ICCJ. Decizia nr. 3076/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3076/2014
Dosar nr. 3776/1/2014
Şedinţa publică din 02 decembrie 2014
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 99 din data de 30 iunie 2011 a Tribunalului Olt, printre altele, în baza art. 334 C. proc. pen. anterior a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză de apărătorii inculpaţilor B.M. şi C.V.V. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare al instanţei faptelor săvârşite de aceştia din infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în forma continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată, prev. de art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - complicitate la evaziune fiscală în forma continuată; art. 248 C. pen. anterior raportat la art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - abuz în serviciu contra intereselor publice în forma calificată şi continuată şi art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - fals intelectual în formă continuată.
Prin decizia penală nr. 371 din 05 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1562/104/2010, s-au dispus umătoarele:
A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 99 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 1562/104/2010, a fost desfiinţată în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:
A fost înlăturat sporul de 6 luni şi a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.C. de 6 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.C. din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul M.C. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 34-35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în cauză cu pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 112 din 10 septembrie 2007 a Judecătoriei Topoloveni, în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.C.
Prin decizia penală nr. 1637 din 14 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1562/104/2010, printre altele, s-au dispus următoarele:
A fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 371 din 5 decembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost casată, în parte, decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 99 din 30 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Olt şi, rejudecând, printre altele:
A fost condamnat inculpatul B.M. la pedepsele de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 - art. 2481 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.; 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.; 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
În baza art. 865 C. pen. anterior raportat la art. 85 C. pen. anterior, s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, aplicată prin sentinţa penală nr. 2057 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1085 din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pedeapsă care a fost descontopită în pedepsele componente: 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - pct. 1 rechizitoriu; 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 2 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior cu referire la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
S-a constatat că faptele care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului prin sentinţa penală nr. 2057 din 22 decembrie 2011 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 1085 din 21 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
În baza art. 33, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele din cauză cu pedepsele menţionate anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.
În baza art. 14 şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii M.C., B.M. şi C.V.V. la plata sumei de 18.785.032,79 RON plus majorări de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicat cu modificările şi completările ulterioare până în ziua executării integrale a obligaţiilor bugetare către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt.
În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii B.M. şi C.V.V. la plata sumei de câte 6.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor penale recurate.
A fost respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.M. şi C.V.V., în sumă de câte 300 RON pentru fiecare inculpat, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1562/104/2010, condamnatul B.M. a formulat cerere de revizuire, conform dispoziţiilor art. 465 C. proc. pen.
Revizuentul B.M. a precizat că a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, însă nu a fost pronunţată încă o soluţie în cauza sa şi a invocat Hotărârea Mischie contra României în susţinerea cererii de revizuire.
Totodată, a solicitat ca interpretatrea dispoziţiilor art. 465 C. proc. pen. să se facă raportat la prevederile art. 453 lit. a) şi lit. f) C. proc. pen.
Cu privire la dispoziţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză, a înţeles să invoce Cauza Mischie contra României, ca precedent judiciar.
Referitor la prevederile art. 453 lit. f) C. proc. pen., a apreciat că dacă partea este în drept să invoce de îndată acest caz de revizuire în situaţia în care o prevedere legală pe care s-a fundamentat hotărârea de condamnare a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, acest caz este aplicabil şi cu privire la dispoziţiile art. 465 C. proc. pen., neimpunându-se ca revizuentul să aştepte pronunţarea hotărârii C.E.D.O.
Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 465 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Cazul de revizuire analizat este dublu condiţionat şi presupune:
- existenţa unei hotărâri definitive a Curţii Europene prin care să se fi constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori să se fi dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi;
- vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta să continue să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Această cerere de revizuire poate fi formulată de persoana al cărei drept a fost încălcat (art. 465 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.), care a avut calitatea de parte atât în cauza împotriva statului român soluţionată prin hotărârea C.E.D.O., cât şi în cauza soluţionată prin hotărârea instanţei române.
Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire nu este formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană s-a pronunţat, neexistând o hotărâre prin care aceasta să constate o încălcare a unui drept al persoanei care solicită revizuirea.
Referitor la solicitarea revizuentului B.M. cu privire la interpretatrea dispoziţiilor art. 465 C. proc. pen. raportat la prevederile art. 453 lit. a) şi lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:
Revizuirea, cale extraordinară de atac, este reglementată în Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a IlI-a din cadrul Părţii speciale a C. proc. pen. - art. 452-art. 465.
Revizuirea este instituită, ca regulă, pentru înlăturarea erorilor de fapt săvârşite de instanţele de judecată ca urmare a necunoaşterii, în momentul soluţionării cauzei, a unor împrejurări esenţiale în raport de care hotărârea definitivă nu mai corespundea adevărului; de asemenea, atunci când se descoperă că s-au săvârşit infracţiuni care au influenţat soluţionarea cauzei.
Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispoziţiilor art. 452-art. 464 C. proc. pen.
Conform dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză; (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Cererea de revizuire formulată în cazul hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului reprezintă o reglementare specială, fiind prevăzută în art. 465 C. proc. pen. Aceste dispoziţii prevăd condiţiile de exercitare, titularii cererii, instanţa competentă, termenul de introducere, judecarea acesteia, soluţiile care pot fi dispuse şi căile de atac.
Conform principiului specialia generalibus derogant, în cazul revizuirii hotărârilor în care s-a constatat, printr-o hotărâre C.E.D.O., încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, se aplică dispoziţiile art. 465 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că motivarea formulată de revizuent, în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 465 C. proc. pen. prin raportare la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) C. proc. pen., nu poate fi avută în vedere, raportat la caracterul de normă specială a primei prevederi.
Având în vedere considerentele expuse, raportat la faptul că în cauză nu a fost pronunţată o hotărâre C.E.D.O. prin care să se constate încălcarea unui drept al persoanei care solicită revizuirea, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1562/104/2010 şi, pe cale de consecinţă, va fi obligat revizuentul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.M. împotriva deciziei penale nr. 1637 din 14 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1562/104/2010.
Obligă revizuentul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 213/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 284/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
