ICCJ. Decizia nr. 2952/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2952/2014
Dosar nr. 3809/112/2011
Şedinţa publică din 06 noiembrie 2014
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 207/A din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, constată următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud înregistrat sub nr. 658/P/2009, a fost trimis în judecată inculpatul S.D., pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. (adeverinţele de venit); fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 228 alin. (1) C. pen. (carnetul de muncă); instigare la uz de fals, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. (determinarea folosirii carnetului de muncă); înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (pentru 4 acte de împrumut bancar), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., cu motivarea că acesta, în perioada 2006-2008, a emis şi semnat acte necorespunzătoare adevărului (3 adeverinţe de salarizare), pe numele lui D.M.V., C.I. şi D.N.C. şi a solicitat eliberarea sau semnarea unor asemenea acte şi de către numita N.V. (1 adeverinţă de salarizare), pe numele lui D.V.C., în vederea depunerii acestora, în majoritatea situaţiilor, în prezenţa sa, la unităţile bancare menţionate, în scopul obţinerii prin inducere în eroare, a unor credite bancare în sumă totală de 231.930,55 lei, formată din sume care i-au fost înmânate efectiv, după semnarea contractelor de creditate de către „titulari", în prezenţa sa, şi a confirmat pe carnetul de muncă al titularului D.N.C. menţiuni nereale, alterând astfel carnetul de muncă, cu menţiuni de natură a produce consecinţe juridice, înscris despre care cunoştea că se va depune la unitatea bancară de unde se solicita creditul.
Audiat fiind în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că se consideră vinovat doar de comiterea infracţiunilor de fals, recunoscând eliberarea sau semnarea cu semnături „din fantezie", de acte de angajare necorespunzătoare adevărului-adeverinţe de venit şi un carnet de muncă, pentru D.M.V., C.I. şi D.N.C. şi determinarea numitei N.V., de eliberare şi semnare a adeverinţei de venit pentru D.V.C., aceasta cu atât mai mult cu cât la data eliberării adeverinţelor de venit sau a copiei după carnetul de muncă, pentru D.M.V. şi D.N.C., nu avea nici o calitate oficială în cadrul SC A. SRL Bistriţa. Nu şi-a recunoscut vinovăţia comiterii infracţiunii de înşelăciune, întrucât creditele bancare nu ar fi ajuns în totalitate la acesta, ci doar sumele de 1.500 euro - de la D.M.V., de 6.000 lei - de la C.I. şi de 6.000 lei - de la D.N.C., pe care ulterior le-ar fi restituit.
Prezent în instanţă, a recunoscut de asemenea doar comiterea infracţiunilor de fals, arătând că nu a obţinut credite bancare prin inducerea în eroare a instituţiilor bancare, astfel că nu a fost de acord să plătească despăgubirile solicitate de părţile civile. A arătat, în privinţa numitului D.M.V., că a eliberat o adeverinţă falsă pentru acesta, pe care a şi semnat-o, cu două luni înainte de a fi angajat legal la SC A. SRL. Bistriţa (deşi lucra deja fără forme legale la societatea comercială respectivă), însă nu a avut nicio legătură cu creditul ridicat pentru nevoi personale de angajatul menţionat, pe care nu l-a însoţit pentru ridicarea banilor, şi de care nu a beneficiat.
A mai arătat că a avut dreptul de a emite şi semna adeverinţe de venit, în baza împuternicirii date de administratorul R.S.T., administratorul SC A. SA, şi că nu a solicitat nimănui emiterea unui carnet de muncă pentru numitul D.M.V., care era remunerat lunar cu suma de 800 de lei, la care primea un stimulent pentru munca prestată, înjur de 200-250 lei.
Adeverinţa emisă pentru C.I. nu era falsă, întrucât acesta era angajat cu forme legale la SC M.SRL. Atât C.I., cât şi D.M.V. au solicitat includerea diurnei de care beneficiau în veniturile salariale inserate în adeverinţe emise, şi i-au împrumutat sume de bani, existând însă incertitudinea provenienţei lor din creditele bancare.
Numitul D.N.C. se prezenta sporadic la locul de muncă, însă i-a emis adeverinţa de venit la solicitarea acestuia, pentru obţinerea unui credit. Nu a putut să relateze împrejurări despre obţinerea unui credit bancar de către D.V.C.
Pentru a se pronunţa în sensul celor menţionate, Tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 73/F din 04 aprilie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pronunţată în Dosarul nr. 3809/112/2011, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.D. din infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.
A fost condamnat inculpatul S.D., domiciliat în com. Sînmihaiu de Câmpie, jud. Bistriţa-Năsăud, cu reşedinţa în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale, la pedepsele de:
- 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen.;
- 1 lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 1 lună închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., art. 74 lit. x) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe o durată de 4 ani, ce a fost aplicată inculpatului.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap.la art. 64 lit. a)-b) C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate SC C.E.E.C.R. SRL, SC B.C.R. SA, SC O.T.P.B. SRL, SC C.F.S. SA, SC D.D.M. I. I.A.G. SA şi SC F.P. SRL nu s-au constituit părţi civile în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC L.B. SA următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: suma de 17.500 lei cu titlu de credit restant şi suma de 16.029,86 lei cu titlu de dobânzi, calculate până la data de 28 septembrie 2010-dobânzi care vor fi datorate de inculpat şi pentru viitor, până la plata integrală a debitului (respectiv a creditului restant), părţii civile SC E.K.R. SRL suma de 39.488,84 lei cu titlu de despăgubiri civile, şi părţii civile SC S.C. SRL suma de 51.521,08 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 8.500 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume.
S-a dispus anularea actelor false.
A fost menţinut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală, prin Ordonanţa procurorului din data de 4 august 2011.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 43 0 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 70 lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu parţial în favoarea av.R.O.S.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a reţinut că au fost administrate următoarele probe: plângerea numitului D.M.V., declaraţiile date de acesta (filele 31-32 vol. I, filele 20, 24-26 vol. II dosar urmărire penală, fila 143 dosar instanţă), contractul de credit bancar pentru persoane fizice (fila 33 dosar urmărire penală) şi documentaţia de cedare a creanţei (filele 34-82 dosar urmărire penală), dovada dosarului execuţional (filele 83-124 dosar urmărire penală) şi adresa prin care SC C.C.R. SA comunică faptul că nu se constituie parte civilă în cauză (filele 125-130 dosar urmărire penală); plângerea numitului C.I. şi declaraţiile acestuia (fila 131 vol. I, filele 28, 33 vol. II dosar urmărire penală, 145 dosar instanţă), contractul de credit cu documentaţia anexă (filele 132-140 dosar urmărire penală), adeverinţa de venit (fila 141 dosar urmărire penală), contractul de muncă din 3 aprilie 2000, încheiat între SC M. SRL şi C.I. (fila 211 dosar instanţă), adeverinţa din 7 martie 2012, emisă de I.T.M. Bistriţa-Năsăud pentru numitul C.I. (fila 213 dosar instanţă) şi adresa de constituire de parte civilă a SC L.B. SA (filele 42-143 dosar urmărire penală); plângerea numitului D.N.C. şi declaraţiile acestuia (fila 144 vol. I dosar urmărire penală, fiIele 36, 41 vol. II dosar urmărire penală, filele 118 dosar instanţă), contractul de credit pentru nevoi personale (filele 145-160 dosar urmărire penală) şi documentaţia de acordare a creditului-carnet de muncă (163-178 dosar urmărire penală) şi adeverinţă de venit (filele 179-181 dosar urmărire penală), notificările trimise titularului de credit (filele 182-191 dosar urmărire penală) şi adresa de constituire ca parte civilă a SC E.K.R. SRL (filele 192-194 dosar urmărire penală); plângerea numitului D.V.C. şi declaraţiile acestuia (filele 195-197 vol. 1, filele 43, 48 vol. II dosar urmărire penală, fila 120 dosar instanţă), contractul de credit pentru persoane fizice (filele 198-205 dosar urmărire penală), documentaţia de creditare-antecontractul de vânzare-cumpărare (filele 206-207 dosar urmărire penală), actul adiţional (fila 208 dosar urmărire penală), contractul de vânzare-cumpărare (fila 209-210 dosar urmărire penală) şi contractul de ipotecă imobiliară (fila 211-212 dosar urmărire penală), contractul real individual de muncă şi dovada desfacerii acestuia (fila 213 dosar urmărire penală), dovada înregistrării (filele 216-217 dosar urmărire penală), adeverinţa de venit (fila 218 dosar urmărire penală), contractul individual de muncă al contabilei B.I. (filele 219-220 dosar urmărire penală), dovezile altor credite bancare contractate de către C.I. (filele 221-245 dosar urmărire penală) şi adresa de constituire de parte civilă a SC S.C. SRL (filele 246-252 dosar urmărire penală); documentaţia de dispunere a unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului S.D. (filele 319-33 dosar urmărire penală) şi adresa O.C.P.I. Bistriţa (filele 332-339 dosar urmărire penală); dovada echivalentului în monedă naţională, a monedei euro-în perioada noiembrie 2007-februarie 2008 (fila 340 dosar urmărire penală); verificările privind ridicarea creditelor bancare în situaţia numiţilor D.N.C. (filele 341-346 vol. II dosar urmărire penală) şi D.V.C. (filele 347-354 vol. II dosar urmărire penală) - toate în vol. I dosar urmărire penală; declaraţiile martorilor M.M.A. (filele 53-54 vol. II dosar urmărire penală, fila 164 dosar "instanţă), N.V. (filele 15, 18 vol. II dosar urmărire penală, fila 140 dosar instanţă), Ş.L.F. (filele 55-56 vol. II dosar urmărire penală, fila 165 dosar instanţă), J.E.T. (filele 57-58 vol. II dosar urmărire penală), B.I. (filele 59-60 vol. II dosar urmărire penală, fila 167 dosar instanţă), S.C.I. (fila 61 vol. II dosar urmărire penală, fila 187 dosar instanţă), R.G. (fila 62 vol. II dosar urmărire penală, fila 186 dosar instanţă) şi C.M.V. (fila 63 vol. II dosar urmărire penală, fila 185 dosar instanţă); rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică-grafică (fila 64-118 vol. II dosar urmărire penală), probele de scris (filele 119-130 vol. II dosar urmărire penală); adresele I.T.M. Bistriţa-Năsăud şi statele de plată solicitate (filele 131-153 vol. II dosar urmărire penală); adresa Biroului de credit (filele 154-156 vol. II dosar urmărire penală); actele de constituire ale SC V.R. SRL Bistriţa, SC M. SRL Bistriţa, SC A. SRL Bistriţa, SC W.N. SRL Bistriţa şi SC A. SRL Susenii Bârgăului (filele 157-173 vol. II dosar urmărire penală), cazierul inculpatului (fila 229 verso dosar instanţă), procura din data de 23 februarie 2007, întocmită de Biroul notarial V.M., prin care numita R.S.T., asociat unic şi administrator al SC A. SRL Bistriţa, stabileşte dreptul inculpatului S.D. de a semna actele contabile, dreptul său de semnătură pentru operaţiuni bancare constând în încasări şi plăţi rezultate din derularea contractelor comerciale încheiate până la acea dată şi pentru contractele pe care „mandatara.este împuternicită a le încheia în viitor", putând „să încheie şi să înregistreze contractele de muncă, precum şi orice alte acte privind raporturile de muncă ce privesc personalul angajat cu contract de muncă (fila 192 dosar instanţă), adeverinţa din 7 martie 2012, emisă de I.T.M. Bistriţa-Năsăud (filele 190, 213 dosar instanţă), contractul de muncă din 3 aprilie 2000, încheiat între numita S.C., reprezentant al S.C M. SRL şi numitul C.I. (fila 211 dosar instanţă). Din probele administrate, instanţa a reţinut în fapt că inculpatul S.D. a fost, începând cu data de 30 iunie 1997 şi până în 1998 (când a intervenit falimentul, începând cu data de 15 aprilie 2008, calitatea administrator fiind îndeplinită de C.I.I., Ş.S.), administrator al SC M. SRL Bistriţa, iar apoi, a desfăşurat activităţi în cadrul SC W.N. SRL Bistriţa (administrată de nepoata sa S.A.), şi în cadrai SC A. SRL Bistriţa-fostă SC R. SRL (administrată de fosta sa soţie N.C.), unde a lucrat ca agent comercial sau în calitate de conducător auto.
La solicitarea sa, martorii N.V. (administrator al SC V.R. SRL Bistriţa), D.M.V., C.I., D.N.C. şi D.V.C. au acceptat în cursul anilor 2006-2008, să-l ajute la contractarea unor credite bancare, pe care să le utilizeze în interesul personal, sau al societăţii comerciale pe care o administra, astfel că, pe baza unor acte necorespunzătoare adevărului (adeverinţe de venit şi carnete de muncă), D.M.V. (manipulator fără forme legale de angajare), C.I., (conducător auto), D.N.C. (student), şi D.V.C. (fost elev-clasa a XII-a), au solicitat, pe numele lor, credite bancare, pe care ulterior le-au remis inculpatului, fără a mai fi achitate de acesta, deşi s-a obligat în acest sens, şi fiind cauzate astfel, prejudicii.
Inculpatul S.D. s-a interesat de modalitatea de acordare de credite bancare, a întocmit personal sau a sprijinit întocmirea ulterioară a unor documentaţii nereale, în interesul său, pentru obţinerea de credite bancare prin intermediari, i-a transportat personal pe majoritatea titularilor de contracte, la unităţile bancare, în vederea depunerii documentaţiei de creditare (realizându-se în final inducerea în eroare a funcţionarilor bancari), a fost prezent în majoritatea situaţiilor la semnarea contractelor de creditare de către titulari, a primit sumele de bani prin înmânare efectivă, utilizându-le în interesul personal sau al societăţii sale.
1). Fără a avea calitatea de administrator al SC A. SRL Bistriţa, ci doar la SC M. SRL Bistriţa, inculpatul S.D. a întocmit în condiţii nereale două adeverinţe de salarii, pentru D.M.V. şi C.I., determinându-i ulterior să le folosească la diverse unităţi bancare, unde au semnat contractele de creditare ca „titulari" şi au ridicat sumele de bani aferente, pe care ulterior i le-au remis acestuia.
a) D.M.V. l-a cunoscut pe inculpatul S.D., lucrând din anul 2006, fără forme legale, la SC M. SRL Bistriţa, administrată de către inculpat, care îi plătea sume lunare de 800 lei.
În cursul lunii august 2007, i s-a propus de către acesta să accepte contractarea unui credit bancar de la SC B.C.R. SA-Agenţia Bistriţa-Sens, iar suma obţinută să i-o împrumute, după care, în perioada următoare să aibă loc restituirea împrumutului (după 3 luni), tot dintr-un credit bancar, ce urma să fie luat de S.D. Totodată, acesta din urmă, 1-a asigurat că îl va păstra mereu ca muncitor în societatea sa.
Nefiind angajat însă la nici o societate comercială cu acte înregistrate, D.M.V. i-a spus acest lucru lui S.D., acesta comunicându-i că se va ocupa personal de întocmirea unor asemenea acte. In consecinţă, i-au fost întocmite acte de angajare pentru perioada octombrie 2007-aprilie 2008, în calitate de muncitor-manipulant la SC A. SRL Bistriţa, fiind păstrat acelaşi salariu de 800 lei.
S-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 6 noiembrie 2007, pentru suma de 10.500 euro, stabilindu-se în faza de urmărire penală că s-a depus la bancă o adeverinţă de venit, emisă de SC A. SRL Bistriţa, atestând obţinerea de venituri în cuantum de 1.500 lei, deşi D.M.V. avea un salariu de doar 800 lei, această documentaţie fiind primită de la S.D., care în prealabil îl asigurase că va obţine el documentele necesare. în actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că cercetările penale din faza de urmărire penală nu au putut stabili cu certitudine dacă a fost întocmit şi un carnet de muncă, întrucât deşi D.M.V. a susţinut că i s-au întocmit şi înmânat ambele acte, S.D. a recunoscut doar eliberarea şi semnarea adeverinţei de venit, fără de care era imposibilă acordarea unui credit bancar (pct. 16 din contract).
La data de 6 noiembrie 2007, D.M.V. a fost transportat la bancă cu autoturismul său, de către S.D., care a rămas în autoturism, iar după primirea documentaţiei de creditare de la acesta, însoţit fiind de un prieten neidentificat al lui S.D., care îl aştepta la intrarea în bancă, au intrat în incinta instituţiei.
A fost depusă documentaţia de creditare, şi fiind aprobat creditul, în următoarele săptămâni, în două rânduri, D.M.V. s-a deplasat în acelaşi loc, în aceleaşi condiţii, de unde a ridicat sumele de 5.500 euro şi de 5.000 euro, pe care la rândul său, le-a remis cu titlu de împrumut lui S.D., care urma să i le restituie.
Titularul de contract a plătit ratele bancare până în luna martie 2008, după care nu a mai avut această posibilitate (întrucât nu a lucrat niciodată, faptic, la SC A. SRL Bistriţa, şi nici nu i-a mai fost păstrat locul de muncă de la SC M. SRL Bistriţa), din acest motiv fiind menţionat în evidenţele Biroului de Credite ca fiind rău-platnic.
S.D. i-a restituit la rândul său, acestuia, din suma împrumutată de 10.500 euro, o parte de 2.000 euro, rămânând neachitată diferenţa de 8.500 euro.
Din adresele din 31 iulie 2009 şi din 4 iulie 2011 ale I.T.M. Bistriţa-Năsăud, rezultă că D.M.V. a figurat ca salariat al SC A. SRL Bistriţa în perioada 1 octombrie 2007-15 aprilie 2008, astfel că la data aprobării creditului titularul acestuia avea o vechime de doar 1 lună de zile, şi realiza venituri mult mai mici (banca urmărind depunerea de adeverinţe de venit pentru 3 luni de zile). Deşi s-a reţinut în actul de sesizare faptul că inculpatul nu ar fi avut dreptul de a semna adeverinţa de venit, în realitate, în baza împuternicirii autentificate de Biroul Notarial V.M., din data de 23 februarie 2007, era abilitat să semneze acte contabile, sau acte privind raporturile de muncă (fila 192 dosar instanţă).
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică-grafică din 30 iunie 2011, a rezultat că semnăturile olografe de pe contractul de credit bancar reproduc semnături executate de către numitul D.M.V.
În cauză s-au depus forme de executare silită de către creditorul SC C.C.R. SRL, care a preluat dreptul de creanţă al băncii, la Biroul execuţional al executorului M.M.
b) C.I. l-a cunoscut pe S.D., întrucât din anul 2000 şi până în anul 2009, când s-a pensionat, a lucrat în calitate de conducător auto (pentru curse în străinătate), la SC W.N. SRL Bistriţa, SC A. SRL Bistriţa şi respectiv SC M. SRL Bistriţa (ultima administrată de inculpat), fiind angajat legal la SC M. SRL Bistriţa, şi plătit cu o sumă lunară de 800 lei.
În această perioadă, a fost rugat de către S.D. să accepte contractarea unui credit bancar, în interesul său, de la SC L.B. SA-Sucursala Bistriţa, cu promisiunea achitării ratelor bancare de către acesta. A fost de acord, astfel că a fost întocmită şi semnată documentaţia de creditare bancară, care a cuprins: adeverinţa de venit din 9 iunie 2006, din care rezulta că numitul C.I. era salariat la SC M. SRL Bistriţa, în calitate de şofer, din data de 1 aprilie 1999, cu un salariu net pe ultimele 3 luni (martie, aprilie, mai 2006), de câte 1.794 lei (fila 141 dosar urmărire penală); cererea de creditare pentru persoane fizice din 9 iunie 2006, din care rezultă solicitarea de către C.I. a creditului de 17.500 lei. La un moment dat, la cererea lui S.D., cei doi s-au deplasat la sediul băncii, unde ambii au depus documentaţia de creditare.
Pe baza acestor documente, s-a întocmit contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 9 iunie 2006, şi actul denumit condiţii de acordare a creditului-anexa nr. l la contractul de credit, precum şi un plan de rambursare a creditului, pentru suma de 17.500 lei.
După aprobarea creditului, suma arătată a fost ridicată de către C.l., fiindu-i înmânată în totalitate lui S.D. Nu a fost achitată nici o rată bancară, astfel că numitul C.l. a fost considerat de către Biroul de Credit, ca fiind rău-platnic.
Din adresele din 31 iulie 2009 şi din 4 iulie 2011 ale I.T.M. Bistriţa-Năsăud, depuse în faza de urmărire penală, rezultă că numitul C.l. a fost angajat la SC M. SRL Bistriţa, doar în perioada 1 octombrie 2007-28 februarie 2009, însă, în faza judecăţii, a fost depus de către inculpat (prin apărătorul său), şi apoi, la solicitarea instanţei, de către I.T.M. Bistriţa-Năsăud, contractul de muncă (în copie conformă cu originalul), încheiat de societatea menţionată cu numitul C.I., din care rezultă că acesta a fost angajat în calitate de şofer ctg.3, începând cu data de 1 martie 2000, cu un salariu de 1.000.000 lei lunar, data încetării contractului fiind 30 septembrie 2007, fiind astfel fals doar cuantumul salariului de care a beneficiat martorul (potrivit contractului menţionat, corespondent datei de 1 iunie 2006 este consemnată cifra 370- probabil ca şi cuantum de salariu, iar în adeverinţa de venit transmisă tot de I.T.M. Bistriţa-Năsăud se consemnează aceeaşi sumă, ca şi majorare salarială).
Din constatările tehnico-ştiinţifice-grafice din 7 aprilie 2011 şi din 30 iunie 2011, rezultă că scrisul olograf de pe adeverinţa de venit a fost executat de S.D., una din semnăturile de pe adeverinţa de venit a fost executată de către acesta, iar cealaltă semnătură nu a fost executată de către martora M.M.A. (care avea atribuţii de ţinere a evidenţei contabile a SC M. SRL Bistriţa), totodată neputându-se stabili dacă a fost executată de către S.D.; semnătura de pe cererea de credit pentru persoane fizice a fost executată de către C.l.; semnăturile olografe de pe contractul de credit, actul denumit condiţii de creditare şi planul de rambursare, au fost executate de către C.l..
A fost prejudiciat patrimoniul SC B.C.R. SA-Agenţia Bistriţa-Sens (raportat la contractul de creditare cu suma de 10.500 de euro, din data de 08 noiembrie 2007, avându-l ca titular pe numitul D.M.V.), şi patrimoniul SC L.B. SA-Sucursala Bistriţa (raportat la contractul de creditare cu suma de 17.500 de lei, încheiat la data de 09 iunie 2006, avându-l ca titular pe numitul C.l.).
2). Fără a avea calitatea de administrator la SC A. SRL Bistriţa -S.D., şi în calitate de administrator la SC V.R. SRL Bistriţa - N.V., au întocmit 2 adeverinţe de salarii nereale, respectiv o copie a unui carnet de muncă, privitor la numiţii D.N.C., şi D.V.C., după care aceştia le-au folosit la diverse unităţi bancare, unde au semnat contracte de creditare, solicitând sume de bani, care au ajuns la S.D., care de fapt a demarat în interesul său, întreaga activitate infracţională, unul din credite fiind garantat cu un teren proprietatea altei persoane (C.I.).
După cum s-a menţionat, în baza împuternicirii autentificate de Biroul Notarial V.M., începând cu data de 23 februarie 2007, inculpatul care era abilitat să semneze acte contabile, sau acte privind raporturile de muncă pentru SC A. SRL.(fila 192 dosar instanţă).
Astfel: a) D.N.C. l-a cunoscut în cursul anului 2007, prin intermediul martorului S.C., pe S.D., şi fiind student, avea nevoie de bani pentru întreţinere. Astfel, i s-a promis că va lucra la SC R. SRL Bistriţa (devenită ulterior SC A. SRL Bistriţa), în calitate de agent comercial, urmând să primească un salariu de 4.500 lei.
D.N.C. i-a înmânat lui S.D. actele de identitate, în vederea angajării, la un moment dat fiindu-i arătat un carnet de muncă, dar fără a-i fi prezentat spre citire, de către S.D., care însă i-a comunicat că l-ar fi angajat la SC A. SRL Bistriţa.
Nu a muncit niciodată la această societate comercială, şi nu a primit nici un venit salarial, lui D.N.C. spunându-i-se că va urma în viitor să fie chemat, în funcţie de necesităţi.
După câteva zile, sub pretextul angajării, S.D. i-a şi propus acestuia să-l ajute la obţinerea unui credit bancar în interesul său, de la SC O.T.P.B. SRL-Sucursala Bistriţa, promiţându-i totodată că va achita personal toate ratele bancare.
Având în vedere promisiunea efectuată, D.N.C. a fost de acord cu propunerea, astfel că în cursul lunii septembrie 2007, s-a întocmit documentaţia .necesară, respectiv: adeverinţa de venit din 4 septembrie 2007, din care rezulta că era angajat al SC A. SRL Bistriţa, în calitate de „agent comercial", din data de 1 august 2006, cu un salariu lunar net, pe ultimele 3 luni (iunie, iulie, august 2006), de câte 1.820 lei (filele 179-181); copie după carnetul de muncă, cu aceleaşi menţiuni, ştampilată cu ştampila SC A. SRL Bistriţa, şi semnată pentru conformitate cu originalul, pe fiecare pagină, la rubrica administratorul societăţii, unde totodată au fost scrise şi menţiunile "conform cu originalul" (filele 163-178 dosar urmărire penală).
La data de 6 septembrie 2007, S.D. l-a transportat pe D.N.C., la bancă, unde au intrat împreună, documentaţia de creditare fiind predată băncii. Pe baza acesteia s-a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale pentru persoane fizice din 6 septembrie 2007, cu scadenţarul de credit aferent, pentru suma de 30.000 lei.
Creditul a fost aprobat, iar suma creditată a fost ridicată în numerar, de către D.N.C. (filele 341-346-vol. I dosar urmărire penală), după care i-a dat-o lui S.D. (nefiind reală susţinerea unui transfer direct în contul bancar al inculpatului). Ulterior, creditul a fost plătit până în luna martie 2008, după care nu s-a mai achitat nici o sumă de bani, astfel că D.N.C. a fost introdus în baza de date a Biroului Naţional de Credite, ca fiind rău-platnic.
Din adresele din 31 iulie 2009 şi din 4 iulie 2011 ale I.T.M. Bistriţa-Năsăud rezultă că D.N.C. a avut calitatea de salariat, la SC A. SRL Bistriţa, administrată de G.E.M., pentru o singură zi, respectiv în perioada 1 august 2007-2 august 2007, fără a avea vreodată calitatea de salariat la SC A. SRL Bistriţa. Rezultă că adeverinţa de salariu şi copia cărţii de muncă cu menţiunea „conformă cu originalul", pe baza cărora s-a aprobat creditul, nu corespundeau adevărului, sub aspectul conţinutului.
Din rapoartele tehnico-ştiinţifice grafice din 7 aprilie 2011 şi din 30 iunie 2011, a rezultat că: scrisul olograf de pe adeverinţa de venit şi menţiunea olografă „conform cu originalul" de pe copia carnetului de muncă au fost executate de S.D., iar semnăturile de pe adeverinţa de venit şi de lângă menţiunea „conform cu originalul" de pe copia carnetului de muncă, nu au fost executate de către martorul Ş.L.F. (fost administrator al SC R. SRL Bistriţa şi respectiv asociat la SC A. SRL Bistriţa, sau martora J.E.T., cu atribuţii de evidenţă contabilă.în cadrul SC A. SRL Bistriţa), şi totodată nu se poate stabili dacă au fost executate de către S.D.; de asemenea s-a concluzionat că semnăturile de pe fiecare filă a contractului de creditare au fost executate de către D.N.C.
Pentru neachitarea creditului, acestuia i s-au trimis mai multe somaţii de plată de către unitatea bancară.
b) D.V.C. l-a cunoscut pe S.D. în cursul anului 2007, prin intermediul martorului S.C., şi fiind elev în clasa a XII-a, a fost interesat să se angajeze după terminarea liceului.
Prin urmare, S.D. i-a promis, la modul general, angajarea „la una din societăţile sale comerciale", la terminarea liceului, dacă este de acord cu contractarea în interesul său, respectiv pentru extinderea afacerilor comerciale (ale SC M. SRL Bistriţa), a unui credit bancar de la SC B.C.R.SA-Agenţia Tihuţa-Prundu Bârgăului, cu promisiunea achitării de către S.D. a tuturor ratelor bancare.
S.D. avea în vedere şi realizarea unor contracte de vânzare-cumpărare a unui teren, prin intermediul aceluiaşi D.V.C., de la numitul C.I. (amplasat pe raza oraşului Vatra Dornei, jud. Suceava-C.F.-fânaţ de 2.000 mp), precum şi a unui contract de ipotecă, cu care să garanteze creditul bancar. Urma ca, în schimbul terenului ipotecat, S.D. să efectueze lucrări de renovare a unei case proprietate a lui C.I. (din oraşul Vatra Dornei, jud. Suceava), şi să cumpere pe societatea unde lucra C.I. un autocamion care să îi fie dat acestuia în folosinţă.
În toamna anului 2007, S.D. a luat legătura cu D.V.C., şi, ca urmare a discuţiilor purtate, acesta a fost de acord cu propunerea, vizând contractul de creditare bancară, condiţionat de o viitoare angajare, astfel că a şi fost întocmită documentaţia de creditare, respectiv: adeverinţa de venit din 15 ianuarie 2008, din care rezulta că acesta era angajat în calitate de „agent comercial", cu contract de muncă, din anul 2007, la SC V.R. SRL Bistriţa, administrată de N.V., având pe perioada ultimelor 3 luni (octombrie, noiembrie, decembrie 2007), un salariu lunar net de câte 3.200 lei - cu numita N.V. legătura fiind luată de către S.D. (fila 218 dosar urmărire penală); antecontractul de vânzare cumpărare, autentificat notarial prin încheierea nr. 247/23 ianuarie 2008, din care rezultă promisiunea de vânzare a acelui teren, de către Cârmi Ioan, în favoarea lui D.V.C., la preţul de 53.500 euro, ce urma a fi plătită în 2 tranşe de 13.500 euro şi de 40.000 euro; actul adiţional la antecontractul de vânzare-cumpărare, autentificat notarial din 23 ianuarie 2008, din care rezultă că se va vinde în acelaşi preţ, şi cota de 1/5 părţi din cota de 3/16 părţi, cota de 4/5 şi cota de 3/16 din întreaga suprafaţă de 5.117 mp, înscris în C.F.; contractul de vânzare-cumpărare, autentificat notarial din 3 martie 2008, prin care s-a realizat vânzarea terenurilor respective, la preţul de 53.500 euro; contractul de ipotecă imobiliară, din partea cumpărătorului D.V.C., în favoarea băncii, autentificat notarial, din 3 martie 2008, asupra terenului arătat, la valoarea de 148.788 lei.
În vederea întocmirii actelor autentificate, C.I. şi D.V.C. s-au prezentat, însoţiţi de S.D. şi un prieten al acestuia (neidentificat), la biroul notarial V.M., semnându-le cu propriile semnături.
Apoi, D.V.C. s-a prezentat la unitatea bancară, fiind însoţit de acelaşi prieten al lui S.D., unde au fost prezentate toate actele menţionate, pe baza cărora s-a întocmit contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 29 februarie 2008 şi documentul intitulat condiţii generale de creditare, anexă la contractul de credit de investiţii imobiliare din 29 februarie 2008, în sumă de 40.000 euro.
După aprobarea creditului bancar, suma arătată a fost plătită, la solicitarea persoanei trimise de S.D., în contul deschis pentru D.V.C., de unde a fost transferată în contul lui C.I.-vânzătorul terenului ipotecat în favoarea băncii-care a ridicat-o în numerar(filele 347-354-vol. l) şi ulterior i-a dat-o lui S.D., care aştepta într-un autoturism în afara băncii.
În perioada următoare, S.D. a efectuat lucrări de reparaţii la imobilul lui C.I., în valoare de 30.000 lei.
Începând cu luna martie 2008, ratele nu au mai fost achitate, astfel că titularul de credit D.V.C., figura la Biroul de Credit, ca fiind rău platnic.
Din adresele din 31 iulie 2009 şi din 4 iulie 2011 ale I.T.M. Bistriţa-Năsăud, rezultă că D.V.C. a fost angajat la SC V.R. SRL Bistriţa, în perioada 10 septembrie 2007-31 ianuarie 2008, dar contractul său de muncă a fost suspendat din data de 1 octombrie 2007, întrucât D.V.C. intrase în concediu fără plată, iar apoi desfăcut, prin decizia administratorului societăţii, ca urmare a cererii de demisie din data de 3 februarie 2008. Adeverinţa de venit nu corespunde adevărului, întrucât pe durata menţionată în aceasta, contractul de muncă era suspendat, pentru concediu fără plată.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 30 iunie 2011, rezultă că: scrisul olograf ce completează rubricile adeverinţei de salariu a fost executat de către N.V., inclusiv la semnături (fiind exclusă semnătura martorei B.I., care avea atribuţii de tinere a evidenţelor contabile în cadrul SC V.R. SRL Bistriţa); semnăturile olografe de pe antecontractul de vânzare-cumpărare, la rubrica „cumpărător promitent", de pe actul adiţional la antecontract la rubrica „cumpărătorului promitent", de pe contractul de vânzare-cumpărare, de la rubrica „cumpărător" şi de pe contractul de ipotecă, de la rubrica „garant ipotecar împrumutat", au fost executate de către D.V.C.; semnăturile de pe fiecare filă a contractului de credit şi actului denumit condiţii generale de creditare, au fost executate de către D.V.C.
Este de menţionat faptul că C.I. a constituit şi alte garanţii ipotecare în folosul SC W.N. SRL Bistriţa, care a contractat un credit de la SC B.R.D. G.S.G. SA, şi un alt credit bancar de la SC R.B. SA-Agenţia Bistriţa (dar pentru alte bunuri), acesta fiind somat să le achite.
Au fost prejudiciate patrimoniile SC O.T.P.B. SRL-Sucursala Bistriţa, raportat la contractul pentru suma de 30.000 leidin data de 06 septembrie 2007, avându-l ca titular pe numitul D.N.C., şi SC B.C.R. SA-Agenţia Tihuţa-Prundu Bârgăului, raportat la contractul pentru suma de 40.000 euro, din data de 05 martie 2008, avându-l ca titular pe numitul D.V.C.-credit ipotecar).
Pentru contractul avându-l ca titular pe numitul D.M.V., partea vătămată SC S.C.R. SRL, mandatar al “D.D.M. I. I.” A.G. (care a preluat prin cesiune, de la “C.E.F.S.”, dreptul de creanţă al SC B.C.R. SA-Agenţia Sens) nu s-a constituit parte civilă, sub motivaţia că există şanse foarte mici de recuperare a împrumutului de 10.500 euro (filele 125-130 dosar urmărire penală), pentru contractul avându-l ca titular pe numitul C.I., partea vătămată SC L.B. SA-Sucursala Bistriţa s-a constituit parte civilă cu suma de 33.529,86 lei, formată din credit restant de 17.500 lei, dobândă restantă de 4.217,47 lei şi dobândă majorată de 11.812,39 lei, solicitându-se pentru viitor acordarea de dobânzi (filele 142-143 dosar urmărire penală), pentru contractul avându-1 ca titular pe numitul D.N.C., partea vătămată SC E.K.R. SRL (care a preluat prin cesiune dreptul de creanţă al SC O.T.P.B. SRL-Sucursala Bistriţa) s-a constituit parte civilă cu suma de 39.488,84 lei, compusă din debit principal de 28.464,84 lei şi respectiv de 4.554,37 lei penalizări şi de 6.469,65 lei dobânzi (filele 192-194 dosar urmărire penală), iar pentru contractul avându-l ca titular pe numitul D.V.C., partea vătămată SC S.C. SRL (care a preluat prin cesiune, de la “F.P.”, drepturile de creanţă ale SC B.C.R. SA-Agenţia Tihuţa-Prundu Bârgăului) s-a constituit parte civilă cu suma de 51.521,08 euro (filele 246-252 dosar urmărire penală).
Prejudiciul total cauzat prin participaţia inculpatului S.D. la toate contractele, calculat în faza de urmărire penală, a fost de 231.930,55 lei (10.500 euro, respectiv 35.354,55 lei - prejudiciul aferent contractului încheiat de către D.M.V., 17.500 lei prejudiciul aferent contractului încheiat de către C.I., cel cauzat aferent contractului încheiat de către D.N.C. - 30.000 lei, iar cel aferent contractului încheiat de către D.V.C. - 40.000 euro, respectiv 149.076 lei).
În vederea acoperirii prejudiciului menţionat, în faza de urmărire penală s-a dispus, prin Ordonanţa procurorului din data de 4 august 2011, luarea de măsuri asigurătorii, fiind aplicat, în scopul prevăzut de disp.art. 163 C. proc. pen., sechestrul asigurător asupra cotei de V2 din bunurile imobile (casă de locuit şi terenuri) aparţinând inculpatului S.D. şi soţiei sale. Ordonanţa şi procesul verbal de sechestru au fost trimise la O.C.P.I. Bistriţa, pentru înscrierea în evidenţele C.F., procedându-se la admiterea cererilor, prin încheierile din data de 8 august 2011.
Susţinerile inculpatului, în sensul că a comis doar infracţiunile de fals, fără a participa la inducerea în eroare a instituţiilor bancare şi fără a beneficia de vreo sumă de bani din creditele ridicate, nu au putut fi luate în considerare, întrucât fiecare din titularii de credite au arătat modalitatea de derulare a faptelor şi faptul că banii au ajuns la inculpat, care s-a obligat la restituire (declaraţia martorului D.M.V.) sau la plata ratelor bancare (declaraţiile martorilor C.I., D.N.C. şi D.V.C.), iar aspectul penal al faptelor nu a putut fi înlăturat, atâta timp cât documentaţia de creditare a „titularilor" s-a efectuat pe baza unor acte necorespunzătoare adevărului, întocmite sau semnate de către acesta, esenţială fiind inducerea în eroare a unităţilor bancare, în vederea obţinerii de credite.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar admite versiunea inculpatului că s-a limitat la falsificarea unor înscrisuri (sub semnătură privată şi oficiale), la cererea viitorilor titulari de contracte, pentru obţinerea de către aceştia a unor credite pentru nevoi personale la care nu ar fi avut dreptul, în momentul în care a procedat în această manieră, chiar dacă nu ar fi beneficiat efectiv de vreo sumă de bani, este certă reprezentarea (chiar la modul indirect şi general) că actele emise pentru viitorii titulari de credite, fiind false, nu puteau fi utilizate decât în scopul obţinerii în mod injust de foloase (de regulă materiale), fiind astfel realizată participaţia la comiterea infracţiunii de înşelăciune.
De asemenea, susţinerea inculpatului că în adeverinţele de venit false emise pentru C.I. şi D.M.V. a fost inclusă în cuantumul veniturilor realizate diurna de care beneficiau aceste persoane este neîntemeiată, nefiind probată.
În ceea ce priveşte solicitarea Parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în modalitatea solicitată în scris (fila 236), susţinută şi oral (respectiv reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. la în infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen. - raportat la menţiunile efectuate sau determinarea efectuării de menţiuni în carnetele de muncă - urmând a se reţine şi falsul carnetului de muncă emis pentru D.M.V., ca urmare a cererii de extindere a acţiunii penale faţă de inculpat şi pentru alte acte materiale), precum şi cererea de a se reţine faptul că inculpatul doar a solicitat emiterea şi semnarea de către o altă persoană (cercetată în altă cauză), a adeverinţei de salarizare emise pentru D.M.V., fără a se schimba încadrarea juridică a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. - s-a apreciat că nu se impune acest lucru.
Cererea respectivă a fost motivată prin faptul că după emiterea actului de sesizare, a fost identificată documentaţia depusă la bancă pe numele intermediarului D.M.V., respectiv depunerea unui carnet de muncă şi al acestui titular, întocmit de alte persoane (cercetate într-o altă cauză), cu menţiuni necorespunzătoare adevărului, sub" aspectul înscrierii în acesta a adeverinţei de salarizare nereale, la cererea inculpatului S.D.. S-a arătat că, în ceea ce priveşte adeverinţa de salarizare a numitului D.M.V., acesta nu a emis-o şi nu a semnat-o, ci doar a solicitat emiterea şi semnarea de către o altă persoană (cercetată în altă cauză), astfel că nu se impune schimbarea încadrării juridice, inculpatul fiind trimis oricum în judecată pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În cursul instrumentării cauzei în cursul judecăţii au fost respinse cererile de extindere a acţiunii penale pentru alte acte materiale, formulate pentru aceleaşi motive, apreciindu-se că nu se circumscriu dispoziţiilor legale în materie.
Astfel, dispoziţiile art. 335 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că dacă în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa dispune, prin încheiere, extinderea acţiunii penale cu privire şi la aceste acte şi procedează la judecarea infracţiunii în întregul ei, iar art. 335 alin. (2) C. proc. pen. prevede că dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă, instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii, şi desfiinţează hotărârea anterioară.
Din examinarea dispoziţiilor art. 335 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că acestea sunt incidente doar în situaţia în care în urma administrării probelor în cauza penală, sunt descoperite în cursul judecăţii acte materiale noi, componente ale laturii obiective a infracţiunii care face obiectul cauzei penale.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, instanţa a considerat că nu este îndeplinită condiţia descoperirii actelor materiale noi doar în cursul judecăţii (în fapt, probele administrate în cauză în cursul judecăţii nu au relevat existenţa unor astfel de acte), fără ca organul de urmărire penală să fi avut cunoştinţă de acestea, iar dacă s-ar fi dat curs cererii de extindere s-ar fi încălcat dispoziţiile textului legal enunţat, iar instanţa s-ar fi substituit organului de urmărire penală, ceea ce nu este permis.
Faptul că de actele materiale respective au avut cunoştinţă organele de urmărire penală, dar cercetările în ceea ce le priveşte nu au fost finalizate (nefiind depuse la dosar înscrisurile la care se referă), este relevat în actul de sesizare a instanţei (în care nu se dispune trimiterea în judecată pentru falsul legat de carnetul de muncă emis pentru D.M.V., dar se face vorbire despre acesta), în plângerea numitului D.M.V. (filele 31-32 vol. I dosar urmărire penală), care arată că „în prezent carnetul de muncă se află în custodia I.T.M. Bistriţa-Năsăud, întrucât nu s-au achitat taxele aferente contractului individual de muncă şi drept urmare nu pot sa intru în posesia acestui document"; „în aceste condiţii, în cursul lunii septembrie, în decurs de două zile mi-a făcut angajarea şi toată documentaţia necesară obţinerii creditului, inclusiv adeverinţa falsă de venit pe o valoare de 1.500 lei, în condiţiile în care eu nu realizam decât 800 de lei, şi aceştia nedeclaraţi organului fiscal. Am depus aceste documente la B.C.R., Agenţia de la Sensul Giratoriu.". în declaraţia ulterioară (fila 24 vol. II), martorul a declarat de asemenea că „în prezent carnetul de muncă se află în custodia I.T.M. Bistriţa-Năsăud"; „am fost de acord să-l ajut întrucât pentru a scoate creditul trebuia să-mi facă angajarea, lucru pe care mi l-a promis de mult timp, dar care nu s-a realizat până la momentul respectiv".
În acelaşi sens, trebuie menţionat faptul că la data de 13 octombrie 2011, după primul termen de judecată acordat (data înregistrării dosarului la instanţă fiind 9 septembrie 2011), a fost depusă prima cerere de extindere a acţiunii penale, cu anexarea contractului de credit al titularului D.V.C., şi contractul de credit al titularului D.M.V., copia după adeverinţa de salarizare din 5 noiembrie 2007, emisă pe numele D.M.V. şi copia după carnetul de muncă, emis pe numele lui D.M.V.
S-a ataşat şi procesul-verbal din 13 octombrie 2011, de sesizare din oficiu a organelor de poliţie, privind pe numitele R.S.T. şi J.E.T., faţă de care se efectuau cercetări penale în Dosarul nr. 616/P din 13 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud sub aspectul comiterii de către acestea, în cursul anului 2007, în cadrul SC A. SRL Bistriţa, a infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, raportat la emiterea şi semnarea adeverinţei de salarizare din 5 noiembrie 2007, pe numele lui D.M.V., adeverinţă care ulterior i-a fost remisă inculpatului, care ar fi solicitat emiterea acesteia; fals material în înscrisuri oficiale şi complicitate la uz de fals prin întocmirea şi înmânarea către inculpat, a copiei după carnetul de muncă al numitului D.M.V., în care s-a înscris adeverinţa de salarizare, şi pe care există menţiunea „conform cu originalul", cu ştampila SC A. SRL Bistriţa şi semnătura R.S.T.; complicitate la înşelăciune, raportat la înlesnirea obţinerii, la data de 6 noiembrie 2007, în folosul inculpatului, a creditului pe numele „titularului" D.M.V. (fila 15 dosar instanţă).
În condiţiile în care de falsificarea carnetului de muncă aveau cunoştinţă organele de urmărire penală încă din faza de urmărire penală, dar cercetările aferente nu au fost finalizate, şi cum extinderea acţiunii penale pentru noi acte materiale ar fi atras şi cercetarea altor persoane în prezentul dosar (R.S.T., J.E.T., etc), în mod direct, în cursul judecăţii, s-a apreciat pe de altă parte că admiterea cererii de extindere le-ar fi încălcat acestor persoane dreptul la apărare şi ar fi prelungit în mod nejustificat durata instrumentării prezentului dosar, cu consecinţa încălcării drepturilor inculpatului, aceasta fiind raţiunea pentru care legiuitorul a prevăzut la art. 335 alin. (1) C. proc. pen. posibilitatea extinderii acţiunii penale pentru acte materiale noi, dar doar în cazul descoperirii lor în cursul judecăţii, şi în urma administrării probelor în cursul judecăţii (nefiind posibilă o altă provenienţă).
De altfel, în acest sens, este de observat faptul că în cauză au fost cercetate numitele R.T.S. şi N. (fostă S.) C., şi au fost întocmite şi două rapoarte: de constatare, respectiv de expertiză tehnică - referitoare la carnetul de muncă al numitului D.M.V., din care a rezultat că „scrisul olograf „conform cu originalul" aplicat în partea dreaptă jos, pe fiecare filă a documentului „Carnet de muncă", compus din 3 file, a fost executat de numita N. (fostă S.) C., iar semnăturile olografe aplicate sub rubrica/menţiunea „conform cu originalul" înscrisă în partea dreaptă jos, pe fiecare filă a copiei documentului „carnet de muncă", compus din 3 file, probabil au fost executate de către R.S.T.
Rapoartele tehnico-ştiinţifice întocmite au fost contestate de persoanele cercetate, ce au solicitat o expertiză în specialitatea grafică, cerere respinsă prin rezoluţia din data de 14 februarie 2013. Dată fiind contestarea cercetărilor, respectiv a rezultatului rapoartelor menţionate, de către numitele R.S.T. şi N. (fostă S.C.), instanţa a apreciat că pentru aflarea adevărului s-ar fi impus cercetarea în dosarul respectiv, alături de cele două persoane menţionate, a inculpatului S.D., pentru falsificarea carnetului de muncă pentru numitul D.M.V., mai ales că nu era trimis în judecată pentru această faptă.
Ulterior, în cazul în care inculpatul ar fi fost trimis în judecată şi condamnat pentru această infracţiune, s-ar fi putut face aplicarea dispoziţiilor art. 335 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că dacă cu privire la unele din actele care intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-a pronunţat anterior o hotărâre definitivă, instanţa reuneşte cauza cu aceea în care s-a dat hotărârea definitivă, pronunţând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care intră în conţinutul infracţiunii, şi desfiinţează hotărârea anterioară.
Este de menţionat de asemenea faptul că prin Ordonanţa procurorului din data de 25 februarie 2013, dată în Dosarul nr. 616/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală şi aplicarea amenzii administrative de 1.000 de lei a învinuitelor: R.S.T., pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., instigare la uz de fals prevăzute de art. 25 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., N. (fostă S.) C., pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., instigare la uz de fals prevăzute de art. 25 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., şi neînceperea urmăririi penale faţă de numita J.E.T., pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnâtură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., instigare la uz de fals prevăzute de art. 25 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 C. pen. şi complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.
Cererea formulată de acuzare, ca în baza documentaţiei nou-identificate să se reţină că inculpatul nu a emis şi nu a semnat adeverinţa de salarizare a 'numitului D.M.V., ci doar a solicitat emiterea şi semnarea de către o altă persoană (cercetată în cauza disjunsă în faza de urmărire penală) a acestui document, neimpunându-se în consecinţă schimbarea încadrării juridice, inculpatul fiind trimis oricum în judecată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu a putut fi admisă, dat fiind faptul probele administrate în prezentul dosar relevă că starea de fapt reţinută în actul de sesizare, care a stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului pentru această infracţiune este reală.
Astfel, în declaraţia sa din faza de urmărire penală, inculpatul S.D. arată că „deşi eram doar angajat la SC A. SRL, şi nu eram împuternicit ca administrator al acesteia, i-am eliberat şi completat integral, cu date nereale, o adeverinţă de venit, numitului D.M.V., pe care am şi semnat-o în fals, din fantezie, însă nu îmi mai amintesc datele înscrise de mine în adeverinţa respectivă. îmi amintesc faptul că D.M.V. a folosit adeverinţa respectivă pentru a obţine un credit" (fila 7 vol. II dosar urmărire penală).
Dată fiind declaraţia sa, dată în faza de urmărire penală, precum şi declaraţia dată în faţa instanţei, în care recunoaşte infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în modalitatea în care a fost trimis în judecată, declaraţia martorului D.M.V. (probele existente la Dosarul nr. 658/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, şi cele administrate în prezentul dosar penal), s-a apreciat că nu se impune reţinerea unei alte stări de fapt, rezultată într-un dosar instrumentat doar în faza de urmărire penală, vizând o faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, şi că cercetările întreprinse în Dosarul nr. 616/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, referitoare la această infracţiune nu pot fi luate în considerare (fiind cercetări paralele celor efectuate în prezentul dosar).
Pe de altă parte, parchetul sau inculpatul nu au propus probe pentru a se dovedi aspectele invocate, documentele depuse la termenul de judecată din data de 21 mai 2013, respectiv: Referatul organelor de poliţie din 2011, cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală, aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ (fila 231 dosar instanţă) şi Ordonanţa procurorului de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, din data de 25 februarie 2013, dată în Dosarul nr. 616/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (fila 244 dosar instanţă - cu privire la care nu s-a învederat dacă a fost contestată sau nu, putând fi atacată cu plângere) - neflind considerate suficiente pentru a proba o altă stare de fapt faţă de cea ce se desprinde din Dosarul nr. 3809/112/2011 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
De altfel, aşa cum s-a arătat mai sus, în Referatul organelor de poliţie din 2011, cu propunerea de scoatere de sub urmărire penală, aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ menţionat, se consemnează faptul că numita N. (fostă S.) C. (alături de R.S.T.), a contestat rezultatul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică ce atestă implicarea sa în falsificarea adeverinţei emise pentru D.M.V., solicitând efectuarea unei expertize grafice, cerere respinsă, prin rezoluţi motivată din data de 14 februarie 2013.
Cererea inculpatului S.D., de a fi schimbată încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune din cea prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu motivarea că .prejudiciul cauzat ar fi sub cel prevăzut de lege pentru atragerea calificării de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, dat fiind faptul că una din părţile vătămate nu s-a constituit parte civilă în cauză nu poate fi admisă, întrucât neconstituirea de parte civilă nu exclude existenţa prejudiciului. Pe de altă parte, este de observat că motivul pentru care SC C.E.E.C.R. SRL nu a formulat pretenţii civile în cauză este aprecierea acestei părţi vătămate că sunt aproape inexistente şansele de recuperare a pagubei.
Susţinerile inculpatului, în sensul că constituirile de parte civilă formulate au fost îndreptate împotriva titularilor de credite, şi nu a inculpatului este neîntemeiată, dat fiind faptul că acestea sunt formulate cu titlu general, şi vizează debitele rezultate din contractele încheiate cu titularii de credite (în mod evident, menţionaţi), nefăcându-se menţiunea că privesc o anumită persoană. Era de fapt imposibilă o nominalizare, atâta vreme cât nu era stabilită vinovăţia unei persoane, singurul element de raportare la o faptă penală cauzatoare de prejudiciu fiind reprezentat de contractele de credit menţionate.
În acest sens, este de observat faptul că exprimarea folosită în constituirea de parte civilă formulată de SC L.B. SA (fila 142 vol. I dosar urmărire penală) este „ne constituim parte civilă cu suma de (...), reprezentând prejudiciul suferit de SC L.B. SA aferent debitului calculat (...)", SC E.K.R. SRL arată că „ne constituim parte civilă pentru debitul rezultat din contractul de credit încheiat între D.N.C. şi (...) (fila 92 vol. I dosar urmărire penală), iar SC S.C. SRL, arată că „înţelege să se constituie parte pentru suma de (...)" (fila 246 vol. I dosar urmărire penală).
Avându-se în vedere starea de fapt reţinută, precum şi faptul că inculpatul a comis mai multe acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi consecutiv de înşelăciune, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale (probele dosarului relevând că a acţionat cu o reprezentare generală, pentru a obţine venituri necesare bunului mers al activităţii firmei) s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul S.D. din infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi a fost condamnat inculpatul la pedepsele de: 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe o durată de 4 ani pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) raportat la art. 76 lit. a) C. pen.; 1 lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.; 1 lună închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., art. 74 lit. c) raportat la art. 76 lit. e) C. pen.; 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. x) raportat la art. 76 lit. e) C. pen.;
La individualizarea acestor pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, faptul că a comis mai multe acte materiale ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, în baza aceleiaşi rezoluţiuni, numărul actelor materiale săvârşite (făcându-se în consecinţă aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.) persoana inculpatului, care s-a prezentat la termenele de judecată la care a fost solicitat (făcându-se în consecinţă aplicarea disp.art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a), e) C. pen.).
S-a avut în vedere şi faptul că deşi nu figurează ca având antecedente penale, conduita sa înainte şi după comiterea infracţiunii s-a caracterizat prin încălcarea repetată a normelor legale. Astfel, din cazierul său judiciar rezultă că prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 2429/P/2007, din 9 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 244 alin. (1),2 C. pen. şi aplicarea amenzii administrative de 1.000 de lei, prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 3044/P/2007 din data de 1 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 85 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 şi aplicarea amenzii administrative de 1000 lei, prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 3245/P/2007, din 1 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 215 alin. (1) şi 3 C. pen. şi aplicarea amenzii administrative de 1.000 de lei; prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 25/P/2009, din 19 aprilie 2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistriţa a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea amenzii administrative de 500 de lei, prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 2105/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 296/1 lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu art. 37 lit. a) C. pen. şi aplicarea amenzii administrative de 1.000 de lei; prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 38/P/2011, din 26 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea amenzii administrative de 900 de lei, iar prin Ordonanţa dată în Dosarul nr. 34/P/2012 din 8 august 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea amenzii administrative de 900 de lei.
S-a constatat că infracţiunile săvârşite sunt în concurs real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-b) C. pen. pe o durată de 4 ani, ce va fi aplicată inculpatului, făcându-se totodată aplicarea art. 71 rap.la art. 64 lit. a)-b) C. pen. (la alegerea drepturilor a căror exercitare urmează a fi interzisă şi durata interdicţiei avându-se în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor comise, împrejurările cauzei, persoana inculpatului).
Deşi s-a solicitat de către Parchet contopirea pedepselor aplicate cu cele la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 13 85/28 octombrie 2008 a Judecătoriei Bistriţa (pedeapsa închisorii de 1 an, suspendată condiţionat pe timp de 3 ani, pentru infracţiunea de abuz de încredere), şi sentinţa penală nr. 1537 din 21 noiembrie 2008 a Judecătoriei Bistriţa (pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 luni, suspendată condiţionat, pentru infracţiuni de fals şi emitere de file C.E.C. fără acoperire bancară), nu s-a dat curs acesteia dat fiind faptul că pentru aceste infracţiuni s-a constatat, prin sentinţa penală nr. 1579 din 14 noiembrie 2011 a Judecătoriei Bistriţa, că a intervenit reabilitarea de drept, astfel că condamnările respective nu se regăsesc în cazierul judiciar al inculpatului.
Pe de altă parte, potrivit disp.art. 139 C. pen., doar în cazul reabilitării judecătoreşti acordate s-a dispus anularea acesteia, şi doar de către instanţa care a judecat în primă instanţă cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea (art. 503 rap. la art. 494 C. proc. pen.) dacă, după acordare (deci după rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare), se descoperă că fostul condamnat mai suferise o altă condamnare (definitivă), care dacă" ar "fi "fost cunoscută de instanţă, ar fi dus la respingerea cererii de reabilitare - în prezenta cauză, la data pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care s-a constatat reabilitarea de drept a inculpatului, nu era pronunţată vreo soluţie de condamnare a acestuia.
S-a constatat, în baza art. 14, 346 C. proc. pen., că părţile vătămate SC C.E.E.C.R. SRL, S C B.C.R. SA, SC O.T.P.B. SRL, SC C.F.S. SA, SC D.D.M.I.I.A.G. SA şi SC F.P. SRL nu s-au constituit părţi civile în cauză (dată fiind cedarea dreptului lor de creanţă).
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., rap. la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.C L.B. SA următoarele sume cu titlu de despăgubiri civile: suma de 17.500 lei cu titlu de credit restant, şi suma de 16.029,86 lei cu titlu de dobânzi, calculate până la data de 28 septembrie 2010-dobânzi care vor fi datorate de inculpat şi pentru viitor, până la plata integrală a debitului (respectiv a creditului restant), părţii civile S.C E.K.R. SRL suma de 39.488,84 lei cu titlu de despăgubiri civile, şi părţii civile S.C S.C. SRL suma de 51.521,08 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 8.500 de euro sau echivalentul în lei al acestei sume, reprezentând suma de care a beneficiat efectiv din creditul acordat numitului -D.M.V., şi pentru care partea vătămată nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 14,348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, respectiv: adeverinţa de venit din 5 noiembrie 2007 emisă de SC A. SRL Bistriţa pentru numitul D.M.V., care atesta faptul că acesta obţinea suma de 1.500 lei lunar; adeverinţa de venit din 9 iunie 2006, din care rezulta că numitul C.I. era salariat la SC M. SRL Bistriţa, în calitate de „şofer", din data de 1 aprilie 1999, cu un salariu net pe ultimele 3 luni (martie, aprilie, mai 2006), de câte 1.794 lei; adeverinţa de venit din 4 septembrie 2007, din care rezulta că numitul D.N.C. era angajat al SC A. SRL Bistriţa, în calitate de „agent comercial", din data de 1 august 2006, cu un salariu lunar net, pe ultimele 3 luni (iunie, iulie, august 2006), de câte 1.820 lei; copia carnetului de muncă, cu aceleaşi menţiuni, ştampilată cu ştampila SC A. SRL Bistriţa, şi semnată pentru conformitate cu originalul, pe fiecare pagină, la rubrica administratorul societăţii, unde totodată au fost scrise şi menţiunile "conform cu originalul"; adeverinţa de venit din 15 ianuarie 2008, din care rezulta că numitul D.V.C. era angajat în calitate de „agent comercial", cu contract de muncă, din anul 2007, la SC V.R. SRL Bistriţa, având pe perioada ultimelor 3 luni (octombrie, noiembrie, decembrie 2007), un salariu lunar net de câte 3.200 lei.
Nu s-a dispus anularea contractelor de creditare, solicitată de parchet, dat fiind faptul că acestea nu conţin elemente necorespunzătoare realităţii. Chiar dacă în etapa preliminară încheierii contractelor au fost depuse la instituţia bancară, de către solicitanţii de credite, documente care conţineau elemente false, documentele respective au servit doar la aprecierea că persoana în privinţa cărora au fost emise întruneşte condiţiile instituite de regulamentele bancare pentru a obţine un credit bancar (fila 33 vol. I dosar urmărire penală).
În baza art. 353 rap. la art. 163 şi urm. C. proc. pen. a fost menţinut sechestrul asigurător instituit în faza de urmărire penală, prin Ordonanţa procurorului din data de 4 august 2011.
În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 430 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 70 lei reprezintă onorariu avocaţial din oficiu parţial în favoarea av. R.O.S. (prezent la termenele de judecată din data de 3 noiembrie 2011 şi 8 martie 2012).
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul S.D., prin apărătorul său, solicitând desfiinţarea hotărârii pronunţate în cauză şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că aceasta este prea aspră raportat la împrejurarea că nu a utilizat banii în interes personal.
Prin Decizia penală nr. 207/A din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul S.D. împotriva sentinţei penale nr. 73/F/l din 1 aprilie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud pe care a casat-o în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului fiind rejudecată cauza în aceste limite.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului S.D., domiciliat în com. Sînmihaiu de Câmpie, jud. Bistriţa-Năsăud, cu reşedinţa în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, fără antecedente penale de la 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 4 ani la 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen.
S-au menţinut pedepsele de 1 lună închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen., 1 lună închisoare aplicată pentru instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen. şi 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzutede art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71 rap.la art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
S-a stabilit onorariu avocaţial fn favoarea Baroului Cluj în sumă de 200 lei, sumă ce s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi în conformitate cu prevederile ort. 371 alin. (2) Cprpen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a apreciat că apelul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud a fost trimis în judecată inculpatul S.D. pentru comiterea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privat, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., instigare la uz de fals, prevăzută de art. 25 rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. S-a reţinut că în perioada 2006-2008 a emis şi a semnat acte necorespunzătoare adevărului (trei adeverinţe de salarizare pe numele D.M.V., C.l. şi D.N.C.) şi a solicitat eliberarea sau semnarea unor asemenea acte de către N.V., pe numele D.V.C., în vederea depunerii acestora la unităţile bancare, în scopul obţinerii prin inducere în eroare a unor credite bancare în sumă totală de 231.930,55 lei.
Atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti în declaraţiile formulate, inculpatul a precizat că se consideră vinovat doar de comiterea infracţiunilor de fals, recunoscând că a eliberat sau semnat acte de angajare necorespunzătoare adevărului, însă a susţinut că nu se consideră vinovat de comiterea infracţiunii de înşelăciune, întrucât sumele obţinute cu titlu de credit bancar nu au ajuns în totalitate la el, ci doar sumele de 1.500 euro de la D.M.V., 6.000 lei de la C.I. şi 6.000 lei de la D.N.C., sume pe care ulterior le-a restituit. De asemenea, inculpatul a mai susţinut că în privinţa numitului D.M.V. a eliberat o adeverinţă falsă pentru acesta, însă nu a avut nicio legătură cu creditul obţinut.
Astfel, materialul probator administrat în cauză a relevat faptul că, fără a avea calitatea de administrator la SC A. SRL Bistriţa, ci doar la SC M. SRL Bistriţa, inculpatul a întocmit şi semnat în condiţii nereale pentru D.M.V. şi C.I. două adeverinţe de salarii, determinându-i ulterior să le folosească la diverse unităţi bancare, unde au semnat contracte de creditare în calitate de titulari. De asemenea, fără a avea calitatea de administrator la SC A. SRL Bistriţa, şi în calitate de administrator la SC V.R.S.V. SRL Bistriţa, inculpatul S.D. şi învinuita N.V. au întocmit şi semnat două adeverinţe de salarii şi o copie a unui carnet de muncă, cu privire la învinuiţii D.N.C. şi D.V.C., acte pe care aceştia le-au folosit la diverse unităţi bancare unde au semnat contracte de creditare, sumele de bani ajungând la inculpatul S.D.
Instanţa de apel a reţinut că pe baza probelor administrate în cauză în mod corect instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea'art. 41 alin. (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 25 rap. la art. 291 C. pen. şi art. 290 C. pen.
Sunt însă fondate criticile ce vizează cuantumul pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa. Astfel, instanţa a avut în vedere, pe de o parte, limitele de pedeapsă prevăzute de dispoziţiile speciale ale C. pen., gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, scopul urmărit de acesta, respectiv obţinerea facilă a unor sume de bani, dar şi persoana inculpatului care, deşi a avut o atitudine oscilantă, recunoscând doar o parte din faptele comise, nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă.
Raportat la toate criteriile de individualizare, Curtea a apreciat să se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune, de la 6 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 4 ani, la 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe o durată de 2 ani, menţinând totodată pedepsele aplicate pentru infracţiunile prevăzute de art. 288 alin. (1) C.pen., art. 25 rap. la art. 291 C. pen. şi art. 290 C. pen.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare ce urmează să fie executată de inculpat în regim de detenţie.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, având în vedere şi prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul S.D.
Împotriva Deciziei penale nr. 207/A din 31 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul S.D.
În motivarea căii de atac inculpatul a arătat că motivul pe care se întemeiază recursul este intervenirea legii penale mai favorabile, prevăzute de art. 5 din Noul C. pen., care statuează că „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
Sub noua reglementare, sunt mai favorabile limitele de pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat. Astfel, infracţiunile C. pen. vechi, pentru care a fost condamnat în prima instanţă şi în apel, au ca şi corespondent în C. pen. Nou, următoarele reglementari:
- infracţiunea de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. vechi, cu limite de pedeapsa de la 10-20 ani, este prevăzută actualmente în art. 244 alin. (2) Noul C. pen., limitele de pedeapsă fiind reduse, respectiv de la 1 la 5 ani, nefiind vorba despre o infracţiune continuată, în Noul C. pen., ci este vorba despre un concurs real de infracţiuni, facându-se aplicarea art. 38 alin. (1) Noul C. pen.
- infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. vechi, cu limite între 3 luni -3 ani, este prevăzută actualmente în art. 320 alin. (1) Noul C. pen., cu limite de pedeapsă de la 6 luni la 3 ani.
- infracţiunea de instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 25 C. pen.vechi raportat la art. 291 C. pen.vechi, cu limite de pedeapsă de la 3 luni la 3 ani, este prevăzută actualmente de art. 47 Noul C. pen. rap.la art. 323 Noul C. pen., cu limite de pedeapsă între 3 luni-3 ani închisoare sau amendă.
- infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.vechi, raportat la 41 alin. (2) C. pen.vechi, cu limite de pedeapsă între 3 luni şi 2 ani închisoare sau amenda, este reglementată în art. 322 alin. (1) Noul C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) Noul C. pen., cu limite de pedeapsă de la 6 luni-3 ani închisoare sau amenda.
Instanţa de prim grad în fond, respectiv, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, l-a condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, iar instanţa de apel - Curtea de Apel Cluj - în urma admiterii apelului, a reindividualizat pedeapsa aplicată în primă instanţă şi a dispus condamnarea lui la o pedeapsă mai mică, aceea de 4 ani şi 6 luni închisoare cu executare în regim de detenţie.
Instanţa de recurs, făcând aplicarea legii penale mai favorabile, poate să dispună pedepse orientate spre minimul special, făcând aplicarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) Noul C. pen., şi, în final, în urma aplicării dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, să dispună aplicarea unei pedepse rezultante care să nu depăşească 3 ani de închisoare, iar ca modalitate de executare, poate să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicând art. 91-98 Noul C. pen.
Astfel, solicită să i se aplice pentru infracţiunea de înşelăciune, cu patru acte materiale, o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru fiecare act material, apoi, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, să i se aplice pedeapsa de o lună închisoare (să se menţină pedeapsa aplicată anterior), pentru infracţiunea de instigare la uz de fals să i se aplice pedeapsa de o lună închisoare (astfel cum a fost deja condamnat) iar pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu 2 acte materiale, să i se aplice pedeapsa de 2 luni închisoare (să se menţină pedeapsa aplicată anterior).
La pedeapsa de 8 luni închisoare, se poate ajunge prin efectul aplicării circumstanţelor atenuante judiciare susmenţionate, limitele speciale de l-5ani închisoare reducându-se cu o treime, rezultând astfel limite de la 8 luni-la 3 ani şi 4 luni. La pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, se adaugă 1/3 din suma celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1/3 din 30 de luni (8 luni +8 luni+8 luni+1 luna+1 luna+2 luni+2 luni) adică un spor de 10 luni, pedeapsa rezultantă ar fi de 1 an şi 6 luni închisoare. Fiind vorba despre o pedeapsă care nu depăşeşte 3 ani, instanţa are posibilitatea să aplice, ca şi modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cf.art. 91-98 Noul C. pen.
În cazul în care instanţa de recurs nu consideră că trebuie să-i aplice pedeapsa cea mai mică de 8 luni ca pedeapsă de bază şi optează pentru aplicarea unei pedepse mai mari, de exemplu, aceea de 1 an si 2 luni, această alegere ar conduce la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se ajunge astfel: pedeapsa de baza fiind de 1 an şi 2 luni, la care se adaugă un spor de 1/3 din 48 luni (14 luni+14 luni+14 luni+1 luna + 1 luna+2 luni+2 luni), sporul fiind de 16 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În orice caz, solicită instanţei de recurs să dispună condamnarea sa la o pedeapsă de maximum 3 ani închisoare, la care s-ar ajunge prin aplicarea unei pedepse de bază de 1 an şi 5 luni închisoare, sporul care s-ar aplica în acest caz fiind de 19 luni închisoare (adică 1/3 din 57 luni, respectiv din 17 luni+17 luni +171uni+1 luna+1 luna+ 2 luni+ 2 luni).
Consideră că legea penală mai favorabilă este singurul motiv pe care poate să-şi întemeieze recursul la acest moment, consecinţa admiterii recursului fiind aceea a aplicării unei alte pedepse mai reduse decât cea aplicată de instanţele de prim grad în fond, precum şi a unei alte modalităţi privind executarea.
Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri judecătoreşti atacate şi, rejudecând, să se dispună aplicarea legii penale mai favorabile, în conformitate cu art. 5 alin. (1) din Noul C. pen.
Analizând calea de atac declarată în cauză, instanţa de recurs constată că în stabilirea legii penale mai favorabile va fi avută în vedere influenţa intrării în vigoare a Noului C. pen. asupra situaţie concrete din speţa de faţă. Condamnări dispuse prin Decizia penală nr. 207/2013.
- 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o durată de 2 ani pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen.
- 1 lună închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 1 lună închisoare aplicată pentru instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. e) C. pen.;
- 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lite C. pen.;
Din examinarea decizie de condamnare rezultă că la individualizarea pedepsei în fiecare dintre acuzaţiile considerate fondate, instanţa a reţinut următoarele:" La individualizarea acestor pedepse s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume: gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care acestea au fost comise, faptul că a comis mai multe acte materiale ale infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, în baza aceleiaşi rezoluţiuni, numărul actelor materiale săvârşite (...) persoana inculpatului, care s-a prezentat la termenele de judecată la care a fost solicitat (jăcându-se în consecinţă aplicarea disp.art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a), e) C. pen.). S-a avut în vedere şi faptul că deşi nu figurează ca având antecedente penale, conduita sa înainte şi după comiterea infracţiunii s-a caracterizat prin încălcarea repetată a normelor legale.(.) instanţa a avut în vedere, pe de o parte, limitele de pedeapsă prevăzute de dispoziţiile speciale ale Codului penal, gradul de pericol social al faptelor comise de inculpat, scopul urmărit de acesta, respectiv obţinerea facilă a unor sume de bani, dar şi persoana inculpatului care, deşi a avut o atitudine oscilantă, recunoscând doar o parte din faptele comise, nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă."
Circumstanţele atenuante avute în vedere au decurs aşadar din prezenţa inculpatului la termenele de judecată la care a fost solicitat.
În ceea ce priveşte forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, instanţa a reţinut patru acte de împrumut bancar de la patru bănci diferite.
În consecinţă, în afara comparării limitelor de pedeapsă din Codul anterior şi din Codul actual pentru fiecare dintre infracţiunile la care a fost condamnat, instanţa va verifica şi modul în care sunt reglementate instituţiile circumstanţelor atenuante, respectiv ale formei continuate şi concursului de infracţiuni în legile care s-au succedat, pentru a stabili dacă situaţia de fapt susţine în continuare, în raport de conţinutul legii noi, reţinerea formei continuate respectiv a circumstanţelor atenuante.
C. pen. anterior
Art. 34 Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică.
(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru flecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani; (...)
(2) Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
Art. 41 Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
(1) În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni.
(2) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
(3) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
Art. 74 împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante (1) Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante:
a) conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii;
b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită;
c) atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.
(2) Împrejurările enumerate în- prezentul articol au caracter exemplificativ.
Art. 215 înşelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.
(4) Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).
(5) Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 288 Falsul material în înscrisuri oficiale
(1) Falsificarea unui înscris oficial prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alineatul precedent, săvârşit de un funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(3) Sunt asimilate cu înscrisurile oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.
(4) Tentativa se pedepseşte.
Art. 290 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată,
1. Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Art. 291 Uzul de fals Folosirea unui. înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.
Noul C. pen.
Art. 35 Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe.
(1) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
(2) Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element constitutiv sau ca element circumstanţial agravant, o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.
Art. 238 din Legea nr. 187/2012 (1) în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen.,"condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi arunci când:
a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;
b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.
Art. 39 P edeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni.
(1) în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite; (...).
Art. 75 Circumstanţe atenuante,
(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante legale:
a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă;
b) depăşirea limitelor legitimei apărări;
c) depăşirea limitelor stării de necesitate;
d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanţa atenuantă nu se aplică în cazul săvârşirii următoarelor infracţiuni: contra persoanei, de fort calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă, infracţiuni contra siguranţei publice, infracţiuni contra sănătăţii publice, infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate, contra securităţii naţionale, contra capacităţii de luptă a forţelor armate, infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, a infracţiunilor privind frontiera de stat a României, a infracţiunilor la legislaţia privind prevenirea şi combaterea terorismului, a infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, a celor împotriva intereselor financiare ale U.E., a infracţiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activităţile aeronautice civile şi cele care pot pune în pericol siguranţa zborurilor şi securitatea aeronautică, privind protecţia martorilor, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, a celor privind traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea şi combaterea pornografiei şi a celor la regimul adopţiilor.
(2) Pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:
a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;
b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează.gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.
Art. 244 înşelăciunea
(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
(3) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Art. 320 Falsul material în înscrisuri oficiale (1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.
(4) Tentativa se pedepseşte.
Art. 322 Falsul în înscrisuri sub semnătură privată
(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Art. 323 Uzul de fals Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.
Din cele ce preced, rezultă că în raport de situaţia de fapt ce a determinat reţinerea circumstanţelor atenuante în baza legii veche, persoana inculpatului, care s-a prezentat la termenele de judecată la care a fost solicitat, legea nouă nu mai ataşează aceeaşi semnificaţie, astfel încât efectul acestei împrejurări nu mai intră în categoria circumstanţelor atenuante, ci în categoria criteriilor de individualizare. în consecinţă, reţinerea unei situaţii de fapt favorabile inculpatului, de către Tribunal şi Curtea de apel, situaţie ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de recurs deoarece nu mai există un caz de casare de natură să permită respectiv analiză, din perspectiva legii noi, conduce stabilirea unei pedepse egale cu minimul prevăzut de lege, pentru fiecare dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat. Instanţa de recurs nu ar putea, în lipsa unui caz de casare care să îi permită analiza cuantumului sancţiunii din perspectiva criteriilor de individualizare, să reţină un alt grad de pericol social al faptei decât cel avut în vedere de instanţa de fond şi cea de apel. Efectele acestui grad de pericol social conduc din perspectiva legii vechi la stabilirea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege (ca urmare a circumstanţelor atenuante), iar din perspectiva legii noi la stabilirea unei pedepse egale cu minimul prevăzut de lege (ca urmare a înlăturării din lege a calificării împrejurării ca circumstanţă atenuantă, dar a menţinerii împrejurării reţinute de instanţele anterioare ca element de individualizare)
Cu privire la forma continuată a infracţiunii, modificările legislative împiedică reţinerea formei continuate în cazul unor acte materiale care au produs consecinţe în patrimoniile mai multor victime, dar care nu se încadrează în situaţiile reglementate de art. 238 din Legea nr. 187/2012, respectiv, a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic. Efectul intrării în vigoare a legii noi conduce la reţinerea a patru infracţiuni de înşelăciune în situaţia care, conform legi vechi, a condus la condamnare pentru o singură infracţiune de înşelăciune (patru acte materiale) în formă continuată. în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, atât legea veche cât şi legea nouă permit reţinerea formei continuate, deoarece infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.
În raport de cele ce preced, ca urmare a stabilirii unei pedepse egale cu minimul prevăzut de lege pentru fiecare dintre cele 7 infracţiuni care au format obiectul acuzaţiei, astfel cum sunt încadrate juridic conform legii noi, în concret pedeapsa rezultantă este mai mică decât pedeapsa aplicată în baza legii veche, chiar dacă legea nouă prevede în cazul concursului de infracţiuni o agravare obligatorie a sancţiunii, faţă de caracterul facultativ al agravării prevăzut de legea veche.
În consecinţă, înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 207/A din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Va casa în totalitate Decizia penală nr. 207/A/2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi în parte, sentinţa penală nr. 73/F/2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud şi rejudecând:
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen. va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. anterior, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunile prevăzute de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 320 alin. (1) C. pen., art. 47 C. pen. raportat la art. 323 C. pen., art. 244 alin. (1), (2) C. pen., art. 244 alin. (1), (2) C. pen. art. 244 alin. (1), (2) C. pen. art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.
Va condamna inculpatul S.D. la pedepsele de:
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 3 luni închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzute de art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen.
Conform art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. va aplica pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care se va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse şi anume 1 an şi 5 luni închisoare şi va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 5 luni închisoare.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 73/2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva Deciziei penale nr. 207/A din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează în totalitate decizia penală nr. 207/A/2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, şi în parte, sentinţa penală nr. 73/F/2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud şi rejudecând:
Conform art. 386 alin. (1) C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor:
- din infracţiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 288 alin. (1) C. pen. anterior, art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. anterior, art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
În infracţiunile prevăzutede art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 320 alin. (1) C. pen., art. 47 C. pen. raportat la art. 323 C. pen., art. 244 alin. (1), (2) C. pen., art. 244 alin. (1), (2) C. pen. art. 244 alin. (1), (2) C. pen. art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 C. pen.
Condamnă inculpatul S.D. la pedepsele de:
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 3 luni închisoare pentru instigare la comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzute de art. 47 C. pen. raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 322 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 5 C. pen.
Conform art. 38 rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. aplică pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse şi anume 1 an şi 5 luni închisoare şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 5 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 73/2013 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunțată în şedinţă publică, azi 06 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 283/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 3081/2014. Penal → |
|---|
