ICCJ. Decizia nr. 313/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Contestaţie în anulare - Apel

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 313/A/2014

Dosar nr. 409/59/2014

Şedinţa publică din 9 octombrie 2014

Asupra cauzei penale de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 518/A din 11 iunie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, în temeiul art. 431 C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.M.C. împotriva deciziei penale nr. 153 din 7 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 6578/108/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penal nr. 153/A din 7 martie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 6578/108/2013 Curtea de Apel Timişoara în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de avocat S.E.R. împotriva sentinţei penale nr. 440 din 2 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6578/108/2013.

În baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., C.N.M.T. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând:

1. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.M.C., la:

- 5 ani închisoare, pentru iniţiere/constituire grup infracţional organizat.

În baza art. 367 teza finală C. pen., raportat la art. 5 C. pen., art. 67 C. pen., a interzis inculpatului, pe durată de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 4 ani închisoare, pentru conducerea şi finanţarea cultivării de droguri de risc, fără drept.

În baza art. 10, raportat la art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 143/2003 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a interzis inculpatului, pe durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani închisoare, pentru instigarea la cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor, în formă continuată;

În baza art. 2 alin. (1), teza finală din Legea nr. 143/2003, modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 67 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a interzis inculpatului, pe durată de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 228 alin. (1), alin. (3), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., şi art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru instigare la furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 an închisoare, pentru instigare la executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele complementare, în pedeapsa cea mai grea, respectiv interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., mai puţin dreptul de a alege raportat la art. 5 C. pen.

2. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul N.V.C., la:

- 5 ani închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani închisoare, pentru conducerea şi finanţarea cultivării de droguri de risc, fără drept.

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani închisoare, pentru instigarea la cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor, în formă continuată;

În baza art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 143/2003, modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a interzis inculpatului, pe durată de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 228 alin. (1), alin. (3), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru instigare la furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

3. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.X.T. la:

- 4 ani închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 367 teza finală C. pen., raportat la art. 5 C. pen., art. 67 C. pen., a interzis inculpatului, pe durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor;

În baza art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 143/2003 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., raportat la art. 67 C. pen., a interzis inculpatului, pe durată de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 228 alin. (1), alin. (3), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

4. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul L.D.H. la:

- 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 ani şi 5 luni închisoare, pentru cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor;

În baza art. 228 alin. (1), alin. (3), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., şi art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 8 luni închisoare.

5. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.N.M.T. la:

- 3 ani închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 ani şi 5 luni închisoare, pentru cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor;

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25, art. 19 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC E.D.B. SA şi a obligat pe inculpaţii N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., L.V.T. în solidar la plata către această parte civilă a sumei de 93.198,22 RON, despăgubiri civile.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25, art. 19 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC I. SRL Arad, şi a obligat pe inculpaţii N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., L.V.T. în solidar la plata către această parte civilă a sumei de 24.644 RON, despăgubiri civile.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25, art. 19 C. proc. pen., a admis în parte acţiunile civile exercitate de părţile civile B.V. şi C.I., şi a obligat pe inculpaţii N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., L.V.T. în solidar la plata către aceste părţi civile a sumei de 12.997 RON, despăgubiri civile, constând în daune materiale.

A dispune restituirea către inculpatul D.X.T. a sumei de 27 dolari S.U.A. depusă la Banca C.R. Sucursala A., 11.000 dongi vietnamezi, depusă la Banca Naţională a României Sucursala T., către inculpatul L.D.H. a sumelor de 150 euro, 10 dolari S.U.A. depuse la Banca C.R. Sucursala A. şi 2.800 coroane cehe depuse la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Arad, către inculpatul C.N.M.T. a sumelor de 2 dolari depusă la Banca C.R. Sucursala A., 200 RON depusă la D.G.F.P. a municipiului Bucureşti, suma de 11.000 dongi vietnamezi depusă la Banca Naţională a României, Sucursala T., suma de 1.000 coroane cehe şi 100 coroane norvegiene depuse la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Arad.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., C.N.M.T.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 2 decembrie 2013 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanta av. S.E.R. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

A dispune plata sumei de 1.800 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel:

După analizarea sentinţei apelate, prin prisma motivelor de apel invocate şi analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 417 alin. (2) C. proc. pen., a reţinut următoarele:

Instanţa de apel şi-a însuşit starea de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi raţionamentele de interpretare a probatorului administrat în cele două faze ale procesului penal, urmărire penală şi judecată şi din care a rezultat vinovăţia inculpaţilor, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.

Vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită potrivit probatoriului administrat în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată şi din care a rezultat faptul că inculpaţii cetăţeni vietnamezi în perioada 2012-2013 acţionând în grup infracţional organizat au înfiinţat cele mai mari culturi de cannabis indoor de pe teritoriul României, aceasta fiind piaţa de producţie, iar Ungaria şi Cehia piaţa de desfacere a cannabisului.

Astfel în perioada noiembrie 2012-februarie 2013, inculpatul N.M.C. împreună cu inculpatul N.H.V. a iniţiat/constituit un grup infracţional organizat la care au aderat/sprijinit inculpaţii N.V.C., D.X.T., L.D.H., C.N.M.T., L.V.T., K.I. şi I.O.D. Acelaşi inculpat care a iniţiat constituirea grupului infracţional a condus şi iniţiat de teritoriul României respectiv în Arad şi mun. Bucureşti activitatea de instigare la cultivarea în mod repetat la droguri de risc prin înfiinţarea a trei plantaţii de cannabis fără drept, conducerea în cadrul grupului realizând-o fie direct prin prezenţa lui efectivă în jud. Arad şi mun. Bucureşti, fie indirect prin intermediul liderului în România, inculpatul N.H.V. sau a coordonatorului din zona de vest N.V.C., finanţarea investiţilor fiind efectuată din fondul propriu.

De asemenea, inculpatul N.M.C. în mod repetat şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale în perioada noiembrie 2012, ianuarie 2013 şi februarie 2013 i-a instigat la cultivarea de droguri de risc pe inculpaţii D.X.T., L.D.H., C.N.M.T., în cele trei locaţii unde au fost identificate plantaţii de cannabis, respectiv halele fostului I.A.S. I. şi de la serele G. din mun. Arad.

În perioada noiembrie 2012-ianuarie 2013 acelaşi inculpat la date diferite şi în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpaţii D.X.T. şi L.D.H. au sustras în mod continuu energie electrică din cele trei locaţi unde au existat plantaţiile de cannabis, cauzând astfel prejudiciul părţilor civile, iar în acelaşi interval şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, inculpatul a determinat pe inculpatul L.V.T., electrician, să execute şi să folosească instalaţii clandestine în scopul ocolirii echipamentele de măsurare a energiei electrice în cele trei hale I.A.S. I., unde au existat culturile de cannabis.

În cea ce priveşte infracţiunea de grup infracţional organizat potrivit probatorului administrat s-a dovedit faptul că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, grupul infracţional fiind coordonat şi structurat constituit pe o perioadă mai mare de timp, de mai mult de trei persoane în scopul comiterii infracţiunilor de cultivare de droguri de risc şi respectiv furt de energie.

Constituirea unui grup presupune o activitate de asociere a mai multor persoane, a unui nucleu autonom care să fiinţeze în timp, să aibă o structură determinată şi roluri prestabilite în planurile de comitere a unor infracţiuni. Grupul organizat presupune ca infractorii să fie supuşi unei discipline interne, guvernată de instituirea unor reguli privind ierarhia şi rolul fiecăruia din membri în realizarea obiectivului şi planurilor infracţionale adoptate.

În cauză, s-a stabilit că faptele săvârşite de cei cinci inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de grup infracţional organizat, întrucât aceştia şi-au exprimat consimţământul de a face parte din structura infracţională, care a existat pe o perioadă, respectiv 2012-2013, acest grup era format din mai mult de trei persoane, structura infracţională nu reprezintă o grupare ocazională, ci a acţionat în mod coordonat, fiecare inculpat era conştient că activitatea sa se împleteşte cu a celorlalţi membri şi că-şi aduce aportul la realizarea obiectivelor grupului, respectiv comiterea de infracţiuni de cultivare de droguri de risc, pentru a obţine direct sau indirect, beneficii materiale.

Instanţa de apel a reţinut că a cest grup infracţional era supus unei discipline interne, guvernată de instituirea unor reguli privind ierarhia şi rolul fiecăruia dintre membri în realizarea obiectivului infracţional.

Fiecare membru al grupului avea roluri bine stabilite. În acest sens, s-a arătat inculpatul N.M.C. realiza activitatea de conducere, inculpatul N.V.C. asigura logistica necesară la cele trei hale şi a mijloacelor de trai pentru persoanele care locuiau în interior şi se ocupau de culturi, respectiv prin inspectarea zilnică a locaţiilor de la fostul I.A.S. I., prin raportarea periodică şefilor săi ierarhici, inculpaţii N.M.C., N.H.V., a stadiului ele evoluţie a plantaţiilor de cannabis. De asemenea, în ceea ce priveşte serele din G. s-a preocupat în data de 20 februarie 2012 de răsaduri de plante de cannabis şi punerea lor la dispoziţia inculpatului I.O.D., în scopul de a-l determina pe inculpatul C.N.M.T., să cultive din nou substanţe stupefiante. Inculpatul a contribuit la deplasarea inculpatului L.V.T. la cele două locaţii respectiv halele Iratoşu şi cea de pe str. R. şi de a-l sprijini fizic la executarea conexiunii clandestine la reţeaua de curent electric prin evitarea echipatelor de măsurare.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.X.T. acesta a aderat la grupul infracţional şi a cultivat droguri de risc, comunicând în cadrul grupului cu inculpatul N.V.C. prin telefoane cu cartele unifolosibile, acesta aprovizionându-l cu hrană şi apă şi fiind remunerat pentru activitatea prestată cu sume cuprinse între 500 şi 1000 dolari, iar la instigarea inculpaţilor N.V.C. şi N.M.C. şi cu complicitatea inculpatului L.V.T. a sustras în mod continuu energie electrică la hala din I.

Inculpatul L.D.H., a avut de asemenea un rol în cadrul grupului, acesta aderând la grup în scopul cultivării de droguri de risc, inculpatul comunicând în cadrul grupului cu inculpatul N.V.C. prin telefoane cu cartele unifolosibile, acesta aprovizionându-l cu hrană şi apă, iar în schimbul activităţii de cultivare de droguri de risc urma să fie remunerat cu un bilet de avion pe ruta România-Cehia. De asemenea, la fel ca şi inculpatul D.X.T. la instigarea şi cu complicitatea aceloraşi inculpaţi a sustras în mod continuu energie electrică la hala din mun. Arad, str. R.

Referitor la inculpatul C.N.M.T., s-a reţinut că acesta a aderat la grupul infracţional constituit şi a cultivat droguri de risc, comunicând în exterior doar cu inculpatul N.M.C. prin telefoanele mobile cu cartele unifolosibile, precum şi cu inculpatul I.O.D. prin înscrisuri în care menţiona cele necesare traiului, iar pentru activitatea desfăşurată urma să i se stingă o datorie de 2.500 euro.

Faptul că inculpaţii au constituit şi respectiv au aderat la grupul infracţional organizat având fiecare roluri bine stabilite, în scopul săvârşirii infracţiunilor de conducere şi finanţare a culturilor de droguri de risc, respectiv instigare la cultivarea de droguri de risc sau cultivarea unor astfel de droguri, precum şi a furtului calificat de energie electrică, a rezultat din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii N.M.C., N.H.V. şi N.V.C., raportul investigatorului sub acoperire K.I., declaraţiile colaboratorului sub acoperire P.F., procesul-verbal de supraveghere operativă, filaj din data de 20 februarie 2013 privind transportul cutiei cu răsaduri de plante de cannabis la hala sere G. din mun. Arad, declaraţiile martorului B.G., înscrisuri privind comunicările dintre inculpatul I.O.I. şi inculpatul C.N.M.T., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii N.H.V. şi N.V.C., procese-verbale de verificare a agendei şi mesaje de pe telefoanele mobile ale inculpaţilor N.H.V., N.V.C., D.X.T. şi L.D.H., procesele-verbale de percheziţie din care rezultă faptul că în cele trei staţii destinate cultivării cannabisului au fost descoperite un număr total de 4083 ghivece şi cutii cu plante de cannabis şi răsaduri, în număr de 9 saci umpluţi cu cannabis şi 60 gr de plante de cannabis tăiate, care în urma procesului de uscare şi separare a tulpinilor de frunze şi inflorescenţe şi-au însumat cantitatea finală de 58,18 kg droguri de risc, potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică asupra drogurilor cu o valoare de piaţă de 2.900.900 RON (659.295 euro) ce era destinată comercializării în ţări din U.E.

De asemenea, vinovăţia inculpaţilor cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina acestora a fost dovedită şi potrivit declaraţiilor martorilor, declaraţiile inculpaţilor, inclusiv a inculpaţilor N.H.V. şi I.O.D., care după ce s-au prevalat de dispoziţiile art. 320¹ vechiul C. proc. pen., privind recunoaşterea de vinovăţie, au dat declaraţii în calitate de martori în prezenta cauză, recunoscând astfel întreaga activitate infracţională a inculpaţilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de furt calificat de energie electrică, instigare la această infracţiune, săvârşită de inculpaţi apelanţi cu excepţia inculpatului C.N.M.T., respectiv instigare la executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice, săvârşite de inculpaţii N.M.C. şi N.V.C., s-a reţinut de către instanţa de apel că acestea au fost dovedite prin aceleaşi mijloace probatorii, inclusiv prin notele de constatare emise de către SC E.D.B. SA.

Întrucât s-a dovedit că faptele există, au fost săvârşite de cei cinci inculpaţi şi prezintă pericolul social al unor infracţiuni, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii penale a acestora.

Instanţa de apel a înlăturat apărările inculpatului N.V.C. privind achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ca nefondate, având în vedere faptul că în cauză a fost dovedită vinovăţia acestuia cu privire la faptele imputate.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că contribuţia şi activitatea inculpatului în cadrul grupului a fost dovedită prin mijloace de probă, inclusiv declaraţiile martorilor B.O., B.N., H.I., declaraţiile investigatorului sub acoperire K.I. şi ale colaboratorului sub acoperire P.F., precum şi din procesele-verbale privind mesajele de pe telefoanele mobile cu cartelele unifolosibile, procesele-verbale privind percheziţiile şi din care a rezultat faptul că inculpatul cunoştea foarte bine rolul pe care-l are în cadrul grupului în condiţiile în care a asigurat logistica necesară la cele trei hale şi mijloacele de trai pentru persoanele care lucrau în vederea cultivării de cannabis. De asemenea, inculpatul a locuit permanent în mun. Arad pentru a putea supraveghea în condiţii optime activitatea de cultivare de droguri, a folosit pentru deplasări autoturismul F.S., a raportat periodic şefilor săi ierarhici inculpaţii N.M.C. şi N.H.V. evoluţia plantaţiilor de cannabis, l-a îndemnat şi l-a sprijinit pe inculpatul L.V.T. în vederea executării conexiunilor clandestine la reţeaua de curent electric, motiv pentru care nu a fost reţinut faptul că inculpatul nu cunoştea limba română şi astfel nu ştia pentru ce au fost închiriate halele, în condiţiile în care a oferit logistica necesară şi mijloacele de trai pentru cei care cultivau droguri în locaţiile din vestul ţării.

De asemenea, instanţa de apel a înlăturat apărarea inculpatului referitoare la faptul că nu s-a ocupat de comercializarea ulterioară a drogurilor, întrucât acesta nu a fost trimis în judecată pentru această activitate infracţională. În ceea ce priveşte legătura inculpatului cu inculpatul I.O.D., instanţa de apel a constatat că aceşti doi inculpaţi au colaborat în cadrul grupului infracţional, potrivit rolurilor stabilite, şi inculpatul I.O.D. recunoscând acest aspect potrivit declaraţiei de martor date în dosar, declaraţii care s-au coroborat cu celelalte probe expuse.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului N.M.C. privind achitarea sa, potrivit art. 16 lit. c) noul C. proc. pen., deoarece nu inculpatul este cel care a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, fiind o confuzie cu privire la identitatea acestuia, instanţa de apel a respins-o ca nefondată.

Astfel, în cauză s-a administrat probatoriul cu privire la stabilirea identităţii acestui inculpat, deoarece prin rechizitoriu s-a reţinut prenumele greşit al părinţilor inculpatului, fiind trecut probabil prenumele părinţilor ca şi în cazul inculpatului N.H.V., prenumele corect al părinţilor fiind însă cel trecut în actul de naştere al inculpatului, astfel că s-a apreciat că inculpatul nu este altă persoană decât cea cercetată.

Faptul că inculpatul este persoana care a săvârşit infracţiunile reţinute în actul de sesizare, a rezultat din declaraţiile investigatorului sub acoperire K.I., şi a martorilor B.O., B.N., H.I., a martorului P.M.L., poliţist la Poliţia oraşului I. care l-a recunoscut pe inculpatul N.M.C. fără nicio ezitare, confirmând faptul că acesta a circulat cu autoturismul M. prin oraşul I.

De asemenea, inculpaţii N.H.V. şi I.O.D. prin declaraţiile de martori date în acest dosar au recunoscut faptele reţinute prin actul de sesizare şi întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală, recunoscând astfel implicit şi contribuţia inculpatului la activitatea infracţională reţinută prin rechizitoriu.

Instanţa de apel a subliniat că cu excepţia celor doi inculpaţi care au solicitat în principal achitarea, ceilalţi inculpaţi apelanţi au avut obiecţiuni doar cu privire la individualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora, necontestând astfel starea de fapt reţinută de către prima instanţă, şi implicit contribuţia şi colaborarea cu inculpatul N.M.C. la săvârşirea faptelor reţinute prin actul de sesizare al instanţei.

De asemenea, chiar inculpatul N.M.C. prin declaraţia dată la prima instanţă a arătat că „nu pot spune cu precizie dacă sunt eu sau nu cel din poză, deşi semăna cu mine” atunci când i-a fost prezentată fotografia de la dosar instanţă, reţinându-se că în aceasta situaţie în care inculpatul nu exclude faptul că el este în cele două fotografii.

În ceea ce priveşte criticile inculpaţilor privind individualizarea pedepselor, instanţa de apel l-a admis în considerarea aplicării dispoziţiilor art. 5 noul C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de grup infracţional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, instanţa de apel a constatat că această infracţiune se regăseşte în prezent în dispoziţiile art. 367 C. pen., iar raportat la dispoziţiile art. 5 C. pen., constatând că noul C. pen. este legea mai favorabilă, întrucât prevede pedepse în limite mai reduse decât veghea lege, respectiv între 1 şi 5 ani închisoare, motiv pentru care instanţa de apel a reindividualizat pedepsele inculpaţilor în aceste limite, ţinând cont de contribuţia fiecărui inculpat la activitatea infracţională şi la numărul de infracţiuni săvârşite ca urmare a constituirii grupului infracţional organizat.

Referitor la infracţiunea de conducere şi finanţare a cultivării de droguri de risc fără drept, reţinută în sarcina inculpaţilor N.M.C. şi N.V.C., instanţa de apel a constatat de asemenea că în cauză erau aplicabile dispoziţiile art. 5 C. pen., privind legea penală mai favorabilă, întrucât limitele de pedeapsă au fost reduse pentru această infracţiune, potrivit Legii nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., motiv pentru care a reindividualizat pedepsele în aceste limite raportat la contribuţia inculpaţilor cu privire la săvârşirea acestei infracţiuni.

Cât priveşte infracţiunea de cultivare de droguri de risc fără drept în scopul comercializării lor în formă continuată şi respectiv instigare la această infracţiune, instanţa de apel a constatat de asemenea că legea mai favorabilă, raportat la art. 5 noul C. pen., este noua lege, întrucât prevede limite minime şi maxime mai reduse, motiv pentru care a reindividualizat pedepsele în cadrul acestor limite raportat şi la contribuţia fiecărui inculpat la comiterea infracţiunii.

În ceea ce priveşte instigarea la această infracţiune, reţinută în sarcina inculpaţilor N.M.C. şi N.V.C., instanţa de apel a constatat că dispoziţiile art. 25 vechiul C. pen., se regăsesc în totalitate, fără modificări, în prevederile art. 47 C. pen.

Referitor la forma continuată a acestei infracţiuni, reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, instanţa de apel a constatat că această instituţie este mai favorabilă potrivit vechiului C. pen. întrucât nu prevede unicitatea de subiect pasiv, iar sancţionarea este mai severă, potrivit noului C. pen., art. 36 C. pen., care prevede sporul de 3 ani, iar în cazul în care subiecţii pasivi sunt diferiţi sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, regimul sancţionator fiind mai sever potrivit art. 39 noul C. pen., întrucât prevede spor obligatoriu şi fix.

De asemenea s-a reţinut de către instanţa de apel ca articolul 5 C. pen., este aplicabil şi în cazul infracţiunii de furt calificat de energie electrică în formă continuată, respectiv instigare la această infracţiune, reţinute în sarcina inculpaţilor apelanţi, cu excepţia inculpatului C.N.M.T. Astfel că s-a constatat că infracţiunea de furt calificat de energie electrică în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (2), art. 209 alin. (1) lit. a), lit. g) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., potrivit noii reglementări din C. pen. a fost recalificată în prevederile art. 228 alin. (1), alin. (3), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., dispoziţiile din vechiul cod fiind mai favorabile cu privire la infracţiunea continuată pentru considerentele arătate mai sus.

Referitor la infracţiunea de furt calificat de energie electrică din noua reglementare, instanţa de apel a constatat că noua lege este legea mai favorabilă întrucât are limite legale mai reduse, motiv pentru care a reindividualizat pedepsele aplicate inculpaţilor în cadrul acestor limite, ţinând cont de contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea infracţiunii.

Cât priveşte infracţiunea de instigare la executarea sau folosirea de instalaţii clandestine în scopul racordării directe la reţea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice în formă continuată şi, respectiv complicitate la această infracţiune reţinute în sarcina inculpaţilor N.V.C. şi N.M.C., instanţa de apel apel a constatat că reglementarea prev. de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 nu a suferit modificări, ca de altfel nici dispoziţiile art. 25, art. 26 vechiul C. pen., privind instigarea şi complicitatea, acestea regăsindu-se în totalitate potrivit dispoziţiilor art. 47, art. 48 noul C. pen., motiv pentru au fost menţinute pedepsele aplicate de prima instanţă, forma continuată a infracţiunii, prev. de art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., fiind lege mai favorabilă pentru considerentele arătate mai sus.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, instanţa de apel a aplicat legea mai favorabilă, potrivit art. 5 C. pen., respectiv noul C. pen., având în vedere faptul că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Cât priveşte regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, instanţa de apel a constatat că acesta este mai favorabil potrivit vechiului C. pen., motiv pentru care acesta a fost identificat ca legea mai favorabilă, întrucât noul C. pen. potrivit art. 39 C. pen., prevede sporul obligatoriu şi fix spre deosebire de vechiul cod.

În ce-l priveşte pe inculpatul N.M.C., având în vedere număr mare de infracţiuni săvârşite în concurs, respectiv 5, contribuţia însemnată în cadrul grupului infracţional, acesta fiind unul dintre iniţiatorii grupului, cu prilejul contopirii pedepselor săvârşite în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, instanţa de apel a aplicat şi un spor de 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

Referitor la modalitatea de executare, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante şi infracţiunile grave săvârşite, instanţa de apel a constatat că doar executarea în regim de detenţie va asigura scopul pedepselor prevăzute de lege.

Critica procurorului privind omisiunea primei instanţe de a se pronunţa cu privire la confiscarea specială a sumelor de bani identificate asupra inculpaţilor D.X.T., L.D.H., C.N.M.T. şi depuse la unităţi bancare, a fost apreciată de către instanţa de apel ca fiind nefondată deoarece potrivit art. 118 lit. e) vechiul C. pen., art. 112 lit. e) noul C. pen. „bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituire persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, sunt supuse confiscării speciale”, ori în cauză instanţa de apel a apreciat că nu s-a dovedit faptul că sumele de bani identificate asupra celor trei inculpaţi cu ocazia percheziţiei au fost dobândite prin săvârşirea faptelor de cultivare de droguri de risc fără drept în scopul comercializării.

Astfel, potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 „Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”, ori raportat şi la dispoziţiile art. 118 lit. e) vechiul C. pen., art. 112 lit. e) noul C. pen.; sens în care instanţa de apel a constatat faptul că cei trei inculpaţi nu au fost trimişi în judecată pentru valorificarea drogurilor ci doar pentru infracţiunea de cultivare de droguri de risc fără drept în scopul comercializării, nedovedindu-se faptul că inculpaţii ar fi comercializat droguri şi că acei bani găsiţi asupra lor provin din astfel de fapte, motiv pentru care a dispus restituirea acelor sume de bani către inculpaţi.

Critica procurorului cu privire la soluţionarea acţiunii civile în sensul că în mod nejustificat prima instanţă l-a obligat doar pe inculpatul N.H.V. la plata despăgubirilor civile, fără a obliga în solidar la plata aceloraşi sume şi pe coinculpaţii N.V.C., D.X.T., L.D.H., N.M.C. şi L.V.T. a fost apreciată de instanţa de fond ca fondată.

Astfel, instanţa de apel a constatat că nu doar inculpatul N.H.V. este vinovat de producerea prejudiciului cauzat celor trei părţi civile, dar şi coinculpaţii N.V.C., D.X.T., L.D.H., N.M.C. şi L.V.T., deoarece prin activitatea infracţională desfăşurată pentru care au fost condamnaţi, inculpaţii au cauzat un prejudiciu părţilor civile, fiind dovedit raportul de cauzalitate dintre faptele săvârşite şi prejudiciu, şi celelalte elemente ale răspunderii civile delictuale, motiv pentru care potrivit art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 şi art. 19 C. proc. pen., din noua reglementare privind soluţionarea acţiunii civile, instanţa a admis solicitarea părţilor civile, cu excepţia daunelor morale, întrucât acestea nu au fost dovedite.

Cât priveşte cuantumul despăgubirilor civile solicitate, s-a apreciat că acestea au fost dovedite potrivit contractului de închiriere şi a celorlalte înscrisuri respectiv, facturi, dispoziţii de plată, procesul-verbal de recepţie la punerea în funcţie a branşamentului trifazic, declaraţia autentică a martorului S.V.A.

Referitor la solicitarea procurorului privind luarea faţă de inculpaţii apelanţi N.V.C., D.X.T., L.D.H., C.N.M.T. şi N.M.C. a măsurii de siguranţă prevăzută de art. 117 vechiul C. pen., privind expulzarea inculpaţilor cetăţeni vietnamezi în Republica Cehia unde aceştia au rezidenţa legală, instanţa de apel a constatat că aceasta este nefondată, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada unei stări de pericol sau a săvârşirii unor noi fapte penale grave, după executarea pedepselor de către inculpaţi, scopul pedepselor fiind tocmai acela de a preîntâmpina săvârşirea de noi fapte penale şi reeducarea inculpaţilor. De asemenea, aceştia pot părăsi România după executarea pedepsei pentru a se reîntoarce în Republica Cehia unde au rezidenţa legală.

În ceea ce priveşte apelul doamnei avocat S.E.R., instanţa de apel a constatat că acesta este nefondat, întrucât onorariul avocatului din oficiu se acordă global pentru toată activitatea depusă în timpul fazei de judecată a procesului penal în primă instanţă, şi nu pentru fiecare termen de judecată, respectiv şi pentru termenele la care s-a discutat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive.

În acest sens, instanţa de apel a arătat că potrivit Protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi U.N.B.R. la art. 2 lit. d) se prevede un onorariu de 100 RON pentru asistenţa juridică acordată pentru fiecare învinuit sau inculpat în cazul luării, înlocuirii, revocării, încetării, prelungirii sau menţinerii măsurilor preventive, dar acest onorariu vizează situaţia în care menţinerea măsurii arestării preventive a făcut obiectul unui dosar distinct, iar nu în cadrul dosarului de fond, motiv pentru care acelaşi avocat este desemnat să asiste/reprezinte pe inculpat de la data înregistrării dosarului în instanţă şi până la soluţionarea acestuia de către instanţa de fond sau apel. De altfel, onorariile fixate prin acest protocol nu sunt minimale, acestea putând fi reduse de către instanţa de judecată raportat la activitatea prestată de către avocat, aceasta fiind şi raţiunea potrivit căreia în cauză pot fi acordate şi onorarii parţiale în situaţia în care la primul termen de judecată delegaţia apărătorului din oficiu încetează, ca urmare a faptului că inculpatul şi-a angajat apărător ales, potrivit art. 3 din Protocol.

În cauză prima instanţă în mod corect a acordat doamnei avocat S.E.R. plata onorariului în cuantum de 400 RON pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, D.X.T. şi C.N.M.T., pentru soluţionarea fondului cauzei fără acordarea sumei de 100 RON pentru fiecare inculpat cu privire la termenul intermediar la care s-a discutat starea de arest a inculpaţilor.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de avocat S.E.R. împotriva sentinţei penale nr. 440 din 2 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6578/108/2013.

În baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. instanţa de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., C.N.M.T. împotriva aceleiaşi sentinţe, sens în care:

A desfiinţat sentinţa penală atacată şi rejudecând:

1. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul N.M.C., la:

- 5 ani închisoare, pentru iniţiere/constituire grup infracţional organizat.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 4 ani închisoare, pentru conducerea şi finanţarea cultivării de droguri de risc, fără drept.

În baza art. 10, raportat la art. 2 alin. (1), teza finală din Legea nr. 143/2003 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a interzis inculpatului, pe durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani închisoare, pentru instigarea la cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor, în formă continuată;

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru instigare la furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care o va spori cu 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a contopit pedepsele complementare, în pedeapsa cea mai grea, respectiv a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

2. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul N.V.C., la:

- 5 ani închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 3 ani închisoare, pentru conducerea şi finanţarea cultivării de droguri de risc, fără drept.

În baza art. 10 raportat la art. 2 alin. (1) teza finală din Legea nr. 143/2003 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 67 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a interzis inculpatului, pe durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

- 3 ani închisoare, pentru instigarea la cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor, în formă continuată;

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru instigare la furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 48 C. pen., raportat la art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

3. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.X.T. la:

- 4 ani închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 ani şi 8 luni închisoare, pentru cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor;

În baza art. 228 alin. (1), alin. (3), art. 229 alin. (1) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

4. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul L.D.H. la:

- 3 ani şi 8 luni închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 ani şi 5 luni închisoare, pentru cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor;

În baza art. 228 alin. (1), alin. (3), art. 229 alin. (1) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., şi art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 1 an şi 6 luni închisoare, pentru furt calificat de energie electrică, în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 8 luni închisoare.

5. În baza art. 367 C. pen. raportat la art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.N.M.T. la:

- 3 ani închisoare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la:

- 2 ani şi 5 luni închisoare, pentru cultivare de droguri de risc, fără drept, în scopul comercializării lor;

În baza art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) vechiul C. pen., art. 5 C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25, art. 19 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC E.D.B. SA, şi a obligat pe inculpaţii N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., L.V.T. în solidar la plata către această parte civilă a sumei de 93.198,22 RON, despăgubiri civile.

A dispus restituirea către inculpatul D.X.T. a sumei de 27 dolari depusă la Banca C.R. Sucursala A., 11.000 dongi vietnamezi, depusă la Banca Naţională Română Sucursala T., către inculpatul L.D.H. a sumelor de 150 euro, 10 dolari S.U.A. depuse la Banca C.R. Sucursala A. şi 2.800 coroane cehe depuse la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Arad, către inculpatul C.N.M.T. a sumelor de 2 dolari depusă la Banca C.R. Sucursala A., 200 RON depusă la D.G.F.P. a mun. Bucureşti, suma de 11.000 dongi vietnamezi depusă la Banca Naţională a României Sucursala T., suma de 1.000 coroane cehe şi 100 coroane norvegiene depuse la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Arad.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale atacate.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpaţilor N.M.C., N.V.C., D.X.T., L.D.H., C.N.M.T.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 2 decembrie 2013 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe apelanta av. S.E.R. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

A dispus plata sumei de 1.800 RON reprezentând onorariu avocat din oficiu din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 7 alin. (1)-alin. (3) din Legea nr. 178/1997, a dispus virarea sumei de 1.083,23 RON, în contul d-nei interpret de limba vietnameză I.S.I., domiciliată în Bucureşti, sector 3, reprezentând onorariu interpret inclusiv pentru traducerea hotărârii, potrivit art. 407 C. proc. pen., conform facturii depuse la dosar.

Împotriva acestei soluţii a formulat contestaţie în anulare condamnatul N.M.C., înregistrată la Curtea de Apel Timişoara la data de 24 martie 2014 Dosar nr. 409/59/2014.

Prin contestaţia în anulare formulată, condamnatul a solicitat admiterea prezentei contestaţii, desfiinţarea deciziei nr. 153/2014 din 7 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel în Dosar nr. 6578/108/2013, şi rejudecarea apelului, iar în subsidiar să se dispună în temeiul art. 430 noul C. proc. pen., suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere.

În susţinerea cererii condamnatul a invocat faptul că prin decizia penală nr. 153/2014 din 7 martie 2014, a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe un termen de 6 ani, în situaţia în care s-a declarat pe tot parcursul procesului ca fiind nevinovat, iar din punctul lui de vedere, acuzaţiile îndreptate împotriva sa nu au fost argumentate astfel încât să convingă instanţa de vinovăţia sa, raportat la standardul „dincolo de orice îndoială rezonabilă”. A precizat că circumstanţele în care s-a desfăşurat ultima şedinţă de judecată nu au fost de natură să lămurească speţa sub toate aspectele sale, iar conduita judecătorului de a respinge în mod nefondat administrarea unor probe concludente şi utile cauzei, precum şi anihilarea oricărui demers întreprins de către avocatul apărării în vederea asigurării unei bune apărări şi a garantării respectării tuturor drepturilor, a considerat că este de natură a atrage incidenţa art. 64 noul C. proc. pen., creându-se o suspiciune rezonabilă în ceea ce priveşte imparţialitatea judecătorului.

A învederat, în acest sens, faptul că la fiecare cerere de administrare a unei probe concludente şi utile cauzei s-a răspuns în mod negativ şi chiar foarte rapid, fără a se face o analiză care să privească temeinicia cererii în probaţiune şi necesitatea administrării acelei probe. în aceste circumstanţe de neutralizare nejustificată, a oricăror intervenţii în apărare şi de nerespectare a garanţiilor procesuale, condamnatul a considerat că judecata nu s-a desfăşurat într-un climat de imparţialitate a judecătorului, cum impune Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa C.E.D.O.

S-a mai arătat în cuprinsul contestaţiei că instanţa de apel a făcut abstracţie de prevederile imperative ale legii procesual penale în mai multe situaţii, şi anume la momentul schimbării încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, nu a respectat obligaţia legală de a pune în discuţia părţilor noua încadrare, iar la momentul desemnării unui avocat din oficiu pentru subsemnatul, nu i-a fost acordat termenul cu caracter obligatoriu prevăzut de lege, de minimum trei zile în vederea pregătirii apărării.

În acest context, condamnatul contestator a opinat în sensul că ţinând seama de conduita procesuală a judecătorului de apel poate reieşi o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului a fost afectată, fiind, astfel, în prezenţa unui caz de incompatibilitate. S-a mai arătat că dacă s-ar accepta contrariul, ar însemna că acest deziderat al judecării cauzei de către un judecător obiectiv şi imparţial există doar la nivel declarativ şi nu s-ar ralia unor standarde impuse de principiile dreptului la un proces echitabil şi al dreptului de a fi judecat de un judecător cunoscător al legii, obiectiv şi imparţial.

În ceea ce priveşte suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere, condamnatul contestator consideră că aceasta se poate dispune dată fiind conduita lui procesuală de a declara mereu că este nevinovat, şi chiar aducând probe în acest sens şi lipsa argumentaţiei şi a probatoriului acuzării care nu a putut convinge dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Analizând contestaţia în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 431 şi art. 426 C. proc. pen., instanţa a constatat următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate cu încălcarea unor dispoziţii care reglementează procedura de soluţionare a recursului sau când împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Având în vedere că prin contestaţia în anulare se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 426 din Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Potrivit art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, în următoarele cazuri: „a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă”.

Prin urmare, în etapa admisibilităţii în principiu, se verifică cererea sub aspectul regularităţii sale, respectiv al îndeplinirii condiţiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Curtea a constatat că în etapa admiterii în principiu, verificările nu trebuie să aibă caracter pur formal, respectiv că s-a invocat unul din motivele contestaţiei în anulare, ci instanţa, trebuia să verifice dacă temeiurile faptice se încadrau în concret în cazul de contestaţie în anulare invocat.

Contestatorul a invocat motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza a II-a C. proc. pen., care se referă la acea situaţie când a existat un caz de incompatibilitate. Cazurile de incompatibilitate sunt enumerate de art. 64 C. proc. pen., dintre care contestatorul prevalându-se de cazul prev. de art. 64 lit. f) C. proc. pen., potrivit căruia, judecătorul este incompatibil dacă există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea este afectată.

Din cuprinsul art. 431 alin. (2) C. proc. pen., dar şi din punct de vedere al probatoriului pentru motivul contestaţiei în anulare invocat, s-a cerut ca, probele referitoare la existenţa cazului, de incompatibilitate să existe la dosar, instanţa care soluţionează contestaţia în anulare neputând soluţiona în această etapă procedurală o cerere de recuzare a completului de judecată. Or, din actele dosarului şi din încheierea de amânare a pronunţării din 19 februarie 2014, în care s-au consemnat mersul dezbaterilor, nu a rezultat că împotriva unui membru al completului s-ar fi formulat măcar vreo cerere de recuzare, cu atât mai mult din dosar nu a rezultat că în cauză ar fi existat efectiv un caz de incompatibilitate, cerut de art. 426 lit. d) teza a II-a C. proc. pen., respectiv o încheiere de admitere a cererii de recuzare pentru motivul prev. de art. 64 lit. f) C. proc. pen. Din încheierea de amânare a pronunţării din 19 februarie 2014 s-a observat că toate cererile au fost puse în discuţie, iar respingerea acestora s-a făcut cu arătarea motivelor.

În altă ordine de idei, formularea generică a art. 64 lit. f) C. proc. pen., privind suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată, vizează situaţiile în care în mod obiectiv imparţialitatea judecătorului ar fi afectată şi nu poate da loc unei cenzuri indirecte a măsurilor procesuale dispuse de judecător pe parcursul soluţionării cauzei. Cu atât mai mult, când art. 64 lit. f) C. proc. pen a fost analizat din prisma cazului de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. d) teza a II-a C. proc. pen., analiza acestuia nu s-a transformat într-o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar ajunge pe această cale la ocolirea dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen. privind caracterul expres şi limitativ al cazurilor de contestaţie în anulare.

Or, contestatorul, prin motivele invocate, care în opinia sa a susţinut suspiciunea rezonabilă de afectare a imparţialităţii completului, critică de fapt modalitatea de soluţionare a cererilor de amânare şi a cererilor în probaţiune, ca şi modalitatea în care s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, aspecte care au ţinut de fondul cauzei intrată în autoritate de lucru judecat. Nu s-a apreciat că orice critică a contestatorului privind modul de soluţionare al cererilor şi judecata cauzei s-ar circumscrie noţiunii de suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului a fost afectată, întrucât s-ar încălca, cum s-a arătat, caracterul expres şi limitativ al cazurilor de contestaţie în anulare.

Principiul stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive nu a suferit atingeri decât în cazurile în care garanţiile acordate de lege părţilor au fost încălcate, astfel încât judecata nu a fost considerată ca reprezentând o justă stabilire a adevărului. Prin urmare, determinarea precisă a ipotezelor şi condiţiilor în care poate fi utilizată contestaţia în anulare a constituit o garanţie că această cale extraordinară de atac nu a făcut din exercitarea ei, parcurgerea unei noi faze a judecăţii şi nu a transformat-o într-o posibilitate, la îndemâna oricui şi oricând, de anihilare a efectelor principiului lucrului judecat şi al stabilităţii hotărârilor definitive.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie contestatorul N.M.C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 409/59/2014.

Examinând hotărârea atacată, înalta Curte constată că prezenta contestaţie este inadmisibilă.

Prin decizia penală nr. 518/A din 11 iunie 2014 a Curţii de Apel Timişoara a fost soluţionată contestaţia în anulare formulată de contestatorul N.M.C., împotriva unei hotărâri date în apel, hotărâre care este definitivă.

Înalta Curte constată că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează acte pe care legea nu le prevede sau le exclude, precum şi situaţia când se invocă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.

Dispoziţiile art. 426 C. proc. pen. prevăd cazurile de contestaţie în anulare.

Termenul de introducere a contestaţiei în anulare pentru motivele prev. de art. 426 C. proc. pen. este de 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere (conform disp. art. 428 C. proc. pen.).

Potrivit disp. art. 431 C. proc. pen., instanţa dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare dacă constată că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivele pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prev. de art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Or, în cauză contestatorul a formulat cererea de contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri care nu poate fi supusă spre analizare a condiţiilor prev. de art. 426 în sensul că, hotărârea atacată prin prezenta contestaţie în anulare a soluţionat o altă cerere de contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri definitive dată în apel.

Este adevărat că disp. art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată în baza art. 431 C. proc. pen.

În speţă, hotărârea atacată priveşte o decizie prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare în etapa reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.

Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul N.M.C. împotriva deciziei penale nr. 518/A din 11 iunie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Văzând şi disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul N.M.C. împotriva deciziei penale nr. 518/A din 11 iunie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă vietnameză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 307/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 3138/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea... →

ICCJ. Decizia nr. 313/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Contestaţie în anulare - Apel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 313/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Contestaţie în anulare - Apel