ICCJ. Decizia nr. 283/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 283/2014
Dosar nr. 2063/40/2013
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 23 aprilie 2013 Tribunalul Botoşani a respins, ca inadmisibila, cererea de revizuire a sentinţei peiriale nr. 416 din 23 noiembrie 2010 a Tribunalului Botoşani formulată de condamnatul H.M.
Pentru1 a se pronunţa astfel, tribunalul ă.reţiriut, că prin sentinţa penală nr. 416 din 23 noiembrie 2010 al Tribunalului Botoşani rămasă definitivă prin Decizia nr. 2192 din 30 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul H.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de ombr calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi la pedeapsa complementară de 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d), e) C. pen.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut că în seara de 26 decembrie 2009, pe fondul consumului de alcool şi al unor certuri preexistente între inculpat şi mama sa, acesta a lovit-o repetat, inclusiv cu un cuţit, moartea victimei fiind violentă datorându-se hemoragiei interne consecutive secţionării arterei aortei toracice, cât şi plăgii înjunghiate penetrante, aşa cum s-a constatat ulterior cu ocazia raportului de constatare medico-legală de necropsie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel revizuentul H.M., care a solicitat adiniterea cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 78 din 5 iunie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de revizuentul apelant H.M. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 23 aprilie 2013 a Tribunalului Botoşani, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, în mod corect prima instanţă a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât reexaminarea probatoriului administrat şi prelungirea acestuia nu sunt posibile în procedura revizuirii.
Totodată, a reţinut că susţinerile petentului nu se pot circumscrie cazului de revizuire reglementat de art 394 lit. a) C. proce. pen., întrucât în cadrul reglementării actuale, elementele noi, necunoscute instanţelor care au soluţionat cauza, pot proveni din existenţa unor împrejurări care, în momentul judecăţii, luate în ansamblu, dădeau convingerea de vinovăţie sau nevinovăţie, dar care, în raport de noi împrejurări ajunse ulterior la cunoştinţa instanţei, sunt de natură a stabili că ceea ce s-a crezut a fi adevăr este în realitate o cunoaştere inexactă a faptelor. Noile elemente apar din alte fapte sau împrejurări stabilite prin probe, devenite cunoscute după ce hotărârea penală a rămas definitivă.
Pentru aplicabilitatea acestui caz de revizuire trebuie îndeplinite 3 condiţii:
a) să se fi descoperit fapte şi împrejurări. Este vorba de „fapte" şi „împrejurări" care fac parte din obiectul probaţiunii, în sensul că pot contribui la soluţionarea corectă a cauzei (fapte probatorii).
Deşi probele sunt fapte şi împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de mijloace de probă noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea. Noile fapte şi împrejurări urmează a fi confirmate de probe noi, dar nu probele noi formează temeiul revizuirii, ci faptele şi împrejurările pe care le dovedesc.
Aşadar, ceea ce se cere a fi nouă este fapta pro,batorie şi nu mijlocelele de probă care ar dovedi o faptă probatorie pe care instanţa, de. fond a considerat-o inexistentă.
b) În al doilea rând faptele şi împrejurările invocate, în revizuire trebuia să fie noi pentru instanţa de judecată în sensul că nu fi fost cunoscute de instanţă care a pronunţat hotărârea definitivă. Elementul de noutate trebuie analizat lîn; raport de instanţă şi nu de părţi. Este îndepliţiită această condiţie atunci când partea a cunoscut această faptă, dar nu a invocat-o,în faţa instanţei.
Se va. considera că, faptele nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei atunci când ele sunt aduse pentru prima dată la cunoştinţa instanţei, dar şi atunci când faptele indicate în cererea de revizuire au fost anterior invocate în instanţă dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fiind doar simple, afirmaţii asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat dacă sunt reale sau nu deoarece fie nu s-a cerut dovedirea lor, fie aceasta nu a fost, posibilă din lipsa mijloacelor de probă corespunzătoare, raţiune pentru care instanţa nu le-a avut în vedere la pronunţare (Decizia penală nr. 953/2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală).
Dacă însă instanţa, de judecată s-a pronunţat asupra faptelor invocate ca noi, în sensul că a negat existenţa Ior sau a considerat că, nu atrag o altă soluţie în cauza dată, nu se mai poate trage, concluzia că erau necunoscute pentru instanţă.
c) A treia condiţie este, aceea că faptele să dovedească netemeinicia, hotărârii de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal.
Împotriva Deciziei nr. 78 din 5 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a demarat recurs inculpatul H.M., solicitând admiterea recursului şi pe fond admiterea,.cererii de revizuire deoarece inculpatul a fost condamnat pe baza unor .înscrisuri false şi declaraţii mincinoase.
Înalta Curte, examinând hotărârea recuraţă în .raport de, actele şi lucrările dosarului, de criticile invocate de recurent dar şi din, oficiu, sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., a constatat că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Revizuirea este un mijloc procedural prin intermediul căruia se poate dispune anularea tuturor hotărârilor care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi reabilitarea judecătorească a celor condamnaţi pe nedrept.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfăşurare a judecării său a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronat este exclusă, în raport de dispoziţiile procesuale menţionate şi de principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care îşi legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Din această perspectivă, Curtea, a apreciat ca instanţa de fond în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite toate ceriitele prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, respectiv împrejurarea invocata de revizuent nu se circumscrie niciunui caz dintre cele prevăzute de art. 394 din C. proc. pen.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cele invocate de revizuent au semnificaţia unei reevaluări a probatoriului, care riii poate fi niciodată solicitată în procedura revizuirii (chiar dacă petentul susţine că în fapt este nevinovat), iar pretinsele afirmaţii mincinoase sau abuzuri nu pot constitui motiv de revizuire.
Având în vedere cele arătate anterior şi actele dosarelor de fond, apel şi recurs, Înalta Curte constată că susţinerile revizuentului sunt neîntemeiate în raport cu probele administrate cu ocazia judecării pe fond a cauzei.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul H.M. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 5 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent H.M. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 5 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 27 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 281/2014. Penal. Actul sexual cu un minor... | ICCJ. Decizia nr. 2952/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
