ICCJ. Decizia nr. 31/2014. SECŢIA PENALĂ

Comentarii

0



ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 31/2014

Dosar nr. 530/54/2013

Şedinţa publică din 7 ianuarie 2014

Asupra recursului penal de faţă:

Prin Sentinţa penală nr. 103 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au dispus următoarele:

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.M.D. din infracţiunile prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., ca neîntemeiată.

În baza art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.D. pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite anterior, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen. şi respectiv 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a, lit. b) şi c) C. pen. (dreptul de a exercita profesia de poliţist).

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului M.M.D., pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să se suspende şi pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.

Totodată, a fost obligat inculpatul M.M.D. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor prev. de art. 86³ C. pen., respectiv:

a) să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea de la Tribunalul Dolj, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului M.M.D. asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S- a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 12 martie 2013 până la 19 martie 2012.

În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 145¹ raportat la art. 145 C. proc. pen. s-a luat faţă de inculpatul M.M.D. măsura obligării de a nu părăsi ţara.

În baza art. 145¹ alin. (2) raportat la art. 145 alin. (I¹) C. proc. pen., s-a dispus ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliţie de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus măsura;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului M.M.D. că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse mai sus se poate lua faţă de el măsura arestării preventive.

Totodată, s-a dispus ca sentinţa, în copie,să fie comunicată inculpatului, secţiei de poliţie în a cărei rază teritorială locuieşte, jandarmeriei, poliţiei comunitare, organelor competente să elibereze paşaportul, organelor de frontieră, precum şi altor instituţii, în vederea asigurării respectării obligaţiilor care îi revin.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a luat act că unitatea de calculator, în valoare de 2.462,71 RON, a fost restituită martorului denunţător (Proces-verbal din 12 martie 2013).

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.M.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 61/P/2013 din 29 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M.D. sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de luare de mita prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale faţă de B.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

În fapt, s-a reţinut în cuprinsul actului de inculpare că, la data de 4 martie 2013, la Direcţia Naţionala Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova s-a înregistrat denunţul numitului B.I., din conţinutul căruia a rezultat că, în cursul lunii mai 2012, i s-a întocmit de către I.P.J. Dolj - Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase un dosar penal pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, acuzaţia adusă constând în aceea că, în cursul lunii februarie 2012, a folosit un pistol cu bile de cauciuc, marca M., pe un teren extravilan de pe raza comunei Bucovăţ, judeţul Dolj, fiind cercetat de către inculpatul M.M.D., comisar în cadrul IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase.

Pe parcursul desfăşurării cercetărilor, inculpatul M.M.D. s-a deplasat la domiciliul martorului denunţător şi a ridicat arma în vederea efectuării unei expertize balistice, comunicându-i acestuia să se prezinte al sediul IPJ Dolj pentru a da o declaraţie în cauză.

Totodată, inculpatul i-a spus martorului denunţător că este posibil ca efectuarea expertizei balistică să dureze trei luni.

În cursul lunii februarie 2013, probabil la 1 sau 12 februarie, inculpatul M.M.D. l-a invitat din nou pe martorul denunţător B.I.la sediul IPJ Dolj, unde în data de 13 februarie 2013 i-a adus la cunoştinţă faptul că faţă de el s-a început urmărirea penală în Dosarul nr. 6179/P/2012 întrucât utilizase pistolul într-un mod neautorizat. Această împrejurare l-a neliniştit pe martorul denunţător, care deţine funcţia de administrator la SC R.-C. SRL Craiova, firmă ce se ocupa cu comercializarea de componente de calculator şi licenţe, întrucât orice menţiune în cazierul judiciar al acestuia ar fi condus la pierderea dreptului de vânzare a licenţelor hardware şi software.

Cu această ocazie, după ce a aflat că martorul denunţător B.I. este administratorul unei firme de calculatoare, inculpatul M.M.D. l-a lăsat să înţeleagă că îl poate ajuta în sensul de a propune o soluţie favorabila acestuia în dosarul pe care îl instrumenta, promiţându-i, totodată, că va interveni la procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova pentru ca în respectivul dosar să i se aplice o sancţiune administrativă, respectiv amendă şi să-i fie restituită arma, în virtutea relaţiei pe care o are cu procurorul de caz.

Promisiunea a fost însoţită de solicitarea inculpatului ca martorul denunţător să nu vorbească cu nimeni despre această situaţie, nici măcar la telefon.

În intervalul 15 februarie 2013 - 27 februarie 2013, inculpatul M.M.D. şi martorul denunţător B.I. au discutat de mai multe ori la telefon pentru a se întâlni, însă datorită unor probleme pe care martorul denunţător B.I. le avea, acest lucru nu s-a putut întâmpla, aspect ce l-a dezamăgit pe inculpat.

În ziua de 27 februarie 2013, inculpatul M.M.D. s-a deplasat în apropierea sediului firmei martorului denunţător cu autoturismul de serviciu, ocazie cu care, în faţa Pizzeriei C., i-a înmânat martorului denunţător B.I. o unitate de calculator pentru a o verifica. În ziua următoare, martorul denunţător l-a contactat pe inculpatul M.M.D. căruia i-a comunicat că respectiva unitate de calculator nu poate fi reparată, fiind compromisă tehnic.

La data de 1 martie 2013, în jurul orelor 11:00 - 12:00, inculpatul M.M.D. s-a prezentat în mod inopinat la sediul firmei martorului denunţător B.I., ocazie cu care i-a spus că fiul său are nevoie de calculator, dar că el nu are bani să-i cumpere un calculator nou, pentru că are rate, motiv pentru care i-a cerut martorului denunţător să îi configureze o unitate de calculator cât mai performantă. Această întâlnire a fost surprinsă de camerele de luat vederi instalate în biroul martorului denunţător, care a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală înregistrările.

Deşi inculpatul M.M.D. i-a spus martorului denunţător ca solicitarea sa nu are legătură cu Dosarul nr. 6179/P/2012, pe parcursul discuţiilor purtate la data de 1 martie 2013, la sediul firmei martorului denunţător, i-a spus acestuia că sigur va primi o amendă cuprinsă între 200 şi 1.000 RON şi că el va face eforturi să obţină minimul amenzii şi restituirea armei. Inculpatul nu a pus niciodată în discuţie disponibilitatea de a plăti calculatorul, ci doar şi-a exprimat opţiunea cu privire la performanţele acestuia, subliniind că cea mai proastă investiţie este să cumperi maşini şi calculatoare noi.

Revoltat de conduita inculpatului M.M.D. care, încă din data de 13 februarie 2013 - când l-a audiat pe martorul denunţător în calitate de învinuit în Dosarul nr. 6179/P/2012, şi-a pregătit terenul în vederea obţinerii unui calculator de la acesta, dându-i de înţeles că îl poate ajuta să nu fie trimis în judecată în dosarul în care era cercetat, B.I. a hotărât să îşi ia măsuri de precauţie, sens în care a înregistrat, cu un reportofon propriu, discuţiile pe care le-a purtat cu inculpatul în datele de 27 februarie 2013 şi 1 martie 2013, înregistrări pe care le-a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală.

Din conţinutul acestor convorbiri, care au fost redate în formă scrisă, conform dispoziţiilor art. 916 alin. (2) C. proc. pen., a rezultat că inculpatul M.M.D. a adoptat o atitudine politicoasă faţă de martorul denunţător, dar insinuantă, fără să lase loc de îndoială cu privire la intenţia sa.

În aceeaşi notă s-au încadrat şi discuţiile inculpatului M.M.D. cu martorul denunţător B.I. din data de 1 martie 2013 - purtate în biroul de la sediul firmei SC R.-C. SRL Craiova - în cadrul cărora, pentru a-l determina pe martorul denunţător să-i ofere un calculator, comisarul de poliţie i-a cerut acestuia să-l ajute cu calculatorul personal, fără nici o legătura cu dosarul, după ce anterior, în cursul aceleiaşi discuţii, s-a plâns că nu are bani pentru că are rate la bancă, susţinând că, oricum „cea mai proastă investiţie e să iei un calculator", pentru ca apoi să continue: „În ţara asta orice se poate. Trăim în România .. Deci nu zic eu! Dumneavoastră îmi spuneţi! Cu ce mă puteţi ajuta? .. Oricum nu vorbim la telefon .. Nu vorbim la telefon!".

Perseverent hotărârii de a obţine de la martorul denunţător B.I. un calculator, deşi finalizase cercetările pe care le-a efectuat faţă de acesta în Dosarul nr. 6179/P/2012 încă din 13 februarie 2013, când l-a audiat pe martorul denunţător în calitate de învinuit, inculpatul M.M.D. a tergiversat întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale până la data de 6 martie 2013, iar dosarul l-a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în data de 7 martie 2013, aspect ce rezultă din adresa nr. 6179/P din 6 martie 2013 pe care are primirea de la această unitate de parchet.

După ce a predat Dosarul nr. 6179/P/2012 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în data de 7 martie 2013, jurul orelor 13:57, inculpatul M.M.D. s-a deplasat la sediul firmei SC R.-C. SRL Craiova unde a stat până la ora 14:00, în biroul martorului denunţător şi a discutat cu acesta, convorbire care a fost interceptată şi înregistrată audio-video în baza autorizaţiei nr. 12 din 6 martie 2013 emisă de Curtea de Apel Craiova şi care se află redată integral la dosarul cauzei.

Pe parcursul acestei discuţii, inculpatul M.M.D. nu i-a spus martorului denunţător B.I. că a finalizat Dosarul nr. 6179/P/2012 în care acesta era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 135 din Legea 295/2004, republicată, lăsându-l pe acesta să creadă că, în continuare, soarta lui depinde de decizia sa.

Mai mult, în timp ce se afla în biroul martorului denunţător B.I., inculpatului M.M.D. i-a sunat telefonul mobil şi în timp ce vorbea la telefon i-a şoptit martorului denunţător „procurorul", aspect ce rezultă din imaginile video, fiind confirmat şi de convorbirea telefonică din 7 martie 2013, ora 14:04:47, purtată de la postul telefonic 0251/xxxx (Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova) la postul telefonic 0722/xxxx aparţinând inculpatului M.M.D., redată în formă scrisă la dosar.

La data de 10 martie 2013, la ora 12:51:30, martorul denunţător B.I. l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.D., scuzându-se că nu a auzit telefonul acestuia din urmă şi stabilind cu interlocutorul său să se întâlnească în ziua următoare, 11 martie 2013, pentru a-i remite calculatorul. În cadrul convorbirii, inculpatul M.M.D. i-a comunicat următoarele: "Ne auzim. Când e treaba .. Când e treaba gata daţi-mi un telefon că aş vrea să veniţi dumneavoastră la mine, ca să vedem treaba cum o punem, ce e şi pe-aci. Da?".

Conform acestei înţelegeri, în data de 11 martie 2013, în jurul orelor 13, martorul denunţător l-a sunat pe inculpatul M.M.D. pe telefonul mobil cu nr. 0722/xxxx, însă, prudent, acesta nu a răspuns de teama de a nu fi interceptat, contactându-l el pe martorul denunţător, la ora 13:20:30, de la postul telefonic cu nr. 0251/xxxx - centrala IPJ Dolj.

În după-amiaza zilei de 11 martie 2013, în jurul orelor 16:00, inculpatul M.M.D. a venit la sediul SC R.-C. SRL Craiova cu maşina personală marca VG de culoare verde, cu nr. de înmatriculare ......., pentru a primi de la martorul denunţător B.I. calculatorul pretins.

Discuţiile purtate cu martorul denunţător în biroul acestuia au fost, de asemenea, interceptate şi înregistrate audio-video în baza Autorizaţiei nr. 12 din 6 martie 2013, emisă de Curtea de Apel Craiova, fiind redate integral la dosarul cauzei.

La orele 17:10, inculpatul M.M.D. a ieşit din sediul SC R.-C. SRL Craiova, fiind însoţit de doi angajaţi ai acestei societăţi care aveau asupra lor o imitaţie de calculator cu carcasa de culoare neagră şi o imprimantă cu carcasă de culoare albă. Cei trei s-au deplasat la autoturismul inculpatului M.M.D. şi, după ce acesta a deschis portiera dreapta spate, angajaţii societăţii, martorii P.M.C. şi V.I.A., au aşezat imprimanta pe bancheta din spate, iar unitatea de calculator, pe podeau autoturismului, între bancheta spate şi scaunul din dreapta faţă al acestuia.

Ulterior, inculpatul M.M.D. a pornit autoturismul şi s-a deplasat pe strada Calea Bucureşti, către intersecţia cu strada Humuleşti. După ce a parcurs circa 100 de metri, la orele 17:15, s-a procedat la blocarea sa în trafic şi, în prezenţa martorilor asistenţi C.D.V. şi L.G.S., după ce echipa operativă şi-a declinat calitatea şi identitatea, i s-a solicitat inculpatului M.M.D. să se legitimeze şi a fost întrebat cu privire la bunurile pe care le deţinea în autoturism, acesta declarând verbal că are un calculator şi o imprimantă care au fost identificate în locurile în care fuseseră puse de angajaţii SC R.-C. SRL Craiova.

Cu această ocazie s-a constatat că, pe podeaua autoturismului proprietatea inculpatului, între scaunul din dreapta faţă şi bancheta din spate, se afla o unitate de calculator cu carcasă de culoare neagră, ce avea aplicat un autocolant argintiu inscripţionat „R.C.", poziţionat în partea frontală jos.

Întrebat fiind cu privire la suma de bani cu care a achitat acest bun, inculpatul M.M.D. a afirmat că nu a dat bani pe el, iar ulterior, fiind chestionat cu privire la motivul pentru care nu a dat bani pe bun, inculpatul a revenit şi, după o scurtă ezitare, a precizat că urmează să achite acest bun. Totodată, răspunzând solicitării organelor de anchetă de a preciza valoarea sumei, acesta a menţionat, ezitând, suma de „douăzeci şi.. patru de milioane".

Întrucât inculpatul a susţinut că a achiziţionat unitatea de calculator în rate, i s-a cerut să prezinte documentele doveditoare pentru achiziţionarea acesteia. Inculpatul M.M.D. a precizat că, „nu are contract" şi „mi l-a dat aşa".

Totodată, referitor la circumstanţele în care l-a cunoscut pe administratorul SC R.-C. SRL Craiova, de unde luase unitatea de calculator, inculpatul M.M.D. a declarat verbal că acesta a avut o lucrare penală la el.

Din oferta cu detaliile tehnice şi copiile facturilor de achiziţie făcute de către SC R.-C. SRL Craiova pentru piesele care au stat la baza configuraţiei unităţii de calculator remise inculpatului M.M.D. de către martorul denunţător B.I. a rezultat că preţul final al bunului a fost de 2.462,71 RON.

Starea de fapt anterior prezentată a fost reţinută pe baza următoarelor probatorii: denunţul şi declaraţiile martorului B.I.; planşe foto; proces-verbal de surprindere în flagrant; - procese-verbale de certificare a înregistrărilor şi interceptărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc de comunicare sau a convorbirilor în mediu ambiental şi a supravegherilor operative efectuate în baza Ordonanţei provizorii nr. 61/P/2013 din 4 martie 2013 ora 15:30, confirmata şi prelungita prin autorizaţia nr. 12, emisa la data de 6 martie 2013 de către Curtea de Apel Craiova, precum şi ale convorbirilor înregistrate, din proprie iniţiativa, de martorul denunţător B.I.; copii ale suporţilor magnetici tip DVD şi CD care conţin înregistrările convorbirilor şi imaginilor; procese-verbale întocmite de organele de urmărire penală; declaraţiile martorilor B.I., C.D.V., L.G.S., P.M.C., V.I.A. şi C.C.; declaraţiile inculpatului M.M.D.

În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 16 aprilie 2013,după ce instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului M.M.D. dispoziţiile art. 320 C. proc. pen., acesta a învederat instanţei că recunoaşte faptele astfel cum au fost reţinute în rechizitoriu şi că doreşte să i se aplice dispoziţiile legale precitate, în sensul judecării cauzei în procedura simplificată, sens în care instanţa, constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 320¹ alin. (1) - (4) C. proc. pen., a luat act de cererea acestuia.

Analizând în mod coroborat ansamblul probelor administrate în cursul procesului penal, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul M.M.D. a deţinut calitatea de organ de cercetare penală a poliţiei judiciare, având gradul profesional de comisar de poliţie şi funcţia de specialist gr. I în cadrul IPJ Dolj - Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, calitate în care i-a fost repartizată lucrarea cu nr. intern 217744 din 15 mai 2012, ulterior înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova sub nr. 6179/P/2012, privind pe denunţătorul B.I., cercetat pentru săvârşirea unei infracţiuni de „uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept" prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004.

Inculpatul M.M.D. avea ca atribuţii de serviciu, printre altele, constatarea infracţiunilor din domeniul de responsabilitate, întocmirea dosarelor penale şi cercetarea persoanelor implicate, conform fişei postului, dispoziţiilor Legii nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi disp. art. 201 şi următoarele C. proc. pen.

În vederea cercetărilor în dosarul penal sus menţionat, la data de 15 mai 2012, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului denunţător, de unde a ridicat arma în vederea efectuării unei expertize balistice şi l-a invitat pe acesta la sediul IPJ Dolj pentru a da declaraţie în cauză, aducându-i la cunoştinţă că efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice va dura câteva luni, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului, inculpatul şi denunţătorul B.I. făcând schimb de numere de telefon cu această ocazie.

Deşi la 20 iunie 2012 inculpatul M.M.D. a emis rezoluţia de începere a urmăririi penale împotriva martorului denunţător, aceasta fiind confirmată de procuror la 21 iunie 2012, inculpatul i-a adus la cunoştinţă denunţătorului despre începerea urmăririi penale abia la data de 13 februarie 2013, după efectuarea expertizei balistice (30 ianuarie 2013) şi a procedat la audierea acestuia, denunţătorul declarând că nu solicită să fie asistat de apărător, aşa cum îi sugerase inculpatul.

Potrivit declaraţiei martorului denunţător, cu această ocazie, inculpatul M.M.D. l-a întrebat dacă deţine o firmă de calculatoare, iar în urma răspunsului afirmativ al martorului, i-a prezentat o unitate de calculator şi l-a întrebat dacă are o placă de bază pentru acesta, martorul răspunzând că nu deţine astfel de componente vechi, ci numai produse noi. De asemenea, a susţinut denunţătorul că inculpatul, văzându-l îngrijorat în faţa perspectivei de a figura cu menţiuni în cazierul fiscal (acest fapt atrăgând pierderea dreptului de comercializare licenţe M. şi W.), l-a asigurat că poate rezolva acest dosar şi că deşi procurorul este intransigent, va vorbi personal cu prim procurorul, pe care îl cunoaşte foarte bine, pentru ca denunţătorul să nu fie trimis în judecată şi să primească o sancţiune administrativă minimă.

În perioada 15 februarie 2013 - 27 februarie 2013, inculpatul M.M.D. a luat legătura de mai multe ori la telefon cu martorul denunţător B.I., pentru a se întâlni, însă acest lucru nu s-a putut întâmpla, datorită unor probleme invocate de martorul denunţător.

La data de 27 februarie 2013, inculpatul s-a întâlnit cu martorul denunţător în faţa Pizzeriei C., unde i-a înmânat acestuia o unitate de calculator pentru a verifica dacă defecţiunile pot fi remediate, iar în ziua de 1 martie 2013, martorul denunţător i-a comunicat inculpatului că defecţiunea constatată este iremediabilă, placa de bază fiind distrusă şi că, datorită vechimii, piesele defecte nu pot fi înlocuite.

La 1 martie 2013, inculpatul M.M.D. a purtat o discuţie cu denunţătorul la sediul firmei acestuia, ocazie cu care i-a spus că fiul său are nevoie de calculator, însă că el nu are bani să-i cumpere un calculator nou, pentru că are rate, context în care i-a cerut martorului denunţător să configureze o unitate de calculator minimală ca preţ, dar care să suporte rularea de jocuri. întâlnirea dinte cei doi a fost surprinsă de camerele de luat vederi instalate în biroul martorului denunţător, care a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală înregistrările.

Din analiza procesului-verbal de redare a convorbirilor derulate la data sus menţionată, instanţa de fond a constatat că inculpatul M.M.D. i-a propus martorului denunţător să facă schimb de servicii, respectiv ca denunţătorul să facă o configuraţie corespunzătoare aşteptărilor inculpatului, iar acesta să îi asigure denunţătorului o sancţiune administrativă cât mai uşoară şi restituirea armei. Astfel, în cursul discuţiilor purtate, inculpatul şi-a exprimat intenţia de a dobândi calculatorul fără a plăti vreo sumă de bani în schimbul acestuia, afirmând că „cea mai proastă investiţie este să cumperi maşini şi calculatoare noi", sugerându-i denunţătorului că serviciul său nu va rămâne nerăsplătit, în sensul că îi va obţine soluţia aşteptată în cauza penală instrumentată şi îl va ajuta şi în ceea ce priveşte vânzarea armei, relevante fiind pasajele subliniate, existente la D.U.P.

La data de 6 martie 2013, inculpatul a întocmit referatul cu propunere de trimitere în judecată, pe care l-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în data de 7 martie 2013, aşa cum rezultă din Adresa nr. 6179/P din 6 martie 2013.

La aceeaşi dată, inculpatul M.M.D. s-a deplasat la sediul firmei SC R.-C. SRL Craiova, administrată de denunţătorul B.I. unde a rămas până la ora 14 în biroul martorului denunţător şi a discutat cu acesta, convorbire care a fost interceptată şi înregistrată audio-video în baza Autorizaţiei nr. 12 din 6 martie 2013, emisă de Curtea de Apel Craiova şi care se află redată integral la dosarul cauzei, din care rezultă că inculpatul l-a asigurat din nou pe denunţător că va rezolva problema, astfel încât în cauza penală să se pronunţe o soluţie de scoatere de sub urmărire şi că denunţătorului i se va restitui arma:

„B.I. Dumneavoastră aţi zis cu aia că ..

M.M.D.: Deci treaba aia e treaba mea.

B.I.: Deci azi e vineri, da?

M.M.D.: Deci domne, haideţi să vă spun .. Hai că ..

B.I.: Da. Deci eu am spus-o.

M.M.D.: Bun. Deci nu vă este .. în clar. Deci eu ce vorbesc. Dacă nu vă dă pistolul, sunăm pe .. înţelegeţi?

B.I.: Dumneavoastră îmi promiteţi.

M.M.D.: Deci ..

B.I.: Aaa .. Nu e urmărire penală.

M.M.D. Domne, nu de dosar vorbesc. Vorbesc de pistol. Aia nu se pune problema.

B.I.: Deci ..

M.M.D.: Ai, domne, ce naiba!

B.I.: Deci mie cel mai teamă îmi e de asta. Deci nu ajungem acolo, da?

M.M.D.: Suntem oameni serioşi. Ce să mai discutăm. Ce Dumnezeu!

B.I.: Eu nu mai zic nimic. Aşa. Ziceţi cu ăsta, cu pistolul. Deci dacă nu

M.M.D.: Deci dacă nu e aşa, îl luăm prin instanţă. Da? Deci dacă .. Hai să .. Deci vă spun o chestie. Deci în ultimă instanţă mergem şi la magazin şi.. Dacă ultima dată, deci dacă în ultimă instanţă nu putem să-l luăm. Dar.. Deci eu vă spusei răul cel mai rău. Dar nu se poate aşa. Vă spun eu. Dar .. Şi eu vă dau banii pe el. Scurt. Deci nu-mi place să fiu porc. Dumneavoastră îmi faceţi un favor şi eu la rândul meu.. Adică vreau, poftim! Domne, vreau să ne strângem mâna, vreau să ne, să fim prieteni, nu să fim duşmani, nu să ne.. Dar .. "

La data de 11 martie 2013, în jurul orelor 16:49, inculpatul M.M.D. s-a prezentat la sediul SC R.-C. SRL Craiova pentru a primi de la martorul denunţător B.I. calculatorul pretins. Din discuţiile purtate cu această ocazie instanţa a apreciat ca relevante următoarele:

„M.M.D.: Deci eu n-am cerut nici o favoare nimănui până acum şi o să-l rog pentru chestia asta, deci n-am cerut nici o favoare, dar o să-l rog să nu vă confişte pistolul, să, treaba asta. Dacă n-o vrea, o rezolvăm altfel, o rezolvăm pe partea ailaltă. Dacă zice că dă confiscare de pistol, că mulţi sunt fricoşi, nu că ar vrea, deci nu că ar zice, nu că poţi să te duci să-l convingi, dar le e frică că dacă au dat atâtea ordonanţe pe chestia asta, zice pe urmă, ce e bă cu acesta? Sau de ce cutare? Dar se rezolvă, deci nu se pune problema, se rezolvă pe partea aia fără probleme, se rezolvă, nu-i problemă."

La orele 17:10, inculpatul M.M.D. a părăsit sediul SC R.-C. SRL Craiova, iar doi angajaţi ai societăţii i-au transportat la autoturism unitatea de calculator - folos al infracţiuni de luare de mită, aceasta fiind aşezată pe podeau autoturismului, între bancheta spate şi scaunul din dreapta faţă, unde a fost găsită de către echipa operativă care a procedat la surprinderea în flagrant la orele 17:15, în prezenţa martorilor asistenţi - C.D.V. şi L.G.S., aşa cum rezultă din procesul-verbal de supraveghere operativă şi planşele foto anexate acestuia.

S-a mai reţinut că potrivit procesului-verbal de constatare a infracţiunii fragrante, semnat şi însuşit de inculpat, acesta a fost întrebat cu privire la suma de bani cu care a achitat unitatea de calculator, context în care a afirmat că „nu a dat bani pe el" ulterior precizând că urmează să achite în rate suma de „douăzeci şi .. patru de milioane", însă nu a putut prezenta înscrisuri doveditoare privind achiziţionarea în rate a unui asemenea bun, iar referitor la împrejurările în care l-a cunoscut pe administratorul societăţii care i-a furnizat unitatea de calculator, inculpatul a declarat că acesta a avut o lucrare penală la el.

În raport de contextul factual reţinut, instanţa de fond a apreciat că, în drept, faptele săvârşite de inculpatul M.M.D., ofiţer de poliţie judiciară - comisar - în cadrul I.P.J. Dolj - Biroul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, de a pretinde şi primi de la martorul denunţător B.I. o unitate de calculator în valoare de 2.462,71 RON, pentru a propune o soluţie favorabilă acestuia în Dosarul penal nr. 6179/P/2012 şi pentru a interveni la procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru ca acesta să dispună scoaterea denunţătorului de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative cât mai reduse, precum şi să restituirea armei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi trafic de influenţă, prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs ideal (art. 33 lit. b) C. pen.).

În consecinţă, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din cele două infracţiuni mai sus reţinute într-o singură infracţiune de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, reţinând în acest sens ca fiind dovedit faptul că inculpatul a pretins (la 1 martie 2013) şi a primit ulterior (la 11 martie 2013) o unitate de calculator în valoare de 2.462,71 RON, în scopul obţinerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală a denunţătorului şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, precum şi restituirea armei, şi că, deşi soluţia de scoatere de sub urmărire penală era de competenţa exclusivă a procurorului, inculpatul, prin modul în care îşi realiza sarcinile de serviciu, putea influenţa rezolvarea cauzei penale, în atribuţiile sale intrând întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, în care acesta putea propune soluţia promisă denunţătorului.

Sub acelaşi aspect s-a argumentat că, în raport cu data la care inculpatul i-a propus denunţătorului să facă „schimb de servicii", respectiv 1 martie 2013, nu se poate reţine că elementul material al infracţiunii, respectiv activitatea de pretindere, s-ar fi realizat ulterior întocmirii de către inculpat a referatului de terminare a urmăririi penale (6 martie 2013).

În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 254 C. pen., aceea ca fapta funcţionarului să fie săvârşită în legătură cu un act privitor la atribuţiile sale de serviciu, nefiind relevantă împrejurarea că promisiunea asumată de inculpat nu a fost îndeplinită, aceasta fiind avută în vedere exclusiv în procesul de individualizare a pedepsei.

În ceea ce priveşte forma de vinovăţie, Curtea a reţinut că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie directă, calificată prin scop, acela de a îndeplini un act privitor la atribuţiile sale de serviciu, în cazul infracţiunii de luare de mită respectiv de a îl determina pe procuror să îndeplinească un act ce intră în atribuţiile acestuia de serviciu.

La dozarea şi individualizarea sancţiunii aplicabile inculpatului, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, respectiv închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi în cazul infracţiunii de luare de mită şi de la 2 la 10 ani în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, care au fost reduse cu o treime ca efect al aplicării în favoarea inculpatului a disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al infracţiunilor, concretizat prin modalitatea de consumare a acestora şi anume oferirea unui schimb de servicii denunţătorului, prin importanţa funcţiei deţinute de inculpat - ofiţer de poliţie judiciară şi prin consecinţele pe care le puteau avea încălcarea atribuţiilor de serviciu şi traficarea influenţei la procuror, respectiv denaturarea soluţiei ce urma a se pronunţa într-o cauză penală, şi implicit încălcarea scopului şi principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului penal.

De asemenea, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanţa de fond a ţinut cont şi de recrudescenţa infracţiunilor de corupţie, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului - o persoană educată, cu studii superioare, integrat în societate, având un loc de muncă (până la data arestării şi ulterior pensionării), cu o familie legal constituită şi care îl susţine necondiţionat, fără antecedente penale, fiind reţinute în acest sens aprecierile deosebite rezultând din caracterizările depuse la dosarul cauzei.

Deopotrivă, a fost avut în vedere şi faptul că, în pofida calităţilor sale, deşi era obligat prin prisma importanţei sociale a funcţiei deţinute la o conduită de înaltă moralitate, pusă în slujba exclusiv a legii, inculpatul a înţeles să se folosească de funcţia deţinută, în scopul obţinerii unor satisfacţii materiale personale, prejudiciind încrederea publică, prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure poliţistul judiciar, aflat în linia întâi în lupta contra infracţionalităţii, motiv pentru care, instanţa a apreciat că nu se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa de fond a mai avut în vedere şi starea sănătăţii inculpatului, relevată de actele medicale depuse la dosar, precum şi atitudinea sinceră adoptată de acesta în cadrul procesului penal.

În raport de criteriile prezentate, instanţa a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime ca efect al aplicării disp. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv 3 ani închisoare pentru infracţiunea de luare de mită şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, sancţiuni considerate ca fiind o bună premisă pentru reeducarea inculpatului, cât şi pentru asigurarea prevenţiei generale.

De asemenea, având în vedere disp. art. 254 alin. (1) C. pen., art. 52 pct. 2 lit. a) şi art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen., instanţa a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c), respectiv dreptul de a exercita profesia de poliţist, având în vedere că inculpatul s-a folosit de aceasta pentru săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele stabilite anterior, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. şi respectiv 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa ce mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) (dreptul de a exercita profesia de poliţist) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c), pentru aceleaşi considerente avute în vedere şi la adoptarea conţinutului pedepsei complementare.

La stabilirea modalităţii de executare a sancţiunii rezultante, Curtea a reţinut că nu se poate face abstracţie de circumstanţele personale favorabile ale inculpatului care se află la primul conflict cu legea penală, de vârsta acestuia, activitatea ireproşabilă derulată anterior săvârşirii infracţiuni, aşa cum rezultă din caracterizările de la locul de muncă, comportamentul exemplar în familie şi în societate, starea precară de sănătate şi, nu în ultimul rând, atitudinea de regret a faptei şi lipsa predispoziţiei pentru implicarea în fapte de natură penală, apreciind că aceste elemente, deşi nu reclamă reţinerea de circumstanţe atenuante, conduc la concluzia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpat şi că, chiar fără executarea sancţiunii, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, motiv pentru care, în baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.M.D.

Inculpatul nu a motivat recursul în termenul legal prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., iar în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse în şedinţa de dezbateri din 7 ianuarie 2014, prin apărător ales, fără a indica cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., a invocat, în principal, greşita încadrare juridică dată faptelor, sens în care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, arătând în argumentare că din faptele descrise în rechizitoriu rezultă că referatul cu propunerea de trimitere în judecată a fost întocmit de inculpat la data de 6 martie 2013, anterior pretinderii din data de 11 martie 2013, astfel încât singura faptă care i se poate imputa este aceea că a promis denunţătorului că va interveni pe lângă procuror pentru a-i fi restitui pistolul.

În subsidiar, inculpatul, prin apărător, a solicitat ca, urmare unei corecte reaprecieri a circumstanţelor personale ale inculpatului - pensionar, cu o carieră profesională desăvârşită, tată a 3 copii minori, fără antecedente penale - să se dispună reducerea pedepselor aplicate acestuia şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, în condiţiile art. 81 C. pen.

Motivele scrise de recurs, astfel cum au fost prezentate anterior, au fost fidel susţinute la termenul de dezbateri de către apărătorul ales al recurentului inculpat.

La acelaşi termen de dezbateri din 7 ianuarie 2014, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de inculpatul M.M.D., excepţie ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.M.D., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prioritar, se constată că în raport cu data pronunţării deciziei atacate, 24 aprilie 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Totodată, se constată că, deşi inculpatul nu a motivat recursul în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen., depunând motivele de recurs în timpul şedinţei de dezbateri din 7 ianuarie 2014, dat fiind caracterul total devolutiv al căii de atac exercitate de acesta, în virtutea disp. art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va proceda la analiza criticilor formulate, precum şi a cauzei în întregul său, sub toate aspectele.

Apărarea inculpatului M.M.D. a invocat ca principală critică adusă hotărârii de condamnare - greşita încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunile prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În argumentarea criticii, apărarea a învederat că întrucât pretinderea folosului s-a realizat la data de 11 martie 2013, ulterior întocmirii de către inculpat a referatului cu propunerea de trimitere în judecată, iar discuţiile cu martorul denunţător au vizat doar intervenţia la procuror, iar nu vreun act ce trebuia întocmit de inculpat, în sarcina acestuia nu poate fi reţinută decât infracţiunea de trafic de influenţă, iar nu şi cea de luare de mită.

Deopotrivă, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, apărarea a susţinut că întrucât infracţiunile de luare de mită şi trafic de influenţă presupun acţiuni distincte, acestea nu se pot realiza prin una şi aceeaşi activitate, nefiind, prin urmare, posibilă existenţa concursului ideal între cele două infracţiuni. Critica este neîntemeiată. Prioritar, Înalta Curte apreciază că, în raport cu argumentele expuse în susţinerea acesteia, critica privind greşita încadrare juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu ridică problema legitimităţii unei astfel de solicitări în procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., dat fiind faptul că, deşi disp. art. 320¹ alin. (6) C. proc. pen. permit aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi fundamentată pe contestarea existenţei uneia dintre infracţiunile concurente, întrucât aceasta ar însemna o recunoaştere parţială a faptelor, împrejurare ce face inaplicabilă procedura prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

În al doilea rând, se constată că aceasta este nefondată, argumentele expuse de instanţa de fond în acest sens fiind pe deplin valabile.

Astfel, faptele reţinute în sarcina inculpatului M.M.D., astfel cum au fost stabilite prin rechizitoriu şi recunoscute în totalitate de către inculpat, constând în pretinderea, la 1 martie 2013, respectiv, primirea, la 11 martie 2013, de la martorul denunţător B.I., a unei unităţi de calculator în valoare de 2.462,71 RON, pentru a propune o soluţie favorabilă acestuia în Dosarul penal nr. 6179/P/2012, în care îl cerceta, şi pentru a interveni la procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, pentru ca magistratul să dispună scoaterea denunţătorului de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative cât mai reduse, precum şi restituirea armei confiscate, întrunesc atât elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cât şi pe cele ale infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs ideal.

Aceasta întrucât, aşa cum rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probatoriul administrat în cauză, pretinderea folosului de către inculpat a vizat atât intervenţia sa la procurorul de caz în vederea obţinerii unei soluţii favorabile denunţătorului, cât şi îndeplinirea propriilor atribuţii de serviciu în dosarul pe care îl instrumenta, de aşa manieră încât denunţătorul să obţină o soluţie favorabilă.

Relevante în acest sens sunt convorbirea din 1 martie 2013 din conţinutul căreia rezultă că, pentru a-l determina pe martorul denunţător să-i ofere un calculator, inculpatul M.M.D. i-a cerut acestuia să-i ofere asistenţă tehnică cu calculatorul personal, fără nici o legătura cu dosarul pe care îl instrumenta, după ce anterior, în cursul aceleiaşi discuţii, s-a plâns că nu are bani pentru că are rate la bancă, susţinând că, oricum „cea mai proastă investiţie e să iei un calculator", pentru ca apoi să continue:" În ţara asta orice se poate. Trăim în România .. Deci nu zic eu! Dumneavoastră îmi spuneţi! Cu ce mă puteţi ajuta? .. Oricum nu vorbim la telefon .. Nu vorbim la telefon", pentru ca în finalul discuţiei să-şi manifeste disponibilitatea pentru a-l ajuta pe martorul denunţător în orice altă situaţie: " Nu vorbim la telefon/Dacă e .. Şi orice dacă e dacă îmi ziceţi vreodată ceva .. Hopaa".

Acest mijloc de probă se coroborează cu denunţul formulat de B.I. la data de 4 martie 2013, în cuprinsul căruia se arată "Din discuţiile purtate cu comisarul şef de poliţie M.D. am înţeles că nu are bani pentru achiziţionarea unui asemenea sistem întrucât are rate de plătit şi mi-a întărit convingerea că acest calculator mi-l solicită pentru a face propuneri favorabile în dosarul în care eram cercetat, dar şi cu declaraţia acestuia din aceeaşi dată, aspectele declarate de denunţător fiind confirmate şi de convorbirile purtate de acesta cu inculpatul la datele de 27 februarie 2013, 7 martie 2013 şi 11 martie 2013, dar şi de declaraţia de recunoaştere dată de acuzat în faţa primei instanţe.

Din toate aceste mijloace de probă rezultă că, la momentul pretinderii din data de 1 martie 2013, ca de altfel şi anterior, la 27 februarie 2013, inculpatul, în calitatea sa de organ de cercetare în dosarul în care martorul denunţător avea calitatea de învinuit, a lăsat să se creadă că, în schimbul serviciului solicitat lui de B.I. - remiterea unităţii de calculator, putea influenţa rezolvarea cauzei penale pe care o instrumenta într-o manieră favorabilă acestuia, atât prin modul în care urma să-şi realizeze sarcinile de serviciu, dar şi prin intervenţia promisă la procurorul de caz.

Cum în atribuţiile inculpatului intra întocmirea referatului de terminare a urmăririi penale, în care acesta putea propune soluţia promisă denunţătorului, Înalta Curte constată că pretinderea, urmată ulterior şi de primirea de către acesta, a unei unităţi de calculator, în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu astfel încât martorul denunţător să obţină o soluţie favorabilă în dosarul în care era cercetat, constituie infracţiunea de luare de mită, aceeaşi activitate de pretindere, raportată la proiectata intervenţie a inculpatului la procurorul de caz în vederea obţinerii soluţiei favorabile denunţătorului constituind şi infracţiunea de trafic de influenţă, ambele în concurs ideal.

Altfel spus, conduita la care s-a obligat inculpatul la momentul pretinderii folosului constituie luare de mită, întrucât se referă la un act ce intra în atribuţiile de serviciu ale inculpatului, neavând relevanţă asupra existenţei acestei infracţiuni faptul că soluţia propusă de mituit nu a fost cea promisă denunţătorului, ci una defavorabilă acestuia şi nici faptul că soluţia finală în dosarul de urmărire penală urma a fi dată de procurorul de caz.

Aceeaşi activitate de pretindere, iar ulterior, de primire, a unei unităţi de calculator de la denunţător, raportată însă la preconizata intervenţie a inculpatului la procuror în vederea obţinerii unei soluţii favorabile denunţătorului constituie infracţiunea de trafic de influenţă, cele două infracţiuni aflându-se în concurs ideal.

O astfel de interpretare este conformă practicii şi jurisprudenţei în materie care au statuat că în situaţia în care traficarea de influenţă este săvârşită de un funcţionar care are şi el atribuţii în legătură cu actul pe care urmează să-l îndeplinească funcţionarul de a cărui favoare se prevalează, există un concurs de infracţiuni între luare de mită şi trafic de influenţă, cu condiţia ca făptuitorul să fi asigurat persoana că va beneficia de serviciile care intră în competenţa sa.

În acest context, se constată ca fiind neîntemeiate criticile inculpatului privind greşita încadrare juridică dată faptelor, apărarea fiind într-o evidentă eroare cu privire la data pretinderii folosului necuvenit de către inculpat, dată care, potrivit actelor dosarului, este 1 martie 2013, iar nu 11 martie 2013, deci o dată anterioară momentului întocmirii de către acesta a referatului de terminare a urmăririi penale.

2. Critica privind greşita individualizare judiciară a pedepselor principale aplicate inculpatului şi a modalităţii de executare a pedepsei rezultante este deopotrivă neîntemeiată, pedepsele aplicate de instanţa de fond, urmare reţinerii dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., fiind corect stabilite prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi apte, prin cuantum şi modalitate de executare, să asigure scopul pedepsei.

În acest sens, se constată că pedepsele aplicate inculpatului în fond se încadrează în limitele stabilite potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. (limite situate între 2 ani - 10 ani pentru infracţiunea prev. de art. 254 raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi între 1 an şi 4 luni - 8 ani pentru infracţiunea prev de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000) şi răspund criteriilor de individualizare judiciară a pedepselor, instanţa de fond apreciind în mod just că, în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, care a înţeles să se folosească de funcţia deţinută în scopul obţinerii unor satisfacţii materiale personale, prejudiciind încrederea publică, prestigiul şi credibilitatea de care trebuie să se bucure poliţistul judiciar, pericol circumstanţiat prin modalitatea de săvârşire a faptelor şi urmările produse, datele privind persoana inculpatului - familist, tată a trei copii minori, fără antecedente penale, cu un trecut profesional ireproşabil, deşi sunt favorabile, nu pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante, conduita procesuală sinceră adoptată de acesta pe parcursul procesului penal fiind adecvat valorificată prin reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen.

În plus, datele personale favorabile inculpatului au fost deja just valorificate prin orientarea pedepselor spre limita minimă prevăzută de textele incriminatoare, ajustate potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., respectiv prin dispunerea suspendării executării pedepsei rezultante sub supraveghere, în condiţiile art. 86¹ C. pen., astfel încât acestea nu pot constitui temei pentru reducerea pedepselor, dar nici pentru dispunerea executării pedepsei rezultante în condiţiile art. 81 C. pen.

În consecinţă, în virtutea considerentelor ce preced, constatând că ambele critici sunt neîntemeiate, şi neidentificând alte motive de casare a hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.D. împotriva Sentinţei penale nr. 103 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.D.împotriva Sentinţei penale nr. 103 din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 300/2014. SECŢIA PENALĂ. Plângere soluţii...		ICCJ. Decizia nr. 3110/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 290/2014. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). Recurs in casaţie ICCJ. Decizia nr. 30/2014. SECŢIA PENALĂ. Cerere de întrerupere a executării pedepsei (art.455 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 300/2014. SECŢIA PENALĂ. Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP). Contestaţie în anulare - Apel ICCJ. Decizia nr. 3110/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de arestare. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 32/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul el ICCJ. Decizia nr. 33/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni privind legea siguranţei naţionale a României (Legea 51/1991). Recurs