ICCJ. Decizia nr. 319/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 319/A/2014
Dosar nr. 356/36/2011
Şedinţa publică din 13 octombrie 2014
Asupra apelurilor penale de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 43/P din 9 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 356/36/2011 s-a dispus, în temeiul prevederilor art 6 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 19 din O.U.G. nr. 43 din 04 aprilie 2002 şi a art. 3201 alin. (1), (7) C. proc. pen.
A fost condamnat inculpatul C.V., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul prevederilor art71 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului C.V. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza prevederilor art. 861 alin. (1) C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului C.V. pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit în conformitate cu prevederile art. 862 C. pen. şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Conform prevederilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul C.V., se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
a).- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, organ desemnat cu supravegherea;
b).- să anunţe în prealabil orice schimbare de domciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c).- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă:
d).- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate, mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin ultim C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului C.V. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale:
S-a atras atenţia inculpatului C.V. asupra prevederilor art 864 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.V. reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu data de 01 martie 2011 şi până la 30 mai 2011, inclusiv.
În conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura liberării provizorii sub control judiciar dispusă faţă de inculpatul C.V. prin Decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.
În temeiul prevederilor art. 357 C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra cotei de 1/2 din terenul în suprafaţă de 1180 mp, situat în comuna Snagov, judeţul Ilfov, număr cadastral 6378, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2548/13 iunie 2008 la B.N.P., C.M.P. şi a cotei de 1/2 din terenul în suprafaţă de 2500 mp., situat în extravilanul satului Snagov, com. Snagov, judeţul Ilfov, tarlaua 43 parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 28 martie 2007 la B.N.P., C.M.P., aparţinând inculpatului C.V., sechestru aplicat prin Ordonanţa nr. 33/P /2011 din 24 martie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, până la concurenta sumei de 39.400 lei.
În baza prevederilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a fost obligat inculpatul C.V. să restituie denunţătoarei T.B. suma de 39.400 lei.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul C.V. să plătească statului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza prevederilor art. 26 C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi a art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.S., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului D.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În temeiul prevederilor art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului D.S., pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit conform prevăzut art. 82 C. pen. şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.
S-a atras atenţia inculpatului D.S. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
în baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.S. să plătească statului suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.N., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
S-a aplicat inculpatului A.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În temeiul prevederilor art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A.N., pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen. şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului A.N. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului A.N. asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A.N. să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 lita C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art 74 lit. a) C. pen. şi a art 74 alin. (2) C. pen. în referire la art. 76 lit. i) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. b) C. pen. şi a art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 8 luni închisoare şi de 1 an închisoare, aplicate inculpatului D.A., în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, ce se execută în final.
În baza art 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicată inculpatului D.A., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei accesorii, aplicată inculpatului D.A., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
S-a atras atenţia inculpatului D.A. asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul D.A. să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 189 C. proc. pen. şi a Protocolului încheiat cu U.N.B.R., onorariile parţiale cuvenite avocaţilor din oficiu C.C. şi M.L., în sumă de câte 75 lei şi avocatului N.A.V. în sumă de 150 lei, urmează a se plăti din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Constanta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 33/P/2011 din 28 martie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- C.V., pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.;
- D.S., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.;
- A.N., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.;
- D.A., pentru săvârşirea infiracţiunii de complicitate la cumpărarea de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 şi de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. şi cu aplicarea art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.
În esenţă, situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este următoarea:
În anul 2005, denunţătoarea T.B., împreună cu fraţii săi, numiţii Nedelcu Laurentiu şi T.I., în calitate de succesori ai defunctului N.G., au depus la Instituţia Prefectului judeţului Constanţa, o cerere de despăgubiri, pentru bunuri trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului din România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940, unde funcţiona comisia pentru aplicarea respectivei legi.
Urmare faptului că, în perioada anilor 2006 - 2009, comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Judeţului Constanţa nu a luat nici o decizie în legătură cu cererea de despăgubiri formulată de denunţătoarea T.B. şi fraţii săi, la începutul anului 2009, denunţătoarea i-a cerut finului său, inculpatul D.A., şef de post la Poliţie com. Oltina judeţ Constanţa, cu grad profesional de agent şef al politiei să o sprijine pentru soluţionarea mai rapidă a respectivei cereri.
În contextul menţionat, inculpatul D.A., i-a comunicat denunţătoarei, faptul că o poate ajuta prin intermediul inculpatului A.N., în schimbul unui comision de 15% din valoarea totală a despăgubirilor, iar denunţătoarea a fost de acord cu respectivul comision.
Apelând la o funcţionară din cadrul Prefecturii, recomandată de inculpatul A.N., denunţătoarea T.B., a aflat că mai trebuie să depună actul de deces al bunicului său şi s-a conformat.
În luna iunie 2010, denunţătoarea T.B. a primit Hotărârea nr. 4779 din 06 octombrie 2009 a Comisiei Judeţene Constanţa pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, luând astfel cunoştinţă că valoarea totală a despăgubirilor este de aproximativ 450.000 lei, aspect comunicat membrilor familiei şi inculpatului D.A. Acesta din urmă i-a pus în vedere denunţătoarei T.B. ca, la momentul primirii efective a banilor, să-i înmâneze inculpatului A.N. comisionul, majorat faţă de înţelegerea iniţială, la 25%, pentru influenţa exercitată de respectivul pe lângă funcţionarii din Prefectura Constanţa, în vederea urgentării soluţionării dosarului.
Aflând că la sfârşitul anului 2010, denunţătoarea T.B. a încasat prima tranşă din despăgubirile cuvenite, inculpatul D.A., i-a solicitat acesteia remiterea comisionului de 25% din valoarea totală a despăgubirilor pentru ca el să-l înmâneze inculpatului A.N., fiind însă refuzat cu motivaţia că obţinerea despăgubirilor nu se datorează influenţei inculpatului A.N.
Ulterior, la scurt timp, inculpatul A.N. a apelat-o telefonic pe denunţătoarea T.B., solicitându-i plata comisionului de 25% din prima tranşă a despăgubirilor primite, pentru influenţa pe care a exercitat-o el în vederea urgentării soluţionării dosarului pe lângă funcţionarii Prefecturii Constanţa şi în faţa refuzului denunţătoarei a abordat faţă de aceasta un limbaj vehement cu ton de ameninţare.
Faptele inculpatului D.A., agent şef de poliţie, şeful Postului Comunal al Poliției Oltina judeţ Constanţa, de a o ajuta pe denunţătoarea T.B., să comită infracţiunea de cumpărare de influenţă iar pe inculpatul A.N. să comică infracţiunea de trafic de influenţă, întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului A.N. de a pretinde, prin intermediul inculpatului D.A., denunţătoarei T.B., 25% din valoarea despăgubirilor cuvenite acestuia conform Legii nr. 9/1998, lăsând să se creadă că are influenţă pe lângă funcţionarii din cadrul Prefecturii Constanţa în a-i determina să urgenteze soluţionarea dosarului de despăgubiri al denunţătoarei, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influentă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.
Continuând să caute soluţii pentru obţinerea mai rapidă a despăgubirilor cuvenite în baza Legii nr. 9/1998, denunţătoarea T.B. l-a cunoscut pe inculpatul C.V. prin intermediul martorilor P.C. şi S.l., între cei doi intervenind o înţelegere potrivit căreia inculpatul se angaja să-şi exercite influenţa asupra unor cunoştinţe ce lucrau în cadrul A.N.R.P. Bucureşti, pentru obţinerea despăgubirilor de către denunţătoare, în schimbul unui procent de 25% din prima tranşă şi de 30% din a doua tranşă a despăgubirilor.
Pentru a avea siguranţa încasării procentelor solicitate, inculpatul C.V., a încheiat cu denunţătoarea T.B. un contract de mandat, pe un formular ce purta în prealabil ştampila Cabinetului avocaţial al inculpatului D.S. şi semnătura indescifrabilă a acestuia şi care avea menirea să disimuleze înţelegerea reală a părţilor.
La momentul înrnânării formularului contractului de mandat, semnat şi stampilat în alb de către inculpatul D.S., acesta cunoştea activitatea infracţională a inculpatului C.V., urmare căreia acesta din urmă obţinea comisioanele solicitate persoanelor ce primeau despăgubiri de la A.N.P.R. Bucureşti şi l-a asigurat pe inculpatul C.V., că-l va sprijini în săvârşirea infractiunii de trafic de influentă.
Fapta inculpatului D.S., avocat în cadrul Baroului Dolj, de a-i înlesni inculpatului C.V., comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prin înmânarea mai multor modele de contract de mandat semnate şi stampilate în alb, concomitent cu promisiunea că îl va favoriza ulterior comiterii faptei pentru obţinerea comisioanelor solicitate pentru traficarea influenţei pe lângă angajaţii A.N.P.R. Bucureşti s-a apreciat, că întruneşte, în drept, elementele constitutive ale complicităţii la comiterea infractiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.
După virarea în contul denunţătoarei T.B. a primei tranşe din despăgubiri, la data de 15 noiembrie 2010, acesta i-a remis inculpatului C.V., prin intermediul martorului Sapira lancu comisionul de 25% în sumă de 45.000 lei.
La data de 24 februarie 2011 denunţătoarea T.B. s-a prezentat la D.G.A.- S.J.A. Constanţa formulând denunţ în legătură cu inculpatul C.V., că i s-a virat în cont a doua tranşă din despăgubiri, în valoare aproximativă de 280.000 lei de această dată inculpatul C.V. i-a comunicat denunţătoarei T.B. că va veni personal să încaseze comisionul de 30%, în valoare de 84.000 lei.
Respectivele fapte au fost aduse la cunoştinţa organelor de cercetare penală de către denunţătoarea T.B., iar la data de 28 februarie 2011 inculpatul C.V. a fost prins în flagrant având asupra sa suma de 65.000 lei, primită de la denunţătoare.
Fapta inculpatului C.V. de a pretinde şi primi de la denunţătoarea T.B. procentele de 25% şi de 30% din cele două tranşe ale despăgubirilor în sumă totală de 450.000 lei, cuvenite denunţătoarei în baza Legii nr. 9/1998, în schimbul exercitării influenţei pe care a pretins că o avea pe lângă funcţionarii A.N.R.P. Bucureşti, pentru obţinerea urgentării soluţionării dosarului şi virarea efectivă a despăgubirilor în contul denunţătoarei, s-a apreciat că întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.
În cursul urmăririi penale inculpatul C.V. a denunţat activitatea infracţională a doi participanţi la săvârşirea faptelor de complicitate ce fac obiectul cauzei, respectiv a lui D.S. şi A.I.A., facilitând tragerea la răspundere penală a acestora, situaţie în raport de care parchetul a solicitat aplicarea faţă de inculpatul C.V. a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2000.
Având în vedere că T.B. a denunţat faptele ce fac obiectul cauzei, la 24 februarie 2011, mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate despre acestea, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, s-a dispus faţă de denunţătoare neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La termenul din 21 aprilie 2011, mai înainte de începerea cercetării judecătoreşti în fond inculpatul C.V. a declarat curţii faptul că recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, nu solicită administrarea altor probe, cu excepţia acelora în ckcum.stanti.ere, urmând ca judecata să se facă în baza probelor de la urmărirea penală pe care le cunoaşte şi le însuşeşte ca atare.
Pentru o mai buna administrare a actului de justiţie instanţa a amânat pronunţarea în legătură cu soEcitarea inculpatului C.V. de a fi judecat conform procedurii prevăzute de art. 3201 C. proc. pen. până la soluţionarea pe fond a cauzei.
În cursul cercetării judecătoreşti pe fond inculpaţii D.S. A.N. şi D.A. au înţeles să uzeze de dreptul la tăcere.
Au fost audiaţi martorii P.C.P.N., P.S., C.C.G., T.E.C., T.C., C.M., S.I., I.C., D.I., M.M. şi T.B.
Cuvântului pe fond au solicitat să dea declaraţie aceştia au fost ascultaţi, ambii negând, în esenţă, săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
Denunţătoarea T.B. s-a constituit în cauză parte civilă solicitând obligarea inculpatului C.V. la despăgubiri materiale în sumă de 45.000 lei şi dobânda legală aferentă, reprezentând contra/valoarea comisionului remisă efectiv inculpatului.
Totodată denunţătoarea T.B. a solicitat indisponibilizarea tuturor conturilor bancare în lei sau valută, deschise pe numele inculpatului C.V. în vederea acoperirii prejudiciului.
Prin încheierea din 15 mai 2012 Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de constituire parte civilă formulată de T.B. în Dosarul nr. 356/36/2011 al Curţii de Apel Constanţa.
Inculpaţii au depus acte în circumstanţiere iar pentru inculpatul D.A. a fost întocmit un referat de evaluare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
Conform prevederilor Legii nr. 9 din 08 ianuarie 1998 republicată şi normelor metodologice pentru aplicarea respectivei lei, aprobate prin H.G nr. 753/1998, etapele principale în acordarea despăgubirilor conform prevederilor legale menţionate sunt; stabilirea de către comisiile judeţene a dreptului de compensaţie bancară şi cuantumul acesteia, sens în care se emite o hotărâre; înaintarea dosarului către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul A.N.R.P., coordonat de către un vicepreşedinte al respectivei autorităţi centrale; înaintarea dosarului de către Serviciul de aplicare a Legii nr. 9/1998 către vicepreşedintele A.N.R.P cu propunerea de plată a despăgubirilor, de invalidare sau rectificare a hotărârilor de acordare a despăgubirilor; emiterea de vicepreşedintele A.N.R.P a deciziei prin care dispune, după caz, plata despăgubirilor, rectificarea acestora sau invalidarea lor; solicitarea plăţii de către persoana îndreptăţită la despăgubiri prin cerere scrisă, având anexate decizia de plată, o copie a actului de identitate şi dovada deschiderii unui cont bancar; emiterea unei decizii de plată de către vicepreşedintele A.N.R.P şi realizarea efectivă a plăţii către petent prin Direcţia economică din cadrul A.N.R.P.
întrucât ordinea de rezolvare a cererilor de plată a despăgubirilor stabilită în baza Legii nr. 9/1998 nu a fost stabilită pe baza unor criterii clare şi obiective (eventual cronologic), s-a creat posibilitatea obţinerii preferenţiale a acestora în schimbul unor avantaje materiale oferite factorilor de decizie, aşa cum s-a întâmplat şi în cauza de faţă.
Referitor la inculpatul C.V., urmare analizei probatoriului administrat la urmărirea penală, constând în denunţul şi declaraţiile martorei T.B., ale martorilor S.I., P.C., P.N., P.S. şi C.C.G., coroborate cu declaraţiile inculpatului şi transcrierile convorbirilor telefonice, Curtea a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul C.V. este asociat şi administrator al SC V.I. SRL având ca obiect de activitate tranzacţii imobiliare.
În cursul anului 2009 inculpatul l-a cunoscut pe preotul A.I. aflat în judeţul Prahova, prin intermediul societăţii pe care o administra. Ulterior, cei doi s-au întâlnit la mai multe evenimente, relaţia lor s-a consolidat şi, în virtutea acesteia, A.I.A. i-a cerut inculpatului C.V. să găsească persoane îndreptăţite la despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, care sunt dispuse să plătească un „comision" negociabil de 25% - 30% pentru a obţine cu prioritate plata despăgubirilor, întrucât el are cunoştinţe la A.N.R.P ce pot determina urgentarea plăţii respectivelor despăgubiri, promiţându-i un procent de 25% din valoarea comisionului acordat.
În contextul menţionat, inculpatul C.V. a cunoscut-o, în cursul lunii octombrie 2010, prin intermediul martorilor P.C. şi S.I., pe martora denunţătoare T.B., care era nemulţumită de cursul lent al soluţionării despăgubirilor ce i se cuveneau în baza Legii nr. 9/1998, întâlnindu-se cu denunţătoarea T.B. la Constanţa, inculpatul C.V. i-a spus acesteia că are cunoştinţe la A.N.R.P. Bucureşti şi prin intermediul lor o poate ajuta să obţină plata despăgubirilor, în schimbul unui comision din valoarea acestora, negociat la 25% din prima tranşă şi de 30% din a Ll-a tranşă a despăgubirilor.
Odată acceptată oferta inculpatului, acesta i-a cerut martorei denunţătoare T.B. să semneze un contract de mandat prin completarea unui formular, care purta deja stampila Cabinetului avocaţial al inculpatului D.S. şi semnătura indescifrabilă a respectivului avocat, în care s-au consemnat datele de identitate a celor două părţi şi procentele reprezentând comisionul cuvenit.
Martorei denunţătoare i s-a înmânat o copie a contractului de mandat pe care acesta a scris numele inculpatului C.V. numărul de telefon al acestuia precum şi numărul contului său bancar.
Pentru a-i întări convingerea martorei denunţătoare că are influenţă asupra angajaţilor A.N.R.P inculpatul C.V. i-a spus acesteia că este avocat şi că cunoaşte direct pe persoana care îi poate rezolva problema încasării despăgubirilor.
La data de 14 noiembrie 1010 inculpatul C.V. i-a comunicat denunţătoarei T.B. că la data de 15 noiembrie 2010 urma să-i fie virată prima tranşă a despăgubirilor, reprezentând 40% din totalul despăgubirilor aprobare de A.N.R.P.
Consultându-şi contul de la B.RP denunţătoarea T.B. a constatat că acesta fusese creditat cu suma de 180.497,80 lei, şi, conform înţelegerii cu inculpatul C.V., a scos suma de 45.000 lei, pe care i-a înmânat-o martorului S.I., la indicaţia inculpatului C.V., acesta -virându-i inculpatului la 16 noiembrie 2010 suma de 39.400 lei.
La data de 24 februarie 2011 denuntătoarea T.B. s-a prezentat la D.G.A - Serviciul Judeţean Anticorupţie Constanţa formulând denunţ în legătură cu faptele ce fac obiectul cauzei, moment în care a fost apelată telefonic de inculpatul C.V. Din transcrierea convorbirii telefonice rezultă că inculpatul, C.V. o mştiinţa pe denunţătoare că i s-a virat în cont a doua tranşă a despăgubirilor, în valoare aproximativă de 280.000 lei, şi că va veni personal la Constanţa ca să-şi încaseze tranșa de 30%.
La aceeaşi dată de 24 februarie 2011 inculpatul C.V. s-a prezentat la locul de muncă al denunţătoarei T.B. solicitându-i plata comisionului de 30% în valoare de aproximativ 84.000 lei.
În prezenţa martorilor P.N., P.C. şi P.S., denuntătoarea a refuzat plata comisionului invocând faptul că inculpatul C.V. nu s-a prezentat cu originalul contractului de mandat ce urma să fie distrus după efectuarea plăţii comisionului.
Deşi inculpatul a revenit la Constanţa la data de 25 februarie 2011, cu originalul contractului de mandat, denuntătoarea T.B. s-a eschivat să se întâlnească cu inculpatul, motivând că nu se află în Constanţa şi a solicitat amânarea plăţii comisionului.
În intervalul 25 februarie 2011 - 27 februarie 2011 inculpatul C.V. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu denuntătoarea T.B. în care insista să i se predea comisionul de 30%, pentru a-i fi înmânat numitului, „S.I." (identificat ulterior în persoana lui A.I.A.) ca să nu-şi strice afacerile iar în cursul convorbirii din 27 februarie 2011 ora 13.31.36 inculpatul C.V. renegocia comisionul de la 23%, urmând să primească suma de aproximativ 65.000 lei.
La data de 28 februarie 2011 inculpatul C.V. a venit la Constanţa însoţit de martorul C.C.G. s-a întâlnit cu denuntătoarea T.B. şi apoi s-au deplasat la Sucursala B.R.D Constanţa, din apropierea Pietii O., unde inculpatului i-a fost înmânată suma de 65.000 lei de către denunţătoare. Banii primiţi au fost introduşi de către inculpatul C.V. într-o geantă din piele de culoare maro.
Inculpatul a refuzat să dea curs solicitării denunţătoarei de a confirma în scris pe contractele de mandat că a primit ambele comisioane, spunându-i acesteia că rupă ambele exemplare, denuntătoarea s-a conformat dar a recuperat respectivele exemplare predându-le organelor de urmărire penală.
La ieşirea din unitatea bancară inculpatul C.V. a fost surprins în flagrant având asupra sa geanta din piele maro în care se afla suma de 65.000 lei.
Deşi iniţial inculpatul a negat faptele, în cele din urmă le-a recunoscut, relatând şi modul în care au contribuit la materializarea activităţii frauduloase avocatul D.S. şi preotul A.I.A. trimişi şi ei în judecată pentru fapte de corupţie.
Raportat la situaţia de fapt reţinută Curtea a constatat că fapta pentru care a fost trimis în judecată'inculpatul C.V. există, a fost săvârşită de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe şi întruneşte gradul de pericol social specific infracţiunii, fiind îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului.
În condiţiile în care urmează a fi pronunţată o soluţie de condamnare a inculpatului C.V. Curtea va admite solicitarea acestuia de aplicare a prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
Art. 333 şi 338 vol. I urmărire penală, în care acesta susţinea, că a făcut demersuri personale, pe cale oficială, la A.N.R.P pentru aprobarea plăţii despăgubirilor aprobate denunţătoarei T.B. şi că suma pretinsă cu titlu de comision era atât pentru demersurile lui cât şi ale lui A.I.A., Curtea a reţinut calitatea de autor a inculpatului C.V. la săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa, întrucât autoratul subsumează complicitatea, fără a avea relevanţă care demersuri anume au fost determinantele în atingerea scopului urmărit.
Un argument ce susţine faptul că inculpatul C.V. a inclus în valoarea „comisioanelor" solicitate denunţătoarei T.B. o sumă reprezentând preţul demersurilor personale la A.N.R.P Bucureşti este şi acela, că la data de 27 februarie 2011 a renegociat cu denunţătoarea o reducere a comisionului din tranşa a II-a a despăgubirilor de la 30% la 23% fără a avea un acord din partea lui A.I.A. („S.I.") în acest sens, reducerea respectivă fiind astfel făcută, în mod evident, din comisionul ce urma să-i revină în nume propriu, în afara înţelegerii cu A.I.A.
Conform rechizitoriului inculpatul C.V. a fost trimis în judecată pentru o infracţiune prevăzută de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000 între persoanele cărora li se aplică respectiva lege se află şi acelea care îndeplinesc o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luare deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul societăţilor comerciale.
Inculpatul C.V. având calitatea de asociat şi administrator al SC V.I. SRL Bucureşti îndeplineşte în cadrul societăţii comerciale respective o funcţie (administrator) şi o însărcinare (acţionar) care îi dau dreptul să participe sau să influenţeze hotărâtor deciziile privind activitatea societăţii comerciale.
În condiţiile în care prevederile Legii nr. 78/2000 nu acţionează aplicabilitatea ci, în săvârşirea faptelor de corupţie de către subiecţii calificaţi, prevăzuţi la artl, ca aceştia să se afle în exercitarea funcţiilor menţionate anterior, este evident că inculpatului C.V. îi sunt aplicabile respectivele prevederi legale.
Aplicarea regimului sancţionator al Legii nr. 78/2000 subiecţilor calificaţi prevăzuţi la artl din respectiva lege în considerarea exclusivă a statutului lor de persoane cu influenţă şi putere de decizie, fără să intereseze dacă au săvârşit infracţiunile de corupţie în exercitarea funcţiilor sau însărcinărilor deţinute ori, dimpotrivă, fără legătură cu acestea.
Raportat la situaţia de fapt reţinută Curtea a constatat că fapta inculpatului C.V. de a pretinde, în octombrie 2010, denunţătoarei T.B. suma totală de aproximativ 120.000 lei reprezentând procentele de 25% şi respectiv 30% din cele două tranşe din despăgubirile aprobate acesteia de A.N.R.P., în baza Legii nr. 9/1998, în valoare totală de 450.000 lei, în schimbul exercitării influenţei pe care a pretins că o are pe lângă funcţionarii amintitei instituţii, în scopul obţinerii - urgentării-soluţionării acestora, inculpatul p fitniud la datele de 15 noiembrie 2010, suma de 39.400 lei şi suma de 65.000 lei la data de 28 februarie 2011, întruneşte, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. Deci, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V. pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa conform celor menţionate în precedent.
În condiţiile în care sunt îndeplinite cerinţele art. 3201 C. proc. pen., fiindu-i admisă solicitarea de a fi judecat conform procedurii prevăzute de textul legal amintit, la individualizarea pedepsei ce i s-a aplicat inculpatului C.V. se va face aplicarea prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor legale de pedeapsă.
În considerarea împrejurării că în cursul urmăririi penale inculpatul C.V. a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a numiţilor D.S. şi A.I.A., ce au participat la săvârşirea infracţiunilor de corupţie, curtea constată incidenţa prevederilor artl9 din O.U.G. nr. 43/2002, urmând să reducă la jumătate limitele de pedeapsă prevăzute de lege faţă de acesta.
Raportând datele concrete ale speţei la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzută de art. 72 C. pen., Curtea l-a condamnat pe inculpatul C.V. la pedeapsa de 8 luni închisoare, în temeiul prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi a art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.
Având în vedere că inculpatul C.V. se află la primul conflict cu legea penală, este în vârstă de 50 ani, este pensionat medical, având o stare de sănătate precară şi a avut pe parcursul procesului penal a comportare corespunzătoare, recunoscând şi regretând fapta săvârşită, Curtea a apreciat că acesta prezintă garanţii, în sensul că scopul pedepsei (art. 52 C. pen.) poate fi atins, faţă de el, şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate. În consecinţă, Curtea a făcut aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. şi a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului C.V., pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni stabilit în conformitate cu prevederile art. 862 C. pen. şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza prevederilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul C.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a)- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti, organ desemnat cu supravegherea ;
b)- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea ;
c)- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă :
d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate, mijloacele lui de existentă;
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.V. pedeapsa prevăzută de lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art .71 C. pen. în baza art. 71 alin. ultim C. pen. executarea pedepsei accesorii va fi suspendată pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
La aplicarea pedepsei accesorii Curtea a avut în vedere că săvârşirea de către inculpatul C.V. a unei infracţiuni de corupţie îl face nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice precum şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Totodată, i s-a atras atenţia inculpatului C.V. asupra prevederilor art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Întrucât inculpatul C.V. a fost arestat preventiv în cauză, potrivit prevederilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reţinerea şi arestarea preventivă, începând cu data de 01 martie 2011 şi până la 30 mai 2011 inclusiv.
Având în vedere că prin Decizia penală nr. 2207 din 30 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a luat faţă de inculpatul măsura liberării provizorii sub control judiciar, in conformitate cu prevederile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura respectivă.
Din extrasul de cont al inculpatului C.V. (fila 58 vol. III dosar urmărire penală) s-a reţinut, că acesta a primit la data de 16 noiembrie 2010, prin virament bancar, suma de 39.400 lei de la denunţătoarea T.B., prin intermediul martorului S.I., a fost obligat să restituie denunţătoarei T.B. respectiva sumă, în temeiul prevederilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000.
Întrucât prin Ordonanţa nr. 33/P/2011 din 24 martie 2011 a D.N.A - Serviciul Teritorial Constanţa, s-a instituit sechestru asigurător pe cota indiviză de Vz din terenul în suprafaţă de 1.180 m.p., situată în comuna Snagov judeţ Ilfov, număr cadastral 6378, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iunie 2008 la B.N.P., C.M.P. şi a cotei de V2 din terenul în suprafaţă de 2.500 mp situat în extravilanul satului Snagov com. Snagov judeţ Ilfov, tarlaua 43, parcela 222, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 martie 2007 la B.N.P., C.M.P., aparţinând inculpatului C.V. până la concurenţa sumei de 39.400 lei, în conformitate cu prevederile art. 357 C. proc. pen., s-a reţinut respectiva măsură asiguratorie.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., Curtea l-a obligat pe inculpatul C.V., să plătească statului suma de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În privinţa inculpatului D.S., urmare analizei ansamblului probator administrat în cauză, Curtea a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul D.S. este avocat în cadrul Baroului Dolj şi avea relaţii profesionale cu inculpatul C.V., în sensul acordării de asistenţă juridică acestuia din urmă.
Din declaraţiile inculpatului C.V. vol. II dosar urmărire penală) şi din 24 martie 2011 (fila 234, vol. III dosar urmărire penală), coroborate cu conţinutul convorbirii telefonice dintre inculpatul C.V. şi inculpatul D.S. din 25 februarie 2011 ora 10:53:24 (filele 93-98 vol. I dosar urmărire penală) şi a convorbirii din 25 februarie 2011 ora 14:26:14 (filele 106-108 vol. 1 dosar urmărire penală) rezultă, cu certitudine, împrejurarea că inculpatul D.S. cunoştea, la momentul când i-a pus la dispoziţie inculpatului C.V. formularele semnate şi stampilate în alb, ale contractelor de mandat, activitatea infracţională a inculpatului C.V., fiind de acord să-l sprijine pe acesta în obţinerea comisioanelor, care reprezintă, în realitate, sume obţinute în urma traficului de influenţă exercitat asupra funcţionarilor A.N.R.P., prin intermediul lui A.I.A., pentru a rezolva dosarele de despăgubiri ale persoanelor beneficiare, în baza Legii nr. 9/1998.
Din declaraţiile inculpatului C.V. (fila 234 vol. III dosar urmărire penală) rezultă, că la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică din 01 octombrie 2010 (fila 223 vol. III dosar urmărire penală) şi înmânătii formularelor semnate de inculpatul D.S. şi stampilate cu ştampila cabinetului său avocaţial (fila 225 vol. III dosar urmărire penală) în alb, inculpatul C.V., inculpatul D.S. ştia pentru ce „servicii" se încasau comisioanele pretinse persoanelor beneficiare de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, întrucât chiar el apelase la A.I.A., să-i rezolve dosarele unor cunoscuţi la A.N.R.P. prin traficarea influenţei pe care o avea asupra funcţionarilor respectivei instituţii, fiind însă refuzat
Chiar dacă ar fi reală împrejurarea susţinută de inculpatul D.S., potrivit căreia la momentul încheierii contractului de asistenţă juridică cu inculpatul C.V. nu cunoştea în cel fel va folosi acesta formulare contractelor de mandat (declaraţie D.S. fila 222 vol. III dosar urmărire penală) având în vedere că, atunci când află adevărul (decembrie 2010 sau ianuarie 2011) conform propriilor susţineri, îşi oferă sprijinul ca inculpatul C.V. să obţină „comisioanele" pentru traficarea de influenţă promiţându-i că îl va favoriza să îşi atingă scopul urmărit, îl califică drept coparticipant la activitatea infracţională a inculpatului C.V. sub forma de participaţie a complicelui.
Potrivit prevederilor art. 26 C. pen., este complice persoana care, cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte penale, promisiunea de favorizate a făptuitorului putând interveni şi în timpul săvârşirii faptei nu numai înainte.
Relevantă în privinţa faptului că inculpatul D.S. a cunoscut anticipat modul în care inculpatul C.V. va folosi formularul contractului de mandat, cel puţin în cazul denunţătoarei T.B., sunt convorbirile telefonice purtate de cei doi la data de 25 februarie 2011 orele 10.53.24 şi respectiv orele 14.26.14, după cum urmează, cu menţiunea că interlocutorul „B." este inculpatul D.S. B. o singură vedere, o singură problemă ar fi, că, cu latura penală ar fi o problemă. Adică că tu te-ai, tu acolo ce-ai scris în ăla, în contractul ăla, ai scris că demersurile care le faci tu pentru asta, nu, sau ce ai scris ?
C.V. - Da, demersurile care le fac la.
B. - Da, n-ai specificat ce demersuri şi ce alea şi ce alea.
C.V. - Nu, nu, nu. Nu, nu.
B. - A, pentru că singura chestie penală domnule ar fi să îţi facă vreo plângere penală si ar rezulta că asa a si reuşit si tu în situaţia asta deci cum să-ţi spun domnule aicea e o, aici e singura problemă, sti că defiapt e, na, îţi dai seama ce e. Dar tehnic tu îi spui, „N-am avut domnule nici un fel de treabă, am zis că alerg acolo şi alea". Faci pe prostu, Înţeleşi ? Deci, numai dacă nu îţi facă plângere penală, civilă n-ai nici o problemă, civilă fi comercial. Civil n-ai nici o problemă, iar penal, nici penal n-ai, dar te zgărmă în rahat, mă înţelegi tu ? Cum o dai în penal e, adică poate să zică că ai trafic de influenţa sau chestii de genul ăsta, înţelegi tu ?'Aia poate să facă, să-ţi facă o plângere, domnule mi-a luat banii că a zis că îmi aranjează, cutare acolo, si tu trebuie să mersi de maniera următoare „Nu domnule eu am spus că mă ocup de dosarul ei, să văd ce şi cum ce se face, păi, şi pentru asta i-am cerut comision ", nu ai treabă, pe ăia nu îi interesează penal dacă i-ai cerut comision, că i-ai făcut. Ala e contract civil, sti ? Deci nu poate să facă dovada, asta că tu ai făcut alea, mă înţelegi tu, că n-ai făcut vreun, na. Asta e singura problemă aici periculos si ca să îi pune pe ăia pe îţi face vreo plângere si atunci trebuie să fi tu, cam cu ochii în patru, (neinteligibil) Asta este singura problemă deci ca să zică că ai trafic de influenţa, domnule da (neinteligibil) mi-a spus că aranjează acolo fi că nu ştiu ce ăştia de la, de acolo, de la penal, trebuie să (neinteligibil) urmărirea penală că ai minţit-o pe asta, înţelegi tu ? Domnule, am minţit-o, dar nu am pe nici o relaţie acolo, eu am zis camă ocup de ea, văd unde e dosarul fac toate demersurile, cu asta basta. înţelegi?
C.V. - Îhă.
B.- Adică, aici este ideea exact pe invers, că dacă îţi face pe penal dacă, pe civil n-are nici o treabă, pe civil pierde tot, n-are nici o chestie. Bine si ăştia pe penal or să, or să zică ceva cu n-ai domne ai făcut contract cu omul că o să-i dai ăla, ce, ura si la gară dăi ăla. In principal ăştia de pe penal or să fi că o trimit pe civil, mă înţelegi ? Nu e de competenţa lor, deci de competenţa ăstora, ştii?
C.V. - Păi, de asta să ştiu cum pun problema, înţelegi ?
B. - Deci nu ai, deci, dar tu ştiind, ştiind asa în spate cutare, că ea asta ar putea să facă ca să te încurce un .un pic, mă înţelegi tu ? De maniera asta te poate face, asta nu înseamnă că o scuteşte pe ea de datorie, nu ştiu dacăm-ai înţeles ?
C.V. - Îhî.
B. O scuteşte de datorie, decât să-ii facă ţie rău, aşa să te, adică să, tensiuni şi căcaturi de genul ăsta, înţelegi ? Iţi spun eu ce sa faci şi cum şi ce să spui, ştii ? Da, tensiuni din ăştia, asta e singura chestie care poate să o facă.
C.V. - Îhă.
B. Da, e grea, cum spun, nu, greu să-ţi dea vreo dată începerea urmăririi penale pentru aşa ceva. Pentru că na, aicea trebuie să organizeze flagrant, se organizează alea, nu contează că vorbeşti tu cu unu la un pahar, bă mă ajuţi şi tu cu chestia aia. Aicea trebuie să-ţi organizeze flagrant ca să, înţelegi ?
C.V. -Da?
B. - Da. La luare de mită, la luare şi dare de mită, ca să fie Ok, trebuie să-ţi organizeze flagrant, trebuie să te prindă cu.cu, că aşa eu vorbesc, că eu vorbesc ca o moară că aranje^ cutare, fac cutare da .şi eu pot să vorbesc cu oricine, mă îmbăt discut ce vreau eu, ce îmi trece mie prin cap, înţelegi ? Nu vorbele se pun aici, ci doar faptele, înţelegi ?
C.V. - Da.
B. - Şi dacă nu, trebuia să-ţi organizeze un flagrant, că dai că faci, că alea, alea, înţelegi ? Trebuie, iar faptul că tu iei banii acuma că i-ai făcut, acesta e contractul tău, că ai făcut că n-ai făcut nimic, cert este că tu aşa ai contract, deci nu e nici o problemă, nu. Spune, discuţi cu ea, domnule ai făcut convenţie cu mine să-mi dai chestia asta, da ? Ok Bun. V-am obligat, nu, avem martori .Şi martorii sânt ai tăi sau ai ei ?
C.V. Păi, nu mai ştiu dacă am pus martori, da am semnat eu cu ea şi ştampila ta.
B. - Băi, te salvez eu.
C.V. - A ?
B. - Te salvez eu din punct de vedere civil. înţelegi ? Te salvez eu că sânt eu practic din martor.
C.V. - Bine.
B. - Înţelegi ? Deci pe civil, n-ai nici o problemă şi nici pe penal, decât că îţi face, cum să spun faci foile, trebuie să fi atent, să fi tot felul de căcaturi, înţelegi ?
C.V. - Da, da, da.
B. - Dar, tehnic nu poate, trebuia să-ţi organizeze un flagrant, că nu contează că vorbeşti tu cu unu că bă mă ajuţi şi tu cutare, trebuie să vadă că i-ai dat bani, că i-ai dat alea, alea.
C.V. - Am înţeles.
B. - A.dică, cu alte cuvinte. Cu alte cuvinte, ea trebuie să-ţi dea ţie banii, iar tu, când îţi dă banii, ai srijă ce faci cu ei.
C.V. -A, corect.
B. - Înţelegi sau nu ?
C.V. - Da, da, da.
B. - Ea trebuie să-fi dea banii că în ba%a contractului mai departe ce faci tu cu banii, ai grijă ce faci tu cu ei treaba ta, ce, nu ştiu ce faci, da?
C.V. - Îhă. Bine.
B. - înţelegi ?
C.V. - Bine."
(convorbire din 25 februarie 2011 ora 10:53:24), precum şi convorbirea din aceeaşi dată ora 14.26.14;
„B.- E contract sub semnătură privată, că am văzut ca avocat i-am pus ştampila deci martor beton, cum să nu câştigăm.
C.V.- Am câştig de instanţă, nu ?
B.- Bineînţeles da, nu-i o problemă aici.
B.- Văi, cum dacă e, dacă şi-a pus semnătura, este semnătura ei Ok.
Afirmaţia inculpatului C.V., în sensul că inculpatul D.S. cunoştea la momentul predării formularelor de contract de mandat către el, activitatea sa infracţională, întrucât îl rugase să-i rezolve şi lui două dosare de despăgubiri asemănătoare cu acela al denunţătoarei T.B. este confirmată de conţinutul convorbirii telefonice dintre cei doi purtată la data de 26 februarie 2011 ora 16 decembrie 12;
B.- A.M. zici ca săptămâna viitoare. A.M.
C.V.- Păi depinde.depinde de rezolvarea de la Constanţa.
B.- A, deci nu le bagă la ăştia ai mei.
C.V.- Păi nu, dacă rezolv luni şi iau banii, bagă sigur. Ai înţeles?
B.- Păi ce legătură are una cu alta?
C.V.- Păi da, nu vrea samă ajute acela dacă nu facem rost de bani, tu nu înţelegi?
B.- Păi, bă, dacă a apucat să bage dosarele ce mai poate sale ia înapoi?
C.V.- Păi nu, dosarele nu.păi nu, până nu se face ordinele de plată nu, nu se ştie nimic. În momentul în care se face ordinele de plată atunci ştim când se bagă sigur.
B.- A, deci nu e sigur că trebuie să primeşti banii săptămâna viitoare.
C.V.- Mă, normal, dar. o să mă duc luni să iau banii şi dacă am luat banii se rezolvă treaba, nu e nicio treabă.
B.- Îhî. Păcat di. Să-i rezolv şi eu pe ăia, să scap odată, că după aia-
C.V.- Da, femeia mi-a zis că sigur îmi dă banii luni, să mă duc să-i iau.
B.- Şi atunci de ce a făcut atâtea figuri?
C.V.- Ei.aveam 30%, a redus la 25%, înţelegi?
B.- Ei asta el (...)".
Raportat la cele reţinute, curtea va înlătura ca nereale apărările inculpatului D.S., potrivit cărora nu a cunoscut în ce mod va folosi inculpatul C.V. formularele contractelor de mandat, eliberate de el în condiţii de legalitate (avea contract de asistenţă juridică) şi, câtă vreme clauzele contractuale erau înserate în concret de inculpatul C.V. şi că nu a beneficiat de nici un folos materiale, acest ultim aspect nefiind condiţie legală pentru reţinerea complicităţii la trafic de influenţă.
Inculpatul D.S., a apelat la inculpatul C.V. pentru rezolvarea a două dosare.de despăgubiri în considerarea că inculpatul C.V. îl cunoştea pe A.I.A. şi putea intermedia traficul de influenţă, nefiind, deci, necesar ca el să îl cunoască în mod direct pe A.I.A. raportat-la cele ce preced constată, că fapta inculpatului D.S. există, a fost săvârşită de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.) şi întruneşte gradul de pericol social al infracţiunii, fiind deci, îndeplinite cerinţele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. privind angajarea răspunderii penale a inculpatului amintit
În drept, fapta inculpatului D.S. de a-i pune la dispoziţie inculpatului C.V. mai multe formulare de contract de mandat, necompletate, având însă aplicată, în original. Ştampila cabinetului său avocaţial şi semnătura lui, cunoscând că acestea vor fi folosite pentru obţinerea de foloase injuste în urma săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, de către inculpatul C.V. şi de a-i promite acestuia din urmă că îl va favoriza ulterior comiterii faptei, întruneşte elementele constitutive ale compHcităţii la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen.
Aplicabilitatea Legii nr. 78/2000 faţă de inculpatul D.S. este justificată de calitatea sa de avocat, pe care a exercitat-o în activitatea infracţională, precum şi împrejurarea că este complice la săvârşirea unei infracţiuni cu subiect calificat, având cunoştinţă de faptul că inculpatul C.V. este administrator al unei societăţi comerciale.
Având în vedere contextul concret în care s-a desfăşurat activitatea infracţională a inculpatului D.S., în sensul că a înţeles să-şi ajute un client care i-a solicitat sprijinul, că se află la primul conflict cu legea penală, este integrat în muncă şi se bucură de aprecieri favorabile, atât la locul de muncă cât şi în societate, comportamentul anti-social fiind o excepţie în cadrul unei conduite socio-profesionale general corespunzătoare, curtea apreciază, că se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., procedând în consecinţă.
Având în vedere datele concrete ale speţei, raportat la criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., între care existenţa cauzelor de atenuare a răspunderii penale, curtea îl va condamna pe inculpatul D.S., în temeiul prevederilor art. 26 C. pen. în referire la att.6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lita C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen., în referire la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Totodată, conform prevederilor art. 71 C. pen., se va aplica inculpatului D.S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b),c) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
La aplicarea pedepsei accesorii, curtea a avut în vedere că prin săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, în exercitarea calităţii de avocat pe care o are inculpatul D.S., a devenit nedemn să fie ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat sau să exercite profesia de avocat de care s-a folosit în activitatea infracţională realizeze consecinţele negative ale comportamentului anti-social, datorită pregătirii de specialitate juridică, că fapta pentru care va fi. condamnat în cauză este un accident în viaţa sa, pe care nu va mai dori să-l repete, pentru a nu-şi compromite poziţia câştigată în societate, curtea apreciază că există garanţii reale privind atingerea scopului pedepsei, prevăzut de art. 62 C. pen., în ceea ce-l priveşte, şi fără executarea în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate.
Drept urmare, constatând incidenţa prevederilor art. 81 C. pen., curtea va suspenda condiţionat executarea pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului D.S., pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni, stabilit în baza art. 82 C. pen. şi care încep să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prezente.
Conform prevederilor art. 71 alin ultim. C. pen., se va suspenda condiţionat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului D.S. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Totodată, urmează a se atrage atenţia inculpatului D.S. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., curtea îl va obliga pe inculpatul D.S. să plătească statului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În privinţa inculpatului A.N., analiza ansamblului probator administrat în cauză relevă următoarele;
Din denunţul numitei T.B. din 24 februarie 2011, declaraţiile acesteia, ale martorilor T.E.C., transcrierile convorbirilor telefonice purtate de denunţătoarea T.B. cu inculpatul A.N., recunoscute ca reale de către inculpat, rezultă că angrenarea inculpatului respectiv în activitatea infracţională ce face obiectul cauzei prezente s-a făcut în contextul rugăminţii inculpatului D.A. de a-i acorda sprijin denunţătoarei T.B. pentru soluţionarea mai urgentă a dosarului de despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, aflat la comisia din cadrul Prefecturii Constanţa.
Fiind îndreptăţită să primească despăgubiri în baza Legii nr. 9/1998, denunţătoarea T.B. a depus, în anul 2005, dosarul cu actele necesare la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa, iar până în anul 2009, aceasta nu a primit nici o soluţie.
Nemulţumită de durata mare a aşteptării unei decizii denunţătoarea T.B. a purtat o discuţie cu finul său inculpatul D.A., şef de post la Postul Comunal Oltina judeţ Constanţa, solicitându-i sprijin în soluţionarea dosarului de despăgubiri, această primă discuţie având loc spre sfârşitul anului 2009.
La aproximativ 2 luni după prima discuţie, mai exact în martie sau aprilie 2010, denunţătoarea T.B. a reluat discuţia cu inculpatul D.A. despre urgentarea obţinerii despăgubirilor inculpatului A.N., care are influenţă asupra unor funcţionari din Prefectura Constanţa şi ar putea să-i determine să urgenteze soluţionarea dosarului şi să-l înainteze la A.N.R.P. Bucureşti contra unui comision de 15% din valoarea totală a despăgubirilor, propunere cu care denunţătoarea a fost de acord.
După un interval de timp de două săptămâni, inculpatul D.A. i-a comunicat denunţătoarei T.B. să meargă la Prefectura Constanţa la o funcţionari căreia să-i spună că vine din'partea lui nea N. (inculpatul A.N.) şi să-i crea relaţii despre dosarul ei de despăgubiri.
Denunţătoarea T.B. s-a conform indicaţiilor date de inculpatul D.A., s-a prezentat că funcţionara menţionată, aceasta a condus-o la o altă funcţionară, care se ocupa efectiv de dosarul ei şi care i-a comunicat că la dosar mai trebuie depus certificatul de deces al bunicului ei. După aproximativ 3 săptămâni denunţătoarea T.B. a depus la dosarul de despăgubiri documentul solicitat.
În luna iunie 2010 denunţătoarea T.B., a primit Hotărârea nr. 4779 din 06 octombrie 2009 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin care se stabilise valoarea despăgubirilor la suma aproximativă de 450.000 lei (fila 125 vol. I dosar urmărire penală) aspect adus la cunoştinţă membrilor familiei sale dar şi finilor săi, inculpatul D.A. şi soţiei sale martora D.I.
Cu ocazia respectivă, inculpatul D.A. a atenţionat-o pe denunţătoare că la momentul primirii efective a despăgubirilor va trebui să-i dea inculpatului A.N., pentru influenţa acestuia asupra funcţionarilor din Prefectura Constanţa, procesul de 25%, denunţătoarea sesizând majorarea comisionului cu 10%.
Întrucât, între timp denunţătoarea îl contactase pe inculpatul C.V. pentru urgentarea plăţii despăgubirilor de către A.N.R.P. Bucureşti, care i-a format convingerea fermă că poate înlesni în sensul dorit de ea, încheindu-se în acest sens un contract de mandat, nu a mai apelat în nici un fel la inculpaţii D.A. şi A.N.
Aflând, în ianuarie 2011, că denunţătoarea T.B. a încasat din despăgubiri suma de 180.000 lei, inculpatul D.A. i-a solicitat insistent să-i plătească inculpatului A.N. 25% din suma respectivă conform înţelegerii avute anterior.
La două trei zile după discuţia din ianuarie 2011 avută cu inculpatul D.A., inculpatul A.N.. a sunat-o pe denuntătoarea T.B., s-a recomandat ca fiind A.N. din Oltina şi, în cursul convorbirii din data de 17 ianuarie 2011, acesta i-a solicitat comisionul de 25% pentru influenţa exercitată asupra funcţionarilor din Prefectură pentru urgentarea soluţionării dosarului de despăgubiri al denunţătoarei.
Din transcrierea conţinutului convorbirii telefonice menţionate rezultă cu certitudine, că prin intermediul inculpatului D.A. între înţelegerea, ca inculpatul din urmă să-şi trafi.ee influenţa pe lângă funcţionarii din Prefectura Constanţa, în vederea urgentării soluţionării dosarului de despăgubiri şi obţinerii efective a banilor, în schimbul unui procent de 25% din valoarea totală a despăgubirilor, după cum urmează;
A.N.- Alo, săru-mâna doamnă ! Doamna B., da ?
X- Spuneţi cu cine vorbesc şi de unde ştiţi cum mă cheamă, da ?
A.N.- Păi, dacă vă ştiu numele trebuie să ştiu şi cum vă cheamă. Doamnă, sunt persoana care v-a ajutat cu dosarul acela.
X- Care dosar ?
A.N.- Dosarul acela care trebuie să primiţi nişte banii
A.N.- M. eu A. mă numesc.
X- De unde sunteţi ?
A.N.- Sunt de la Oltina.
A.N.- V-am ajutat în problema cu dosarul care ştiti.
X- Ce anume aţi făcut pentru dosar ?
A.N.- Doamnă, din toate sursele, nu din toate sursele, dar dosarul dumneavoastră era respins. Ştiţi foarte bine, da ? fila 28, vol. I)
A.N.- Nu mai primeaţi nici un ban.
A.N.- (...) Ştiaţi că dosarul dumneavoastră era blocat, da ? Dacă nu insistam eu acolo.
A.N.- Doamnă, am lăsat la buna conştiinţă a dumneavoastră. Doamnă, dacă sunteţi conştientă că v-am ajutat e bine, dacă nu sunteţi. (...).
A.N.- Dacă sunteţi conştientă că v-am ajutat e un lucru, foarte bun, dacă sunteţi inconştientă, că nu v-am ajutat iar e un lucru foarte rău fila 29, vol. I).
AN.- Staţi să vă pun. Pe partea cealaltă, doamna îmi spune: Am fost la şefa cutare, am rezolvat problema dosarului. Era deja clasat. Deci dosarul dumneavoastră, nu mai luaţi bani pe el.
A.N.- (mmm) Dar de a aţi insistat dumneavoastră, totuşi, când a fost respins, de ce aţi insistat când a fost respins, fila 30, vol. 1).
A.N.- zic și eu. Dacă nu mergeam acolo, dumneavoastră nu mai luaţi un ban în ziua de astăzi (...).
A.N.- (...) Dar e chestia că ăsta a venit la mine, prin chestii, prin relaţii, nu ştiu ce. Şi eu, printr-o relaţie, am mers acolo şi problema s-a rezolvat.
A.N.- Că acum, la sfârşit, când aţi văzut marfa în buzunar, zice, numis-a rezolvat nimic, că nu am făcut nimic, că nu ştiu ce, bine, eu am încheiat citatul fi gata.
A.N.- Doamnă, dacă eu am fost la doamna respectivă în Constanţa, unde mă duc la cineva, am fost seara la doamna cealaltă, am discutat cu ea acasă, (fila 31, vol. I).
A.N.- Suntem cinstiţi, suntem de la ţară fi vrem să rezolvăm problema în cele mai bune condiţiuni. Bine doamne, vă ajut. Fac tot posibilul să rezolv problema. Şi într-adevăr a rezolvat problema.
X- Şi cât trebuia să vă dau ? 25 la sută din sumă ?
A.N.- Doamnă, aşa am vorbit la început, nu ? Aşa s-a vorbit.
X - Nu, finul meu mi-a spus îs la sută. Că de la el aveţi numărul.
A.N.- Păi, acum hai să vă spun altă chestie ! Eu am mai rezolvat două dosare de astea de acelaşi gen. (fila 32, vol. I)
A.N.- Dar, eu vroiam să vă pun altceva. Am fost cu altcineva, două persoane.
X- Da.
A.N- Tot la aceeaşi persoană la care am fost la Constanţa.
X- Așa.
A.N.- Şi s-a rezolvat. Trebuia multe. Dosarul era deja căzut jos. Nu se mai uita nimeni absolut.
X- Domnu N.
A.N.- Şi s-a rezolvat problema. Doamnă, vă pun sincer, au venit fără probleme. Domne, cât vreţi să vă dau?
A.N.- (...) Eu mi-am stricat o relaţie acolo, (fila 34, vol. II).
AN - Nimeni nu vrea ceva degeaba.
A.N.- Doamnă, eu am rezolvat toate chestiile astea la altcineva fi au fost foarte înţelegători, (fila 35, vol. I).
A.N.- Eu ştiu că așa suntem noi toţi, oamenii, în momentul în care aţi văzut marfa în buzunar, cum am mai pus.
A.N.- După aceea, că nu a rezolvat nimic (...).
A.N.- Dar eu vă spun sigur fi sincer că dacă nu mă duceam acolo, la punctul unde trebuia.
A.N.- De ce aţi apelat ?
X- Din prostie domnule, să mor eu, că nu ştiam că nu aveţi oameni. Şi m-am gândit la finul meu care vrea să ia fie el, fie bani pe spinarea mea.
A.N. - Păi nu pe pinarea dumneavoastră, că el a venit la mine fi eu zic, domnule, eu o rezolv problema. Foarte bine, m-am dus și a venit la mine, hai rezolvă, hai rezolvă. De ce dumneavoastră nu aţi rezolvat problema până nu aţi venit la mine ?
X- Domnu N.
A.N.- Păi spuneţi atunci că nu înţeleg ? Dacă o rezolvaţi, atunci o rezolvaţi vă duceaţi fără probleme. S-a rezolvat problema după ce am ajuns acolo.(fila 36, vol. I).
A.N.- Hai du-te, hai rezolvă. Hai du-te hai rezolvă. Domne, prin telefon nu pot să rezolv. Trebuie să ajung eu acolo. Deci a durat o perioadă. la aduceţi-vă aminte puţin ! A fost o perioadă puţin, chiar puţin lungă. Nu exagerat de lungă. Dar tot a venit şi a insistat.
O simplă hârtiuţă, două rânduri în hârtiuţa respectivă, aia a rezolvat totul Aşa cum dumneavoastră nu aţi putut rezolva nimic până nu am ajuns acolo, de ce, doamnă, aţi mai apelat, de ce nu aţi rezolvat problema până.
X- Domnu N., ce am vorbit eu cu dumneavoastră. E acum un an şi ceva? (fila 37, vol. I)
A.N.- Eu nu-s aşa ca să fac scandal, să urmăresc tot timpul să văd dacă a intrat banii sau nu, sau să aduc cu banii eu.
X- Ba da domnule. Când ai o responsabilitate şi vrei să iei nişte bani.
A.N.- Doamnă, nu m-a interesai că mie nu-mi trebuie nici un bănuţ.
X- De ce vă trebuie bani ?
A.N.- Păi trebuie să ajung acolo, că am obraz, ce am vorbit, (fila 38, vol. 1).
A.N. - Problema este că, este o doamnă acolo care eu mai am nevoie acolo şi de alte probleme şi să mi se întoarcă spatele, mă simt foarte jenat.
A.N. - (...) Dar dacă sunteţi atât de doamnă trebuie să ştiţi, bă, totuşi băiatul ăsta s-a dus şi a aranjat, totuşi acolo, ceva acolo că, poate, dosarul meu nu se mişca de acolo, poate era ceva, poate era o chestie (fila 39, vol. 1)
A.N- Doamna B. Problema este aşa. De ce până nu m-am dus eu acolo, nu s-a mişcat nici un fel de dosar şi dumneavoastră eraţi înnebunită, nu ştiu. Ce să fac, nu ştiu ce o să fac ? Vine unul ca dumneavoastră la mine.
A.N. - Băi, rezolvă problema, rezolvă ? Ai relaţii, domnule ?
X- Domnu N.
A.N.- Staţi puţin. Ai pe cineva ? Ai o relaţie ? Domne, eu încerc şi am pe cineva acolo şi rezolvăm problema, dar nu vreau să mă fac de râs. Domnu N., îmi spune finul mergi pe toată încrederea, eu sunt om serios şi naşa mea este o doamnă foarte, foarte serioasă. Bine domne, merg. Am mers. (fila 40, vol. I)
A.N.- Păi, doamnă, dacă nu insistam acolo, nu se rezolva. Deci vă rog să mă credeţi.
A.N.- Păi, doamnă, alţii au şi încă nu vor primi banii. Probabil că nu vor primi niciodată, dar totuşi a fost pus acolo un cuvânt care, acel cuvânt, a contat mult.
A.N.- Doamnă, uite ce e I Eu nu mă rog de dumneavoastră, nu am pentru ce să mă rog să vin cu săru-măna. Ştiţi, îmi daţi, nu-mi daţi ?
X- Nu. Vreau să fiţi conştient că dumneavoastră nu aţi făcut nimic pentru acest dosar ca să primiţi cei 25 la sută pentru.
A.N.- Doamnă, mă jigniţi când spuneţi chestia asta. (fila 41, vol. 1).
A.N. - Dar de ce, să vă întreb, doamnă că sic, nu ştiu când intră banii. Nu mă interesează. Când vă intră, vă intră.
X- Da. în momentul când. Domnu N., aveţi 25% !
A.N.- E obrazul finului dumneavoastră, ascultaţi-mă aici.
X- 25 la sută se dă omului care ştie exact ora şi când îţi intră banii în cont, nu unuia care a făcut o foiţă, să ştiţi şi dumneavoastră că m-am interesat şi eu, nu-s chiar aşa proastă, (fila 42, vol. I)".
La momentul perfectării înţelegerii cu inculpatul A.N., denunţătoarea T.B. a fost convinsă că acesta poate si-i urgenteze soluţionarea dosarului prin influenţa pe care o are asupra funcţionarilor din cadrul Prefecturii Constanţa, întrucât acesta îi fusese recomandat de inculpatul D.A., care prin calitatea de poliţist impunea seriozitate şi respect, existând garanţia că promisiunile făcute lui vor fi respectate, urmând a fi respinsă apărarea inculpatului A.N., în sensul că niciodată denunţătoarea nu a fost convinsă că el are influenţă asupra angajaţilor Prefecturii, Constanţa.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat că fapta inculpatului A.N. există, a fost săvârşită de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe şi întruneşte gradul de pericol social specific infracţiunii, fiind îndeplinite cerinţele angajării răspunderii penale a acestuia, potrivit prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen.
Din conţinutul convorbirii telefonice redat anterior rezultă că A.N. i-a pretins denunţătoarei T.B. suma de 25% din valoarea despăgubirilor încasate în baza Legii nr. 9/1998 pentru influenţa pe care pretinde că a exercitat-o asupra funcţionarilor din Prefectura Constanţa, cu atribuţii în materie, fiind astfel îndeplinite cerinţele textului incriminator al articolului 257 C. pen., neavând relevantă dacă denunţătoarea a fost sau nu convinsă de realitatea promisiunii inculpatului.
În drept, fapta inculpatului A.N., astfel cum a fost reţinută de instanţă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influentă, prevăzută şi pedepsită de art6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen., pentru care se va angaja răspunderea penală a inculpatului menţionat.
Aplicabilitatea prevederilor art6 din Legea nr. 78/2000 faţă de inculpatul A.N. este justificată de faptul că, acesta, în calitate de şef de moară din localitatea Oltina judeţ Constanţa, deţinea în cadrul SC S. SRL Constanţa o însărcinare, prin care coordona activitatea punctului de lucru respectiv şi, evident, lua parte La luarea deciziilor, ceea ce îi conferea calitatea prevăzută de art. 1 lit. b) din Legea nr. 78/2000.
Referitor la persoana inculpatului A.N. s-a reţinut că este la primul conflict cu legea penală, în vârstă de 57 ani, integrat social, având loc de muncă, este căsătorit şi a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată urmare solicitării inculpatului D.A., care din postura de şef al Postului de politie Oltina, impunea o consideraţie deosebită. In considerarea celor reţinute anterior, Curtea a apreciat că se justifică reţinerea în favoarea inculpatului A.N. a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi de art. 74 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele menţionate anterior, Curtea l-a condamnat pe inculpatul A.N., în temeiul prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen., în referire la art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Totodată, s-a aplicat inculpatului A.N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Aplicarea pedepsei accesorii se justifică prin aceea că săvârşind o faptă de corupţie inculpatul A.N. nu este demn să fie ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice, sau să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat în considerarea comportamentului corespunzător avut anterior de inculpatul A.N.-în care, a săvârşit fapta, aşa cum s-a reţinut anterior, Curtea a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins faţă de inculpat şi fără executarea în regim privativ de libertate a pedepsei, urmând a face aplicarea prevederilor art. 81 C. pen.
În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului A.N., de 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen., şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Conform prevederilor art. 71 alin. ultim C. pen. s-a suspendat condiţionat şi executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului A.N. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatului A.N. asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost oblicat inculpatul A.N. să plătească statului, suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Din analiza probelor administrate în cauză Curtea a reţinut că inculpatul D.A. a săvârşit faptele pentru care este trimis în judecată în prezenta cauză.
Aşa cum s-a arătat în precedent, denunţul şi declaraţiile martorei denunţătoare T.B., coroborate cu declaraţiile martorei T.E.C., cu conţinutul discuţiei ambientale din 25 februarie 2011 (filele 25-27 vol. 1 dosar urmărire penală) şi al convorbirii telefonice din 17 ianuarie 2011, dintre denunţătoarea T.B. şi inculpatul A.N. redată anterior, rezultă fără echivoc împrejurarea că inculpatul D.A. a intermediat înţelegerea dintre T.B. şi inculpatul A.N..
În concret, inculpatul D.A., dând curs solicitărilor denunţătoarei T.B., de a o ajuta să obţină rezolvarea mai rapidă a dosarului de despăgubiri, formulat în baza Legii nr. 9/1998 şi depus la Prefectura judeţului Constanţa, a intervenit pe lângă inculpatul A.N., ca acesta să-şi exercite influenţa pe care pretindea că o are asupra funcţionarilor din Prefectura judeţului Constanţa cu atribuţii în legătură cu aplicarea Legii nr. 9/1998, în schimbul unui folos material, constând în procentul de 25% din valoarea totală a despăgubirilor aprobate denunţătoarei, ajutând-o astfel, pe aceasta din urmă, să cumpere influenţa pretinsă de inculpatul A.N. prin promisiunea de plată a contra-valorii procentului de 25% din valoarea despăgubirilor.
Relevanţă deosebită în dovedirea activităţii frauduloase a inculpatului D.A. o prezintă discuţia ambientală dintre acesta şi denunţătoarea T.B. la data de 25 februarie 2011 cu următorul conţinut:
„D.A. - Banii, dumneavoastră, am încheiat subiectul. Ai luat banii şi nu vreţi să-i daţi.
X.- Păi de unde ştii că am luat banii ? Demonstrează şi mie !
D.A. - Clar, clar.
X.- Eu vreau să văd şi eu.
D.A. - Ai luat de la B.R.D., pe 15 noiembrie, 80.000 lei pe care i-ati scos casti.
X - Deci finule, arată-mi şi mie extrasul de cont!
D.A. - Nu mai suntem finule.
D.A. - Că tu te-ai dus la persoana aia şi ai fi dat-o în gât, că ai fi în stare de aşa ceva. (fila 25, vol. I).
D.I. - Păi. Da, mesagera a fost şi când s-a dus. (neinteligibil). Tot mesager a fost.
D.A. - Păi, eu am pus vorbă.
D.I. - I-a aranjat Iu naşa cu aia de la prefectură să-i facă dosarul da.
D.A.- Tu credea nu înţelegi. Eu trebuie să-i dau banii Iu acela, un miliard două sute treiş cinci de milioane, 25 la sută. Bă, eu nu vorbesc turceşte. Când am vorbit cu naşa am zis 25%. Când am vorbit cu ăla, ştie că trebuie să primească un miliard o sută, treizeci și cinci de milioane.
D.A. - Eu trebuie să mă duc la ăla.
D A -Mergem la B.R.D., mergem împreună şi. (neinteligibil).
D.A.- Mie mi-a spus, te duci şi vii cu banii! Aşa mi-a spus. (fila 26, vol. 1).
D.A. - Nu te-am ameninţat Eli. Eu ţi-am spus că copilul meu şi al tău vor avea de suferit dacă nu primesc ăia banii. S-ar putea pe fii-mea aia mare să o ia cu japca de pe stradă. Şi atunci ce se întâmplă ?
D.A. - Gata, am terminat subiectul! Eu zic să vă gândiţi bine ce aveţi de făcut că! Până luni, gândiţi-vă !
X - Nu are treabă fii-ta. Ce treabă are ?
D.A. - Ba da. Că trebuie să-i dau banii Iu ăla.
D.I. - Da, E. că banii la acela se duceau prin el. Şi femeia aia de acolo nu vroia nimic tot din cauza asta. Că nu se ducea. (neinteligibil).
D.A. - Nu mă interesează pe mine. Eu trebuie să dau banii, (fila 27, vol. l).
Din respectiva convorbire rezultă clar faptul că inculpatul D.A. este nemulţumit de împrejurarea că denunţătoarea T.B. nu-şi respectă promisiunea de a plăti, procentul de 25% din despăgubirile încasate pentru influenţa exercitată de inculpatul A.N. asupra funcţionarilor din Prefectura Judeţului Constanţa, promisiune care nu este negată de denunţătoare.
Aşa cum rezultă din declaraţiile denunţătoarei T.B., acesta a apelat la inculpatul D.A. să o ajute având convingerea fermă că acesta o poate efectiv ajuta în soluţionarea mai rapidă a dosarului de despăgubiri prin cunoştinţele lui, fapt ce a determinat-o să promită plata procentului de 25% din despăgubiri, la momentul încasării efective a acestora.
Fapta inculpatului D.A. de a-i înlesni denunţătoarei să cumpere influenţa pe care pretinde .să o are inculpatul A.N. asupra funcţionarilor din Prefectura Constanţa, cu atribuţii în materia Legii nr. 9/1998, întruneşte în drept elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Fapta inculpatului D.A. de a intermedia înţelegerea dintre denunţătoarea T.B. şi inculpatul A.N., în care inculpatul promitea că și va trafica influenţa asupra, pentru soluţionarea mai rapidă a dosarului de despăgubiri al denunţătoarei, în schimbul unei sume de 25% din valoarea totală a despăgubirilor, întruneşte în drept elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Constatând existenţa faptelor, săvârşirea acestora de inculpatul D.A. cu forma de vinovăţie a intenţiei directe (art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.) şi că întrunesc gradul de pericol social specific infracţiunii, în temeiul prevederilor art. 345 alin. (2) C. proc. pen., se va angaja răspunderea penală a inculpatului pentru faptele reţinute în sarcina sa.
Aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 faţă de inculpatul D.A. se justifică prin faptul că funcţia de şef al Postului de poliţie al Comunei Oltina judeţ Constanţa, îi conferea acestuia atribuţii de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, fiind îndeplinită cerinţa art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ce atrage aplicarea prevederilor art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege.
Având în vedere că inculpatul D.A. este la primul conflict cu legea penală, că angrenarea sa în activitatea infracţională a fost favorizată de relaţiile apropiate pe care le avea cu denunţătoarea T.B., precum şi concluziile favorabile ale referatului de evaluare, Curtea a apreciat că se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lita C. pen. şi de art74 alin. (2) C. pen.
În temeiul prevederilor art. 26 C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen., în referire la art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul prevederilor art. 26 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 C. pen. raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a art. 74 alin. (2) C. pen., în referire la art. 76 lit. d) C. pen., a. fost condamnat inculpatul D.A. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
Faptele fiind săvârşite în concurs, potrivit prevederilor art. 33 lit. b) C. pen. şi a art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de 8 luni închisoare şi de 1 an închisoare, aplicate inculpatului D.A. în pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare, ce se va executa în final.
Comportamentul corespunzător avut anterior, împrejurările speciale în care s-au comis faptele, în considerarea relaţiilor apropiate dintre denunţătoare şi inculpatul D.A., formează convingerea că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
În baza prevederilor art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului D.A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
Fiind îndeplinite cerinţele art. 81 C. pen. Curtea a dispus supendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 1 (unu) an închisoare,, aplicată inculpatului D.A., pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. şi care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În conformitate cu prevederile art. 71 alin. (5)4 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei accesorii, aplicată inculpatului D.A. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
Raţiunile pentru care s-au impus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. au fost determinate de împrejurarea că săvârşind infracţiuni de corupţie, inculpatul D.A. a devenit nedemn să fie ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice, ori să ocupe o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat
I s-a atras atenţia inculpatului D.A. asupra prevederilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza prevederilor art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul D.A. să plătească statului suma de 700 lei cu titiu de cheltuieli judiciare.
împotriva sentinţei penale nr. 43/P din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, inculpaţii C.V., D.S., D.A. şi T.B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele fiind expuse în partea introductivă a deciziei.
Apelurile declarate sunt nefondate.
În privinţa inculpatului D.A. probele administrate au dovedit comiterea infractiunilor de complicitate la cumpărare de influenţă şi complicitate la trafic de influentă.
Martora T.B. a relatat că în anul 2005 împreună cu fraţii săi N.L. şi T.I. au formulat o cerere de despăgubire în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria semnat la 7 septembrie 1940.
Cererea de despăgubiri a depus-o la Instituţia Prefectului - Judeţul Constanţa unde, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 funcţiona comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În anul 2009, martora T.B. i-a relatat inculpatului D.A. (finul său) - şef de post la Postul Comunal Oltina, cu gradul profesional de agent şef de poliţie - despre dificultăţile pe care le întâmpina în emiterea hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Judeţului Constanţa.
În acest context, inculpatul D.A. i-a precizat martorei că un prieten al său poate interveni pe lângă o persoană din prefectură pentru a-i urgenta soluţionarea dosarului de despăgubiri, iar în acest scop i-a pretins iniţial un comision de 15% din suma despăgubirilor obţinute.
La data de 6 octombrie 2009, Comisia Judeţeană pentru apiicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa a emis Hotărârea nr. 4779 conform căreia s-a stabilit valoarea compensaţiilor în cuantum de 451.244,51 lei în favoarea martorei T.B. şi a fraţilor săi.
Martora T.B. a relevat că în cursul lunii aprilie 2010 inculpatul D.A. i-a comunicat că prietenul său - inculpatul A.N. are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Constanţa pe care ar putea să-i determine să-i urgenteze soluţionarea dosarului de despăgubiri şi să-l înainteze A.N.R.P. pentru restituirea proprietăţilor Bucureşti, iar în acest scop inculpatul D.A. i-a pretins martorei un comision de 15% din valoarea despăgubirilor, propunere acceptată de martoră.
După obţinerea hotărârii de despăgubiri, inculpatul D.A. i-a cerut martorei T.B. să-i remită inculpatului A.N. comisionul de 25% din banii primiţi ca despăgubiri pentru influenţa pe care acesta şi-a exercitat-o asupra funcţionarilor din Prefectura Constanţa pentru soluţionarea dosarului de despăgubiri.
La data de 15 noiembrie 2010, A.N.R.P. a virat în contul martorei T.B. prima tranşă a despăgubirilor în cuantum de 180.497,80 lei.
În luna ianuarie 2011, inculpatul D.A. şi soţia acestuia D.l. au mers la martora T.B.. Inculpatul D.A. i-a spus martorei că ştie că în contul său de la B.R.D. i-a fost virată suma de 180.000 lei şi i-a cerut insistent să-i plătească un procent de 25% din suma primită, inculpatului A.N. pentru influenţa exercitată de acesta asupra funcţionarilor din Prefectura Constanţa pentru urgentarea soluţionării dosarului de despăgubiri.
În aceeaşi zi, martora T.B. însoţita de fiica sa - T.E.C. s-a deplasat la locuinţa soacrei inculpatului D.A. şi cu ajutorul telefonului mobil a înregistrat convorbirile purtate de martoră cu inculpatul D.A., soţia acestuia D.l. înregistrarea a fost transferată pe un CD şi predată organelor de urmărire penală.
Din depoziţiile martorelor T.B. şi T.E.C. - fiica numitei T.B. a reieşit că inculpatul D.A. îi reproşa denunţătoarei că nu şi-a respectat promisiunea de a remite inculpatului A.N. comisionul de 25% din valoarea totală a despăgubirilor obţinute întrucât prin intermediul său s'-a urgentat rezolvarea dosarului şi primirea banilor.
Susţinerile martorelor T.B. şi T.E.C. se coroborează cu procesul-verbal din data de 25 februarie 2011 de transcriere a convorbirilor ambientale.
Conform acestora, inculpatul D.A. i-a reproşat martorei T.B. că a luat banii de despăgubiri şi refuză să-i dea 123.500 lei în condiţiile în care a intervenit pe lângă inculpatul A.N. pentru a-i rezolva favorabil problema.
În continuare, inculpatul A.N. a apelat-o telefonic pe martora T.B. (convorbire înregistrată cu ajutorul telefonului mobil al martorei) precizându-i că el este cel care la solicitarea inculpatului D.A. a intervenit la funcţionarii din Prefectura Constanţa în scopul urgentării soluţionării dosarului său de despăgubiri şi i-a pretins comisionul de 25% din banii primiţi, spunându-i că fără intervenţia sa martora nu ar fi primit vreodată banii respectivi.
Se constată că faptele inculpatului D.A. - complicitate la cumpărare de influenţă şi complicitate la trafic de influenţă au fost dovedite cu declaraţiile martorelor T.B., T.E.C. coroborate cu înregistrările convorbirilor ambientale şi telefonice dintre T.B. şi D.A., dintre T.B. şi A.N.
Înregistrările convorbirilor realizate de martora T.B. cu ajutorul telefonului mobil sunt legale iar în acest sens se au în vedere dispoziţiile art. 91 alin. (2) C. proc. pen., conform cărora înregistrările efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
Aşadar, înregistrările realizate de martora T.B. care privesc convorbirile acesteia cu inculpaţii D.A. şi A.N. constituie mijloace de probă şi confirmă declaraţiile martorelor T.B. şi T.E.C.
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 78/2000 infracţiunea de cumpărare de influenţă, constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
În speţă, martora T.B. (faţă de care parchetul a dispus neînceperea- urmăririi penale pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă în conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 întrucât a formulat denunţ la data de 24 februarie 2011, înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate) la cererea inculpatului D.A. i-a promis bani unei persoane - inculpatul A.N. care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor funcţionari din Prefectura Constanţa pentru a-i determina să-i urgenteze soluţionarea dosarului de despăgubiri.
Acţiunea infracţională a inculpatului D.A. realizează elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la cumpărare de influenţă şi complicitate la trafic de influenţă întrucât cu intenţie a ajutat-o pe T.B. să comită infracţiunea de cumpărare de influenţă, iar pe inculpatul A.N. să săvârşească infracţiunea de trafic de influenţă, având ca obiect pretinderea, respectiv promisiunea unui procent de 25% din valoarea totală a despăgubirilor, influenţa pe lângă funcţionari din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţul Constanţa - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 în scopul de a-i determina să urgenteze soluţionarea favorabilă a dosarului de despăgubire depus de T.B.
Inculpatul D.A. a înfăptuit acte de sprijin material la săvârşirea faptei de trafic de influenţă de către inculpatul A.N., care prin intermediul inculpatului D.A. i-a pretins martorei 25% din valoarea totală a despăgubirilor la care aceasta avea dreptul în baza Legii nr. 9/1998, lăsând să se creadă că are influenţă pe lângă funcţionarii din Prefectura Constanţa - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 pentru a-i determina să urgenteze soluţionarea dosarului de despăgubiri al martorei.
În cazul infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă este necesar ca făptuitorul - în speţă A.N. prin intermediul inculpatului D.A. - complice - să aibă influenţă sau să lase să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar. Cerinţa legii este îndeplinită şi atunci când făptuitorul nu dezminte afirmaţiile făcute de o altă persoană că ar avea influenţă asupra funcţionarului.
Nu interesează dacă făptuitorul prin intermediul complicelui, a precizat sau nu numele funcţionarului asupra căruia are sau a lăsat să se creadă că are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat numai prin calitatea acestuia. In acest sens, doctrina dar şi practica judiciară sunt constante. Ceea ce interesează este ca influenţa reală sau presupusă a făptuitorului prin intermediul complicelui, să fi constituit pentru persoana interesată motivul determinat al tranzacţiei.
Infracţiunea există indiferent dacă intervenţia promisă a avut sau nu loc şi indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal.
Ca atare, critica apărării inculpatului D.A., în sensul că nu a fost identificat funcţionarul pe lângă care s-a traficat influenţa este nefondată, fiind suficient doar să fie determinată calitatea acestuia, ceea ce în speţă sra realizat - funcţionari din cadrul Instituţiei Prefectului - judeţul Constanţa - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
În privinţa inculpatului C.V., în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, a declarat că recunoaşte în totalitate fapta pentru care a fost trimis în judecată, descrisă în actul de sesizare a instanţei şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor aclministrate în faza de urmărire penală, cu privire la care a declarat că le cunoaşte şi le însuşeşte.
Instanţa de fond a apreciat corect că este aplicabilă procedura simplificată pentru că există declaraţia inculpatului făcută în conformitate cu dispoziţiile art. 320- alin. (2) C. proc. pen., iar din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Prin urmare, a dispus condamnarea inculpatului C.V. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Recunoaşterea vinovăţiei prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., este exclusă pronunţarea unor soluţii de achitare sau încetare a procesului penal faţă de inculpatul care, până la începerea cercetării judecătoreşti declară personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptei reţinută în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
O astfel de concluzie rezultă cu evidenţă din cuprinsul prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., care statuează imperativ că „instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege".
Pe de altă parte, o dată cu manifestarea de voinţă a inculpatului, în sensul recunoaşterii faptei şi însuşirii probelor de la urmărirea penală, acesta nu mai poate reveni pe parcursul procesului asupra opţiunii exprimate de a fi judecat potrivit procedurii simplificate. Legiuitorul nu a prevăzut o astfel de posibilitate, pentru că altfel ar fi stipulat-o expres, cum a înţeles să o facă spre exemplu în cazul renunţării la apel sau recurs (art. 367 C. proc. pen., art. 3854 C. proc. pen.).
De asemenea, împotriva hotărârii de condamnare pronunţate în urma procedurii simplificate, inculpatul poate formula apel/recurs, numai sub aspectul încadrării juridice şi al mdividualizării pedepsei, neputând renunţa la opţiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.
Prin urmare, susţinerea apărătorului inculpatului C.V. în sensul că fapta ce constituie obiectul judecăţii cauzei a fost soluţionată definitiv printr-o altă hotărâre nu poate fi reţinută.
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.V., D.S., A.N. şi D.A., au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. - respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege - de la 2 la 10 ani închisoare, natura şi gravitatea faptelor comise - trafic de influenţă, complicitate la trafic de influenţă, complicitate la cumpărare de influenţă - infracţiuni de corupţie, cu un grad ridicat de pericol social, prin care se aduce atingere relaţiilor sociale privitoare la activitatea de serviciu, incompatibile cu orice intervenţie, reală sau imaginară de natură a-i ştirbi prestigiul şi a-i perturba normala desfăşurare. S-au avut în vedere, de asemenea, urmările produse - atingere adusă prestigiului funcţiei şi funcţionarului public, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
Inculpatul C.V. este necunoscut cu antecedente penale, în vârstă de 50 ani, pensionat medical, cu o conduită sinceră în proces; inculpatul A.N. este necunoscut cu antecedente penale, în vârstă de 57 ani, încadrat în muncă, căsătorit, cu caracterizări bune în colectivitate; inculpatul D.A. este necunoscut cu antecedente penale, cu o conduită bună în societate şi familie organizată iar inculpatul D.S. este necunoscut cu antecedente penale, avocat şi caracterizări favorabile de la locul de muncă şi societate.
În referatul de evaluare s-a reţinut că în condiţiile de viaţă ale inculpatului A.N. rezultă că este căsătarit, are un copil minor și contribuie la inexistenţa unui mediu familial, caracterizat prin înţelegere şi sprijin reciproc, prezenţa unui spaţiu locativ corespunzător, experienţă şi implicarea în muncă în vederea asigurării resurselor financiare necesare nevoilor curente dar şi implicarea în creşterea şi educarea copiilor, prezenţa unei calificări profesionale de nivel superior şi lipsa antecedentelor penale, sunt factori care pot contribui la inhibarea comportamentului infracţional în viitor.
S-a concluzionat că inculpatul D.A. prezintă şanse de reintegrare socială, acesta dispunând de resurse personale, familiale şi profesionale în vederea schimbării comportamentale într-un mod prosocial.
Fiind stabilite pedepse sub minimul special ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpaţilor, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor (vârsta, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care au acţionat.
În raport cu criteriile enunţate, majorarea pedepselor inculpaţilor şi schimbarea modalităţii de executare din suspendarea sub supraveghere sau suspendare condiţionată a executării pedepselor în detenţie, cum parchetul a solicitat, nu se justifică, pedepsele stabilite realizând atât reeducarea inculpaţilor cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din N.C.P., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpaţi - 2009-2010, până la soluţionarea apelurilor a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
Pentru identificarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârşirii faptei, cea din momentul judecării faptei) în raport cu normele şi mstitutiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecăţii. Prin compararea legilor şi determinarea celei mai favorabile inculpatului nu trebuie să se ajungă la combinarea dispoziţiilor mai favorabile din legile succesive iar legea mai favorabilă, în ansamblul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive.
Prin compararea legilor penale succesive, cea din momentul săvârşirii faptelor cu cea din momentul judecării, legea penală favorabilă inculpaţilor C.V., D.A., A.N., D.S. este legea veche sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, incidenţei circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. care au condus obligatoriu la coborârea pedepselor sub minimul special al pedepsei închisorii cât şi prevederilor art. 861 C. pen. şi art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpaţilor ca măsuri de individualizare a pedepsei.
Circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (2) C. pen. anterior,.nu se regăsesc în legea nouă; de asemenea, conform art. 34 lit. b), se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi. sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani Aşadar, în cazul concursului de infracţiuni, legea veche prevedea că atât sporirea pedepsei până la maximul special cât şi adăugarea unui spor de pedeapsă erau facultative.
Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din N.C.P. în caz de concurs de infracţiuni când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Prin urmare, aplicarea unui spor de pedeapsă a devenit obligatorie conform noului C. pen.
În cauză, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse sub minimul special prevăzut de legea veche ca efect al circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., care nu se mai identifică în legea nouă, ceea ce ar însemna că pedepsele inculpaţilor nu mai pot fi reduse.
De asemenea, şi sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni, în cauză, legea veche este favorabilă inculpatului D.A. întrucât pedeapsa cea mai grea nu a fost sporită până la maximul ei special şi nici nu a fost adăugat vreun spor de pedeapsă de până la -5 ani, spre deosebire de legea nouă care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din cealaltă pedeapsă stabilită.
Suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor sunt mai favorabile decât suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 91 din N.C.P.
Dispoziţiile art. 81 C. pen. nu prevăd ca pe durata termenului de încercare condamnatul să respecte obligaţii sau măsuri de supraveghere iar dispoziţiile art. 861 C. pen. prevăd ca pe durata termenului de încercare condamnatul să execute măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a)-d) C. pen. şi facultativ una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute de art. 863 alin. (3) lit. a)-f) C. pen.
În schimb, dispoziţiile art. 91 din N.C.P. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăd ca pe durata termenului de supraveghere condamnatul să respecte pe lângă măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), una sau mai multe dintre obligaţiile prevăzute de art. 93 alin. (2) lit., a)-d) C. pen., dar să se presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 zile.
În plus, în cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată. în cazul suspendării condiţionate şi suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii prevăzute de C. pen. anterior, dacă condamnatul nu a săvârşit din nou o infracţiune.
Concluzionând, legea penală favorabilă inculpaţilor este legea veche, C. pen. anterior, din considerentele expuse.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, se au în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
În speţă, legea veche a fost identificată ca lege mai favorabilă şi prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii vechi.
În apel, T.B. a solicitat obligarea inculpatului C.V. la restituirea sumei de 45.000 lei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2) - când făptuitorul denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.
În cauză, instanţa de fond, corect a dispus în temeiul prevederilor art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 ca inculpatul C.V. să restituie denunţătoarei T.B. suma de 39.400 lei.
Din extrasul de cont al inculpatului C.V. a reieşit că a primit la data de 16 noiembrie 2010 prin virament bancar suma de 39.400 lei de la denunţătoarea T.B., prin intermediul martorului Sapira lancu. Ca atare, nu se justifică obligarea inculpatului la restituirea sumei de 45.000 lei întrucât s-a dovedit că inculpatul C.V. a primit 39.400 lei iar nu 45.000 lei de la T.B. ca preţ al traficului de influenţă. Inculpatul C.V. a susţinut că şi martorul Sapira lancu a reţinut un procent de 3% din banii primiţi de la denunţătoarea T.B., şi ca atare nu se justifică obligarea inculpatului la plata întregii sume de 45.000 lei.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul D.S., Înalta Curte, în opinie majoritară îl apreciază ca fiind nefondat.
Dat fiind faptul că, în speţa dedusă judecăţii, cu privire la inculpatul D.S., parchetul a reţinut existenţa participaţiei penale secundare, prealabil analizei probelor, se impune a se face referire la condiţiile cerute de lege pentru a se putea reţine complicitatea.
Pentru a exista complicitate legea cere a fi îndeplinite următoarele condiţii:
a) să se fi săvârşit, de altcineva, o infracţiune;
b) să existe o contribuţie din partea complicelui, care a servit la săvârşirea infracţiunii comise de altul;
c) să existe o înţelegere (coeziune psihică) între autor şi cel care îl ajută.
Contribuţia complicelui poate fi materială sau morală. Complicitatea materială constă în orice activitate indirectă şi imediată care ajută, înlesneşte sau sprijină, în mod accesoriu, cauzalitatea fizică a infracţiunii.
Complicitatea materială se poate produce în următoarele modalităţi:
a) procurarea mijloacelor care vor servi autorului faptei; prin mijloace se înţelege, în mod larg, tot ceea ce poate fi de folos celor care au luat hotărârea de a săvârşi infracţiunea.
Procurarea mijloacelor constă în actul cuiva de a pune la dispoziţia autorilor mijloacele de care aceştia au nevoie, fie prin preluarea efectivă a acelor mijloace, fie prin avansarea fondurilor de care au nevoie pentru a fi achiziţionate acele mijloace.
Prin procurare se mai înţelege şi- căutarea, descoperirea şi obţinerea mijloacelor necesare autorilor, independent dacă obţinerea s-a făcut cu sau fără bani ori dacă banii au fost daţi de autor sau de o altă persoană.
b) Pregătirea mijloacelor de executare. Aceasta înseamnă punerea lor în stare de a fi folosite sau de a fi utilizate într-un anumit mod. întotdeauna, va trebui să se ţină seama de conţinutul obiectiv al infracţiunii, pentru a se putea distinge între mijloacele de executare (pregătirea lor) de acte de executare (ceea ce înseamnă săvârşirea infracțiunii).
c) Darea de ajutor în timpul executării. Prin ajutor în timpul executării se înţelege a îndeplini orice activitate indirectă sau imediată faţă de acţiunea tipică, dar care a sprijinit realizarea acesteia.
Se consideră a constitui un ajutor orice activitate care a avut rolul de a preveni sau înlătura un obstacol accidental, indirect şi înlăturabil.
Acest ajutor este extrinsec acţiunii tipice; el uşurează în mod direct, realizarea acţiunii, înlăturând acele piedici care, deşi nu ar împiedica săvârşirea infracţiunii, pot, totuşi, să dea loc la dificultăţi şi riscuri. Ajutorul poate să constea într-o activitate pozitivă (comisiune) sau într-o activitate negativă (omisiune), acesta considerându-se prestat în cursul executării, din momentul în care a început executarea şi până în momentul consumării.
În ceea ce priveşte coeziunea psihică - condiţie cumulativă cerută de lege pentru această formă de participaţie penală - complicele trebuie, să fi dorit ca prin activitatea sa să contribuie la realizarea acţiunii întreprinse de autor.
În al doilea rând, complicele trebuie să fi cunoscut ceea ce urmărea autorul acţiunii pe care el a înţeles să-l sprijine, cu alte cuvinte legea cere să existe identitate în factorul intelectiv.
Pentru a putea reţine complicitatea nu este necesar ca autorul să fi comunicat, în mod expres, complicelui ce finalitate urmăreşte prin acţiunea sa; este suficient ca, complicele să fi putut cunoaşte intenţia autorului. Cu alte cuvinte, este suficient ca acela care a efectuat activitatea de înlesnire/ajutor să fi conceput că acţiunea autorului ar putea ajunge la un anumit rezultat, pentru ca să existe coeziune psihică şi, deci, să ne aflăm în prezenţa complicităţii ca formă a participaţiei penale.
Reţinerea sau dimpotrivă constatarea inexistenţei complicităţii, se examinează în raport de fiecare caz concret pentru a se vedea, în raport de felul în care a fost concepută infracţiunea şi condiţiile în care urma să fie săvârşită, de ce anume ajutor era nevoie pentru săvârşirea faptei. Se impune, astfel, a se stabili care erau actele de înlesnire/ajutor indispensabile care trebuiau să intervină pentru
Înalta Curte, în opinie majoritară cu privire la inc. D.S. reţine de asemenea că, sub aspectul regimului juridic mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant (art. 2009 C. civ.).
Este de esenţa contractului de mandat, ca acesta, ca orice contract, trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate: să fie determinat sau cel puţin determinabil, să fie licit şi moral (art 1225 C. civ.).
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că fapta inculpatului D.S. de a-i pune la dispoziţia inculpatului C.V. mai multe formulare de contract de mandat, necompletate, având aplicată în original, ştampila cabinetului său şi semnătura sa, pe care ulterior inculpatul C.V. le-a folosit încheind cu denunţătoarea T.B. un contract de mandat care a avut menirea să disimuleze înţelegerea reală a părţilor, constituie un act de complicitate materială la comiterea infracţiunii de trafic de influenţă.
Reprezentarea reală a activităţii sale infracţionale rezultă, pe de o parte, din declaraţiile inculpatului C.V. care, în mod constant, a arătat că, el însuşi a completat spaţiile goale ale contractului de mandat primit de la inculpatul D.S. cu care avea încheiat un contract de asistenţă juridică de la începutul lunii octombrie 2012.
Arată că ambele exemplare ale contractului de mandat încheiate cu denunţătoarea T.B. erau în original, având aplicate ştampila şi semnătura inculpatului D.S. şi că acesta din urmă „ştia că din banii pe care îi obţin, o parte îi revenea lui A.I.A." (declaraţie martor din 15 martie 2011).
De asemenea, în declaraţia din 24 martie 2011, inculpatul C.V. arată că „avocatul D.S. ştia că eu pot să rezolv dosare având ca obiect despăgubirea unor persoane de către A.N.P.R. prin intermediul cunoştinţelor pe care A.l.A. le avea la A.N.R.P.. avocatul D.S. era la curent cu desfăşurarea activităţii sale în legătură cu dosarul lui T.B., fără a cunoaşte persoana sau numele acesteia, întrucât eu îi spuneam, doar că mă deplasez la Constanţa, pentru a rezolva un dosar de despăgubiri."
Prin urmare, existenţa în posesia inculpatului C.V. a contractelor de mandat în alb, semnate şi ştampilate de inculpatul D.S. - fapt necontestat de niciunul dintre cei doi inculpaţi - cunoaşterea de către acesta din urma, prin prisma profesiei sale de avocat, a caracterelor juridice ale contractului de mandat dar şi a întinderii acestuia, corelat şi cu procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpaţi, conferă certitudinea că inculpatul D.S. a participat, în mod direct, în deplină cunoştinţă de cauză la activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C.V., ceea ce atrage, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, răspunderea sa penală sub forma complicităţii materiale.
Constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanţa, iar în temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE DEGII
DECIDE
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. -Serviciul Teritorial Constanţa, de inculpaţii C.V., D.S. şi D.A. şi de petiţionara T.B. împotriva sentinţei penale nr. 43/P din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind şi pe inculpatul A.N.
Obligă apelanţii intimaţi inculpaţi C.V. şi D.S. la plata sumelor de câte 275 lei cu titlu de cheltuieli'judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă apelantul intimat inculpat D.A. la plata sumei de 500 lei cu ţinu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă apelanta petiţionară T.B. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.N. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2014.
Opinie separată
Cu privire la inculpatul D.S., instanţa de fond îşi fundamentează soluţia de condamnare pe declaraţiile inculpatului C.V. date în cursul urmăririi penale şi pe conţinutul a trei convorbiri telefonice dintre inculpatul C.V. şi inculpatul D.S. din care rezultă, conform primei instanţe împrejurarea că inculpatul D.S. inculpatului C.V. formularele semnate şi ştampilate în alb, ale contractelor de mandat, activitatea infracţională a inculpatului C.V., fiind de acord să-l sprijine pe acesta în obţinerea comisioanelor, care reprezentau în realitate, sume obţinute în urma traficului de influenţă exercitat asupra funcţionarilor A.N.R.P., prin intermediul lui A.I.A.
Aşadar, în sarcina inculpatului -D.S. - avocat în Baroul Dolj, s-a reţinut că a pus la dispoziţia inculpatului C.V. mai multe formulare de contract de mandat necompletate, având aplicată în original, ştampila cabinetului său de avocatură şi semnătura lui; că a cunoscut că înscrisurile vor fi. folosite pentru obţinerea de foloase injuste în urma săvârşirii infractiunii de trafic de influenţă de către inculpatul C.V. şi a promis acestuia că ii va favoriza ulterior comiterii faptei; în drept, fapta întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Complicitatea la infracţiunea de trafic de influenţă constă în fapta persoanei care cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni . de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
Inculpatul C.V. a declarat în cursul urmări ţii penale că în luna octombrie 2010 a încheiat cu T.B. un contract de mandat care cuprindea atribuţiile sale în legătură cu soluţionarea dosarului aflat la A.N.R.P. şi comisionul ce i se cuvenea - 25% din prima tranşă şi 30% din a doua tranşă a despăgubirilor.
Inculpatul C.V. a precizat că a încheiat contractul de mandat pe un formular tipizat, a completat spaţiile libere cu datele de identificare ale părţilor şi valoarea comisionului, formularul tipizat al contractului de mandat fiind semnat şi ştampilat înainte de completare de către avocatul D.S., C.V. a susţinut că a încheiat un contract de asistentă juridică cu avocatul D.S. la începutul lunii octombrie 2010 şi a precizat că D.S. nu a fost prezent la încheierea contractului de mandat cu martora T.B., denunţătoare în cauză. Din banii primiţi de la T.B. nu a înmânat nicio sumă de bani avocatului D.S.
Relatarea inculpatului C.V. a fost confirmată de martora T.B. în sensul că D.S., avocat în Baroul Dolj nu a fost prezent la încheierea contractului de mandat cu C.V. şi nu a participat la discuţiile privind primirea şi pretinderea de bani.
Inculpatul D.S. este avocat în Baroul Dolj şi avea relaţii profesionale cu inculpatul C.V., în sensul că-i acorda asistenţă juridică. În acest sens, la data de 1 octombrie 2010, inculpatul D.S. în calitate de avocat a încheiat cu inculpatul C.V. contractul de asistentă juridică din 1 octombrie 2010.
Cu acea ocazie, la cererea inculpatului C.V., D.S. i-a-remis şi un model de contract, intitulat „contract de mandat".
C.V. l-a multiplicat, iar D.S. a semnat şi ştampilat fiecare exemplar în alb mandat în raporturile cu martora T.B.
Declaraţiile inculpatului C.V. date în faţa instanţei la 21 aprilie 2011 şi respectiv 8 mai 2012, au fost în sensul recunoaşterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însuşirii probatoriului administrat în cursul urmăririi penale şi solicitării aplicării prevederilor art. 3201 C. proc. pen.
În primul rând, se constată că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea de condamnare a inculpatului D.S. pe probe administrate exclusiv în faza urmăririi penale - respectiv, trei interceptări telefonice şi declaraţii ale coinculpatului C.V. date în cursul urmăririi penale pentru că în cursul judecăţii, inculpatul C.V. nu a relevat nicio împrejurare referitoare la presupusa activitate infracţională a inculpatului D.S. ceea ce ar pune o problemă .de echitabilitate a procedurii în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.S.
Pe de altă parte, declaraţiile inculpatului C.V. de la urmărire penală nu confirma acuzarea inculpatului D.S.
Pentru a fi reţinută infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă era necesar să se dovedească că inculpatul D.S. a înlesnit sau ajutat în orice mod la primirea sau pretinderea de bani de către inculpatul C.V., care a lăsat să se creadă că are influenţă asupra funcţionarilor A.N.R.P. pentru a-i determina să urgenteze soluţionarea dosarului de despăgubiri şi plăţii efective a acestora către martora T.B.
Se reţine că inculpatul C.V. şi martora T.B. nu au confirmat participarea inculpatului D.S. la momentul pretinderii şi primirii de bani de către C.V. de la T.B. în scopul traficării influenţei pe lângă funcţionari A.N.R.P.
De asemenea, inculpatul C.V. în nicio declaraţie dată în cursul urmăririi penale nu a afirmat că D.S. la momentul remiterii formularului contractului de mandat a cunoscut că ulterior C.V. îl va folosi pentru a pretinde bani de la T.B. în scopul menţionat.
Aşadar, la momentul remiterii contractului de mandat „în alb" de către inculpatul D.S. inculpatului C.V. - respectiv la 1 octombrie 2010, când se presupune că s-a consumat infracţiunea de complicitate la trafic de influenţă pentru inculpatul D.S., pentru că atunci s-a concretizat ajutorul dat inculpatului C.V., nu avusese loc nicio primire sau pretindere de bani de către inculpatul C.V. de la martora T.B.
Probele, constând în declaraţiile inculpatului C.V. şi martorei T.B. au dovedit că traficul de influenţă al inculpatului C.V. s-a consumat, ulterior, respectiv la momentul întâlnirii dintre C.V. cu T.B. când s-a realizat pretinderea de bani, mtâlnire la care inculpatul D.S. nu a participat şi de care nu a avut cunoştinţă, după cum C.V. şi T.B. au relatat.
Acţiunile desfăşurate de inculpatul C.V. cu referire la martora T.B. au fost necunoscute inculpatului D.S. care nu a avut ştiinţă de activitatea infracțională neexistând nici o probă în acest sens.
Cât priveşte cele trei convorbiri telefonice considerate de prima instanţă edificatoare în dovedirea vinovăţiei inculpatului, se apreciază, în opinie separată, irelevante şi insuficiente pentru o soluţie de condamnare care trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie iar nu pe indicii extrase din conţinutul a trei interceptări.
Acestea sunt ulterioare comiterii infracţiunii de trafic de influentă de către C.V. consumată în octombrie 2010, şi se referă în esenţă la consultaţii juridice pe care D.S., în calitatea sa de avocat al inculpatului C.V. i le-a dat acestuia în legătură cu încheierea contractului de mandat cu T.B., în contextul în care C.V. fusese audiat cu privire la această împrejurare „cu latura penală ar fi o problemă. Adică că tu te-ai, tu acolo ce-ai scris în ală, în contractul ală, ai scris că demersurile care le faci tu pentru asta, nu, sau ce ai scris ?. Civil n-ai nicio problemă, iar penal, nici penal n-ai . pentru că na, aicea trebuie să organizeze flagrant nu contează că vorbeşti tu cu unu la un pahar".
Din aceste motive, se apreciază în opinie separată numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.S. că se impune admiterea apelului declarat de inculpatul D.S. împotriva sentinţei penale nr. 43/P din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Desfiinţării, în parte, a sentinţei penale atacate şi, în rejudecare:
În baza art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului D.S. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. anterior în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 C. pen. anterior.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3138/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... | ICCJ. Decizia nr. 32/2014. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu... → |
|---|
