi întâmplat, inculpatul C.M.C. a prezentat pe I.L. inculpatului D.F. Prin aceeaşi modalitate frauduloasă, inculpatul I.L. a obţinut, ilegal, la 18 ianuarie 2008 un credit bancar în sumă de 20.000 RON, la un interval de numai 4 zile de când C.M.C. obţinuse creditul bancar.

Inculpata I.S., în toamna anului 2006, prin intermediul soţului său I.M. l-a cunoscut pe A.F. Ştiind că dorea să obţină un credit bancar şi că în perioada respectivă nu era angajată la nicio societate sau instituţie, A.F. i-a spus că o poate ajuta, întrucât cunoaşte o persoană din Ploieşti care îi poate confecţiona, în fals, documente din care să rezulte că este angajată. Inculpata I.S. i-a înmânat lui A.F. o copie de pe cartea sa de identitate, urmând ca la obţinerea creditului să dea aproximativ 40 - 50% din valoarea creditului celor care au întocmit în fals documentele din care rezulta că era angajată. La rândul lui A.F., i-a dat inculpatului D.F. această copie a cărţii de identitate a inculpatei I.S., pentru ca în baza datelor de identitate, D.F. să întocmească documentele necesare obţinerii creditului bancar. Acesta din urmă a procedat ca şi în celelalte cazuri, respectiv a întocmit cu date nereale o adeverinţă de venit, din care rezulta că I.S. este angajată din data de 12 aprilie 2005 la SC C.L.D.I. SRL Ploieşti, în funcţia de operator, şi că în perioada august - octombrie 2006 obţinuse un salariu de 1.245 RON lunar. Pe acest formular de adeverinţă de venit, inculpata a completat datele sale de identitate, menţionând, contrar realităţii, că este angajată la societatea sus-menţionată, în acelaşi timp semnând angajamentul de plată şi datându-l 7 decembrie 2006.

Inculpata a folosit documentele respective la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Nichita Stănescu, încheind Contractul de credit C6 din 12 decembrie 2006 şi obţinând, în condiţii nelegale, un credit bancar în sumă de 20.000 RON. După obţinerea creditului, conform înţelegerii anterioare cu A.F. i-a dat acestuia 10.000 RON, pentru el şi persoana care a întocmit în fals documentele. Într-una din declaraţiile sale, inculpata a declarat că a achitat din creditul bancar o parte din sumă, rămânând de plată aproximativ 10.000 RON, însă nu a prezentat nici un document în acest sens.

Inculpatul I.L. cunoscând că prietenul său C.M.C. obţinuse un credit bancar în baza unor documente contrafăcute de D.F. a dorit şi el să obţină un astfel de credit, cu toate că nu îndeplinea condiţiile legale, în sensul că nu era angajat şi nu avea venituri din care să poată returna un astfel de credit. în aceste condiţii, în toamna anului 2007, fiind prezentat de către C.M.C. a intrat în legătură cu inculpatul D.F. şi în discuţiile avute s-a înţeles cu acesta să îi "confecţioneze" documente din care să rezulte că este încadrat în muncă pentru ca în baza lor să obţină creditul bancar. Cei doi s-au înţeles, totodată, ca din suma de bani ce urma să o obţină de la bancă, cea mai mare parte să-i revină lui D.F.

Înţelegerea fiind astfel realizată, la începutul anului 2008, în luna ianuarie, inculpatul D.F. a completat un formular - adeverinţă de venit, din care rezulta, contrar realităţii, că I.L. era angajat ca reprezentant zonal vânzări la SC T. SRL Ploieşti, şi că în perioada octombrie - decembrie 2007 obţinuse un salariu de 1.388 RON lunar.

Pe acest formular inculpatul I.L. a completat un angajament de plată, datat 16 ianuarie 2008, cu datele sale de identitate şi cu aceste documente, la care a adăugat copia cărţii sale de identitate, s-a prezentat la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Republicii unde le-a depus, solicitând obţinerea unui credit bancar în sumă de 20.000 RON. În aceste condiţii, a fost încheiat contactul de credit C7 din 18 ianuarie 2008, semnat de inculpat, care a încasat suma de bani sus-menţionată. Din verificările efectuate la I.T.M. Prahova a rezultat că inculpatul I.L. nu a figurat cu contract individual de muncă în perioada anilor 2006 - 2009.

S-a precizat faptul că, inculpatul a fost însoţit la bancă şi de către D.F., pentru ca acesta să fie sigur că intră în posesia sumelor de bani stabilită în înţelegerea dintre cei doi. Aşa s-a şi întâmplat, inculpatul I.L., după ce a intrat în posesia banilor, cei 20.000 RON i-a dat pe toţi lui D.F., iar acesta i-a returnat doar 2.800 ori 2.900 RON, aşa cum a precizat în declaraţia sa I.L. Din împrumutul obţinut în condiţii nelegale, inculpatul I.L. nu a returnat decât două sau trei rate lunare.

Inculpatul S.I., în luna iulie 2007, printr-o cunoştinţă de-a sa, P.D., a aflat că poate fi ajutat să obţină un credit bancar, deşi nu era încadrat în muncă şi nu avea venituri pentru a returna un astfel de împrumut în perioada respectivă. Prin intermediul lui P.D. a primit o adeverinţă de venit, contrafăcută de inculpatul D.F., din care rezulta că S.I. era angajat încă din 6 mai 2006 ca şef depozit la SC G. SRL şi că obţinuse în perioada aprilie - iunie 2007 venituri în sumă de 1.300 RON lunar. Pe acest formular, inculpatul S.I. a completat un angajament de plată cu datele sale de identitate, precizând, contrar realităţii, că ocupă funcţia respectivă la societatea comercială sus-menţionată, semnând acest angajament pe data de 26 iulie 2007. Din adresa I.T.M. Prahova a rezultat că inculpatul S.I. nu a fost angajat la SC G. SRL. Aceste documente, precum şi copia cărţii sale de identitate, le-a depus la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Bariera Bucov, unde a încheiat şi semnat Contractul de credit C8 din 31 iulie 2007, încasând suma de 25.000 RON.

La unitatea bancară a mers însoţit de inculpatul D.F. şi la ieşire a dat întreaga sumă acestuia, D.F. returnându-i doar 5.000 RON. Din acest împrumut obţinut în condiţii nelegale şi în baza unor documente contrafăcute, inculpatul S.I. nu a returnat unităţii bancare decât 4 - 5 rate a câte 500 RON fiecare.

Inculpatul C.C., în primăvara anului 2007, deşi nu era încadrat în muncă, având nevoie de bani s-a gândit să facă un împrumut bancar, cu toate că realiza că nu îl poate obţine, nefiind salariat. Printr-o cunoştinţă a aflat că în Ploieşti este o persoană, care îl poate ajuta să-i întocmească documente, din care să rezulte, contrar realităţii că este angajat la o societate comercială. Ulterior a aflat şi numele acestei persoane, D.F. În înţelegerea avută s-a stabilit ca din creditul obţinut să îi dea lui D.F. 10% din suma de bani obţinută de la unitatea bancară.

Inculpatul a acceptat aceste condiţii şi pe baza copiei cărţii sale de identitate, D.F. i-a întocmit, în fals, o adeverinţă de salariu din care rezulta că era angajat încă din 2005 ca reprezentant zonal la SC H. SRL Ploieşti şi că în perioada decembrie 2006 - februarie 2007 obţinuse un salariu de 1.686 RON lunar, lucru nereal. În acelaşi timp i-a întocmit şi un contract individual de muncă, fals, semnat de către inculpatul C.C., din care rezultau cele sus-menţionate. Aceste documente însoţite de copia cărţii sale de identitate au fost depuse de inculpatul C.C. la B.C.1 - Sucursala Câmpina, unde acesta a semnat o cerere de credit persoane fizice, C9 din 23 martie 2007 în care se arăta, contrar realităţii, că acesta era angajat la SC H. SRL Ploieşti.

Inducând în eroare reprezentanţii unităţii bancare, prin atestarea unor date nereale şi folosirea acestor documente falsificate, inculpatul a încheiat cu B.C.1 - Sucursala Câmpina, Contractul de credit bancar C10 din 23 martie 2007, pe care l-a semnat, încasând suma de 30.000 RON. Din această sumă i-a transmis inculpatului D.F., potrivit înţelegerii anterioare, 3.000 RON. Ulterior, la circa trei luni, unitatea bancară, sesizându-se de manoperele frauduloase folosite de inculpat, i-a adus la cunoştinţă acest fapt, solicitându-i să returneze creditul, în declaraţia sa acesta arătând că l-a achitat în vara anului 2007.

Inculpata C.A.S. în luna septembrie 2008, printr-o cunoştinţă de-a sa L.A., l-a cunoscut pe inculpatul D.F. Deşi nu era angajată pentru a obţine anumite venituri legale, inculpata a aflat de posibilitatea obţinerii, pe căi ilicite, a unui credit bancar. Acest lucru, în perioada respectivă, putea fi relativ uşor realizat, dat fiind şi faptul că anumite unităţi bancare creaseră condiţii pentru ca anumiţi clienţi să obţină împrumuturi bancare cu o minimă documentaţie, care putea fi contrafăcută. Apelând la D.F., inculpata C.A.S. i-a transmis acestuia cartea sa de identitate din care primul s-a folosit pentru a întocmi, în fals, un contract individual de muncă, datat 24 august 2007, din care rezulta că aceasta este angajată ca magazioner la SC P.E.S.C. SRL Ploieşti din 20 august 2007. Inculpata a semnat acest contract de muncă, atestând datele nereale consemnate. La un interval de timp, inculpatul D.F., a contrafăcut, de asemenea, o adeverinţă de venit, în care a consemnat că inculpata este angajată la societatea sus-menţionată şi că în perioada iunie - august 2008 obţinuse un salariu de 1.415 RON lunar. Pe acest formular adeverinţă de venit, inculpata C.A.S. a completat un angajament de plată cu datele sale de identitate, a semnat angajamentul în care se preciza, de asemeni, că era angajata la SC P.E.S.C. SRL Ploieşti, lucru care nu corespundea adevărului. Din I.T.M. Prahova a rezultat că inculpata C.A.S. nu a fost angajat la SC P.E.S.C. SRL Ploieşti. Aceste documente şi copia cărţii de identitate au fost folosite de inculpată la B.D.1 - Agenţia Ploieşti Vest, unde a semnat Contractul de credit C11 din 29 septembrie 2008 şi a obţinut un împrumut în sumă de 16.000 RON.

După obţinerea creditului, i-a dat inculpatului D.F. suma de 4.800 RON, pentru "confecţionarea" documentelor, potrivit înţelegerii anterioare dintre cei doi. Ulterior, C.A.S. a achitat primele două rate lunare, restul creditului rămânând neachitat.

Inculpata C.D., în vara anului 2007 a trăit în concubinaj cu B.I. din comuna B., judeţ Ialomiţa, relaţie ce a durat până în toamna aceluiaşi an. În perioada respectivă de timp, inculpata nu era salariată, neavând venituri care să rezulte dintr-un contract de muncă. În aceste împrejurări, a avut ideea de a contracta un împrumut bancar, apelând şi fiind de acord cu concubinul său ca să obţină acest credit prin mijloace nelegale, respectiv folosirea unor documente contrafăcute cu care să inducă în eroare unitatea bancară. În acest context, pe baza datelor sale de identitate, inculpata a intrat în posesia unei adeverinţe de venit, contrafăcută de inculpatul D.F., din care rezulta că C.D. era angajată la SC G. SRL încă de la data de 15 februarie 2006, ca şi operator IT şi că în perioada aprilie - iunie 2007 obţinuse un salariu lunar în sumă de 1.040 RON. Pe acest formular - adeverinţă de venit, inculpata a completat un angajament de plată cu datele sale de identitate, menţionând, totodată, în fals, că era angajată ca şi operator IT la societatea comercială sus-menţionată, semnând acest angajament şi datându-l 8 august 2007. Cu aceste documente, s-a prezentat la B.D.1 Ploieşti Vest, unde pe baza lor, a încheiat Contractul de credit C12 din 24 august 2007, obţinând un împrumut de nevoi personale în sumă de 25.000 RON, împrumut ce nu a fost returnat băncii, cu excepţia unei rate de 550 RON.

Inculpatul S.R.C., în luna noiembrie anul 2006 a aflat că prietenul său D.F. facilitează obţinerea unor credite bancare de către unele persoane, nesalariate, cărora le pune la dispoziţie documente contrafăcute, contracte de muncă, adeverinţe de venit. Având nevoie de bani, ştiind totodată că nu poate obţine un credit bancar, întrucât nu era salariat şi nu avea venituri legal obţinute, inculpatul s-a înţeles cu D.F. pentru ca acesta din urmă să-l ajute cu documente contrafăcute pe care să le folosească la o unitate bancară la care apela pentru obţinerea creditului bancar. În baza înţelegerii dintre cei doi, la începutul lunii decembrie 2006, aceştia s-au întâlnit, ocazie cu care S.R.C. i-a înmânat inculpatului D.F. o copie a cărţii de identitate, urmând ca acesta să-i întocmească documentele necesare obţinerii creditului. La un interval de câteva zile, a primit de la D.F., documentele contrafăcute, respectiv adeverinţa de venit, din care reieşea, în mod nereal, că era angajat la SC C.I.D.I. SRL Ploieşti începând cu data de 19 iulie 2005 în funcţia de operator, iar în perioada august - octombrie 2006 a obţinut un salariu lunar de 1.245 RON. Inculpatul a completat un angajament de plată de pe adeverinţa de venit, pe care a semnat, cu toate că nu fusese niciodată angajat la societatea respectivă.

Pe baza acestor documente, pe care le-a depus la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Democraţiei, inculpatul a încheiat un Contract de credit C13 din 6 decembrie 2006, în baza căruia a obţinut un credit în sumă de 15.000 RON. Pentru întocmirea documentelor necesare obţinerii creditului în condiţii nelegale inculpatul D.F. nu i-a cerut niciun ban, cei doi susţinând că sunt cunoştinţe vechi. Din adresa I.T.M. Prahova a rezultat că inculpatul S.R.C. nu a fost angajat la SC C.I.D.I. SRL Ploieşti.

În luna aprilie 2007 inculpatul D.M., având nevoie de bani, printr-un nepot de-al său, P.D. din comuna B., sat P., a aflat că poate să obţină un împrumut bancar, cu documente false din care să rezulte, că era angajat la o societate comercială şi că are câştiguri salariale corespunzătoare pentru a obţine un creditul, deşi acest lucru nu corespundea realităţii. În baza actelor sale de identitate inculpatului i s-a întocmit în fals, de către D.F., o adeverinţă, din care rezulta că era angajat la SC D1 SRL Pucioasa în funcţia de şef depozit, lucru neadevărat, şi că în lunile februarie - aprilie 2007 a încasat un salariu lunar de 1.279 RON lunar, lucru de asemenea neadevărat. La data de 28 mai 2007 inculpatul a completat un angajament de plată de pe adeverinţa de venit, pe care l-a semnat, cu toate că nu fusese niciodată angajat la societatea respectivă.

Din adresa I.T.M. Dâmboviţa a rezultat că inculpatul D.M. nu a fost angajat la SC D1 SRL Pucioasa. În aceea perioadă de timp inculpatul era angajat ca agent pază la S.S.R. SRL Bucureşti, însă veniturile salariale nu îi dădeau posibilitatea să obţină un credit bancar la nivelul sumei pe care dorea să o împrumute. În baza acestor documente false, a fost întocmit Contractul de credit bancar C14 din 30 mai 2007, prin care acesta a obţinut de la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Bariera Bucov, suma de 19.200 RON.

După ce a intrat în posesia sumei de bani, inculpatul i-a dat lui P.D. suma de 9.200 RON, conform discuţiilor anterioare, bani care să fie transmişi şi lui D.F. Potrivit declaraţiilor sale, inculpatul D.M. nu a achitat din cei 19.200 RON, decât 5.000 RON, restul sumei rămânând neachitată unităţii bancare. Pe lângă inculpaţii sus-menţionaţi, care au obţinut credite bancare cu documente contrafăcute în toamna anului 2006, inculpatul G.M.S. a obţinut şi el în baza unor documente contrafăcute de inculpatul D.F. un credit bancar de la B.D.1 Ploieşti - Agenţia Malu Roşu în sumă de 8.000 RON din care i-a dat lui D.F. suma de 1.500 RON. În perioada de timp următoare inculpatul a achitat în întregime suma de bani datorată unităţii bancare. La fel ca şi acesta, şi inculpata O.M.A. a obţinut, în octombrie 2009, pe baza documentelor contrafăcute de D.F., un credit bancar de la B.D.1 Ploieşti în sumă de 8.000 RON, pe care la achitat în întregime.

Faţă de inculpaţii G.M.S. şi O.M.A., dat fiind împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor reţinute în sarcina acestora, pericolul social relativ redus al acestor fapte, comportamentul sincer pe parcursul efectuării urmăririi penale, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Privitor la activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii D.F., P.D., Z.C.C. şi B.I.C., cauza a fost disjunsă şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti pentru a se efectua cercetări sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 215, alin. (1) - (3) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215, alin. (1) - (3) şi art. 290 C. pen.

La termenul de judecată din 7 februarie 2013, în faţa instanţei de judecată, inculpaţii D.F., P.D., A.F., C.M.C., I.S., I.L., S.I., C.C., C.D., S.R.C., D.M. au declarat personal că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi vor ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, aşa cum prevede art. 320 C. proc. pen.

Totodată, la termenul din 15 februarie 2013 a fost audiată în faţa instanţei de judecată şi inculpata C.A.S. care a declarat personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, aşa cum prevede art. 320 C. proc. pen.

Aşadar, situaţia de fapt astfel cum a fost expusă mai sus a rezultat din probatoriile administrate în cauză, respectiv: autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, contracte individuale de muncă falsificate de inculpat; adeverinţe de salariu falsificate, declaraţii de martor, declaraţiile inculpaţilor C.M.C., A.F., I.L., S.R.C., S.I., C.C., C.A.S., O.M.A., G.M.S., I.S., C.D., D.M., declaraţiile inculpatului D.F., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, declaraţiile inculpaţilor D.F., S.I., D.M., declaraţia martorului P.A.I., Proces-verbal de confruntare P1, declaraţiile inculpatului, autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract credit nr. C4 din 4 decembrie 2006 şi grafic de rambursare, adeverinţă de venit; adresa I.T.M. Prahova; declaraţia martorului I.M.; declaraţia inculpaţilor D.F. şi I.S., declaraţiile inculpatului, autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010 adeverinţă de venit, Contract de credit nr. C5 din 15 ianuarie 2008, adresa I.T.M. Prahova din 30 noiembrie 2011, declaraţiile inculpatului D.F., declaraţiile inculpatului, autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract credit C6 din 12 decembrie 206; adeverinţă de venit şi angajament de plată din 4 decembrie 2006, adresa I.T.M. Prahova din 6 octombrie 2011; declaraţie martor I.M., declaraţiile inculpatului D.F., declaraţiile inculpatei I.S., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract de credit C7 din 18 ianuarie 2008, adeverinţă de venit şi angajament de, adresa I.T.M. Prahova, declaraţiile inculpaţilor D.F. şi C.M.C., declaraţiile inculpatului I.L., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract credit C8 din 31 iulie 2007, adeverinţă de venit şi angajament de plată; adresa din 29 octombrie 2010 a I.T.M. Prahova; declaraţiile inculpatului D.F., declaraţiile inculpatului S.I., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, cerere de credit persoane fizice C9 din 23 martie 2007, Contract de credit bancar C10 din 23 martie 2007 şi grafic de rambursare, Contract individual de muncă nr. C15 din 16 noiembrie 2005, adeverinţă de venit din 22 martie 2007, adresa din 29 octombrie 2010 a I.T.M. Prahova, declaraţiile inculpatului D.F., declaraţiile inculpatului C.C., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract de credit C11 din 29 septembrie 2008 şi grafic de rambursare; adeverinţă de venit şi angajament de plată din 17 septembrie 2008; Contractul individual de muncă, nr. C16 din 24 august 2007 adeverinţa din 23 iunie 2011 a I.T.M. Prahova, declaraţiile inculpatului D.F., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract de credit C12 din 24 august 2007, adeverinţa de venit şi angajament de plată din 7 august 2007, adresa I.T.M. Prahova din 6 octombrie 2011, declaraţiile inculpatului D.F., declaraţiile inculpatului C.D., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract credit C13 din 6 decembrie 2006, adeverinţă de venit şi angajament de plată, adresa I.T.M. Prahova din 6 octombrie 2011, declaraţiile inculpatului D.F., declaraţiile inculpatului S.R.C., autodenunţul formulat de inculpatul D.F. din 8 iunie 2010, Contract de credit C14 din 30 mai 2007 şi grafic de rambursare, adeverinţă de venit din 23 mai 2007, adresa I.T.M. Dâmboviţa din 5 decembrie 2011, declaraţiile inculpatului D.F., declaraţiile inculpatului D.M., toate acestea fiind coroborate şi cu declaraţiile date de inculpaţi în faţa instanţei de judecată, declaraţii prin care aceştia au recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi au fost de acord să despăgubească părţile civile.

Faptele inculpatului D.F., constând în aceea că, în perioada anilor 2006 - 2009, inculpatul, în înţelegere cu inculpaţii A.F. şi C.M.C., constituiţi într-un grup infracţional au desfăşurat, în mod repetat, activităţi frauduloase, primul şi de falsificare a unor documente (contracte individuale de muncă, adeverinţe ce salariat) pe care le-a pus la dispoziţia mai multor persoane, iar acestea au obţinut în mod fraudulos credite bancare de la mai multe unităţi bancare de pe raza judeţului Prahova, prejudiciul cauzat fiind de 221.200 RON.

În perioada anilor 2006 - 2009, în mod repetat, a falsificat documente, (contracte de muncă, adeverinţe de venit), punându-le la dispoziţia inculpaţilor A.F., C.M.C., I.S., I.L., S.I., C.C., C.A.S.,C.D., S.R.C., D.M. şi inculpaţilor G.M.S. şi O.M.A. care, le-au folosit şi au obţinut în mod fraudulos credite bancare de la mai multe unităţi bancare de pe raza judeţului Prahova, prejudiciul cauzat fiind de 221.200 RON, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu este un grup infracţional organizat prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; cu aplicarea art. 33 C. pen.

Faptele inculpatului P.D., care în perioada anului 2007, în mod repetat, a ajutat pe inculpaţii: D.F., D.M., S.I. şi D.C., să obţină, pe baza unor documente falsificate credite bancare în sumă de 59.200 RON de la B.D.1 Ploieşti, iar în perioada anului 2007, inculpatul, în înţelegere cu inculpatul D.F., au desfăşurat în mod repetat activităţi frauduloase prin intermediul cărora mai multe persoane (D.M., S.I. şi D.C.) au obţinut în baza unor documente falsificate credite bancare, prejudiciind B.D.1 cu suma totală de 59.200 RON, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.; iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului A.F., care în perioada anului 2006, în înţelegere cu inculpatul D.F., au desfăşurat în mod repetat activităţi frauduloase prin intermediul cărora primul a obţinut un credit bancar şi în acelaşi timp a ajutat în mod nemijlocit şi pe inculpata I.S. să obţină, un astfel de credit, înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., şi că în luna noiembrie 2006, inculpatul a semnat în fals un angajament de plată, pe care l-a folosit împreună cu o adeverinţă de venit, de asemeni, falsă, pe care le-a depus la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut în condiţii nelegale, în luna decembrie 2006, un credit, iar în perioada anului 2006, a ajutat pe inculpata I.S. să obţină, pe baza unor documente falsificate, un credit bancar în sumă de 20.000 RON de la B.D.1 Ploieşti primind în schimb suma de 10.000 RON, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni care nu este un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen.; toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului C.M.C., care în perioada anului 2008, în înţelegere cu inculpatul D.F., au desfăşurat, în mod repetat, activităţi frauduloase prin intermediul cărora primul a obţinut un credit bancar şi în acelaşi timp a ajutat în mod nemijlocit şi pe inculpatul I.L. să obţină un astfel de credit, înşelăciune, prev. de art. 215 alin (1), (2), (3) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., contând în aceea că în luna ianuarie 2008, inculpatul a completat şi semnat în fals un angajament de plată, pe care l-a folosit împreună cu o adeverinţă de venit, de asemenea falsă, pe care le-a depus la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut în condiţii nelegale, în luna ianuarie 2008, un credit bancar în suma de 15.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., constând în aceea că, în perioada anului 2008, a ajutat pe inculpatul I.L. să obţină, pe baza unor documente falsificate, un credit bancar în sumă de 20.000 RON de la B.D.1 Ploieşti, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin (1), (2), (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatei I.S., care în luna decembrie 2006 a semnat, în fals, un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar în suma de 20.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1), C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului I.L., care în luna ianuarie 2008 a folosit o adeverinţă de venit falsă şi un angajament de plată, de asemenea fals, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 20.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului S.I., care în luna iulie 2007, a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 25.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1), C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului C.C., care în luna martie 2007, a semnat o cerere de credit persoane fizice către B.C.1 Sucursala Câmpina conţinând date nereale, a folosit un contract individual de muncă şi o adeverinţă de salariu, ambele documente fiind false, din care rezulta că este angajat la SC H. SRL Ploieşti, pe care le-a depus la această unitate bancară de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 30.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de.art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1), C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului C.A.S., care în luna septembrie 2008, a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar în suma de 16.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1), C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatei C.D., care în luna august 2007 a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 25.000 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 215. alin. (1), (2), (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1), C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului S.R.C., care în data de 4 decembrie 2006, a completat în fals un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Sucursala Ploieşti, de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar de în suma de 15.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului D.M., care în luna mai 2007 a semnat, în fals, un angajament de plată pe care l-a folosit, împreună cu o adeverinţă de venit de asemenea falsă, depunându-le la B.D.1 Ploieşti - Bariera Bucov, de la care a solicitat şi obţinut, în condiţii nelegale, un credit bancar în suma de 19.200 RON.

Împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 26 februarie 2013 au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, partea civilă SC B.D.G.S.G.SA - Sucursala Prahova, cu sediul în municipiul Ploieşti, str. C.V., judeţul Prahova şi inculpaţii D.F., P.D., C.M.C., I.L., C.C. şi S.R.C.

În susţinerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a arătat că hotărârea primei instanţe a fost nelegală şi netemeinică, dezvoltând criticile invocate în motivele de apel depuse în scris la dosar.

Prima critică s-a referit la nelegalitatea hotărârii prin aceea că în mod greşit instanţa de fond a dispus doar în mod generic anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a adeverinţelor de venit şi a contractelor de muncă folosite de inculpaţi la comiterea infracţiunii de înşelăciune, fără a indica în concret despre ce înscrisuri este vorba, fără a indica poziţionarea acestora în actele dosarului şi fără a se dispune anularea înscrisurilor constatate a fi false, aşa cum prevăd disp. art. 348 C. proc. pen., precum şi a unor declaraţii şi contracte de credit.

Cea de-a doua critică, s-a referit la netemeinicia hotărârii, privitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor P.D., C.M.C., I.S., I.L., S.I., C.A.S., C.D., S.R.C. şi D.M., cărora le-au fost aplicate pedepse în cuantum redus, neţinându-se seama de gravitatea faptelor comise şi totodată, în mod greşit s-a ales ca modalitate de executare a acestora, suspendarea sub supraveghere a executării conform art. 86¹ C. pen.

De asemenea, pedepsele au fost greşit individualizate atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare şi în ceea ce priveşte pe inculpaţii A.F. şi C.C., faţă de care instanţa de fond i-a condamnat la pedepse rezultante de câte 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării acestora, potrivit disp. art. 81 C. pen.

Astfel, s-a arătat că din această perspectivă, individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut fără a se avea în vedere gradul ridicat de pericol social pe care l-a reprezentat infracţiunile reţinute în sarcina lor, de împrejurarea că acestea, au fost infracţiuni de înşelăciune care au avut ca finalitate fraudarea unităţilor bancare şi sunt fapte de natură penală care au adus o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege, în concret, relaţiilor sociale care se constituie în legătură cu activitatea economică în general şi în special cu activitatea unităţilor de credit.

Tocmai de aceea, asemenea fapte, săvârşite în contextul economic de criză actual, au fost considerate odată în plus mai grave, ţinând seama şi de faptul că acest gen de infracţiuni au luat amploare în ultima perioadă de timp.

În consecinţă, fără a ţine seama de criteriile prev. de art. 72 C. pen., dar şi de circumstanţele reale şi personale care se deduc în speţă, au fost stabilite pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, reduse cu o treime, ca urmare a aplicării disp. art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care prejudiciile cauzate de inculpaţi prin săvârşirea acestor infracţiuni se situează la valori ridicate. S-a concluzionat că se impunea majorarea pedepselor cu închisoare aplicată celor 12 inculpaţi şi executarea în regim privativ de libertate a inculpaţilor.

Inculpaţii D.F., P.D., C.M.C., I.L., C.C. şi S.R.C., au invocat drept unic motiv de apel greşita individualizare a pedepselor pe care le-a considerat prea aspre, atât ca cuantum, cât şi ca modalitate de executare astfel:

Inculpatul - apelant D.F. prin apărător ales în susţinerea motivelor de apel, depuse şi în scris la dosar, a arătat că pe întreg parcursul urmăririi penale şi al judecăţii a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare, fapt materializat în prezenta cauză, constituită ca urmare a autodenunţului formulat şi în consecinţă, în raport de conduita sa, instanţa de fond trebuia să aibă în vedere disp. art. 18 din Legea nr. 508/2008 şi să dea eficienţă acestor dispoziţiuni legale prin reducerea cu jumătate a cuantumului pedepsei.

Pe de altă parte, în raport de conduita sa procesuală, inculpatul trebuia să beneficieze de art. 74 C. pen., pentru a se reţine în favoarea sa circumstanţele atenuante personale şi în consecinţă, stabilirea unei pedepse minime, ţinând seama că nu are antecedente penale, a fost încadrat în muncă, face parte dintr-o familie organizată, dar şi de starea de sănătate a acestuia, care suferă de tulburări de personalitate polimorfă, aşa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei, reţinerea disp. art. 74 C. pen., reducerea pedepsei spre limita minimă prevăzută de textul de lege şi totodată, a se dispune contopirea pedepsei stabilită în cauza de faţă cu pedeapsa de 5 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracţiuni similare şi care sunt concurente.

Apelanţii - inculpaţi I.L., C.C., C.M.C. şi P.D., prin apărători, au criticat sentinţa primei instanţe ca fiind netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor, arătând că acestea au fost prea aspre, atât în ceea ce priveşte cuantumul, dar şi modalitatea de executare a acestora.

S-a solicitat a se da o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante personale prev. de art. 74 - 76 C. pen., reţinute faţă de aceştia, a disp.art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., reducerea cuantumurilor de pedeapsă şi aplicarea în cauză a disp. art. 81 C. pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 233 din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, partea civilă SC B.D.G.S.G.SA - Sucursala Prahova şi de către inculpatul D.F., împotriva Sentinţei penale nr. 76 din 26 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, pe care a desfiinţat-o în parte, în latură penală şi civilă, şi în consecinţă:

- a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului D.F., în pedepsele componente de: 2 ani închisoare, 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. şi de 3 luni închisoare.

- a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare, cu reţinerea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.

- a redus pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la 7 ani închisoare la 4 ani şi 6 luni închisoare, cu reţinerea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.

- a aplicat inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsa amenzii de 10.000 RON, cu reţinerea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. d) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului D.F., pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Au fost obligaţi inculpaţii: D.M. la 6,97 RON, I.S. la 17,60 RON, I.L. la 15,75 RON, S.I. la 48,60 RON şi C.A.S. la 26,76 RON, cu titlu de despăgubiri civile (comisioane restante către partea civilă SC B.D.G.S.G. SA - Sucursala Prahova), cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitelor.

Conform art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor constatate a fi false, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii: A.F. - adeverinţă de venit - SC C.L.D.I. SRL Ploieşti; Contract de credit nr. C4 din 4 decembrie 2006 încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti; C.M.C. - adeverinţă venit - SC T. SRL Ploieşti, Contract de credit nr. C5 din 15 august 2008 încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti; I.S. - adeverinţă venit - SC C.L.D.I. SRL Ploieşti; Contract de credit încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti; I.L. - adeverinţă venit - SC T. SRL Ploieşti; Contract de credit încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti; S.I. - adeverinţă venit - SC G. SRL, judeţul Prahova; contract individual de muncă SC O.G. SRL Ploieşti, Contract de credit C8 din 31 iulie 2007 încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti; C.C. - adeverinţă venit - SC N. SRL Ploieşti, contract individual de muncă din 16 noiembrie 2005 - SC N. SRL Ploieşti; Contract de credit C10 din 23 martie 2007 încheiat cu B.C.1 - Sucursala Câmpina; cerere credit persoane fizice din 23 martie 2007; C.A.S. - adeverinţă venit - SC P.E.S.C. SRL Ploieşti, contract individual de muncă - SC P.E.S.C. SRL Ploieşti; Contract de credit C11 din 29 septembrie 2008 încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti; C.D. - adeverinţă venit - SC G. SRL, judeţul Prahova, Contract de credit C12 din 24 august 2007 încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti, declaraţie C.D.; S.R.C. - adeverinţă venit - SC C.L.D.I. SRL Ploieşti, declaraţie S.R., contract individual de muncă - SC P.E.S.C. SRL Ploieşti şi Contract de credit C13 din 6 decembrie 2006 încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti şi D.M. - adeverinţă venit - SC C.L.D. SRL şi Contract de credit C14 din 30 mai 2007 încheiat cu SC B.D.G.S.G. SA Bucureşti.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.D., C.M.C., I.L., C.C. şi S.R.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A fost obligat inculpatul C.C. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, inculpaţii P.D. şi C.M.C. la câte 600 RON cu acelaşi titlu, din care câte 150 RON, onorarii parţiale pentru apărătorii din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, iar inculpaţii - apelanţi I.L. şi S.R.C. la câte 800 RON, din care câte 400 RON, onorarii pentru apărători din oficiu, ce s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

S-a dispus plata sumelor de câte 400 RON, onorarii pentru apărătorii din oficiu, pentru intimaţii - inculpaţi I.S., S.I., C.A.S., C.D. şi D.M., ce s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Analizând apelurile, prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu art. 371, art. 378 C. proc. pen., curtea de apel a constatat următoarele:

La instanţa de fond - Tribunalul Prahova, până la începerea cercetării judecătoreşti, toţi inculpaţii au declarat personal că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pentru a beneficia astfel de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Aşadar, tribunalul a reţinut corect situaţia de fapt astfel cum a fost expusă pe larg mai înainte, precum şi vinovăţia inculpaţilor în comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, într-o încadrare juridică corespunzătoare, aspecte faţă de care nu s-au formulat critici. Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost astfel reţinute pe baza autodenunţului formulat de inculpatul D.F., din 8 iunie 2010, înscrisurile falsificate constând din contracte individuale de muncă şi adeverinţă de salariu, declaraţii de martori, relaţiile primite de la partea civilă şi coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor.

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I. C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti:

Prima critică ce vizează nelegalitatea hotărârii în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.F., C.M.C., I.S., I.L., S.I., C.C., C.A.S., C.D., S.R.C. şi D.M., din perspectiva faptului că în mod greşit instanţa a dispus doar în mod generic anularea înscrisurilor falsificate, respectiv a adeverinţelor de venit şi a contractelor de muncă, pe baza cărora au obţinut credite, fără a indica în mod concret despre ce înscrisuri este vorba şi fără a indica poziţionarea acestora în actele dosarului, precum şi a faptului că nu s-a dispus anularea tuturor înscrisurilor aşa cum prevede art. 348 C. proc. pen., respectiv, a unor declaraţii şi a contractelor de credit, a fost întemeiată.

Instanţa de fond ar fi trebuit, în aplicarea art. 348 C. proc. pen., să indice în mod concret despre care anume înscrisuri este vorba şi să arate poziţionarea acestora în cadrul actelor dosarului şi nu să indice doar în mod generic înscrisurile anulate, pentru a nu se ivi neclarităţi în faza de executare a procesului penal şi să procedeze de asemenea, la anularea unor declaraţii false date de unii dintre inculpaţi în procedura de obţinere a creditelor bancare solicitate şi totodată să dispună şi anularea contractelor de credit reţinute faţă de inculpaţii mai sus-indicaţi.

Sub acest aspect apelul declarat de Parchet a fost fondat şi a fost admis conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Drept consecinţă, Curtea a procedat la desfiinţarea în parte a sentinţei şi conform art. 348 C. proc. pen. a dispus anularea înscrisurilor constate a fi false cu identificare acestora.

Cea de a doua critică invocată de Parchet, referitoare la pedepsele aplicate inculpaţilor, a cuantumurilor reduse în raport cu gravitatea faptelor comise, precum şi cu greşita modalitate de individualizare judiciară a executării pedepselor aplicate celor nouă inculpaţi pentru care s-a făcut aplicarea art. 86¹ C. pen., respectiv, P.D., C.M.C., I.S., I.L., S.I., C.A.S., C.D., S.R.C. şi D.M., precum şi în privinţa celor doi inculpaţi pentru care s-a făcut aplicarea art. 81 C. pen., respectiv, A.F. şi C.C., impunându-se executarea pedepselor în regim privativ de libertate de către toţi aceşti inculpaţi, a fost neîntemeiată.

S-a criticat hotărârea primei instanţe pe considerentul că, faţă de inculpaţii enumeraţi mai sus, cuantumurile pedepselor aplicate au fost mult reduse, iar modalitatea de executare a acestora a fost prea blândă în raport de gradul ridicat de pericol social pe care-l reprezintă infracţiunile comise de aceştia. S-a susţinut că, sub acest aspect era necesar ca instanţa să ţină seama la aplicarea pedepselor că infracţiunile de acest gen care au avut ca finalitate fraudarea unităţilor bancare, au fost fapte de natură penală care au adus o gravă atingere valorilor sociale ocrotite de lege, în concret, relaţiilor sociale care s-au constituit în legătură cu activitatea economică în general şi în special în legătură cu activitatea unităţilor de credit.

Instanţa de control judiciar a reţinut că Tribunalul Prahova, la stabilirea şi individualizarea pedepselor a dat o justă interpretare şi aplicare a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., ţinând seama printre acestea şi de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, cercetând felul în care s-au realizat în concret aceste infracţiuni şi toate împrejurările care particularizau aceste fapte, determinând în ansamblul lor gradul de pericol social. Ca atare, gradul de pericol social al faptelor a rezultat aşadar, nu numai din examinarea conţinutului concret al infracţiunilor ci şi din evaluarea şi cercetarea tuturor acelor relaţii, respectiv, situaţii, stări, împrejurări şi întâmplări care însoţesc săvârşirea faptelor şi care au fost de natură să singularizeze fiecare faptă în parte şi să-i fixeze un anumit grad de pericol social.

În speţa dedusă judecăţii, s-a reţinut în concret că, infracţiunile au vizat obţinerea unor credite de către persoane neeligibile, care, în cvasitotalitate au achitat aceste credite ori sunt în curs de achitare. S-a reţinut de către Curtea de apel Ploieşti şi că o culpă în producerea faptelor o are însăşi banca păgubită, care în perioada de referinţă a urmărit acordarea unui număr cât mai mare de credite fără a depune diligenţe de verificare a solvabilităţii beneficiarilor. Pe de altă parte, prejudiciul total reţinut în actul de acuzare, a totalizat suma de 221.200 RON şi a fost legat de infracţiunea de înşelăciune, dar acesta a fost mult diminuat prin achitarea celei mai mari părţi din creditele dobândite de către autorii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.

S-a arătat de către Curtea de Apel că, din perspectiva noului C. pen., infracţiunea de înşelăciune capătă un nou tratament juridic, cel puţin sub două aspecte: al modului de sesizare al instanţei, spre a se înlătura poziţia de recuperatori a unor credite de către organele de urmărire penală şi instanţă, iar pe de altă parte prin cuantumul redus al pedepselor prevăzute de lege, respectiv, pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. Mai mult, a dispărut noţiunea de consecinţe deosebit de grave cum în cauza de faţă s-a reţinut faţă de inculpatul D.F., respectiv art. 215 alin. (5) C. pen.

La individualizarea pedepselor Tribunalul a avut în vedere printre altele şi circumstanţele referitoare la persoana şi conduita inculpaţilor vizaţi în critica parchetului, reţinându-se în beneficiul acestora conduita bună pe care au adoptat-o anterior comiterii faptelor, dar şi pe parcursul întregului proces penal, iar din analiza fişelor de cazier judiciar a rezultat că aceştia nu au antecedente penale, aşa încât în mod corect s-a procedat la stabilirea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator. Faţă de împrejurarea că inculpaţii au înţeles să se prevaleze de procedura simplificată fiind întrunite dispoziţiile legale ce reglementează această procedură, Tribunalul Prahova, la momentul stabilirii sancţiunilor a dat eficienţă şi disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepselor, instanţa a considerat că nu se impune aplicarea unor pedepse cu executarea în regim de detenţie motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condiţiilor necesare aplicării suspendării sub supraveghere, a executării pedepselor pentru 9 din cei 11 inculpaţi enumeraţi mai înainte, raportându-se în acest caz la art. 86¹ alin. (1) C. pen. Pentru doi dintre aceştia respectiv, C.C. şi A.F., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte 2 ani închisoare, în raport de disp. art. 81 C. pen. Instanţa a apreciat că, scopul preventiv educativ al pedepselor consacrat de art. 52 C. pen., a fost atins fără a fi necesară executarea în regim de detenţie ci, doar prin simpla condamnare a acestora atrăgându-li-se atenţia asupra gravităţii şi a consecinţelor nefaste ale faptelor şi de aceea, condamnarea lor constituie un avertisment de luat în seamă.

Dincolo de acest rol al condamnării, Tribunalul a apreciat că efectuarea efectivă a pedepselor nu se justifică, întrucât aceasta ar altera relaţiile de familie ale inculpaţilor şi ar avea o influenţă hotărâtoare asupra aspectelor personale şi profesionale ale acestora, ori rolul condamnării este tocmai acela de a le atrage atenţia asupra importanţei respectării relaţiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepselor în regim de detenţie.

Pentru considerentele arătate mai înainte, în opinia Curţii, modalităţile de executare a pedepselor prevăzute de art. 86¹ C. pen. (pentru 9 inculpaţi) şi respectiv art. 81 C. pen. (pentru 2 inculpaţi), au corespuns unei juste individualizări a acestora atât în ceea ce priveşte cuantumurile, dar şi a modalităţilor de executare, aşa încât, nu s-a impus executarea pedepselor în regim privativ de libertate, aşa cum s-a solicitat de către parchet.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă SC B.D.G.S.G. - Sucursala Prahova:

Pe parcursul întregului proces penal banca a figurat ca parte civilă în cauză, iar în legătură cu prejudiciul născut prin faptele ilicite ale inculpaţilor s-a constatat a fi nerecuperate unele sume de bani reprezentând comisioane restante, în sarcina inculpaţilor şi anume: D.M. -6,97 RON; I.S. - 17,60 RON; I.L. - 15,75 RON; S.I. - 48,60 RON şi C.A.S. - 26,76 RON.

Pentru aceste considerente, Curtea, prin admiterea apelului, i-a obligat pe inculpaţi la plata sumelor menţionate ce au reprezentat despăgubiri civile, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea integrală a debitelor.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul D.F.

Critica referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestui inculpat a fost întemeiată. Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare la care a fost condamnat de prima instanţă, inculpatul D.F., în opinia Curţii a apărut ca o pedeapsă prea aspră în ceea ce priveşte cuantumul acesteia şi a fost vădit disproporţionată în raport de pedepsele aplicate celorlalţi 11 inculpaţi, atunci când a fost examinată situaţia individualizării acestora, atât ca cuantum cât şi ca modalitate de executare.

A rezultat din întreg materialul aflat la dosarul cauzei, că pe parcursul întregului proces al urmăririi penale cât şi al judecăţii, inculpatul D.F., a avut o atitudine sinceră, cooperând cu organele judiciare, fapt materializat în prezenta cauză care a fost constituită ca urmare a autodenunţului formulat de acesta aşa cum a rezultat şi din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, nr. 1642/111/13 din 25 octombrie 2013.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., au constituit orientări obligatorii stabilite de C. pen. şi de aceea aplicarea pedepsei cu omisiunea vreunuia dintre aceste criterii, antrenează netemeinicia şi nelegalitatea pedepsei aplicate. Caracterul obligatoriu a rezultat din art. 72 C. pen., care foloseşte expresia "să ţină seama" şi de aceea, instanţa de fond trebuia să se conformeze acestei dispoziţii.

S-a observat că, la stabilirea pedepselor aplicate acestui inculpat instanţa de fond, nu a făcut o atentă cercetare şi evaluare a datelor care caracterizează persoana acestuia, care de altfel a constituit punctul cheie al unei individualizări judiciare a pedepsei şi este ştiut faptul că, adaptarea acestor criterii la dozarea pedepsei creează condiţii corespunzătoare pentru realizarea scopului acesteia. Inculpatul D.F., nu are antecedente penale, a fost încadrat în muncă anterior săvârşirii infracţiunilor, neexistând abateri disciplinare ale acestuia de la locul de muncă, a absolvit liceul. Pe de altă parte, nu s-a ţinut seama nici de starea de sănătate a inculpatului având în vedere că acesta suferă de "tulburări de personalitate polimorfă" fiind de mai multe ori supus controlului medicilor de specialitate, în anul 2007 fiind internat într-un spital de psihiatrie. A fost evaluată şi conduita inculpatului după săvârşirea infracţiunii fiind important să se aibă în vedere că acesta nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, a recunoscut săvârşirea faptelor, a colaborat cu organele de urmărire penală, indicând participanţii la comiterea faptelor deduse judecăţii şi a adoptat o atitudine de regret faţă de faptele săvârşite.

Pentru cele expuse anterior, curtea de apel a considerat că inculpatul poate beneficia de clemenţă din partea justiţiei, iar aspectele descrise au constituit circumstanţe atenuante personale prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi reţinute în favoarea sa şi prin admiterea apelului s-a redus cuantumul pedepselor aplicate.

S-a menţionat şi faptul că, prin Sentinţa penală nr. 26 din 11 ianuarie 2010 a Tribunalului Prahova şi rămasă definitivă prin Decizia nr. 3864 din 1 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul D.F., a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a lit. b) şi c) C. pen., pentru infracţiuni similare, din perioada 2006 - 2008. Această pedeapsă a fost executată în perioada 2010 şi eliberat condiţionat la 8 mai 2013. Urmare acestei situaţii s-a solicitat contopirea pedepselor stabilite în cauza de faţă cu pedeapsa de 5 ani închisoare descrisă mai sus, pentru infracţiuni concurente, aşa cum prevăd disp. art. 36 C. pen. Ţinând seama că, prin Decizia nr. LXX (70)/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interesul legii s-a stabilit că "instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă", curtea de apel nu a dat curs soluţionării acestei cereri. Cererea de contopire a pedepselor urmează a fi soluţionată ulterior de instanţa competentă.

Cu privire la apelurile declarate de inculpaţii P.D., C.M.C., I.L., C.C. şi S.R.C. - critica ce a vizat individualizarea pedepselor respectiv, cuantumurilor de pedeapsă şi modalitatea de executare pentru aceştia conform art. 86¹ C. pen. (cu excepţia inculpatului C.C.), aceasta a fost neîntemeiată, în condiţiile în care, în considerentele acestei decizii s-au analizat în concret aceste aspecte atunci când a fost luat în discuţie apelul declarat de parchet privitoare la pedepsele aplicate acestora.

Împotriva Deciziei penale nr. 233 din 28 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs inculpaţii D.F. şi P.D.

Recurentul D.F. a solicitat admiterea recursului, invocând art. 385⁹ pct. 10 şi 14 C. proc. pen. anterior. A solicitat să se facă aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce priveşte încadrarea juridică, respectiv a C. pen. actual, faţă de toate infracţiunile reţinute în sarcina sa. A precizat că în timpul ce se afla în executarea unei pedepse privative de libertate pentru săvârşirea altor infracţiuni care erau de competenţa D.I.I.C.O.T., a făcut un denunţ cu privire la alţi participanţi la săvârşirea aceloraşi infracţiuni de înşelăciune, beneficiind de credite bancare luate în mod necuvenit, astfel încât a apreciat că ar fi trebuit să beneficieze de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 508/2004, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.

În acest sens, a susţinut că instanţa de apel nu a avut în vedere probele administrate în cauză şi nu a motivat neaplicarea dispoziţiilor privitoare reducerea pedepsei în urma denunţului formulat de el. A apreciat a fi incidente în cauză şi dispoziţiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, privind protecţia martorilor, iar în această situaţie, limitele de pedeapsă s-ar reduce cu jumătate. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere că s-a judecat în baza procedurii simplificate, recunoscându-şi vinovăţia, astfel încât limitele pedepsei s-au redus cu o treime.

Recurentul inculpat P.D. solicită aplicarea art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior. A arătat că se află în imposibilitate de prezentare în faţa instanţei de judecată, întrucât este şofer de tir şi, potrivit contractului său de muncă, îşi exercită atribuţiile de serviciu în afara teritoriului ţării.

Sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, a apreciat că sunt aplicabile în cazul său dispoziţiile C. pen. anterior, întrucât acesta prevedea şi instituţia suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Având în vedere modificările aduse C. proc. pen. în urma intrării în vigoare a Legii nr. 202/2012, privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, întrebat fiind de către instanţă dacă a considerat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior, întrucât instanţa de apel nu a reţinut în sarcina sa circumstanţe atenuante, solicitând astfel aplicarea unei pedepse în regimul de executare al suspendării condiţionate.

Analizând căile de atac declarate în cauză, instanţa găseşte criticile fondate doar în ceea ce priveşte incidenţa unei legi penale mai favorabile cu privire la faptele pentru care au fost condamnaţi inculpaţii D.F. şi P.D.

Stabilirea legii care reglementează cazurile de casare are relevanţă cu privire la limitele analizei recursurilor. Faţă de cazurile de casare invocate de inculpaţi, şi anume cazurile de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării produse prin Legea nr. 2/2013 se impune clarificarea legii incidente cu privire la criticile formulate.

Împotriva Deciziei penale nr. 233 din 28 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze de minori şi familie, recurs inculpaţii D.F. şi P.D. De la data pronunţării deciziei recurate (28 noiembrie 2013) şi până la data judecării recursului au fost abrogate C. proc. pen. şi C. pen. anterior şi au intrat în vigoare noile coduri, C. pen., respectiv C. proc. pen. În consecinţă, în afara criticilor referitoare la decizia Curţii de Apel Ploieşti, instanţa de recurs trebuie să decidă asupra cadrului procesual în care vor fi analizate aceste critici. Conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile declarate împotriva hotărârilor supuse apelului potrivit legii vechi, se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoarea la recurs. Astfel, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. Legea veche privitoare la recurs, la care face referire norma tranzitorie este legea în vigoare la data pronunţării deciziei recurate. Astfel că în speţă sunt incidente prevederile C. proc. pen. anterior astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. În consecinţă, hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

1. În cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;

2. *** Abrogat

3. Instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) C. proc. pen. sau a existat un caz de incompatibilitate;

4. Şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

5. Judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

6. Judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie;

7. *** Abrogat

8. *** Abrogat

9. *** Abrogat

10. *** Abrogat

11. *** Abrogat

12. Când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337 C. proc. pen.;

13. Când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală;

14. S-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege;

15. Nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată condamnatului a fost graţiată;

16. În mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal;

17. *** Abrogat

17. Când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii;

17. Când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

18. ***Abrogat

19. ***Abrogat

20. *** Abrogat

21. *** Abrogat

Conform legii, cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13 şi 14 C. proc. pen. se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Conform art. II alin. (1) din Legea nr. 2/2013, dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în C. proc. pen., republicat, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului. Faţă de cele ce preced instanţa constată că nu mai pot fi examinate criticile invocate de recurenţi şi care se încadrează în dispoziţiile C. proc. pen. din 1969 în forma anterioară modificării produse de Legea nr. 2/2013, dar în prezent abrogate (art. 385 pct. 10 C. proc. pen. anterior, invocat de către D.F.), deoarece decizia din speţă a fost pronunţată la zece luni după intrarea în vigoare a cazurilor de casare modificate. De asemenea cazurile de casare în vigoare vor fi analizate în limitele şi condiţiile prevăzute de Legea nr. 2/2013 (art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior, invocat de către D.F. şi P.D.).

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, apărarea a invocat cazul de casare prevăzut de art. art. 385 pct. 14 C. proc. pen. anterior s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (cazul de casare a fost invocat de către D.F. şi P.D.).

Criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, formulate de către P.D., nu se încadrează în motivul de casare. Instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Pedeapsa aplicată inculpatului se înscrie în limitele prevăzute de lege, iar instanţa nu poate examina dacă sancţiunea este prea aspră în raport de faptele comise. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept.

Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

Faţă de cele ce preced, criticile referitoare la cuantumul sancţiunilor aplicate şi modalitatea de executare sunt nefondate.

Critica referitoare la omisiunea aplicării unei cauze de reducere a pedepsei a fost invocată de către D.F. şi are în vedere faptul că pe parcursul efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 55/D/P/2010, a formulat un autodenunţ în care a arătat că în perioada 2006 - 2009 a întocmit, pentru diverse alte persoane, documente falsificate ce au fost folosite de către aceştia la obţinerea în mod fraudulos de credite bancare (a mai arătat că în activitatea sa ilicită, în baza înţelegerilor avute a fost ajutat în mod repetat la săvârşirea infracţiunilor şi de inculpatul C.M.C.).

În ceea ce priveşte incidenţa art. 18 din Legea nr. 508/2004 privind organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T., instanţa de recurs constată că: persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta lege în competenţa D.I.I.C.O.T., iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor participanţi la săvârşirea infracţiunii beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. La data faptelor infracţiunile date de lege în competenţa D.I.I.C.O.T. erau prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 508/2004, după cum urmează: infracţiunile prevăzute de art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu excepţia cazurilor în care infracţiunea gravă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în RON a 1.000.000 euro sau este una dintre cele definite la art. 2 lit. b) pct. 15 şi 20 din Legea nr. 39/2003.

În consecinţă, faţă de cuantumul prejudiciului, soluţia instanţei de apel este corectă în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă în raport de care au fost individualizate sancţiunile stabilite pentru D.F.

Cauza de reducere a pedepsei nu este incidentă în cauză având în vedere natura infracţiunilor denunţate şi incidenţa legii penale mai favorabile.

Astfel, art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Reducerea limitelor de pedeapsă este condiţionată de săvârşirea unei infracţiuni grave de către martor, astfel cum este definită de legea specială. Conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, conceptul de infracţiune gravă are un conţinut autonom, fiind restrâns la sensul explicat de aceeaşi lege specială ce prevede şi cauza de reducere a pedepsei. Infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: genocid şi infracţiuni contra umanităţii şi infracţiuni de război, infracţiunile contra securităţii naţionale, terorism, omor, infracţiunile privind traficul de droguri, traficul de persoane, traficul de minori, spălarea banilor, falsificarea de monede ori de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor, muniţiilor, materialelor explozive, nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 10 ani.

Conceptul de infracţiune gravă explicat de Legea nr. 682/2002 este diferit de înţelesul dat aceleiaşi noţiuni de Legea nr. 39/2003. Având însă în vedere faptul că se solicită aplicarea unei cauze de reducere a pedepsei prevăzută în Legea nr. 682/2002 incidentă în condiţiile unei infracţiuni grave, Legea nr. 682/2002 va fi aplicată în integralitate inclusiv în ceea ce priveşte înţelesul unor termeni de care depinde reducerea pedepsei.

Infracţiunile pentru care este trimis în judecată şi condamnat D.F. sunt încadrate juridic în art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., iniţiere sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este un grup infracţional organizat, art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., complicitate la infracţiunea de înşelăciune, art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată.

Faţă de cele ce preced, conceptul de infracţiune gravă, astfel cum este definit de Legea privind protecţia martorilor, poate fi incident doar prin raportare la limitele de pedeapsă. Examinarea limitelor de pedeapsă, respectiv examinarea încadrării în conceptul de infracţiune gravă a faptelor pentru care a fost condamnat şi pentru care se solicită reducerea pedepsei depinde însă de stabilirea legii mai favorabile (conform legii vechi infracţiunea de înşelăciune se încadrează în conceptul de infracţiune gravă, iar conform legii noi este exclusă din conceptul de infracţiune gravă). În consecinţă, criticile referitoare la cuantumul sancţiunilor aplicate, formulate de D.F., urmează a fi examinate după stabilirea legii penale mai favorabile.

Legea penală mai favorabilă.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenta situaţiei descrisă de art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză instanţa retine următoarele:

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent, instanţa de recurs urmează să analizeze influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă instanţa urmează să examineze dispoziţiile legale incidente în codul penal în vigoare la data săvârşirii faptelor respectiv la data judecării recursului. De la data săvârşirii faptei şi până la soluţionarea cauzei în recurs a intervenit situaţia tranzitorie determinată de abrogarea C. pen. anterior şi intrarea în vigoare a C. pen. actual, care a produs modificări inclusiv în ceea ce priveşte modul de reglementare a semnificaţiei pluralităţii constituie, respectiv regimul pluralităţii de infracţiuni.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003: Iniţierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracţional organizat, se pedepseşte, după caz, potrivit art. 167 sau 323 C. pen.

Art. 323 C. pen. anterior: Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (1) Fapta de a se asocia sau de a iniţia constituirea unei asocieri în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni, altele decât cele arătate în art. 167 ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.

(2) Dacă fapta de asociere a fost urmată de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică celor care au săvârşit infracţiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracţiune, în concurs cu pedeapsa prevăzută în alin. (1).

(3) Nu se pedepsesc persoanele prevăzute în alin. (1), care denunţă autorităţilor asocierea mai înainte de a fi fost descoperită şi de a se fi început săvârşirea infracţiunii care intră în scopul asocierii.

Art. 367 C. pen. în vigoare: Constituirea unui grup infracţional organizat.

(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Când infracţiunea care intră în scopul grupului infracţional organizat este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea mai mare de 10 ani, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost urmate de săvârşirea unei infracţiuni, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(4) Nu se pedepsesc persoanele care au comis faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), dacă denunţă autorităţilor grupul infracţional organizat, înainte ca acesta să fi fost descoperit şi să se fi început săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile care intră în scopul grupului.

(5) Dacă persoana care a săvârşit una dintre faptele prevăzute în alin. (1) - (3) înlesneşte, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(6) Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Acuzaţia reţinută de curtea de apel se regăseşte în art. 367 C. pen. actual, care defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 290 C. pen. anterior. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Art. 322 C. pen. în vigoare. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Art. 215 C. pen. anterior înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

(4) Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

(5) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 244 C. pen. în vigoare - înşelăciunea

(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 42 C. pen. anterior. Pedeapsa pentru infracţiunea continuată

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 40^A1 alin. (1).

Art. 36 C. pen. în vigoare. Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă. (1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.(...)

Art. 34 C. pen. anterior. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică.

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

(...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

(2) Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

Art. 39 C. pen. în vigoare. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. (...)

În ceea ce priveşte incriminarea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.F. şi P.D., instanţa constată că legile care s-au succedat incriminează faptele având aceleaşi elemente constitutive.

Referitor la dezincriminarea art. 8 din Legea nr. 39/2003 ca efect al intrării în vigoare a actualului C. pen., instanţa constată că problema de drept a făcut obiectul Deciziei nr. 12/HP/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Legătura dintre dispoziţiile art. 323 şi art. 167 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.132 din 23 septembrie 2010, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 753/11.11. 2010, în considerentele căreia se reţine că "dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu constituie o incriminare prin analogie, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din legea fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. (...) Or, aşa cum se poate observa, art. 8 din Legea nr. 39/2003, criticat în prezenta cauză, prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor de lege în care sunt incriminate''. Situaţia ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. Prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. au fost abrogate art. 7 şi 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

De asemenea, infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni (art. 323 C. pen. anterior) nu se mai regăseşte în C. pen., legiuitorul incriminând prin art. 367 C. pen. constituirea unui grup infracţional organizat, fapta constând în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup. Alin. (6) al aceluiaşi articol defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Analizând conţinutul noii incriminări, se constată că acţiunile care reprezintă elementul material al laturii obiective a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 367 C. pen., respectiv iniţierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea, sunt identice cu acţiunile care constituiau elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 323 C. pen. anterior. Singura modificare operată de către legiuitor faţă de textul din art. 7 raportat la art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 îl reprezintă extinderea sferei noţiunii de grup infracţional organizat. Astfel, în concepţia noului C. pen., grupul infracţional organizat are ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, spre deosebire de dispoziţiile art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 187/2012, când aceasta era limitată la comiterea unei "infracţiuni grave" în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003, fiind totodată eliminată şi condiţia ca grupul să fi fost constituit pentru a obţine un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În condiţiile actualei reglementări, care a mărit în mod evident sfera de aplicare a normei de incriminare, având în vedere şi consideraţiile făcute anterior în analiza infracţiunilor art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, distincţia dintre art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi acestea fiind dată chiar de elementele la care legiuitorul a înţeles să renunţe prin modificările operate în definiţia noţiunii de grup infracţional organizat, rezultă că noua dispoziţie a art. 367 C. pen. a preluat atât prevederile art. 7 (aspect necontroversat în practică), cât şi pe cele ale art. 323 C. pen. anterior şi ale art. 8 din Legea nr. 39/2003, faptele prevăzute de aceste texte de lege nefiind dezincriminate. De altfel, aceasta a fost şi voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale art. 7 - 10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen.

În raport cu considerentele anterioare, îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, conform cărora dispoziţiile art. 4 C. pen. referitoare la legea de dezincriminare nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire, faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 fiind incriminate de noul C. pen. în art. 367 sub denumirea de "Constituirea unui grup infracţional organizat".

Din examinarea textelor de lege ce preced rezultă următoarele consecinţe cu privire la influenţa legilor care s-au succedat asupra sancţiunilor:

- Circumstanţele atenuante prevăzute de C. pen. anterior nu se mai regăsesc în C. pen. în vigoare astfel că în conformitate cu legea nouă pedepsele nu vor putea fi scăzute sub minimul special prevăzut de C. pen. actual. Orientarea sancţiunii stabilită de către curtea de apel, minimul prevăzut de lege, va fi menţinută, deoarece instanţa de recurs nu poate interveni în individualizarea pedepselor. În consecinţă compararea sancţiunilor în vederea identificării legii penale mai favorabile va avea drept termeni sancţiunea stabilită pentru fiecare infracţiune conform legii anterioare şi minimul pedepsei prevăzut de legea nouă.

- Efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei sunt aceleaşi în ambele legi, respectiv reducerea limitelor pedepselor cu o treime.

- Limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă cu privire la grupul infracţional organizat şi înşelăciune sunt mai mici în legea nouă faţă de legea veche, chiar în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante.

- Numărul de persoane vătămate prin infracţiunea de înşelăciune, determină ca în condiţiile legii actuale infracţiunea continuată comisă sub legea veche să se transforme într-un concurs de două infracţiuni de înşelăciune în legea nouă.

Totodată, în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă, instanţa constată legea nouă are un caracter mai favorabil şi poate retroactiva, faţă de inculpaţii D.F. şi P.D., având în vedere orientarea legiuitorului către pedepse în limite mai reduse cu privire la infracţiunea de înşelăciune şi grup infracţional organizat chiar luând în considerare efectele concursului de infracţiuni în legea veche (cauză de agravare facultativă), în raport de efectele concursului de infracţiuni în legea nouă (cauză de agravare obligatorie, prin adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite).

Referitor la critica formulată de D.F. în ceea ce priveşte efectele cauzei de reducere a pedepselor prevăzută de Legea privind protecţia martorilor şi incidenţă în speţă doar dacă legea veche este mai favorabilă, efectele art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor ar fi condus la aplicarea unei pedepse rezultante de faţă de D.F. de doi ani şi trei luni (jumătate din pedeapsa cea mai grea 4 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. stabilită de curtea de apel în calea de atac a inculpatului). Ca urmare a aplicării legii noi, limitele de pedeapsă exclud incidenţa art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, însă pedeapsa rezultantă aplicată ca urmare a reţinerii codului în vigoare şi stabilirii unei sancţiuni minime, conform orientării curţii de apel (ce nu poate fi modificată în recurs) este în final pedeapsa închisorii de 1 an, la care se adaugă în întregime pedeapsa de 12.000 RON amendă penală (120 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 100 RON). Astfel, legea nouă este mai favorabilă în concret, chiar dacă nu se reţine cauza de reducere a pedepselor incidenţă doar atunci când minimul este mai mare de 10 ani (condiţie care este îndeplinită conform legii vechi şi care nu este îndeplinită conform legii noi).

În consecinţă faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii D.F. şi P.D. împotriva Deciziei penale nr. 233 din 28 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va casa, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 76 din 26 februarie 2013 a Tribunalului Prahova şi rejudecând:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare - pedeapsă principală şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior aplicată inculpatului D.F., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- 1 an şi 6 luni închisoare, cu reţinerea disp. art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 4 ani şi 6 luni închisoare, cu reţinerea disp. art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.; - pedeapsa amenzii de 10.000 RON, cu reţinerea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.F.:

- din infracţiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.; două infracţiuni prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna inculpatul D.F. la pedeapsa de 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamnă inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată B.C.1).

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna inculpatul la pedeapsa de 120 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 100 RON, inculpatul urmând să plătească statului suma de 12.000 RON amendă penală, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare, la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite, şi anume 4 luni, executând în final pedeapsa închisorii de 1 an, la care va adăuga în întregime pedeapsa de 12.000 RON amendă penală (120 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 100 RON).

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului D.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. va aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului P.D., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. şi va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului inculpatul P.D.:

- din art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., şi art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna inculpatul P.D. la o pedeapsă de 8 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica inculpatului P.D. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care se va adăuga un spor de 2 luni şi 20 zile, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului P.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. va aplica aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea 286/2009 şi art. 86¹ C. pen. anterior va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an, 2 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, 2 luni şi 20 zile.

Va menţine măsurile de supraveghere dispuse prin sentinţa penală recurată.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 50 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii D.F. şi P.D.

Împotriva Deciziei penale nr. 233 din 28 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie:

Casează, în parte, decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 76 din 6 februarie 2013 a Tribunalului Prahova şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare - pedeapsă principală şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior aplicată inculpatului D.F., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor;

- 1 an şi 6 luni închisoare, cu reţinerea disp. art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- 4 ani şi 6 luni închisoare, cu reţinerea disp. art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- pedeapsa amenzii de 10.000 RON, cu reţinerea disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului D.F.:

- din infracţiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.; două infracţiuni prev. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul D.F. la pedeapsa de 4 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată B.D.1).

În baza art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată B.C.1).

În baza art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul la pedeapsa de 120 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 100 RON, inculpatul urmând să plătească statului suma de 12.000 RON amendă penală, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 39 alin. (1) lit. e) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite, şi anume 4 luni, executând în final pedeapsa închisorii de 1 an, la care adaugă în întregime pedeapsa de 12.000 RON amendă penală (120 zile amendă, suma corespunzătoare unei zile-amendă fiind de 100 RON).

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului D.F. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare aplicată inculpatului P.D. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. şi schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului inculpatul P.D.:

- din art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. şi art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă inculpatul P.D. la o pedeapsă de 8 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică inculpatului P.D. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care se adaugă un spor de 2 luni şi 20 zile, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 2 luni şi 20 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului P.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 16 alin. (2) din Legea 286/2009 şi art. 86¹ C. pen. anterior dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an, 2 luni şi 20 zile închisoare pe un termen de încercare de 3 ani, 2 luni şi 20 zile.

Menţine măsurile de supraveghere dispuse prin sentinţa penală recurată.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în cuantum de câte 50 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 3 decembrie 2014.

Procesat de GGC - MI

← ICCJ. Decizia nr. 2952/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 314/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 283/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 2952/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 314/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Contestaţie în anulare - Apel