ICCJ. Decizia nr. 3105/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul intelectual (art. 289 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3105/2014

Dosar nr. 6785/30/2010

Şedinţa publică din 5 decembrie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 496 din 20 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 6785/30/2010 s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de inculpare din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 292 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat inculpatul U.C., , la o pedeapsa de:

- 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 292 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de:

- 3 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii.

În baza art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de:

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de participaţie improprie la fals intelectual.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A constatat ca prezentele infracţiuni, consumate în martie 2009, sunt concurente cu infracţiunile, concurente între ele, săvârşite în anul 2003, pentru comiterea cărora a fost condamnat inculpatul la pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 963/14.042008 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin decizia penală nr. 630 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.

A decontopit pedeapsa rezultantă de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 963 din 14 aprilie 2008 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin decizia penală nr. 630 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara şi a repus-o în individualitatea lor 2 pedepse de câte 2 luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen., rap. la art. 35 C. pen. şi art. 36 C. pen., a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei principate rezultante de 2 luni închisoare, precum şi a pedepsei accesorii, aplicate prin sentinţa penală nr. 963 din 14 aprilie 2008 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin decizia penală nr. 630 din 15 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus menţionate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultanta de:

- 10 ani închisoare, în regim de detenţie, prevăzut de art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza II, b) şi c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b), c) (dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată de la 28 aprilie 2010 la 27 octombrie 2011.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpat, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru actul material de înşelăciune reţinut la punctul 1 din considerentele sentinţei, în dauna părţii civile B.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., a obligat inculpatul la despăgubiri civile, astfel:

- către SC H. SRL - 16.302,13 RON;

- SC A. SP SRL - 51.880 RON;

- SC S.I. SRL - 33.461,61 RON;

- SC V. SRL - 109.273 RON, plus penalități de 0,25 %/zi de întârziere, de la data scadentei plăţii, până la recuperarea integrală a prejudiciului, dar nu mai mult decât debitul datorat;

- SC T&O P. SRL - 51.306,85 RON;

- SC B.P. SRL (fosta C.C.) - 37.419,14 RON;

- SC Q.A.B. SA - 25.863,94 RON;

- SC R.U.P. SRL - 14.749,42 RON, plus penalități de 0,25 %/zi de întârziere, de la data scadenței plății, până la recuperarea integrală a prejudiciului, dar nu mai mult decât debitul datorat;

- SC M. SRL - 21.097,50 RON;

- SC T.T.K. - 151.300 RON;

- SC G.H.K.- 251.058,90 RON;

- SC V.K.- 498.045 RON;

- SC An. SRL - 53.764,54 RON;

- SC Ag. SRL - 52.168,21 RON;

- SC T. SRL - 90.089,23 RON;

- SC S.Im. SRL - 155.762,8 RON;

- SC R. SRL - 237.878,03 RON;

- SC Ax. SRL - 320.306,11 RON;

- SC A.P.I. SRL - 59.900 RON;

- SC A.R. SRL - 237.872 RON; a respins în rest cererea privind acordarea sumei de 182.706 RON - daune morale, ca neîntemeiată;

- SC E.A.M. SRL - 76.283,76 RON, plus 6.400 RON cheltuieli de executare; a respins în rest cererea privind acordarea sumei de 50.000 RON-daune morale, ca neîntemeiată;

- SC A.F. SRL - 130.695,71 RON;

- SC T.D.G.P. SRL - 39.427,49 RON;

- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. Timiș - 32.837 RON, plus dobânda legală calculată la această sumă, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă, menţionat în actul de control şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv; a respins în rest pretenţiile solicitate.

A constatat că părțile responsabile civilmente SC B.A. SRL, SC A.Fl. SRL, SC N.C. SRL şi SC V.R. SRL nu au capacitate procesuală, fiind în prezent radiate.

A luat act că părțile civile SC C. SA, SC B.I. SRL şi Va.K. sunt în prezent radiate.

A luat act ca SC B.C. SRL a renunțat la pretențiile civile formulate.

A respins cererile părţilor civile de obligare a inculpatului în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, în prezent radiate.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 3.700 RON, obţinuţi din săvârşirea infracţiunii, sumă cu care partea civilă SC B.C. SRL a renunţat să se constituie parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 39.968,87 RON, obţinuţi din săvârşirea infracţiunii, suma cu care partea civilă SC C. SA s-a constituit parte civilă în cauză, în prezent radiată, a sumei de 281.970,09 RON, obţinuţi din săvârşirea infracţiunii, suma cu care partea civilă SC B.I. SRL s-a constituit parte civilă în cauză, în prezent radiată, precum şi a sumei de 624.104,40 euro sau echivalentul în RON la data plății efective obţinuţi din săvârşirea infracţiunii, suma cu care partea civilă Va.K. s-a constituit parte civilă în cauză, în prezent radiată.

În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurator asupra imobilului situat în Timișoara, Calea D., aparținând inculpatului, dispusă prin ordonanţa din 11 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Timişoara.

În baza art. 353 C. proc. pen., raportat la art. 163 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus aplicarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa cu diferenţa faţă de prejudiciul total, plus dobânda şi penalităţile aferente.

În baza art. 348 C. proc. pen. şi art. 445 C. proc. pen., a dispus anularea parțială a cărţii de identitate seria TM nr. CC, eliberată pe numele inculpatului de Consiliului local Timişoara - Direcţia de evidenţă a persoanelor - Serviciul de evidenţă a persoanelor, la data de 12 mai 2008, doar în ceea ce priveşte rubrica „domiciliu”, precum şi anularea parţială a cererii formulate de către inculpat pentru eliberarea actului de identitate la rubrica „domiciliul actual”, ambele falsificate. A respins, în rest, cererea parchetului de anulare a următoarelor înscrisuri:

- bilet la ordin în sumă de 60000 RON, emis la 07 februarie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 09 octombrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 13 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 75000 RON, emis la 07 octombrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 15 octombrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 11 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 14 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 18 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 20 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 17 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 15000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 21 noiembrie 2008;

- bilet la ordin în sumă de 50000 RON, emis la 10 noiembrie 2008 de SC V.R. SRL, scadent la 24 noiembrie 2008;

- CEC seria BM nr. xx, în sumă de 155762,08 RON emis de SC V.R. SRL la data de 15 ianuarie 2009;

- CEC seria BG nr. zz, în sumă de 26000 RON emis de SC B.A. SRL la data de 15 iulie 2005;

- CEC seria BM nr. kk, în sumă de 18647,30 RON emis de SC B.A. SRL la data de 17 noiembrie 2006;

- bilet la ordin în sumă de 23502,50 RON, emis la 05 ianuarie 2007 de SC N.C. SRL, scadent la 09 ianuarie 2007;

- bilet la ordin în sumă de 60000 RON, emis la 12 februarie 2007 de SC N.C. SRL, scadent la 31 iulie 2007;

- bilet la ordin în alb semnat şi ştampilat de SC A.Fl. SRL;

- CEC seria BG nr. bb, în sumă de 30749,42 RON emis de SC N.C. SRL la data de 30 ianuarie 2007;

- bilet la ordin în sumă de 28766,54 RON, emis la 26 aprilie 2007 de SC B.A. SRL, scadent la 26 aprilie 2007;

- CEC seria BG nr. ss, în sumă de 21097,50 RON emis de SC N.C. SRL la data de 01 martie 2007;

- CEC seria BM nr. ww, în sumă de 51306,85 RON emis de SC B.A. SRL la data de 10 ianuarie 2007.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

În perioada 2001-2009, inculpatul U.C. a deținut, printre altele, societățile B.A. (2001-2006), A.Fl. (2004-2007), N.C. (2004-2011) şi V.R. (2007-2008), în cadrul cărora a deținut calitatea de asociat şi administrator, în mod succesiv sau concomitent şi prin intermediul cărora a acționat cu privire la părțile din prezentul dosar.

Cu privire la modul concret în care a acţionat inculpatul, instanţa de fond a reţinut:

1. Fapta comisă în dauna părţii vătămate B.M.

În cursul anilor 2004 - 2005, în calitate de administrator al SC T.B. SRL Timişoara, specializată în transporturi auto, partea vătămată B.M. a efectuat transporturi în favoarea SC B.A. SRL administrată de inculpatul U.C.

În acest context, inculpatul i-a solicitat numitului B.M. să îl împrumute cu suma de 12.000 euro.

Acesta a fost de acord şi i-a dat suma cerută la data de 28 aprilie 2005, urmând ca împrumutul să-i fie restituit la data de 28 mai 2005.

La scurt timp după acordarea împrumutului, la cererea părţii vătămate, inculpatul a întocmit personal un înscris denumit „declaraţie”, prin care a recunoscut că a primit suma de 12.000 euro şi s-a obligat să o restituie „în solidar cu apartamentul” la data de 28 mai 2005.

După trecerea termenului scadent, ca urmare insistenţelor părţii vătămate de a i se restitui banii, inculpatul a cerut un termen de graţie şi i-a dat cu titlu de garanţie, în păstrare, un microbuz marca M.

După aproximativ două luni, inculpatul l-a rugat pe B.M. să-i restituie microbuzul pe motiv că intenţiona să îl doteze cu o instalaţie frig lăsându-i în schimb, în posesie, tot cu titlu de garanţie, autoturismul marca M., despre care i-a spus că l-a achiziţionat în sistem leasing.

La data de 16 mai 2006 autoturismul a fost ridicat de firma de leasing de la care fusese achiziţionată de inculpat fără însă ca suma de bani să-i fie restituită părţii vătămate.

Din acest moment, inculpatul nu a mai răspuns la telefon, partea vătămată reuşind să-l găsească abia în luna aprilie 2008, când acesta i-a promis că va face rost de banii necesari şi că avea să-şi onoreze obligaţia.

Cu ocazia audierii din data de 18 mai 2010, B.M. a declarat că nu a făcut plângere de la bun început împotriva lui U.C. deoarece a crezut că neavând un act notarial nu avea nicio şansă precum şi datorită faptului că a auzit între timp că inculpatul i-a înşelat şi pe alţii.

Partea vătămată s-a constituit iniţial parte civilă cu suma de 12.000 euro, însă cu ocazia audierii după declinarea competenţei de soluţionarea a cauzei în favoarea Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, a declarat că nu mai are niciun fel de pretenţii.

În faţa instanței de judecată, partea vătămată a arătat că l-a iertat pe inculpat de datorie şi a apreciat că motivul nerestituirii sumei datorate îl constituie problemele cu afacerile ale inculpatului şi nu intenția acestuia de a-l înșela.

Inculpatul a adăugat arătând că în realitate a fost vorba de un împrumut personal de 3000 euro şi 2800 dolari, iar diferența până la 12000 euro a constituit-o dobânda. Din totalul sumei datorate, a achitat 6300 euro.

I. Fapte comise prin SC B.A. SRL

1.Fapta comisă în dauna SC H. SRL Timişoara

Prin plângerea adresată la data de 28 noiembrie 2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara unde a fost înregistrată sub nr. 10.026/P/2005, SC H. SRL, prin reprezentantul legal S.C., a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

În fapt, partea vătămată învedera că, după ce în data de 15 iulie 2005 SC B.A. SRL, administrată de inculpatul U.C., i-a remis fila CEC seria BG nr. zz în vederea plăţii sumei de 26.000 RON, în data de 27 iulie 2005 în momentul depunerii filei CEC pentru încasare, acea filă CEC a fost respinsă cu menţiunea „lipsă total disponibil”.

Prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 10.026/P/2005 din data de 29 septembrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., soluţie care a fost iniţial menţinută prin Rezoluţia Prim - Procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. 1619/II/2/2006 din data de 11 decembrie 2006.

Plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 1619/II/2/2006 din data de 11 decembrie 2006 a fost respinsă iniţial prin sentinţa penală nr. 544 pronunţată de Judecătoria Timişoara la data de 13 martie 2007 în Dosarul nr. 235/325/2007, pentru ca ulterior prin decizia Tribunalului Timiş nr. 860/R din data de 24 octombrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 235/325/2007 să fie admis recursul declarat împotriva sentinţei Judecătoriei Timişoara nr. 544 din data de 13 martie 2007, dispunându-se prin dispozitivul deciziei începerea urmăririi penale faţă de U.C.

Din verificările efectuate ulterior, a rezultat că în perioada 2004 - 2005, între SC B.A. SRL, administrată de inculpatul U.C. şi SC H. SRL Timişoara, administrată de martorul D.C., s-au derulat afaceri constând din vânzarea-cumpărarea de bere, volumul tranzacţiilor ridicându-se la suma de aproximativ 12.000.000.000 ROL.

La data de 15 iulie 2005, inculpatul a emis fila CEC seria BG nr. zz pe care a completat-o integral cu mâna lui, a semnat-o şi a ştampilat-o după care a înmânat-o martorului D.C. pentru a o introduce la plată, în vederea încasării sumei de 26.000 RON, reprezentând contravaloarea unei tranşe de marfă achiziţionată.

Fiind introdusă spre decontare la Banca B. Group Societe Generale - Sucursala Timişoara, fila CEC a fost refuzată la plată la data de 27 iulie 2005 pe motivul lipsei totale a disponibilului din cont, al faptului că clientul se afla în interdicţie bancară, precum şi al faptului că respectivul instrument de plată fusese anulat.

Din actele dosarului rezultă că SC B.A. SRL a intrat în interdicţie de plată la data de 05 iulie 2005, iar extrasele de cont ale societăţii furnizate de unitatea bancară menţionată atestă că la data respectivă inculpatul U.C. a alimentat contul cu suma de 550 RON după care a efectuat o plată către SC O. SRL în sumă de 836,07 RON, astfel că soldul final a fost de 5,74 RON.

În concluzie, inculpatul, care a efectuat operaţiuni minore în contul respectiv, în perioada anterioară datei menţionate, cunoştea exact atunci când a emis fila CEC că aceasta era şi urma să rămână fără acoperire, precum şi că societatea pe care o administra se afla în stare de interdicţie bancară, ca urmare refuzului de plată a filei CEC seria BG nr. dd, emisă în favoarea SC P.B. SRL pentru suma de 60.103,08 RON.

Urmare discuţiilor care au avut loc ulterior refuzului la plata al filei CEC, inculpatul a mai plătit creditoarei prin foi de vărsământ şi în numerar diferite sume de bani, rămânând în final neachitată suma de 16.302,13 RON.

Cu ocazia audierii sale, martorul D.C. a declarat că inculpatul i-a înmânat fila CEC ca instrument de plată şi nicidecum cu titlu de garanţie, precizând că deja la momentul respectiv începuseră să circule zvonuri printre oamenii de afaceri că U.C. nu îşi mai onora obligaţiile de plată decurgând din afacerile derulate, astfel că asupra lui plana suspiciunea că devenise „țipar”.

Acelaşi martor a mai declarat că urmare acestor zvonuri, angajaţii săi refuzau să-i livreze marfă sus-numitului, fără dispoziţia sa, iar el dădea astfel de dispoziţii doar cu condiţia ca inculpatul să completeze integral în faţa sa filele CEC aferente livrărilor de marfă, ceea ce s-a întâmplat şi în cazul de faţă.

SC H. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.302,13 RON.

Audiat fiind, inculpatul a arătat că a desfășurat relații comerciale cu aceasta parte civilă în perioada 2004-2005, când a deținut calitatea de administrator şi director general la SC B.A., însă nu exista nicio datorie faţă de H., fiind anulate toate obligațiile de plată ce au decurs din afacerile derulate. Despre fila CEC de 26000 RON a arătat că a fost lăsată la începutul anului 2005 cu titlu de garanție şi nu ca instrument de plată, iar ultima factură emisă de H. este datată 12 mai 2005, în valoare de 1238 RON.

2. Fapta comisă în dauna SC T&O P. SRL Hunedoara

Prin procesul verbal de sesizare din oficiu din data de 12 martie 2007, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Timiş s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către U.C. în calitatea de administrator al SC B.A. SRL de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen., constând în aceea că acesta a emis către SC T&O P. SRL o filă CEC, deşi se afla în interdicţie bancară, sesizarea fiind înregistrată ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub nr. 4503/P/2007.

Din verificările efectuate ulterior, a rezultat că la începutul lunii septembrie 2006, inculpatul U.C. l-a contactat telefonic pe martorul B.T.M., directorul pentru vânzări al SC T&O P. SRL Hunedoara, spunându-i că este administratorul SC B.A. SRL Timişoara şi că doreşte să achiziţioneze aproximativ 28 paleţi de ulei comestibil, cantitate care încăpea într-un autocamion tip TIR.

Totodată, inculpatul U.C. a afirmat că furnizează seminţe de floarea soarelui producătorilor de ulei comestibil, dând de înţeles că era dispus la o colaborare în acest sens.

Pe baza negocierii care a avut loc, la data de 08 septembrie 2006, societatea hunedoreană a livrat ulei comestibil în valoare de 63.184,60 RON, conform facturii fiscale din 08 septembrie 2006, urmând ca plata să se facă la 14 zile de la livrare.

Cu această ocazie, conducătorul auto G.A. i-a înmânat martorului B.T.M. din partea inculpatului U.C., conform înţelegerii, cu titlu de garanţie, fila CEC seria BM nr. ww, completată la rubricile „emisă” şi „cont”, semnată şi ştampilată de U.C.

La datele de 19 şi 24 octombrie 2006, datoria a fost achitată în întregime cu ordin de plată după cum rezultă din extrasele de cont puse la dispoziţie de SC T&O P. SRL Hunedoara.

La data de 19 octombrie 2006, în urma discuţiei telefonice avută cu inculpatul U.C., martorul B.T.M. a livrat delegatului SC A.B. SRL, B.I., ulei comestibil în valoare de 51.306,85 RON, conform facturii fiscale nr. FF, urmând ca plata să se facă la 14 zile de la livrare, cu ordin de plată.

Deoarece inculpatul nu a achitat suma de bani datorată, invocând diferite motive timp de aproximativ 3 luni, martorul B.T.M., a completat fila CEC lăsată cu titlu de garanţie, cu suma de 51.306,85 RON şi a introdus-o la plată la R. Bank - Agenţia Timişoara, care a refuzat-o pe motivele lipsei totale de disponibil şi al faptului că respectivul instrument de plată fusese anulat, astfel că fusese emis fără autorizarea trasului, precum şi al faptului că SC B.A. SRL intrase în interdicţie bancară.

Acest din urmă aspect a fost confirmat şi de adresa din 21 decembrie 2006 a R. Bank - Sucursala Timiş, care a comunicat faptul că în perioada 13 decembrie 2005 - 15 martie 2007 SC B.A. SRL se afla în interdicţie bancară.

Ulterior acestui moment, conform declaraţiilor martorului B.T.M., inculpatul U.C. nu a mai putut fi găsit, motiv pentru care SC T&O P. SRL Hunedoara s-a constituit parte civilă cu suma de 51.306,85 RON.

În declarația dată, inculpatul a recunoscut datoria faţă de această parte civilă, însă a menționat că la data de 08 septembrie 2006, când s-a încheiat contractul şi s-a emis în alb fila CEC, firma B.A. nu era în incidenta bancară. În același sens a fost şi adresa Băncii Naţionale a României din 13 august 2007 care atestă că perioada de interdicție bancară a societății a fost între 05 iulie 2005 - 28 iulie 2006 şi 15 noiembrie 2006 - 12 ianuarie 2008.

Deși a existat inadvertenţe între cele două adrese ale Băncii R. şi ale Băncii Naţionale a României cu privire la perioada de interdicție bancară a societății B.A., cert este ca la momentul introducerii ei la banca pentru decontare, la o dată ulterioară încheierii contractului, firma inculpatului se afla deja în interdicție bancară.

3.Fapta comisă în dauna SC C.C. SRL Timişoara

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara la data de 20 ianuarie 2007 şi înregistrată cu nr. 10.204/P/2006, SC C.C. SRL, prin reprezentantul legal O.Ş., a solicitat efectuarea cercetărilor faţă de U.C. sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că, în calitate de administrator al SC B.A. SRL Timişoara, inculpatul U.C. a achiziţionat de la SC C.C. SRL Timişoara, ulei comestibil pe baza facturii din data de 26 octombrie 2006 - în valoare de 18.771,84 RON şi pe baza facturii din data de 31 octombrie 2006 - în valoare de 18.647 RON, valoarea celor două facturi în cuantum de 37.048,14 RON urmând a fi plătită prin ordin de plată sau filă CEC.

Pentru a garanta achitarea contravalorii mărfii achiziţionate, inculpatul a emis fila CEC seria BM nr. pp, pentru a fi depusă în caz de neplată la R. Bank - Agenţia Timişoara.

Ca urmare a insistenţelor reprezentanţilor societăţii furnizoare, la data de 13 noiembrie 2006, inculpatul U.C. a transmis prin fax un ordin de plată care atesta transferul sumei de 19.000 RON şi care era avalizat de P. Bank.

Deoarece O.Ş. a verificat şi a constatat că suma menţionată în acel ordin de plată nu a intrat în contul SC C.C. SRL, s-au solicitat relaţii băncii plătitoare, ocazie cu care s-a constatat inexistenţa vreunui bilet la ordin depus de inculpatul U.C., potrivit susţinerii acestuia.

În acest context, SC C.C. SRL a procedat la introducerea la plată a filei CEC menţionate, ocazie cu care unitatea bancară a răspuns că, pe lângă lipsa disponibilului bănesc în cont, respectivul instrument de plată a fost emis fără autorizarea trasului, acea filă CEC fiind anulată.

Acea filă nu fusese eliberată pentru SC B.A. SRL, ci pentru SC A.Fl. SRL, aspect ce a rezultat din adresa din 27 iulie 2007 a R. Bank - Sucursala Timiş, care a comunicat faptul că „fila CEC seria BM nr. pp a fost ridicată în data de 23 noiembrie 2004 de către U.C. pentru SC A.Fl. SRL, dar a fost emisă pentru SC B.A. SRL, motiv pentru care în data de 15 noiembrie 2006 a emis somaţia nr. xx către SC B.A. SRL prin care înştiinţa societatea că „a emis un CEC barat refuzat pe motiv că file CEC era anulată”, şi i se punea în vedere că „se afla în interdicţie bancară, fiindu-i interzis să emită CEC-uri şi având obligaţia de a restitui fără întârziere tuturor băncilor formularele de cecuri”; în perioada 13 decembrie 2005 - 15 martie 2007 SC B.A. SRL se afla în interdicţie bancară.

Întrucât administratorul SC C.C. SRL a insistat ca inculpatul U.C. să achite datoria pe care SC B.A. SRL Timişoara o avea, la data de 17 noiembrie 2006, inculpatul U.C. a emis şi fila CEC seria BM nr. kk, pentru suma de 18.647,50 RON, care, de asemenea, a fost refuzată la plată pe aceleaşi motive că şi în primul caz: filă CEC anulată, firma fiind în interdicţie bancară, iar CEC-ul a fost emis fără autorizarea trasului.

Cu ocazia audierii, inculpatul U.C. a recunoscut că a completat şi semnat fila CEC seria BM nr. kk pe care a remis-o reprezentantului SC C.C. SRL, iar faptul că acea factură figura ca anulată s-a datorat faptului că după emiterea ei, SC B.A. SRL a intrat în CIP (Centrala Incidentelor de Plăţi).

Această susţinere a fost infirmată de adresa Băncii R. prin care s-a comunicat faptul că SC B.A. SRL s-a aflat în interdicţie bancară în perioada 13 decembrie 2005 - 15 martie 2007, deci la data emiterii ambelor file CEC, la 26, respectiv 31 octombrie 2006, firma era deja în interdicţie bancară.

Pentru contravaloarea facturilor emise de SC C.C. SRL către SC B.A. SRL Timişoara şi care nu au fost achitate, SC C.C. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 37.419,14 RON.

II. Fapte comise prin SC A.Fl. SRL

1. Fapta comisă în dauna SC A. SRL Liebling

În prima decadă a lunii octombrie 2005, în calitate de administrator la SC A.Fl. SRL, inculpatul U.C., i-a contactat pe administratorii SC A. SRL Liebling, B.S.D. şi S.P., negociind cumpărarea unei cantităţi de 80 tone floarea soarelui.

La data de 21 octombrie 2005, inculpatul asigurând că va plăti marfa în 10 zile de la livrare cu ordin de plată prin Sucursala Timişoara a Băncii B., martorii B.S.D. şi S.P. i-au livrat 80 tone de floarea soarelui cu preţul de 0,65 RON+TVA/kg, în valoare de 61.880 RON, conform facturii fiscale din 21 octombrie 2005.

Cu ordinul de plată din 31 octombrie 2005, inculpatul a achitat doar suma de 10.000 RON din datorie, restul de 51.880 RON nefiind plătiţi nici până în prezent motiv pentru care societatea păgubită se constituie parte civilă în cauză. Pentru diferența neachitată, inculpatul a oferit un tir de ulei, refuzat de martorul S.P., neavând ce face cu el şi având nevoie de bani.

La momentul livrării mărfii, inculpatul a lăsat administratorului societăţii furnizoare un bilet la ordin necompletat, dar ştampilat şi semnat cu titlu de garanţie.

Martorul B.S.D. a declarat că nu s-a folosit de acest ordin de plată, deoarece ulterior a aflat că inculpatul U.C. era „tepar”.

După ce a răspuns la câteva apeluri telefonice, ocazie cu care i-a amăgit pe B.S.D. şi S.P. că avea să plătească întreaga sumă datorată, inculpatul nu a mai putut fi găsit.

SC A. SRL Liebling a menţionat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 51.880 RON.

Inculpatul a recunoscut că a desfășurat relații comerciale cu această parte civilă în anul 2004, reluate în 2005, existând în realitatea debitul solicitat.

2. Fapta comisă în dauna SC S.I. SRL Liebling

Prin plângerea înregistrată la data de 12 iulie 2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub nr. 6069/P/2006, SC S.I. SRL a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) C. pen.

Din cuprinsul plângerii şi din cercetările efectuate a rezultat că la data de 26 octombrie 2005, în urma înţelegerii verbale dintre C.A., în calitate de administrator al SC S.I. SRL Liebling şi inculpatul U.C. în calitate de administrator al SC A.Fl. SRL Timişoara, înțelegere realizată prin intermediul lui S.P., această din urmă societate a achiziţionat de la cea dintâi, în aceiaşi zi, cantitatea de 43.260 kg floarea soarelui în valoare de 33.461,61 RON cu preţul de 0,65+TVA RON/kg, conform facturii seria TMVDM nr. GG, transportul fiind asigurat de beneficiar.

Anterior acestei date, C.A. a fost contactat de S.P., administrator al SC A. SRL care livrase cu câteva zile înainte către SC A.Fl. SRL alte cantităţi de cereale dintr-un depozit situat în localitatea Liebling, depozit în care se afla şi cantitatea de floarea soarelui vândută de SC S.I. SRL către SC A.Fl. SRL, în cursul acelei discuţii S.P. propunându-i lui C.A. să vândă către SC A.Fl. SRL cantitatea de cereale aflată în acel depozit.

După ridicarea cantităţii de 43.260 kg floarea soarelui, contrar angajamentelor făcute, inculpatul U.C. nu a achitat contravaloarea facturii seria TMVDM nr. GG, emisă pentru acea cantitate de floarea soarelui, deşi a fost contactat telefonic în mai multe rânduri de către C.A. şi i-a fost solicitat să achite contravaloarea acelei facturi. Martorul B.S.D. a arătat că a existat o intenție a inculpatului de a lăsa în contul datoriei o cantitate de ulei, însă, neavând ce face cu ea, a fost refuzată.

În cursul urmăririi penale, inculpatul U.C. a susţinut că înţelegerea iniţială avută cu administratorul SC S.I. SRL a fost ca în schimbul cantităţii de floarea soarelui achiziţionată de la acesta, să îi livreze în schimb cantitatea de 10 tone de ulei, aspect ce nu a mai fost susţinut de inculpatul U.C. în declaraţia din data de 28 aprilie 2010, cu acea ocazie acesta motivând faptul că nu a achitat contravaloarea facturii emise de SC S.I. SRL, întrucât SC A.Fl. SRL a intrat în stare de insolvenţă.

SC S.I. SRL a menţionat că se constituie parte civilă în cauză cu contravaloarea mărfii livrate şi neachitate, respectiv cu suma de 33.461,61 RON.

3. Fapta comisă în dauna SC V. SRL Tomnatic

Prin plângerea formulată la data de 25 iulie 2006 şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub nr. 6330/P/2010, V.H. în calitate de administrator al SC V. SRL Tomnatic, judeţul Timiş, a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals, uz de fals şi înşelăciune.

În urma cercetărilor efectuate a rezultat că la data de 27 octombrie 2005, între SC A.Fl. SRL Timişoara, reprezentată de inculpatul U.C. şi SC V. SRL Tomnatic, judeţul Timiş, reprezentată de cetăţeanul german V.H. în calitate de administrator, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare din 27 octombrie 2005, având ca obiect livrarea unei cantităţi de 500 tone grâu pentru panificaţie, cantitate care, conform înţelegerii părţilor, urma să fie transportată de la vânzător cu mijloacele de transport ale cumpărătorului.

În baza acelui contract, SC V. SRL Tomnatic a livrat către SC A.Fl. SRL, în perioada 31 octombrie 2005 - 21 noiembrie 2005, cantitatea de 443.300 kg grâu, în valoare totală de 180.646,88 RON, conform facturilor fiscale din 31 octombrie 2005 (273.450 kg grâu cu preţul de 0,35 RON+TVA/kg în valoare de 113.891,93 RON), din 10 octombrie 2005 (103.000 kg grâu cu preţul de 0,35 RON+TVA/kg în valoare de 42.899,50 RON) şi din 21 noiembrie 2005 (66.850 kg grâu cu preţul de 0,30 RON+TVA/kg, în valoare de 23.865,45 RON), recepţia fiind făcută personal de inculpat.

Potrivit declaraţiei martorei C.M. din data de 23 aprilie 2010, în perioada în care a fost încheiat acel contract de vânzare cumpărare preţul grâului era de 0,30-0,32 RON+TVA/kg, iar inculpatul U.C. „ne-a oferit suma de 0,35 RON+TVA/kg, în mod evident pentru a ne tenta, lucru de care ne-am dat seama după ce am fost înşelaţi”. în faţa instanței, martora a precizat ca prețul oferit de inculpat a fost unul accesibil şi nu unul peste cel oferit pe piață.

La ridicarea primei tranşe de grâu, în greutate de 273.450 kg, inculpatul a înmânat reprezentanţilor SC V. SRL, fila CEC seria BA, nr. C1, în alb, semnată şi ştampilată, emisă de Banca T. - Sucursala Timişoara, afirmând că plăţile aveau să se facă prin intermediul acestei bănci.

După cea de a doua livrare, în cantitate de 103.000 kg, administratorul V.H. şi contabila C.M. i-au solicitat inculpatului să achite cel puţin suma de 113.891,93 RON, reprezentând contravaloarea primei livrări.

Urmare a solicitării ce i-a fost adresată şi pentru a putea obţine întreaga cantitate de grâu contractată, la data de 21 noiembrie 2005, inculpatul a trimis furnizoarei prin fax ordinul de plată nr. aa, pentru suma de 36.000 RON, sumă care a intrat în cont a doua zi în data de 22 noiembrie 2005, precum şi ordinul de plată nr. bb pentru suma de 44.000 RON, asigurându-i totodată pe cei doi martori de totala sa bună-credinţă şi seriozitate în derularea afacerii. În acest context, V.H. a livrat în aceiaşi zi, la cererea inculpatului U.C. încă 66.850 kg grâu.

Ulterior, însă, administratorul SC V. SRL a constatat că ordinul de plată nr. bb pentru suma de 44.000 RON nu a fost urmat de plata sumei menţionate, fiind folosit de inculpat doar pentru inducerea în eroare a martorilor C.M. şi V.H., acesta din urmă susţinând atât în plângerea formulată cât şi cu ocazia audierilor că a observat că ordinal de plată nr. bb era identic cu ordinal de plată nr. cc, deoarece ambele aveau ştampila aplicată în exact acelaşi loc. Despre acest aspect, inculpatul a motivat că banca a fost cea care a aplicat stampila, iar faptul că stampila aplicată este în acelaşi loc, este o simpla coincidenţă.

Pentru a evita sau întârzia momentul sesizării organelor de poliţie şi eventual pentru a putea invoca buna credinţă în faţa organelor de urmărire penală, inculpatul a mai plătit prin intermediul Băncii C.R. - Sucursala Timişoara, diferite sume de bani, în valoare totală de 71.381,91 RON, după cum a urmat:

- la data de 22 noiembrie 2005 a achitat suma de 36.000 RON;

- la data de 24 noiembie 2005 a achitat suma de 5.000 RON;

- la data de 25 noiembrie 2005 a achitat suma de 5.381 RON;

- la data de 28 noiembrie 2005 a achitat suma de 10.000 RON;

- la data de 30 noiembrie 2005 a achitat suma de 5.000 RON;

- la data de 19 decembrie 2005 a achitat suma de 4.000 RON;

- la data de 09 ianuarie 2006 a achitat suma de 3.000 RON;

- la data de 17 ianuarie 2006 a achitat suma de 3.000 RON.

După mai multe solicitări adresate de către V.H. inculpatului U.C. pentru a achita datoria pe care SC A.Fl. SRL o avea la SC V. SRL, cu ocazia ultimei întâlniri din data de 16 ianuarie 2006 V.H. i-a înmânat personal inculpatului U.C. adresa din 16 ianuarie 2006, care a primit-o pe bază de semnătură, adresă în care se făcea referire la gravele prejudicii aduse furnizoarei prin neplata grâului livrat, respectiv plata de penalizări pentru nerambursarea TVA–lui aferent, pierderea primei de 400 RON/kg, în sumă de 177.000.000 RON, imposibilitatea plăţii unor datorii, inclusiv a arenzii către proprietarii de teren precum şi imposibilitatea accesării programului bancar „F.”, precum şi faptul că la data de 31 decembrie 2005 suma care rămăsese de achitat de către SC A.Fl. SRL către SC V. SRL era de 18.534,87 RON (sumă care includea şi penalităţile în sumă de 288,18 RON/zi, respectiv un procent de 25% pentru fiecare zi de întârziere). În aceeași adresa anterior menţionată, primită de inculpatul U.C. în data de 16 ianuarie 2006, se făcea menţiunea că reprezentanţii SC V. SRL aveau cunoştinţă de faptul că “întrucât beneficiarul final al grâului, V.P. v-a achitat la două zile contravaloarea grâului achiziţionat de la noi, denotă că banii care ne-au cuvenit i-aţi folosit în alte scopuri şi pe deasupra ne-aţi înşelat cu o filă CEC fără acoperire şi cu un fax cu ştampila Băncii T. falsificat”, precum şi faptul că i-au adus la cunoştinţă inculpatului U.C. despre faptul că “nu vă putem contacta la nicio adresă şi la niciun telefon”.

Lipsa sediului a fost constatată cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de V.H. când a încercat să îl contacteze, motiv pentru care, potrivit declaraţiei martorului V.H., acesta a sesizat Oficiul Registrului Comerţului despre faptul că SC A.Fl. SRL nu îşi avea sediul la adresa indicată în actele constitutive.

În ceea ce priveşte menţiunea existentă în adresa SC V. SRL din 16 ianuarie 2006 primită de către inculpatul U.C. potrivit căreia „V.P. v-a achitat la două zile contravaloarea grâului achiziţionat de la noi”, aceasta este susţinută de documentele trimise de SC Ş.S. SA (fostă SC V.P. SA - conform explicaţiilor existente în acea adresă) cu adresa din 27 mai 2010, din care rezultă că în perioada 31 octombrie 2005 - 22 noiembrie 2005 SC Ş.S. SA a achiziţionat de la SC V.R. SRL cantitatea de 634.640 kg, iar această din urmă societate a încasat de la SC Ş.S. SA în perioada 31 octombrie 2005 - 22 octombrie 2005 suma totală de 293.774,42 RON.

Faptul că grâul achiziţionat de SC V.R. SRL de la SC V. SRL a fost transportat din localitatea Tomnatic în localitatea Râmnicu Vâlcea la SC V.P. SA (societate care şi-a schimbat denumirea în anul 2007, iar în prezent se numeşte SC Ş.S. SA) este confirmat şi de declaraţia din data de 13 mai 2010 a martorului R.I., care a susţinut că a transportat iniţial grâul cu o basculantă cu capacitatea de 24 de tone aparţinând SC CL. SRL Cărpiniş (R.I. fiind asociat în acel moment la această societate comercială), iar ulterior cu două basculante aparţinând SC R.T. SRL (al cărui asociat unic a fost R.I. după cesionarea părţilor sociale pe care le-a deţinut la SC CL. SRL), până la SC V.P. SRL.

În faţa instanței de judecată, martorul V.H. a afirmat că nu crede că inculpatul a avut intenția de a-l înșela şi că inculpatul a intrat într-un cerc vicios al datoriilor de care nu mai putea scăpa. Cu privire la fila CEC remisă de inculpat, martorul a arătat că, contabila sa, martora C.M. s-a prezentat la Banca T. care i-a comunicat că nu exista disponibil în cont, drept pentru care s-a întors de la bancă cu originalul, pe fila CEC neexistând menţiunea privind refuzul de plată al băncii.

Cu privire la această relație comercială, inculpatul a arătat că prețul contractului a fost stabilit de comun acord de A.Fl. şi V., pe de o parte şi A.Fl. şi V.P., pe de altă parte. Despre banii încasați de la S.I., A.Fl. a achitat unele din datoriile mai vechi pe care le avea faţă de alți comercianți.

Inculpatul U.C. a susţinut cu privire la ordinul de plată din data de 22 noiembrie 2005 pentru suma de 44.000 RON, că ulterior emiterii urmau să intre în acel cont diferite sume de bani, lucru care ulterior nu s-a întâmplat, astfel că ulterior acel bilet a fost anulat, aspect care nu este real, deoarece un bilet la ordin nu poate fi anulat datorită lipsei numerarului ci, în lipsa numerarului, operaţiunea respectivă nu se efectuează.

Prin adresa din 09 iulie 2010 SC V. SRL a menţionat că până la data de 09 iulie 2010 valoarea prejudiciului s-a ridicat la suma de 555.649 RON, din care suma de 109.273 RON a reprezentat diferenţa de preţ neachitată, iar suma de 446.376 RON, a reprezentat penalităţi calculate conform clauzelor contractuale. Partea vătămată se constituie parte civilă cu suma totală menţionată.

4.Fapta comisă în dauna SC C. SA Beregsău Mare

Prin plângerea formulată la data de 23 mai 2006 şi înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub. nr. 4756/P/20006, T.I., în calitate de director general al SC C. SA Beregsău Mare, jud. Timiş, a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că în data de 23 februarie 2006, inculpatul U.C., după ce l-a contactat telefonic pe martorul T.I., s-a deplasat personal la sediul SC C. SA din comuna Beregsău Mare, jud. Timiş, unde a negociat şi încheiat în calitate de administrator al SC A.Fl. SRL Timişoara, contractul de vânzare cumpărare din 23 februarie 2006, contract prin care cu SC C. SA vindea către SC A.Fl. SRL, cantitatea de 120.000 kg grâu pentru panificaţie cu preţul de 0,35+TVA RON/kg (preţ situat peste preţul pieţei din acel moment), suma pe care urma să o achite cumpărătorul în termen de 15 zile (respectiv în data de 10 martie 2006) fiind de 49.980 RON.

Inculpatul a garantat plata sumei anterior menţionate cu fila CEC seria BM nr. C2, scadentă la 10 martie 2006, pe care a completat-o în întregime, a semnat-o şi a ştampilat-o personal.

În aceeaşi zi în care a fost încheiat contractul şi în ziua de 24 februarie 2006, U.C. a încărcat în mai multe camioane cantitatea de 111.810 kg grâu, în valoare totală de 46.568,87 RON, conform facturii fiscale din 27 februarie 2006 şi avizelor de însoţire a mărfii nr. A1 din 23 februarie 2006; A2 din 23 februarie 2006; A3 din 24 februarie 2006 şi A4 din 24 februarie 2006. Diferenţa dintre contract şi cantitatea livrată de SC C. SA către SC A.Fl. SRL s-a datorat faptului că mijloacele de transport puse la dispoziţie de inculpat nu au putut fi încărcate cu cantitatea de cereale prevăzută în contractul încheiat, urmând ca acea diferenţă să fie încărcată, potrivit înţelegerii dintre cei doi, într-un alt mijloc de transport ce urma să fie trimis ulterior de inculpat.

Martorul T.I. a susţinut faptul că după semnarea contractului inculpatul U.C. „a trimis în aceeași zi primele maşini la încărcare, aspect ce denotă că acesta era pregătit dinainte pentru a încărca grâul ce dorea să îl achiziţioneze, împrejurare care mi-a dat puţin de gândit, însă am acceptat încheierea contractului şi livrarea bazat pe lejeritatea cu care aceasta a emis fila CEC cu care urma să achite contravaloarea grâului”.

Martorul A.N., angajat în anul 2006 la SC Au. SA, a confirmat cu ocazia audierii, că la solicitarea şefului acestuia S.C., s-a deplasat împreună cu colegul său D.I. (care nu a putut fi audiat) şi a efectuat transporturile aferente avizelor anterior menţionate, grâul fiind transportat de către el în judeţul Vâlcea la sediul SC V.P. SRL, iar de către colegul său D.I. într-o altă locaţie pe care martorul nu a putut să o precizeze deoarece nu o cunoştea.

Deşi iniţial inculpatul a garantat că va achita grâul achiziţionat într-o săptămână de la livrare, inculpatul U.C. a plătit ca reprezentat al SC A.Fl. SRL suma de 6.600 RON, sumă ce a depus-o în contul având IBAN RO-xxx deschis la Banca Ţ. din Timişoara pe numele SC C. SA Beregsău Mare abia la data de 10 martie 2006, ca urmare insistenţelor martorului T.I., şi după ce martora T.Iu. a fost contactată de inculpatul U.C. care i-a solicitat să nu introducă fila CEC în circuitul bancar. Ulterior atât martorul T.I. cât şi T.Iu. au încercat să îl contacteze pe inculpatul U.C. însă nu au reuşit deoarece acesta nu a mai răspuns la telefon, iar la sediul indicat nu au găsit nicio persoană.

Contabilul şef, T.Iu. şi contabilul M.V., ambii angajaţi ai SC C. SA Beregsău Mare, au declarat că inculpatul s-a prezentat ca un om de afaceri prosper, dând nenumărate garanţii de seriozitate şi bună credinţă, astfel că a reuşit să determine încheierea contractului şi mai ales, livrarea grâului fără nicio garanţie reală de plată. În faţa instanței, martorul T.I. a precizat că inculpatul a fost un cumpărător ca oricare altul, însă nu prețul oferit de inculpat a fost factorul determinant pentru a încheia afacerea.

Ca urmare a neachitării contravalorii grâului achiziţionat, după scadenţă, respectiv în data de 15 martie 2006, fila CEC seria BM nr. C3 a fost introdusă la plată la R. Bank - Agenţia Timişoara, ocazie cu care a fost refuzată pe motivele menţionate pe refuz fiind lipsa disponibilului necesar în contul debitoarei, al existenţei unei interdicţii bancare, al faptului că CEC-ul fusese retras din circulaţie, precum şi al existenţei unui litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra acelui instrument de plată.

Potrivit raportului întocmit de specialistul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupție, din extrasul de cont transmis de R. Bank, a rezultat că în tot cursul lunii martie 2006 SC A.Fl. SRL nu a avut disponibil în cont, contul fiind în roşu, în sumă de „- 35,73 RON”, sumă ce a reprezentat comisionul de administrare al contului care nu a fost recuperat de bancă, aspect din care rezultă indubitabil că în momentul emiterii filei CEC inculpatul nu avea disponibilul necesar în cont pentru a acoperi valoarea acelei file CEC şi faptul că prin acel cont inculpatul nu a desfăşurat operaţiuni menite a alimenta contul în vederea acoperirii filei CEC emise.

Mai mult, după cum a rezultat din extrasul contului având IBAN RO-zzz deschis la R. Bank - Sucursala Timiş pe numele SC A.Fl. SRL, această firmă nu a desfăşurat prin acel cont niciun fel de operaţiuni din data de 02 august 2005, aspect din care a rezultat că SC A.Fl. SRL nu a mai folosit acel cont, astfel că indiferent de momentul în care a fost emisă fila CEC (fie în data de 23 februarie 2006, fie în data de 10 martie 2006), în acel cont nu a existat disponibilul necesar şi nici nu exista posibilitatea de alimentare a acelui cont, dat fiind că era neutilizat.

Cu privire la data emiterii, deşi T.I. a susţinut că fila CEC seria BM nr. C3 i-a fost înmânată de inculpatul U.C. în data de 23 februarie 2006 cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare din 23 februarie 2006, pe fila CEC figurează ca dată a emiterii 10 martie 2006, aspect irelevant, deoarece la niciuna din acele date firma nu avea disponibilul necesar.

Fiind audiat, inculpatul U.C. a susţinut că, deoarece factura i-a fost trimisă prin poştă, „nu îmi însuşesc faptul că pe ea este menţionat că plata se face cu fila CEC”, iar cu privire la neplata acelei facturi U.C. a menţionat că nu a achitat acea factură întrucât acea cantitate de floarea soarelui a fost vândută la diverşi clienţi de la care a încasat sume mici de bani, astfel că nu a avut posibilitatea de a achita contravaloarea facturii din 27 februarie 2006.

Ulterior, inculpatul U.C. a oferit o altă motivare cu privire la neachitarea facturii anterior menţionate, susţinând că suma de 6.000 RON a achitat-o din banii săi personali, iar restul sumei nu a mai putut să o achite deoarece alte societăţi datorau diferite sume de bani la SC A.Fl. SRL, motiv pentru care societatea a intrat în incapacitate de a achita sumele restante datorate atât către SC C. SA Beregsău Mare, cât şi către SC V. SRL şi către SC S.I. SRL.

Aceste apărări nu au fost însă pertinente, deoarece, cu privire la fila CEC introdusă în plată de SC C. SA Beregsău Mare, acea filă nu avea cum să ajungă în posesia reprezentantului acestei firme dacă nu îi era remisă de inculpatul U.C., iar în ceea ce priveşte faptul că SC A.Fl. SRL nu a încasat sumele de bani datorate de alte firme, afirmaţiile inculpatului U.C. au fost contrazise de rulajul contului având IBAN RO-kkk deschis pe numele SC A.Fl. SRL la Banca T. - Sucursala Timişoara.

Prejudiciul cauzat SC C. Beregsău SA s-a ridicat la suma de 39.968,87 RON, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză şi pe care inculpatul U.C. o recunoaște.

5. Fapta comisă în dauna SC A.F. SRL Timișoara

În data de 24 iunie 2010, la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timișoara s-a prezentat G.L.S. - împuternicit al SC A.F. SRL al cărei administrator este E.R., care a declarat că în data de 14 noiembrie 2005 societatea reprezentată de acesta a încheiat cu U.C. în calitate de administrator al SC A.F. SRL contractul din 14 noiembrie 2005 prin care se obliga să livreze acestei din urmă firme cantitatea de 700 tone grâu, 350 tone după semnarea contractului, iar restul după plata primei tranşe .

Preţul stabilit era de 0.35 RON/kg, valoarea totală a contractului fiind de 245.000 RON + TVA.

Grâul se afla depozitat într-un depozit situat în localitatea S.G. ce aparţinea SC Te. SRL, cantitatea de 350 tone fiind livrată în perioada 15-21 noliembrie 2005 pe cheltuiala SC A.Fl. SRL fiind emise facturile din 15 noiembrie 2005 în valoare de 61.996,03 RON pentru cantitatea de 148.850 kg, din 16 noiembrie 2005 în valoare de 33.236,70 RON pentru cantitatea de 79.800 kg, din 17 noiembrie 2005 în valoare de 13.432,13 RON pentru cantitatea de 32.250 kg, din 18 noiembrie 2005 în valoare de 29.613,151 RON pentru cantitatea de 71.100 kg şi din 21 noiembrie 2005 în valoare de 5.914,30 RON pentru cantitatea de 14.200 kg.

Transportul a fost asigurat de inculpatul U.C., după cum rezultă din declaraţiile martorilor C.S., B.P., C.N., N.V., aceştia susţinând că au transportat grâul în locurile indicate de inculpatul U.C., respectiv la SC S.F. SRL, fie la moara din localitatea Careni, jud. Timiş.

Valoarea totală grâului livrat a fost de 144.192,31 RON, din care U.C. a achitat în numerar suma de 13.432,13 RON, iar întrucât acesta nu a achitat diferenţa cu care rămăsese restant, G.L.S. a introdus în bancă biletul la ordin emis la data de 15 noiembrie 2005 şi scadent la data de 29 noiembrie 2005 în valoare de 145.775,00 RON primit de la U.C. drept garanţie, bilet la ordin care a fost refuzat la plată, întrucât SC A.Fl. SRL mai avea disponibil în bancă suma de 64,47 RON, fiind refuzată la plată suma de 145.710,53 RON.

Conform declaraţiei martorului G.L.S. la data de 15 noiembrie 2005 când fusese completat de către U.C. biletul la ordin remis dăduse drept garanţie, avea disponibil suficient în cont, aspect verificat de acesta personal de faţă cu U.C., aspect contrazis însă de raportul specialistului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie care a stabilit că societatea avea în cont la data de 15 noiembrie 2005, data emiterii biletului la ordin, suma de 135,92 RON, iar la data de 29 noiembrie 2005 în contul societăţii exista suma de 69,57 RON, din care a fost decontată suma de 64,17 RON”.

Datorită acestui aspect G.L.S. a mai încercat să îl contacteze pe U.C., pe diferite numere de telefon pe care acesta mi le comunicase, însă nu a reuşit să primească de la acesta suma datorată. Trebuie menţionat că potrivit declaraţiei aceluiaşi martor, la un moment dat acesta deţinea 7 (şapte) numere de telefon ale lui U.C. numere pe care acesta i le comunicase întrucât schimba frecvent numerele de telefon.

Tot cu ocazia audierii, G.L.S. a declarat că în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006 s-a întâlnit cu U.C. într-o locaţie a P. Bank, ocazie cu care, după ce i-a solicitat să achite datoria pe care o avea la firma al cărei împuternicit este, U.C. i-a promis că va achita întreaga datorie, dar că nu a putut achita suma respectivă deoarece fiica sa era bolnavă de ficat şi urma să fie operată în Israel sau că nu a primit la rândul său bani de la cei cărora le-a vândut.

Acelaşi martor a mai susţinut că din relatările unor şoferi care au transportat grâul livrat de SC A.F. SRL către SC A.Fl. SRL a aflat că grâul livrat a fost transportat în zona localităţii Drobeta Turnu Severin, Carani etc., precum şi faptul că în perioada 2008-2009, a fost contactat de Z.I., asociat şi administrator al SC Ma. SRL care l-a întrebat dacă îl cunoaște pe U.C., întrucât acesta îl contactase şi dorea să achiziţioneze grâu, ocazie cu care i-a comunicat faptul U.C. achiziţionase de la SC A.F. SRL o cantitate de grâu pe care nu o achitase.

SC A.F. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 130.695,71 RON.

Fapte comise prin SC N.C. SRL

1. Fapta comisă în dauna SC Q.A.B. SA

Prin plângerea înregistrată în data de 02 martie 2007 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara sub nr. 2926/P/2007, SC Q.A.B. SA, reprezentantul legal F.R. a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.

Din cuprinsul plângerii şi din verificările efectuate ulterior a rezultat că la data de 21 martie 2006, în calitate de administrator la SC N.C. SRL Dumbrăviţa, judeţul Timiş, inculpatul U.C. a achiziţionat de la SC Q.A.B. SA băuturi răcoritoare în valoare de 25.863,94 RON, conform facturii fiscale din 21 decembrie 2006, înmânând reprezentantului societăţii fila CEC seria BG nr. C4 pentru suma de 15.863,94 RON şi fila CEC seria BG nr. C5 pentru suma de 10.000 RON.

Deoarece inculpatul nu a achitat contravaloarea mărfii achiziţionate, cele două file CEC au fost introduse la plată la V. Bank Sucursala Timişoara care le-a respins de la plată la 02 februarie 2007 pe motivele lipsei totale a disponibilului din cont şi al înregistrării clientului în Centrala incidentelor de plată. În același sens a fost şi adresa Băncii Naţionale a României din 13 iulie 2009, care a arătat că pentru SC N.C. SRL s-a instituit interdicția bancară de a emite cec-uri în perioada 01 februarie 2007 - 05 martie 2008.

După ce a mai răspuns la câteva telefoane, promiţând reprezentantului societăţii furnizoare că îşi va achita datoria, conform declaraţiei martorei A.N.M., inculpatul nu a mai putut fi contactat.

Potrivit declarației inculpatului şi a martorei A.N.M., date în faţa instanței, în baza contractului încheiat între părți, au fost făcute două livrări la date diferite, în baza a două facturi de aceeași valoare, prima fiind achitată cash. Pentru cea de-a doua livrare şi cea de-a doua factură, inculpatul s-a prezentat cu martora la ghișeul băncii pentru o plata parțială cash, însă acest lucru nu a fost posibil ca urmare a noilor reguli interne ale băncii, care a impus deschiderea unui cont. Întrucât nici firma creditoare nu putea accepta plata directă, ci doar prin virament bancar, potrivit susținerilor inculpatului banii destinați pentru plata parțială a celei de-a doua facturi au fost cheltuiți pentru alte urgente, astfel că cea de-a doua factură a rămas neonorată. Inculpatul a atașat la dosar cererea de depunere numerar, la anexa 3 a concluziilor scrise.

SC Q.A.B. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.863,94 RON.

2. Fapta comisă în dauna SC R.U.P. SRL Timişoara

Prin plângerea formulată la data de 26 iunie 2007, SC R.U.P. SRL a solicitat prin intermediul administratorului Z.S. tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune.

Din cuprinsul plângerii şi din verificările efectuate a rezultat că la data de 15 ianuarie 2007, inculpatul U.C. în calitate de administrator la SC N.C. SRL Dumbrăviţa, s-a deplasat la punctul de lucru al SC U.P. SRL din Timişoara, str. S., solicitându-i reprezentantului societăţii, Z.S. vânzarea unei cantităţi de oţel beton.

Pe baza înţelegerii avute, a doua zi, 16 ianuarie 2007 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. V1, în baza căruia inculpatul a achiziţionat fier beton în valoare de 30.749,42 RON, conform facturii fiscale seria TM WCD nr. MM, urmând ca plata să se realizeze în termen de 14 zile prin filă CEC.

Inculpatul a emis fila CEC seria BG nr. bb, în valoare de 30.749,42 RON pe care a completat-o, semnat-o şi ştampilat-o personal, după care a înmânat-o martorului Z.S.

La data de 24 ianuarie 2007, inculpatul s-a prezentat din nou la punctul de lucru menţionat, solicitând să i se livreze marfă în valoare de 45.000 RON; totodată inculpatul i-a spus martorului că a achitat factura anterioară prin ordin de plată, iar atunci când martorul i-a cerut să-i prezinte ordinul respectiv, i-a răspuns că urma să i-l trimită prin fax deoarece se află la contabila lui.

La cererea martorului, inculpatul a plecat şi i-a transmis prin fax ordinul de plată nr. qq, contactându-l apoi telefonic pentru a stabili condiţiile celei de a doua livrări de marfă.

Având suspiciuni cu privire la buna credinţă a inculpatului, martorul Z.S., i-a refuzat cererea.

În contextul în care contravaloarea fierului beton deja livrat nu a fost achitată, la data de 31 ianuarie 2007, martorul a introdus fila CEC la plată la V. Bank - Sucursala Timişoara unde a fost refuzată pe motivul lipsei totale a disponibilului bănesc, aspect comunicat ulterior de V. Bank România SA prin adresa din 02 februarie 2007.

Ulterior, inculpatul a achitat în mai multe tranşe o parte din suma pe care trebuia să o achite, motiv pentru care SC U.P. SRL se constituie parte civilă în cauză cu suma de 14.749,42 RON. Inculpatul a fost de acord cu plata acestei datorii, menționând că ea reprezintă mai puțin de jumătate din valoarea mărfii achiziționate.

3. Fapta comisă în dauna SC M. SRL Timişoara

Prin plângerea adresată la data de 14 mai 2007 Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara unde a fost înregistrată sub nr. 7528/P/2007, SC M. SRL prin reprezentantul legal M.M., a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

Din cuprinsul cererii şi din verificările efectuate ulterior, a rezultat că la data de 23 ianuarie 2007, între SC N.C. SRL Dumbrăviţa, reprezentată de U.C., în calitate de administrator şi SC M. SRL Timişoara, reprezentată de M.M., în calitate de director general, a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare din 23 ianuarie 2007, în baza căruia, în aceiaşi zi inculpatul a achiziţionat materiale de construcţii în valoare de 9.541,61 RON, conform facturii seria TM XJR nr. F2, pe care le-a achitat lăsând totodată cu titlu de garanţie al plăţilor viitoare şi fila CEC în alb, seria BG nr. ss emisă de V. Bank Sucursala Timişoara, semnată şi ştampilată.

A doua livrare a avut loc la data de 05 februarie 2007, când inculpatul a achiziţionat materiale de construcţii în valoare de 21.097,50 RON pentru care a fost întocmită factura fiscală TM XJR nr. F4, pe care însă nu a plătit-o nici până în prezent, motiv pentru care fila CEC seria BG nr. ss emisă de V. Bank Sucursala Timişoara a fost introdusă la plată, fiind refuzată pe motivul lipsei disponibilului în cont, precum şi pe motivul că instrumentul de plată fusese scos din circulaţie.

Deşi potrivit practicilor comerciale, dată fiind valoarea facturii, transportul mărfurilor era gratuit, inculpatul U.C. a refuzat oferta, spunându-i martorului C.V., director comercial în cadrul SC M. SRL, că urma să folosească în acest scop un mijloc de transport închiriat de el, ceea ce a şi făcut.

Martorul C.V. a declarat că după efectuarea transportului a aflat de la conducătorul auto pe care îl cunoştea de mai mult timp, că marfa a fost transportată la depozitul unei alte unităţi specializate în comercializarea materialelor de construcţii situat în mun. Timişoara, str. I.I., unde s-a şi deplasat personal pentru a se convinge, astfel că a refuzat să-i mai livreze mărfuri inculpatului, ceea ce ar fi condus la cauzarea unui prejudiciu mai mare, fapt evitat datorită vigilenţei sale.

Cu toate demersurile făcute de reprezentantul părţii vătămate, inculpatul nu a mai putut fi contactat.

Inculpatul a declarat că a depozitat marfa la depozitul SC Co. SA Timişoara, având ca obiect comercializarea materialelor de construcţii, la cererea unui client pe nume „S.” care a luat fierul şi a dispărut fără să-l plătească.

Inculpatul U.C. nu a putut dovedi cele susținute şi nici nu a sesizat organele de poliţie cu privire la dispariţia actelor materiale, cu motivarea că nu a cunoscut datele de identificare ale acestui „S.”. Acesta a declarat că fila CEC a fost emisă doar pentru a garanta plata primei facturi şi că, pentru plata celei de-a doua facturi, nu a depus nicio garanţie.

SC M. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 21.097,50 RON.

4. Fapta comisă în dauna SC T.D.G.P. SRL Deva

Prin procesul verbal din data de 23 aprilie 2010, în dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş sub nr. 526/P/2007 (dosar în care se efectuau cercetări faţă de U.C. sub aspectul comiterii mai multor acte materiale de înşelăciune în dauna mai multor societăţi comerciale şi care a fost înaintat la data de 19 aprilie 2010 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara urmare a solicitării acestei unităţi nr. 1806/II/6/2010 din data de 09 aprilie 2010) au fost ridicate:

- biletul la ordin emis la data de 09 ianuarie 2007 în valoare de 23.502,05 RON emis de SC N.C. SRL Dumbrăviţa, jud. Timiş, împreună cu justificarea de refuz, încheierea civilă nr. 496/CC prin care s-a solicitat investirea cu formulă executorie şi cererea de executare silită şi contractul din 28 martie 2007;

- biletul la ordin emis la data de 12 februarie 2007, scadent la 31 iulie 2007 în valoare de 60.000 RON emis de SC N.C. SRL Dumbrăviţa, jud. Timiş, împreună cu borderoul de încasare, justificarea de refuz, un înscris olograf intitulat „angajament de plată”, o cerere adresată biroului executorului judecătoresc şi procesul verbal de constatare încheiat la data de 07 mai 2007;

- o copie a ordinului de plată din data de 04 ianurie 2007 în valoare de 25.198,88 RON emis de SC N.C. SRL în favoarea SC T.D.G P. SRL.

Referitor la acest din urmă ordin de plată, V. Bank Romania a comunicat prin adresa din 16 august 2010 că acest ordin de plată nu a fost procesat în Sucursala Timișoara, aspect confirmat şi de rulajul contului având IBAN RO-yyy deschis la V. Bank - Sucursala Timişoara.

Coroborat cu menţiunea din cuprinsul aceleiaşi comunicări a V. Bank România potrivit căreia persoana cu specimen de semnătură era U.C., a rezultat indubitabil că acel bilet la ordin a fost completat de către inculpat, aspect care s-a coroborat cu împrejurarea că această modalitate folosită pentru inducerea în eroare prin remiterea unui bilet la ordin care părea avizat de către banca emitentă, fără a fi însă prezentat în realitate acelei bănci şi fără a avea în acel moment disponibilul necesar, a fost folosită de inculpatul U.C. şi în cazul inducerii în eroare a reprezentantului SC U. SRL.

Faptul că acel bilet la ordin nu era apt să producă consecinţe a fost dovedit de faptul că, după cum a rezultat din rulajul contului anterior menţionat, în acel cont la data emiterii biletului la ordin nu exista disponibilul necesar, suma înscrisă în acel bilet la ordin lipsind chiar şi ulterior din acel cont, singura depunere ulterioară fiind în data de 09 ianuarie 2007, suma de 15.800 RON depusă personal de inculpat fiind însă folosită pentru plata altor datorii pe care SC N.C. SRL le avea faţă de alte firme.

Urmare a facturilor neachitate, SC T.D.G.P. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 39.427,49 RON.

Inculpatul a recunoscut că a derulat afaceri comerciale cu această firmă, precizând că neachitarea datoriei așa cum a fost ea menționată în rechizitoriu se datorează neonorării de către alte societăți a datoriilor avute față de N.C.

V.Fapte comise prin SC V.R. SRL

1. Fapta comisă în dauna SC B.I. SRL Vâlcea - Sucursala Deva

Prin plângerea nr. 3513 din 01 iunie 2010 adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, SC B.I. SRL Vâlcea - Sucursala Deva a solicitat tragere la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.

Între SC B.I. SRL - Sucursala Deva, jud. Hunedoara şi SC V.R. SRL, s-au derulat relaţii de afaceri începând din vara anului 2007 şi până în toamna anului 2008, perioadă în care această din urmă societate a vândut celei dintâi diferite cantităţi de cereale, plata fiind făcută de fiecare dată în avans.

La datele de 21 ianuarie 2008, 28 ianuarie 2008, 04 februarie 2008 şi 11 februarie 2008, prin patru ordine de plată, SC B.I. SRL - Sucursala Deva, a virat în contul SC V.R. SRL, cu titlu de avans marfă, sumele de 250.000 RON, 50.000 RON, 121.373,20 RON şi 154.100 RON, reprezentând contravaloarea a 550.000 kg grâu pentru panificaţie pe care inculpatul U.C. s-a obligat să îl livreze pe baza contractului din 23 octombrie 2008, preţul fiind de 0,875 RON/kg fără TVA, cantitate pentru care a fost emisă factura fiscală din 23 octombrie 2008 în valoare de 572.687,50 RON.

Deoarece nu dispunea de toată cantitatea de grâu stipulată în contract, inculpatul a livrat doar 279.210 kg grâu, rămânând ca acesta să mai livreze cantitatea de 270.790 kg în valoare de 281.960,09 RON.

Nici la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare din 23 octombrie 2008 şi nici cu ocazia discuţiilor ulterioare, inculpatul nu a spus reprezentanţilor SC B.I. SRL - Sucursala Deva că nu mai avea calitatea de administrator al SC V.R. SRL şi că fusese „împuternicit” de „noii asociaţi” să continue afacerile acesteia, comportându-se practic, de fiecare dată, ca un adevărat administrator al SC V.R. SRL.

Sub acest aspect, inculpatul a susținut contrariul, afirmând că după ce a cesionat părțile sociale lui L.Ş. care era şi administrator, a acționat ca şi reprezentant al SC V.R. în relațiile cu terții, iar reprezentanții B.I. cunoșteau acest lucru.

Martorul R.A., director cu probleme de aprovizionare în cadrul SC B.I. SRL - Sucursala Deva, care a participat la negocierile purtate cu inculpatul, a declarat că l-a contactat telefonic de câteva ori, ocazii cu care acesta i-a promis că îi va livra şi cantitatea de grâu restantă, în valoare de 281.960,09 RON, după care însă nu a mai răspuns apelurilor sale. După o perioadă de timp, aflând adresa inculpatului, martorul s-a deplasat împreună cu un coleg de serviciu acolo, l-au aşteptat 2-3 zile în maşină, iar atunci când l-au găsit, acesta le-a promis din nou că urma să livreze grâul restant, fără să se ţină de cuvânt.

SC B.I. SRL - Sucursala Deva a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 281.970,09 RON.

2. Fapta comisă în dauna SC T.T.K. Rakoczifalva Ungaria

Prin plângerea formulată la data de 13 mai 2010 prin intermediul Cabinetului de avocat B.O. cu sediul în Oradea, jud. Bihor, societatea comercială T.T.K. cu sediul în Ungaria, având ca şi administrator pe S.A.K., a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Din cuprinsul plângerii şi din cercetările efectuate a rezultat că la data de 15 aprilie 2008, între T.T K. şi SC V.R. SRL, administrată de inculpatul U.C., a fost încheiat un contract cadru de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea cantităţii de 3.000 tone grâu din recolta anului 2007, la preţul de 265 euro/tonă, urmând ca transportul să fie asigurat de furnizor; conform clauzelor contractului, beneficiarul avea obligaţia de a efectua plata la fiecare tranşă de 300 tone livrată, prin transfer bancar.

După ce inculpatul a plătit cu titlul de avans suma de 79.500 euro, având în vedere şi promisiunea inculpatului că avea să plătească de îndată, în întregime, marfa livrată, la data de 28 aprilie 2008, societatea maghiară a livrat societăţii române 1.000 tone grâu în valoare de 265.000 euro, conform facturii din 15 aprilie 2008.

Ulterior, inculpatul a mai plătit 114.500 euro, promiţând că urma să achite şi diferenţa de 70.500 euro.

De asemenea, inculpatul a mai livrat părţii maghiare, 120 tone rapiţă, în valoare de 43.200 euro, în compensare, reuşind apoi să obţină livrarea a încă 467,82 tone grâu în valoare de 123.972 euro, ajungând ca suma datorată să se ridice la 151.300 euro, sumă care însă nu au mai fost plătită nici până în prezent.

Urmare insistenţelor repetate ale administratorului SC T.T.K., S.A.K. făcute prin intermediul lui L.A., inculpatul a semnat la data de 03 septembrie 2008, în localitatea Rakoczifalva, o declaraţie de recunoaştere a datoriei către societatea furnizoare, pe care s-a obligat să o plătească până la data de 15 septembrie 2008, după care, la data de 14 noiembrie 2008 s-au deplasat în municipiul Oradea unde, şi în prezenţa lui L.A., au hotărât să încheie şi apoi au încheiat actul adiţional din 14 noiembrie 2008 la contractul de vânzare-cumpărare, prin care s-a convenit ca litigiile decurgând din executarea acestora să se soluţioneze pe calea amiabilă, iar în caz contrar, să fie deduse spre judecată instanţelor judecătoreşti competente din Timişoara.

În cuprinsul aceluiaşi document s-a consemnat că s-au livrat 1.467,82 tone grâu, care corespunde cerinţelor de calitate ale cumpărătorului, conform facturilor din 15 aprilie 2008 şi din 14 august 2008, în valoare totală de 388.972 euro, s-a confirmat că a fost plătită suma totală de 194.000 euro, că a fost livrată în compensare cantitatea de 120 tone rapiţă, în valoare de 43.200 euro şi că a rămas o datorie în sumă de 151.300 euro, în legătură cu care inculpatul s-a obligat să o plătească până la data de 20 noiembrie 2008, asumându-şi totodată răspunderea solidară cu firma cumpărătoare pentru acoperirea debitului.

Deoarece inculpatul nu şi-a ţinut promisiunea, S.A.K., l-a contactat de mai multe ori prin intermediul lui L.A., fără a se ajunge la un rezultat pozitiv, iar după o perioadă de timp acesta nu a mai putut fi găsit.

SC T.T.K. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 151.300 euro.

3. Fapta comisă în dauna SC G.H.K. Nyiregyhaza - Ungaria

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş la data de 21 aprilie 2010 şi înregistrată sub nr. 315/P/2010, societatea comercială G.H.K. cu sediul în Ungaria, reprezentată de S.A.K. şi cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat B.O. - Oradea, jud. Bihor, a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

Din cuprinsul plângerii şi din verificările efectuate ulterior a rezultat că la data de 24 aprilie 2008, prin fax, între G.H.K., reprezentată de S.A.K. şi SC V.R. SRL, reprezentată de inculpatul U.C., a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. V2, având ca obiect vânzarea a 4.000 tone porumb, la preţul de 199 euro/tonă, livrarea urmând să se realizeze în cantităţi de câte 100 tone zilnic, cu mijloacele de transport ale furnizorului, până la data de 31 mai 2008.

Negocierile finalizate cu încheierea contractului, au fost făcute prin telefon de inculpatul U.C. şi martorul S.A.K., angajat al SC G.H.K. şi administrator al SC T.T.K. Rakoczifalva, prin intermediul lui L.A.

În baza acestui contract, societatea maghiară a livrat societăţii administrată de inculpat, la depozitele SC A.P. SRL Ineu, din judeţul Arad, cantitatea totală de 2.687,09 tone porumb în valoare de 564.288,90 euro după cum urmează:

- pe baza facturii din 30 aprilie 2008 cantitatea de 360,6 tone porumb în valoarea de 75.723,0 euro;

- pe baza facturii din 30 mai 2008 cantitatea de 1.516,68 tone porumb în valoarea de 318.502,8 euro;

- pe baza facturii din 24 iulie 2008 cantitatea de 809,81 tone porumb în valoarea de 170.060,1 euro.

Din valoarea însumată a acestor facturi inculpatul a plătit doar suma de 311.888,9 euro, după cum urmează:

- la data de 28 aprilie 2008 suma de 38.190 euro;

- la data de 05 mai 2008 suma de 42.700 euro;

- la data de 13 mai 2008 suma de 40.340 euro;

- la data de 14 mai 2008 suma de 20.100 euro;

- la data de 15 mai 2008 suma de 20.301 euro;

- la data de 21 mai 2008 suma de 50.400 euro;

- la data de 26 mai 2008 suma de 50.600 euro;

- la data de 29 mai 2008 suma de 50.600 euro;

Inculpatul a plătit o primă tranşă de 360,6 tone porumb, în valoare de 75.726 euro.

La livrările care au urmat, totalizând 2326,49 tone porumb, au început să apară probleme la plată, ajungându-se în final ca din 488.562,9 euro să fie plătită doar suma de 237.505 euro, rămânând neachitată suma de 326.783,9 euro.

Pentru a putea obţine continuarea livrărilor de marfă, conform clauzelor contractuale, inculpatul U.C. a trimis partenerului de afaceri prin fax, în perioada 22 mai 2008 - 17 iunie 2008, 6 dispoziţii de plată externe, vizate de către R. Bank - Agenţiile Arad şi Timişoara, care atestau dispoziția de plata în sumă de 251.057,9 euro, bani care nu au fost însă încasaţi. Dispoziţiile de plată externe erau onorate la plată în intervale de timp cuprinse între 3-7 zile, iar comunicările dintre departamentul financiar şi cel logistic mai durau aproximativ o săptămână.

Inculpatul a susținut că s-a procedat așa pentru a-i arăta partenerului maghiar că în cursul zilei urma să se liciteze suma necesară achiziționării mărfurilor, nu că s-a făcut şi plata, toate aceste aspecte fiind traduse greșit de către interpret şi înțelese greșit de partea maghiară.

Fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a achiziţionat întreaga cantitate de marfă, precizând că aceasta a fost de calitate corespunzătoare, şi-a asumat întreaga valoare a prejudiciului şi a arătat că nu a putut să-şi onoreze obligaţiile contractuale deoarece SC V.R. SRL a intrat în incapacitate de plată.

Cu speranţa că ar fi putut obţine livrarea unor cantităţi mai mari de porumb, inculpatul s-a întâlnit de mai multe ori cu reprezentanţii SC G.H.K. Nyiregyhaza, asigurându-l de faptul că avea să achite întreaga sumă datorată, sens în care, la data de 03 septembrie 2008, împreună cu S.A.K., la Nyiregyhaza, a semnat o „declaraţie de recunoaştere a datoriei”, pe care s-a obligat să o plătească până la data de 30 septembrie 2008, iar la data de 14 noiembrie 2008, cei doi au semnat „actul adiţional nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare nr. V2”, prin care inculpatul a recunoscut că a primit cantitatea de porumb specificată în documentele de livrare, la o calitate corespunzătoare clauzelor contractuale, obligându-se să achite contravaloarea acesteia, în sumă de 251.057,9 euro, plus majorările de întârziere, până la data de 20 noiembrie 2008, angajament care nu a fost respectat. Totodată inculpatul şi-a asumat răspunderea în solidar cu firma cumpărătoare pentru plata datoriei.

Partea maghiară, impresionată de „bună-voinţa” inculpatului, a redus penalităţile de întârziere datorate de acesta la suma de 10.000 euro.

Anterior datei de 14 noiembrie 2008, respectiv la data de 29 septembrie 2008, inculpatul U.C. s-a deplasat personal la sediul SC G.H.K., însoţit de L.A., întâlnindu-se pentru prima dată cu administratorul S.A. care era însoţit de S.A.K.

Negocierile s-au purtat între inculpatul U.C. care s-a prezentat şi s-a comportat în permanenţă ca administrator al SC V.R. SRL şi martorul S.A.K., traducerea din limba română în limba maghiară şi invers fiind efectuată de L.A. care a participat la discuţii doar în acest scop.

Inculpatul U.C. a susţinut că nu şi-a putut onora obligaţiile financiare ca urmare faptului că societatea sa fusese supusă unui control din partea autorităţilor fiscale din România, care au pus poprire pe conturile SC V.R. SRL şi că, pentru remedierea situaţiei, avea nevoie de sprijin în sensul de a i se livra grâu, urmând ca el să plătească atât contravaloarea fiecărei tranşe, cât şi beneficiul realizat de fiecare dată.

Partea maghiară a fost de acord, astfel că în aceiaşi zi, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. V3, având ca obiect livrarea unei cantităţi de grâu în valoare totală de 625.000 euro, urmând ca fiecare tranşă să nu aibă o valoare mai mică de 17.000 euro, iar SC V.R. SRL să plătească din datoria anterioară, la fiecare livrare, cel puţin 5.000 euro.

Contractul a fost semnat personal de inculpatul U.C. şi martorul S.A. Şi în acest contract ca şi în contractul iniţial, s-a stipulat ca plăţile să se facă anticipat de către SC V.R. SRL.

Inculpatul a plecat apoi în România şi a virat 20.000 euro către SC G.H.K. de unde s-a hotărât să i se livreze marfă în valoare de 16.000 euro, urmând ca 4.000 euro să fie reţinuţi în contul datoriei anterioare.

Dintr-o eroare, SC S.T.K. Nyiregyhaza, specializată în astfel de transporturi, care a primit comanda de la SC G.H.K., aşa cum declară martora K.J.B. - asociată la această din urmă societate şi responsabila departamentului logistic la cea dintâi societate, a livrat o cantitate dublă de grâu, respectiv opt autotrenuri încărcate în loc de patru autotrenuri.

Autotrenurile au fost dirijate către moara D. aparţinând SC B. SA, conform dispoziţiei inculpatului, societate care a făcut recepţia doar pentru grâul încărcat în patru autotrenuri, conform comenzii lansate anterior către SC V.R. SRL, motiv pentru care restul grâului a fost preluat şi redirecţionat la o destinaţie necunoscută, de către inculpatul U.C.

Din acest moment, inculpatul a sistat plăţile, astfel că, la paguba iniţială s-a adăugat şi contravaloarea grâului ce i-a fost livrat din eroare, motiv pentru care martorul S.A., a verificat la SC B.I., cu care avea şi separat legături comerciale, aflând că aceasta plătise grâul cumpărat de la SC V.R. SRL.

Martorul S.A. a declarat că, după producerea prejudiciului, a aflat de la martorul S.A.K. că şi SC T.T.K., pe care o administra acesta din urmă, avusese relaţii comerciale de aceiaşi natură, în acelaşi an, cu SC V.R. SRL, fiind înşelată cu suma de peste 150.000 euro, reprezentând contravaloarea unor cantităţi de cereale livrate şi neplătite.

Partea civilă a solicitat de la inculpat suma de 251.058,90 euro, cuantum cu care inculpatul nu a fost de acord, precizând că în realitate este vorba de un debit mai mic, de cca. 240.000 euro, diferența rezultând din ultimele transporturi făcute prin care s-a achiziționat marfa de la aceasta parte civilă.

4. Fapta comisă în dauna V.K. Ungaria

Asemănător relaţiilor comerciale desfăşurate cu celelalte societăţi comerciale cu sediul pe teritoriul Ungariei s-au desfăşurat şi achiziţiile de cereale de către SC V.R. SRL de la firma V.K. din Ungaria.

S.V. a detaliat cum s-au derulat afacerile cu inculpatul U.C., aspectele relatate de acesta fiind confirmate de declaraţia martorului O.I.

Astfel, după ce în luna decembrie 2007, cu ocazia unei partide de vânătoare, la care au participat şi S.A. reprezentant al S.T.K. şi S.An. reprezentant al T.T.K. Rakoczifalva - Ungaria (care a achiziţionat cereale de la V.K. în vara anului 2007 pe care le-a depozitat la punctul de lucru al acestei firme), S.V. l-a cunoscut pe L.A. cu ocazia acelei partide de vânătoare, ocazie cu care acesta i-a cerut şi numărul de telefon.

În primăvara anului 2008 S.An., împreună cu L.A. şi U.C. s-a prezentat la firma sa pentru a cumpăra cerealele depozitate de S.An., proprietatea acestuia, aflate în depozitul V.K.

Cunoscându-l astfel pe U.C., în primăvara anului 2008 (aproximativ în luna aprilie-mai) S.V. a încheiat cu firma SC V.R. SRL al cărei administrator era U.C. un contract prin care se obliga să livreze cantitatea de aprox. 1.000 tone de grâu din producţia 2007.

Marfa a fost livrată şi a fost achitată integral de către U.C., uneori chiar în avans, înainte de încărcarea mărfii. Plata se făcea prin depunerea de către U.C. a contravalorii mărfurilor la o bancă din Ungaria sau prin virament din România.

Cerealele au fost transportate cu autovehicule aparţinând SC V.R. SRL al cărei administrator era U.C.

De comun acord cu U.C., S.V. a convenit ca plata să fie făcută prin depunere în numerar într-o bancă din Ungaria, deoarece dacă făcea plata din banca la care firma acestuia avea cont deschis, efectuarea plăţii se putea verifica doar după aproximativ 3 zile, situaţie diferită dacă plata era făcută în numerar, caz în care încasarea putea fi vizualizată în cca. 3 ore.

Aproximativ în luna iunie 2008, S.V. a încheiat un nou contract de vânzare cumpărare cu SC V.R. SRL al cărei administrator era U.C., prin care se obliga să livreze acestuia cantitatea de aprox. 1.000 tone de grâu, cantitate care i-a şi livrat-o, dar pe care acesta nu a achitat-o integral, rămânând neachitată o cantitate de aprox. 270 tone de grâu, în valoare de aprox. 70.000 euro.

Cu toate acestea, în cursul lunii august 2008, la solicitarea lui U.C., S.V. a încheiat un nou contract cu SC V.R. SRL, prin care se obliga să îi livreze acestuia cantitatea de aprox. 1.000 tone de orz, cantitate care i-a şi livrat-o, dar pe care acesta nu a achitat-o, rămânând de plată suma de aprox. 180.000 euro.

Potrivit declaraţiei lui S V., acest contract a fost încheiat datorită promisiunii lui U.C. care a susţinut că din profitul pe care urma să îl realizeze urma să achite cantitatea de 270 tone de grâu pe are nu o achitase din contractul anterior.

Nici această cantitate de orz nu a fost achitată de către U.C., deşi S.V. l-a contactat în mai multe rânduri telefonic, fără ca acesta să achite vreo sumă de bani.

La sfârşitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2008, S.V. a fost contactat de către L.A. şi de către încă o persoană care a susţinut că se numeşte „C.”, care i-au prezentat un document care acesta a crezut că este un extras de cont din care rezulta că în contul SC V.R. SRL al cărei administrator era U.C. se afla suma de 600.000 euro, motiv pentru care, la insistenţele acestora, a fost de acord să încheie două contracte prin care se obliga să livreze cantităţile de aproximativ 400 şi respectiv 800 tone de porumb, cantităţi pe care le-a livrat, dar care nu au fost achitate de către U.C., astfel că acesta a acumulat o datorie pentru acest contract de aprox. 20.000 euro.

Cerealele au fost transportate cu autovehicule aparţinând SC V.R. SRL al cărei administrator era U.C.

Pentru toate cantităţile de cereale, U.C. nu a solicitat certificate din care să rezulte calitatea cerealelor (umiditate, corpuri străine, parametri tehnici, etc.).

Tot cu ocazia audierii S.V. a menționat că U.C. nu a contestat calitatea cerealelor achiziţionate, cu excepţia unui singur transport referitor la care a susţinut că avea o umiditate mai mare decât cea stipulată în contract, calitate pe care acesta nu negat-o şi cu care a fost de acord să o înlocuiască, ceea ce nu s-a mai întâmplat deoarece U.C. a acceptat-o în condiţiile în care era.

Apărarea formulată de inculpatul U.C. cu ocazia audierii la urmărirea penală potrivit căreia nu a achitat cerealele achiziţionate deoarece nu corespundeau caracteristicilor stabilite prin contractul încheiat nu pot fi acceptate, deoarece, potrivit declaraţiei martorului S.V., cerealele achiziţionate erau verificate cu ajutorul unui aparat omologat, astfel că puteau fi vândute potrivit categoriei de calitate ce era stabilită prin standarde recunoscute internaţional, iar înainte de încărcarea în camioane marfa încărcată era inspectată vizual de către L.A. sau de către şoferul camionului.

În faţa instanței, inculpatul a invocat neplata datorită problemelor apărute în relația derulată cu SC S., care a trimis marfa cu o întârziere de 28 de zile.

Deoarece S.V. nu a precizat suma cu care se constituie parte civilă, acesta declarând că urmează a-şi preciza ulterior pretenţiile, în rechizitoriu s-a reţinut ca şi prejudiciu suma de 498.045 RON, care a fost identificată în actele contabile ale SC V.R. SRL în raportul de constatare întocmit de specialistul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie ca fiind datoria SC V.R. SRL faţă de firma V.K. din Ungaria la data de 31 decembrie 2008.

Inculpatul a fost de acord să plătească față de această parte civilă suma de cca. 388.000 euro, arătând că i-a dat numitului L.A. să depună banii în cont, acesta mergând împreună cu S.V. la banca, însă, acesta din urma nu a mai eliberat chitanța doveditoare de plată a acestei sume.

5. Fapta comisă în dauna SC Va.K. Debrecen Ungaria

La datele de 22 mai 2008 şi 23 iunie 2008, între SC Va.K. i Es Szolgaltato KFT (prescurtat Va.K.), cu sediul social în Ungaria şi SC V.R. SRL Timişoara, au fost încheiate două contracte de vânzare cumpărare, negociate şi semnate de administratorii V.J. şi U.C.

În baza celor două contracte, societatea ungară a livrat societăţii administrată de inculpat, cu mijloacele de transport proprii, la depozitele SC A.P. SRL Ineu, din comuna Răpsig, judeţul Arad, cantitatea totală de 2880,22 tone de grâu pentru panificaţie şi 1952,15 tone porumb furajer, în valoare de 1.135.605,40 euro, sumă pentru încasarea căreia au fost emise facturile cu următoarele serii şi numere: din 06 iunie 2008; din 18 iunie 2008; din 23 iunie 2008; din 27 iunie 2008; din 04 iulie 2008; din 10 iulie 2008 şi din 16 iulie 2008.

Din obligațiile sale contractuale, inculpatul a achitat doar suma de 511.501 euro prin Agenţiile Timişoara şi Arad ale R. Bank, rămânând o diferenţă neplătită în sumă de 624.104,40 euro, cu care SC Va.K. se constituie parte civilă în cauză.

Prin intermediul persoanei de legătură L.A., cunoscător al limbii maghiare, inculpatul U.C., care nu ştie această limbă, l-a asigurat în repetate rânduri că va achita datoriile restante, reuşind să determine continuarea livrărilor de grâu şi porumb. L.A. s-a prezentat părţii ungare sub numele de L.S.

În acest scop, inculpatul a prezentat fraudulos şi denaturat realitatea, respectiv efectuarea plăţilor, în sensul că a trimis părţii maghiare prin fax, un nr. de 17 dispoziţii de plată externe care atestau, contrar adevărului, că el luase măsurile legale necesare continuării plăţilor de către agenţiile bancare menţionate, transmiţând lui V.J. şi contabilul şef B.F.L., prin intermediul lui L.A., că, de fapt, plăţile nu au fost efectuate, deoarece SC V.R. SRL era controlată de autorităţile fiscale române, care i-au blocat conturile până în luna noiembrie 2008, când urmau să ridice această măsură, astfel că datoria urma a fi achitată în întregime.

Cu privire la aceste aspecte, R. Bank a comunicat prin adresa din 25 mai 2010 că nu au fost identificate confirmări pentru următoarele tranzacţii externe:

- din data de 02 iunie 2008, 04 iunie 2008, 09 iunie 2008, 17 iunie 2008, fiecare în valoare de 40.400 euro;

- din data de 22 mai 2008, în valoare de 50.400 euro;

- din data de 11 iulie 2008 în valoare de 40.000 euro;

- din data de 24 iunie 2008, 07 iunie 2008, 07 iunie 2008, 04 iulie 2008, fiecare în valoare de 21.000 euro;

- din data de 07 iunie 2008 în valoare de 26.500 euro.

Prin adresa din 25 mai 2010 şi din 28 aprilie 2010, R. Bank a comunicat confirmările pentru tranzacţiile externe efectuate către Va.K. Ungaria.

Aceste susţineri au fost acceptate de către administratorul Va.J. şi martorul B.F.L., în contextul în care L.A. se ocupa de achiziţii de cereale în Republica Ungară, în folosul unor mori din România, de aproximativ 8-10 ani, având o bună reputaţie în zonă.

Mai mult, de fiecare dată, după ce trimetea prin fax dispoziţiile de plată externe corecte sau nereale, inculpatul U.C. îi contacta pe administratorul şi contabilul şef al societăţii maghiare cărora, în câteva cuvinte inteligibile îi întreba dacă a fost primit fax-ul respectiv de la SC V.R. SRL.

Pe cele 16 dispoziţii de plată erau făcute menţiunile ,,urgent” şi SWIFT, ce atestau intrarea banilor în termen de două zile lucrătoare din momentul introducerii documentului în bancă.

Atât pe parcursul livrărilor, cât şi atunci când a constatat întârzierea plaţilor, administratorul V.J. s-a deplasat de câteva ori la silozul din satul B., unde s-a întâlnit cu inculpatul U.C. şi L.A. care, de fiecare dată l-au asigurat de seriozitatea derulării afacerii.

Fiecare livrare a fost cântărită de reprezentantul beneficiarului care a semnat de primire pe actele însoţitoare a mărfurilor, eliberând şi certificatele de cântar aferente.

Pentru a-şi demonstra în continuare ,,buna-credinţă”, la data de 14 august 2008, inculpatul a dat o declaraţie notarială la B.N.P. T.F. & D.T. din municipiul Arad, autentificată prin încheierea nr. 3576, prin care, în numele SC V.R. SRL, a recunoscut că datorează SC Va.K. suma de 624.104,40 euro şi s-a obligat să o achite integral până la data de 30 noiembrie 2008, prima tranşă în sumă de 100.000 euro urmând să fie plătită până la data de 15 noiembrie 2008, ceea ce însă nu s-a întâmplat nici până în prezent.

Ulterior declaraţiei notariale, inculpatul U.C. şi L.A. nu au mai putut fi contactaţi.

Anterior semnării actului notarial, inculpatul U.C., însoţit de L.Ş., a avut o întâlnire de protocol la o cabană proprietatea martorului B.Ş., administratorul SC A.P. SRL, situată în localitatea Ineu, cu martorul V.J. ocazie cu care l-a asigurat încă o dată de bunele sale intenţii.

Urmare prejudiciului suferit, SC V.K. a intrat în procedura insolvenţei, iar administratorul V.J., a suferit un preinfarct fiind internat în spital cu o serie de complicaţii datorate supărărilor provocate de această stare de fapt.

Între SC V.R. SRL, reprezentată de inculpatul U.C. şi SC A.P. SRL, a fost încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect asigurarea serviciilor specifice bazelor siloz, pentru o cantitate de minim 3000 tone produse agricole, la data de 26 februarie 2008.Prejudiciul nu a fost acoperit.

Inițial, inculpatul a susţinut că marfa primită de la SC Va.K. a fost de proastă calitate, motiv pentru care a fost nevoit să o vândă la jumătate de preţ, având şi acordul martorului V.J. El nu a putut să-şi dovedească susţinerile cu analize de laborator sau cu alte documente din care să rezulte calitatea necorespunzătoare a cerealelor sau refuzul cel puţin a unei tranşe livrate, afirmațiile lui fiind, însă, sprijinite de martorul L.A., care a relatat că partea ungară a oferit două preturi de porumb, însă atunci pe inculpat l-a interesat doar calitatea mărfii, iar martorul N.F. a declarat că a auzit de la comercianții cumpărători că marfa cumpărată de U.C. din Ungaria era de proastă calitate.

Martorii V.J. şi B.F.L. au negat cu desăvârşire susţinerile inculpatului, combătând susţinerile acestuia, fapt ce rezultă fără niciun dubiu nu numai din materialitatea faptelor, ci şi din înscrisul notarial menţionat.

Întrucât potrivit art. 10 lit. c) din O.U.G. nr. 12 din 22 februarie 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale “cerealele provenite din import se comercializează pe piaţa internă încărcate în mijloacele de transport, prin spaţii de depozitare autorizate sau direct la procesatori, dacă aceştia deţin în proprietate sau administrează spaţii autorizate de depozitare pentru produse agricole”, inculpatul a apelat la martorul B.Ş. - administrator al SC A.P. SRL Ineu, care deţinea un spaţiu de depozitare, cu care a încheiat contracte prin care dovedea că avea posibilitatea de depozitarea a grâului importat.

Din declaraţiile martorilor B.Ş., administrator al SC A.P. SRL Ineu şi N.F., fost angajat al acestei societăţi, la silozul deţinut de această firmă în localitatea B., jud. Arad, în care erau descărcate cerealele provenite de la firme ce îşi aveau sediul pe teritoriul Ungariei, rezultă că inculpatul nu s-a arătat niciodată interesat de faptul că uneori i se livrau cereale din Ungaria cu lipsă la cântar, ori că unii şoferi sustrăgeau din marfa transportată, precum şi că, deşi uneori comenta cu privire la faptul că porumbul conţinea prea mult praf organic rezultat din activitatea de uscare, nu a cerut analize de laborator şi nici nu a făcut vreun refuz de marfă.

Mai mult, contrar susţinerilor inculpatului potrivit cărora cea mai mare parte a porumbului achiziţionat de la SC Va.K. era umed şi mucegăit, cei doi martori au arătat că doar într-o zi sau poate în două zile, grâul livrat a fost umed, iar în cazul porumbului niciodată nu s-a pus altă problemă decât a prafului sau a spărturilor şi aceasta rămânând la stadiul de simple discuţii.

Martorul B.Ş. a declarat că nu a auzit ce discuţii s-au purtat între martorul V.J. şi inculpatul U.C. cu ocazia întâlnirii care a avut loc la cabana sa din Ineu, dar că, la un moment dat, a auzit că acesta a intenţionat să vândă SC V.R. SRL, motiv pentru care i-a cerut lui L.A. să îi transmită acest aspect administratorului SC Va.K., firmă la care SC V.R. SRL nu achitase cerealele livrate, pentru a măsuri pentru a recupera o parte din debitul existent.

Transportul cerealelor a fost asigurat de partenerul maghiar, aspect confirmat de martorul K.L.

Martorul a mai precizat că întâlnirea a avut ca scop reglementarea modului în care inculpatul urma să plătească datoriile pe care SC V.R. SRL le avea către societatea maghiară, precum şi că U.C. nu a spus că nu mai avea calitatea de administrator în societatea menţionată.

Va.K. a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 624.104,40 euro pe care inculpatul a recunoscut-o raportat la promisiunea neonorată a lui V.J. de a livra ulterior o marfă mai bună la un preț mai mic.

6. Fapta comisă în dauna SC An. SRL Batăr

Prin plângerea adresată Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad la data de 18 mai 2010 şi înregistrată sub nr. P/828 din 19 mai 2010, (înregistrată ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad sub nr. 3244/P/2010), B.G., asociat împreună cu soţia acestuia la SC An. SRL cu sediul în localitatea B., judeţul Bihor, a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune şi a învinuitului M.I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În cuprinsul plângerii formulate B.G. a învederat că, după ce în cursul anului 2007, inculpatul U.C. (care s-a prezentat cu numele de R.C.) în calitate de administrator al SC V.R. SRL, a achiziţionat de la SC An. SRL 120 tone grâu pe care le-a plătit, în anul 2008, în aceiaşi calitate, inculpatul U.C. a achiziţionat de la aceiaşi firmă 78 tone rapiţă pe care a plătit-o anticipat, afirmând că o livrează în Ungaria.

Câştigând astfel încrederea martorului B.G., prin plata la timp a produselor achiziţionate, inculpatul U.C. i-a solicitat martorului B.G. să îi vândă cantitatea de 2.000 tone de grâu, motivând că avea o comandă mare de grâu de la SC B.I. SA, arătându-se interesat să cumpere cel puţin 2.000 tone şi oferind preţul de 0,55 bani +TVA/kg.

Inculpatul U.C. i-a mai promis martorului B.G. că urma să îi achiziţioneze la un preţ superior preţului pieţii la momentul respectiv, întreaga cantitate de floarea soarelui care urma să fie recoltată în toamna acelui an de martorul B.G.

Bazat pe aceste aspecte prezentate de inculpatul U.C., B.G. în calitate de administrator al SC An. SRL a vândut către SC V.R. SRL cantitatea totală de 90.894 kg grâu, în valoare de 53.764,56 RON (din care cantitatea de 42.780 kg pe baza facturii fiscale din 28 iulie 2008 şi cantitatea de 48.114 kg pe baza facturii fiscale din 31 iulie 2008), cantitate care a fost livrată în datele de 28 şi 31 iulie 2008, fiind transportată potrivit declaraţiei martorului B.G. cu două autocamioane având fiecare capacitatea de peste 40 de tone.

Același martor a mai adăugat în fața instanței că din discuțiile purtate cu inculpatul a înțeles că acesta suferise un blocaj financiar, inculpatul lăsându-i impresia că nu avea intenția să îl înșele.

Martorul B.G. a mai susţinut că inculpatul U.C. nu i-a comunicat faptul că nu mai era administrator al SC V.R. SRL şi nici faptul că înstrăinase la data de 24 iulie 2008 părţile sociale al acestei societăţi comerciale pe baza unei împuterniciri din partea noilor asociaţi de a reprezenta firma şi de a încheia acte în numele acestei firme.

Datorită faptului că inculpatul U.C. nu a achitat marfa achiziţionată, B.G. l-a contactat de câteva ori pe inculpatul U.C., însă după ce acesta a promis că va achita contravaloarea mărfii achiziţionate, nu a mai răspuns la numărul de telefon care i-l comunicase martorului B.G.

SC An. SRL a menţionat că se constituie parte civilă cu suma de 53.764,56 RON.

7. Fapta comisă în dauna SC Ag. SRL Batăr

În aceiaşi lună, martorul M.A.A., cumnatul martorului B.G. şi administratorul SC Ag. SRL Batăr, aflând de afacerile derulate de SC An. SRL cu SC V.R. SRL, precum şi de intenţia inculpatului de a achiziţiona cantităţi mari de grâu şi întreaga recoltă de floarea-soarelui, a hotărât să-i livreze întreaga cantitate de rapiţă şi grâu din recolta anului 2008.

În baza recomandării făcută de martorul B.G., M.I.C., l-a contactat pe martorul M.A.A., negociind cu el în numele SC V.R. SRL şi al inculpatului U.C.

Conform înţelegerii care a avut loc, SC Ag. SRL a livrat către SC V.R. SRL aproximativ 8-10 tone rapiţă, în valoare de circa 2.000 RON, care a fost plătită pe loc, după care, conform facturii fiscale din 23 iulie 2008, i-a livrat 171,380 kg grâu, în valoare totală de 112.168,21 RON, preţul de 55 bani +TVA/kilogram, acesta fiindu-i comunicat martorului de către M.I.C. care i-a spus că atât pot da.

Livrarea s-a făcut cu 5 autobasculante de mare capacitate aduse de M.I.C. care l-a asigurat pe martorul M.A.A. că plata se va face prin ordin de plată.

După livrarea grâului, SC V.R. SRL, a virat în contul SC Ag. SRL, după cum rezultă din extrasul contului IBAN nr. RO20-ee deschis pe numele SC Ag. SRL, prin ordine de plată, sumele de 20.000 RON, la 31 iulie 2008, 25.000 RON, la 18 august 2008 şi 15.000 RON la 22 august 2008, diferenţa de 52.168,21 RON rămânând neachitată până în prezent, motiv pentru care societatea păgubită se constituie parte civilă în cauză cu această sumă.

Cu ocazia audierii sale, martorul M.A.A. a precizat că în două rânduri l-a rugat pe M.I.C. să semneze facturile, iar acesta s-a eschivat de fiecare dată.

În fața instanței, inculpatul a aprobat suma datorată de V.R. către Ag., adăugând ca reprezentantul părții civile a fost chemat la poliție să depună plângere împotriva sa și ca prețul contractat a fost cel de pe piață, şi nu peste, așa cum s-a reținut în rechizitoriu.

8. Fapta comisă în dauna SC B.C. SRL Arpăşel

În luna iulie 2008, M.M., administrator SC B.C. SRL Arpăşel, deţinător al unui cântar electronic folosit pentru cântărirea cerealelor vândute de către societăţile comerciale (printre care şi cerealele vândute de SC An. SRL şi SC Ag. SRL către SC V.R. SRL) situate în apropierea localităţii în care îşi avea sediul firma la care acesta era administrator, i-a solicitat martorului B.G. (primar al comunei B., judeţul Bihor, localitate de care aparţine şi satul A.), să îl ajute pentru a vinde grâul pe care îl deţinea către societatea menţionată.

Martorul B.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul U.C. care s-a arătat interesat să cumpere grâu şi de la SC B.C. SRL.

A doua zi, martorul M.M. a fost căutat de învinuitul M.I.C., pe care îl cunoştea din vedere, în calitate de reprezentant al SC V.R., deoarece asista la cântărirea mărfurilor livrate de celelalte societăţi agricole din zonă către această societate, ocazie cu care i-a spus că era împuternicit de şeful lui, referindu-se la inculpatul U.C., să ridice grâul.

Conform înţelegerii avute, potrivit declaraţiei martorului M.M., acesta a încărcat într-un camion pus la dispoziţie de inculpatul U.C. prin intermediul lui M.I.C. prezent la faţa locului cantitatea de 37 tone grâu în valoare de 23.776 RON (cu preţul de 0,54+TVA RON/kg), conform facturii fiscale emisă la data de 12 august 2008, semnată de M.I.C. (pe care era menţionat olograf că “plata se face prin bancă”).

După încărcarea celor două autocamioane, M.M. a încărcat alte două camioane cu grâu în valoare de aproximativ 40.000 RON, pentru care a întocmit acte contabile pe numele persoanelor fizice C.A. şi D.G. care îi datorau această sumă de bani şi care i-au dat în schimb cantitatea respectivă de grâu.

La data de 08 septembrie 2008, SC V.R. a plătit SC B.C. suma de 20.000 RON prin virament bancar, restul banilor nefiind achitaţi nici până în prezent.

După ce au răspuns de câteva ori la telefon promiţând martorului că datoria va fi plătită, atât inculpatul, cât şi învinuitul nu au mai putut fi găsiţi.

SC B.C. SRL s-a constitut parte civilă cu suma de 3.700 RON, ulterior renunțând la aceste pretenții.

9.Fapta comisă în dauna SC T. SRL Nojorid

Prin plângerea adresată Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor la data de 08 iunie 2009, SC T. SRL, reprezentată de administratorul S.I., a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul comiterii de către acesta a infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

Din verificările efectuate a rezultat că în perioada 28-31 iulie 2008, SC T. SRL Nojorid, judeţul Bihor, administrată de martorul S.I., a livrat către SC V.R. SRL pe baza facturii din 04 august 2008 cantitatea totală de 372.940 kg grâu pentru panificaţie cu preţul de 0,55+TVA RON/kg, în valoare totală de 244.089,23 RON.

Înainte de emiterea facturii, martorul M.G., în calitate de şef de fermă, l-a contactat telefonic pe inculpatul U.C. şi pe învinuitul M.I.C., la recomandarea martorului B.G., administratorul SC An. Batăr, judeţul Bihor care, anterior a vândut diferite cantităţi de cereale firmei SC V.R. al cărei administrator era U.C., iar în aceiaşi perioadă a vândut grâu către SC V.R. SRL.

Atât martorul S.I., cât şi martorul M.G., au declarat că nu au discutat cu inculpatul U.C. decât telefonic şi doar în perioada livrării grâului, deoarece ulterior, deşi au încercat în mai multe rânduri să îl contacteze pe inculpatul U.C., nu au reuşit să îl mai găsească.

Cantitatea de grâu menţionată a fost livrată conform facturii din 04 august 2008, întocmită în baza avizelor de însoţire a mărfii seria BHTRA, nr. A1 din 28 iulie 2008; A2 din 28 iulie 2008; A3 din 29 iulie 2008; A4 din 29 iulie 2008; A5 29 iulie2008; A6 din 31 iulie 2008; A7 din 31 iulie 2008 şi A8 din 31 iulie 2008.

SC V.R. SRL a fost reprezentată în relaţia cu SC T. SRL de învinuitul M.I.C. la recomandarea inculpatului U.C.

Cu ocazia primului transport, învinuitul M.I.C. a înmânat martorului M.G. două file CEC cu titlu de garanţie pentru livrarea cerealelor care s-a stabilit a fi livrate, care urmau să fie introduse spre decontare în bancă la începutul lunii august 2008.

În perioada august - noiembrie 2008, ca urmare a numeroaselor insistenţe ale martorului M.G. către învinuitul M.I.C., societatea beneficiară a virat în contul furnizoarei prin virament bancar, de la Agenţia Timişoara a R. Bank SA, suma de 154.000 RON. Din acest moment, nici inculpatul şi nici învinuitul M.I.C. nu au mai putut fi contactaţi, iar deplasarea la sediul SC V.R. SRL s-a dovedit a fi inutilă, deoarece s-a constatat că sediul firmei era fictiv.

În acest context, martorul S.I. a introdus în data de 02 februarie 2009 la plată fila CEC seria BM nr. PP, primită de la învinuitul M.I.C., semnată, ştampilată şi completată de inculpatul U.C. la toate rubricile, însă aceasta a fost refuzată total la plată cu menţiunea „lipsă totală disponibil, litigiu cu privire la dreptul de proprietate”.

În acest context cea de-a doua filă CEC, seria BM nr. RR, nu a mai fost introdusă la plată de reprezentanţii SC T. SRL, ci a fost anexată plângerii formulate împotriva inculpatului U.C., organelor de urmărire penală.

Prin adresa din 02 februarie 2009 R. Bank - Agenţia S.B. a comunicat că „SC V.R. SRL a emis în data de 04 august 2008, fila CEC seria BM.302 nr. GG pentru suma de 90.089,23 RON în favoarea societăţii comerciale T. SRL Nojorid Bihor, filă refuzată la plată din lipsa totală disponibil, în cazul prezentării la termen şi litigiu la drept de proprietate”.

SC T. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 90.089,23 RON şi pe care inculpatul a fost de acord să o plătească în numele societății V.R., menționând că nu a avut intenția să înșele această parte vătămată, iar în momentul înmânării CEC-urilor, la 04 august 2008, societatea nu era în interdicție bancară de a emite cec-uri, astfel cum se învederează prin adresa Băncii Naționale a României nr. XIV/1/5901 din 13 septembrie 2009, perioada de interdicție bancară fiind între 30 ianuarie 2009-16 martie 2010.

10. Fapta comisă în dauna SC S.Im. SRL Pecica

Prin plângerea adresată la data de 27 februarie 2009 Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, SC S.Im. SRL, prin administratorul C.V., a solicitat tragerea la răspundere penală a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen.

Din cuprinsul plângerii şi din cercetările efectuate ulterior s-a stabilit că la data de 29 august 2008, martorul C.V., în calitate de administrator al SC S.Im. SRL a fost contactat de D.G., angajat al SC At. SRL pe care îl cunoştea, având relaţii comerciale anterioare, acesta recomandându-i-l pe inculpatul U.C. care s-a arătat interesat să achiziţioneze, în calitate de administrator al SC V.R. SRL, grâu din recolta anului în curs.

Cu acea ocazie inculpatul U.C. (pe care C.V. l-a recunoscut ca fiind o persoană pe care o cunoştea P.M., cu care acesta discutase anterior posibilitatea de a-i livra cereale pentru SC B.I. SRL - Sucursala Deva, al cărei angajat s-a recomandat a fi) s-a prezentat ca un om de afaceri serios, a precizat că societatea sa este solvabilă şi rulează cantităţi mari de cereale, sens în care i-a prezentat martorului C.V. nişte contracte pentru achiziţionare de cereale, încheiate cu o societate din Republica Ungaria.

Părţile au negociat vânzarea cumpărarea unei cantităţi de 1.000 tone grâu, la preţul de 545 RON/tonă plus TVA, urmând ca plata să se realizeze prin virament bancar în termen de 10 zile de la livrare, în caz contrar inculpatul urmând să emită instrumente de plată spre decontare.

Contractul purtând numărul xx din 29 august 2008, a fost redactat de numitul D.G. după care a fost semnat şi ştampilat de inculpatul U.C. şi de martorul C.V., la contract fiind anexată şi cartea de identitate seria TM nr. CC în care era menţionată la adresa de domiciliu cea din Timişoara, str. G., adresă la care acesta nu mai locuia.

Anterior momentului încheierii contractului, pe parcursul derulării acestuia şi în perioada care a urmat, inculpatul s-a prezentat în faţa martorului C.V. în calitate de administrator al SC V.R. SRL, fără a afirma niciodată că a cesionat părţile sale sociale către alte persoane şi fără a comunica faptul că nu ar mai fi administrator al acelei firme şi că ar fi doar împuternicit de noii asociaţi în relaţiile cu alţi parteneri de afaceri.

Tot cu ocazia semnării contractului inculpatul i-a prezentat martorului C.V. pe lângă o copie a cărţii de identitate şi o copie a certificatului de înregistrare a SC V.R. SRL la O.R.C. Timiş, pe verso-ul acestui din urmă act fiind făcute menţiuni olografe de către U.C., inculpatul U.C. comportându-se ca un administrator de drept al firmei.

În perioada 31 august 2008 - 12 septembrie 2008, potrivit clauzelor contractuale, inculpatul a achiziţionat, folosind mijloace de transport închiriate de el, grâu în valoare totală de 250.962,08 RON, conform facturilor din 31 august 2008, din 02 septembrie 2008, din 09 septembrie 2008 şi din 12 septembrie 2008, cu precizarea că în cazul acesteia din urmă preţul grâului a fost renegociat la 480 RON/tonă plus TVA în contextul în care inculpatul i-a spus că nu mai poate plăti preţul negociat în contract datorită scăderii preţurilor pe piaţa românească.

Din cantitatea achiziţionată, un transport a fost efectuat de martorul C.M.D. care nu a putut preciza însă locul în care a transportat grâul, iar celelalte transporturi au fost efectuate de către K.I.C. şi F.E., aceştia susţinând că au transportat acele cantităţi de grâu la SC V.P. SRL în judeţul Vâlcea.

Inculpatul a plătit iniţial o parte din marfă, iar o altă parte a plătit-o după livrarea grâului până la concurenţa sumei menţionate, după care a dispărut fără urmă, rămânând dator cu suma de 155.762,8 RON; aceste plăţi în sumă totală de 94.930 RON au fost efectuate prin viramente bancare şi printr-un bilet la ordin, scadent la 24 noiembrie 2008.

Astfel, la insistenţele martorului C.V., inculpatul s-a prezentat la sediul societăţii acestuia, ocazie cu care a emis două bilete la ordin, primul în valoare de 60.000 RON, cu scadenţă la 09 octombrie 2008 şi al doilea în valoare de 75.000 RON, cu scadenţă la 15 octombrie 2008, pe care le-a semnat şi ştampilat.

Fiind introdus la plată, primul a fost acceptat la plată doar pentru suma de 200 RON şi refuzat pentru suma de 59.800 RON, iar al doilea a fost refuzat total de la plată în data de 24 octombrie 2008, motiv pentru care martorul l-a contactat din nou prin intermediul telefonului pe inculpat, cei doi întâlnindu-se la sediul SC S.Im. SRL în data de 10 noiembrie 2008, când inculpatul U.C. a emis 8 bilete la ordin în valoare totală de 155.000 RON, cu scadenţe cuprinse între 11 noiembrie 2008 - 24 noiembrie 2008 pe care i le-a predat martorului C.V. în data de 10 noiembrie 2008 pe baza unui proces-verbal în care a menţionat că „declar că pentru decontarea acelor bilete la ordin este disponibilă toată valoarea”.

Cu excepţia unui singur bilet la ordin în valoare de 50.000 RON, care a fost onorat la plată în întregime, celelalte şapte bilete la ordin au fost refuzate de bancă pe motivul lipsei disponibilului din cont.

Ca urmare a insistenţelor martorului C.V., părţile s-au întâlnit pe data de 15 ianuarie 2009, ocazie cu care inculpatul a emis fila CEC seria BM nr. C6, în valoare de 155.762,08 RON, pe care a semnat-o şi ştampilat-o scadentă în 15 zile, cu precizarea că suma a fost trecută de contabila societăţii care cunoştea exact cuantumul debitului.

În interiorul termenului de 15 zile, martorul a prezentat fila CEC de mai multe ori la bancă, însă plata a fost refuzată total la plată pe motivul lipsei de lichidităţi.

Prin adresa din 06 februarie 2009 R. Bank a comunicat faptul că fila CEC seria BM nr. C6, în valoare de 155.762,08 RON, emisă de SC V.R. SRL ar fi fost refuzată la plată din lipsă totală disponibil, în cazul prezentării la termen şi litigiu drept de proprietate.

După ce în data de 07 ianuarie 2009 SC S.Im. SRL a transmis către V.R. SRL o „notificare” în cuprinsul căreia se solicita inculpatului U.C. să achite sumele pe care SC V.R. i le datora, martorul i-a solicitat acestuia să încheie un contract de fidejusiune, care a fost redactat de avocatul B.B. din cadrul Baroului Arad, judeţul Arad şi semnat de cei doi în data de 30 ianuarie 2009, prin care inculpatul U.C. s-a obligat „faţă de creditorul SC S.Im. SRL să răspundă în solidar alături de debitorul principal SC V.R. pentru plata în întregime a debitului în cuantum de 157.762,08 RON”.

Din acest moment inculpatul nu a mai răspuns apelurilor telefonice ale martorului, cei doi întâlnindu-se însă întâmplător de două ori la interval de două - trei săptămâni, pe raza municipiului Arad, ocazie cu care, mai întâi U.C. i-a spus că nu are bani nici pentru a-şi plăti telefonul, iar a doua oară i-a spus că speră să deruleze alte afaceri cu cereale şi că îşi va achita datoria, promisiune care nu şi-a onorat-o, motiv pentru partea vătămată a sesizat organele de urmărire penală.

Întreaga cantitate de grâu livrată inculpatului U.C. a fost achiziţionată de martorul C.V. în calitate de administrator al SC S.Im. de la SC Agr. Nădlac SRL şi de la alte societăţi agricole conform actelor de la dosar, iar facturile către SC V.R. au fost întocmite în prezenţa celui dintâi, care le-a semnat şi ştampilat pe loc.

Pe lângă „notificarea” din data de 07 ianuarie 2009, pentru a-şi recupera debitul, martorul C.V. a emis o serie de somaţii către SC V.R., pe care le-a expediat la sediul acestuia, însă somaţiile respective au fost returnate, ceea ce l-a făcut să ajungă la concluzia că sediul era fictiv.

Potrivit declaraţiei martorului D.G.A., U.C. a încercat să se facă cunoscut, dorind să demonstreze că lucrează în domeniul achiziţiei de cereale, sens în care a prezentat o mapă ce conţinea contracte de achiziţii de cereale din surse interne şi a susţinut că are contacte şi contracte externe cu producători din Ungaria. La întâlnire U.C. a venit cu o maşină marca M. tip limuzină, iar pe banchetă avea la vedere sume importante de bani şi documente.

SC S.Im. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 155.762,8 RON.

11.Fapta comisă în dauna SC R. SRL Topolovăţu Mare

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara la data de 30 martie 2009 sub nr. 1024/P/2009, SC R. SRL a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 C. pen.

Din cuprinsul cererii şi din verificările efectuate a rezultat că la data de 27 octombrie 2008, între SC R. SRL Topolovăţu Mare, reprezentată de M.B. şi B.M. şi SC V.R. SRL, reprezentată de inculpatul U.C. a fost încheiat contractul nr. ff, având ca obiect vânzarea cumpărarea cantităţii de 240.000 kg grâu cu preţul de 0,55 RON+TVA/kg, transportul urmând a fi asigurat de beneficiar.

În baza acestui contract, conform facturilor fiscale din 27 octombrie 2008 (întocmită pentru cantitatea de 181.590 kg grâu în valoare de 118.850 RON), din 28 octombrie 2008 (întocmită pentru cantitatea de 148.000 kg grâu în valoarea de 96.866 RON) şi din 01 noiembrie 2008 întocmită pentru cantitatea de 33.860 kg grâu în valoare de 22.161,37 RON), întocmite de martora S.C. în calitate de contabil şef, inculpatul a achiziţionat cantitatea totală de 363.450 kg grâu, în valoare totală de 237.878,03 RON, sumă pe care acesta nu a achitat-o.

Transportul grâului s-a făcut cu mijloacele de transport închiriate de inculpatul U.C. de la SC T.A.P. SRL, Caransebeş, judeţul Caraş Severin, administrată de A.G., cu ocazia audierii din data de 13 iulie 2010 martorii S.V. şi E.C. declarând că au transportat grâul din localitatea Topolovăţu Mare în localităţile Pădureni (la depozitul SC S.F. SRL), Chizineu Criş, jud. Arad şi în Portul din localitatea Orşova, jud. Mehedinţi. Cu ocazia audierii martorilor M.B. şi B.M., aceştia au declarat că printre şoferi au recunoscut 2 persoane care erau angajate la SC T.T.T. SRL administrată de martorul C.V.T., astfel încât este posibil ca o parte din grâu să fi fost transportată şi în alte locaţii.

SC R. SRL Topolovăţu Mare a comunicat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 237.878.03 RON, debit recunoscut de inculpat, însă a menționat că îl datorează numiții G. şi L.Ș. şi nu el. Cei doi i-au solicitat să le facă rost de grâu, astfel că, împreună cu numitul C.V.T., care avusese legături anterioare cu SC R., s-a deplasat la Topolovățu Mare, a făcut rost de marfă şi, prin intermediul unei mașini închiriate de la C.V.T., s-a transportat marfa la Brașov, la indicațiile lui L. şi G.

12. Fapta comisă în dauna SC Ax. SRL Carei

Prin plângerea înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei sub nr. 571/P/2009, SC Ax. SRL Carei, jud. Satu Mare, prin reprezentantul legal L.A.M., a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 215 C. pen.

Din verificările efectuate ulterior s-a stabilit că la data de 14 noiembrie 2008, între SC Ax. SRL Carei, judeţul Satu Mare, reprezentată de administratorul L.A.M., directorul comercial C.L. şi consilierul juridic L.I.V. pe de o parte şi SC V.R. SRL reprezentată de inculpatul U.C., pe de altă parte, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. BB având ca obiect cantitatea de 800 tone porumb boabe în valoare de 304.640 RON, preţul convenit fiind acela de 0,32 RON/kg + TVA.

În baza acestui contract, conform facturii fiscale seria SM nr. F5 din 30 noiembrie 2008 şi avizelor de însoţire a mărfii seriile SM TEX, nr. M1, M2, M3 din 19 noiembrie 2008, M4, M5, M6 din 21 noiembrie 2008, M7, M8, M9, M10, M11 din 25 noiembrie 2008, M12 din 26 noiembrie 2008 şi M13, M14 şi M15 din 27 noiembrie 2008, SC Ax. SRL a vândut SC V.R. SRL cantitatea de 841.140 kg porumb boabe, în valoare de 302.306,11 RON.

Conform înţelegerii părţilor, inculpatul U.C., care a acționat în numele SC V.R. SRL (prezentând şi cartea de identitate seria TM nr. CC), a completat integral, a semnat şi ştampilat biletul la ordin din 14 noiembrie 2008 cu scadenţa la 19 decembrie 2008, asigurându-şi partenerii de afaceri că la momentul respectiv urma să aibă în contul R. Bank provizia necesară aferentă plăţii sumei de 304.640 RON.

Deplasarea la sediul SC Ax. SRL a fost făcută de inculpatul U.C. cu un autoturism marca M. de culoare neagră cu număr de leasing.

Transporturile au fost efectuate cu mijloace închiriate de inculpat de la SC T.B. SRL Carani şi SC A.T. SRL Timiş, administrate de numiţii B.V. şi U.I., aspecte confirmate de martorii B.A.T., I.G.A., L.T.C. şi C.R.S.

Factura menţionată a fost trimisă prin poştă spre a fi semnată de inculpat însă corespondenţa a fost restituită pe motiv că destinatarul nu a fost găsit.

Anterior datei de 19 decembrie 2008, inculpatul U.C. l-a sunat pe martorul L.A.M., rugându-l să nu introducă biletul la ordin la plată pe motiv că banii nu se aflau încă în contul SC V.R. SRL. Tot cu prilejul acelei convorbiri, inculpatul i-a promis martorului că îi va elibera un alt bilet la ordin, scadent la 30 decembrie 2008 după care, având acordul acestuia, i-a trimis prin poştă biletul la ordin din 19 noiembrie 2008 cu scadenţa la 30 decembrie 2008 care, la scadenţă, a fost onorat până la concurenţa suma de 13,09 RON, ca urmare lipsei disponibilului bănesc din contul societăţii debitoare, fiind refuzată la plată suma de 304,626, 91 RON.

Din acel moment, potrivit declarației martorului L.A.M. inculpatul U.C. nu a mai putut fi contactat.

SC Ax. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 320.306,11 RON, pe care inculpatul a recunoscut-o ca şi debit, susținând ca, deși au intrat bani în cont, a trebuit să onoreze niște datorii mai vechi unor societăți care exercitau presiuni asupra lui: A.R., A.N. şi alte două societăți.

13. Fapta comisă în dauna SC A.P.I. SRL Mintia

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara şi înregistrată sub nr. 5865/P/2009, SC A.P.I. SRL a solcitat prin intermediul reprezentantului legal S.A.M. efectuarea cercetărilor faţă de U.C. fără a preciza încadrarea juridică a faptelor descrise în cuprinsul plângerii.

Din cuprinsul plângerii şi din verificările efectuate ulterior a rezultat că între SC A.P.I. SA Mintia, cu specific avicol, administrată de martora A.M.S. şi SC V.R. SRL, s-au derulat în cursul anului 2008 relaţii comerciale constând din achiziţionarea de către prima societate de la cea de-a doua societate de grâu şi porumb, mărfurile fiind plătite de fiecare dată în ziua recepţionării lor sau în ziua imediat următoare.

La datele de 08 şi 11 decembrie 2008, în baza ordinelor de plată nr. GG şi HH, inculpatul a obţinut două plăţi în avans în sumă totală de 59.900 RON, reprezentând contravaloarea a 156.579 kg porumb, la preţul de 0,38 RON/kg cu TVA inclus, pe care s-a obligat să îl livreze în cel mai scurt timp, fără ca ulterior să-şi respecte promisiunea.

Din momentul încasării banilor martora S.A.M. l-a contactat pe inculpatul U.C. solicitându-i trimiterea porumbului contractat, însă acesta a invocat iniţial diferite motive (autocamioane blocate în trafic, etc.), pentru ca apoi să nu mai răspundă la telefon.

SC A.P.I. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 59.900 RON.

Inculpatul a recunoscut aceasta datorie, însă a menționat că nu a avut intenția să înșele partea civilă, căreia îi comunicase că are probleme cu firma, motiv pentru care nu a reușit să se achite de restanță. Anterior acestui incident, inculpatul a declarat că s-a întâmplat în cadrul altor relații comerciale cu partea civilă acesta să facă o plată nedatorată, pe care el a restituit-o imediat înapoi, fără a exista intenția de a o înșela. Martora S.A.M. a recunoscut această stare de fapt, precizând că, în opinia ei, ar fi o intenție de înșelăciune, dar nu cunoaște exact cum s-a oprit afacerea de cereale.

14. Fapta comisă în dauna SC A.R. SRL Şeitin

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad la data de 14 decembrie 2008 şi înregistrată sub nr. 7567/P/2008, SC A.R. SRL, cu sediul în loc. Ş., jud. Arad, prin reprezentantul legal G.V. a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3), (4) C. pen.

Din cuprinsul plângerii şi din verificările efectuate ulterior a rezultat că, după ce a postat pe internet în data de 03 noiembrie 2008 un anunţ de vânzare a cantităţii de 1.000 tone porumb, în aceeaşi zi, la birourile SC A.R. SRL din localitatea P., jud. Arad, G.V., administratorul al SC A.R. SRL a fost căutat personal de către inculpatul U.C., ocazie cu care între firmele administrate de aceştia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. QQ, prin care SC V.R. SRL achiziţiona, cu preţul de 0,35 RON + TVA/kg, cantitatea de 1.000 tone porumb pentru consum ce urma să fie livrată până la data de 28 noiembrie 2008, iar ca plata să fie garantată prin filă CEC sau prin bilet la ordin.

Conform declaraţiei martorului G.V., înainte de încheierea contractului, acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul U.C. la depozitul situat în localitatea Ş., jud. Arad, iar contractul a fost semnat după ce inculpatul U.C. a verificat caracteristicile porumbului şi a fost mulţumit de calitatea mărfii.

În urma transporturilor efectuate, a fost livrată cantitatea de 993.700 kg porumb în valoare de 413.876,37 RON, pentru care au fost întocmite următoarele facturi: din 05 noiembrie 2008 în sumă de 80.235,00 RON pentru cantitatea de 192.640 kg, din 06 noiembrie 2008 în sumă de 105.699,37 RON pentru cantitatea de 253.780 kg, din 07 noiembrie 2008 în sumă de 75.886,00 RON pentru cantitatea de 182.200 kg, din 10 noiembrie 2008 în sumă de 70.205,00 RON pentru cantitatea de 168.560 kg şi din 10 noiembrie 2008 în sumă de 81.851,00 RON pentru cantitatea de 196.520 kg.

Aceste cantităţi de cereale au fost transportate din localitatea Semlac, jud. Arad (localitate situată în apropierea localităţii Şeitin unde îşi avea sediul SC A.R. SRL) în două locaţii aparţinând SC S.F. SRL, conform declaraţiilor martorilor G.C., S.E.N., D.G., N.V.C., M.Mi., C.S.M., R.V., C.V., P.A. şi C.E.

Conform înţelegerii din contractul încheiat, în ziua încheierii contractului, inculpatul U.C. a emis biletul la ordin nr. NN, scadent la 28 noiembrie 2008, pe care l-a completat în totalitate pentru suma de 420.000 RON, reprezentând contravaloarea cantităţii de porumb contractată şi care urma să fie livrată, după care l-a semnat şi ştampilat.

În momentul prezentării la plată a biletului la ordin, R. Bank Sucursala Timişoara a acceptat parţial plata, întrucât în contul SC V.R. SRL exista doar suma de 50.001,18 RON, refuzând plata sumei de 369.998,82 RON, pe motivul lipsei disponibilului bănesc din cont.

Întrucât inculpatul nu a mai răspuns la numerele de telefon comunicate martorului G.V., acesta l-a căutat atât la adresa menţionată în cartea de identitate prezentată cu ocazia încheierii contractului (respectiv la adresa din Timişoara, str. G.), cât şi la sediul declarat al firmei (Timişoara, str. P.), ocazie cu care a constatat că inculpatul nu locuia la adresa menţionată în cartea de identitate (cartea de identitate fiind eliberată la data de 12 mai 2008 pe baza declaraţiei nereale a inculpatului că locuia la acea adresă, în fapt acesta locuind în Timişoara, str. D.), iar la sediul firmei nu a găsit decât clădiri dezafectate, aflate în paragină.

La insistenţele martorului G.V., inculpatul U.C. a mai achitat diferite sume de bani în valoare totală de 96.123 RON, astfel că valoarea prejudiciului neachitat se ridică la suma de 273.875 RON.

Inculpatul a declarat că personal i-a mai remis martorului G.V. suma de 72.000 RON, astfel că i-a rămas dator doar cu aproximativ 210.000 RON, precum şi că nu a putut plăti aceşti bani, deoarece a vândut marfă prin casierie, pe bază de bon de casă, către o persoană fizică necunoscută care l-a contactat telefonic şi care apoi a dispărut păgubindu-l cu această sumă. Inculpatul nu şi-a dovedit aceste susțineri.

Cu ocazia audierii sale, martorul G.V. a declarat că inculpatul l-a determinat să-l accepte ca partener de afaceri, prin aceea că a făcut referiri la relaţii cu persoane având funcţii importante în aparatul de stat din municipiile Arad şi Timişoara şi că s-a prezentat ca un prosper om de afaceri, având un rulaj anual de aproximativ 5.000.000 euro. De asemenea, martorul a mai arătat că inculpatul nu i-a spus că nu mai era administrator la SC V.R. SRL şi că avea doar calitatea de împuternicit al noilor asociaţi către care ar fi cesionat societatea, ci dimpotrivă, s-a comportat ca un adevărat administrator, precum şi că, atunci când a realizat că a fost înşelat, a constatat că U.C. nu locuia la adresa din cartea de identitate, iar cu ocazia deplasării la sediul declarat al firmei sale, a identificat că la acea adresă existau doar nişte hale aflate în stare de degradare.

Martorul a mai precizat că, încercând să desluşească traseul porumbului livrat către SC V.R. SRL, a constatat că acesta a fost trecut prin mai multe firme, ajungând în final la fermele zootehnice Pădureni ale SC S. SA Timişoara.

Pentru prejudiciul cauzat, SC A.R. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 500.000 RON, formată din 273.872 RON - debit existent, 43.422 RON - diferenţă de curs valutar şi 182.706 RON - cu titlul de despăgubiri morale pentru neachitarea datoriei la scadență şi pericolul de insolvență al societății. Inculpatul a recunoscut doar debitul de cca. 273.000 RON, spunând că suma de 72.000 RON a fost dată în două tranșe de 12.000 RON, înainte de scadență, respectiv 60.000 RON după scadență, însă nu exista niciun înscris doveditor în acest sens.

15.Fapta comisă în dauna SC Exploataţia Agricolă M. SRL

Prin plângerea înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sînnicolau Mare sub. nr. 682/P/2009, SC Exploataţia Agricolă M. SRL cu sediul în jud. Timiş, prin intermediul administratorului M.V., a solicitat tragerea la răspundere a inculpatului U.C. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.

Din cuprinsul plângerii şi din verificările efectuate s-a stabilit că în luna ianuarie 2009, în calitate de reprezentant al SC V.R. SRL, inculpatul U.C. l-a contactat telefonic pe martorul M.V., în calitate de unic asociat şi administrator al SC Exploataţia Agricolă M. SRL, din com. C., judeţul Timiş, convenind să achiziţioneze cantitatea de 152 tone porumb.

Urmare înţelegerii care a avut loc cu acea ocazie, inculpatul U.C. s-a deplasat la sediul societăţii unde a luat legătura cu martora B.H., angajată în funcţia de contabil, solicitând să i se livreze 152 tone porumb şi angajându-se să plătească marfa în decurs de 7 zile, în două tranşe de la ultima livrare, prin bilete la ordin.

Inculpatul a semnat contractul de vânzare-cumpărare din 16 ianuarie 2009, care a rămas la martora B.H., acesta fiind ulterior semnat şi de martorul M.V.

Livrarea porumbului s-a făcut de martorii R.C. şi S.M., iar transportul s-a realizat cu autovehicule închiriate de inculpat în numele SC V.R. SRL, conform avizelor de însoţire a mărfii numerele M20 din 16 ianuarie 2009, M21, M22 şi M23 din 17 ianuarie 2009, precum şi facturii fiscale din 19 ianuarie 2009, întocmită pentru suma de 76.283,76 RON reprezentând întreaga cantitate de 160.260 kg porumb cu preţul de 0,40 RON+TVA/kg.

La data de 19 ianuarie 2009, inculpatul i-a înmânat martorei B.H., biletul la ordin, scadent la 03 februarie 2009 pentru suma de 76.283,76 RON, reprezentând contravaloarea porumbului achiziţionat.

Martorii S.M. şi H.I., ambii angajaţi ai societăţii păgubite, au declarat că i-au auzit pe şoferii autobasculantelor cu care s-a transportat porumbul afirmând că au plătit marfa direct inculpatului U.C.

Biletul la ordin a fost refuzat la plată de către Banca I.R. - Sucursala Timişoara, pentru lipsa disponibilului bănesc din contul SC V.R. SRL.

Cu ocazia audierii sale, martorul M.V. a declarat că, după 3-4 zile de la livrarea porumbului, s-a întâlnit cu un prieten pe nume B. din comuna C.M., care i-a spus că şi el a fost înşelat de U.C., pe care l-a numit „ţepar” şi că o să „vadă banii când o să-şi vadă ceafa”, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat, deoarece inculpatul nu a plătit niciun ban din această suma datorată de SC Exploataţia Agricolă M. SRL.

Mai mult, din audierile efectuate în cauză, rezultă că inculpatul a primit de la şoferii cu care a preluat porumbul, sume de bani reprezentând contravaloarea acestuia.

Ulterior, inculpatul i-a mai răspuns de câteva ori la telefon martorei B.H., promiţând că va plăti, după care a dispărut fără urmă.

Cu ocazia audierii, inculpatul a declarat că marfa a fost de bună calitate, că martorul M.V. s-a comportat corect, că a avut şi anterior afaceri cu acesta, dar că SC V.R. SRL a intrat în incapacitate de plată, astfel că nu şi-a mai putut onora obligaţiile contractuale. Inculpatul a adăugat arătând că a contractat cu partea civilă în baza procurii, însă plata trebuia făcută de G. şi L.Ș.

SC Exploataţia Agricolă M. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 76.283,76 RON - contravaloare marfa neachitată, 5.000 RON onorar avocat pentru executarea SC V.R.,1.400 RON avans onorar executor şi 50.000 RON daune morale pentru neachitarea debitului la termen.

Infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., presupune, sub aspectul laturii obiective, o acțiune de inducere în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, dacă prin aceasta s-a cauzat o pagubă.

Raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate cu privire la capacitățile de plată ale părților responsabile civilmente al căror administrator era, şi prin emiterea unor file cec sau bilete la ordin, cunoscând ca pentru valorificarea acestora nu exista disponibil în cont, întrunește sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Astfel, prin plângerile formulate în cauza, părțile vătămate au arătat că inculpatul cunoștea că nu are disponibil în cont şi, cu toate acestea, a emis file cec sau bilete la ordin prin care au reușit inducerea şi menținerea în eroare a părților vătămate.

Existenţa unor relații comerciale între părțile vătămate şi societățile administrate de către inculpat a fost dovedită prin prezentarea contractelor şi facturilor fiscale care au fost semnate de primire de către inculpat şi care atesta împrejurarea că acesta, în calitate de administrator al părților responsabile civilmente, a achiziționat de la părțile vătămate marfa în valoare de peste 200.000 RON.

Vinovăţia inculpatului a rezultat şi din declaraţiile martorilor A.N., A.N.M., B.S.D., B.Ş., B.T.M., B.H., B.P., B.A.T., B.G., B.L.D., B.M., B.L., C.B.F.L., C.V.T., C.M.D., C.M., C.S.M., C.S., C.V., C.Va., C.N., C.E., Cî.V., C.R.S., C.A., C.L.C., C.E., C.M., D.D.D., G.A., D.Z., D.G., D.S., D.C., E.C., F.E.G.V., G.L.S., G.O.A., G.T., G.G.C., H.I., I.G.A., K.I.C., K.L., K.J.B., K.M., L.Ş., L.A.M., L.I., L.I.V., L.T.C., M.G.M.A.A., M.M.F., M.B., M.V., M.Ma., M.Mi., M.M.Ş., Mî.M., M.I.C., N.V.C., N.F., N.V., O.I., O.S., P.D.V., R.C.G., R.V., R.A.D., R.A.R.I., S.E.N., S.M., S.C.M.S.I., S.V., S.Ma., S.P., S.A.M., S.Vi., S.A.K., S.A., T.C., V.T.I., T.I., V.J., V.H., Z.S., P.C.S., administratori sau angajați ai societăţilor, care au menționat că au primit de la inculpat sau de la persoane interpuse filele cec şi biletele la ordin, despre care au aflat ulterior că acestea au fost refuzate la plata pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Refuzul de plata a rezultat cu claritate din înscrisurile existente la dosar, băncile precizând ca refuza plata datorită lipsei totale de disponibil în cont atât în privința filelor cec, cât şi în privința biletelor la ordin.

Împrejurarea că, inculpatul cunoștea situaţia financiară a societăților administrate, el având reprezentarea faptului că pentru valorificarea instrumentelor de plată întocmite nu exista disponibil în cont, a rezultat din analizarea rulajului contului societăților controlate de către inculpat, sub acest aspect evidențiindu-se în mod clar că în perioada emiterii filelor cec şi a biletelor la ordin şi până în momentul scadenței acestora inculpatul nu a alimentat deloc contul, neavând niciun fel de lichidități.

Totodată, din adresele Băncii Naţionale a României existente în dosarul de urmărire penală a reieşit cu certitudine că inculpatul a practicat asemenea acte şi în privința altor societăți comerciale, ele fiind înregistrate în baza de date cu mai multe incidente de plata cu file cec şi bilete la ordin, ceea ce a atras interdicția de a folosi file cec.

Susținerile inculpatului precum că în speța de față este vorba de litigii civile/comerciale sau că el însuși ar fi fost înșelat la rândul lor de către alte societăți sau de alte persoane fizice, deși posibil să fie adevărate, nu au avut relevanță în prezenta cauză şi nu i-a exonerat de răspundere penală, atâta vreme cât la ivirea unor astfel de situații inculpatul nu au depus el însuși plângeri împotriva societăților debitoare lui; deși inculpatul a arătat ca, de exemplu, cu privire la relațiile comerciale derulate cu SC A.R. SRL, a depus denunțuri anonime la Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dar nu a primit niciun răspuns sau că ar fi sesizat organele de poliție cu privire la actele ilicite derulate de către numitul C.V.T., nu a putut face dovada celor susținute.

Tot astfel, inculpatul nu a încercat redresarea economică a societăților în numele cărora contracta, nu s-a oprit în faza incipientă atunci când a întâmpinat dificultăți financiare, ci a continuat să încheie alte contracte cu alte părți vătămate, activitatea sa continuând mult timp, cca. 4 ani de zile, până la intervenția organelor de urmărire penală şi arestarea acestuia.

Chiar dacă unii dintre martorii audiați, cum ar fi V.H. sau B.G. au apreciat că inculpatul nu a avut intenția să înșele, aceste păreri au fost subiective şi nu au fost privite în mod izolat, instanța trebuind să aibă în vedere întreaga activitate infracțională derulată de inculpat, pe parcursul mai multor ani de zile, așa cum s-a arătat mai sus, în care au fost implicate 27 de persoane juridice române şi străine, precum și modul şi mijloacele folosite.

Nici apărările conform cărora unele dintre societățile comerciale nu au depus plângere penală împotriva inculpatului din proprie inițiativă, ci au fost mai întâi abordate de către organele de cercetare penală, nu pot fi reținute, întrucât, independent de aceasta „abordare”, faptele inculpatului exista, iar acțiunea penală se poate exercita din oficiu pentru acestea.

Că activitatea inculpatului a fost una ilicită a dovedit-o şi modalitatea de acționare a acestuia. Astfel, pentru a induce în eroare pe reprezentanţii societăţilor comerciale în cauză, cu privire la bonitatea firmelor în numele cărora a solicitat şi achiziţionat mărfuri, precum şi cu privire la buna lui credinţă, inculpatul s-a prezentat în unele situații ca fiind un om prosper de afaceri, cu relaţii sus-puse, care administrează sau reprezintă societăţi cu active serioase.

Apoi, inculpatul fie că plătea iniţial una sau mai multe tranşe de marfă, de regulă de valori mai mici, după care valoarea comenzii sau comenzilor creştea până la nivelul maxim pe care îl putea obţine, fără a mai plăti nimic, fie că achiziţiona din capul locului mărfuri pe care nu le mai plătea.

După refuzul instrumentelor de plată de către societăţile bancare pe motivul lipsei disponibilului bănesc din conturi, de regulă, pentru a amâna cât mai mult posibil momentul sesizării organelor de urmărire penală, inculpatul răspundea la început la telefon, asigurându-i pe reprezentanții societăților cocontractante de buna sa-credinţă, de faptul că datoriile urmau să fie plătite fără probleme, dând declarații scrise ca garantează recuperarea datoriilor cu patrimoniul personal, că a fost vorba de simple accidente, de blocaje financiare, de neseriozitatea altor parteneri de afaceri, de acte de înşelăciune comise împotriva lui etc. Ulterior, așa cum arătau şi martorii T.I., T.Iu., M.V. sau G.L.S., inculpatul nu a mai răspuns apelurilor telefonice şi nu mai era de găsit. Acest lucru s-a datorat, a spus inculpatul, numeroaselor presiuni care s-au exercitat asupra lui de către creditori pentru recuperarea datoriilor şi cărora nu le-a mai rezistat.

S-a mai constatat că inculpatul a abandonat pe rând societățile comerciale al căror asociat şi administrator era, după ce au intrat în incidenţa bancară de plată, în loc să plătească în totalitate datoriile acumulate de cea dintâi, pentru a putea continua activitatea în mod legal prin intermediul acestora.

Tot astfel, pentru a scăpa de mărfurile achiziţionate prin înşelăciune şi a intra cât mai repede în posesia sumelor de bani, inculpatul vindea sub preţurile de achiziţie. Motivarea inculpatului a fost că în unele situații marfa a fost de proastă calitate, însă, chiar şi în aceste condiții, acesta a acceptat practic să deruleze în continuare, în pierdere, afacerile.

Considerând că, la inducerea în eroare a părților vătămate (H., V., C., T&O P., C.C., Q.A.B., R.U.P., M., An., T., S.Im.) în ceea ce privește capacitățile de plată ale societăților al căror administrator era sau le controla, inculpatul a utilizat mijloace frauduloase, filele CEC şi biletele la ordin emise în cunoștință de cauză, în sensul că inculpatul avea reprezentarea lipsei disponibilului în cont, putând fi interpretată în acest sens, aceste instrumente de plată câștigând încrederea părților vătămate, instanța a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite şi cerințele prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen.

De asemenea, atâta timp cât filele CEC şi biletele la ordin au fost emise cu prilejul executării unor contracte comerciale, având rol hotărâtor în încheierea şi executarea acestor convenții, fiind evident că în situația în care ar fi cunoscut realitatea financiară a părților responsabile civilmente, părțile vătămate ar fi refuzat încheierea contractului şi livrarea mărfurilor, instanța a apreciat că în prezenta cauză s-a realizat şi conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (3) C. pen. în ceea ce privește acest alineat, instanța a reținut că în cazul tuturor societăților comerciale au fost încheiate contracte comerciale în forma scrisă sau verbală, urmate de emiterea unor facturi care nu au fost onorate în totalitate.

S-a invocat în apărare faptul că în cazul părților vătămate cu privire la care nu s-a emis vreun cec sau bilet la ordin este vorba de un litigiu comercial şi nu penal, însă instanța a amintit că legiuitorul a reglementat infracțiunea de înșelăciune în mai multe modalități, cum ar fi şi cea în convenții, stipulată în alin. (3) al art. 215 C. pen., care subzistă şi fără a fi necesară folosirea vreunui mijloc fraudulos sau a cec-ului.

În același timp, raportându-se la probele deja analizate mai sus, instanţa a constatat că fapta inculpatului de a emite file cec, cunoscând ca pentru valorificarea acestora nu exista acoperirea necesară, cu consecința producerii unei pagube pentru părțile vătămate, întrunește din punct de vedere obiectiv şi cerințele prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.

Apărătorul inculpatului a invocat faptul că în momentul emiterii filelor cec, firma inculpatului nu era în interdicție bancară, însă, potrivit antemenționatului alineat, infracțiunea de înșelăciune subzistă şi în cazul în care, după emiterea filei cec se retrage în totul sau în parte provizia necesară, astfel că la momentul introducerii ei la scadență sau ulterior tot nu exista provizia necesară acoperirii lui.

Întrucât, prin faptele sale, inculpatul a produs consecințe deosebit de grave, în sensul art. 146 C. pen., creând pagube materiale de peste 200.000 RON, s-a reţinut în sarcina lui şi alin. (5) al art. 215 C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, el urmărind obținerea pentru sine a unor foloase materiale, cu consecința păgubirii părților vătămate, rezultat prevăzut şi urmărit prin comiterea faptelor.

În cauză fiind încheiate mai multe convenții şi fiind emise mai multe bilete la ordin şi file cec, instanța a reţinut şi sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., fiecare dintre acțiunile inculpatului realizând conținutul legal al aceleiaşi infracțiuni.

Prin rechizitoriul Parchetului, inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, cu motivarea că inculpatul a indus în eroare 23 de persoane fizice, unele în calitate de reprezentanți ai unor persoane juridice, cu sediul pe teritoriul României, reținând art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, inculpatul a indus în eroare reprezentanții a 4 persoane juridice, cu sediul pe teritoriul Ungariei.

Din elementele dosarului, instanța a reţinut că în perioada 2004-2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul U.C. a înșelat în repetate rânduri 27 de părți civile, independent de faptul că acestea sunt persoane juridice române cu sediul pe teritoriul României sau persoane juridice străine cu sediul pe teritoriul Ungariei şi independent de faptul că în cazul unora s-au folosit file cec, iar în cazul altora nu, uneori prin folosire de instrumente de plată fără acoperire în conturile bancare, de disponibil bănesc, cu ocazia încheierii sau executării unor contracte comerciale, valoarea totală a prejudiciului ridicându-se peste 200.000 RON, fapta ce întrunește elementele constitutive ale unei singure infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., astfel ca prin schimbarea de încadrare juridică, instanța a reţinut o singură faptă de înșelăciune în formă continuată şi nu două infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, concurente între ele, așa cum s-a reținut prin rechizitoriu, făcând aplicarea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

În ceea ce privește fapta de la punctul 1 descrisă mai sus, precum şi în rechizitoriu, reținând că inculpatul U.C. a împrumutat în nume propriu de la numitul B.M. 12.000 euro, care au fost restituiți doar în parte, respectiv 6.300 euro, instanța a apreciat că, acest act material nu are natură penală, ci una civilă, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., instanța a achitat inculpatul pentru actul material săvârșit în dauna lui B.M., care, de altfel, a arătat ca l-a iertat pe inculpat de datorie.

Inculpatul U.C. a mai fost trimis în judecată pentru art. 9 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, reținându-se că acesta ar fi omis cu intenţie înregistrarea în evidenţele contabile ale SC V.R. SRL a unor operaţiuni comerciale şi a ascuns documente care atestau efectuarea unor operaţiuni contabile care trebuiau înregistrate în evidenţele contabile ale SC V.R. SRL, activităţi prin care a prejudiciat bugetul statului cu suma de 3.797.717 RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) şi d) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiuni de evaziune fiscală următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor.

Față de această reglementare legală, instanța a apreciat că în speța dedusă judecății este vorba de două infracțiuni de evaziune fiscală, cea prevăzută la lit. b), respectiv cea de la lit. d), aflate în concurs şi nu una singură, cum greșit a reținut reprezentantul Parchetului, reţinând sub acest aspect aplicabilitatea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.

Având în vedere probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că fapta inculpatului U.C., asociat şi administrator la SC V.R. SRL, care nu a înregistrat trei facturi (din 31 iulie 2008, pentru suma de 202.109 RON, din 17 octombrie 2008, pentru suma de 91.791,84 RON, respectiv factura din 20 octombrie 2008, toate privind relațiile comerciale derulate cu SC B.I. SRL) în evidenţa contabilă a societăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În același sens s-a pronunțat şi Garda Financiară Timiș în procesul verbal întocmit la data de 30 iunie 2010, ca urmare a controlului efectuat la SC V.R. expertiza financiar-contabilă şi suplimentul la aceasta, efectuate în cauză de către expert S.M.G. şi expert asistent B.A., prin lipsa evidențierii unor operațiuni comerciale în contabilitatea SC V.R.

Inculpatul nu a contestat lipsa acestei evidenţe contabile şi nici existenţa prejudiciului, însă a recunoscut că în relațiile comerciale pe care le-a derulat în numele SC V.R. cu B.I., dar şi cu Ti., G.H., S.Im., R., Ax., A.R., Exploatația Agricola M. (mai sus analizate) a acționat în baza procurii de administrare pe care a primit-o de la numiții V.C.R. şi L.Ş., pe care a atașat-o concluziilor scrise, la anexa nr. 4, în opinia sa, obligațiile de plata către stat reveneau administratorului societății, L.Ş.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 privind contabilitatea, „răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilității la societățile comerciale revine administratorului”.

Conform înscrisurilor O.R.C., inculpatul a deținut calitatea de asociat şi administrator la SC V.R. SRL în perioada 2007- octombrie 2008, când a fost înregistrată la ORC cesiunea părților sale sociale către numiții V.C.R. şi L.Ş., cesiune ce a devenit, după acest moment, opozabilă terților. Acesta din urmă a fost numit administrator.

La data de 24 iulie 2008 a fost încheiat contractul de cesiune al părților sociale de la inculpatul U.C., către V.C.R. şi L.Ş. În aceeași dată a fost autentificată procura de administrare a SC V.R., prin care noii asociați l-au împuternicit cu puteri depline pe U.C. să îi reprezinte la toate autoritățile competente în legătură cu SC V.R. Practic, conform procurii, soarta societății era în mâinile inculpatului.

Așadar, inculpatul a fost administrator de drept până în octombrie 2008 şi administrator de fapt după această dată, comportându-se ca atare în relațiile cu terții şi desfăşurând din punct de vedere faptic atribuţii de administrare concretă a SC V.R., astfel că, în acord cu Parchetul, instanța a apreciat că cesiunea părților sociale a fost una fictivă.

În acest sens, martorul P.D., fost contabil al V.R. în perioada 01 februarie 2008 - 31 decembrie 2008, a declarat, că a făcut înregistrări în contabilitatea firmei în baza documentelor puse la dispoziție de către inculpatul U.C. Martorul a relatat cum în luna septembrie 2009 s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul, care i-a spus că a vândut firma la doua persoane din București, iar în acest context, l-a rugat să vină să ridice actele contabile. Martorul a menționat că până atunci, inculpatul s-a purtat ca un administrator, acesta nu i-a spus că a acționat ca un împuternicit, iar până în a doua jumătate a lunii mai 2010, nu i-a cerut nimeni actele contabile ale societății.

Fictivitatea cesiunii a fost confirmată de martorul L.Ş. care a declarat că la solicitarea lui V.C.R., cu care se afla în relaţii de prietenie şi cu care locuia cu chirie în imobilul situat în Bucureşti, str. M. (în imobilul aparţinând numitului D.G. - unchiul lui V.C.R.), a acceptat propunerea acestuia din urmă de a se deplasa din Bucureşti la Timişoara pentru a semna la solicitarea numitului „G.”, prieten al numitului V.C.R., acte pentru „un amic din Timişoara care vrea să înfiinţeze o firmă şi nu poate să o facă pe numele lui pentru că are datorii”, „serviciu” pentru care urma să primească atât el cât şi V.C.R. suma de 500 RON „fără a avea vreo problemă”.

Faptul că cei doi noi „asociaţi” au acceptat preluarea fictivă a părților sociale a fost dovedită şi de modalitatea în care martorul L.Ş. a relatat derularea semnării documentelor de cesiune, respectiv, faptul că „a venit cu autoturismul marca M. negru şi ne-a condus la notar unde am fost puşi să semnăm mai multe documente”. La notar nu au primit niciun document, stampila sau orice altceva legat de firma, iar din acel moment nu știe nimic despre firma sau despre inculpat.

Toate aceste aspecte mai sus analizate l-a calificat pe inculpat ca şi subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, legea nefăcând nicio distincție între administratorul de fapt şi cel de drept câtă vreme unul sau altul, ori ambii realizează administrarea concretă a firmei, astfel că situația lor în materia răspunderii penale este similară.

Întrucât, prin omisiunea de a înregistra în contabilitatea societății V.R. operațiunile comerciale derulate cu SC B.I. SRL s-a produs un prejudiciu statului sub 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, respectiv 32.837 RON (aspect ce urmează a fi detaliat în cadrul analizei laturii civile a cauzei), prin schimbarea de încadrare juridică, conform art. 334 C. proc. pen., instanța a reţinut alin. (1) al art. 9 din legea evaziunii fiscale pe seama inculpatului, şi nu alin. (3) al aceluiași art., menționat în rechizitoriu.

Actul de acuzare a menționat că inculpatul U.C. ar fi ascuns documente care atestau efectuarea unor operaţiuni contabile care trebuiau înregistrate în evidenţele contabile ale SC V.R. SRL.

Sub acest aspect, instanța a reţinut că, la data de 28 aprilie 2010, inculpatul U.C. a fost arestat.

Potrivit declarației martorului P.D., fost contabil la V.R. în perioada 01 februarie 2008-31 decembrie 2008, în jurul datei de 20 mai 2010, (deci ulterior arestării), a fost contactat de avocatul inculpatului U.C. să predea toate actele contabile primite de la inculpat pentru a pregăti apărarea, inculpatul fiind urmărit penal, ceea ce a şi făcut, în aceeași zi venind o persoană necunoscută cu un autoturism marca D., căreia i-a predat pe bază de borderou actele contabile, enumerate în procesul verbal de predare primire ce datează din 19 mai 2010.

În momentul în care apărătorul ales al inculpatului a discutat cu procurorul de caz, care i-a relatat că are nevoie de aceste documente contabile, acestea au fost puse la dispoziția Parchetului în aceeași zi.

Controlul efectuat de Garda Financiară Timiș la V.R. s-a derulat în perioada mai-iunie 2010.

Faţă de această stare de fapt, instanța a reţinut că infracțiunea de ascundere a actelor contabile de către inculpat nu există, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul U.C. pentru art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005.

Potrivit art. 292 C. pen., constituie infracțiunea de fals în declarații, declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.

Din probele administrate în cauză, a rezultat că în cursul anului 2008, inculpatul U.C. şi-a preschimbat cartea de identitate veche seria TM nr. RR, obținând-o pe cea nouă cu seria TM nr. CC.

Pentru eliberarea cărţii de identitate anterior menţionate, inculpatul U.C. a prezentat contractul de vânzare cumpărare din 20 septembrie 1993, încheiat între SC S. SA cu sediul în Timişoara, str. I.I. de la Brad nr. 29A şi U.C., contract prin care acesta achiziţiona imobilul situat în Timişoara, str. G., compus din 1 (una) cameră în suprafaţă de 15,48 m.p., imobil deţinut de inculpatul U.C. în baza contractului de închiriere din 13 iulie 1992, suma de vânzare a apartamentului fiind de 34.478 RON.

Cererea prin care a inculpatul U.C. a solicitat preschimbarea cărţii de identitate seria TM nr. RR a cărui termen de valabilitate urma să expire la data de 15 mai 2008, a fost completată de acesta la data de 07 mai 2008, declarând că avea domiciliu la această adresă deşi în realitate, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public S.V. prin încheierea din data de 13 septembrie 2000, apartamentul a fost vândut numitei B.L.C.

Cu toate acestea, în fapt, inculpatul U.C. locuieşte în municipiul Timişoara, str. D., imobil cumpărat de acesta cu suma de 75.382.000 RON de la SC Az. SA cu sediul în Timişoara, str. C., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public D. - C. - B., prin încheierea din 01 aprilie 1999, iar potrivit declaraţiei formulate în dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 2491/P/2008 acesta nu mai locuieşte la acea adresă din anul 2006.

La data de 12 mai 2008, pe baza documentaţiei depuse, a fost emisă cartea de identitate seria TM nr. CC, care a fost înmânată inculpatului U.C. la data de 02 iunie 2010, a cărei copie a fost utilizată de inculpat cu prilejul încheierii unor contracte comerciale.

Inculpatul a recunoscut această faptă, însă a menționat că a procedat în această manieră datorită comodității şi pentru a nu fi nevoit să depună o serie de acte de la noul domiciliu, negăsind contractul de vânzare-cumpărare a imobilului de pe str. D., l-a depus pe cel vechi care îi era la îndemnă pentru a-şi preschimba cartea de identitate care urma să expire. Inculpatul a menționat că nu a dorit să ascundă noul domiciliu, ci pur şi simplu nu a realizat că săvârșește o faptă penală.

Față de modul de acțiune al inculpatului, instanța a apreciat că acesta se face vinovat atât de infracțiunea de fals în declarații, întrucât a formulat declaraţii neconforme cu adevărul în faţa unui angajat al Direcţiei de Evidenţa a Persoanelor Timişoara, obţinând pe această cale cartea de identitate seria TM nr. CC, din care rezultă că acesta domiciliază la o altă adresă decât cea la care locuieşte efectiv, dar şi de infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, întrucât acesta a determinat un angajat al Direcţiei de Evidenţa a Persoanelor Timiş să întocmească fără vinovăție documentaţia necesară emiterii cărţii de identitate seria TM nr. CC, în care să fie menţionat la rubrica destinată înscrierii domiciliului, o altă adresă decât cea la care inculpatul locuia în realitate, acţiune pe care acel angajat a întreprins-o fără a avea cunoştinţă de faptul că domiciliul declarat de inculpat nu este cel real definit de art. 25 din Legea nr. 105/1996.

Susținerile invocate în apărare, precum că cele două infracțiuni nu pot coexista, întrucât infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. au fost absorbite de art. 292 C. pen. pe motiv că persoana care a preluat actele trebuia să cunoască împrejurarea că a declarat fals, au fost neîntemeiate şi au fost înlăturate, deoarece, așa cum s-a arătat, în speță au fost aplicabile dispozițiile alin. (2) al art. 31 C. pen., care reglementau săvârșirea unei fapte penale fără vinovăție, întrucât angajatul nu avea de unde să cunoască domiciliul real al inculpatului, neexistând pentru acesta o obligație legală care să-i impună verificarea prealabilă a celor arătate de către petentul inculpat în cerere, eliberarea cărții de identitate având la baza prezumția de adevăr a celor exprimate în cererea de eliberare a noii cărți de identitate.

Inculpatul U.C., după ce a obţinut la data de 02 iunie 2008 cartea de identitate seria TM nr. CC emisă la data de 12 mai 2008, carte de identitate în care adresa de la rubrica „Domiciliu” nu corespundea cu cea la care inculpatul domicilia în fapt, a folosit acea carte de identitate pentru a se legitima în cursul relaţiilor comerciale pe care aceasta le-a desfăşurat ulterior în numele unor societăţi comerciale la care acesta fusese administrator, săvârșind de fiecare data infracțiunea de fals în declarații, iar nu şi cea de uz de fals.

Întrucât infracțiunea de fals în declarații exclude, prin conținutul său, infracțiunea de uz de fals, instanța a achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Pentru toate aceste considerente, instanța a dispus condamnarea inculpatului U.C. pentru faptele pentru care nu a fost achitat, urmând ca la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate să ţină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faptele inculpatului au prezentat un ridicat grad de pericol social, prin actele lui acesta aducând atingere relațiilor sociale cu caracter patrimonial care presupun buna-credință a celor care desfășoară activități comerciale, dar şi fraudarea bugetului public, în vederea atingerii scopului urmărit - obţinerea unor foloase materiale ilicite, precum şi relațiile sociale referitoare la încrederea publică în înscrisurile producătoare de consecinţe juridice.

La stabilirea pedepselor, instanța a luat în considerare şi persoana inculpatului. Astfel, inculpatul este căsătorit şi are un copil minor de 12 ani în întreținere. În circumstanțiere, inculpatul a depus diploma de bacalaureat, dovedind rezultatele foarte bune pe care le avea la învățătura. Tot în circumstanțiere, s-a întocmit de către S.P.T.T.M. referatul de evaluare al inculpatului, care a concluzionat că inculpatul este integrat în societate şi că poate fi sprijinit în vederea creşterii gradului de analizarea consecinţelor propriilor acţiuni, prin includerea într-un program de consiliere individuală. După eliberare, ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată în fața instanței. Conform fişei de cazier, inculpatul nu avea antecedente penale care să atragă starea de recidivă. Inculpatul a arătat cum s-au petrecut lucrurile în fapt, însă a apreciat că faptele sale nu au conotații penale sau a încercat să arunce vina asupra altor persoane.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reţinut următoarele:

Toate cele 27 de societăți comerciale trecute mai sus în revista s-au constituit părți civile în cauză pentru prejudiciul cauzat de inculpat prin intermediul societăților administrate de el, părți responsabile civilmente din prezenta cauza, pentru înșelăciune. B.C. a renunțat ulterior la pretențiile solicitate, iar C., B.I. şi V.K. au fost între timp radiate. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat pretenții de la inculpat şi de la partea responsabilă civilmente V.R. cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală.

Potrivit dispozițiilor art. 998 din vechiul C. civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, iar potrivit art. 1000 alin. (3) din vechiul C. civ., comitentul răspunde de prejudiciul cauzat de prepusul său în exercitarea funcțiilor încredințate, ambele texte cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ.

Totodată, dispoziţiile Legii nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, (în vigoare la data încheierii contractelor cu V. 2006 şi R.U.P. 2007) prevăd în art. 4 următoarele:

„În contractele încheiate, părţile pot prevedea ca, în cazul neîndeplinirii până la scadenţă sau până la un alt termen convenit a obligaţiilor prevăzute la art. 3 alin. (1), debitorii să plătească, în afara sumei datorate, penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare după data scadenţei.

Totalul penalităţilor pentru întârziere în decontare, prevăzute la alin. (1), nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul”.

Instanţa a constatat că V. şi R.U.P. au solicitat penalități de întârziere, la care sunt îndreptățite, astfel cum reiese din conținutul contractelor atașate la dosarul de urmărire penală. Având în vedere că la dosar nu există alte contracte sau înscrisuri care să ateste contrariul, instanţa a apreciat că cererea acestor părţi civile privind penalităţile de întârziere este justificată, inculpatul fiind obligat la plata acestor penalităţi doar în limita sumei asupra căreia vor fi calculate.

Așa cum a rezultat din starea de fapt şi din probele de la dosar, inculpatul U.C. a acţionat în calitate de administrator al unor societăţi comerciale, iar prin faptele lui ilicite a cauzat prejudicii patrimoniilor părților civile care s-au impus a fi reparate, motiv pentru care, în baza art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., a fost obligat la plata acestora.

Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă au declarat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, inculpatul şi părţile civile V.K. Ungaria, SC B.I. SRL Vâlcea, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi SC S.I. SRL.

Prin decizia penală nr. 251/A din 30 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a dispus respingerea apelurilor declarate de inculpatul U.C. şi părţile civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi SC S.I. SRL împotriva sentinţei penale nr. 496/PI din 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 6785/30/2010.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi părţile civile V.K. Ungaria şi SC B.I. SRL Vâlcea împotriva aceleaşi sentinţe.

A desfiinţat sentinţa penală nr. 496/PI din 20 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Timiş, în Dosar nr. 6785/30/2010 numai în latură civilă şi, rejudecând:

În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., a obligat inculpatul U.C. la plata sumei de 281.970,87 RON către parte civilă SC B.I. SRL Vâlcea şi a sumei de 597.605,40 euro către partea civilă V.K. Ungaria.

A înlăturat dispoziţia de confiscare a sumei de 281.970,09 RON şi a sumei de 624.104,40 euro sau echivalentul în RON.

În baza art. 348 C. proc. pen. şi art. 445 C. proc. pen., a dispus anularea cărţii de identitate seria TM nr. CC, eliberată pe numele inculpatului U.C. de Consiliului Local Timişoara - Direcţia de evidenţă a persoanelor - Serviciul de evidenţă a persoanelor, la data de 12 mai 2008 şi anularea cererii formulate de către inculpat pentru eliberarea acestui act de identitate.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul U.C. la plata sumei de 600 RON, iar părţile civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş şi SC S.Im. SRL la plata a câte 100 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., parte din cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A dispus plata sumei de 300 RON (câte 150 RON pentru fiecare apărător din oficiu) din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, cu titlu de onorariu avocat oficiu.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Instanţa de fond, în baza întregului material probator existent la dosar, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecăţii, respectiv aceea că inculpatul U.C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a indus în eroare un număr de 27 persoane juridice, respectiv către SC H. SR, SC A. SRL, SC S.Im. SRL, SC V. SRL, SC T&O P. SRL, SC B.P. SRL (fosta C.C.), SC Q.A.B. SA, SC R.U.P. SRL, SC M. SRL, SC T.T.K., SC G.H.K., SC V.K., SC An. SRL, SC Ag. SR, SC T. SRL, SC S.Im. SRL, SC R. SRL, SC Ax. SRL, SC A.P.I. SRL, SC A.R. SRL, SC Exploataţia Agricola M. SRL, SC A.F. SRL, SC T.D.G.P. SRL, SC C. SA, SC B.I. SRL, V.K., SC B.C. SRL prin emiterea unor file CEC, cunoscând că pentru valorificarea acestora nu există disponibil în cont sau anulate, sau prin emiterea unor file CEC sau ordine de plată drept garanție, ceea ce a condus la întărirea încrederii societăților comerciale cu privire la solvabilitatea societăților administrate de inculpat sau prin alte mijloace frauduloase, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu toate că inculpatul nu a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, arătând că a acţionat în calitate de comerciant, că a avut blocaje financiare în urma cărora nu a mai putut redresa activitatea economică, aceste susţineri au fost infirmate de probele administrate. Astfel, inculpatul a efectuat plăți cu file CEC deși cunoștea că se află în interdicție bancară, unele file CEC fiind anulate, în cadrul relațiilor comerciale s-a legitimat cu un act de identitate în care domiciliul nu era real, astfel că nu putea fi contactat în nici un mod de către reprezentanții societăților comerciale păgubite, administratori sau angajaţi ai societăţilor care au primit de la inculpat filele CEC, despre care au aflat ulterior că au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont.

Împrejurarea că inculpatul cunoştea situaţia financiară a societăţilor administrate, având reprezentarea faptului că pentru valorificarea instrumentelor de plată întocmite nu există disponibil în cont a rezultat şi din analizarea rulajului conturilor societăţilor administrate sau controlate de către inculpat, întrucât în perioada emiterii filelor CEC şi până în momentul scadenţei acestora inculpatul nu a mai alimentat contul, neavând lichidităţi, iar filele CEC emise de inculpatul şi refuzate la plată au constituit incidente de plată înscrise la Centrala Incidentelor de Plată din cadrul Băncii Naţionale a României.

Prin intermediul societăţilor comerciale pe care le administra, inculpatul a achiziţionat diverse cantităţi de mărfuri de la mai mulţi furnizori, deşi ştia că nu avea posibilităţi financiare pentru achitarea mărfurilor şi a indus în eroare aceşti furnizori prin emiterea mai multor instrumente de plată, fără a avea disponibil în cont, în perioada în care se afla în interdicţie bancară.

Modul în care a procedat inculpatul a fost tipic încheierii şi executării unor contracte prin care se urmăreşte păgubirea furnizorului. Astfel, în unele cazuri a achitat cu sume modice mărfuri achiziţionate în cantităţi mici, ca ulterior să ceară livrarea repetată de mărfuri pe care nu le-a mai plătit.

În acest sens au fost declaraţiile martorilor, care au arătat că inculpatul a prezentat firmele administrate de el ca societăţi solvabile, fără datorii financiare, care achitau la termen mărfurile achiziţionate sau serviciile prestate, iar după livrarea produselor au constatat o altă situaţie de fapt, respectiv că nu-şi pot recupera debitele, fiindcă cecurile emise de inculpat nu putea fi valorificate ca urmare fie a lipsei de disponibil în cont, fie a interdicţiei bancare de a emite cecuri în care se aflau societăţile inculpatului sau a emiterii unui instrument de plată anulat.

Instanţa de fond în mod judicios a analizat vinovăţia inculpatului în raport cu modalitatea în care a acţionat, aspect ce rezultă din declaraţiile martorilor şi ale părţilor vătămate, fiind subliniate următoarele aspecte: că inculpatul nu a adus la cunoştinţa clienţilor mai vechi faptul că a cesionat societatea şi că are probleme financiare, a achiziţionat o cantitate mare de mărfuri, pe care a valorificat-o sub preţul real, aspecte care au condus la ideea că inculpatul a acţionat în mod deliberat în vederea comiterii infracţiunilor de înşelăciune, în vederea obţinerii unor avantaje pecuniare în mod ilegal.

Cu privire la existenţa infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. s-a constatat că sunt îndeplinite în speţă toate condiţiile existenţei tuturor formelor prevăzute de art. 215 C. pen., atât forma de bază cât şi variantele infracţiunii menţionate în alin. (2), (3), (4) şi (5), respectiv inculpatul a utilizat mijloace frauduloase, respectiv file CEC anulate, s-a legitimat cu acte de identitate fals, în cunoştinţă de cauză (art. 215 alin. (2) C. pen.), filele CEC au fost emise cu prilejul executării unor contracte comerciale iar dacă părţile vătămate ar fi cunoscut realitatea financiară a părţilor responsabile civilmente, acestea ar fi refuzat încheierea contractelor şi livrarea mărfurilor (art. 215 alin. (3) C. pen.), inculpatul a emis file CEC cunoscând că pentru valorificarea acestora nu există acoperirea necesară, cu consecinţa producerii unei pagube pentru părţile vătămate (art. 215 alin. (4) C. pen.), iar faptele sale au produs consecinţe deosebit de grave, respectiv pagube materiale de peste 200 mii RON, fapt pentru care s-a reţinut şi forma agravată a art. 215 alin. (5) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că prima instanță în mod corect a descris toate faptele reținute în sarcina inculpatului, a motivat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Împrejurarea că filele CEC nu au fost lăsate decât cu titlu de garanție, nu poate fi reținută de instanță ca o cauză de înlăturare a vinovăției. A fost adevărat că în unele cazuri, stabilind că modalitatea de plată se va face în numerar, inculpatul lăsa un CEC cu titlu de garanție, aceasta fiind o practică comercială, dar inculpatul cunoștea faptul că la momentul emiterii filei CEC nu există disponibilul bănesc în conturile societăţii, şi mai mult decât atât nici nu va alimenta respectivul cont, (uneori la data introducerii filei CEC la plată s-a constatat nu doar lipsa totală a disponibilului, ci şi faptul că clientul se afla în interdicţie bancară iar fila CEC emisă de acesta fusese anulată), inculpatul având încă de la început reprezentarea faptului că nu va achita niciodată marfa achiziţionată şi a predat fila CEC nu ca şi garanţie a faptului că societatea ce livrează marfa va putea să-şi recupereze banii în situaţia în care el nu va plăti în numerar, ci pentru a îi determina şi a le întării convingerea reprezentanţilor părților civile că ar avea posibilitatea încasării banilor în situaţia în care plata nu se va face în numerar, astfel că se poate aprecia pe bună dreptate că respectiva filă CEC a fost dată şi acceptată ca şi instrument de plată.

Astfel, această apărare a fost înlăturată deoarece CEC-ul este un titlu la ordine ce cuprinde obligaţia de a plăti necondiţionat la vedere o sumă de bani înscrisă în titlu, ceea ce denotă împrejurarea că CEC-ul este în primul rând un instrument de plată.

Deşi la data emiterii filelor CEC inculpatul nu avea disponibil în bancă, iar acest lucru îl cunoştea, el a înaintat părţilor vătămate fila respectivă.

Acţionând astfel, el a indus în eroare cu bună ştiinţă părțile vătămate asupra bonităţii sale, iar ulterior situaţia sa insolvabilă a fost cunoscută oficial de acestea, ca urmare a refuzării la bancă a filei cec emise, cu menţiunea: „interdicţie bancară, filă CEC anulată”.

În această situaţie, nu s-a reţinut că inculpatul a acţionat în necunoştinţă de cauză, deci fără intenţia de a prejudicia părțile vătămate, cu atât mai mult cu cât lipsa de disponibil în contul bancar al societăţilor nu a fost urmată de o alimentare a contului pentru plata facturilor la care se angajase cu fila cec emisă.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut ca nefiind relevantă împrejurarea că fila CEC emisă pentru SC H. SRL a fost la aproximativ două luni după emiterea ultimei facturi.

Referitor la SC B. SRL, s-a reținut de către prima instanță că în derularea afacerilor comerciale, inculpatul nu le-a adus la cunoștință că a cesionat părțile sociale ale SC V.R. SRL. Astfel, nici la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare din 23 octombrie 2008 şi nici cu ocazia discuţiilor ulterioare, inculpatul nu a spus reprezentanţilor SC B.I. SRL - Sucursala Deva că nu mai avea calitatea de administrator al SC V.R. SRL şi că fusese „împuternicit” de „noii asociaţi” să continue afacerile acesteia, comportându-se practic, de fiecare dată, ca un adevărat administrator al SC V.R. SRL, inducând în eroare societatea, care nu ar fi încheiat contractul în aceste condiții și creându-i un prejudiciu de 281.970, 09 RON.

În privința societății comerciale ungare V.K. prima instanță a reținut ca modalitate de inducere în eroare prezentarea bonității firmei inculpatului, aspect care a condus la încheierea unui nou contract deși societatea administrată de inculpat nu achitase nici primele contracte integral. Astfel martorul S.V. a declarat că i s-a prezentat un document bancar din care a rezultat că în contul SC V.R. SRL al cărei administrator era U.C. se afla suma de 600.000 euro. În legătură cu prejudiciul, acesta a fost recunoscut de inculpat şi a rezultat din raportul întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Cu privire la V.K., inculpatul a prezentat fraudulos şi denaturat realitatea, respectiv efectuarea plăţilor, în sensul că a trimis părţii maghiare prin fax, un nr. de 17 dispoziţii de plată externe care atestau, contrar adevărului, că el luase masurile legale necesare continuării plăţilor de către agenţiile bancare menţionate, prin care a determinat partea vătămată să aibă încredere în bonitatea societății administrate de inculpat și să livreze marfă în continuare.

Având în vedere că prezumţia de nevinovăţie de care a beneficiat inculpatul a fost răsturnată în speţa de faţă pentru infracțiunea de înșelăciune, instanţa a apreciat că sancţionarea penală a inculpatului a survenit într-o manieră legală, iar solicitarea acestuia de a fi achitat fiind total netemeinică.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, prima instanță, pe baza concluziilor expertizei contabile a reținut că prejudiciul produs bugetului de stat se rezumă la suma de: 32.837 RON, astfel că nu pot fi reținute prevederile alin. (3) ale art. 9 din Legea nr. 241/2005

În mod corect prima instanță a schimbat încadrarea juridică în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală reținând că lit. b) și d) ale infracțiunii prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 reglementează două infracțiuni distincte și a reținut că neînregistrarea celor trei facturi emise de SC B.I. SRL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, iar apărarea inculpatului în sensul că nu mai era asociat la SC V.R. SRL a fost înlăturată în mod corect de prima instanță întrucât probele administrate au dovedit că cesiunea părților sociale a fost fictivă.

Referitor la reținerea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului, din probele administrate rezultând că actele contabile ale societății s-au aflat la contabilul societății, acesta predându-le după arestarea inculpatului apărătorului acestuia, care le-a predat procurorului în aceeași zi.

Nu există motive pentru a înlătura concluziile expertizei contabile cu privire la prejudiciul produs părții civile D.G.F.P. Timiș întrucât expertul a concluzionat că stocul scriptic de marfă nu poate fi apreciat ca minus în gestiune, deoarece nu a fost constatat printr-un inventar efectuat conform Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 2861/2009.

De asemenea, s-a constatat că prejudiciul estimat de comisarii Gărzii financiare în sumă totală de 892.290 RON din care 484.386 RON TVA colectată şi 407.904 RON impozit pe profit nu este real, deoarece este evident că facturile ce au stat la baza calculului respectiv au fost emise din eroare şi trebuia să fi fost restituite la SC N.C. SRL pentru a fi anulate, deoarece marfa respectivă a ajuns la SC V.R. SRL prin intermediarul SC B.A. SRL. În aceste condiţii, SC V.R. SRL nu avea niciun motiv să declare în plus faţă de ce a declarat la organul fiscal. Înregistrarea facturilor albastre emise de SC N.C. SRL ar fi însemnat pentru SC V.R. SRL să dubleze o cantitate şi valoare aprovizionată o singură dată şi înregistrată în contabilitate şi în evidenţa gestionară, în plus să-şi majoreze TVA-ul deductibil cu 484.386 RON şi să creeze de fapt un stoc scriptic mai mare decât cel faptic efectiv aprovizionat şi recepţionat.

Despre factura din 04 august 2008 emisă de SC T. SRL pentru suma totală de 244.089,23 RON şi factura din 12 august 2008 emisă de SC B.C. SRL pentru suma totală de 23.776 RON, expertul a arătat că nu au fost trecute în contabilitatea V.R.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale ale V.R. cu G.H. şi T.K., expertul a arătat că nu s-a efectuat inventarierea mărfurilor şi a clienţilor şi furnizorilor la închiderea exerciţiilor 2008, 2009 (pentru 2009 nu există bilanţ-sediul SC V.R. fiind mutat la Bucureşti) şi nici la 30 iunie 2010 când se efectuează controlul de către Garda Financiară, astfel că nu se poate face afirmaţia că au fost achiziţionate mărfuri, cereale, care să nu fi fost înregistrate în contabilitatea SC V.R. SRL şi care ulterior să fie valorificate fără întocmirea documentelor justificative şi înregistrarea acestora în contabilitatea societăţii.

În relaţia cu B.I., expertul a relatat că V.R. a realizat un venit în sumă totală de 301.546 RON şi o taxă pe valoare adăugată de 57.294 RON.

Procedând la calculul impozitului pe profit considerat de expertiză ca fiind neînregistrat în anul 2008, a rezultat un impozit pe profit de 40.138 RON. Având în vedere că pentru anul 2008, societatea a declarat, prin declaraţia privind impozitul pe profit - formular 101, o pierdere 1.083.838 RON, impozitul pe profit neevidenţiat diminuează această pierdere, astfel că pierderea fiscală pentru anul 2008 este de 832.975 RON (1.083.838-250.863).

În concluzie, expertiza a stabilit un prejudiciu pentru bugetul statului în sumă de 32.837 RON, reprezentând tva colectat neevidenţiat.

Nici partea civilă D.G.F.P. Timiș și nici procurorul în motivele de apel nu a motivat de ce această expertiză trebuie înlăturată, simpla afirmație că este întocmită prin lipsă de obiectivitate și profesionalism nu a fost dovedită, instanța de apel achiesând la concluziile aceste expertize, astfel că apelul părții civile și al procurorului sub aceste aspect au fost nefondate.

Infracțiunea de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, fiind dovedită, nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Instanța a reținut că infracțiunea prev. de art. 292 C.pen a fost dovedită prin aceea că, inculpatul în declarat în fața unei autorități un domiciliu nereal, aspect care a condus la comiterea sub forma participației improprii a infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 289 C. pen., fapta fiind comisă cu vinovăția cerută de lege și prezentând pericolul social specific infracțiunii, astfel că nu se impune aplicarea unei amenzi administrative.

Falsul în declaraţii incriminat prin art. 292 C. pen. implică, pe lângă declararea necorespunzătoare a adevărului, în vederea producerii unor consecinţe juridice, şi împrejurarea ca declaraţia să servească pentru producerea acelei consecinţe (să se uzeze de ea), astfel că exclude prin conţinutul ei obiectiv existenţa în concurs şi a infracţiunii de uz de fals, rezultând că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Față de aceste considerente, instanța de apel a apreciat că soluțiile de achitare pronunțate de prima instanță sunt corecte.

Apelul procurorului a fost întemeiat sub aspectul omisiunii primei instanțe de a se pronunța cu privire la anularea actului de identitate, anularea unui act fals se impune a fi făcută în întregime, neputând fi anulate doar mențiuni din cuprinsul acestuia.

Cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate, au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, caracterul continuat al infracţiunii, numărul mare de părţi vătămate înşelate, cu consecinţa creării unui prejudiciu însemnat, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care are antecedente penale, și care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, iar raportat la toate aceste elemente, pedeapsa de 10 ani închisoare care urmează a fi executată în regim de detenţie, este de natură să conducă la reeducarea inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a observat că instanţa a analizat fiecare acţiune civilă şi a acordat despăgubirile materiale cuvenite cu privire la fiecare parte civilă în cauză, în ce privește partea civilă SC S.I. SRL, aceasta nu a solicitat prin constituirea de parte civilă reactualizarea sumei, caz în care instanța nu o putea acorda din oficiu.

Referitor la părțile civile V.K. Ungaria şi SC B.I. SRL Vâlcea împotriva aceleaşi sentinţe, instanța de apel a reținut că acestea au făcut dovada că nu sunt radiate, prima aflându-se inițial în procedura insolvenței, dar nu a intrat în faliment, fiind în stare de funcționare, iar cu privire la cea de-a doua s-a reținut că a fost radiată doar o sucursală și societatea în întregime.

În consecință s-a impus ca prejudiciul suferit de aceste societăți să fie reparat de inculpat, urmând a fi admise acțiunile civile formulate și precizate de către acestea și care au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosare, expertiza întocmită în cauză și recunoașterile parțiale ale inculpatului.

În cazul în care s-ar fi dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (4) C. pen., dar nu şi a infracţiunii de fals, anularea cecurilor folosite la săvârşirea infracţiunii ar fi fost nelegală (Decizia secţiei penale nr. 1892 din 10 aprilie 2002 Curtea Supremă de Justiţie), astfel că în mod corect prima instanță nu a dispus anularea CEC-urilor.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, părţile civile SC V.K., Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi inculpatul U.C.

Parchetul a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

a) Instanţa de apel nu s-a pronunțat pe toate aspectele invocate în motivele de apel, iar sentinţa este nelegală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, apreciindu-se în opinia procurorului, că hotărârea a fost dată cu nerespectarea dispoziţiilor privind motivarea hotărârii (motive scrise de recurs).

Sub acest aspect, procurorul a invocat dispoziţiile art. 378 alin. (3) C. proc. pen. (motive scrise), arătându-se că prin memoriul nr. 1374/III/2/2012 Parchetul Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara face trimitere la 5 motive de apel, instanţa omiţând, însă, a se pronunţa pe criticile reţinute la punctele 1 şi 2.

În concret, Parchetul apreciază că nici instanţa de fond şi nici Curtea de apel nu au analizat toate probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, nu au analizat elementele de fapt pe care se sprijină soluţia de achitare şi nu s-a efectuat o demonstraţie logică a aplicării corecte a dispoziţiilor legale.

Cu referire la expertiză, s-a apreciat că expertul a refuzat analizarea întregului material probatoriu, solicitându-se instanţei de apel înlăturarea acestei expertize şi obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu stabilit prin actul de control întocmit de Garda Financiară Timiş, respectiv suma de 3.797.717 RON, cauzat bugetului de stat.

În susţinerea orală, procurorul a circumscris această critică, cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocând nemotivarea sentinţei, respectiv a deciziei pronunţată de instanţa de apel.

În condiţiile în care expertiza nu a avut la bază toate actele cauzei, instanţa de recurs, are fie posibilitatea înlăturării expertizei din ansamblul probelor şi luarea în considerare a raportului de constatare efectuat iniţial, fie trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel conform dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (2) C. proc. pen.

Casarea cu trimitere se justifică prin necesitatea refacerii expertizei contabile cu consecinţe asupra încadrării juridice a faptei în infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

b) Decizia pronunţată de instanţa de apel este nelegală prin greşita înlăturare a dispoziţiei de confiscare a sumei 281.970,09 RON, respectiv suma de 624.104,40 euro.

Cu privire la această critică, în motivele scrise şi în susţinerile orale, Parchetul a arătat că, în mod corect, instanţa de fond, a dispus confiscarea acestor sume întrucât părţile civile SC C. SA, respectiv SC V.K. au fost radiate din evidenţele O.R.C.

c) Hotărârile pronunţate în cauză sunt în opinia Parchetului, nelegale, întrucât în sarcina inculpatului trebuia reținută infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi nu infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) din aceeaşi lege.

Criticile invocate, cu privire la acest aspect, au fost iterate de procuror în expunerea primului motiv de recurs, cu referire directă la expertiza contabilă efectuată în cauză.

d) Hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale, întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de înşelăciune reţinută la punctul 1 din considerentele sentinţei.

Cu privire la acest aspect Parchetul susţine că hotărârile nu sunt motivate şi că probele administrate dovedesc vinovăţia inculpatului şi pentru infracţiunea de înşelăciune săvârşită cu privire la partea vătămată fiind B.M.

Greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005. În opinia Parchetului sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, iar probele administrate dovedesc că inculpatul a ascuns documente ce atestau efectuarea unor operaţiuni contabile care trebuiau înregistrate în evidenţele contabile ale SC V.R. SRL.

Greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în condiţiile în care, acesta, pe durata activităţii sale infracţionale a utilizat buletinul care conţinea date nereale privind domiciliul său.

La încheierea contractelor, pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate, inculpatul folosea actul de identitate, astfel încât, în sarcina sa, trebuie reţinută, alături de infracţiunea de fals în declaraţii şi infracţiunea de uz de fals.

Pe de altă parte, dacă instanţa a apreciat că infracţiunea de uz de fals este absorbită în infracţiunea de fals în declaraţii trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice şi nu achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

e) Hotărârile pronunţate în cauză sunt nelegale, întrucât instrumentele de plată (file CEC) emise de inculpat trebuiau anulate.

f) Aplicarea legii penale mai favorabile prin aplicarea instituţiilor autonome.

În susţinerea orală, procurorul a arătat că, în opinia sa, legea penală mai favorabilă este legea veche.

Recurenta parte civilă SC V.K., a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât aceasta a omis a se pronunţa pe calea de atac exercitată împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

Recurenta parte civilă Agenţia Naţională a Finanţelor Publice a criticat hotărârea prin greşita soluţionare a laturii civile impunându-se obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu stabilit în faza de urmărire penală.

Recurentul inculpat U.C. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Sub acest aspect s-a invocat omisiunea procurorului de a expune, în mod clar, limitele obiectului judecăţii, faptele nefiind descrise în actul de sesizare a instanţei.

A solicitat examinarea, de către instanţa de recurs a fiecărui act material, urmând a se stabili că filele CEC au fost lăsate la reprezentanţii părţii civile cu titlu de garanţie şi, ca atare nu a existat o inducere în eroare a părţilor vătămate.

Pe de altă parte, apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 4 din noul C. pen., fapta de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., fiind dezincriminată.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., apărarea a solicitat a se constata că faptele reţinute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor descrise în rechizitoriu.

Cu privire la această critică, s-a făcut referire la situaţia de fapt, apreciind că nu există o inducere în eroare a părţilor civile şi ca atare se impune achitarea inculpatului.

Sub aspectul legii penale mai favorabile, s-a solicitat aplicarea acesteia prin prisma instituţiilor autonome şi aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele:

Prealabil examinării criticilor invocate de fiecare recurent, se impune a se reţine că, în prezenta cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, care prevăd expres că, recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului, potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

De asemenea, Legea nr. 2/2013 a impus o limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut la art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a se restrânge controlul judiciar în recurs, doar la chestiuni de drept şi nu de fapt.

Având în vedere caracterul parţial devolutiv al recursului, dispoziţiile art. 385⁶ C. proc. pen., stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs, examinează cauza în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi Cod.

Prin urmare, recurenţii pot face critici numai cu privire la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare limitativ prevăzute de lege, neputând fi înlăturate în această cale de atac, decât acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen.

În fine, cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. (hotărârile sunt supuse casării, când acestea contravin legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii), poate fi reţinut atunci când se constată încălcarea legii materiale sau procesuale, existând trei modalităţi, respectiv: neaplicarea de către instanţa de fond/apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată; aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată; aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.

Prin urmare, orice critică ce ţine de analiza probelor, de analiza situaţiei de fapt nu pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

În prezenta cauză, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, la data de 30 decembrie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ susţinut.

A. În raport de limitele controlului judiciar, în recurs, Înalta Curte constată, în ceea ce priveşte recursul procurorului, că motivele invocate se încadrează, în parte, în cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., acestea fiind însă fondate doar în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, respectiv aplicarea art. 5 C. pen.

Astfel, la pct. 1, 3, 4 din motivele scrise de recurs, se face referire la nemotivarea hotărârilor pronunţate în fond/apel (cazuri de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9 şi 10 C. proc. pen. din vechea reglementare, fiind însă abrogate), respectiv greşita schimbare a încadrării juridice a faptei (caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. din vechea reglementare care, de asemenea, a fost abrogat).

Nici analiza probelor - în concret analiza expertizei contabile dispuse şi efectuată în cursul cercetării judecătoreşti care a stabilit un alt prejudiciu şi care a avut drept consecinţă schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 244/2005 în art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ - şi nici nemotivarea hotărârii nu constituie o greşită aplicare a legii în sensul cerut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Prin urmare, pornind de la reglementarea căii de atac a recursului prin prisma Legii nr. 2/2013, nu poate fi însuşită concluzia procurorului în sensul casării deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru refacerea expertizei contabile şi, implicit revizuirea întregului material probatoriu.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., instanţa de recurs dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost casată, în cazurile prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) pct. 3-6, respectiv: instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau există un caz de incompatibilitate; şedinţa de judecată nu a fost publică, în afara cazurilor prevăzute de lege; judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezenţa acestuia era obligatorie.

Niciuna dintre situaţiile expuse anterior, nu sunt incidente în speţă, astfel încât cererea procurorului de casare cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel pentru administrarea de probe (refacerea expertizei) şi motivarea hotărârii nu poate fi însuşită.

Cu privire la aspectele de nelegalitate expuse la pct. 2 şi 5 din motivele scrise (greşita înlăturare a dispoziţiei de confiscare; omisiunea anulării filelor CEC utilizate de inculpat în săvârşirea infracţiunii de înşelăciune; greşita achitare a inculpatului pentru infracțiunea de uz de fals în condiţiile în care se impunea, eventual, o schimbare de încadrare juridică din infracţiunea de fals în declaraţii şi uz de fals într-o singură infracţiune de fals în declaraţii, Înalta Curte constată o aplicare corectă a legii.

Astfel, în ceea ce priveşte confiscarea, din actele cauzei, rezultă că SC V.K. Ungaria şi SC B.I. SRL Vâlcea, constituite părţi civile în procesul penal nu au fost radiate, prima aflându-se în procedura insolvenţei, dar fără a intra în faliment, iar cu privire la cea de-a doua rezultă că a fost radiată doar o sucursală SC C. SA şi nu societatea în întregime.

Prin urmare, prejudiciul suferit de cele două părţi civile urmează a fi acoperit de inculpat, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.

În ceea ce priveşte infracţiunile de fals în declaraţii şi uz de fals, literatura de specialitate şi practica judiciară au statuat, în mod constant, că infracţiunea de uz de fals este absorbită în infracţiunea de fals în declaraţii.

Sub aspectul elementului material infracţiunea de fals în declaraţii constă în acţiunea de a face o declaraţie care, în totul sau în parte, nu corespunde adevărului, în vederea producerii de consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe.

Prin urmare, infracţiunea de fals în declaraţii exclude, prin însăşi conţinutul său, existenţa în concurs a infracţiunii de uz de fals.

Falsul în declaraţii implică o declaraţie necorespunzătoare adevărului făcută în vederea producerii de consecinţe juridice. Aşadar, aptitudinea declaraţiei de a servi la producerea consecinţelor menţionate, constituie o condiţie a existenţei infracţiunii, astfel că exercitarea acestei aptitudini nu putea fi reţinută ca o faptă distinctă.

Pe cale de consecinţă, cum în sarcina inculpatului s-a reţinut, ca infracţiune distinctă, şi infracţiunea de uz de fals în mod corect instanţele au dispus achitarea inculpatului, constatând că fapta nu există.

Chiar dacă ar fi însuşite argumentele Parchetului - în sensul reţinerii unei singure infracţiuni de fals în declaraţii - instanţa de recurs nu poate dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de fals în declaraţii şi uz de fals în infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată, întrucât cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. (faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică) a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013.

Cât priveşte achitarea inculpatului pentru actul material de înşelăciune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., respectiv achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005, se impune a se observa că în baza probelor administrate, prima instanţă a apreciat că fapta expusă la punctul 1 din rechizitoriu este un litigiu civil şi ca atare actul material ce intră în elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune, nu poate fi reţinut.

De asemenea din analiza probelor s-a apreciat că fapta încadrată în dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 241/2005 nu există, motivele scrise de recurs făcând referire la declarațiile martorului P.D., respectiv la actele de control efectuate de Garda Financiară Timiş la SC V.R. SRL.

Or, invocându-se motive de fapt şi nu critici în drept, acestea nu pot fi supuse cenzurii instanței de recurs.

În fine, în mod corect instanţele nu au dispus anularea filelor CEC în condiţiile în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului (infracţiunea de înşelăciune), constând în emiterea unor cec-uri fără a exista provizia sau acoperirea necesară şi nu pentru emiterea de cec-uri false, doar în această ultimă ipoteză impunându-se măsura anulării.

Cum filele CEC emise de inculpat, în cadrul activităţii sale infracţionale, nu sunt afectate de nulitate, nu au fost falsificate în sensul cerut de legea penală (contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea în orice mod) anularea lor nu este întemeiată.

Recursul Parchetului este însă fondat în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., respectiv art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Sub primul aspect, Înalta Curte reţine ca fiind mai favorabilă legea veche, examinată în ansamblul său, inculpatul săvârşind mai multe infracţiuni în formă continuată şi în concurs real.

Pentru ambele cauze de agravare legea nouă este mai severă, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 35-38 din noul C. pen., şi prin urmare care chiar dacă limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de înşelăciune sunt mai reduse, legea nouă obligă, pentru infracţiunea continuată, identitatea de subiect pasiv, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

Ca atare, reţinerea a 15 infracţiuni de înşelăciune alături de celelalte infracţiuni aflate în concurs ar impune aplicarea dispoziţiilor art. 39 lit. b) C. pen., cu consecinţa stabilirii unei pedepse rezultante mai severe decât cea stabilită de prima instanţă.

În cauză sunt însă incidente dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 - inculpatul în timpul judecăţii a formulat denunțuri valorificate de procuror în sensul identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave - dar, Înalta Curte constată că pedepsele stabilite de instanţa de fond sunt în limitele legii şi ca atare nu se impunea reducerea acestora ci doar reţinerea prevederilor legale la care s-a făcut referire.

B. Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC V.K., Înalta Curte reţine că potrivit art. 385¹⁰ alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs, sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cauză, primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 8 septembrie 2014, iar recursul a fost motivat doar la data de 17 octombrie 2014, cu încălcarea dispoziţiilor legale anterior enunţate.

Ca atare, criticile invocate nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs, hotărârea instanţei de apel cu privire la această parte civilă, fiind definitivă. Mai mult, în cauză nu au fost identificate motive de recurs ce pot fi invocate din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

C. Recursul părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. este nefondat, criticile invocate constituind chestiuni de fapt şi nu de drept.

Stabilirea întinderii prejudiciului cade exclusiv în sarcina instanţei de fond/apel care, au potrivit legii, obligaţia de a lămuri cauza atât în ceea ce priveşte chestiunile de fapt cât şi cele de drept.

Argumentele reţinute în analiza recursului declarat de Parchet, cu privire la expertiza judiciară sunt valabile şi în ceea ce priveşte calea de atac exercitată de partea civilă.

D. Recursul declarat de inculpatul U.C. este fondat în parte, numai în ceea ce privește aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Cu privire la celelalte critici, Înalta Curte constată că se invocă, în mod formal, cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 17² şi 12 C. proc. pen., în realitate fiind contestate probele administrate în cauză, apreciindu-se că se impune achitarea inculpatului.

Cât priveşte restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale întrucât s-a omis o descriere a faptelor în rechizitoriu, acesta poate constitui, cel mult o nulitate relativă care trebuia invocată în termenul prevăzut de lege şi sub condiţia dovedirii vătămării pricinuite inculpatului care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.

Cum aceste condiţii nu sunt îndeplinite, critica formulată este neîntemeiată.

În fine, legea penală mai favorabilă trebuia analizată în mod global şi nu pe instituţii autonome.

Recursul inculpatului este fondat în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 678/2004, dar, aşa cum s-a arătat anterior, pedepsele aplicate sunt stabilite în limitele legii şi nu se impune modificarea acestora.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpatul U.C.

Va fi casată decizia şi, în rejudecare, vor fi aplicate dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu menţinere tuturor celorlalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

În baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., recursul declarat de partea civilă SC V.K., va fi respins ca fiind inadmisibil.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 şi urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul U.C. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 30 decembrie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 496 din 20 decembrie 2012 a Tribunalului Timiş, numai sub aspectul neaplicării dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi menţine pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului U.C.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara şi de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Judeţeană a Finanelor Publice Timiş împotriva aceleiaşi decizii penale.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă SC V.K. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Cheltuielile judiciare ocazionate de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara rămân în sarcina statului.

Obligă recurentele părţi civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi SC V.K. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1955/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 2848/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3042/2014. Penal. Traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13). Asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), prostituţia (art. 328 C.p.), proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3057/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3076/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3084/2014. Penal. Contestaţia la executare (art.598 NCPP). Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 3119/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs