ICCJ. Decizia nr. 32/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), infracţiuni privind comerţul el
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 32/2014
Dosar nr. 6433/105/2012
Şedinţa publică din 7 ianuarie 2014
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 461 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, s-au hotărât următoarele:
În baza disp. art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată din oficiu de instanţa de judecată, din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) C. pen., respectiv asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni sub forma aderării sau sprijinirii sub orice formă a unei astfel de asocieri, ca şi infracţiune comisă de inculpatul V.A.
În temeiul disp. art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Prahova din infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, respectiv infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, respectiv infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic, ca şi infracţiune comisă de inculpatul V.A.
În baza disp. art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., faptă din perioada 2008 - 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., faptă din perioada 2008 - 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
În temeiul disp. art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., fapta din 2008 - 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza disp. art. 27 alin. (1) şi (2) Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., faptă din perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul disp. art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., fapta din decembrie 2008 - ianuarie 2009, a fost condamnat inculpatul V.A. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) şi 35 alin. (1), (2), (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului urmând ca în final acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În baza disp. art. 861 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 6 ani, calculat conform art. 862 C. pen.
În baza disp. art. 863 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele care se vor stabili de către acest serviciu; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, în prealabil, despre orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi despre orice deplasare care depăşeşte 8 (opt) zile, precum şi întoarcerea din deplasare; să comunice aceluiaşi Serviciu schimbarea locului de muncă şi justificarea acestei schimbări; să comunice aceluiaşi Serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 86 C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen. şi a disp. art. 83 C. pen. care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate acestuia.
În baza disp. art. 359 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre, la data rămânerii definitive a acesteia, şi Poliţiei comunei Tătărani, judeţul Dâmboviţa.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate inculpatului.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V.A. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă cu nr. 29/U din 28 februarie 2011 emis de Tribunalul Prahova în baza încheierii nr. 8 din Camera de Consiliu din data de 28 februarie 2011, mandat de arestare preventivă pus în executare prin încheierea din 9 august 2012, emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul penal nr. 1527/105/2011, dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 9 august 2012 la zi.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform disp. art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. raportat la disp. art. 347 C. proc. pen. s-a disjuns soluţionarea acţiunii civile şi s-a fixat termen la data 29 ianuarie 2013 pentru când s-a dispus citarea părţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 189/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia, în fapt, că, începând cu anul 2008, a aderat la un grup infracţional organizat profilat pe comiterea de infracţiuni cu mijloace de plată electronică din care au făcut parte numiţii R.C.R., G.R.F., A.A., B.Ş.L. şi alţii.
S-a mai reţinut că, în cadrul grupului infracţional organizat, inculpatul ar fi deţinut echipamente de skimming în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică şi că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, a pus în circulaţie instrumente de plată electronică falsificate, a efectuat operaţiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea neautorizată de date de identificare, accesând ilegal sisteme informatice, faptele de retragere frauduloasă de numerar şi acces ilegal la sisteme informatice fiind comise, în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, în Târgovişte şi Sinaia.
Situaţia de fapt anterior descrisă a fost reţinută de parchet în baza următoarelor probatorii: procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate şi înregistrate autorizat; mijloace materiale de probă (cârduri clonate); procese-verbale încheiate de organele de poliţie cu ocazia efectuării de verificări; declaraţii martori audiaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 861 C. proc. pen., constatări tehnico-ştiinţifice; imagini surprinse de camerele de filmat la bancomate şi jurnalele electronice aferente; răspunsurile autorităţilor australiene la solicitările autorităţilor române prin comisie rogatorie şi declaraţii inculpat.
În faţa instanţei de fond, fa termenul de judecată din 5 decembrie 2012, în şedinţa publică, după consultarea apărătorului ales, inculpatul V.A. a declarat că înţelege să uzeze de disp. art. 3201 alin. (1) şi următoarele C. proc. pen. în condiţiile prevăzute şi de O.U.G. nr. 121/2011 şi ale deciziilor Curţii Constituţionale, arătând că revine asupra declaraţiilor anterioare în sensul că recunoaşte în întregime faptele penale pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, că îşi însuşeşte în întregime probatoriile administrate în faza de urmărire penală şi că doreşte ca judecarea cauzei sa aibă loc pe baza acestora.
După ascultarea inculpatului potrivit disp. art. 3201 alin. (1), (2), şi (3) C. proc. pen., instanţa de fond a pus în discuţie admisibilitatea cererii de judecare a cauzei în condiţiile textelor de lege precitate şi, constatând ca cererea este întemeiată, a admis-o şi a acordat cuvântul părţilor în dezbateri după ascultarea efectivă a inculpatului.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului şi următoarea situaţie de fapt:
Fiind în relaţii de prietenie cu G.F.N., liderul grupului infracţional organizat, inculpatul V.A. a intrat în contact cu persoane care confecţionau şi distribuiau echipamente de skimming, având acces, totodată, la informaţiile necesare desfăşurării unor astfel de activităţi.
Iniţial, inculpatul a urmărit să intre în posesia unor dispozitive de skimming în scopul obţinerii în mod ilegal a unor date de identificare ale cardurilor bancare. În acest scop a contactat mai multe persoane, discuţiile referitoare la skimmere purtându-se şi telefonic, parte din acestea fiind interceptate autorizat.
În scopul arătat, inculpatul a contactat mai multe persoane, printre care şi pe B.Ş.L. şi G.R.F., această situaţie reieşind din interceptarea convorbirilor telefonice dintre aceştia.
În luna octombrie 2008, G.R.F. a fost recrutat pentru a desfăşura activităţi de skimming pe teritoriul Australiei, de către R.C.R., membră al unui grup infracţional organizat iniţiat şi condus de către M.N.C. în Ploieşti, în anul 2008.
În aceeaşi perioadă, G.R.F. i-a propus lui V.A. să se deplaseze în Australia, împreună cu alţi cunoscuţi, în vederea desfăşurării de activităţi infracţionale, aspect care rezultă din discuţiile telefonice purtate atât între V.A. şi G.R.F., cât şi între inculpat şi prietena sa, B.Ş.L.
Din declaraţiile martorului protejat M.R. a reieşit faptul că numitului N. (G.R.F.) îi mergea foarte bine în Australia, în sensul că avea foarte multe date de carduri bancare, motiv pentru care a adus oameni din România pentru a-l ajuta la infracţiuni cu carduri bancare, respectiv pe inculpatul V.A. şi pe o prietenă a acestuia, numita L.
În sensul arătat, G.R.F. i-a solicitat inculpatului să-i aducă echipamente de skimming în Australia, explicându-i care dintre acestea aveau eficienţă în zona, situaţie ce reiese din mesajele purtate între inculpaţi.
În luna noiembrie 201, în timp ce G.R.F. se specializa în comiterea infracţiunilor de skimming, inculpatul V.A. se ocupa de procurarea dispozitivelor de skimming necesare pentru o mai vastă activitate infracţională în Australia.
Inculpatul s-a preocupat de procurarea dispozitivelor de skimming, sens în care l-a contactat telefonic de mai multe ori pe numitul O., situaţie care reiese din interceptarea convorbirilor telefonice dintre aceştia, cât şi din declaraţiile martorului protejat care a arătat că ştia de faptul ca numitul G.R.F. s-a deplasat, la sfârşitul anului 2008, aproximativ în luna noiembrie, cu un băiat R., unde a săvârşit infracţiuni cu carduri bancare.
Martorul protejat a mai precizat în declaraţia sa ca numitul G.R.F. a instalat în Australia feţe false de bancomat la ATM-uri, iniţial cu o gură falsă de bancomat, tip Vampir, şi ulterior cu una „cec cu beculeţe".
A mai arătat acesta că aceste echipamente folosite în Australia au fost luate de la numitul O. şi au fost trimise acestuia în aparatura electronică.
În paralel cu procurarea dispozitivelor de skimming, inculpatul V.A. s-a preocupat de obţinerea vizei necesare pentru a se deplasa în Australia, în condiţiile în care, în lipsa produsului finit al infracţiunilor, respectiv instrumentele de plată electronică falsificate, nu dispunea de altă sursă de venit. Despre aceste aspecte a discutat atât cu G.R.F., cât şi cu B.L., aşa cum reiese din redarea interceptărilor convorbirilor telefonice existente în dosarul de urmărire penală.
La începutul lunii decembrie 2008, inculpatul V.A. s-a deplasat în Spania, împreună cu B.L. - având asupra lor dispozitive de skimming - pentru a iniţia activitatea infracţională, inculpatul discutând telefonic cu G.R.F. despre acest aspect.
După ce s-a întors în România, inculpatul V.A. era preocupat, pe de o parte, de procurarea unor noi dispozitive de skimming, performante şi, pe de altă parte, de obţinerea vizei necesare deplasării în Australia, în timp ce inculpata B.L., împreună cu C.R.L. (persoană din anturajul celor doi, implicat de asemenea în activităţile infracţionale ale acestora), se aflau în Spania.
Aici, utilizând skimmere procurate anterior de V.A., obţineau în mod fraudulos datele de identificare ale cardurilor bancare, pe care le foloseau la retrageri frauduloase de numerar.Cei doi l-au informat telefonic permanent pe V.A. despre evoluţia actelor întreprinse. O parte din datele cardurilor bancare obţinute prin skimming în Spania au fost trimise de către cei doi inculpatului V.A., pentru a le utiliza la falsificarea unor instrumente de plată şi la retrageri frauduloase de numerar.
Inculpatul V.A. nu a mai plecat în Australia, în condiţiile în care, luna decembrie 2008, G.R.F. a intrat în posesia unui număr foarte mare de date de identificare de carduri bancare (aproximativ 600 astfel de date), obţinute prin skimming de către acesta împreună cu alţi membrii ai grupului infracţional organizat, la Sydney, aceasta rezultând din convorbirea telefonica purtata cu V.A., G.R.F. a profitat de neatenţia lui R.C.R. şi i-a sustras datele pe care acesta le stocase pe un memorystick, situaţie redata în dosarul de urmărire penală în urma interceptărilor convorbirilor dintre aceştia.
În timpul cercetărilor penale efectuate în cauza privind activitatea infracţională a grupării din care făcea parte R.C.R. (Dosar D.I.I.C.O.T. 23/D/P/2009), au fost identificate aceste date ale cardurilor bancare compromise pe teritoriul Australiei, parte din acestea fiind ulterior utilizate de către persoanele din anturajul lui G.R.F. (printre care V.A. şi B.L.) pentru retrageri frauduloase de numerar pe teritoriul României şi Spaniei.
O mare parte din datele cardurilor compromise au fost stocate de către R.R. pe adresa sa de e-mail xxx@yahoo.com, pe care o indicase anterior inculpatului M.N.C. într-o convorbire telefonică pentru a-i trimite imaginea unui skimmer.
Verificând adresele de mail respective s-a constatat existenţa în folderul Trash a mai multor mesaje electronice ce conţineau date de identificare ale aproximativ 1.200 de carduri bancare şi coduri PIN aferente.
Solicitând informaţii cu privire la aceste carduri compromise autorităţilor australiene pe calea unei comisii rogatorii, s-a constatat că datele de identificare ale cardurilor bancare obţinute ca urmare a activităţii ilicite derulată în Australia de către R.C.R. şi ceilalţi membrii ai grupării, au fost folosite la retrageri frauduloase de numerar la ATM-uri atât din România cât şi din străinătate, prejudiciul total fiind apreciat de peste 1.900.000 RON.
După ce a intrat în posesia acestor date de carduri, G.R.F. a decis să se întoarcă în ţară pentru a le utiliza împreună cu V.A. şi alte persoane din anturajul lor.
La întoarcere, pe aeroport a avut loc un incident, urmare căruia G.R.F. a pierdut bagajul în care avea datele de carduri şi o sumă de bani. Fiindu-i teamă de o verificare temeinică a bagajului, însă totodată, fiind interesat să îl recupereze, G.R.F. l-a contactat telefonic de mai multe ori pe V.A. pentru a îi comunica stadiul demersurilor de recuperare a bagajului şi pentru a îi indica ce avea de făcut, în cazul în care era reţinut de autorităţi, situaţie ce rezultă din interceptarea convorbirilor telefonice redate şi în cuprinsul actului de sesizare a instanţei şi din care reiese colaborarea evidentă în desfăşurarea activităţii infracţionale între inculpaţi, mai ales convorbirile interceptate în data de 23 decembrie 2008.
Imediat după ce G.R.F. s-a întors în ţară situaţia materială a inculpaţilor s-a schimbat radical, aceştia manifestându-şi interesul pentru achiziţia unor bunuri de mare valoare aspect care reiese din analiza mai multor convorbiri telefonice interceptate autorizat în cauză.
De la data de 28 decembrie 2008 şi până la începutul lunii februarie 2009, mai multe unităţi bancare de pe raza municipiului Dâmboviţa, din Prahova şi Bucureşti, au sesizat organele de poliţie cu privire la capturarea de către ATM-uri a mai multor suporţi de material plastic, tip card bancar, care prezentau urme evidente de contrafacere, plasticuri care au fost ridicate în vederea cercetărilor.
Conform procedurilor, s-a citit banda magnetică a plasticurilor tip card bancar, ocazie cu care s-a constatat că acestea conţineau informaţii bancare, identificându-se astfel băncile emitente ale cardurilor (toate băncile emitente erau din Australia).
Din compararea datele de identificare ale cardurilor capturate de bancomate cu datele de card identificate în e-mailul lui R.C.R., a rezultat faptul că acestea coincid, reprezentând doar o parte din cardurile compromise în Australia.
Din analiza probatoriilor existente la dosar, cât şi din vizionarea imaginilor surprinse de camerele de supraveghere ale ATM-urilor cu ocazia efectuării retragerilor frauduloase de numerar, a rezultat faptul că toate aceste operaţiuni au fost efectuate de aceleaşi persoane, care au încercat să-şi ascundă fizionomia feţei, purtând şapcă sau glugă.
Referitor la acest aspect, martorul protejat a arătat ca datele de carduri pe care le-a obţinut N. în Australia au fost folosite de V.A., prietena acestuia, L. şi alţi oameni de încredere ai acestuia, la retrageri de bani din bancomate din România, dar şi din Spania şi Italia."
S-a mai reţinut că din Raportul de expertiză nr. 660054 din 23 februarie 2011 al S.R.I. - I.T.A. reiese că persoana de sex feminin care apare în imaginile de la bancomat este „cu probabilitate foarte mare, una şi aceeaşi cu numita B.Ş.L.", iar cu privire la persoana de sex masculin s-a stabilit faptul că „este posibil ca acesta să fie V.A.", situaţie confirmata ulterior de inculpat, care a recunoscut comiterea infracţiunii de retragere frauduloasă din bancomate, inclusiv cele realizate pe raza teritorială a judeţului Prahova, respectiv în oraşul Sinaia.
Fiind audiat în Dosarul nr. 23/D/P/2009, R.C.R. a declarat că, la momentul când a încercat să utilizeze o parte din cardurile obţinute prin skimming, nu a putut retrage numerar, deoarece acestea erau blocate datorită faptului că „se dăduse deja în ele", mesajele afişate de bancomate fiind de genul „ card furat/blocat, fonduri insuficiente sau card compromis", fiind deja utilizate de către inculpaţii din prezenta cauză.
Aşa cum stabiliseră, G.R.F. şi inculpatul V.A. au utilizat, direct sau prin intermediari, cardurile falsificate, la bancomate din Bucureşti, Prahova şi Dâmboviţa.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prima instanţă a reţinut preocuparea permanentă a inculpaţilor pentru procurarea cardurilor bancare, a dispozitivelor confecţionate artizanal în scopul obţinerii de date de identificare ale unor carduri bancare (deşi preţul de achiziţie este cuprins între 5.000 - 15.000 euro pentru un astfel de dispozitiv), precum şi pentru efectuarea de retrageri frauduloase de numerar utilizând carduri falsificate, în scopul obţinerii unor importante sume de bani, apreciind ca relevantă în acest sens susţinerea inculpatului V.A.„ fiind numai pe goană şi pe fugă şi numai cu frică este posibil să se bage singur la pârnaie.
În raport de contextul factual reţinut ca dovedit, prima instanţă a constatat că, în drept, faptele penale comise de către inculpatul V.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de:
- art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din disp. art. 7 din Legea 39/2003, faptă din perioada 2008 - 2009;
- art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4) alin. (7) C. proc. pen., faptă din perioada 2008 - 2009;
- art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 alin. (1) - (4) alin. (7) C. proc. pen., fapta din 2008 - 2009;
- art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4), alin. (7) C. proc. pen., fapta din perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009 şi
- art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (1) - (4) alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 42 alin. (2). din Legea nr. 161/2003, fapta din decembrie 2008 - ianuarie 2009.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului de a sprijini activitatea infracţionala a inculpaţilor R.C.R., G.R.F. şi B.Ş.L., profilată pe comiterea de infracţiuni cu mijloace de plată electronică, prin deţinere de echipamente de skimming în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică, prin punerea în circulaţie a acestora şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, întruneşte elementele constituie ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.
Instanţa de fond a apreciat că în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, ci cele ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., reţinând în acest sens că, deşi din probatoriu rezultă că asocierea inculpaţilor în scopul obţinerii de câştiguri ilicite prin deţinerea, utilizarea şi retragerea de numerar prin folosirea unor instrumente de plată electronică falsificate, respectiv a unor echipamente de skimming, reprezintă un grup specializat care a acţionat în mod coordonat pe o anumită perioadă de timp în scopul obţinerii unor venituri ilicite, nu s-a făcut dovada că acesta a avut cu certitudine o structura piramidală, astfel încât în cauză nu se poate vorbi despre un grup infracţional organizat, astfel cum acesta este definit prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, ci despre o asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Sub acelaşi aspect s-a reţinut că inculpatul a ajutat această asociere infracţională prin deţinerea şi punerea în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificată, ajutorul fiind dat mai ales prin intermediul numitului G.R.F. În plus, faptele au fost comise în principal alături de B.Ş.L., din probatorii nerezultând faptul că inculpatul i-ar fi cunoscut în mod direct şi pe ceilalţi membrii ai asocierii infracţionale.
În raport cu argumentele prezentate, în baza disp. art. 334 C. proc. pen., prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.
Deopotrivă, prima instanţă a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet, dispunând schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, reţinând în acest sens ca fiind dovedit faptul că inculpatul doar a accesat fără drept un sistem informatic, nefăcând acest lucru în scopul obţinerii de date informatice, aşa cum prevăd disp. art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Totodată, prima instanţă a constatat că fapta inculpatului care, în cadrul asocierii infracţionale arătate, a pus în circulaţie instrumente de plata electronică falsificate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv infracţiunea de punere în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate şi deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, faptă din perioada 2008 - 2009.
Fapta inculpatului de a deţine, în aceeaşi perioadă, instrumente de plată electronică în vederea punerii lor în circulaţie, respectiv echipamente de skimming, a fost reţinută ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente de skimming în vederea falsificării instrumentelor de plata electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, în timp ce activitatea inculpatului constând în efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos şi anume retrageri de numerar de pe raza judeţelor Dâmboviţa şi Prahova, în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, a fost reţinută ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin utilizarea unor instrumente de plată electronică fără consimţământul titularului şi prin utilizarea neautorizată de date de identificare prev. de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, prima instanţă a apreciat că prin accesul ilegal la sisteme informatice, urmat de retragerea frauduloasă de numerar, în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009, inculpatul a comis infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Reţinând, pe baza probatoriilor administrate în cauză, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor sus-menţionate, instanţa de fond i-a aplicat acestuia pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor penale săvârşite de acesta, circumstanţele personale ale inculpatului, cât şi împrejurările comiterii faptelor penale.
Astfel, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al faptelor comise de inculpat, rezultând din amploarea activităţii infracţionale, modalitatea de săvârşire a acestora, împrejurările în care au fost comise, contribuţia efectivă a acestuia în cadrul asocierii infracţionale, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale şi a recunoscut cu sinceritate comiterea faptelor penale reţinute în sarcina sa, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei.
Raportat la considerentele expuse mai sus, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei cu închisoarea ce a fost aplicată inculpatului se poate realiza şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate, motiv pentru care, constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 861 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante.
În acelaşi proces de individualizare judiciară a pedepselor, luând în considerare pericolul social al faptelor penale comise de inculpat şi amploarea deosebită a acestora, prima instanţă a apreciat că nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., considerând că numai lipsa antecedentelor penale şi recunoaşterea faptelor nu pot constitui temei pentru aplicarea textelor de lege precitate, cu atât mai mult cu cât reţinerea disp. art. 74 lit. c) C. pen., în condiţiile în care inculpatul a uzat de disp. art. 3201 şi următ. C. proc. pen., ar presupune ca atitudinii sincere a acestuia să i se dea o dublă valenţă juridică.
Pentru aceleaşi considerente, prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Având în vedere modalitatea de executare a pedepsei aleasă, instanţa de fond, ţinând seama de dispoziţiile expres ale art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V.A. dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză, dispunând, totodată, deducerea din durata pedepsei aplicate a perioadei reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 9 august 2012 la zi.
Totodată, în baza disp. art. 3201 alin. (5) C. proc. pen. raportat la disp art. 347 C. proc. pen., prima instanţă a disjuns soluţionarea acţiunii civile, fixând termen în vederea soluţionării acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul V.A. care, la termenul de dezbateri, prin apărător ales, a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, susţinând că o astfel de soluţie se impune întrucât inculpatul G.R.F., care a fost judecat pentru aceleaşi infracţiuni într-o cauză disjunsă, a fost achitat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin Sentinţa penală definitivă nr. 84/2011 a Tribunalului Prahova.
Deopotrivă, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor ca urmare a reţinerii în favoarea sa a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi dispunerea executării pedepsei rezultante în condiţiile art. 81 C. pen., cu argumentarea că locuieşte împreună cu familia sa în străinătate, iar în subsidiar, reducerea termenului de încercare stabilit conform art. 862 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 104 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.A. împotriva Sentinţei penale nr. 461 din 14 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În considerentele acestei hotărâri s-a reţinut că instanţa de fond a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză, reţinând în mod corect şi complet situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor.
S-a reţinut în acest sens că prin actul de sesizare a instanţei inculpatului i s-a imputat faptul că, începând cu anul 2008, a aderat la un grup infracţional organizat profilat pe comiterea de infracţiuni cu mijloace de plată electronică, din care au făcut parte R.C.R., G.R.F., A.A., B.Ş.L. şi alţii, că în cadrul grupului infracţional organizat ar fi deţinut echipamente de skimming în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică şi că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, a pus în circulaţie instrumente de plată electronică falsificate, a efectuat operaţiuni financiare în mod fraudulos (retrageri de numerar) prin utilizarea neautorizată de date de identificare, accesând ilegal sisteme informatice, faptele de retragere frauduloasă de numerar şi acces ilegal la sisteme informatice fiind comise în perioada decembrie 2008 - ianuarie 2009 în Târgovişte şi Sinaia.
În acelaşi sens s-a argumentat că în urma analizării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, prima instanţă a reţinut în mod corect că din analiza situaţiei de fapt arătată mai sus reiese că asocierea inculpaţilor în scopul obţinerii de câştiguri ilicite prin deţinerea, utilizarea şi retragerea de numerar prin folosirea unor instrumente de plată electronică falsificate, respectiv a unor echipamente de skimming, reprezintă un grup specializat care a acţionat în mod coordonat pe o anumită perioadă de timp în scopul obţinerii unor venituri ilicite, care, în lipsa unor dovezi privind structura sa piramidală, reprezintă mai curând o asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 8. din Legea nr. 39/2003 raportat la disp. art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Curtea a reţinut că participarea inculpatului la activitatea infracţională, constând în ajutorul dat asocierii infracţionale prin deţinerea şi punerea în circulaţie prin instrumente de plată electronică, s-a realizat mai ales prin intermediul numitului G.R.F. şi că faptele au fost comise în principal alături de B.Ş.L., nereieşind din probatorii că inculpatul i-ar fi cunoscut în mod direct şi pe ceilalţi inculpaţi care făceau parte din această asociere infracţională.
Curtea a arătat că prima instanţă a reţinut în mod corect încadrarea juridică a faptelor deduse judecăţii, fapte pe care, de altfel, inculpatul le-a cunoscut, această încadrare fiind adecvată stării de fapt reţinută în urma analizării probatoriului administrat în cursul urmăririi penale pe care inculpatul şi l-a însuşit în totalitate, încadrarea juridică a faptelor fiind, de altfel adecvată şi dispoziţiilor legale ce reglementează faptele deduse judecăţii.
În ceea ce priveşte critica apelantului-inculpat privind greşita schimbare a încadrării juridice a faptei şi greşita condamnare a sa pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, Curtea a arătat că, pe de o parte, în acord cu prevederile art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., pentru a beneficia de procedura simplificată, inculpatul trebuie să recunoască faptele pentru care a fost trimis în judecată, stabilirea încadrării juridice fiind atributul instanţei de judecată, iar pe de altă parte, infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului de un regim sancţionator mai favorabil decât cea indicată de procuror în actul de sesizare, prima instanţă stabilind în mod corect că situaţia de fapt recunoscută în integralitate de inculpat corespunde prevederilor textului de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
Curtea a arătat, totodată, că este neîntemeiată şi solicitarea apelantului-inculpat de pronunţare a unei soluţii de achitare pentru această infracţiune, solicitare întemeiată pe faptul că printr-o altă hotărâre, rămasă definitivă, s-a dispus achitarea inculpatului G.R.F., alături de care a participat la activitatea infracţională, pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
În acest sens, Curtea a arătat că până la începerea cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, inculpatul V.A. a declarat că recunoaşte în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă doar pe baza probelor administrate, în faza de urmărire penală, probe cu privire la care a declarat că le cunoaşte şi le însuşeşte.
Instanţa de fond, luând act de declaraţia inculpatului, a procedat conform disp. art. 3201 C. proc. pen. pronunţând o soluţie de condamnare, cu reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă.
Curtea a reţinut că, în cazul judecării cauzei în procedura reglementată în art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunţarea unei soluţii de achitare faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătoreşti, declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. O astfel de concluzie rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. care statuează imperativ că „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
S-a reţinut în acest sens că instanţa de fond a examinat probele administrate în faza de urmărire penală, pe baza cărora apelantul-inculpat a solicitat să se facă judecata. În cazul în care ar fi constatat că din probele respective nu rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi că sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unor pedepse (art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., astfel cum acest text de lege era în vigoare la data judecării fondului cauzei), avea posibilitatea legală să respingă cererea inculpatului de a se judeca potrivit art. 3201 C. proc. pen., să continue judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
Un argument în sensul celor de mai sus este şi faptul că prin O.U.G. nr. 121/2011 publicată în M. Of. al României nr. 931 din 29 decembrie 2011 (în vigoare la data pronunţării sentinţei de către instanţa de fond) au fost modificate alin. (4) şi (8) ale art. 3201 C. proc. pen., legiuitorul statuând în mod expres că:
„Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat" (art. 3201 alin. (4) C. proc. pen.
„Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz, instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun" (art. 3201 alin. (8) C. proc. pen.).
Or, prima instanţă, în acord cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, în mod corect a soluţionat latura penală a cauzei, constatând că din probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, pronunţând în mod corect o soluţie de condamnare, atât pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cât şi pentru celelalte infracţiuni, respectiv art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice pentru această din urmă infracţiune din infracţiunea prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 116/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrările juridice pentru aceste fapte, fiind de asemenea, în concordanţă cu starea de fapt reţinută şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză.
Aşa fiind, reţinând că pronunţarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe şi decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privinţa vinovăţiei inculpatului, Curtea a constatat că instanţa de fond a soluţionat corect acţiunea penală dedusă judecăţii.
În ceea ce priveşte temeinicia hotărârii, cu referire la individualizarea pedepsei, criticată de apelantul-inculpat, dar analizată şi de instanţa de control judiciar din oficiu, Curtea a reţinut că mecanismul de individualizare a pedepselor presupune atât analizarea aspectelor defavorabile cât şi a celor favorabile inculpaţilor, precum şi a tuturor celorlalte criterii stabilite de art. 72 C. pen. care se referă la împrejurările săvârşirii faptei, gravitatea acesteia dată de urmările produse ori care s-ar fi putut produce dar şi cele cu caracter personal ce ar putea determina atenuarea sau agravarea răspunderii penale.
Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic şi legal, în contextul concret al cauzei, având în vedere situaţia de fapt reţinută şi datele care caracterizează persoana inculpatului, Curtea a constatat că sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatului, pentru fiecare din faptele comise, a pedepselor complementare, a pedepsei rezultante, precum şi a modalităţii de executare a acesteia, prima instanţă a făcut o corectă adecvare a criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen., dând relevanţă gradului de pericol social în concret al faptelor comise, circumstanţelor reale în care acesta le-a săvârşit, consecinţele produse şi circumstanţelor personale ale acestuia, motivând amplu şi convingător atât cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, cât şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante.
Astfel, contrar opiniei apelantului-inculpat, a fost avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, dedus din cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile mai grave, de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicere unor drepturi, în contextul în care s-a reţinut justificat o cauză de reducere a pedepsei, cu luarea în considerare a gradului de participare a inculpatului la activitatea infracţională, a contribuţiei sale, precum şi faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele judiciare şi şi-a asumat integral consecinţele faptelor sale.
Curtea a reţinut că, tocmai pentru că este vorba despre un act de justiţie imparţial, nu pot fi trecute cu vederea anumite circumstanţe personale care sunt valorificate în cazul oricărui infractor, cum sunt lipsa antecedentelor penale şi o bună conduită în familie şi societate, din probele administrate rezultând că inculpatul se află la prima încălcare a legii penale, este integrat social, are o familie, are un copil minor în întreţinere, iar pe parcursul procesului penal a recunoscut constant faptele comise.
Toate aceste circumstanţe reale şi personale au condus la concluzia că aplicarea unor pedepse coborâte sub minimul special, ţinând seama şi de limitele prevăzute de textele incriminatorii, dar şi cauza de reducere corect reţinută de instanţa fondului, asigură realizarea corespunzătoare a funcţiilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen.
Aşadar, instanţa de apel nu a putut avea în vedere critica formulată de inculpat cu privire la greşita individualizare a pedepselor principale ce i-au fost aplicate, întrucât, în cauză, prima instanţă a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a dat eficienţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi de cele privind persoana inculpatului, respectând prin cuantumurile stabilite şi principiul proporţionalităţii, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, aşa încât nu se impune nici reţinerea unor circumstanţe atenuante (art. 74 lit. a)) C. pen. cum s-a solicitat, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepsei) şi nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen.
Totodată, în acord cu soluţia adoptată de instanţa de fond, Curtea a apreciat că scopul sancţiunii penale poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, însă numai prin aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. (ale cărui condiţii formale sunt întrunite), pe un termen de încercare de 6 ani, fiind aptă să asigure inculpatului formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală, neimpunându-se prin urmare nici reducerea acestui termen de încercare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul V.A. care, în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse prin fax, la data de 5 noiembrie 2013, a invocat greşita sa condamnare sub aspectul săvârşirii infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/20003, în argumentare arătând că întrucât coinculpatul G.R.F., cu care se susţine că a colaborat la activitatea infracţională şi care are o situaţie juridică identică (în sensul că în sarcina acestuia au fost reţinute aceleaşi infracţiuni ca cele deduse judecăţii în cauza pendinte) a fost achitat definitiv, pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, se impune ca şi faţă de el să se pronunţe o soluţie de achitare, subsecvent schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 8 în cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Deopotrivă, în cuprinsul motivelor scrise de recurs, inculpatul a menţionat că se impune şi reducerea pedepsei pentru infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 la limita de 2 ani închisoare, astfel încât să fie posibilă dispunerea suspendării condiţionate a executării pedepsei rezultante reduse, în condiţiile art. 81 C. pen.
La termenul de dezbateri din 7 ianuarie 2014, apărătorul ales al recurentului inculpat a susţinut întocmai primul motiv de recurs dezvoltat în scris, susţinând, suplimentar, că soluţia de achitare, pe temeiul prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen., se impune întrucât inculpatul nu a acţionat cu intenţia prev. de lege, critică subsumată cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 teza I C. proc. pen.
La acelaşi termen de judecată, apărătorul ales al recurentului inculpat a precizat că nu mai susţine cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., renunţând în mod expres la acesta.
Examinând în aceste limite recursul declarat de inculpatul V.A. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prioritar, se constată că în raport cu data pronunţării deciziei atacate, 22 mai 2013, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Totodată, se constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., întrucât, în raport cu constatarea lipsei de procedură cu partea la termenul din 5 noiembrie 2013, primul termen de judecată în cauză este cel din 7 ianuarie 2014, împrejurare în raport de care faptul depunerii motivelor scrise de recurs la data de 5 noiembrie 2013 constituie o adecvată îndeplinire a obligaţiei care îi incumbă recurentului potrivit dispoziţiilor legale precitate.
Trecând la analiza criticilor, Înalta Curte constată că deşi unicul caz de casare susţinut de apărarea inculpatului V.A. este cel prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., soluţia de achitare circumscrisă acestuia a fost condiţionată de schimbarea prealabilă a încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea prev. de art. 8 în cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, critică care va fi analizată din perspectiva disp. art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
1. Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.;
Solicitarea de schimbare a în cadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea prev. de art. 8 în cea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost argumentată, atât în cuprinsul motivelor scrise de recurs, precum şi în concluziile orale, doar pe aspectul necesităţii asigurării inculpatului unui tratament juridic egal cu cel al coinculpatului G.R.F. despre care acuzarea susţine că este persoana cu care a colaborat V.A. şi care, fiind judecat pentru fapte similare, într-o cauză disjunsă, a fost achitat definitiv, pe temeiul prev. de art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Critica este neîntemeiată
Realizând o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi însuşite de inculpatul V.A. prin declaraţia de recunoaştere dată la data de 5 decembrie 2012, conform art. 3201 C. proc. pen., instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, dându-le, deopotrivă, o corectă încadrare juridică.
Se constată astfel că fapta recunoscută de inculpatul V.A. de sprijinire a activităţii infracţionale a inculpaţilor R.C.R., G.R.F. şi B.Ş.L., profilată pe comiterea de infracţiuni cu mijloace de plata electronica, prin deţinerea de echipamente de skimming în vederea falsificării mijloacelor de plata electronica, prin punerea în circulaţie a acestora şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, întruneşte elementele constituie ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 întrucât, deşi probele administrate în cauză fac dovada faptului că inculpaţii sus-menţionaţi s-au organizat în cadrul unui grup specializat care a acţionat în mod coordonat pe o anumită perioadă de timp în scopul obţinerii unor venituri ilicite, nu s-a făcut şi dovada rolurilor prestabilite ale membrilor grupului, neputându-se vorbi astfel despre un grup infracţional organizat, astfel cum acesta este definit prin art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003.
De altfel, aşa cum s-a arătat anterior, apărarea inculpatului nici nu a precizat sub ce aspecte este deficitară încadrarea juridică dată faptei inculpatului, limitându-se la a menţiona că, întrucât în sarcina acestuia se reţine colaborarea cu G.R.F. care, într-o cauză disjunsă, a fost cercetat şi achitat pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru identitate de raţiune, se impune achitarea inculpatului V.A. pentru aceeaşi infracţiune.
Raţionamentul este greşit întrucât din cuprinsul Sentinţei penale definitive nr. 84 din 4 martie 2011 a Tribunalului Prahova, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 4891/105/2010, rezultă că, în încadrarea juridică prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut în sarcina inculpatului G.R.F. faptul că, începând cu anul 2008, a aderat la grupul infracţional organizat coordonat de M.N.C., profilat pe comiterea de infracţiuni cu mijloace de plată electronică, din care făceau parte M.I.T., D.I., G.G.T., K.B.A., C.C.T., S.C.R., A.L., B.I.R. şi alţii.
Or, în cauza pendinte, infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului V.A., prin actul de inculpare, în încadrarea juridică prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, schimbată în fond în art. 8 din Legea nr. 39/2003, a constat în fapta acestuia de aderare, începând cu anul 2008, la un grup infracţional organizat profilat pe comiterea de infracţiuni cu mijloace de plată electronică din care au făcut parte numiţii R.C.R., G.R.F., A.A., B.Ş.L. şi alţii.
În consecinţă, se constată că faptele reţinute în sarcina celor doi participanţi prin acelaşi act de inculpare (rechizitoriul nr. 182/D/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti ) sub încadrarea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 sunt distincte, neputându-se vorbi despre situaţii juridice identice ale celor doi inculpaţi.
Prin urmare, susţinerile apărării inculpatului V.A. în sensul că faţă de acesta s-ar impune pronunţarea unei soluţii de achitare pe temeiul prev. de art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 "pentru egalitate de tratament, rigoare juridică şi pentru a nu exista o contrarietate de soluţii în baza aceloraşi probe" sunt lipsite de orice argument, dar şi de legitimitate, dat fiind faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen.
1. Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.;
În sfera acestui caz de casare, apărarea a susţinut că se impune achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 întrucât acesta nu a acţionat cu intenţia de a săvârşi infracţiunea.
Dat fiind caracterul deplin, necondiţionat şi irevocabil al recunoaşterii făcute de inculpatul V.A. în fond, poziţie procesuală în raport de care în favoarea acestuia a fost reţinut beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., care se repercutează asupra limitelor recursului cu care a fost învestită instanţa supremă, se constată că susţinerile inculpatului sunt incompatibile apărărilor care pot fi invocate în cadrul căii de atac exercitată în procedura simplificată prevăzută de textul de lege sus-menţionat.
Ca urmare, constatând că cererea de achitare formulată de inculpat excede limitelor controlului judiciar care poate fi exercitat în recursul declarat de acesta, implicând o punere în discuţie a mijloacelor probatorii pe care care inculpatul şi le-a însuşit în mod expres prin declaraţia de recunoaştere a faptelor, Înalta Curte nu va proceda la analiza acestei solicitări.
O astfel de optică este conformă jurisprudenţei constante a instanţei supreme care, în decizii de speţă (nr. 2142 din 19 iunie 2012 şi nr. 3116 din 3 octombrie 2012), a statuat că singurul temei în baza căruia se poate pronunţa o hotărâre de achitare în procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen. este doar cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., „toate celelalte temeiuri de achitare prevăzute de art. 10 C. proc. pen. impunând efectuarea cercetării judecătoreşti în urma căreia să se stabilească existenţa faptei, dacă aceasta constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită de inculpat."
Prin urmare, aplicarea procedurii simplificate a judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, reglementată prin disp. art. 3201 C. proc. pen., exclude posibilitatea pronunţării unei soluţii de achitare pe temeiul prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar potrivit alin. (8) al aceluiaşi articol, instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în acest caz instanţa continuând judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.
În consecinţă, Înalta Curte constată că apărările inculpatului subscrise cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. exced controlului judiciar care se poate realiza în recursul declarat de acesta în procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen.
Faţă de cele reţinute şi neidentificând niciuna dintre situaţiile încadrate în celelalte cazuri de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva Deciziei penale nr. 104 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva Deciziei penale nr: 104 din 22 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3110/2014. SECŢIA PENALĂ. Mandat european de... | ICCJ. Decizia nr. 33/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni privind... → |
|---|
