ICCJ. Decizia nr. 3138/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3138/2014

Dosar nr. 24/117/2011

Şedinţa publică din 11 decembrie 2014

Asupra recursurilor penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 43 din data de 02 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 24/117/2011, în temeiul art. 334 C. proc. pen. s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate de către apărătorii inculpaţilor V.O.M., S.G., C.A.I., S.G.A., O.C.A. şi Ş.V.D. ca nefondate.

Au fost condamnaţi inculpaţii:

1. V.O.M., porecla „B.", cu antecedente penale, cu domiciliul în mun. Turda, jud. Cluj, la următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL şi SC P. SA);

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. c), art. 65 alin. (1) şi (2) şi art. 66 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul la comiterea infracţiunilor.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.O.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 10 noiembrie 2010 şi până la data de 22 decembrie 2011.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Turda.

2. S.G., porecla „G.", fără antecedente penale, cu domiciliul în com. Albeşti, jud. Constanţa, f.f.l. în mun. Turda, jud. Cluj, la următoarele pedepse:

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC P.D. SRL, SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL);

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. e), art. 65 alin. (1) şi (2) şi art. 66 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul la comiterea infracţiunilor.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 11 noiembrie 2010 şi până la data de 22 decembrie 2011.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Turda.

3. C.A.I., fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Turda, jud. Cluj, la următoarele pedepse:

- 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 16 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC P.D. SRL, SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL, SC P. SA).

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 16 lit. e) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. c), art. 65 alin. (1) şi (2) şi art. 66 C. pen. i s-a interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi. ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul la comiterea infracţiunilor.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 11 noiembrie 2010 şi până la 22 decembrie 2011. '

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Turda.

4. S.G.A. porecla „T.", fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Bucureşti, sector 6, la următoarele pedepse ;

- 8 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL, SC P. SA).

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d);

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e);

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 10 noiembrie 2010 şi până la data de 22 decembrie 2011.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Bucureşti.

5. O.C.A., porecla „C.", cu antecedente penale, cu domiciliul în mun. Câmpia Turzii, jud. Cluj, f.f.l. în mun. Turda, jud. Cluj.

- 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune calificată în convenţie, care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC P.D. SRL, SC H.R. SA, SC E.I. SRL).

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a H-a C. pen.

În baza art. 215 alin. (5) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. c), art. 65 alin. (1) şi (2) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a exercita o activitate de natura celei de care s-a folosit inculpatul la comiterea infracţiunilor.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 11 noiembrie 2010 şi până la data de 22 decembrie 2011.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Turda.

6. Ş.V.D. porecla „A.", fără antecedente penale, cu domiciliul în mun. Câmpia Turzii, jud. Cluj, la următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune calificată în convenţie, care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL, SC E.I. SRL).

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Turda.

7. F.A.P. porecla „Ţ, fără antecedente penale, cu domiciliul în com. Sănduleşti, sat Copăceni jud. Cluj, la următoarele pedepse:

- 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.(acte materiale în dauna SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL);

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul F.A.P. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, începând cu data de 11 noiembrie 2010 şi până la data de 31 august 2011.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de acest inculpat prin încheierea penală f. nr. din data de 06 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj.

8. P.L.F. porecla „L.", domiciliat în loc. Bistriţa, jud. Bistriţa, administrator la SC M.P.C. SRL, recidivist, aflat în prezent în stare de deţinere în Penitenciarul Bistriţa, la următoarele pedepse:

- 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune calificată, în convenţii, în formă calificată, prev.de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.(acte materiale în dauna SC T. SA, SC P. SA).

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev.de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, prev. art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 37 lit. b) C. pen.;

S-a constatat că infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de: 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 120/02 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 51/186/2009 al Judecătoriei Beclean, definitivă prin Decizia penală nr. 707/R din 21 septembrie 2009 a CA. Cluj şi de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1142 din 28 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 765/190/2010 al Judecătoriei Bistriţa, definitivă la data de 12 octombrie 2010.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 120 din 02 iulie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 51/186/2009 al Judecătoriei Beclean, definitivă prin Decizia penală nr. 707/R din 21 septembrie 2009 a C.A.Cluj în pedepsele componente de: 1 an şi 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi de 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta şi cele de: 1 an şi 2 luni închisoare, 6 luni închisoare respectiv de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţele penale de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului detenţia executată în baza sentinţelor penale anterioare, începând cu data de 12 octombrie 2010 şi până la data de 28 decembrie 2011.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

9. M.A. porecla „S.M.", cu domiciliul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, la următoarele pedepse:

- 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune calificată în convenţie, prev.de art. 26 C. pen. rap.la art. 215 alin. (1),2,3 C. pen.

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002;

- 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul M.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 11 noiembrie 2010 şi până la data de 20 septembrie 2011.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Cluj - Napoca luată faţă de acest inculpat prin încheierea penală f. nr. din data de 08 septembrie 2011 a Tribunalului Cluj.

În temeiul art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului M.A., pe un termen de încercare compus din 5 ani plus durata pedepsei rezultante, stabilit conf. art. 86² C. pen., supravegherea urmând a fi încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În temeiul art. 86 ind. 3 C. pen., s-a stabilit că pe durata termenului de încercare, inculpatul M.A. se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj respectiv Mureş;

- va anunţa în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă;

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prev. de art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC P.D. SRL cu sediul în com. Apahida, sat Sânnicoară, jud. Cluj şi au fost obligaţi inculpaţii O.C.A., C.A. şi S.G., în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC P.D. SRL în cuantum de 130.471,60 lei.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC T. SA cu sediul în loc. Cluj-Napoca, jud. Cluj şi au fost obligaţi inculpaţii P.L.F., S.G.A., C.A.l., F.A.P. şi S.G., în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC T. SA în cuantum de 58.722,22 lei.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC P. SA cu sediul în com. Şieu Măgheruş, sat. Craiminăţ, DN 15/A, km. 45+500, jud. Bistrita Năsăud şi au fost obligaţi inculpaţii P.L.F., S.G.A., C.A.l., F.A.P. şi S.G., în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC P. SA în cuantum de 47.814,20 lei.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC P.R. SRL cu sediul în corn. Dragomireşti Vale, sat. Dragomireşti Deal, jud. Ilfov şi au fost obligaţi inculpaţii S.G.A., C.A.l., F.A.P., S.G., Ş.V.D. şi V.O.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC P.R. SRL în cuantum de 240.251,41 lei.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC E.I. SRL cu sediul în com. Mihai Viteazu, jud. Cluj şi au fost obligaţi inculpaţii O.C.A. şi Ş.V.D., în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC E.I. SRL în cuantum de 79.453,9 lei.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă SC H.R.SA cu sediul în loc. Bucureşti, Punct de lucru în loc. Ungheni, jud. Mureş şi a fost obligat inculpatul O.C.A. la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC H.R.SA SA în cuantum de 17.793 lei.

S-a constatat că partea vătămată SC D.H.L. SRL nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat recuperat în totalitate prejudiciul cauzat părţii vătămate SC P. SA.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., s-a admis în parte cererea formulată de către partea civilă SC P.R. SRL, cu sediul în com. Dragomireşti Vale, sat Dragomireşti Deal, jud. Ilfov şi în consecinţă s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în loc. Câmpia Turzii, jud. Cluj-clădire având suprafaţa desfăşurată de 61 mp şi teren în suprafaţă de 453 mp-imobil înscris în C.F. Câmpia Turzii, imobil aflat în proprietatea inculpatului Ş.V.D., în devălmăşie cu soţia Ş.P.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen., s-a admis în parte cererea formulată de către partea civilă SC P.R. SRL cu sediul în com. Dragomireşti Vale, sat Dragomireşti Deal, jud. Ilfov şi în consecinţă s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului teren situat în loc. Bucureşti, sector 6, în suprafaţă de 104 mp deţinut de către inculpatul S.G.A. în indiviziune cu numita S.M. în baza actului din 16 octombrie 2002 şi asupra imobilului teren situat în loc. Bucureşti, sector 6, deţinut de către inculpatul S.G.A. în indiviziune cu numita S.M. în baza actului din 23 septembrie 2002 precum şi a autoturismului, aparţinând inculpatului S.G.A.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială: de la inculpatul C.A.l. a sumei de 35.000 lei, consemnată la C.E.C. prin Recipisa de Consemnare din 1 din data de 15 noiembrie 2010 (fila 164 vol. 6 dosar up); de la inculpatul S.G.A. suma de 400 lei respectiv 100 euro; de la inculpatul S.G. suma de 500 euro respectiv 2800 lei;

În temeiul 348 C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false: cartea de identitate falsă cu numele S.V.; înscrisurile aflate la: fila 17, vol. l dos.up; fila 11 vol. 7 dos. up.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de câte 2.500 lei fiecare, din care sumele de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, s-au avansat din fondul special al Ministerului Justiţiei, Baroului Cluj, d-lor av. Ţ.C., av. L.M. şi av. F.A.P.

S-a încuviinţat onorariul pentru asistenţa juridică din oficiu acordată inculpatului O.C.A., în cuantum de 400 lei, sumă ce a fost avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei, Baroului Cluj, în favoarea d-nei av. I.M.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii S.G.A., C.A.I., F.A.P., S.G., Ş.V.D. şi V.O.M. la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părţii civile SC P.R. SRL, reprezentând onorariu apărător ales, în cuantum de 1.488 lei.

În temeiul art. 193 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii Ş.V.D. şi O. Cosmin Aurelian la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părţii civile SC E.I. SRL, reprezentând onorariu apărător ales, în cuantum de 2.000 lei.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul cu nr. 190/P/2010 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrat la data de 03 ianuarie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor V.O.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de: instigare la înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; S.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;instigare la conducere pe dramurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; C.A.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la conducere pe dramurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; S.G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; conducere pe dramurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; F.A.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de:complicitate la înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la conducere pe dramurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la tractare pe dramurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; Ş.V.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la tractare pe dramurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; M.A., pentru săvârşirea infracţiunilor dercomplicitate la înşelăciune calificată, în convenţii, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la tractare pe dramurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.; O.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune calificată în convenţie, care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; P.L.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune calificată, în convenţii, în formă calificată, prev.de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.; uz de fals, în formă continuată, prev.de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; conducere pe dramurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev.de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, totul în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen.;

În fapt, în sarcina inculpatului V.O.M., s-a reţinut că în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârşit, la scurte intervale de timp, acte infracţionale repetate de instigare la înşelăciune calificată în convenţii.

S-a reţinut că inculpatul V.O.M. a participat în calitate de instigator la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC T. SA (în data de 08 ianuarie 2010), SC P.D. SRL (în data 05/06 mai 2009), SC P. SRL Crainimăt (în data de 09 martie 2010), SC P.R. SRL, la data de 21 aprilie 2010, la încercarea de inducere în eroare a SC D.H.L. SRL Săcălaz, în 15 aprilie 2010, la inducerea în eroare a părţii vătămate SC P. SA Galaţi în 09 noiembrie 2010, determinându-i pe S.G., C.A.l. şi S.G.A. să participe la aceste acte infracţionale.

S-a reţinut că inculpatul V.O.M. a participat la plănuirea detaliată a actelor infracţionale, a participat anterior comiterii acestora la realizarea înţelegerilor privind împărţirea banilor care urmau a fi obţinuţi după valorificarea ilicită a mărfurilor obţinute fraudulos. Urmare a participării inculpatului V.O.M. la inducerea în eroare a părţilor vătămate s-a reţinut producerea un prejudiciu de 550.859,41 lei.

S-a reţinut de asemenea în sarcina inculpatului V.O.M., că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate şi acte false pretins a aparţine SC A. SRL având aplicate ştampile false, după care i-a determinat pe numiţii C.A.l. şi S.G.A. să le utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt. S-a reţinut de asemenea în sarcina inculpatului V.O.M., că în perioada mai 2009-noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise mai sus şi în starea de fapt a prezentului rechizitoriu, a participat la determinarea inculpaţilor S.G.A. şi P.L.F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor şi semiremorcă) având aplicate plăcuţe cu numere false de înmatriculare.

S-a reţinut, de asemenea, în sarcina inculpatului M.A. că a ajutat şi înlesnit, cu intenţie, la inducerea în eroare a părţii vătămate SC P. SA Galaţi (inducere în eroare săvârşită efectiv de autorii C.A.l. şi S.G.A., printre alţi, la data de 09 noiembrie 2010, din care a rezultat o pagubă de 117.849,60 lei).

S-a reţinut, de asemenea, în sarcina inculpatului M.A. că a pus la dispoziţia lui C.A.l. actul de identitate falsificat, cu numele „S.N.V."; de asemenea, M.A. a promis anterior faptei că va tăinui produsul infracţiunii, că va găsi loc de depozitare al mărfii, sens în care a şi făcut demersuri pentru găsirea unui cumpărător al uleiului obţinut ilegal.

În sarcina inculpatului C.A.l., ca în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârşit, la scurte intervale de timp, acte infracţionale repetate de autorat, respectiv complicitate la înşelăciune calificată în convenţie, respectiv că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC T. SA (în data de 08 ianuarie 2010), SC P.D. SRL (în data 05/06 mai 2009), SC P. SRL Crainimăt (în data de 09 martie 2010), punând la dispoziţia celorlalţi participanţi informaţiile necesare privind anunţurile postate de părţile vătămate, punând la dispoziţie documentele diferitelor societăţi comerciale, care au fost utilizate de participanţi fără drept, participând la plănuirea actelor infracţionale, promiţând anterior săvârşirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obţinute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub preţul pieţei. în acelaşi context, C.A.I. a participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC P.R. SRL, la data de 21 aprilie 2010, la încercarea de inducere în eroare a SC D.H.L. SRL Săcălaz, în 15 aprilie 2010, la inducerea în eroare a părţii vătămate SC P. SA Galaţi în 09 noiembrie 2010.

C.A.I. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanţii acestor societăţi comerciale, a vorbit la telefon cu aceştia, prezentându-se sub nume şi calităţi false, le-a trimis documentele unor societăţi comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinaţiile contractuale, deşi plănuise anterior acestor discuţii să valorifice ilegal mărfurile respective.

S-a reţinut în sarcina inculpatului C.A.I., că în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, a participat ia procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat pe numiţii S.G.A. şi P.L.F. să le utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt din rechizitoriu. Inculpatul a procurat şi a pus la dispoziţie celorlalţi participanţi, în vederea folosirii, inclusiv documente falsificate, pretins a aparţine SC A. SRL, având aplicate ştampile false, deşi în realitate firma respectivă are denumirea de SC A.T. SRL.

S-a mai reţinut în sarcina inculpatului C.A.I., că în perioada mai 2009-noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a participat la determinarea inculpaţilor S.G.A. şi P.L.F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor şi semiremorcă) având aplicate plăcuţe cu numere false de înmatriculare.

S-a reţinut în sarcina inculpatului F.A.P., ca în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârşit, la scurte intervale de timp, acte infracţionale repetate de complicitate la înşelăciune calificată în convenţie. Inculpatul F.A.P. ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC T. SA (în data de 08 ianuarie 2010), SC P. SRL Crainimăt (în data de 09 martie 2010), SC P.R. SRL, la data de 21 aprilie 2010 şi la încercarea de inducere în eroare a SC D.H.L. SRL Săcălaz, în 15 aprilie 2010, participând la plănuirea actelor infracţionale, promiţând anterior săvârşirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obţinute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub preţul pieţei. Urmare a participării inculpatului F.A.P. la inducerea în eroare a părţilor vătămate, ar fi fost cauzat un prejudiciu de 302.538,21 lei.

S-a reţinut în sarcina inculpatului F.A.P., ca în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, a participat la procurarea de acte false de identitate, care au fost folosite de numiţii S.G.A. şi P.L.F., conform celor arătate în starea de fapt. Inculpatul a participat la plănuirea actelor infracţionale, inclusiv în sensul folosirii de către autorii nemijlociţi, de documente falsificate, pretins a aparţine SC A. SRL, având aplicate ştampile false, deşi în realitate firma respectivă are denumirea de SC A.T. SRL.

S-a reţinut în sarcina inculpatului F.A.P., ca în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a participat, în calitate de complice, la plănuirea activităţilor infracţionale, conform cărora inculpaţii S.G.A. şi P.L.F. urmau să conducă pe dramurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor şi semiremorcă) având aplicate plăcuţe cu numere false de înmatriculare. Inculpatul F.A.P. a promis anterior săvârşirii actelor infracţionale că va tăinui produsul infracţiunii, că va participa la valorificarea ilicită a acestuia, ceea ce a şi făcut; de asemenea, i-a transportat, în mod repetat, pe ceilalţi participanţi, cu autoturismul său personal, la locurile unde au fost săvârşite actele infracţionale sau unde au fost valorificate mărfurile; totodată, a participat la plănuirea şi conceperea detaliată a tuturor actelor infracţionale, împreună cu ceilalţi participanţi.

S-a reţinut în sarcina inculpatului S.G. că, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, a săvârşit, la scurte intervale de timp, acte infracţionale repetate de autorat, respectiv complicitate la înşelăciune calificată în convenţie respectiv că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC P.R. SRL (în data de 21 aprilie 2010), SC P. SRL Crainimăt (în data de 09 martie 2010) şi la tentativa de inducere în eroare a SC D.H.L. SRL Săcălaz, participând la plănuirea actelor infracţionale, promiţând anterior săvârşirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obţinute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub preţul pieţei. în acelaşi context, S.G. a participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC P.D. SRL, la data de 05/06 mai 2009 şi SC T. SA, la 08 ianuarie 2010. S.G. a procurat cartele telefonice mobile pentru a lua legătura cu reprezentanţii acestor societăţi comerciale, a vorbit la telefon cu aceştia, prezentându-se sub nume şi calităţi false, le-a trimis documentele unor societăţi comerciale (pe care nu avea de fapt dreptul de a le utiliza), a pretins că va efectua transportul mărfurilor la destinaţiile contractuale, deşi plănuise anterior acestor discuţii să valorifice ilegal' mărfurile respective. Urmare a participării inculpatului S.G. la inducerea în eroare a părţilor vătămate ar fi fost cauzat un prejudiciu de 433.009,81 lei.

S-a reţinut că inculpatul S.G., în perioada mai 2009 -aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, a participat, împreună cu C.A.l., la procurarea de acte false de identitate, după care i-a determinat, împreună cu C.A.l., pe numiţii S.G.A. şi P.L.F., să le utilizeze, conform celor arătate în starea de fapt din rechizitoriu.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul S.G. a participat, cu ştiinţă, la procurarea şi punerea la dispoziţia celorlalţi participanţi, în vederea folosirii, a documentelor falsificate, pretins a aparţine SC A. SRL, având aplicate ştampile false, deşi în realitate firma respectivă are denumirea de SC A.T. SRL.

S-a reţinut în sarcina inculpatului S.G. că în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a participat la determinarea inculpaţilor S.G.A. şi P.L.F., să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor şi semiremorcă) având aplicate plăcuţe cu numere false de înmatriculare.

S-a reţinut în sarcina inculpatului O.C.A. că în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, în perioada mai 2009 - iulie 2010, a săvârşit, la scurte intervale de timp, acte infracţionale repetate de autorat, respectiv complicitate la înşelăciune calificată în convenţie, respectiv că ar fi participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părţii vătămate SC E.I. SRL Mihai Viteazu, judeţul Cluj, în perioada iunie - iulie 2010, participând la plănuirea actelor infracţionale, promiţând anterior săvârşirii acestora că va tăinui produsul (că va participa la valorificarea bunurilor obţinute fără drept), participând efectiv la valorificarea bunurilor sub preţul pieţei.

S-a mai reţinut că O.C.A. a efectuat transporturi repetate de mărfuri, de la un depozit din Teiuş, pentru partea vătămată (care a avut calitatea de furnizor), însă nu a transportat marfa la destinaţiile contractuale, ci a transportat-o de fiecare dată în Câmpia Turzii, în vederea valorificării ilegale. Totodată, O.C.A. a cunoscut că autorii nemijlociţi G.A. şi Ş.V.D. nu au în realitate nici un fel de calitate în societatea comercială pretins cumpărătoare, respectiv SC D.C. SRL, dar, cu toate acestea, i-a ajutat pe autori, cu intenţie, să obţină prin fraudă mărfurile respective.

În acelaşi context, O.C.A. ar fi participat, în calitate de coautor nemijlocit, la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC P.D. SRL, la data de 05/06 mai 2009 şi SC H.R. SA, la 25 februarie 2010. O.C.A., împreună cu coautorii S.G., respectiv B.C.R., a indus în eroare reprezentanţii părţilor vătămate, pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinaţiile contractuale, deşi plănuise anterior acestor discuţii să valorifice ilegal mărfurile respective. Mai mult, în cazul actului infracţional din 05/06 mai 2009, O.C.A. a încărcat personal marfa din incinta părţii vătămate, pretinzând în mod mincinos că este împuternicit să facă acest lucru de către SC K. SRL în data de 25 februarie 2010, O.C.A. a pretins, în mod mincinos, că ar fi fost împuternicit pentru efectuarea transportului de bere de către SC L.T. SRL, deşi ştia că B.C.R utilizează fără drept, fraudulos, documentele acestei firme. Urmare a participării inculpatului O.C.A. la inducerea în eroare a părţilor vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 255.218,83 lei.

S-a reţinut în sarcina inculpatului S.G.A., ca în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, a săvârşit, la scurte intervale de timp, acte infracţionale repetate de autorat la înşelăciune calificată în convenţie respectiv că a participat în calitate de coautor la inducerea în eroare a părţilor vătămate SC T. SA (în data de 08 ianuarie 2010), SC P. SRL Crainimăt (în data de 09 martie 2010), SC P.R.M. SRL, la data de 21 aprilie 2010, la încercarea de inducere în eroare a SC D.H.L. SRL Săcălaz, în 15 aprilie 2010, la inducerea în eroare a părţii vătămate SC P. SA Galaţi în 09 noiembrie 2010. În fiecare caz, S.G.A. s-a prezentat în incintele părţilor vătămate, cu ansambluri de vehicule având aplicate plăcuţe cu numere false de înmatriculare, acţionând sub nume sau calităţi mincinoase, pretinzând că va efectua transportul mărfurilor la destinaţiile contractuale.

Urmare a participării inculpatului S.G.A. la inducerea în eroare a părţilor vătămate a fost cauzat un prejudiciu de 420.387,81 lei.

S-a reţinut în sarcina inculpatului S.G.A., ca în perioada mai 2009 - noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, a utilizat documente false, s-a prezentat la sediile părţilor vătămate şi a solicitat completarea documentelor de transport, în baza documentelor falsificate, pretins a aparţine SC A. SRL, având aplicate ştampile false, deşi în realitate firma respectivă are denumirea de SC A.T. SRL. Aceste documente falsificate fuseseră anterior trimise la părţile vătămate de ceilalţi participanţi, conform celor descrise anterior, dar, prin faptul solicitării întocmirii documentelor de transport cu date false, inculpatul a uzat practic de conţinutul falsurilor, asigurându-se că acestea vor produce consecinţele juridice vizate de inculpaţi.

S-a mai reţinut în sarcina acestui inculpat că în perioada mai 2009-noiembrie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, a condus pe drumurile publice ansambluri de vehicule (cap tractor şi semiremorcă) având aplicate plăcuţe cu numere false de înmatriculare.

S-a reţinut în sarcina inculpatului Ş.V.D., ca în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, în perioada aprilie 2010-iulie 2010, a săvârşit, la scurte intervale de timp, acte infracţionale repetate de autorat respectiv complicitate la înşelăciune calificată în convenţie, participând în calitate de complice la inducerea în eroare a părţii vătămate SC P.R. SRL, la data de 21 aprilie 2010, la încercarea de inducere în eroare a SC D.H.L. SRL Săcălaz, în 15.04,2010, punând la dispoziţia celorlalţi participanţi capul tractor cu număr de înmatriculare, în vederea montării de plăcuţe cu numere false şi pentru folosirea în vederea încărcării frauduloase a mărfurilor. Totodată, inculpatul a pus la dispoziţie plăcuţele cu numărul de înmatriculare, pentru a fi aplicat în mod fals pe semiremorcă şi folosit fraudulos.

S-a mai reţinut că, în perioada iunie-iulie 2010, Ş.V.D. a participat, în calitate de coautor, la inducerea în eroare a părţii vătămate SC E.I. SRL Mihai Viteazu, judeţul Cluj, pretinzând în mod mincinos că ar fi fost împuternicit în mod legitim pentru transportarea repetată a unor mărfuri de la Teiuş, la beneficiarul SC D.C. SRL, deşi inculpatul cunoştea că o asemenea împuternicire nu există, că învinuitul G.A. nu este în realitate reprezentant legal al pretinsului beneficiar. în mod repetat, mărfurile au fost transportate în Câmpia Turzii, nu la destinaţiile convenite, fiind valorificate ilegal de Ş.V.D. şi G.A.

Urmare a participării inculpatului Ş.V.D. la inducerea în eroare a părţilor vătămate, a fost cauzat un prejudiciu de 275.455,69 lei.

S-a reţinut în sarcina inculpatului Ş.V.D., ca în perioada aprilie 2010 - iulie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, a ajutat, cu intenţie, la folosirea de acte falsificate (întocmite în numele SC A. SRL şi având aplicate ştampile false), inculpatul punând la dispoziţie capul tractor şi a consimţind ca pe vehicul să fie aplicate plăcuţe false cu numere de înmatriculare, aceste numere false fiind trecute de ceilalţi participanţi în documentele false trimise reprezentanţilor părţilor vătămate, pentru a-i induce în eroare.

S-a reţinut în sarcina inculpatului Ş.V.D., ca în perioada aprilie 2010 - iulie 2010, în mod repetat, cu aceeaşi rezoluţie infracţională, la scurte intervale de timp, conform celor descrise în starea de fapt a rechizitoriului, l-a ajutat pe S.G.A. să conducă pe drumurile publice ansamblul de vehicule (cap tractor şi semiremorcă) având aplicate plăcuţe cu numere false de înmatriculare.

Analizând actele de la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut:

A. Starea de fapt.

1. Actul material comis în dauna SC P.D. SRL

La data de 30 aprilie 2009, urmare a emiterii comenzii din partea beneficiarei SC R.S.S. SRL cu sediul în localitatea Marginea, jud. Suceava, partea vătămată SC P.D. SRL a emis factura fiscală, pentru livrarea marfă - 174 buc. anvelope camioane, în valoare totală de 130.471,60 lei.

În vederea livrării mărfii către beneficiar, partea vătămată SC P.D. SRL a postat pe site-ul www.bursatransport.ro, disponibilitatea de transport marfa pe ruta Suceava. Urmare a postării anunţului pe sus-numirul site, partea vătămată a fost contactată de către o persoană ce s-a recomandat ca fiind reprezentant al SC C. SRL, arătându-se de acord cu transportul celor 174 buc. de cauciucuri.

Astfel, la data de 04 mai 2009, partea vătămată a emis comanda de transport către SC C. SRL, însă această societate comercială a transmis mai departe comanda de transport în favoarea SC C. SRL, care a şi semnat-o şi ştampilat-o (fila 11 d.u.p., vol.4).

La data de 5 mai 2009, din partea SC C.T. SRL, s-a prezentat la sediul părţii vătămate un ansamblu de vehicule având număr de înmatriculare, la cap tractor, și la semiremorcă, şofer fiind inculpatul O.C.A.

După ce marfa a fost încărcată, ansamblul de vehicule a părăsit incinta SC P.D. SRL, cu destinaţia Suceava, sediul SC R.S.S. SRL.

Potrivit susţinerilor reprezentantului SC R.S.S. SRL, H.M., marfa nu a mai ajuns la destinaţie, iar ştampilele aplicate pe factura fiscală şi C.M.R. eliberate de partea vătămată SC P.D. SRL nu aparţin SC R.S.S. SRL Suceava. De altfel, acest din urmă aspect este susţinut şi de concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 noiembrie 2010, efectuat în faza de urmărire penală de către I.P.J., Serviciul Criminalistic (fila 137, vol. 4 d.u.p.).

În aceste împrejurări, la data de 7 mai 2009, partea vătămată SC P.D. SRL a formulat plângere penală în vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorilor. Totodată, pe parcursul procesului penal s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 130.471,60 lei.

Din actele de la dosarul cauzei (filele 117 - 120, vol. 4 d.u.p.) a rezultat că anunţul postat de către partea vătămată SC P.D. SRL, cu privire la transportul de anvelope la Suceava, a fost accesat, printre alte societăţi comerciale, şi de către inculpatul C.A.I. de pe contul SC C.C. SRL, la data 4 mai 2009, la ora 10,20 de la I.P., identificat la adresa din Turda, aparţinând aceluiaşi inculpat.

În plus, la percheziţia efectuată asupra autoturismului, aparţinând inculpatului C.A.I., la momentul efectuării flagrantului din data de 10 noiembrie 2010, în localitatea Cluj-Napoca, s-au găsit mai multe înscrisuri printre care şi 4 copii xerox după certificatul de înregistrare al SC C. SRL.

Faţă de aceste aspecte, care conturează vinovăţia inculpatului C.I.A. în comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, constând în culegerea informaţiilor postate de partea vătămată SC P.D. SRL şi punerea la dispoziţia autorilor a actelor societăţii comerciale ce s-a declarat interesată în transportul anvelopelor la Suceava - SC C. SRL (transmise prin fax la sediul părţii vătămate de la O.P. Turda - fila 82 vol. 4 d.u.p.), instanţa a reţinut acest act material în sarcina acestui inculpat.

Inculpatul C.A.I. nu a recunoscut participaţia sa la comiterea acestui material de înşelăciune în dauna acestei părţi vătămate arătând că a accesat anunţul, în virtutea activităţii ce o desfăşura la SC A. SRL. În ceea ce priveşte certificatul de înregistrare al SC C. SRL, inculpatul, iniţial, a susţinut că nu deţinea niciun fel de act aparţinând acestei societăţi comerciale, iar ulterior, după prezentarea înscrisurilor ridicate cu ocazia percheziţiei, a arătat că a fost angajat al acestei societăţi comerciale în perioada 2006 - 2008 şi că probabil din acea perioadă a rămas în posesia sa înscrisul în discuţie, de existenţa căruia uitase.

Instanţa de judecată a apreciat apărările inculpatului ca fiind formale şi de circumstanţă, având în vedere întreaga activitate a inculpatului din prezenta cauză, în cadrul căreia cu predilecţie culegea informaţii, în pregătirea actelor infracţionale, de pe sus-indicatul site iar, pe de altă parte, înscrisul în discuţie, aparţinând SC C. SRL, a fost găsit nu cu ocazia percheziţiei domiciliare aşa cum a susţinut inculpatul, ci cu ocazia percheziţiei auto, în mapa aparţinând inculpatului, cu mai multe înscrisuri, parte dintre acestea folosite la comiterea şi a altor acte materiale din prezenta cauză aşa cum s-a expus ulterior.

Cu privire la acest act material a fost audiat şi inculpatul O.C.A., precum şi martorul P.S.R., ambii susţinând iniţial variante false de desfăşurare a evenimentelor, în sensul că marfa ar fi fost transportată înspre Suceava de către sus-numitul martor la solicitarea inculpatului O.C.A. şi că înainte de a ajunge în această localitate, martorul ar fi fost sunat de reprezentantul societăţii beneficiare care ar fi transbordat marfa într-un alt tir şi ar fi semnat actele.

La prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul O.C.A. a revenit asupra declaraţiilor anterioare arătând că după ce cauciucurile au fost încărcate în tirul prezentat la sediul SC P.D. SRL, acestea au fost duse, la solicitarea inculpatului S.G., în localitatea Câmpia-Turzii, care le-a preluat şi care i-a solicitat să se deplaseze totuşi cu tirul în judeţul Suceava, pentru a simula că marfa ar fi ajuns la destinaţie. Inculpatul O.C.A. a mai arătat că probabil inculpatul S.G. a sunat la reprezentanţii părţii vătămate „întrucât el se ocupase de afacere" şi că îi promisese suma de 2.000 euro, sumă ce ulterior nu i-a mai remis-o.

Aspectele redate de către inculpatul O.C.A. au fost confirmate de martorul Palfi S. Răzvan cu ocazia audierii în faţa instanţei de judecată (fila 238, vol.4) în ceea ce priveşte susţinerea de declaraţii mincinoase în faza de urmărire penală respectiv că deplasarea pe care a fâcut-o înspre Suceava s-a derulat cu tirul gol în condiţiile în care cauciucurile rămăseseră la Câmpia-Turzii.

În faza de judecată, inculpatul O.C.A. a expus aceeaşi stare de fapt ca şi cea redată în faţa procurorului la data de 18 decembrie 2010 cu diferenţa esenţială că întreaga activitate atribuită în cursul acestei din urmă declaraţii inculpatului S.G., a fost preluată, în cursul declaraţiei din faţa instanţei, de numitul P.A..

Cu privire la declaraţia inculpatului O. Cosmin Aurelian din faţa instanţei de judecată - ca de altfel a majorităţii inculpaţilor, aşa cu s-a analizat anterior - instanţa a reţinut că în faza de urmărire penală şi în special la momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpaţii au susţinut declaraţii care în unele cazuri au implicat şi alţi coinculpaţi în comiterea actelor de înşelăciune reţinute în prezenta cauză. La acel moment toţi inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi. Intre declaraţiile acestora, susţinute în faza de urmărire penală, au existat uneori neconcordanţe, fiecare încercând să-şi minimalizeze contribuţia personală în păgubirea părţilor vătămate.

În faza de judecată, la momentul susţinerii declaraţiilor în faţa instanţei, în condiţiile în care inculpaţii - aflaţi în stare de arest preventiv au fost transferaţi în Penitenciarul Gherla şi erau încarceraţi în aceeaşi cameră din acest penitenciar - au susţinut declaraţii care convergeau perfect, din toate aceste declaraţii rezultând pentru prima dată, contribuţia majoră a lui P.A. ori a numitului “A.” în comiterea actelor materiale. Este de remarcat că prin introducerea acestor două persoane în declaraţiile inculpaţilor, se prelua în special activitatea reţinută în prezenta cauză instigatorilor - în special inculpaţii V. şi S. - fără a se influenţa într-un mod hotărâtor situaţia juridică a celui ce susţinea declaraţia (ex. inculpatul P., inculpatul S., inculpatul O., inculpatul C.).

Or, în condiţiile în care inculpaţii au susţinut declaraţii diferite, a revenit instanţei sarcina de a acorda o valoare mai mare uneia dintre acestea, în funcţie de coroborarea cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

S-a apreciat astfel că sunt adevărate susţinerile inculpaţilor formulate prin apărători aleşi sau din oficiu, că probele administrate în faza de urmărire penală servesc doar pentru trimiterea în judecată, făcându-se referire la art. 200 C. proc. pen. însă, în acelaşi timp, administrarea unor probe în această fază nu face imposibilă reţinerea acestora pentru deliberare, în detrimentul celor administrate în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, în faza de judecată. La alegerea uneia sau a alteia dintre declaraţii, instanţa a analizat condiţiile şi contextul în care au fost susţinute, respectiv motivul şi explicaţiile oferite pentru noile variante susţinute.

Or, în aceste condiţii - cu explicaţiile concrete pentru fiecare act material în parte, în contextul analizei acestora - instanţa a acordat o mai mare valenţă declaraţiilor susţinute de inculpaţi în faza de urmărire penală, în detrimentul celor administrate în faza de judecată.

Revenind la declaraţia inculpatului O.C.A. din faţa instanţei de judecată, în cadrul căreia susţine de fapt că ar fi făcut o confuzie între cele două persoane - inculpaţii S.G. şi P.A.-instanţa a reţinut că nu este credibilă şi nu poate fi reţinută. In primul rând, declaraţia sa nu a fost confirmată de P.A., audiat în calitate de martor în faţa instanţei la data de 5 ianuarie 2012, în raport de aspectele învederate în faţa instanţei de acest inculpat (în prezent acest martor figurează în calitate de inculpat în Dosarul cu nr. 759/117/2012, alături de inculpatul B.C.R.). Cu privire la persoana martorului P.A. este de reţinut că acesta apare în numeroase discuţii telefonice purtate de inculpaţii din prezenta cauză şi interceptate autorizat, fiind oarecum „concurenţa" neloială a inculpaţilor în desfăşurarea de acţiuni similare celor din prezenta cauză, context în care apare explicabilă intenţia inculpaţilor de a-l introduce în declaraţiile lor, prin preluarea unei părţi importante de vinovăţie în păgubirea părţii vătămate din această cauză. Apoi, la momentul când inculpatul O.C.A. a dat declaraţii în faţa procurorului şi a susţinut implicarea inculpatului S.G., la data de 18 decembrie 2010, era deja încarcerat de aproximativ 2 luni cunoscând exact persoana inculpatului S. şi deci că e altul decât cel efectiv implicat în actul de la SC P. SRL- cum susţine în faza de judecată, deci confuzia la care face referire nu mai poate exista încă de la acel moment. In plus, susţinerile inculpatului că a declarat implicarea inculpatului S.G. deoarece aşa i-au spus poliţiştii, de asemenea nu a fost reţinută în condiţiile în care declaraţia de incriminare a coinculpatului era făcută în faţa procurorului şi la acel moment era asistat şi de avocatul ales, context în care era puţin probabil ca organele de urmărire penală să fi încercat o influenţare a declaraţiilor inculpatului.

Concluzionând, faţă de explicaţiile oferite de inculpatul O.C. noilor declaraţii date, din faza de judecată, diferite de cele de la urmărirea penală, instanţa de judecată a apreciat ca fiind adevărate, sub aspectul analizat, cele susţinute în faţa procurorului, şi care dovedesc activitatea infracţională a inculpatului S. în raport de acest act material, sub forma participaţiei penale de coautor.

Inculpatul S.G. nu a recunoscut participaţia sa la comiterea acestui act material, susţinând că la data comiterii acestuia se afla la Constanta, fiind ziua fiicei sale, locaţie în care se află în fiecare an la acea dată, pentru motivul indicat. în vederea dovedirii apărării formulate, a fost audiat martorul P.M.B. (fila 140 vol. 3 dos. Inst). Martorul audiat a dat dovadă de o "memorie „ remarcabilă, indicând cu precizie data la care a ajuns inculpatul în urmă cu doi ani în Constanţa precum şi intervalul de timp petrecut acolo. De asemenea martorul a indicat şi motivul deplasării inculpatului S.G. la Constanţa, cel indicat şi de inculpat de altfel - ziua de naştere a fiicei inculpatului din căsătoria anterioară - motiv care apare ca fiind cel puţin improbabil având în vedere atitudinea manifestată de aceasta, S. Indira Ingrit în vârstă de 20 de ani, faţă de consilierul de probaţiune însărcinat cu întocmirea referatului de evaluare pentru inculpatul S.G.. Astfel, sus-numita, fiind contactată telefonic pentru motivul indicat, a susţinut faţă de consilierul de probaţiune (fila 208 vol. 3 dos. inst.) că şi în prezent este nemulţumită de contribuţia financiară pe care a avut-o tatăl la creşterea sa, că nu doreşte să îşi viziteze părintele şi că nu o interesează motivele pentru care este arestat tatăl său. Or, în acest context apare puţin probabilă petrecerea împreună, cu regularitate, de către cei doi, a zilei de naştere a sus numitei, şi prin urmare apare „suspectă, memoria foarte exactă legată de împrejurări petrecute cu doi ani în urmă, atâta vreme cât acestea nu sunt legate de vreun eveniment mai special.

Împrejurarea că marfa ridicată de la sediul părţii vătămate SC P.D. SRL - cauciucuri - nu a mai ajuns la Suceava rezultă şi din declaraţia inculpatului L.I. care a arătat că în data de 6 mai 2009 - a doua zi după încărcarea de la sediul părţii vătămate - două persoane necunoscute i-au oferit spre vânzare cauciucuri. Urmare a acestei oferte inculpatul L.I. a fost de acord să cumpere un număr de 50 cauciucuri, pentru care a plătit suma de circa 24.000 lei.

Inculpatul L.I. a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru comiterea infracţiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) C. pen., învinuire pe care inculpatul nu a recunoscut-o, susţinând în esenţă că nu a cunoscut provenienţa ilicită a bunurilor cumpărate.

Acest act material a fost reţinut şi în sarcina inculpatului V.O.M., sub forma instigării ca participaţie penală, însă din niciun mijloc de probă administrată în faza de urmărire penală sau a cercetării judecătoreşti, nu rezultă vreo implicare a sa în păgubirea părţii vătămate SC P.D. SRL, astfel că acesta a fost înlăturat din cuprinsul infracţiunii conţinute de înşelăciune. In actul de sesizare al instanţei de judecată, se poate lesne constata că la descrierea stării de fapt a acestui act material de înşelăciune nu apare în nici un fel contribuţia inculpatului V.O.M., respectiv actele de instigare în comiterea actului de inducere în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate. Acuzarea şi-a fundamentat probabil această învinuire pe declaraţia martorului cu identitate protejată M.P., la audierea căruia a procedat şi instanţa de judecată la termenul de judecată din data de 16 mai 2011 (fila 275 vol. 2). Având în vedere declaraţia susţinută de acest martor, mult prea vagă, ambiguă şi generală pentru a putea susţine o învinuire, mai ales în lipsa vreunui alt mijloc de probă cu care să poată fi coroborată şi care să furnizeze elemente concrete de timp, loc şi mod în activitatea de instigare, imputată acestui inculpat, instanţa a apreciat că învinuirea adusă în raport de acest act material nu a fost probată.

2. Actul material comis în dauna SC T. SA.

La data de 8 ianuarie 2010, ora 8:56, partea vătămată SC T. SA a postat pe site, cererea de transport marfă din loc. Cluj-Napoca la sediul SC R.T. SA din loc. Izvora Barzii, jud. Mehedinţi.

La ora 11:53:24 din aceeaşi zi, reprezentantul părţii vătămate a fost contactat telefonic de o persoană ce s-a recomandat ca fiind M.C., reprezentant al SC F.L. SRL, şi care şi-a manifestat disponibilitatea de a transporta marfa la sediul SC R.T. SA.

Urmare a înţelegerii telefonice, la ora 16,00, la sediul părţii vătămate SC T. SA s-au deplasat două persoane, dintre care unul s-a prezentat ca fiind M.C., prezentând şi o carte de identitate în acest sens, iar celălalt fiind şoferul aflat la volanul capului tractor cu semiremorcă.

În acest ansamblu de vehicule a fost încărcată tablă - 21 tone - în valoare de 58.722,22 lei după care M.C. şi şoferul au părăsit împreună cu marfa încărcată sediul părţii vătămate urmând ca la data de 11 ianuarie 2010 să ajungă la sediul beneficiarei.

La data de 11 ianuarie 2010, întrucât marfa nu a ajuns la destinaţie, reprezentanţii părţii vătămate au luat legătura telefonic cu M.C. care a susţinut că a avut ceva probleme tehnice la ansamblu rutier, că este în loc. Alba-Iulia şi că va ajunge cu marfa la societatea beneficiară la data de 12 ianuarie 2010. Ulterior datei de 11 ianuarie 2010 M.C. nu a mai răspuns la telefon.

Întrucât la data de 12 ianuarie 2010 marfa nu a ajuns la sediul SC R.T. SA, reprezentanţii părţii vătămate au formulat plângere penală împotriva făptuitorilor, declarând şi că se constituie parte civilă cu contravaloarea mărfii, poziţie procesuală menţinută pe parcursul procesului penal.

Urmare a cercetărilor demarate s-a stabilit în cauză că persoana care s-a prezentat la sediul părţii vătămate cu numele de M.C. a utilizat o C.I. falsă, (filele 38, 15, 50 dos.u.p., vol. 3), numărul de înmatriculare de pe capul-tractor a fost atribuit unui vehicul aparţinând lui M.V. (fila 49, fila 98, dos. u.p., vol. 3) iar numărul de înmatriculare al semiremorcii, neflind atribuit până în prezent vreunui vehicul (filele 49, 91, vol. 3 dos. u.p.). Din verificările la registrul comerţului a rezultat că SC F.L. SRL nu este în funcţiune, fiind în procedura insolvenţei.

Din cuprinsul Raportului preliminar de analiză efectuat la data de 22 iunie 2010 de către I.P.J. Cluj - U.T.A.I. existent la fila 47, dosar u.p., vol. 3, coroborat cu înscrisurile de la filele 101-114, dosar u.p. vol. 3, rezultă că cel care a vizualizat anunţul părţii vătămate SC T. SA (ca de altfel şi cel postat la data de 20 aprilie 2010 de partea vătămată SC P.R. SRL, aşa cum s-a analizat ulterior) a fost inculpatul C.A.I. şi folosind contul aparţinând SC G.T. SRL al cărei asociat şi administrator era la acea dată inculpatul F.A.P.

De asemenea, cel care a contactat reprezentanţii părţii vătămate SC T. SRL, la data de 8 ianuarie 2010, ora 11:53, a fost inculpatul S.G., astfel cum rezultă din acelaşi Raport de analiză preliminar întocmit de U.T.A.I. la data de 22 iunie 2010.

Astfel, cu privire la acest număr de telefon de pe care au fost contactaţi reprezentanţii părţii vătămate s-a reţinut în raportul de analiză că a fost iniţial activat pe un telefon mobil (ora 11:07:15), iar ulterior (ora 11:25:20) pe un alt telefon. În ceea ce priveşte telefonul cu primul I.M.E.I. indicat, s-a reţinut că, anterior activării cartelei folosite de M.C. în convorbirile cu reprezentanţii părţii vătămate, a mai fost activată o cartelă telefonică, pe care, în aceeaşi zi - 8 ianuarie 2010, ora 8:31:15 s-a primit un apel telefonic aparţinând numitei K.E., soţia inculpatului S.G.

Inculpatul S.G. nu a contestat că i-ar fi aparţinut numărul de telefon pe care fusese apelat de soţia sa, însă a arătat că după respectiva discuţie telefonică s-a întâlnit cu inculpatul P.L.F. căruia i-a remis respectivul telefon, şi că, prin urmare, nu el este cel care i-a contactat pe reprezentanţii părţii vătămate.

Această apărare a inculpatului nu este confirmată de probele de la dosarul cauzei, inculpatul P.L.F. susţinând primirea unui telefon mobil de la inculpatul S.G. însă în vara - toamna anului 2009 şi nu în ianuarie 2010. Pe de altă parte implicarea inculpatului S.G. în comiterea acestui act material este conformată şi de declaraţia inculpatul S.G. din faza de urmărire penală, în cea din faţa instanţei de judecată acesta făcând referire la inculpatul S.G. dar în contextul în care acesta i-a solicitat să transporte tirul cu marfa încărcată de la SC T. SA la Târgu Mureş.

Inculpaţii P.L.F. şi S.G.A. au recunoscut că la solicitarea inculpaţilor S.G., C.A.l. şi F.A.P., declaraţii date în faza de urmărire penală - în faţa instanţei inculpatul S. nu şi-a menţinut această parte din declaraţie iar inculpatul P. a făcut referire la un anume A. care a preluat activitatea desfăşurată de inculpatul C.A. din declaraţiile de la urmărire penală - identic cu inculpatul O. şi introducerea numitului P., în actul material de la SC P. SRL, astfel că aserţiunile instanţei de la actul material anterior, pe acest aspect, se menţin - s-au deplasat la depozitul părţii vătămate de pe B-dul. M., au montat plăcuţele cu nr. de înmatriculare false după care au intrat în incintă şi au încărcat marfa. în discuţiile cu reprezentanţii părţii vătămate inculpatul P.L.F. a recunoscut că a folosit o carte de identitate falsă cu numele M.C., falsificată, potrivit susţinerilor acestuia, de o persoană necunoscută în Italia.

Inculpaţii C.A.l. şi F.A.P. de asemenea, nu au recunoscut învinuirea adusă, contrar declaraţiilor inculpaţilor P.L. şi S.G., aşa cum a arătat anterior, Raportului U.T.A.I. la care a făcut referire anterior - în legătură cu accesarea site-ului - ori rezultatul percheziţiei auto aparţinând inculpatului C.A.l. când, printre actele aflate în posesia acestuia, s-au identificat şi acte aparţinând SC F.L. SRL (fila 160, vol. 6 dos. u.p.), societate comercială al cărei reprezentant s-a declarat „M.C." în discuţiile telefonice cu partea vătămată.

În legătură cu aceste acte aparţinând SC F.L. SRL instanţa a reţinut că inculpatul P.L., care iniţial, la urmărirea penală, a făcut referire la inculpaţii C.A. şi F.A. ca fiind cei care l-au trimis, alături de inculpatul S.G., la sediul părţii vătămate, iar ulterior a revenit arătând în faţa instanţei că de fapt nu a fost inculpatul C. ci numitul A. (persoana neidentifîcată!!), în chiar cuprinsul acestei din urmă declaraţii inculpatul P.L. a susţinut că “A.” i-a dat actele cu care s-a deplasat la sediul părţii vătămate (SC F.L. SRL), acte găsite asupra inculpatului C. la percheziţia auto, aşa cum a arătat. Or, aceasta constituie o dovadă în plus a nesinceritătii inculpatului în faţa instanţei de judecată, declaraţia de la urmărirea penală coroborându-se cu rezultatul percheziţiei auto. în plus, în faza de urmărire penală inculpatul C.A.I. a susţinut că actul aparţinând SC F.L. SRL i-a fost dat de către inculpatul S. pentru a se interesa la bancă dacă se poate contracta pe această societate un credit bancar. Deşi în esenţă această afirmaţie nu implica nimic ilegal în raport de inculpatul S.G., în cercetarea judecătorească inculpatul C.A.I. a revenit şi asupra acesteia, arătând că avea actul în discuţie de la “A.”(care luase cu totul locul inculpatului S. din declaraţiile de la urmărire penală).

De asemenea, „colaborarea" dintre inculpaţii S.G., C.A.I. şi F.A.P., în data de 8 ianuarie 2010, rezultă cu prisosinţă din raportul de analiză al U.T.A.I.

Astfel, la data de 8 ianuarie 2010, la ora 8:56, partea vătămată SC T. SA a postat anunţul de transport marfa pe site; la ora 9:04 există o primă convorbire telefonică între inculpatul S.G. şi inculpatul C.A.I., acesta din urmă, accesând la ora 10:39:44 anunţul părţii vătămate; la ora 11:04:23 inculpatul C.A.I. îl sună pe inculpatul S.G. iar la ora 11:53:20 este înregistrat primul apel telefonic a lui „M.C." cu reprezentanţii părţii vătămate.

De asemenea, în aceeaşi zi, numeroase discuţii telefonice există şi între inculpatul F. şi ceilalţi doi inculpaţi.

Un alt aspect reţinut de către instanţa de judecată, în măsură să confirme vinovăţia inculpatului C.A.I., contrar susţinerilor acestuia, îl constituie aspectul legat de un anume modus operandi ce se conturează în raport de mai multe acte materiale de înşelăciune din prezenta cauză.

Astfel, încă din primele declaraţii, reprezentanţii părţii vătămate au arătat că, la data de 11 ianuarie 2010, întrucât marfa nu ajunsese la destinaţie, l-au sunat pe „M.C." care a susţinut că a avut ceva probleme tehnice şi se află în Alba-Iulia (aspect contrazis de Raportul U.T.A.I. care confirmă că la acea dată, cel ce folosea S.I.M.-ul - alias M.C. - se afla la momentul recepţionării apelului în Turda, fiind localizat în aria geografică acoperită de antena de telefonie din această localitate - fila 56, vol. 3, dos. u.p.). Aceeaşi modalitate de amăgire a părţii vătămate - şi probabil de câştigat timp pentru ascunderea mărfurilor - a fost folosită şi în actul material de la SC P. SA, aşa cum se va arăta ulterior precum şi în actul material de la SC P. SA, act material recunoscut de inculpatul C.A.I. . Or, în raport de acest din urmă act material, în interceptările existente la dosar (filele 64-65), dos. u.p., vol. 10) rezultă aceeaşi intenţie „să se dea accidentat" cel ce urma a fi contactat de partea vătămată (inculpatul S.) şi chestionat asupra motivului pentru care marfa nu a ajuns la destinaţie.

Din declaraţia inculpatului P.L.F. precum şi din declaraţia martorului F.N. şi înscrisul de la filele 15, 49-50, vol. 3 d.u.p., rezultă că inculpatul P. a prezentat la sediul părţii vătămate SC T. SA o carte de identitate falsă, cu numele M.C. Cu privire la falsificarea acestui act de identitate, inculpatul P.L.F. a arătat încă din faza de urmărire penală că a fost falsificat în Italia, fără a se stabili persoana care a procedat la întocmirea actului fals ori a contribuţiei vreunuia dintre inculpaţii din prezenta cauză la falsificarea acestui act oficial.

Prin urmare, susţinerile organelor de urmărire penală cu privire la instigarea (în cazul inculpaţilor V., C. şi S.) ori la complicitatea (în cazul inculpatului F.) în falsificarea actului de identitate cu numele „M.C.", folosit de inculpatul P.L.F. la sediul SC T. SA sunt fără suport probator urmând ca acest act material din cuprinsul infracţiunii de instigare respectiv complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, reţinut în sarcina inculpaţilor V.O.M., C.A.I. şi S.G. respectiv F.A.P. să fie înlăturat.

Apărările invocate de către inculpaţii C.A.I. şi S.G., în sensul că nu au participat la inducerea în eroare a părţii vătămate ci doar au ajutat la valorificarea mărfii ridicate de la partea vătămată, au fost analizate la secţiunea cererilor de schimbare a încadrării juridice, aceşti inculpaţi solicitând, pe această apărare, reţinerea infracţiunii de tăinuire în raport de acest act material (precum şi cel în dauna SC P. SA).

Acest act material a fost reţinut şi în sarcina inculpatului V.O.M., sub forma instigării ca participaţie penală însă din nici un mijloc de probă administrată în faza de urmărire penală sau a cercetării judecătoreşti, nu rezultă vreo implicare a sa în păgubirea părţii vătămate SC T. SA, astfel că acesta a fost înlăturat din cuprinsul infracţiunii conţinute de înşelăciune. în actul de sesizare al instanţei de judecată, se poate lesne constata că la descrierea stării de fapt a acestui act material de înşelăciune nu apare în nici un fel contribuţia inculpatului V.O.M., respectiv actele de instigare în comiterea actului de inducere în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate.

Acuzarea şi-a fundamentat probabil această învinuire pe declaraţia martorului cu identitate protejată M.P., la audierea căruia a procedat şi instanţa de judecată la termenul de judecată din data de 16 mai 2011 (fila 275 vol. 2). Având în vedere declaraţia susţinută de acest martor, mult prea vagă, ambiguă şi generală pentru a putea susţine o învinuire, mai ales în lipsa vreunui alt mijloc de probă cu care să poată fi coroborată şi care să furnizeze elemente concrete de timp, loc şi mod în activitatea de instigare, imputată acestui inculpat, instanţa a apreciat că învinuirea adusă în raport de acest act material nu a fost probată.

3. Actul material comis în dauna SC H.R.SA.

La data de 25 februarie 2010, urmare a comenzii efectuate de SC F.U. SRL Giurgiu, partea vătămată SC H.R. SA, punct de lucru Ungheni, a lansat comanda de transport marfa - 30 colete bere în valoare de 45.293,331 lei - pe ruta Ungheni - Giurgiu, către SC D.L. SRL, casa de expediţii cu care colabora partea vătămata în vederea onorarii comenzilor de la parteneri contractuali.

Martorul T.D. (fila 346 vol. 4, dos. instanţă) reprezentantul legal al SC D.L. SRL a arătat că în februarie 2010 a fost contactat de o persoana ce s-a recomandat ca fiind B.A., reprezentantul legal al SC E. SRL care şi-a arătat disponibilitatea de a efectua transportul de bere de la Ungheni la Giurgiu.

Urmare a acordului telefonic dintre cei doi, B.A. a indicat martorului numele şoferului ce urmează a merge la încărcat la sediul SC H. SA, punct de lucru Ungheni - P.R., numărul acestuia de telefon, numărul de înmatriculare al tirului, date comunicate mai apoi de martorul T.D. către reprezentantul părţii vătămate.

În cursul zilei de 25 februarie 2010 la sediul părţii vătămate SC H. SA, punct de lucru Ungheni, s-a prezentat martorul R.R.M. cu mijlocul de transport, în calitate de reprezentant al SC K. SRL, a încărcat marfa şi a părăsit sediul părţii vătămate cu destinaţia Ungheni.

Ulterior marfa nu a mai ajuns la destinaţie iar partea vătămata - SC H. SA a formulat plângere penala şi a arătat ca se constituie parte civila în cauza cu suma de 45.293,331 lei reprezentând contravaloarea mărfii.

Iniţial martorul R.R. şi inculpatul O.C.A. au susţinut în faţa organelor de urmărire penala declaraţii mincinoase, insă ulterior, la prezentarea materialului de urmărire penala, respectiv pe parcursul cercetării judecătoreşti, aceştia au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând adevărata modalitate de derulare a evenimentelor.

Astfel, martorul P.S.R. (fila 238 verso, vol. 4 dos.instanţă) a arătat ca în luna februarie 2010, inculpatul O.C.A. l-a contactat telefonic cerându-i sa efectueze un transport de marfa de la Ungheni la Giurgiu. întrucât la acea data martorul avea suspendat dreptul de a conduce pe drumurile publice, l-a contactat pe martorul R.R.M. pentru a efectua el transportul propus de inculpatul O.

R.R.M. s-a arătat de acord, astfel ca s-a deplasat în faţa localului M. din localitatea Câmpia Turzii unde s-a întâlnit cu inculpatul O. care i-a pus la dispoziţie tirul cu care, alături de numitul H.F.C., s-a deplasat la sediul părţii vătămate la încărcat.

După ce marfa a fost încărcata, pe martorul R.R. 1-a contactat inculpatul O.C.A. care i-a solicitat sa se îndrepte spre Câmpia Turzii iar apoi sa duca marfa până în localitatea Viişoara. Ajuns în aceasta localitate, martorul R.R. a declarat ca a constatat prezenţa numitului B.C. pe care îl cunoscuse în cursul aceleiaşi zile, la momentul preluării tirului, de la inculpatul O., care a început sa descarce alături de alte persoane berea din tir. Interpelat de ce face acest lucru, B.C. a replicat martorului ca nu este treaba sa şi ca se va descurca cu cei de la SC H. SRL.

Inculpatul O.C.A. a susţinut în declaraţia data în fata instanţei (fila 271, vol. l), la fel ca şi în fata procurorului la momentul prezentării materialului de urmărire penala (fila 70, vol. 22, d.u.p.), ca în luna februarie 2010, numitul B.C. în calitate de reprezentant legal al SC L.T. SRL, pe care îl cunoştea de prin oraş, i-a cerut sa efectueze un transport de la Ungheni la Giurgiu, lucru cu care s-a arata de acord si, pe cale de consecinţă, l-a trimis pe martorul R.R. la încărcat.

După ce marfa a fost încărcata, inculpatul O.C.A., la solicitarea lui Bardan, i-a cerut lui R.R. să vină cu marfa la Viişoara, lucru care s-a şi întâmplat.

Deşi inculpatul O.C.A. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale - cu deplasarea spre localitatea Giurgiu şi defecţiunea tehnică din zona Pădurii Bogăţii, de unde marfa ar fi fost preluata de cei de la SC L.T. SRL - noua varianta exP. exclude în fapt vinovăţia sa în actul material comis împotriva SC H. SA, încercând sa acrediteze ideea ca nu a indus în eroare reprezentantul părţii vătămate ci doar a efectuat un transport de marfa la solicitarea lui B.C., cu care nu avea vreo înţelegere frauduloasa.

Această apărare a inculpatului O.C.A. nu a fost reţinută din mai multe considerente. În primul rând, încercarea inculpatului de a acredita ideea ca nu îl cunoaşte prea bine pe inculpatul B. (ci doar „de prin oraş„) este contrazisa de multiplele discuţii telefonice interceptate dintre cei doi, fiind foarte probabil ca inculpatul O. sa fi cunoscut împrejurarea ca acesta nu are nici o legătura cu SC L.T. SRL (fila 7 vol. 5 dos. inst), societate comerciala în numele căreia B.C. îi solicitase inculpatului efectuarea transportului. Oricum, din declaraţia martorului Tanasiu Dan, administrator al unei societăţi comerciale ce are ca obiect de activitate transportul de mărfuri, a rezultat ca întreaga responsabilitate cu privire la marfa ridicata de la sediul părţii vătămate revine transportatorului, în speţă SC K. SRL, administrata de inculpatul O.C.A. şi în numele căreia marfa a fost ridicata de la sediul SC H. SA. Or, în aceste condiţii, în lipsa unei înţelegeri frauduloase dintre inculpatul O. şi martorul B.C., apare absolut puerila apărarea inculpatului în sensul ca a dat curs unei simple solicitări venite din partea martorului, de a aduce marfa la Viişoara în loc de a o transporta la Giurgiu, potrivit obligaţiilor sale contractuale. Apoi, întreaga conivenţă infracţională s-a reţinut că rezultă şi din atitudinea procesuala manifestata de inculpat, aşa cum rezulta din declaraţiile succesive date, acesta a încercat sa se disculpe prin interpunerea mai multor societăţi comerciale şi a mai multor persoane, susţinând în acest sens declaraţii mincinoase şi determinând susţinerea unor astfel de declaraţii de către martorul R.R.

De altfel, din declaraţia inculpatului O.C.A. data în fata instanţei rezulta ca B.C. i-a promis suma de 2000 lei ce urma sa ii primească după valorificarea berii, rezultând oarecum implicit ca acest inculpat a realizat ca marfa nu va mai ajunge la destinaţie, doar în această din urma situaţie fiind exonerat de răspundere.

4. Actul material comis în dauna SC P. SA.

La data de 24 februarie 2010, SC L.S.P. SRL cu sediul în loc. Săcele, jud. Braşov, a lansat comanda de livrare marfă către SC P. SRL cu sediul în loc. Crainimăţ, jud. Bistriţa-Năsăud, având ca obiect panouri termoizolante.

În vederea transportării panourilor termoizolante solicitate la sediul beneficiarei din localitatea Săcele, jud. Braşov, martora B.M. Crina, analist lansări vânzări în cadrul SC P. SRL, a postat la data dec 09 martie 2010 pe site cererea de transport marfa.

Ulterior, în jurul orelor 9,oo, martora B.M. a fost contactată pe telefonul fix de la sediul SC P. SRL de o persoană ce s-a recomandat „M.N." reprezentant al SC A.T. SRL Cluj-Napoca şi care şi-a arătat disponibilitatea de efectuare a transportului în localitatea Săcele.

Urmare a realizării verbale a acordului privind transportul de panouri tip sandwich, martora a expediat la ora 9,47 la numărul de fax X, indicat de „M.N.", comanda de transport şi care, în jurul orelor 13,45 i-a fost retrimisă de la acelaşi număr de fax, semnată şi ştampilată cu ştampila SC A. SRL, însoţită de certificatul de înregistrare a SC A.T. SRL, licenţa de transport şi poliţa de asigurare marfa.

În jurul orelor 15.00, la sediul părţii vătămate s-a deplasat un ansamblu rutier format din cap tractor de culoare verde şi semiremorca, în care au fost încărcate panourile tip sandwich pentru a fi transportate la sediul SC L.S. SRL.

În cabina tirului se aflau doi bărbaţi, unul dintre aceştia deplasându-se în incinta SC P. SRL pentru îndeplinirea formalităţilor.

Astfel, acesta din urmă s-a recomandat martorei B.M. cu numele de „M.C." prezentând şi o carte de identitate în acest sens şi precizând că s-a prezentat din partea SC A.T. SRL. După ce marfa a fost încărcată şi formalităţile cu acte îndeplinite, tirul a părăsit sediul SC P. SRL cu destinaţia Săcele, jud. Braşov.

A doua zi, reprezentanţii SC P. SRL au luat legătura telefonic cu M.C. pentru a verifica dacă a ajuns marfa la destinaţie, ocazie cu care acesta a comunicat că a avut o defecţiune la tir, fiind undeva în zona Sighişoara, şi că va ajunge a destinaţie cu întârziere.

Ulterior, întrucât marfa nu a mai ajuns la destinaţie iar „M.C." nu a mai răspuns la telefon, SC P. SRL a formulat plângere penală şi a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 47.819,20 lei, atitudine procesuală menţinută şi în faţa instanţei de judecată.

Din declaraţiile martorilor B.M., N.I., V.M.M., B.V., C.D. (filele 112 - 191, d.u.p., vol. 7, filele 247-248, vol. 3 dos. instanţă) a rezultat că cei doi bărbaţi care la data de 9 martie 2010 s-au deplasat la sediul SC P. SRL şi au încărcat marfa ce ulterior nu a mai ajuns la beneficiara SC Luc Star SRL, au fost inculpatul P.L.F., alias „M.C." şi inculpatul S.G.A., şoferul ansamblului rutier în care s-au încărcat panourile termoizolante, aspect recunoscut de altfel de către aceştia, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată.

Din declaraţia martorului B.I.L. a rezultat că numărul de fax de la care au fost expediate către SC P. SRL înscrisurile aparţinând SC A.T. SRL, al cărei reprezentant s-a declarat M.N. în discuţiile telefonice cu martora B.M., aparţine SC V.C. SRL cu sediul în Cluj-Napoca, al cărei administrator este. Martorul a mai arătat că, la începutul lunii martie 2010, într-o dimineaţă în jur de ora 9,oo, la sediul SC V.C. SRL s-a prezentat martorul P.L.D., un vechi client al societăţii comerciale şi a cerut numărul de fax.

După ce martorul P.L.D. a părăsit incinta magazinului, pe numărul de fax au sosit ceva acte pe care acesta, revenit în magazin în jurul orelor 12,oo, le-a semnat şi ştampilat după care le-a expediat la acelaşi număr de fax de la care fuseseră expediate iniţial, respectiv SC P. SRL.

În faza de urmărire penală (fila 95, vol. 7 d.u.p,), martorul P.L.D. a declarat că înscrisurile care ulterior au ajuns la sediul părţii vătămate au fost expediate la solicitarea inculpatului C.A.I., lucra pe care l-a mai făcut şi în alte daţi, de aproximativ 2-3 ori.

În faza de judecată (fila 223, vol. 2), martorul P.L.D. a revenit asupra celor declarate anterior arătând că înscrisurile expediate de la numărul de fax aparţinând SC V.C. SRL aparţineau firmei sale SC A.I.C. SRL şi că nu au legătură cu prezenta cauză, cele declarate în cursul urmăririi penale fiind făcute la solicitarea poliţiştilor.

Declaraţia acestui martor din faţa instanţei de judecată a fost apreciată ca fiind puţin credibilă (prin evenimentele relatate) şi oricum infirmată de declaraţiile martorului Bretfelean care a arătat în mod expres că înscrisurile au fost expediate către o societatea comercială din Bistriţa-Năsăud precum şi de declaraţia martorei B.M. care se coroborează sub aspectul orelor indicate - al discuţiilor telefonice cu M.N.; al expedierii C.M.R. către faxul indicat de acesta, al reprimirii actului însoţit de alte acte aparţinând SC A.T. SRL - cu cele indicate de martorul B. - ora la care a cerut martorul P. numărul de fax; ora la care înscrisurile au ajuns pe faxul SC V.C. SRL, ora la care s-a expediat faxul de la sediul SC V.C. SRL de către martorul P.

De altfel, împrejurarea că inculpatul C.A.I. este cel care a luat legătura cu reprezentantul părţii vătămate şi a trimis prin fax actele aparţinând SC A.T. SRL este confirmată şi de inculpatul S.G. în declaraţia sa de la urmărirea penală (fila 262, vol. 14) precum şi din faţa judecătorului care a dispus arestarea sa preventivă, arătând în plus că cel care l-a contactat şi i-a cerut să facă transportul de la Bistriţa a fost inculpatul S.G., în schimbul sumei de 500 lei (filele 170 - 177, vol. 6 d.u.p.) şi că şi inculpaţii C.A.I. şi F.A.P. aveau cunoştinţă despre acest transport, care a fost efectuat cu acelaşi tir ca şi cel de la.

Implicarea inculpatului C.A. alături de inculpatul F.A. precum şi a inculpatului S.G. în actul material comis în dauna SC P. SRL a fost susţinută şi de inculpatul P.L.F. în faza de urmărire penală (f.96, vol. 15) care a arătat că acelaşi ansamblu rutier cu care se deplasaseră la SC T. SRL i-a fost pus la dispoziţie de inculpatul C.A. şi inculpatul F.A., cel dintâi dându-i şi o cartelă telefonică precum şi numere de înmatriculare false pe care le-a montat împreună cu inculpatul S.G.A., înainte de intrarea în sediul părţii vătămate.

Atât inculpatul S.G. cât şi inculpatul P.L. au arătat în faza de urmărire penală că tirul cu marfa ridicată de la SC P. SRL (ca de altfel şi cel cu marfa ridicată de la sediul SC T. SA) a fost predat inculpaţilor S.G., C.A. şi F.A. în parcarea localului Talora din localitatea Turda iar ulterior transportată în localitatea Mediaş şi valorificată de cei trei inculpaţi.

În faza de judecată inculpaţii P.L. şi S.G. au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală şi au arătat că, fie din cauza confuziei fie din cauza presiunilor la care au fost supuşi de către organele de cercetare penală, au susţinut declaraţii neadevărate la urmărirea penală, arătând că în fapt actul material în dauna SC P. SRL a fost comis la solicitarea numitului “A.” cu privire la care au arătat că a desfăşurat activităţile ilegale atribuite inculpaţilor S., C. şi F. în declaraţiile anterioare.

Aceste declaraţii din faţa instanţei de judecată, având în vedere pe de o parte explicaţiile oferite de inculpaţii P. şi S. pentru susţinerea variantelor diferite de declaraţie, puerile şi greu de crezut (de exemplu, e puţin probabil ca numitul “A.”, cu privire la identitatea căruia inculpaţii nu au putut da relaţii concrete, nefiind în nici un fel de relaţie de încredere, ar fi putut apela la persoane cvasinecunoscute pentru a ridica ilegal în numele său marfă pe care să o valorifice ulterior; cum de altfel tot puţin probabil apare şi acceptul inculpaţilor de a merge la sediul părţii vătămate cu carte de identitate falsă şi a ridica marfa cu tirul pe care au amplasat numere false de înmatriculare, la solicitarea unei persoane oarecare, „necunoscute"), iar pe de altă parte acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate - declaraţiile martorilor P.L. şi B.I.L., planşele foto existente la filele 33, 44, vol. 7 d.u.p., ori cu declaraţiile martorilor P.F., P.C. şi B.V., care au arătat că au pus la dispoziţia inculpaţilor C.A. şi F.A. în format electronic, certificatul de înmatriculare al SC A.T. SRL, asigurarea de marfa, licenţa de transport, în vederea încheierii unui contract de colaborare între SC A.T. SRL şi SC Guess Trans SRL- acte ce au fost de altfel identificate asupra inculpatului C.A.I. la momentul flagrantului şi efectuării percheziţiei, astfel că au fost înlăturate ca fiind nesincere. De asemenea, este de reţinut că şi în comiterea acestui act material se prefigurează acelaşi modus operandi ca şi în cazul actelor materiale de la SC T. SA, respectiv SC P. SA, a doua zi după ridicarea mărfii, M.C. susţinând în discuţia telefonică cu reprezentantul părţii vătămate că are o problemă tehnică la tir şi că va ajunge cu întârziere la destinaţie.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală martora P.F. (fila 30, vol. 7) a arătat că ştampila şi semnătura, aplicate pe comanda trimisă prin fax la sediu SC P. SRL şi prezentată de către organele de poliţie, nu aparţin societăţii SC A.T. SRL.

De asemenea, numerele de înmatriculare amplasate pe ansamblul rutier cu care inculpatul P.L. şi inculpatul S.G.A. s-au deplasat la încărcat au fost false, fiind atribuire altor vehicule (fila 32, filele 83 - 87, vol. 7 d.u.p.).

Inculpaţii S.G., C.A.I. şi F.A. nu au recunoscut actul material în dauna SC P. SRL susţinând, în faza de urmărire penală, fie că inculpatul C. i-ar fi oferit spre vânzare panouri tip sandwich (inculpatul S.), fie inculpatul S. ar fi oferit mai multor persoane din Turda astfel de bunuri spre vânzare (inculpatul C.) iar în faza de judecată, că acestea au fost oferite spre vânzare de numitul A. Declaraţiile inculpaţilor au fost apreciate ca necoroborându-se cu celelalte mijloace probă care dovedesc implicarea acestora în acest act material (în calitate de instigator inculpatul S., în calitate de coautor inculpatul C. şi în calitate de complice inculpatul F.) astfel cum s-a analizat anterior, şi nici nu fost dovedite susţinerile acestora cu vreun mijloc de probă (de ex. nu s-a indicat identitatea numitului „A." sau câteva elemente în măsură a fi folosite la identificarea sa - semnalmente, domiciliu, vehicul folosit, etc, având în vedere importanţa probatorie a audierii acestuia în calitate de martor.

Acest act material a fost reţinut şi în sarcina inculpatului V.O.M., sub forma instigării ca participatie penală însă din nici un mijloc de probă administrat în faza de urmărire penală sau a cercetării judecătoreşti, nu a rezultat vreo implicare a sa în păgubirea părţii vătămate SC P. SRL, astfel că aceasta a fost înlăturată din cuprinsul infracţiunilor conţinute de înşelăciune. Prima instanţă a reţinut că în actul de sesizare al instanţei de judecată, la descrierea stării de fapt a acestui act material de înşelăciune, nu apare în nici un fel contribuţia inculpatului V.O.M., respectiv actele de instigare în comiterea actului de inducere în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate. Acuzarea şi-a fundamentat probabil această învinuire pe declaraţia martorului cu identitate protejată M.P., la audierea căruia a procedat şi instanţa de judecată la termenul de judecată din data de 16 mai 2011 (fila 275 vol. 2). Având în vedere declaraţia susţinută de acest martor, mult prea vagă, ambiguuă şi generală pentru a putea susţine o învinuire, mai ales în lipsa vreunui alt mijloc de probă cu care să poată fi coroborată şi care să furnizeze elemente concrete de timp, loc şi mod în activitatea de instigare, imputată acestui inculpat, instanţa a apreciat că învinuirea adusă în raport de acest act material nu a fost probată.

5. Actul material comis în dauna SC P.R. SRL.

La data de 20 aprilie 2010, martorul M.N., în calitate de angajat al SC P.R. SRL cu sediul în localitatea Dragomireşti Deal, jud. Ilfov, punct de lucru în Cluj-Napoca, jud. Cluj, a postat pe site un anunţ în vederea efectuării unui transport de profile de aluminiu şi accesorii de la depozitul punctului de lucru din localitatea Cluj-Napoca la sediul aceleiaşi societăţi comerciale din localitatea Dragomireşti Deal, jud. Ilfov.

Urmare a acestui anunţ, în cursul aceleiaşi zile, martorul M.N. a fost contactat telefonic de către o persoana ce s-a recomandat „V.A. " şi care s-a arătat de acord sa efectueze respectivul transport.

A doua zi, înjurai orelor 11.00, la sediul SC P.R. SRL din Cluj-Napoca, jud. Cluj s-a prezentat la martorul M.N. şoferul ce urma sa efectueze transportul la Dragomireşti Deal. Acesta s-a prezentat cu numele de „V.A., fără a se prevala de vreun act de identitate, şi cu mai multe acte aparţinând SC A.T. SRL, respectiv copia color după certificatul de înregistrare şi C.M.R. pe care era deja aplicata la rubrica transportator semnătura şi stampila SC A. SRL. De asemenea, ansamblul rutier prezentat de V.A. pentru încărcat - capul tir şi - semiremorca.

„V.A." a susţinut ca trebuie sa meargă, cât timp se încarcă marfa, cu capul tir la o revizie, părăsind în acest sens incinta societăţii. Şoferul a revenit în jurul orelor 19.00, pentru a semna actele emise de SC P.R. SRL - comanda de transport, C.M.R. şi trei avize de însoţire marfa (filele 16, 17, 25-27 d.u.p., vol. l), după care a părăsit din nou sediul societăţii, unde a revenit abia înjurai orelor 21,00-21,30 când a cuplat capul tir la semiremorca şi a pornit în cursă.

În ziua următoare, reprezentantul SC P.R. SRL cu sediul din Dragomireşti Deal, numitul R.P., a luat legătura telefonic cu „V.A." care i-a comunicat ca are ceva probleme cu frânele, că se află la Sibiu şi ca va ajunge la destinaţie abia în ziua următoare.

Ulterior, întrucât marfa nu a mai ajuns la destinaţie, SC P.R. SRL a sesizat organele de politie şi a declarat ca se constituie poarte civila în cauza cu suma de 277.289, 31 lei.

Din Raportul de analiza preliminar întocmit la data de 18 mai 2010 de către I.P.J. - U.T.A.I. existent la fila 58, vol.2, d.u.p., coroborat cu înscrisurile existente la filele 64-71 vol. 2, d.u.p., aparţinând SC D. SRL (societate comerciala care administrează site-ul), filele 137 - 139 vol. 2, d.u.p. aparţinând SC R. SA, rezulta ca anunţul postat la data de 20 aprilie 2010 de partea vătămata SC P.R. SRL pe site a fost accesat la aceeaşi data, la orele 09:10:45 şi 9:12:11, de pe contul aparţinând SC G.T. SRL, al cărei administrator este inculpatul F.A.P., de la sistemul informatic identificat prin adresa de protocol (I.P.). Furnizorul de internet prin intermediul căruia s-a accesat susnumitul site de la adresa de I.P. de mai sus, s-a stabilit ca este societatea de telefonie SC R. SA Bucureşti. Aceasta societate de telefonie a localizat sistemul informatic cu I.P., de pe care a fost accesat anunţul părţii vătămate, la adresa din localitatea Turda, jud.Cluj, beneficiara fiind C.I., bunica inculpatului C.A.I., acesta din urma având domiciliul la adresa indicata, din Turda, jud.Cluj.

Din declaraţia martorei C.M. (fila 41, vol. l d.u.p.) coroborată cu înscrisul de la fila 43 a rezultat ca numărul de înmatriculare (amplasat pe capul tirului cu care „V.A." s-a prezentat la încărcat marfa la sediul SC P.R. SRL), a fost atribuit unui autoturism de culoare roşie, înmatriculat pe numele martorei insa folosit de către numitul C.C. din localitatea Viişoara jud.Cluj.

De asemenea din adresa din 27 aprilie 2010 a A.R.R., Agenţia Cluj, (fila 50, vol. l, d.u.p.) rezulta ca numărul de înmatriculare (amplasat pe semiremorca pe care s-a încărcat marfa de la SC P.R. SRL) a fost atribuit unui vehicul aparţinând SC D.T. SRL al cărei reprezentant legal este inculpatul S.V.D.

În faza de urmărire penala, procedându-se la vizionarea înregistrărilor video cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere a traficului rutier amplasate pe Calea T., la data de 21 aprilie 2010 în intervalul orar 9,00 - 10,40, respectiv 21,oo - 22,2o, puse la dispoziţie de către Primăria Cluj-Napoca, s-a constatat angajat în trafic un autotren având caracteristicile identice cu cele ale ansamblului rutier ce a fost prezentat pentru încărcat marfa, de către „V.A.", la sediul SC P.R. SRL.

Astfel, un astfel de ansamblu rutier a fost surprins în trafic, deplasându-se dinspre localitatea Feleacu spre Reprezentanta Dacia, la ora 10:06:29 AM respectiv deplasându-se dinspre Reprezentanta Dacia spre localitatea Feleacu la ora 9:59:34 PM, în ambele momente pe capul tir fiind amplasat numărul de înmatriculare (filele 51, 58, 75 - 79, CD - fila 73 din d.u.p., vol. l).

Din înregistrările efectuate cu camerele video de supraveghere a traficului rutier a fost întocmită o planşă foto cu ansamblul rutier cu număr de înmatriculare care a fost prezentată martorilor B.M.C.G., M.N., B.V., angajaţi ai SC P.R. SRL, aceştia declarând ca acest ansamblu rutier existent în fotografii (filele 75 - 79), recunoscut după culoarea alba a capului tractor şi inscripţia de G.E. de pe prelata semiremorcii ( amănunte de altfel declarate încă din 28 aprilie 2010 de către martorul M.N.), este identic cu cel cu care „ V.A. " s-a prezentat la sediul părţii vătămate, având însă amplasat alt număr de înmatriculare pe capul tir.

Din înscrisul existent la fila 148 vol. l d.u.p. rezultă că numărul de înmatriculare a fost atribuit unui vehicul marca Iveco de culoare albă având ca proprietar SC N.T. SRL administratorul SC N.T. SRL este martorul C.G.

Din declaraţia martorului C.G. (fila 216 vol. 2, dos. inst, fila 27, vol. 2 d.u.p.), rezultă că în vara anului 2009, prin intermediul numitului T.I., l-a cunoscut pe inculpatul Ş.V.D., asociat şi administrator la SC N.T. SRL de la care a preluat iniţial 30% din acţiunile acestei societăţi iar ulterior, în toamna anului 2009, a preluat-o integral. Martorul a mai precizat că nu a avut vreo contraprestaţie pentru preluarea acţiunilor de la SC N.T. SRL, că nu a desfăşurat vreo activitate comercială în numele acestei societăţi nici în intervalul vara - toamna 2009, nici ulterior, administratorul de fapt fiind inculpatul Ş.V.D., şi că această societate comercială nu avea, potrivit cunoştinţelor sale, vreun mijloc fix.

Fiind solicitaţi să participe la o recunoaştere după fotografie a făptuitorului care s-a deplasat la sediul părţii vătămate şi şi-a declinat identitatea de „ V.A. ", martorii C.G.G., B.V., B.C., O.M.A., toţi angajaţi ai SC P.R. SRL, l-au identificat pe acesta în persoana inculpatului S.G.A. (filele 128 -150, vol. 2 d.u.p.).

Fiind audiat, în faza de urmărire penală, inculpatul S.G.A. a arătat că în data de 21 aprilie 2010 a fost chemat la o cafea într-un local din localitatea Turda, de faţă la discuţii participând inculpaţii C.A.I., S.G., V.O.M. şi F.A.P., cel dintâi spunându-i că trebuie să meargă să încarce ceva profile, să se prezinte sub numele de V.A., precum şi că s-a rezolvat cu actele care au fost deja trimise la firma respectivă.

În acest sens, împreună cu S.G. şi F.A.P., cu maşina acestuia, s-au deplasat în localitatea Cluj-Napoca unde deja aştepta un ansamblu rutier ce fusese deplasat până în acel loc de către inculpatul Ş.V.D. şi care aparţinea acestuia. Inculpatul S.G. a mai declarat că inculpatul Ş.V.D. i-a spus că numerele de înmatriculare false sunt în cabina tirului astfel că le-a luat şi le-a montat pe capul tir, respectiv semiremorcă, după care a intrat la încărcat marfa în sediul SC P.R. SRL (fila 263 vol. 14 d.u.p, fila 42 vol. 22 d.u.p.).

În faza de judecată, inculpatul S.G.A. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că în fapt discuţia din localul din Turda, redată mai sus, nu ar fi avut loc şi că, de fapt, a mers la încărcat marfă la sediul părţii vătămate la solicitarea unei persoane ce s-a recomandat „A." şi care i-ar fi cerut să facă acest lucru.

Cu privire la susţinerile diferite avute în faza de urmărire penală, inculpatul S.G.A. a precizat că acestea au fost făcute la solicitarea organelor de urmărire penală, care i-au spus ce să declare. A menţinut însă parţial declaraţia, în sensul că după ce a dus profilele de aluminiu încărcate de la sediul părţii vătămate, la un depozit în localitatea Călăraşi, a predat capul tir, în localitatea Turda, inculpatului O.C.A. care era însoţit de inculpatul Ş.V.D.

Declaraţia inculpatului S.G.A., dată în faţa instanţei de judecată, a fost înlăturată ca fiind nesinceră, în condiţiile în care nu s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate (exceptând declaraţiile celorlalţi inculpaţi date în faza de judecată, care convergeau perfect în raport de toate actele materiale de înşelăciune din prezenta cauză - explicabil, având în vedere aşa cum s-a arătat şi anterior, că împărţeau aceeaşi cameră de detenţie din Penitenciarul Gherla - spre deosebire de declaraţiile date în faza de urmărire penală, cu diferenţe mai mult sau mai puţin semnificative!) şi având în vedere explicaţiile date de acest inculpat în legătură cu motivul pentru care ar fi susţinut declaraţii diferite anterior. în legătură cu acest din urmă aspect, este de reţinut că la momentul audierilor din faza de urmărire penală, inculpatul S.G.A. a fost asistat de apărător ales, context în care este foarte puţin probabil ca organele de cercetare penală sau procurorul, să-i fi spus inculpatului ce anume să declare.

Inculpatul C.A.I. nu a recunoscut acest act material de înşelăciune precizând doar în legătură cu acesta că a accesat anunţul postat de partea vătămată întrucât se ocupa la acea dată cu intermedierea de transporturi precum şi că la sfârşitul lunii iunie 2010 a fost contactat de către inculpatul S.G. care i-a oferit spre vânzare profile din aluminiu, pe care le-a văzut într-un depozit din localitatea Călăraşi. în faza de judecată inculpatul a susţinut că cel care îi oferise spre vânzare respectivele profile era, la fel ca şi în declaraţiile din faţa judecătorului raportat la celelalte acte materiale descrise anterior, P.A.

Cu privire la acest P.A. care a apărut în declaraţiile majorităţii inculpaţilor, din faza de judecată şi în sarcina căruia a fost pusă de fapt mare parte din vinovăţia în comiterea prezentelor fapte (preluând în fapt activitatea instigatorilor şi complicilor morali din prezenta cauză - în special a inculpaţilor V. şi S. - ceea ce confirmă de fapt ascendentul pe care îl au aceştia asupra celorlalţi, cum rezultă din numeroase convorbiri telefonice, precum şi existenţa unei ierarhii între inculpaţi) este de reţinut că acesta apare în multe din discuţiile dintre inculpaţi, în special purtate de inculpatul C.A., înregistrate în mod autorizat şi depuse la dosarul cauzei, fiind un fel de „concurenţă neloială" a inculpaţilor în comiterea de fapte oarecum similare celor din prezenta caută. De altfel, P.A., audiat în acest dosar în calitate de martor, figurează în prezent în calitate de inculpat în Dosarul cu nr. 759/117/2012 aflat pe rolul Tribunalului Cluj, fiind trimis în judecată pentru mai multe acte materiale de înşelăciune.

Revenind la declaraţiile inculpatului C.A.I., legate de învinuirea adusă în legătură cu actul material comis în dauna SC P.R. SRL, împrejurarea că a accesat site-ul anterior contactării de către „V.A." a reprezentantului părţii vătămate, că la percheziţia auto s-au găsit în posesia sa acte aparţinând SC A.T. SRL, prezentate de către „V.A." la sediul părţii vătămate, că la percheziţia domiciliară s-au identificat profile având serii identice cu cele ridicate de la sediul părţii vătămate de „V.A., în valoare de aproximativ 30.000 lei, nu poate fi explicat printr-o simplă coincidenţă, aşa cum a dorit inculpatul să acrediteze, aceste împrejurări nu sunt pură întâmplare şi nu pot fi astfel explicate ci ţin de logică, prezumţii simple şi de coroborare a mijloacelor de probă, toate conducând la ideea implicării inculpatului C.A.I. în comiterea şi a acestui act material (coautor). Reţinându-se şi declaraţiile inculpatului S.G.A. din faza de urmărire penală, cele apreciate de instanţă ca fiind cele sincere, precum şi împrejurarea că şi în acest act material apare acelaşi tipar de comitere a faptelor (ca şi împotriva SC T. SA, SC P. SA şi SC P. SA - recunoscut de inculpatul C.), acelaşi modus operandi - inclusiv aspectul legat de invocarea problemelor tehnice în ziua când marfa trebuie să ajungă la destinaţie (la acest act material, „V.A.", contactat telefonic în data de 22 aprilie 2010 de către reprezentantul părţii vătămate, a susţinut că are probleme la frâne şi se află în Sibiu, aspect contrazis de către Raportul de analiză preliminar - UT AI - fila 61, vol. 2, d.u.p.-, de unde rezultă că la momentul recepţionării apelului cartela telefonică aparţin lui V.A. a fost localizată în zona aferentă antenei de telefonie mobilă situată la marginea oraşului Turda), instanţa a reţinut că vinovăţia acestui inculpat C.A.I. în comiterea actului material în dauna SC P.R. SRL este dovedită dincolo de orice dubiu.

Participaţia inculpaţilor F.A.P., V.O.M. şi S.G., sub forma complicităţii, în comiterea acestui act material s-a apreciat că rezultă din declaraţia inculpatului S.G.A. din faza de urmărire penală în care a arătat că la discuţiile avute anterior deplasării la sediul părţii vătămate, toţi aceşti inculpaţi, alături de inculpatul C.A.I., au discutat „să combine un tir cu profile" în sensul de a încărca fraudulos profile de aluminiu din Cluj-Napoca pe care, sub pretextul că le vor transporta în altă localitate, să le valorifice ilegal. De asemenea a arătat că a fost transportat în acest sens în Cluj-Napoca de inculpatul F.A.P. şi inculpatul S.G.A.

Instanţa de fond a mai reţinut că o altă probă care confirmă implicarea acestor inculpaţi în comiterea actului material analizat o constituie discuţia telefonică interceptată autorizat şi transcrisă la dosar (filele 9 - 13, vol. 13 d.u.p.) purtată între inculpatul M. Ion şi inculpatul F.A.P. prin care acesta din urmă îşi cerea „partea" în urma valorificării profilelor la Târgu Mureş. Acest din urmă aspect, al valorificării cu suma de 6.000 euro a profilelor la Târgu Mureş, de către inculpatul M. Ion şi inculpatul C.M., rezultă de altfel şi din declaraţia inculpatului S.G. din faţa instanţei de judecată (fila 41, vol.2 dos.instanţă), care a arătat în plus că profilele aflate în depozitul din localitatea Călăraşi i le-a arătat inculpatul C.A. care i-a cerut să îi găsească un cumpărător precum şi că, în final, după ce marfa a fost valorificată, a beneficiat de suma de 2.800 lei.

O altă convorbire telefonică, interceptată autorizat, ce confirmă implicarea inculpaţilor V.O.M. şi S.G. în comiterea acestui act material, este redată în vol. 18 d.u.p., filele 75 -88, purtată de inculpatul S. cu un interlocutor necunoscut. În ceea ce priveşte natura participaţiei reţinute faţă de inculpatul V.O.M. raportat la acest act material, având în vedere probele administrate, instanţa a apreciat că aceasta este una de complicitate morală, inculpatul participând la discuţiile legate de organizarea acestui act material de înşelăciune.

Inculpatul Ş.V.D. de asemenea nu a recunoscut participaţia sub forma complicităţii reţinută în raport de acest act material, contrar probelor de la dosarul cauzei.

Astfel, din declaraţia martorului M.N. rezultă că, în încercarea de a descoperi profilele ridicate de la sediul SC P.R. SRL, a întreprins propria cercetare, sens în care, urmare a adresei de la A.R.R., Agenţia Cluj în legătură cu nr. de înmatriculare, a luat legătura cu inculpatul Ş.V.D. Acesta, întrebat fiind de acest număr de înmatriculare, a răspuns că nu cunoaşte nimic şi că nu a avut vreodată vreun vehicul cu acest număr de înmatriculare. Ulterior, fiind audiat de organele de cercetare penală (fila 120, vol. 15 d.u.,p.) acesta a arătat că a deţinut un astfel de vehicul, înmatriculat pe SC D.T. SRL, însă l-a vândut unei persoane cu numele de F. şi nu ştie ce s-a întâmplat cu vehiculul, respectiv cu numerele de înmatriculare. Aceste susţineri sunt contrazise de declaraţiile inculpatului S.G.A. care a arătat că tirul a fost dus în faţa la Terapia de către inculpatul Ş.V.D. care i-a şi spus că în cabină sunt numere de înmatriculare false, context în care amplasarea numerelor de înmatriculare pe ansamblul rutier condus de inculpatul S.G. nu poate avea vreo altă explicaţie decât că acest număr de înmatriculare a rămas în posesia inculpatului Ş.V.D. încă de când era înmatriculat vehiculul căruia îi fusese atribuit pe SC D.T. SRL şi că a fost pus la dispoziţie de acesta inculpatului S.G.A. De altfel, apărarea sa în sensul înstrăinării vehiculului înmatriculat pe SC D.T. SRL şi deci a ieşirii din posesia inculpatului a plăcuţei cu numărul nu a fost dovedită, numitul O.F. - „cumpărătorul „ - nu a fost propus ca martor şi nici nu s-au indicat alte date pentru a fi propus spre audiere din oficiu de instanţă cum de altfel nici nu s-a depus vreun înscris care să ateste această tranzacţie.

De asemenea, apărarea aceluiaşi inculpat în sensul că la data de 21 aprilie 2010 a dus tirul său în faţă la Terapia, pentru a-l împrumuta lui P.A. şi că l-a lăsat în acel loc, mainte de a sosi sus-numitul- n.b. persoană evasinecunoscută pentru inculpat - şi cu cheile în contact, pe lângă versiunea expusă - puţin credibilă - este infirmată de celelalte mijloace de probă, respectiv declaraţia inculpatului S.G.A. la care a făcut referire, dar şi de Raportul de analiză preliminară U.T.A.I. întocmite în cauză, care atestă strânsa legătură şi coordonare, în zilele de 20 aprilie 2010 - 21 aprilie 2010 între acest inculpat şi inculpaţii C.A.I. şi F.A.P., precum şi din declaraţia martorei B.D.

Astfel, din cuprinsul Raportului de analiză preliminară U.T.A.I. (fila 58, fila 67, fila 69 d.u.p., vol. 2) rezultă în esenţă că în decursul lunilor ianuarie - aprilie 2010, între cartelele telefonice utilizate de inculpatul Ş.V.D. şi inculpatul C.A.I. nu au fost înregistrate apeluri, exceptând un S.M.S. expediat de cel din urmă primului, în seara zilei de 20 aprilie 2010 (seara dinaintea comiterii actului material). De asemenea, în acelaşi interval de timp, între cartelele telefonice aparţinând inculpaţilor Ş.V.D. şi F.A.P. nu au existat apeluri decât în datele de 20 aprilie 2010 respectiv 21 aprilie 2010. în ceea ce priveşte apelul din 21 aprilie 2010 ora 11:57:30 (Raportul de analiză, preliminară U.T.A.I.- fila 69, vol. 2 dos. u.p.), contrar declaraţiei inculpatului Ş.V.D., care a susţinut în faţa instanţei că a fost sunat de inculpatul F.A. pentru a discuta despre un rezervor, acest apel în fapt a fost angajat în sens invers, inculpatul Ş.V.D. apelând pe inculpatul F.A.P., probabil pentru a-i solicita să-l ducă în Turda. De altfel, o astfel de variantă s-a apreciat că rezultă şi din declaraţia martorei B.D.M. (fila 101 vol.5 dos. instanţă) solicitată în apărare de inculpatul F.A.P. pentru a le confirma apărările, şi acest din urmă inculpat susţinând că l-a sunat în ziua de 21 aprilie 2010 pe inculpatul Ş.V.D. pentru a-i cere un rezervor. Din declaraţia martorei, contrar tezei probatorii scontate de inculpat, a rezultat că în primăvara anului 2010, în timp ce se afla într-un local împreună cu inculpatul F.A., acesta a fost sunat de cineva pe telefonul mobil iar după o scurtă discuţie inculpatul a susţinut că trebuie să ia pe cineva cu maşina şi să plece spre Turda. Martora a mai arătat că s-au deplasat în cartierul Mărăşti din Cluj - Napoca, în zona magazinului K. de unde au luat un bărbat, care coborâse dintr-un tir, şi că acest bărbat (fiindu-i prezentat inculpatul Ş.V.D. prezent în sala de judecată la momentul audierii, martora a arătat că este posibil ca acesta să fie bărbatul în discuţie) şi inculpatul au schimbat câteva amabilităţi după care nu au mai discutat nimic. Martora a mai precizat că inculpatul F.A. l-a dus pe respectivul bărbat până în Câmpia Turzii, în condiţiile în care inculpatul F.A. are domiciliul în Turda, aspecte ce confirmă odată în plus susţinerea acuzării în sensul că rolul inculpatului F.A.P., printre altele, a fost şi acela de a-l duce pe inculpatul Ş. în localitatea de domiciliu, după ce acesta din urmă a lăsat tirul în Cluj - Napoca, în scopul folosirii la încărcat marfa de la sediul părţii vătămate SC P.R. SRL.

În fine, acelaşi raport de analiză preliminar s-a apreciat că demonstrează prezenţa tuturor inculpaţilor, în cursul zilei de 21 aprilie 2010, pe traseul parcurs de „V.A." în aceeaşi zi, atât în cursul zilei cât şi al serii, în funcţie de evenimentele desfăşurate la sediul SC P.R. SRL.

6. Actul material comis în dauna SC D.H.L. SRL.

La începutul lunii aprilie 2010, martorul P.M.E. (fila 154 vol. 2 u.p., fila 249, vol. 3 dos. instanţă) a fost contactat telefonic de către un bărbat ce s-a recomandat ca fiind reprezentant legal al SC D.T. SRL şi care a solicitat efectuarea unui transport marfă pentru societatea comercială al cărei angajat era martorul sus menţionat, în calitate de coordonator transport. La acel moment, SC D.H.L. SRL nu avea de efectuat vreun transport însă la data de 13 aprilie 2010, când aceeaşi persoană a avut aceeaşi solicitare telefonică, martorul i-a comunicat că are o cursă de Bulgaria - transport de anvelope. Urmare a acestei discuţii telefonice, în cursul aceleiaşi zile, martorul P.M.E. a fost contactat telefonic de un alt bărbat ce s-a recomandat drept reprezentant al SC A.T. SRL, precizând că ştie de transportul de Bulgaria de la reprezentantul SC D.T. SRL, şi că va efectua în numele celei dintâi societăţi comerciale transportul în discuţie. De asemenea, interlocutorul a mai precizat că la încărcat va veni şoferul V.A. cu un ansamblu rutier format din tir şi semiremorcă.

A doua zi, la sediul părţii vătămate s-a prezentat ansamblul rutier indicat precum şi şoferul V.A. care a precizat că a venit pentru efectuarea transportului în numele SC A.T. SRL spre Bulgaria.

Martorul P.M.E. i-a solicitat şoferului actul său de identitate şi talonul vehiculului, acte în legătură cu care V.A. a precizat iniţial că sunt în maşină iar ulterior că le-a uitat la sediul societăţii, solicitând să încarce marfa în baza unor fax-uri cu actele solicitate.

Martorul a refuzat sugerând să i se comunice şoferului de către patronul SC A.T. SRL, printr-un serviciu de curierat rapid, actele solicitate, aspect cu care V.A. s-a arătat de acord însă ulterior a părăsit zona la volanul ansamblului rutier indicat şi nu s-a mai prezentat pentru încărcat marfa.

Tentativa de înşelăciune comisă în dauna SC D.H.L. SRL a fost comisă pe exact acelaşi tip ca şi actul material de la SC P.R. SRL, fiind implicaţi de asemenea aceiaşi participanţi.

Astfel, martorul P.M.E. l-a recunoscut după fotografie (filele 151-153, vol. 2 dos. u.p.), pe inculpatul S.G.A. ca fiind cel care, la data de 15 aprilie 2010 s-a deplasat la sediul părţii vătămate SC D.H.L. SRL sub numele de „V.A." pretins angajat al SC A.T. SRL şi conducând un ansamblu rutier compus din cap tir şi remorca, cu intenţia de a încărca anvelope auto.

De asemenea, în faza de urmărire penală inculpatul S.G.A. (fila 262 vol. 14 d.u.p) a arătat că la începutul lunii aprilie 2010 s-a întâlnit în localul Diva din localitatea Turda cu inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.I. şi F.A.P., ocazie cu care a asistat la o discuţie purtată de aceştia, de comitere a unui nou act material de înşelăciune prin care să obţină fraudulos cauciucuri. De asemenea inculpatul S. a mai arătat că inculpatul C.A. i-a spus unde trebuie să meargă la încărcat cauciucurile, acesta fiind şi cel care luase legătura cu reprezentanţii părţii vătămate şi trimisese actele prin fax. La Timişoara inculpatul S.G.A. s-a deplasat cu maşina inculpatului F.A., aspect confirmat de acesta iar la sediul părţii vătămate s-a deplasat cu un tir pus la dispoziţie de inculpatul O.C.A. (zis C.). La sediul părţii vătămate SC D.H.L. SRL, inculpatul S.G.A. a confirmat că lucrurile s-au desfăşurat astfel cum le-a expus martorul P.M.E.

Având în vedere că această tentativă de înşelăciune în dauna SC D.H.L. SRL a fost comisă pe exact acelaşi tipar ca şi actul material comis în dauna SC P.R. SRL, expus anterior - şoferul şi-a declinat falsa identitate de V.A., s-a declarat reprezentant al aceleiaşi societăţi comerciale SC A.T. SRL şi a prezentat acte aparţinând acesteia, având aplicată ştampila falsă SC A. SRL, pe acelaşi ansamblu rutier au fost aplicate aceleaşi numere de înmatriculare false, pe capul de T.I.R. coroborat şi cu declaraţiile inculpatului S.G.A. şi interceptarea telefonică existentă la fila 79-80 vol. 18 d.u.p., instanţa a apreciat cu mijloacele de probă expuse pe larg la actul material descris anterior susţin vinovăţia aceloraşi inculpaţi şi în raport de prezentul act material, rămas în faza de tentativă.

7. Actul material comis în dauna SC E.I. SRL.

În cursul lunii mai 2010, în timp ce martorul P.D.A., colaborator al SC E.I. SRL, se afla într-un local din localitatea Turda, a fost abordat de inculpatul Ş.V.D. ce s-a recomandat cu numele de „V." şi că este patron al unei firme de transport. Totodată inculpatul a susţinut fată de martor că la acea dată colaborează cu o firmă de construcţii ce execută un bloc în localitatea Floreşti, şi că patronul acestei firme de construcţii ar avea nevoie de materiale de construcţii. în acest sens, inculpatul Ş.V.D. i-a comunicat martorului că patronul firmei de construcţii se numeşte “A.” punându-i totodată la dispoziţie şi numărul de telefon al acestuia pentru a-l contacta.

Urmare a discuţiilor telefonice dintre martorul P.D.A. şi numitul “A.”, cei doi s-au întâlnit, ocazie cu care acesta din urmă a susţinut că este reprezentant al SC D.C. SRL şi s-a arătat dispus să încheie un contract de colaborarea cu SC E.I. SRL al cărei reprezentant era martorul sus indicat.

Întrucât şi F.E., reprezentantul legal al SC E.I. SRL, şi-a dat acordul în acest sens, martorul P.D.A. s-a întâlnit la data de 10 iunie 2010 cu numitul „A.", reprezentantul declarat al SC D.C. SRL într-un local din Turda, de faţă fiind şi inculpatul Ş.V.D., ocazie cu care a fost semnat un contract de vânzare-cumpărare din 10 iunie 2010 între cele două societăţi comerciale (filele 7, 19, vol. 8 d.u.p.). De asemenea, cu aceeaşi ocazie a fost completat şi un bilet la ordin, în alb, lăsat părţii vătămate drept garanţie.

Ulterior acestui moment, respectiv la datele de 11 iunie 2010, 15 iunie 2010, 18 iunie 2010, 9 iulie 2010, 20 iulie 2010, prin intermediul martorului P.D.A., care şi primea de fiecare dată câte un bilet în alb, doar semnat şi ştampilat, numitul A. zis şi “D.” lansa comanda de livrare marfa. Acesta, prin intermediul SC E.I. SRL., respectiv F.E., era transmisă către SC B.T. SA. De la sediul acestei societăţi, în urma fiecărei comenzi de livrare marfă lansate, era încărcată marfa şi transportată de către inculpaţii Ş.V.D. şi O.C.A.

În această modalitate, în numele SC D.C. SRL, inculpaţii O.C.A. şi Ş.V.D. au încărcat de la sediul SC B. SA Teiuş marfă - adezivi, tencuială, polistiren - în valoare de 79.453,90 lei, conform înscrisurilor depuse în cauză (filele 93 - 126, vol. 8, d.u.p.).

Instrumentele de plată bancare folosire în cauză au fost introduse de către reprezentantul legal al SC E.I. SRL la bancă, la data scadentă, acestea fiind refuzate însă pentru lipsă totală disponibil (filele 11-18, vol. 8, d.u.p.).

Inculpatul Ş.V.D. şi inculpatul O.C.A. nu au recunoscut participarea la comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna SC E.I. SRL susţinând doar că au efectuat transportul mărfurilor din Teiuş de la sediul SC B. SA în localitatea Floreşti, la solicitarea unei persoane ce s-a recomandat reprezentant al SC D.C. SRL - inculpatul Ş.V.D. - respectiv la solicitarea acestuia din urmă - inculpatul O.C.A.

Susţinerile inculpaţilor au fost apreciate ca fiind nesincere, fiind infirmate de mijloacele de probă ce confirmă implicarea cu ştiinţă a acestora în păgubirea părţii vătămate SC E.I. SRL, inculpatul Ş. în calitate de coautor iar inculpatul O. în calitate de complice. Astfel, din declaraţia martorului P.D.A. a rezultat că cel care a intermediat colaborarea dintre numitul „A." în fapt G.A. zis „D." şi martor a fost inculpatul Ş.V.D., acesta recomandându-l pe „D." ca patron la SC D.C. SRL şi susţinând că „D." realiza la acea dată edificarea unor blocuri în Floreşti. Or, aceasta în condiţiile în care G.A. nu avea vreo calitate în cadrul susnumitei societăţi şi nici nu a edificat vreo construcţie în localitatea Floreşti. Că aceste din urmă aspecte au fost cunoscute de inculpatul Ş.V.D. rezultă cu prisosinţă din interceptările telefonice precum şi din declaraţiile martorului P.D.A. care a confirmat în declaraţiile date că inculpatul Ş. şi G.A. se cunoşteau, având o atitudine de vechi cunoştinţe unul faţă de celălalt. De asemenea, deşi a susţinut faţă de martorul P.D.A. că mărfurile sunt pentru edificarea unor blocuri în Floreşti ulterior acesta a transportat marfa de la SC B. SA, comandată prin intermediul SC E.I. SRL, în alte locaţii - Valea Largă - şi nu în Floreşti.

De asemenea, conivenţa infracţională a inculpatului O.C.A. cu inculpatul Ş.V.D. respectiv G.A. rezultă de asemenea din interceptările telefonice realizate în mod autorizat şi transcrise la dosarul cauzei coroborat (fila 249 vol. 15 d.u.p., fila 258 vol. 15), precum şi din atitudinea procesuală manifestată de aceştia. Astfel, inculpatul O.C.A., ca de altfel şi inculpatul Ş.V.D., în primele declaraţii au susţinut că nu îl cunosc pe reprezentantul SC D.C. SRL, indicând doar semnalmentele acestuia,. şi că au efectuat doar transporturile de marfă la Floreşti, la solicitarea acestuia.

Ulterior, ambele aspecte relatate au fost infirmate, convorbirile telefonice dovedind legătura pe care inculpaţii o aveau cu „D." - G.A. (În acest sens relevante fiind convorbirile telefonice în care inculpatul O. discută, anterior susţinerii primelor declaraţii la poliţie, cu G.A., întreabă de „cei de la Teiuş", iar ulterior, după citarea la poliţie în raport de acest act material, îl solicită o întâlnire „pentru a discuta". De asemenea înainte de a pleca la audieri - în 12 august 2010 - inculpatul O. discută cu inculpatul Ş. despre semnalmentele reprezentantului SC D.C. SRL - şaten, 170, negricios, slăbuţ, în vederea comunicării organelor de cercetare penală, declarate de altfel cu o zi înainte la poliţie şi de către inculpatul Ş., precum şi împrejurarea că marfa a fost transportată în localitatea Valea Largă şi valorificată ilegal.

8. Actul material comis în dauna SC P. SA.

În baza contractului „Condiţii generale de cumpărare din 29 august 2007 şi a Actului adiţional din 01 ianuarie 2008, încheiate între SC P. SA şi SC P.M. SRL, această din urmă societate a emis către SC P. SA, la data de 3 noiembrie 2010. comanda de livrare pentru data de 9 noiembrie 2010., a cantităţii de 11.000 baxuri ulei de floarea soarelui.

Urmare a lansării acestei comenzi de livrare de către partenerul contractual, SC P. SA a postat pe site comanda de transport în vederea transportării cantităţii de ulei solicitate la sediul SC P.M. SRL Ploieşti.

După postarea anunţului pe sus-menţionatul site, martora G.L. a fost contactată la data de 9 noiembrie 2010 de un bărbat care s-a recomandat ca fiind administratorul de la SC I.C. SRL şi că dispune de un mijloc de transport liber la Brăila cu care ar putea transporta marfa la Ploieşti. De asemenea, presupusul administrator al SC I.C. SRL a indicat numele şoferului ce urma a se prezenta la încărcat, „S.N.V." precum şi numărul acestuia de telefon.

Reprezentanta SC P. SA a solicitat certificatul de înregistrare al societăţii şi poliţa de asigurare marfa, iar după comunicarea acestora prin fax (filele 59-60, vol. 14, d.u.p.), a emis comanda de transport care i-a fost retrimisă, semnată şi confirmată de către SC I.C. SRL (fila 50, 51 vol. 14 d.u.p.).

La aceeaşi dată, în jurul orelor 13,oo la sediul SC P. SA s-a prezentat S.N.V., însoţit de încă un bărbat, la volanul unui tir şi semiremorca în care a fost încărcată cantitatea de 33 de paleţi ulei de floarea soarelui, (19.800 litri). Ansamblul auto de mai sus a părăsit sediul SC P. SA în jurul orelor 23,oo cu destinaţia SC P.M. SRL Ploieşti, conducătorul auto având asupra sa şi actele însoţitoare, respectiv factura fiscală (fila 52, vol. 14, d.u.p.) cât şi Avizul de însoţire al mărfii din 9 noiembrie 2010 (fila 54) pe care figura la rubrica delegat S.N.V.

Cantitatea de ulei de floarea soarelui - 19.800 litri - încărcată de la sediul SC P. SA, în valoare de 117.849,60 lei, nu a mai ajuns la beneficiarul SC P.M. SRL Ploieşti, fiind transportată în Cluj-Napoca, unde s-a încercat valorificarea în mod ilegal, activitate întreruptă prin intervenţia organelor de poliţie, care au surprins autorii în flagrant (p-v fila 15, d.u.p., vol. 14).

în fapt, astfel cum rezultă fără dubiu din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză: interceptări telefonice, declaraţiile martorilor G.L. (fila 61 d.u.p., vol. 14), S.D., R.O. şi P.S., declaraţiile inculpaţilor S.G.A., C.A. şi V.O.M., la plănuirea şi comiterea acestui act material au participat inculpaţii S.G.A., C.A.l., în calitate de coautori, inculpatul C.M. (care nu a declarat recurs) şi M.A. în calitate de complici, respectiv inculpatul V.O.M. în calitate de instigator al inculpatului S.G.A.

Aşa cum rezultă din propria declaraţie coroborată cu declaraţiile inculpaţilor M. Ion (care nu a declarat recurs) şi S.G.A., inculpatul C.A.l. este cel care a accesat site-ul şi a vizualizat anunţul de transport postat de către SC P. SA precum şi cel care a contactat telefonic reprezentanţii acestei societăţi în vederea încheierii contractului de transport între SC P. SA şi SC I.C. SRL, al cărei administrator s-a declarat că ar fi, punând la dispoziţie acte aparţinând acestei din urmă societăţi comerciale.

De asemenea, anterior deplasării inculpaţilor M. Ion şi S.G.A. la sediul părţii vătămate, în etapa actelor de pregătire a acestui act material, inculpatul C.A.l. a solicitat inculpatului M.A. înlesnirea confecţionării unui act de identitate fals, pentru inculpatul S.G.A.. Inculpatul M.A., a pus la dispoziţia inculpatului C.A., contra sumei de 150 euro, o carte de identitate falsă, cu numele de S.N.V., care avea aplicată poza inculpatului

S.G.A. Acest act de identitate fals a fost remis de inculpatul C.A.l. inculpatului S.G.A. anterior deplasării sale la sediul SC P. SA, precum şi a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare care au fost amplasate pe capul tir respectiv semiremorcă, anterior intrării în incinta SC P. SA de către inculpatul S.G.A. cu ajutorul inculpatului M.I. Acest din urmă aspect, al punerii la dispoziţie şi a numerelor de înmatriculare false, rezultă cu claritate din declaraţiile inculpaţilor S.G.A. şi M.I. (fila 156 verso, vol. l dos. fond respectiv fila 361 verso, vol. l dos. fond) contrar susţinerilor inculpatului C.A., care a susţinut în mod nesincer că acestea au fost procurate de către inculpatul M.I. De altfel, poziţia sa procesuală nesinceră pe acest aspect este confirmată de altfel fără dubiu din interceptările convorbirilor telefonice, din care rezultă că numerele de înmatriculare amplasate pe ansamblul de vehicule care s-a prezentat la încărcat marfa de la SC P. SA, au fost procurate, anterior deplasării spre sediul acestei din urmă societăţi, de către inculpaţii C.M. şi C.A.l., de la un anume,JSfinel" iar apoi remise de cel din urmă inculpat, inculpatului S. înainte de a porni spre Galaţi (vol. 19 d.u.p. fila 109, fila 173 vol. 9 d.u.p.).

Inculpatul M.A., de asemenea nu a recunoscut învinuirea adusă de organele de urmărire penală, însă poziţia sa procesuală este dovedită ca nesinceră cu mijloacele de probă administrate în cauză.

Astfel, inculpatul C.A. a arătat în declaraţiile sale că atât C.I. cu numele S.N.V. cât şi actele aparţinând SC I.C. SRL, folosite la inducerea în eroare a SC P. SA, i-au fost puse la dispoziţie de către inculpatul M.A., căruia, de asemenea i-a spus pentru ce îi sunt necesare.

În plus, în contextul demersurilor făcute de inculpaţii C.A.l. şi C.M. pentru a repara tirul aparţinând inculpatului M.I., în vederea folosirii acestuia la comiterea actului material, inculpatul M.A. i-a intermediat inculpatului C.A. legătura cu martorul F. pentru ca acesta din urmă să îi împrumute o jantă pentru remorcă inculpatului M. - fila 86 - 98 dos. 19, d.u.p.- (în final, respectiva jantă a fost procurată de inculpatul V.O.M. de la numitul „L." fila 80, 3 vol. 19), ceea ce demonstrează că acesta cunoştea în detaliu ceea ce anume se pregătea. De asemenea, inculpatul C.A. a arătat în declaraţiile date că inculpatului M.A. i-a spus anterior deplasării la sediul părţii vătămate ce anume urma să se întâmple la SC P. SA (negociind încă de la acea dată preţul ce se va solicita pentru marfa ce urma a se încărca - 60% din preţul înscris în acte, fila 95 vol.9 dos.u.p.) şi i-a cerut să găsească un cumpărător al uleiului, natura mărfii şi cantitatea i-a fost comunicată încă din momentul când s-a început încărcarea la sediul SC P. SA (filele 23-28 vol. 19 dos. u.p., discuţiile telefonice fiind purtate între inculpaţii C. şi M. în timp ce marfa se încărca la sediul SC P. SA ), lucru cu care inculpatul M. s-a arătat de acord. De altfel, în final, uleiul ridicat de la sediul SC P. SA urma să fie valorificat către R.C., găsit de către inculpatul M. prin intermediul unei alte persoane „M."

De asemenea, toate aceste aspecte, confirmate de convorbirile telefonice interceptate şi redate în cauză şi de declaraţiile coinculpaţilor dovedesc dincolo de orice dubiu complicitatea inculpatului M. la comiterea actului material de înşelăciune în dauna SC P. SA, atât prin intermedierea falsificării cărţii de identitate false cât şi prin promisiunea anterioară de înlesnire a valorificării bunurilor obţinute ilegal.

În ceea ce priveşte participarea inculpatului V.O.M., sub forma instigării, în comiterea acestui act material, aceasta este de asemenea dovedită în cauză.

Astfel, încă din declaraţia dată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul S.G.A. a arătat că la actul material comis în dauna SC P. SA, reţinut sub forma coautoratului participaţia sa penală la acest act material, a participat urmare a solicitării formulate din partea inculpatului V.O.M. Acelaşi aspect este confirmat de declaraţia inculpatului C.A. de la momentul soluţionării propunerii de arestare preventivă când, audiat fiind de judecătorul desemnat cu soluţionarea propunerii (cu ocazia audierii în faţa instanţei de judecată acest inculpat a revenit asupra declaraţiilor iniţiale susţinând că personal nu i-a comunicat inculpatului V. ce anume urma să se întâmple la sediul părţii vătămate şi că poate acest lucru l-a făcut inculpatul S.- declaraţie apreciată ca fiind în evidentă disonanţă cu discuţiile telefonice dintre cei doi). Acesta a arătat că anterior comiterii actului material în dauna SC P. SA, după ce s-a înţeles cu inculpatul M. în sensul de mai sus, s-a deplasat la inculpatul V. căruia i-a şi comunicat în amănunt ce anume urma să se întâmple. De asemenea, întrucât nu aveau un şofer care să se deplaseze la sediul părţii vătămate, inculpatul V. a vorbit cu inculpatul S., trimiţându-l la încărcat marfa, activităţi pentru care inculpatul V. urma să primească 20 % din suma obţinută în urma valorificării uleiului (fila 128 vol. 19). De altfel, această determinare a inculpatului S. în participarea sa în calitate de coautor la actul material comis în dauna SC P. SA rezultă şi din multiplele convorbiri telefonice purtate în legătură cu acest act material din care rezultă atât trimiterea inculpatului S. de către inculpatul V., la încărcat marfa (fila 201, vol.9 d.u.p. - fila 106, vol. 9, dos.u.p.), cât şi împrejurarea că inculpatul V. cunoştea în amănunt atât activitatea ce se pregătea, respectiv se săvârşea.

Astfel, din convorbirile telefonice interceptate (filele 62, 72, 77 - vol. 9) rezultă că inculpatul V.O.M. era în legătură permanentă cu inculpatul C. respectiv S.G. care îi aduceau la cunoştinţă fiecare moment al activităţii derulate- plecarea spre Brăila, pana de motorină înainte de a descărca marfa încărcată în Alba-Iulia, căutarea de curse în zona Brăila la care cei doi să meargă la încărcat marfa fraudulos (filele 54, 57, 62, 72, 77 - vol. 9 d.u.p.), evenimentele ce se desfăşurau în incinta SC P. SA şi cele ulterioare, după încărcare (filele 43, 35).

De asemenea, anterior deplasării spre localitatea Brăila, inculpatul V. s-a preocupat, alături de inculpaţii C. şi C. de repararea camionului aparţinând inculpatului M.I., context în care a rezolvat punerea la dispoziţia inculpatului M., în vederea echipării camionului, a unui cauciuc pe care îl procură de la numitul „L." (fila 3-4 şi fila 78, vol. 19 d.u.p.).

De asemenea, acelaşi inculpat are cunoştinţă, anterior deplasării spre sediul SC P. SA (la data de 3 noiembrie 2010), de confecţionarea prin intermediul inculpatului M.A. („S.") a cărţii de identitate false, puse la dispoziţia inculpatului S.G. - aspect ce rezultă fără dubiu din discuţia telefonică interceptată autorizat şi transcrisă în cauză la fila 73 vol. 19 d.u.p., purtată cu inculpatul C.A.I. (în cursul căreia acesta din urmă îi confirmă că „ăla ce i l-a arătat să vadă cum o ieşit" - cartea de identitate falsă - „ 150" - suma dată inculpatului M. pentru a intermedia falsificarea, a fost procurată de acesta din urmă „S."; totodată inculpatul V. întreabă pe inculpatul C. dacă nu „repară" şi de alea mai mici - probabil permise de conducere).

Toate aceste mijloace de probă (ca de altfel multe altele de ex. Filele 47, 55, 56 vol. 10 dos.u.p) confirmă învinuirea adusă precum şi participatia reţinută în raport de acest act material, aceea de instigare a coautorului S.G.A. în inducerea în eroare a SC P. SA şi infirmă apărarea sa în sensul că nu a cunoscut în amănunt ce anume urma să se întâmple la sediul părţii vătămate şi că suma de bani trebuia să o primească în numele inculpatului S., pentru transportul efectuat.

Inculpatul M.I. a recunoscut complet învinuirea adusă, declaraţi-a sa coroborându-se cu declaraţiile coinculpaţilor şi cu interceptările telefonice existente în cauză.

B. În drept, instanţa de fond a reţinut următoarele:

1. Fapta inculpatului V.O.M. care în perioada aprilie 2010 - noiembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a săvârşit în mod repetat acte materiale de instigare respectiv complicitate la inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor vătămate, astfel cum s-a indicat în starea de fapt, cauzându-se un prejudiciu de 395.138 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în acelaşi interval de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la procurarea de acte false şi a determinat ulterior la folosirea acestora în vederea inducerii în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale instigării la infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 25, rap. la art. 291 C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care, în acelaşi interval de timp, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a ajutat respectiv determinat pe inculpatul S.G.A. să conducă pe dramurile publice ansamblurile de vehicule -cap tractor şi semiremorcă- cu numere de înmatriculare false, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la infracţiunea prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv la infracţiunea prev. de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, având în vedere că nu a intervenit vreo condamnare definitivă pentru vreuna din aceste infracţiuni, în cauză sunt incidente şi disp. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

2. Fapta inculpatului S.G. care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada mai 2009 - aprilie 2010, în mod repetat, a comis la scurte intervale de timp acte de coautorat respectiv de complicitate, astfel cum s-a arătat în starea de fapt, de inducere în eroare a reprezentanţilor mai multor societăţi comerciale, fiind cauzat un prejudiciu în cuantum de 514.296 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceleaşi interval de timp, în baza unei rezoluţii infracţionale unice a determinat pe inculpatul S.G.A. la folosirea de documente falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la uz de fals prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 291 C. pen.cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care, în acelaşi interval de timp, în baza unei rezoluţii infracţionale unice i-a determinat pe inculpaţii S.G. şi P.L. să conducă pe drumurile publice ansamblul de vehicule - cap tractor şi semiremorcă - întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv art. 25 rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, ambele cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Fapta inculpatului C.A.I. care, în intervalul de timp mai 2009 - noiembrie 2010 a săvârşit în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, acte materiale de coautorat respectiv complicitate la inducerea în eroare a unui număr de 6 societăţi comerciale, cauzând un prejudiciu în cuantum de 632.148 lei, astfel cum s-a arătat în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în acelaşi interval de timp, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat la procurarea de acte false de identitate precum şi documente false aparţinând unor societăţi comerciale, determinând ulterior folosirea acestora astfel cum s-a arătat în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de instigare la fals materiale în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.respectiv de instigare la uz de fals, prev. de art. 25 rap. la art. 291 C. pen.cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care, în intervalul descris mai sus şi în modalitatea arătată în starea de fapt, i-a determinat pe inculpaţii S. şi P. să conducă pe drumurile publice ansambluri de vehicule - cap tractor şi semiremorcă - având aplicate numere false de înmatriculare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii ale infracţiunii prev. de art. 25 C. pen., rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.şi art. 25 C. pen.rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

4. Fapta inculpatului S.G.A. care în intervalul de timp ianuarie 2010 - noiembrie 2010, a săvârşit în mod repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, acte de coautorat la inducerea în eroare a unui număr de cinci societăţi comerciale, astfel cum s-a arătat în starea de fapt, fiind cauzat un prejudiciu de 501.678 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în acelaşi interval de timp, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, a utilizat în mod repetat documente false, pretins a aparţine SC A.T. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care, în acelaşi interval de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat a condus pe drumurile publice ansambluri de vehicule - cap tir şi semiremorcă - având aplicate numere de înmatriculare false, astfel cum s-a arătat în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.respectiv art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

5. Fapta inculpatului O.C.A. care, în intervalul de timp mai 2009 - iulie 2010, a comis în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, acte repetate de coautorat respectiv complicitate la inducerea în eroare a reprezentanţilor a trei societăţi comerciale, fiind cauzat un prejudiciu în valoare de 255.217 lei astfel cum s-a arătat în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Faptele inculpatului Ş.V.D. care, în intervalul de timp aprilie 2010 - iulie 2010, a comis în mod repetat şi în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, acte repetate de coautorat respectiv complicitate la inducerea în eroare a reprezentanţilor a trei societăţi comerciale, fiind cauzat un prejudiciu în cuantum de 356.742 lei astfel cum s-a arătat în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în acelaşi interval de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a ajutat cu intenţie la folosirea de documente falsificate, pretins a aparţine SC A.T. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 C. pen.rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care în acelaşi interval de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, l-a ajutat pe inculpatul S.G.A. să conducă pe drumurile publice ansamblul de vehicule - cap tractor şi semiremorcă - având aplicate numere de înmatriculare false, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

7. Faptele inculpatului F.A.P. care în intervalul ianuarie 2010 - aprilie 2010, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a săvârşit acte de complicitate la inducerea în eroare a unui număr de patru societăţi comerciale, astfel cum s-a arătat în starea de fapt, fiind cauzat un prejudiciu de 383.825 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care în acelaşi interval de timp, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în mod repetat, a ajutat la procurarea respectiv folosire de documente falsificate, pretins a aparţine SC A.T. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care în acelaşi interval de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a ajutat la inducerea în eroare a părţilor vătămate de către coinculpaţii S.G. şi P.L., prin mijloace frauduloase respectiv prin conducere pe drumurile publice a unor ansambluri de vehicule -cap tractor şi semiremorcă - pe care aveau amplasate numere false de înmatriculare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv 26 C. pen. rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G.nr. 195/2002.

De asemenea, având în vedere că nu a intervenit vreo condamnare definitivă pentru vreuna din aceste infracţiuni, în cauză sunt incidente şi disp. art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni.

8. Fapta inculpatului P.L.F. care, în intervalul ianuarie 2010 - martie 2010, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a participat în calitate de coautor la inducerea în eroare a două societăţi comerciale, fiind cauzat un prejudiciu în cuantum de 106.536 lei astfel cum s-a arătat în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care în acelaşi interval de timp, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a folosit acte de identitate false în vederea inducerii în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care în acelaşi interval de timp şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a condus pe drumurile publice ansambluri de vehicule - cap tir şi semiremorcă - având aplicate numere false de înmatriculare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

În cauză s-a reţinut că sunt incidente şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni precum şi art. 37 lit. b) C. pen. privind recidiva postexecutorie, faţă de condamnarea dispusă prin sentinţa penală nr. 962/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 320/2004 a Tribunalului Cluj.

9. Fapta inculpatului M.A. care, în luna noiembrie 2010 a ajutat cu intenţie la inducerea în eroare a părţii vătămate SC P. SA prin care s-a cauzat o pagubă de 117.849,6 lei, astfel cum s-a arătat în starea de fapt, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat, care în toamna anului 2010 a ajutat la falsificarea cărţii de identitate cu numele „S.N.V." care avea aplicată poza inculpatului S.G.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat care în aceeaşi perioadă, a ajutat la inducerea în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate SC P. SA, cunoscând că autorii vor folosi mijloace frauduloase, respectiv de utilizare a unui ansamblu rutier -cap tractor şi semiremorcă - având aplicate numere false de înmatriculare, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanţa a dispus achitarea inculpatului V.O.M. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din actele de la dosarul cauzei nu rezultă că acest inculpat ar fi avut vreo legătură în falsificarea cărţii de identitate cu numele de S.V.N., falsificată la solicitarea inculpatului C.A. de către o persoană ce nu a fost identificată până în prezent, prin intermediul inculpatului M.A. Actele de la dosarul cauzei, aşa cum s-a arătat la descrierea stării de fapt, au confirmat doar că inculpatul V.O.M. a cunoscut de existenţa acestui act falsificat, aspect ce a fost reflectat prin reţinerea alin. (2) din cuprinsul art. 215 C. pen., nu însă şi că acest inculpat ar fi avut iniţiativa falsificării, respectiv că acest inculpat ar fi determinat pe inculpaţii C. ori M. să îl procure. Actele de înşelăciune comise de către inculpatul P.L.F., prin utilizarea de către acesta a actului de identitate fals M.C., nu au fost reţinute în sarcina inculpatului V. astfel că de asemenea nu pot fi reţinute, în primul rând din acest motiv, acte de instigare la falsificarea acestui act.

Instanţa a dispus de asemenea achitarea inculpaţilor S.G. şi F.A.P. sub aspectul infracţiunii de instigare respectiv complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. Aşa cum rezultă din actul de sesizare, aceste infracţiuni au fost reţinute în sarcina inculpaţilor în raport de actele materiale comise în dauna SC T. SA şi SC P. SA, acte materiale la comiterea cărora inculpatul P.L.F. a utilizat cartea de identitate falsă cu numele de „M.C." Aşa cum s-a arătat şi la expunerea stării de fapt, din nici un mijloc de probă administrat nu rezultă vreo participaţie a acestor doi inculpaţi în falsificarea sus-numitului act de identitate. Inculpatul P.L.F. a susţinut că acest act i-a fost falsificat de o persoană necunoscută în Italia, susţinere ce nu a fost infirmată de vreun mijloc de probă.

De asemenea, instanţa a dispus achitarea inculpatului M.A. sub aspectul infracţiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., în condiţiile în care inculpatul S.G.A., la actul material comis în dauna SC P. SA, act material la care inculpatul M. a comis acte de complicitate, nu a folosit actul de identitate falsificat cu numele „S.V.N." De altfel, în cuprinsul infracţiunii continuate de uz de fals reţinute în sarcina inculpatului S.G.A., acestuia din urmă nu i s-a reţinut vreun act material de uz de fals prin folosirea CI S.V.N.

1. Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor V.O.M., S.G., Ş.V.D., C.A.I., S.G.A. şi O. Cosmin Aurelian sunt nefondate.

Astfel, în ceea ce priveşte înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen., privind forma continuată a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, cu consecinţa înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. şi reţinerea concursului real de infracţiuni - tot atâtea câte acte materiale au fost reţinute în cuprinsul fiecărei infracţiuni continuate - formulată de toţi inculpaţii sus menţionaţi, instanţa a reţinut că nu se impune în prezenta cauză. Aprecierile inculpaţilor, susţinute în motivarea prezentelor cereri, legate de neîntrunirea condiţiilor infracţiunii continuate, raportat la lipsa unei rezoluţii infracţionale unice ori la lipsa condiţiei legate de calitatea participantului - uneori diferite de la un act material la altul - nu pot fi reţinute fată de actele de la dosarul cauzei.

În primul rând, în ceea ce priveşte condiţia unei rezoluţii infracţionale unice, necesară pentru reţinerea infracţiunii continuate, instanţa a reţinut că aceasta este îndeplinită în cauză, raportat la mijloacele de probă administrate în cauză şi opiniile conturate în doctrina şi practica judiciară pe acest aspect.

Astfel, s-a reţinut că există unitatea de rezoluţie atunci când inculpatul îşi reprezintă în momentul luării hotărârii, activitatea infracţională unică, reprezentare ce nu trebuie să implice o imagine exactă, concretă a acţiunilor ce urmează a fi comise ci doar ansamblul activităţii infracţionale, urmările acesteia şi condiţiile în care se vor săvârşii acţiunile respective, care se concretizează mai târziu, pe parcursul derulării activităţii infracţionale. Or, această reprezentare de ansamblu a activităţii infracţionale rezultă cu prisosinţă din modalitatea concretă şi cvasiidentică de comitere în cazul tuturor actelor materiale de înşelăciune, dintr-o oarecare „specializare" a inculpaţilor în cadrul comiterii actelor materiale, legate de obţinerea de informaţii legate de partea vătămată, discuţiile cu reprezentanţii părţii vătămate, deplasare la încărcat marfa, valorificarea acesteia, etc. folosire în cvasimajoritatea actelor materiale de acte false, respectiv nr. de înmatriculare false, caracterul susţinut de comitere a acţiunii materiale - 8 acte materiale în intervalul mai 2009 - noiembrie 2010. De altfel, din numeroasele interceptări rezultă intenţia inculpaţilor de a continua aceeaşi manieră ilegală de obţinere de mijloace materiale (de ex. filele 17, 29, 191 vol. 9, fila 37 vol. 10 d.u.p. ), rezoluţia infracţională unică fiind practic întreruptă prin intervenţia organelor de urmărire penală.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte condiţia legată de calitatea în care inculpaţii au participat la comiterea actelor materiale de înşelăciune, diferită în unele cazuri de la un act material la altul, instanţa a reţinut că această împrejurare a participării în calitate de instigator, complice sau coautor a aceluiaşi inculpat - la diferite acte materiale, nu este în măsură a infirma existenţa rezoluţiei infracţionale unice, atâta vreme cât respectivul inculpat contribuie cu intenţie la comiterea aceleiaşi infracţiuni.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului V.O.M. de schimbare a încadrării juridice din instigare la înşelăciune - acte materiale reţinute în sarcina părţilor vătămate SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL şi SC P. SA în complicitate la înşelăciune în dauna aceleiaşi părţi vătămate (cu aplic, art. 33 lit. a) în loc de art. 41 alin. (2) C. pen.) instanţa a reţinut că aceasta este nefondată faţă de mijloacele de probă administrate în cauză, în raport de actul material comis în dauna SC P. SA, aşa cum s-a arătat şi în starea de fapt expusă, inculpatul V.O.M. este cel care l-a determinat pe inculpatul S.G.A. la comiterea, în calitate de coautor, a acestui act material. Or, fiind dovedită participaţia inculpatului V.O.M. în comiterea acestui act material, în calitate de instigator şi, coroborând acest aspect cu consideraţiile exprimate în doctrina şi practica judiciară în sensul că actele de instigare absorb actele de complicitate (această formă de participaţie fiind reţinută aceluiaşi inculpat în raport de actele materiale comise în dauna părţilor vătămate SC D.H.L. SRL şi SC P.R. SRL) instanţa a concluzionat ca fiind corectă încadrarea juridică reţinută în sarcina inculpatului V.O.M.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor potrivit cărora nu poate fi reţinută unitatea legală de infracţiuni având în vedere timpul scurs între actele materiale reţinute în cuprinsul infracţiunii de înşelăciune, instanţa a reţinut că acestea sunt nefondate, aceste acte materiale, comise între mai 2009 - noiembrie 2010, opt acte materiale, instanţa a apreciat, raportat şi la actele de înşelăciune în materialitatea lor, pregătirile complexe necesare comiterii fiecărui act material - ansamblu rutier, acte de identitate false, documente aparţinând unor societăţi comerciale false, nr. de înmatriculare false - precum şi contractarea cu succes a comenzilor care se posteau pe site, de asemenea, timpul necesar pentru valorificarea mărfurilor obţinute ilegal - că acestea au fost comise în ritm susţinut, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice. De altfel, preocupările zilnice ale majorităţii inculpaţilor, cel puţin aşa cum transpare din interceptările existente la dosar, au fost în legătură cu fapte similare, aflate în diverse stadii de desfăşurare.

În practica judiciară, s-a împărtăşit în mod majoritar opinia că unitatea subiectului pasiv în comiterea multiplelor acte materiale nu este o condiţie sine qua non pentru existenţa infracţiunii continuate astfel că opinia contrară, cuprinsă în reglementarea N.C.P. ce în prezent nu este în vigoare, şi în actualul cadru legislativ, nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte solicitările inculpatului S.G. respectiv inculpatul C.A.I. (acesta solicitând doar în raport de actele materiale comise în dauna SC. SC T. SA şi SC P. SRL) de schimbare a încadrării juridice din înşelăciune în tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut de asemenea că acestea sunt nefondate. în faza de urmărire penală aceşti inculpaţi au susţinut că au ajuns să intermedieze vânzarea mărfurilor ridicate de la SC T. SA respectiv SC P. SRL urmare a solicitării formulate de celălalt coinculpat (inculpatul S. a susţinut că marfa o avea inc. C. care i-a cerut să găsească un cumpărător iar inculpatul C. sa susţinut că, dimpotrivă, inculpatul S. avea marfa şi i-a cerut să găsească un cumpărător). în faza de judecată, în contextul susţinerii de către toţi inculpaţii a unor declaraţii convergente, ambii inculpaţi au arătat că marfa le-a fost oferită de numitul „A." şi că au contribuit la valorificarea acesteia convinşi fiind că mărfurile au o provenienţă legală (întrucât susnumitul avea în mână un „facturier şi chitanţier", a declarat inculpatul C.). Având în vedere aceste declaraţii ale inculpaţilor, apreciate ca fiind de circumstanţă şi fără suport probator, coroborat şi cu celelalte mijloace de probă ce confirmă vinovăţia acestora în comiterea actelor materiale de înşelăciune, aşa cum s-a arătat la starea de fapt, instanţa a apreciat că solicitările formulate conf. art. 334 C. proc. pen. sunt nefondate.

2. Individualizarea pedepselor.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. privind criteriile de individualizare respectiv gradul deosebit de pericol social al faptelor comise, limitele legale de pedeapsă de la 10 la 20 ani închisoare (în cazul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe grave), numărul actelor materiale de înşelăciune reţinute în sarcina fiecărui inculpat, prejudiciul efectiv cauzat, modalităţile concrete de comitere a actelor materiale - prin utilizarea de acte de identitate false şi numere de înmatriculare false, precum şi prin utilizarea frauduloasă a actelor de înregistrare a diferitelor societăţi comerciale, caracterul minuţios organizat al activităţii infracţionale desfăşurate, acestea fiind practic pentru majoritatea inculpaţilor, activităţile ce le desfăşurau zi de zi.

Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.O.M., instanţa a reţinut în sarcina acestuia trei acte materiale de înşelăciune prin care a fost cauzat un prejudiciu de 395.138 lei. Pe parcursul urmăririi penale şi al judecării pe fond a cauzei, inculpatul a dat declaraţii nesincere în faţa autorităţilor, negând implicarea sa la primele două acte materiale de înşelăciune descrise, respectiv minimalizând contribuţia sa la cel de-al treilea. Nu este la prima confruntare cu legea penală, având în prezent pendante două dosare aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din actele administrate se prefigurează profilul său de lider între inculpaţii din prezenta cauză.

Împrejurările descrise în referatul de evaluare întocmit inculpatului, în sensul dispunerii de către acesta de resursele interioare necesare detaşării de factorul infracţional, instanţa a reţinut-o ca o circumstanţă atenuantă judiciară conf. art. 74 alin. (2) C. pen.

Inculpatului S.G. i s-au reţinut în sarcină comiterea, sub diferite participaţii, a unui număr de cinci acte materiale prin care s-a produs o pagubă de 514.296 lei. A avut o contribuţie esenţială în păgubirea părţilor vătămate, contribuind în calitate de coautor la două acte materiale reţinute în sarcina sa. A avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal. Lipsa antecedentelor penale a reţinut-o instanţa ca o circumstanţă atenuantă judiciară conf. art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatului C.A.I. i s-au reţinut în sarcină un număr de şase acte materiale de înşelăciune prin care s-a cauzat un prejudiciu de 632.145 lei. A avut un rol determinat în comiterea acestora, fiind implicat activ în majoritatea actelor din prezenta cauză, coautor la trei acte materiale reţinute în sarcina sa. Nu a recunoscut în mare parte învinuirea adusă, contrar probelor evidente de vinovăţie. Lipsa antecedentelor penale, coroborat cu consemnările cuprinse în raportul de evaluare, instanţa a reţinut-o ca o circumstanţă atenuantă judiciară conf. art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatului F.A.P. i s-au reţinut în sarcină un număr de patru acte materiale de înşelăciune prin care a fost cauzat un prejudiciu de 383.825 lei. Este cel mai tânăr dintre inculpaţi din prezenta cauză, iar implicarea sa în activitatea infracţională, deşi importantă, nu a fost de substanţă, fiind prezent în grupul inculpaţilor şi participând astfel la activităţile acestora şi în virtutea relaţiei de amiciţie cu inculpatul C.A.I. Nu a manifestat o atitudine de colaborare cu organele judiciare. Nu are antecedente penale şi a avut o atitudine corespunzătoare în familie şi societate, anterior prezentei cauze, aspecte ce au fost reţinute în favoarea acestuia drept circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatului Ş.V.D. i s-au reţinut în sarcină trei acte materiale de inducere în eroare a părţii vătămate prin care s-a cauzat un prejudiciu de 356.742 lei, fiind reţinut coautor la actul material de la SC E.I. SRL. Nu a recunoscut învinuirea adusă, necolaborând cu organele judiciare. Este în prezent cercetat într-o altă cauză penală pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală. Lipsa antecedentelor penale a reţinut-o instanţa ca o circumstanţă atenuantă în favoarea acestuia conform art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatului O.C.A. i s-au reţinut în sarcină un număr de trei acte materiale de înşelăciune prin care s-a cauzat un prejudiciu total de 255.217 lei, participaţia sa penală sub forma de autorat fiind reţinută la două acte materiale. Cu privire la prejudiciul cauzat, instanţa a reţinut împrejurarea că este singurul care a realizat, chiar dacă doar parţial, recuperarea prejudiciului (2.400 lei în favoarea părţii civile SC H.R.SA SA) spre deosebire de toţi ceilalţi inculpaţi care, la nivel declarativ (mai ales în perioada arestului preventiv) au avut aceleaşi intenţii. A avut o atitudine procesuală parţial sinceră.

Inculpatului S.G.A. i s-au reţinut un număr de cinci acte materiale de înşelăciune, prin care s-a cauzat un prejudiciu de 501.674 lei, fiind autorul nemijlocit în comiterea tuturor acestor acte materiale. A avut o atitudine de necolaborare cu organele judiciare în faza cercetării judecătoreşti. Lipsa antecedentelor penale instanţa a reţinut-o ca o circumstanţă atenuantă juridică conform art. 74 lit. a) C. pen.

Inculpatului P.F.L. i s-au reţinut în sarcină două acte materiale de înşelăciune prin care s-a cauzat un prejudiciu în valoare de 106.536 lei. Are antecedente penale, fiind recidivist.

Inculpatului M.A. i s-a reţinut în sarcină o infracţiune de înşelăciune - în dauna SC P. SA. Acesta nu a recunoscut fapta comisă şi, deşi în această cauză s-a reţinut implicarea sa doar în acrul material de înşelăciune în dauna SC P. SA, interceptările din dosar au prefigurat preocupările şi implicările sale şi în alte acte infracţionale. De altfel, acest inculpat este în prezent cercetat într-un alt dosar, tot pentru comiterea unor infracţiuni de înşelăciune.

C. Latura civilă.

Partea vătămată SC P.D. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 130.471,60.

Partea vătămată SC T. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 58.722,22 lei (fila 234 vo.l dos. inst).

Partea vătămată SC H.R. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 45.293,33 lei (fila 234 vol.4 dos.inst).

Partea vătămată SC P. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 47.814, 20 lei.

Partea vătămată SC P.R. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 277.289,31 lei (fila 148 vol. ml dos. inst). Ulterior, prin înscrisul depus la fila 136 vol. 3 dos. inst. această parte civilă şi-a precizat pretenţiile civile, la suma de 240.252,41 lei, în condiţiile în care a fost recuperat parţial prejudiciul, la nivelul sumei de 37.037,90 lei, contravaloarea mărfii ridicate de la domiciliul inculpatului C.A.I.

Partea vătămată SC E.I. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 79.453,90 lei (fila 150 vol. l dos. Inst.)

Părţile vătămate SC D.H.L. SRL şi SC P. SA nu au formulat pretenţii civile în cauză.

Părţile civile au formulat aceste pretenţii civile, reprezentând despăgubiri materiale, respectiv contravaloarea mărfurilor încărcate de la sediu de către inculpaţi şi nerecuperate. în susţinerea constituirilor de parte civilă, părţile civile au depus înscrisuri, avize de însoţire a mărfii, facturi fiscale, din cuprinsul cărora rezultă cuantumul sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri materiale.

În ceea ce priveşte solicitarea de acordare a despăgubirilor materiale în cuantum de 240.251,41 lei, formulată de către partea civilă SC P.R. SRL, instanţa a reţinut că aceasta a fost îndelung contestată de către inculpaţi, încă din faza arestării preventive, în special din cauza modalităţii de emitere a avizelor de însoţire a mărfii.

Instanţa de judecată a reţinut însă că nemulţumirile inculpaţilor sunt nefondate, relevantă fiind pe aspectul contestat declaraţia martorului M.N. (fila 210, vol. 2 dos. instanţă). Astfel, acesta a arătat că faţă de ora relativ înaintată la care s-au făcut formalităţile precum şi având în vedere că transportul de la Cluj-Napoca s-a făcut către depozitul din Bucureşti al aceleiaşi societăţi comerciale SC P.R. SRL, fiind vorba de un retur de marfă, la momentul, încărcării mărfii s-au emis trei avize, (filele 25-27 vol. l, dos. u.p.) semnate de „V.A." - inculpatul S.G.A. - care cuprindea marfa efectiv încărcată, fără a se consemna exact şi valoarea aferentă fiecărui produs. Acest aspect se poate de altfel lesne observa din cuprinsul acestor înscrisuri, pentru majoritatea produselor, la rubrica „valoare în lei" fiind consemnată suma „zero". A doua zi, martorul M.N. a emis încă 4 avize de însoţire a mărfii (filele 21-24, avize de însoţire din 22 aprilie 2010), o completare în fapt la avizele iniţial emise (din 21 aprilie 2010), cu completări exacte ale mărfii trimise spre depozitul din Dragomireşti Deal, în funcţie de kg şi număr. Apoi, acelaşi martor a arătat că ulterior, întrucât marfa nu a ajuns la destinaţie şi au fost sesizate organele de poliţie, a fost necesară declararea prejudiciului cauzat, astfel că la nivelul conducerii societăţii comerciale s-a stabilit că prejudiciul cauzat şi care trebuie comunicat organelor de poliţie cu acest titlu se ridică la nivelul preţului de vânzare a mărfii încărcate de inculpatul S.G.A. şi nu la cel de producţie, cuprins în avizele de retur marfă între cele două depozite aparţinând aceleiaşi societăţi comerciale - SC P.R. SRL. Drept urmare, martorul M.N. a remis avizele cu nr. 29-31, cu aceeaşi dată de emitere iniţială - 21 aprilie 2010 (filele 18-20, vol. 1 dos. u.p.) însă cu preţ de vânzare pentru produsele cuprinse în aceste avize.

Or, faţă de aceste explicaţii oferite de reprezentanţii SC P.R. SRL, faţă de înscrisurile depuse, instanţa a apreciat că solicitarea formulată cu titlu de despăgubiri civile este întemeiată, preţul de vânzare al produselor cuprins în constituirea de parte civilă fiind corect a fi acordat, acesta reprezentând atât prejudiciul efectiv cauzat cât şi beneficiul nerealizat.

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă a SC H.R. SA, s-au impus de asemenea unele precizări.

Astfel, această parte civilă a declarat că se constituie parte civilă faţă de inculpaţi cu suma de 45.293,33 lei, sumă menţinută pe parcursul dezbaterilor în faţa instanţei. Insă, faţă de declaraţia martorului T.D. coroborat cu înscrisul depus de acesta, existent la fila 311 vol. 4, dos. Instanţă, precum şi cu înscrisurile depuse de inculpatul O.C.A., instanţa a constatat că este întemeiată doar în parte solicitarea părţii civile SC H.R. SA.

Din copia contractului de tranzacţie depusă de martorul T.D. la fila 311 vol. 4 dos. inst. coroborat cu declaraţia acestuia - fila 346, vol. 4 dos. instanţă, rezultă că SC D.L. SRL administrată de sus-numitul martor, a suportat parţial prejudiciul cauzat SC H.R.SA, reprezentând contravaloarea mărfii încredinţată spre transport prin intermediul SC D.L. SRL şi care nu a mai ajuns la destinaţie, respectiv în cuantum de 25.000 lei. Or, în această situaţia, a admite în totalitate constituirea de parte civilă a SC H.R.SA ar însemna ca aceasta să fie despăgubită de două ori cu acelaşi titlu ceea ce ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză. Faţă de înscrisurile depuse în cauză, SC D.L. SRL ar putea formula o acţiune în regres în vederea recuperării sumei acordate SC H.R.SA SA.

În plus, din înscrisurile depuse în faţa instanţei (fila 13, vol. 5 dos.inst. .) rezultă că inculpatul O. Cosmin Aurelian a achitat parţial prejudiciul cauzat părţii civile.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., instanţa a admis acţiunile civile formulate în cauză.

Pe parcursul judecării pe fond a cauzei, partea civilă SC P.R. SRL prin apărător ales a solicitat (fila 135 vol.3) instituirea sechestrului asigurător, în vederea recuperării prejudiciului, asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor în sarcina cărora a fost reţinut acest act material de înşelăciune. Urmare acestei solicitări, instanţa a solicitat autorităţilor financiare de la domiciliul inculpaţilor relaţii cu privire la bunurile aparţinând acestora, răspunsurile comunicate confirmând deţinerea de bunuri mobile şi imobile doar de către inculpaţii S.G.A. şi Ş.V.D. (filele 74 - 75, 90, 164 vol. 4, fila 92 vol. 5). Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. pen. instanţa a admis în parte cererea formulată de către partea civilă SC P.R. SRL cu sediul în corn. Dragomireşti Vale, sat Dragomireşti Deal, jud. Ilfov şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului situat în loc. Câmpia Turzii, jud. Cluj-clădire având suprafaţa desfăşurată de 61 mp şi teren în suprafaţă de 453 mp-imobil înscris în C.F. Câmpia Turzii, imobil aflat în proprietatea inculpatului Ş.V.D., în devălmăşie cu soţia Ş.P.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., art. 163 all şi alin. (5) C. proc. pen. a admis în parte cererea formulată de către partea civilă SC P.R. SRL cu sediul în com. Dragomireşti Vale, sat Dragomireşti Deal, jud. Ilfov şi a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului teren situat în loc.Bucureşti, sector 6, în suprafaţă de 104 mp deţinut de către inculpatul S.G.A. în indiviziune cu numita S.M. în baza actului din 16 octombrie 2002 şi asupra imobilului teren situat în loc. Bucureşti, sector 6, deţinut de către inculpatul S.G.A. în indiviziune cu numita S.M. în baza actului din 23 septembrie 2002 precum şi a autoturismului, aparţinând inculpatului S.G.A.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială: de la inculpatul C.A.I. a sumei de 35.000 lei, consemnată la C.E.C. prin Recipisa de Consemnare din data de 15 noiembrie 2010 (fila 164 vol. 6 dosar up); de la inculpatul S.G.A. suma de 400 lei respectiv 100 euro; de la inculpatul S.G. suma de 500 euro respectiv 2.800 lei;, sume dobândite de către inculpaţi prin valorificarea ilegală a bunurilor.

În temeiul 348 C. proc. pen. rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., instanţa a dispus anularea înscrisurilor false: cartea de identitate falsă cu numele S.N.V.; înscrisurile aflate la : fila 17, vol. l dos.up; fila 11 vol. 7 dos. up.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi, printre alţii, inculpaţii V.O.M., S.G., Ş.V.D., F.A.P., C.A.I., S.G.A., M.A., O.C.A., P.L.F., precum şi intimata SC E. SRL.

În apelul declarat de Ministerul Public s-a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, cu reţinerea cauzei spre judecare de către instanţa de apel, cu privire la inculpaţii V.O.M., S.G., Ş.V.D., F.A.P., C.A.I., S.G.A., M.A., O.C.A., P.L.F., şi analizarea soluţiei primei instanţe din perspectiva temeiniciei.

Prin promovarea căii de atac au fost criticate în esenţă două aspecte, respectiv soluţiile parţiale de achitare ale primei instanţe pentru unele infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor V.O.M., S.G., F.A.P. şi M.A. şi cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, care au fost apreciate ca fiind prea reduse în raport de gravitatea faptelor concret comise şi faţă de atitudinea procesuală a inculpaţilor.

Având în vedere că instanţa de fond a analizat probatoriul concludent sub aspectul reţinerii unor elemente esenţiale cum ar fi participarea inculpaţilor faţă de care s-a dispus achitarea - V.O.M., S.G., F.A.P. şi M.A. - în calităţi care denotă poziţia lor ascendentă printre ceilalţi inculpaţi, punerea la cale a planului infracţional extrem de complex şi realizarea acestuia în cele mai mici detalii ca urmare a unei vădite înţelegeri prealabile între participanţii la aceste infracţiuni, cu modalităţile de participatie descrise pentru fiecare act în parte, acuzarea a susţinut că raţionamentul juridic al instanţei de a exclude din perspectiva vinovăţiei şi din perspectiva lipsei substanţiale de probaţiune tocmai elemente care ţin de caracterizarea formei agravate a infracţiunii de înşelăciune nu este logic. Aceasta deoarece infracţiunile subsecvente de fals au constituit mijloacele frauduloase ce au ajutat la comiterea infracţiunii de înşelăciune, fiind evident că în lipsa acestora şi săvârşirea acestei infracţiuni în formă agravată era mult mai puţin posibilă.

Solicitarea esenţială din apelul parchetului a vizat aspectele descrise la pct. 3 şi 4 din cuprinsul memoriului, solicitându-se instanţei de apel efectuarea unui proces temeinic de individualizare a pedepselor pentru inculpaţii arătaţi în cuprinsul memoriului în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate sub aspectul înlăturării circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.

Referitor la inculpatul M.A., apelul a vizat şi modalitatea de executare a pedepselor.

S-a mai solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare reţinute de prima instanţă ca netemeinice şi stabilirea pedepselor în limitele minime şi maxime speciale pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina lor, precum şi dispunerea unor sancţiuni executabile prin privare de libertate.

Astfel, s-a arătat că procesul de individualizare al pedepselor efectuat de instanţa de fond cuprinde aspecte de netemeinicie şi din perspectiva aplicării previzibile şi echitabile a legii faţă de toţi inculpaţii.

S-a făcut astfel referire la filele 53 - 55 din dosarul instanţei unde instanţa de fond a reţinut premisele de la care a pornit la individualizarea pedepselor, premise care şi sub aspectul constatărilor de facto, au fost apreciate ca fiind corecte.

Astfel, instanţa de fond a arătat că pericolul social al faptelor reţinute a fost unul deosebit de ridicat, evidenţiind pe parcursul motivării hotărârii contribuţia fiecărui inculpat în parte, care „atestă dezinvoltura infracţională a inculpaţilor" şi alte aspecte similare. De asemenea, pentru infracţiunea de înşelăciune cu caracter deosebit de grav, instanţa a pornit de la ideea de pericol social generic al legiuitorului pornindu-se de la limitele de pedeapsă, ajungând la elementele obiective din dosar precum prejudiciile substanţiale, modalităţile concrete de comitere a actelor materiale, care prin modalitatea de concepere cu folosirea unor diverse persoane cu atribuţii bine puse la punct, cu acte de identitate false, şi în final la caracterul extrem de minuţios al activităţii organizate tocmai pentru obţinerea efectului pe care inculpaţii l-au şi realizat sub aspectul consumării infracţiunii de înşelăciune.

Pe cale de consecinţă, s-a solicitat în esenţă valorificarea tuturor acestor elemente faţă de toţi inculpaţii pentru realizarea unei ponderi echilibrate a pedepselor aplicate fiecărui inculpat raportat la propriile contribuţii.

În acest sens, s-a suţinut că pentru inculpaţii cu contribuţii substanţiale în cauză din punct de vedere al complexităţii activităţii infracţionale, respectiv inculpaţii V., S., M., P. şi ceilalţi care au avut contribuţii deosebite, pedepsele aplicate acestora trebuie să reflecte exact pericolul social extrem de grav al faptelor comise.

În contrapondere, s-a exemplificat faptul că faţă de inculpatul M. nu s-au reţinut circumstanţe atenuante, deşi infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina sa nu a avut consecinţe deosebit de grave iar sub aspectul complexităţii activităţii sale, aceasta este mult mai redusă decât la ceilalţi inculpaţi.

Inculpatul V.O.M. a solicitat prin motivele de apel, în principal, în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, în mai multe infracţiuni distincte de instigare la înşelăciune în convenţie, în forma simplă iar în privinţa faptei săvârşite în dauna părţii vătămate SC P. SRL, schimbarea încadrării juridice a infracţiunii reţinută în cuprinsul rechizitoriului, din instigare la înşelăciune în infracţiunea de complicitate la înşelăciune - forma simplă.

Pe fond, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a mai solicitat achitarea inculpatului V.O.M. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune comisă în dauna părţilor vătămate SC D.H.L. SRL şi SC P.R. SRL, precum şi cu privire la infracţiunile de instigare la uz de fals, instigare la conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare şi instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare. Astfel, s-a arătat că singurele probe care ar indica o participare a inculpatului V. la actele infracţionale ar fi declaraţiile inculpatului S.G. date în faza de urmărire penală, declaraţia martorului cu identitate protejată M.P., convorbirea dintre M. şi C. din data de 6 octombrie 2010 şi declaraţia inculpatului V. dată în primă instanţă prin care a recunoscut actele infracţionale comise în dauna SC P. SA.

Cu privire la infracţiunea comisă în dauna părţii vătămate SC P. SA, s-a solicitat în subsidiar condamnarea inculpatului la o pedeapsă cât mai mică, reţinând prevederile art. 74 lit. a) şi c) C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, inculpatul fiind la prima confruntare cu legea penală, atitudinea sinceră în cursul procesului şi cooperarea cu organele de cercetare penală, cu raportare la art. 76 C. pen. şi art. 81 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei.

Inculpatul S.G. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi reindividualizând pedeapsa, să se aplice o pedeapsă într-un cuantum redus faţă de cel aplicat de instanţa de fond, deoarece pedeapsa aplicată este prea mare raportat la lipsa antecedentelor penale, la pericolul social al faptei şi la atitudinea de regret a inculpatului. în acest sens, s-a apreciat că se impune a se da o eficienţă mai mare dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. raportat la art. 76 C. pen. având în vedere că inculpatul se află la prima abatere.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, inculpatul a solicitat aplicarea art. 86¹ C. pen., modalitate de executare prin care ar fi posibilă atingerea scopului pedepsei fără privare de libertate, mai ales că astfel acesta ar putea să îşi găsească un loc de muncă pentru a participa la recuperarea prejudiciului produs ca urmare a comiterii infracţiunilor.

Inculpatul Ş.V.D., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în sensul înlăturării art. 41 alin. (2) C. pen. şi reţinerii a două infracţiuni de înşelăciune în concurs, cu consecinţa achitării inculpatului pentru aceste fapte.

Referitor la temeinicia cererii de schimbare a încadrării juridice, s-a arătat că la momentul începerii urmăririi penale partea vătămată SC P.R. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 270 000 lei, sens în care a fost reţinută în sarcina inculpatului infracţiunea de înşelăciune cu aplicarea alin. (5), însă înainte de a se termina urmărirea penală, partea civilă a reconsiderat prejudiciul şi a redus pretenţiile la suma de 190 000 lei. Prin urmare, la data de 13 decembrie 2010 procurorul de caz a dispus schimbarea încadrării juridice prin reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru a se reţine alin. (5) al art. 215 C. pen.

În privinţa laturii civile, s-a susţinut că în faza de urmărire penală, prin rechizitoriu, s-a reţinut un prejudiciu în sumă de 190 000 lei, iar suma 240 .000 lei a fost precizată ca urmare a majorării pretenţiilor în faţa instanţei, fără ca partea civilă să aducă probe suplimentare.

Cu privire la solicitarea de achitare, aceasta a fost întemeiată pe prevederile art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune, respectiv art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunile de complicitate la uz de fals, art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Inculpatul F.A.P., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea^sa pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat de către prima instanţă. în subsidiar, a solicitat admiterea apelului şi dacă instanţa de control judiciar va constata vinovăţia inculpatului, să dispună aplicarea art. 86¹ C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

S-a susţinut în motivele de apel că în considerentele hotărârii apelate s-a dat o valoare mai mare declaraţiilor din faza de judecată, decât celor din faza de urmărire penală, arătându-se de către instanţa de fond că acest lucru se datorează faptului că ulterior arestării preventive, inculpaţii au fost încarceraţi în aceeaşi celulă, deşi inculpaţii au explicat în mod logic revenirea asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală.

S-a mai subliniat faptul că inculpatul F.A.P. a fost singurul inculpat care a fost trimis în judecată pentru complicitate la toate infracţiunile, ca formă de participaţie, constând în patru acte materiale, deşi din probele administrate nu a reieşit în nici un fel că acesta a participat în mod conştient la comiterea acestor fapte. De asemenea, s-a arătat în motivele de apel că acesta este singurul inculpat cu privire la care s-a reţinut ca urmare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi de judecată că nu a beneficiat de niciun avantaj material sau de orice altă natură prin săvârşirea acestor infracţiuni.

Referitor la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa s-a apreciat că activitatea inculpatului de a transporta doi inculpaţi până la locul unde ceilalţi inculpaţi au montat plăcuţele cu numere de înmatriculare false, nu se circumscrie laturii obiective de participaţie în forma complicităţii la această infracţiune.

Inculpatul C.A.I. a solicitat admiterea apelului în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se acorde prioritate probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, respectându-se principiul contradictorialităţii şi nemijlocirii, dându-se eficienţă principiului in dubio pro reo dat fiind faptul că materialul probator suferă de lacune majore cu privire la acuzaţii.

De asemenea, s-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la infracţiunea de înşelăciune, precum şi înlăturarea alin. (5) de la art. 215 C. pen. raportat la fapta comisă în dauna părţii vătămate SC P.R. SRL.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a arătat că autorii faptelor sunt persoane diferite, iar cu privire la fiecare act material s-a solicitat achitarea inculpatului în baza temeiurilor arătate în cuprinsul memoriului depus la dosar, precum şi schimbarea încadrării juridice pentru două dintre ele unde inculpatul C. este presupus complice în tăinuire.

În privinţa laturii civile, s-a susţinut că partea vătămată SC P.R. SRL nu a dovedit cuantumul pretenţiilor formulate în cauză, fiind aplicabil şi în această privinţă principiul in dubio pro reo. Aceasta a depus la dosarul cauzei nişte acte nesemnate, peste cele care au fost depuse odată cu plângerea penală şi au explicat că suplimentarea pretenţiilor ar proveni ca urmare a adaosului comercial.

Inculpatul S.G.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecarea cauzei, urmând a se pronunţa o nouă hotărâre prin care în privinţa infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., să se dispună achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind săvârşite de către inculpatul S.G.A.

În acest sens, s-a arătat că din probele administrate în cauză vizând părţile civile SC P. SRL, SC P.R. SRL şi SC P. SRL nu rezultă că inculpatul s-a prezentat în incintele părţilor vătămate folosind nume sau calităţi mincinoase, ci inculpatul P. a fost cel care i-a solicitat ajutorul ca să facă acele transporturi în calitate de şofer, iar inculpatul S. ştia că transporturile sunt legale. De asemenea, s-a arătat că inculpatul nu a obţinut niciun folos material injust în urma faptei comise în dauna părţii vătămate şi la dosar nu există probe în acest sens.

Cu privire la fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi de tractare a remorcii având numere false de înmatriculare, tot în formă continuată, în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului, faptelor lipsindu-le unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă, probele administrate în cauză nefiind în măsură să dovedească că a existat acţiunea inculpatului de procurare a documentelor sau a plăcuţelor de înmatriculare sau de montare a acestora pe vehicul.

Inculpatul a mai susţinut că situaţia este identică şi pentru infracţiunea de uz de fals, întrucât acesta s-a prezentat la sediul părţii vătămate şi a solicitat documentele de transport în baza unor documente falsificate, însă nu cunoştea că documentele erau false, nu el a procurat acele documente, ci s-a prezentat ca şofer pentru efectuarea unui transport.

În subsidiar, în măsura în care se apreciază că inculpatul se face vinovat de comiterea acestor infracţiuni, s-a solicitat reducerea cuantumul pedepselor aplicate, cel puţin cea aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune, apreciindu-se că pedeapsa de 8 ani închisoare este mult prea mare raportat la contribuţia inculpatului la săvârşirea faptei şi la persoana acestuia, sens în care s-a solicitat instanţei de apel a se avea în vedere caracterizările de la dosar din care rezultă că era un om respectat, care la locul de muncă a dat dovadă de profesionalism şi corectitudine.

În privinţa modalităţii de executare a pedepsei, s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 86¹ C. pen., deoarece s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile legale, iar conduita inculpatului reflectă posibilitatea de reintegrare a acestuia şi fără aplicarea unei pedepse în regim de detenţie.

Inculpatul M.A. a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea hotărârii apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile pentru care a fost condamnat de către instanţa de fond.

S-a susţinut în principal că este lovită de nulitate absolută hotărârea instanţei de fond deoarece a fost pronunţată de către un judecător incompatibil, în acest sens s-a făcut trimitere la prevederile art. 47 alin. (2) C. proc. pen. şi la faptul că judecătorul fondului s-a antepronunţat în nenumărate rânduri cu privire la vinovăţia inculpatului M.A. cu ocazia soluţionării cererii de liberare provizorie sub control judiciar şi a menţinerii sau înlocuirii măsurii arestului preventiv.

Cea mai evidentă antepronunţare s-a considerat că ar rezulta din Încheierea penală nr. 202/2011 când instanţa de fond a respins solicitările inculpatului deoarece atitudinea procesuală a acestuia în faza de urmărire penală a fost în disonanţă totală cu probele administrate în cauză, însă inculpatul în faza de urmărire penală a uzat de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen. privind dreptul la tăcere. Prin urmare, uzarea de un drept procesual a fost apreciată ca fiind în disonanţă cu probele administrate, poziţie care reflectă o gândire preconcepută a instanţei de fond. în aceste condiţii, s-a considerat că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil.

Pe fond, s-a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunile de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare şi complicitate la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, fapte pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului fără să se arate vreun motiv pentru care s-a dispus o astfel de soluţie şi nici acuzarea nu a lămurit aspectele legate de contribuţia inculpatului M. la comiterea acestor fapte, ci s-a susţinut că făcut diverse demersuri pentru echiparea ansamblului de vehicule, fără a fi explicată sintagma „diverse demersuri".

Referitor la infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a solicitat de asemenea achitarea inculpatului, deoarece procurarea buletinului de identitate şi punerea acestuia la dispoziţia inculpatului S. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii vătămate SC P. SA nu a fost dovedită de nicio probă, ci aceste aspecte au fost reţinute de către prima instanţă având în vedere declaraţia inculpatului C., declaraţie care nu constituie probă dacă nu se coroborează cu alte probe din dosar.

De asemenea, pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune în convenţie s-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv pentru lipsa laturii subiective. în acest sens, s-a susţinut că inculpatul nu a cunoscut că bunul provine dintr-o faptă prevăzută de legea penală. Mai mult, inculpatul a fost asigurat că deţine factură pentru aceste bunuri şi că factura va veni prin poştă (fila 36), aspect care se coroborează cu declaraţia inculpatului C.A.I. dată în faza de urmărire penală.

Inculpatul O.C.A., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. raportat la părţile vătămate SC P.R. SRL şi SC H.R. SA, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. deoarece lipseşte unitatea de rezoluţie infracţională caracteristică infracţiunii continuate.

În privinţa faptei comise în dauna părţii vătămate SC E.I. SRL, s-a solicitat achitarea inculpatului O.C.A.. în sarcina acestuia s-a reţinut că a participat în calitate de complice la inducerea în eroare a părţii vătămate în perioada iunie-iulie 2010, respectiv că ar fi participat la plănuirea actelor infracţionale, promiţând anterior săvârşirii lor că va tăinui produsul infracţiunii, participând efectiv la valorificarea bunurilor sub preţul pieţei. De asemenea, s-a mai reţinut că a efectuat transporturi repetate de mărfuri de la un depozit din Teiuş pentru partea vătămată, însă fără a transporta marfa la destinaţia contractuală, ci în Câmpia Turzii pentru valorificarea sa în mod ilegal. Tot în sarcina sa, s-a reţinut că ar fi cunoscut faptul că autorii nemijlociţi G.A. şi Ş.V. nu aveau nicio calitate în cadrul SC D.C. SRL, pretinşi cumpărători.

Raportat la faptele reţinute şi comise în dauna părţii vătămate SC E.I. SRL, s-a susţinut că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen. Inculpatul O. a susţinut că a avut exclusiv calitatea de transportator, alte informaţii nu i-au fost oferite şi nici nu a solicitat. înţelegerea contractuală dintre inculpat şi S.C. Demi Constract S.R.L. a fost aceea de a transporta marfa, astfel că nu a participat la nicio întâlnire dintre reprezentanţii părţilor celor două societăţi şi nu a fost prezent la negocierea contractului.

S-a mai subliniat faptul că inculpatul O. nu a beneficiat de nicio sumă de bani în urma infracţiunilor săvârşite în dauna SC E.I. SRL, decât de suma legală reprezentând contravaloarea efectuării transportului.

Cu privire la infracţiunea comisă în dauna SC H.R. SA s-a solicitat a se reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. raportat la art. 76 C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special, cu consecinţa suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 86¹ C. pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul O. a fost singurul care a început să achite din prejudiciul cauzat părţii vătămate SC H.R. SA.

În acelaşi context, intimata SC E.I. SRL a solicitat admiterea apelului şi procedând la rejudecarea cauzei să se dispună admiterea cererii de ridicare a sechestrului asigurător asupra sumei de 35. 000 lei care se afla asupra inculpatului C. şi restituirea acesteia în favoarea intimatei. S-a arătat că această sumă a ajuns asupra inculpatului datorită administratorului societăţii R.C. care anterior cu două - trei zile a luat legătura cu M. în condiţiile în care un partener i-a recomandat o anumită firmă care are de vânzare o cantitate de ulei. În urma contactării inculpatului M., s-au întâlnit la sediul SC E.I. SRL, ocazie cu care au negociat o anumită cantitate de ulei, însă condiţia inculpatului M. era ca R.C. să plătească o sumă semnificativă din preţul asupra căruia s-au înţeles. Având în vedere că la acel moment R.C. nu avea reprezentarea faptului dacă are sau nu în contul societăţii suma respectivă, a solicitat angajatei sale să întocmească un ordin de plată pentru suma de 35.000 lei, a dispus scoaterea ei din casieria societăţii, a remis suma pentru a-1 asigura pe inculpatul M. că vor fi depuşi ulterior la bancă şi a verificat cantitatea de ulei. Ulterior, inculpatul M. şi-a contactat aşa-zişii parteneri de afaceri, care au venit cu tirul pentru a-l descărca în incinta depozitului, după care R.C. împreună cu M. şi C. au intenţionat să se deplaseze la bancă pentru depunerea ordinului de plată. La ieşire, inculpatul C. a fost oprit de către organele de poliţie, ocazie cu care a fost găsită asupra sa suma de 35 000 lei, aplicându-se măsura sechestrului asigurător deoarece suma ar proveni din săvârşirea infracţiunii. Infracţiunea în acest caz este aceea de înşelăciune, uleiul fiind bunul care a provenit din comiterea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii vătămate, şi nu suma de 35.000 lei, care aparţinea părţii vătămate SC E.I. SRL.

Inculpatul P.L.F., în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care cu privire la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare prev. de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 şi achitarea inculpatului P. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., faptele nefiind comise de către acesta. In privinţa infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. şi uz de fals prev. de art. 291 C. pen., s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate.

În motivele de apel s-a arătat că din eroare instanţa de fond a dispus condamnarea acestui inculpat, întrucât din probele administrate rezultă că la data deplasării la SC T. SA şi S.C. Plastsistem S.A., autovehiculul şi tractarea remorcii cu număr fals de înmatriculare a fost condus de către inculpatul S., care a şi recunoscut acest aspect în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveşte cererea de reducere a cuantumului pedepselor aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune şi uz de fals, s-a solicitat a se da o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 raportat la art. 76 C. pen., aplicându-se astfel pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere că modalitatea de executare a pedepsei oricum va fi în stare de detenţie raportat la condamnările anterioare pentru infracţiuni la legea circulaţiei.

Prin Decizia penală nr. 83/A din 23 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a decis următoarele:

I. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor V.O.M., C.A.I. şi O.C.A., ca nefondate.

II. A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpaţii S.G., O.C.A., şi alţii, împotriva sentinţei penale nr. 43/D din 2 februarie 2012 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o, în parte, sub aspectul modului de soluţionare a laturii penale şi a acţiunii civile formulate de SC H.R.SA SRL.

Pronunţând o nouă hotărâre, a condamnat pe inculpaţii:

1. V.O.M.

- la 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.( acte materiale în dauna SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL şi SC P. SA )

- 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

2. S.G.

- 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC P.D. SRL, SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL).

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 10 (ani) ani închisoare.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

3. C.A.I.

- 12 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC P.D. SRL, SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL, SC P. SA).

- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 1 an şi 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la tractare pe dramurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea circumstanţelor atenuante art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 12 (doisprezece) ani închisoare. A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

4. S.G.A.

- 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi prin reţinerea art. 74 alin. ultim C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL, SC P. SA).

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi prin reţinerea art. 74 alin. ultim C. pen., art. 76 lit. e) C. pen.;

- 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare, în formă continuată, prev. de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi prin reţinerea art. 74 alin. ultim C. pen., art. 76 lit. d);

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 7 (şapte) ani închisoare.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

5. O.C.A.

- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi prin reţinerea art. 74 alin. ultim C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (acte materiale în dauna SC P.D. SRL, SC H.R. SA şi SC E.I. SRL).

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

6. A menţinut pedepsele aplicate inculpatului M.A. şi a dispus executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare în regim de detenţie, prin înlăturarea prevederilor art. 86¹ C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate.

III. A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.I., M.A., P.L.F., F.A.P., Ş.V.D. şi intimata SC E.I. SRL.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza unui vast material probator administrat în cursul urmăririi penale şi readministrat în mod judicios în cursul judecăţii. A constatat că prima instanţă a analizat în mod detaliat fiecare dintre apărările inculpaţilor, precum şi activitatea infracţională a fiecăruia dintre ei, raportat la contribuţia avută în derularea fiecărui act material infracţional reţinut în sarcina acestora, prin interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate în cauză.

De la bun început, instanţa de control judiciar a făcut precizarea că în ansamblu probele administrate în faza de urmărire penală şi în primul ciclu procesual au dovedit dincolo de orice împrejurare rezonabilă vinovăţia inculpaţilor în comiterea majorităţii infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

În aceste condiţii, instanţa de apel şi-a însuşit în întregime, fără a le mai relua detaliat, raţionamentele instanţei de fond care au stat la baza pronunţării hotărârii atacate, inclusiv acelea care au condus la achitarea unora dintre inculpaţi pentru unele infracţiuni, arătând va urma a se pronunţa punctual asupra motivelor de apel invocate de fiecare dintre părţile apelante şi Parchet, prin prisma şi a materialului probator administrat în faza de judecată a apelului.

În primul rând, în ceea ce priveşte în principal solicitările de schimbare a încadrărilor juridice formulate de către inculpaţii V.O.M., Ş.V.D., C.A.I. şi O.C.A., a arătat că acestea sunt neîntemeiate pentru aceleaşi considerente învederate şi de către instanţa de fond.

Referitor la înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., privind forma continuată a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, cu consecinţa înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. şi reţinerea concursului real de infracţiuni - tot atâtea câte acte materiale au fost reţinute în cuprinsul fiecărei infracţiuni continuate (cerere formulată de toţi inculpaţii sus menţionaţi, prin raportare la lipsa unei rezoluţii infracţionale unice ori la lipsa condiţiei legate de calitatea participantului - uneori diferiţi de la un act material la altul) aceste susţineri nu au putut fi reţinute faţă de actele de la dosarul cauzei.

Condiţia unei rezoluţii infracţionale unice, necesară pentru reţinerea infracţiunii continuate, este îndeplinită în cauză, raportat la mijloacele de probă administrate şi opiniile conturate în domeniu în doctrina şi practica judiciară.

Unitatea de rezoluţie există atunci când inculpatul îşi reprezintă în momentul luării hotărârii, activitatea infracţională unică, reprezentare ce nu trebuie să implice o imagine exactă, concretă a acţiunilor ce urmează a fi comise, ci doar ansamblul activităţii infracţionale, urmările acesteia şi condiţiile în care se vor săvârşi acţiunile respective.

Existenţa acestei reprezentări de ansamblu, încă de la debutul activităţii infracţionale a rezultat cu prisosinţă din modalitatea concretă şi cvasiidentică de comitere în cazul tuturor actelor materiale de înşelăciune, dintr-o oarecare „specializare" a inculpaţilor în cadrul comiterii actelor materiale, legate de obţinerea de informaţii legate de partea vătămată, discuţiile cu reprezentanţii părţii vătămate, deplasare la încărcat marfa, valorificarea acesteia, etc, folosire, în cvasimajoritatea actelor materiale de acte false, respectiv de numere de înmatriculare false, caracterul susţinut de comitere a acţiunii materiale - 8 acte materiale în intervalul mai 2009 - noiembrie 2010. De altfel, din numeroasele interceptări telefonice rezultă intenţia inculpaţilor de a continua aceeaşi manieră ilegală de obţinere de mijloace materiale (de ex. filele 17, 29, 191 vol. 9, fila 37 vol. 10 d.u.p.), rezoluţia infracţională unică fiind practic întreruptă prin intervenţia organelor de urmărire penală.

În ceea ce priveşte condiţia legată de calitatea în care inculpaţii au participat la comiterea actelor materiale de înşelăciune, diferită în unele cazuri de la un act material la altul, instanţa de fond a reţinut în mod corect că această împrejurare - a participării în calitate de instigator, complice sau coautor a aceluiaşi inculpat - la diferite acte materiale, nu este în măsură a infirma existenţa rezoluţiei infracţionale unice, atâta vreme cât respectivul inculpat contribuie cu intenţie la comiterea aceleiaşi infracţiuni.

Referitor la susţinerile inculpaţilor potrivit cărora, instanţa de apel a arătat că nu poate fi reţinută unitatea legală de infracţiuni având în vedere timpul scurs între actele materiale din cuprinsul infracţiunii de înşelăciune, acestea sunt de asemenea nefondate. Actele materiale au fost în număr de 8, comise într-o perioadă relativ redusă (câteva luni) - între mai 2009 - noiembrie 2010 - şi trebuie raportate şi la pregătirile susţinute şi complexe necesare comiterii fiecărui act material - procurarea ansamblului rutier, a actelor de identitate false, a documentelor aparţinând unor societăţi comerciale false, a numerelor de înmatriculare false - precum şi la contractarea cu succes a comenzilor care se postau pe site şi la timpul necesar pentru valorificarea mărfurilor obţinute ilegal.

În practica judiciară, s-a împărtăşit în mod majoritar opinia că unitatea subiectului pasiv în comiterea multiplelor acte materiale nu este o condiţie sine qua non pentru existenţa infracţiunii continuate, astfel că opinia contrară, cuprinsă în reglementarea N.C.P. ce în prezent nu este în vigoare, şi în actualul cadru legislativ, nu poate fi primită.

Referitor la solicitarea inculpatului M.A., de trimitere a cauzei spre rejudecare pe motiv de incompatibilitate a judecătorului fondului, pe considerentul că şi-a exprimat anterior părerea (prin soluţionarea unor cereri de punere în libertate - de înlocuire a măsurii arestării preventive sau de liberare provizorie sub control judiciar), instanţa de apel a constatat că această solicitare nu poate fi primită.

Aserţiunile instanţei din cuprinsul încheierilor la care s-a făcut referire în motivele de apel nu au valoarea unei antepronunţări deoarece în astfel de situaţii instanţa porneşte de la premisa că exerciţiul acţiunii penale are la bază indicii de vinovăţie, aceleaşi indicii care au servit luării măsurii arestării, menţinerii ei şi trimiterii în judecată. Având în vedere şi faptul că în cursul procesului penal declaraţiile inculpaţilor sunt retractabile, C. proc. pen. admite ideea înscrisă în textul de lege că ceea ce declară inculpaţii, fie real sau nereal, poate fi folosit şi împotriva lor, astfel încât organul judiciar are chiar obligaţia să aducă la cunoştinţa persoanelor declarate acest aspect. Aceste principii nu înlătură în vreun fel din această perspectivă prezumţia de nevinovăţie şi respectarea acesteia pe parcursul procesului penal, neputându-se vorbi în acest caz de vreo antepronunţare (în procedura menţinerii arestării preventive în cursul judecăţii) sau de incidenţa prevedrilor art. 47 alin. (2) C. pen.

Că inculpatului nu i-a fost încălcat în vreun fel dreptul la un proces echitabil pe parcursul judecării cauzei în fond o dovedeşte chiar faptul că în cursul aceluiaşi stadiu procesual s-a luat faţă de acesta o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, iar în final instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate şi nu o pedeapsă cu executare în regim de detenţie.

În al treilea rând, referitor la criticile aduse soluţiilor de achitare dispuse de către prima instanţă - cu referire la anumite infracţiuni reţinute în sarcina unora dintre inculpaţi sau la înlăturarea unor acte materiale din conţinutul infracţiunii de instigare la înşelăciune reţinută în sarcina inculpatului V.O.M., instanţa de apel a apreciat că acestea sunt nefondate şi că instanţa de fond a argumentat în mod corect şi complet aceste soluţii.

Astfel, cu referire la prima acuzaţie, acest act material a fost reţinut şi în sarcina inculpatului V.O.M., sub forma instigării ca participaţie penală, însă din nici un mijloc de probă administrată în faza de urmărire penală sau a cercetării judecătoreşti, nu a rezultat vreo implicare a sa în păgubirea părţii vătămate SC P.D. SRL, astfel că acesta a fost înlăturat din cuprinsul infracţiunii conţinute de înşelăciune.

În actul de sesizare al instanţei de judecată, la descrierea stării de fapt a acestui act material de înşelăciune, nu apare descrisă în nici un fel contribuţia inculpatului V.O.M., respectiv actele de instigare în comiterea actului de inducere în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate.

Acuzarea şi-a fundamentat cel mai probabil această învinuire pe declaraţia martorului cu identitate protejată M.P., la audierea căruia a procedat şi instanţa de fond la termenul de judecată din data de 16 mai 2011 ( fila 275 vol. 2). Având în vedere declaraţia susţinută de acest martor, mult prea vagă, ambiguuă şi generală pentru a putea susţine o învinuire, mai ales în lipsa vreunui alt mijloc de probă cu care să poată fi coroborată şi care să furnizeze elemente concrete de timp, loc şi mod în activitatea de instigare, imputată acestui inculpat, instanţa de fond a apreciat în mod corect că învinuirea adusă în raport de acest act material nu a fost probată.

Situaţia a fost similară şi în cazul actelor materiale comise în dauna SC T. SA şi SC P. SA, jurisprudenţa C.E.D.O. fiind constantă în sensul că acuzarea nu se poate întemeia exclusiv pe declaraţiile unor martori cu identitate protejată, martor care dealtfel în situaţia de faţă este şi doar unul singur.

Legătura dintre inculpaţii S.G. şi V.O.M. nu a fost, cum susţine acuzarea, una strânsă (sau cel puţin nu s-a dovedit a fi aşa prin probele administrate), inculpatul S. intrând în câmpul infracţional prin intermediul altor inculpaţi (în acest sens este şi decalraţia sa din faţa instanţei de apel). Doar nişte interceptări telefonice izolate între inculpaţii M. şi C. în sensul că S. „a rupt laţul şi a fugit de la stăpân" nu pot sta la baza pronunţării unei hotărâri de condamnare pentru infracţiunile imputate inculpatului V., câtă vreme restul materialului probator nu susţine această versiune. La fel, susţinerile acuzării în sensul că inculpatul V. avea o influenţă covârşitoare asupra celorlalţi inculpaţi datorită notorietăţii negative pe care ar fi avut-o în Turda (existând percepţia că acesta ar fi interlop, deoarece a fost implicat şi în alte dosare penale în care ar fi fost implicate diverse „clanuri" locale) sunt doar simple supoziţii ale acuzării (este de reţinut că în acel dosar inculpatul V. a fost achitat definitiv prin Decizia penală nr. 3700 din 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție - fila 406 şi urm. vol. II, dosar apel).

La fel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că susţinerile organelor de urmărire penală cu privire la instigarea (în cazul inculpaţilor V., C. şi S.) ori la complicitatea (în cazul inculpatului F.) în falsificarea actului de identitate cu numele „M.C.", folosit de inculpatul P.L.F. la sediul SC T. SA sunt fără suport probator, în mod corect acest act material fiind înlăturat din cuprinsul infracţiunii de instigare respectiv complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, reţinut în sarcina inculpaţilor V.O.M., C.A.I. şi S.G., respectiv F.A.P.

Instanţa de fond a mai dispus, de asemenea, în mod corect, achitarea inculpatului V.O.M. sub aspectul infracţiunii prev. de art. 25 C. pen.rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.cu aplic,art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din actele de la dosarul cauzei nu a rezultat că acest inculpat ar fi avut vreo legătură în falsificarea cărţii de identitate cu numele de S.V.N., falsificată la solicitarea inculpatului C.A. de către o persoană ce nu a fost identificată până în prezent, prin intermediul inculpatului M.A.

Actele de la dosarul cauzei, aşa cum s-a arătat la descrierea stării de fapt, au confirmat doar că inculpatul V.O.M. a cunoscut de existenţa acestui act falsificat, aspect ce a fost reflectat prin reţinerea alin. (2) din cuprinsul art. 215 C. pen., nu însă şi că acest inculpat ar fi avut iniţiativa falsificării, respectiv că acest inculpat ar fi determinat pe inculpaţii C. ori M. să îl procure.

De asemenea, prima instanţă a dispus în mod corect, raportat la insuficienţa materialului probator, de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, şi achitarea inculpatului M.A. sub aspectul infracţiunii de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., în condiţiile în care inculpatul S.G.A., la actul material comis în dauna SC P. SA, act material la care inculpatul M. a comis acte de complicitate, nu a folosit actul de identitate falsificat cu numele „S.V.N.". De altfel, în cuprinsul infracţiunii continuate de uz de fals reţinute în sarcina inculpatului S.G.A., acestuia din urmă nu i s-a reţinut corelativ în sarcină vreun act material de uz de fals prin folosirea cărţii de identitate cu numele S.V.N.

Raportat la motivele de apel invocate de fiecare inculpat în parte, prin care s-a solicitat achitarea ori pentru întreaga activitate infracţională, ori doar pentru anumite infracţiuni sau acte materiale, instanţa de apel a reţinut, în acord cu cele reţinute de către prima instanţă, că prin întregul material probator administrat s-a făcut dovada cu privire la existenţa raporturilor dintre societăţile comerciale păgubite şi inculpaţi, prin documentele scriptice de la dosar, verificându-se în amănunt modul în care au fost realizate aceste contracte din perspectiva creării de către inculpaţi a aparenţei realizării unor contracte de transport.

Totodată, au fost verificate şi probate aspectele legate de partea informatică, cu privire la modul în care au fost transmise ofertele şi cum s-a luat legătura cu părţile vătămate, de modul în care s-a derulat transportul, au fost audiaţi martori oculari cu privire la activităţile întreprinse de inculpaţi şi au fost depuse documente referitoare la caracterul ilicit al acestor activităţi, precum şi scripte referitoare la situaţia premisă a pagubelor părţilor vătămate, la care se mai adaugă un element pe care inculpaţii îl ignoră, şi anume poziţia procesuală a reprezentaţilor părţilor vătămate care este absolut relevantă sub aspectul existenţei operaţiunilor de natură ilicită. Prin urmare, instanţa de apel a arătat că hotărârea primei instanţe se întemeiază pe analiza tuturor acestor elemente de fapt şi în acelaşi timp probatorii.

Referitor la factura nr. 043 din data de 15 august 2010 emisă între SC M.I. SRL şi C.A., depusă de către inculpat la dosar în probatiune, instanţa de apel a arătat că, în acel moment, aceasta nu putea constitui o apărare viabilă în favoarea inculpatului şi urmează a fi înlăturată sub aspectul relevanţei probatorii. Până la acel moment există indicii certe că ea nu corespunde realităţii sub aspectul operaţiunii pe care o constată, având în vedere raportul de constatare tehnico-ştiinţifică precum şi declaraţia inculpatului dată în faza de apel. Este puţin credibil că inculpatul a efectuat această operaţiune cu persoane care vând fier vechi pentru că aspectele menţionate în cuprinsul facturii sunt neconforme cu situaţia din dosarul cauzei, având în vedere că se pretinde faptul că aceste bunuri s-ar fi cumpărat cu suma de 12.400 lei, plătită cash, la uşa societăţii sale.

În final, potrivit acestei logici, inculpatul a plătit suma de 12.400 lei pe o bucată de profil de aluminiu pe care ulterior a vândut-o la fier vechi, având în vedere că s-a încercat a se face dovada că acele bunuri, preluate de către martorul B.M.S., nu aveau nicio valoare economică.

Pe de altă parte, activitatea infracţională a inculpaţilor are următoarele coordonate: inculpaţii, în diverse formaţii, cu roluri diferite, au luat contact cu părţi vătămate de bună credinţă, s-au deplasat la sediul acestora cu autovehicule pregătite în acest scop, cu numere false de înmatriculare, după ce s-au prezentat în numele unor firme care fie nu există, fie nu au activităţi comerciale ori nu au emis acte contabile înregistrate în contabilitate în acest sens. O astfel de activitate, care are şi caracter de repetitivitate, prin care s-au cauzat prejudicii de ordinul miliardelor de lei vechi, nu are nicio aparenţă de legalitate sau de licititate.

Referitor la temeiul de achitare invocat de către unii dintre inculpaţi, în sensul aplicării prevederilor art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen., în condiţiile în care majoritatea au arătat că au încheiat anumite operaţiuni comerciale de altă natură sau au fost prezenţi, dar nu au cunoscut elemente legate de ilicitul operaţiunii desfăşurate, un eventual temei de achitare ar fi fost cel prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru că aceste operaţiuni cum se pretinde că au fost percepute de către inculpaţi, ar fi fost operaţiuni comerciale perfect legale.

Nu trebuie însă omis în acest context declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor din cursul urmăririi penale, şi nici declaraţiile din faza de judecată ale inculpatului S.

În fine, referitor la apărările potrivit cărora în unele tranzacţii comerciale ar fi participat numiţii „P." şi „A.", instanţa de apel a constatat că aceste două persoane au apărut în declaraţiile unora dintre inculpaţi după încarcerarea lor în aceeaşi celulă, susţinerile acestora fiind infirmate de materialul probator (în special de conţinutul convorbirilor telefonice).

Inculpatul Ş.V.D. a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a reţinut ca valoare a prejudiciului produs în dauna SC P.R. SRL suma de 240.000 lei. Aceasta deoarece din cuprinsul actului de sesizare a instanţei rezultă că valoarea prejudiciului adus acestei părţi vătămate este de 196.000 lei, deci sub limita de 200.000 lei care atrăgea aplicarea alin. (5) al art. 215 C. pen.

Instanţa de apel a constatat că la data de 20 iulie 2010 SC S.P. SRL, în cursul urmăririi penale, a formulat prima constituire de parte civilă, depunând în acest sens acte doveditoare (filele 111-113, vol. II d.u.p).

Ulterior, înaintea citirii actului de sesizare, deci în termen legal, partea civilă şi-a majorat pretenţiile la suma de 277.289.31 lei (fila 148, vol. I, dosar tribunal), aspect consemnat în conţinutul încheierii din data de 24 februarie 2011 (fila 237, vol. I, dosar tribunal). în final, partea civilă şi-a diminuat pretenţiile la suma de 240.251,41 lei, aşa cum reiese din înscrisul depus la fila 136 din vol. III al instanţei de fond.

De altfel, aceste aspecte au fost în detaliu analizate şi de către prima instanţă, care a reţinut că nemulţumirile inculpaţilor în acest sens sunt nefondate, relevantă fiind pe aspectul contestat declaraţia martorului M.N. (fila 210, vol. 2 dos. instanţă). Astfel, acesta a arătat că faţă de ora relativ înaintată la care s-au făcut formalităţile precum şi având în vedere că transportul de la Cluj-Napoca s-a făcut către depozitul din Bucureşti al aceleiaşi societăţi comerciale SC P.R. SRL, fiind vorba de un retur de marfa, la momentul, încărcării mărfii s-au emis trei avize, (filele 25-27 vol. l, dos. u.p.) semnate de „V.A." - inculpatul S.G.A. - care cuprindea marfa efectiv încărcată, fără a se consemna exact şi valoarea aferentă fiecărui produs. Apoi, acelaşi martor a arătat că ulterior, întrucât marfa nu a ajuns la destinaţie şi au fost sesizate organele de poliţie, a fost necesară declararea prejudiciului cauzat, astfel că la nivelul conducerii societăţii comerciale s-a stabilit că prejudiciul cauzat şi care trebuie comunicat organelor de poliţie cu acest titlu se ridică la nivelul preţului de vânzare a mărfii încărcate de inculpatul S.G.A. şi nu la cel de producţie, cuprins în avizele de retur marfă între cele două depozite aparţinând aceleiaşi societăţi comerciale

- SC P.R. SRL. Drept urmare, martorul M.N. a remis avizele cu nr. 29-31, cu aceeaşi dată de emitere iniţială - 21 aprilie 2010 (filele 18-20, vol. 1 dos. u.p.) însă cu preţ de vânzare pentru produsele cuprinse în aceste avize.

Faţă de aceste explicaţii oferite de reprezentanţii SC P.R. SRL şi faţă de înscrisurile depuse, instanţa de fond a apreciat că solicitarea formulată cu titlu de despăgubiri civile este întemeiată, preţul de vânzare al produselor cuprins în constituirea de parte civilă fiind corect a fi acordat, acesta reprezentând atât prejudiciul efectiv cauzat cât şi beneficiul nerealizat.

Din considerentele anterior expuse, Curtea va proceda la modificarea sentinţei atacate în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor V.O.M., S.G., C.A.l. şi S.G.A.. Totodată urmează a se dispune modificarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului M.A.

Cu privire la inculpatul V.O.M., deşi este adevărat că implicarea sa în activitatea infracţională a fost dovedită cu certitudine doar în ceea ce priveşte actele materiale comise în dauna a 3 societăţi comerciale, materialul probator administrat în cauză este de natură a conduce la concluzia că el a fost unul dintre principalii inculpaţi care au coordonat activitatea infracţională, deşi pe parcursul derulării acesteia inculpatul V. şi-a luat aproape toate măsurile de precauţie pentru a nu putea fi incriminat în vreun fel sau asociat cu restul inculpaţilor. în acest sens, în acord şi cu cele reţinute de instanţa de fond, declaraţiile celorlalţi coinculpaţi din cursul urmăririi penale susţin această chestiune, la data cănd acestea au fost consemnate, în prezenţa apărătorilor aleşi ai inculpaţilor, neexistând posibilitatea ca ei să se influenţeze reciproc. Acest aspect este de altfel valabil şi în situaţia altor inculpaţi şi este susţinut de modul de derulare şi de concepere al activităţii infracţionale, precum şi de conţinutul unor convorbiri telefonice şi parţial de împrejurarea că în final inculpatul V.O. şi-a recunoscut vinovăţia relativ la actul de complicitate la înşelăciune comis în dauna SC P. SA, deoarece cu privire la acesta existau probe certe şi directe care îl încriminau (declaraţiile altor coinculpaţi şi procesele verbale de redare ale unor convorbiri telefonice).

Inculpatul a avut totodată o atitudine total nesinceră pe parcursul procesului penal, negând participarea la 5 dintre actele materiale descrise şi încercând să minimalizeze până la căderea în derizoriu contribuţia la cel de al şaselea act (fapta săvârşită în dauna SC P. SA).

În aceste condiţii, raportat şi la celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atitudinea total nesinceră a inculpatului, precum şi valoarea foarte mare a prejudiciului cauzat într-o perioadă relativ scurtă de timp, instanţa de apel a considerat că raţionamentul primei instanţe potrivit căreia s-ar impune reţinerea de circumstanţe atenuante facultative cum ar fi cele prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. nu subzistă, astfel încât va proceda la înlăturarea acestor circumstanţe atenuante reţinute în favoarea inculpatului.

Pedepsele vor fi însă orientate spre limitele minime prevăzute de lege având în vedere faptul că inculpatul nu posedă antecedente penale chiar dacă a mai fost judecat anterior şi pentru alte fapte.

Considerentele ce preced per a contrario, vor sta la baza respingerii ca nefondat a apelului declarat de inculpatul V.O.M.

Referitor la inculpatul S.G. şi în sarcina acestuia s-a reţinut şi s-a dovedit comiterea a şase acte materiale de înşelăciune în forma autoratului de această dată, paguba pe care acesta a produs-o având o valoare de peste 500.000 lei. Inculpatul a avut o contribuţie esenţială la producerea actelor de înşelăciune comise în prezenta cauză, prezentându-se personal în faţa unora dintre reprezentanţii părţilor vătămate şi contribuind atât la inducerea cât şi la menţinerea lor în eroare. Aceleaşi considerente expuse în cazul inculpatului V.O. în sensul înlăturării circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestui inculpat de către prima instanţă sunt valabile şi în cazul inculpatului S., sens în care aceste circumstanţe vor fi înlăturate.

Lipsa antecedentelor penale însă, precum şi atitudinea pe care acesta a avut-o în fata instanţei de apel în sensul că a recunoscut nuanţat cea mai mare parte a infracţiunilor de înşelăciune (sens în care nici nu a solicitat achitarea ci condamnarea sa la o pedeapsă neprivativă de libertate) vor conduce la aplicarea unor pedepse orientate înspre limita minimă prevăzută de lege, în special pentru infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată.

Considerentele ce preced, per a contrario, vor sta la baza respingerii ca nefondat a apelului declarat de inculpatul S.G.

Referitor la inculpatul C.A.I. este de remarcat faptul că şi prima instanţă i-a aplicat acestuia cea mai mare pedeapsă, aceea de 8 ani închisoare, reţinând chiar în lipsa antecedentelor penale că acesta a avut un rol determinant în comiterea infracţiunilor, că nu a recunoscut în cea mai mare parte învinuirea adusă, că a contribuit la şase acte materiale de înşelăciune şi că practic, prin activitatea sa a fost în mod concret unul dintre artizanii întregii operaţiuni. Atitudinea inculpatului în cursul procesului penal a fost total nesinceră, iar probele solicitate de acesta în apărare (chiar dacă ulterior a renunţat la audierea şi expertizarea interceptărilor telefonice care îl vizau) sunt de natură să conducă la concluzia că inculpatul a fost deplin conştient de implicarea sa în activităţile ilicite, însăşi factura depusă în apel prin care a încercat să dovedească achiziţionarea unor profile de aluminiu cu suma de 12.400 lei dovedindu-se până în prezent a fi contrafăcută, cel puţin prin faptul că societatea comercială vânzătoare nu are înregistrată în contabilitatea sa această factură.

Raportat la întreaga activitate infracţională a acestuia şi la conduita procesuală, instanţa de apel a apreciat că nu se impune reţinerea nici în favoarea acestui inculpat a circumstanţelor atenuante facultative, sens în care va dispune înlăturarea lor.

Considerentele care au precedat per a contrario, au stat la baza respingerii ca nefondat a apelului declarat de inculpatul C.A.I.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul S.G., deşi prima instanţă a reţinut că acesta nu a colaborat cu organele judiciare în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de apel a arătat că va lua în considerare la redozarea pedepsei aplicată acestuia declaraţia detaliată pe care inculpatul a dat-o în cursul urmăririi penale şi din care reiese faptul că a cooperat cu organele judiciare, precum şi împrejurarea că nu a avut mari beneficii din activitatea infracţională desfăşurată. Chiar dacă inculpatul a revenit în oarecare măsură asupra acestei prime declaraţii în faza de urmărire penală, nu trebuie minimalizată relevanţa ei probatorie prin prisma coroborării sale cu declaraţii ale altor inculpaţi şi a interceptărilor de convorbiri telefonice.

Din aceste considerente şi având în vedere şi caracterizările depuse la dosar, instanţa de apel a apreciat că în favoarea acestui inculpat în mod corect instanţa de fond a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi că pedeapsa acestuia poate fi diminuată raportat la considerentele anterior expuse, instanţa de apel a urmat să reţină alături de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.al şi prevederile art. 74 alin. ultim C. pen.al.

Referitor la inculpatul O.C.A. şi în favoarea acestui inculpat instanţa de fond a reţinut că circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., participaţia inculpatului constând în 3 acte materiale de înşelăciune prin care s-a cauzat un prejudiciu total de 255.217 lei. Spre deosebire de ceilalţi inculpaţi acesta este singurul în a cărui sarcină nu s-a reţinut comiterea altor infracţiuni - mijloc în vederea săvârşirii faptelor de înşelăciune şi chiar dacă a avut o conduită doar parţial sinceră a fost singurul care atât pe parcursul soluţionării cauzei pe fond cât şi pe parcursul soluţionării cauzei în apel a depus diligente în vederea recuperării pagubei pricinuite părţii civile SC H.R.SA. Astfel, pe parcursul soluţionării apelului, inculpatul a mai recuperat o sumă din prejudiciul cauzat efectuând servicii de transport marfă în beneficiul părţii vătămate (fila 663-667, vol. III, apel).

Pe cale de consecinţă, instanţa de apel a apreciat că faţă de acest inculpat se poate da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante şi ca atare a urmat a reţine în favoarea sa şi prevederile art. 74 alin. ultim C. pen.

Referitor la situaţia inculpatului M.A., aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, acesta a participat la un singur act material de înşelăciune, respectiv cel comis în dauna SC P. SA, însă cu toate acestea interceptările din dosarul de urmărire penală prefigurau preocupările şi implicările sale şi în alte activităţi infracţionale de acelaşi gen. Conduita sa a fost nesinceră în cursul procesului penal, iar până la pronunţarea prezentei decizii inculpatul a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 4 ani închisoare tot pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în convenţii, pedeapsă pe care o execută în prezent. Din această perspectivă, apelul Parchetului este fondat în ceea de îl priveşte pe inculpatul M.A. cu referire la modalitatea de executare stabilită de prima instanţă, respectiv suspendarea sub supraveghere, instanţa de apel apreciind că pentru reeducarea acestuia este necesară aplicarea unei pedepse în regim de detenţie.

Cu toate acestea, cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani închisoare nu se impune a fi majorat întrucât pe de o parte acesta reflectă gravitatea concretă a faptelor deduse judecăţii în prezentul dosar, iar pe de altă parte pe parcursul judecării cauzei inculpatul a avut o conduită procesuală adecvată. In acest sens instanţa de apel a menţionat faptul că deşi faţă de acest inculpat a fost instituită măsura obligării de a nu părăsi ţara, la solicitarea sa prin încheierea din data de 28 februarie 2013 instanţa a modificat această măsură permiţându-i inculpatului să părăsească ţara pe o perioadă de 3 zile în vederea deplasării în interes de serviciu în Ungaria, inculpatul respectând această măsură şi reîntorcându-se apoi în ţară - fila 518-521, vol. II, apel.

Considerentele ce preced per a contrario, vor sta la baza respingerii ca nefondat a apelului declarat de inculpatul M.A.

Intimata SC E.I. SRL Cluj-Napoca a solicitat în apel să se dispună ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 35.000 lei ridicată de organele de politie cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autoturismului inculpatului C.A.I., şi restituirea sumei intimatei.

În fapt, s-a arătat că la data de 10 noiembrie 2010 administratorul SC E.I. SRL, R.C., a fost contactat de către numitul M.A. care i-a propus vânzarea unei cantităţi de ulei alimentar. Părţile au negociat preţul şi cantitatea de ulei iar în final s-a ajuns la un acord.

Astfel, SC E.I. SRL urma să achiziţioneze cantitatea de 19.800 litri ulei alimentar de floarea soarelui, de la "M.A. Întreprindere individuală" contra sumei de 89.123,76 Iei, în acest sens fiind emise facturile fiscale, ambele din data de 10 noiembrie 2010, plata urmând a fi făcută prin ordin de plată.

Descărcarea uleiului urma să aibă loc în aceeaşi zi, SC E.I. SRL prin administratorul R.C. obligandu-se să plătească un avans din suma totală. Prin urmare, s-a susţinut că administratorul R.C. a scos din casieria societăţii suma convenita cu titlu de avans cu intenţia de a se deplasa la banca în vederea efectuării transferului.

După ce părţile s-au înţeles cu privire la obiectul tranzacţiei, inculpatul M.A. a dat un telefon asociaţilor săi spunându-le adresa depozitului unde trebuie să aducă cei 19.800 litri de ulei pentru a fi descărcaţi, Prin urmare, la depozitul situat în localitatea Cluj-Napoca, au sosit tirurile cu ulei aduse, printre alţii, de inculpaţii S.G.A. şi C.A.I.

Aici, după ce a fost efectuată recepţia calitativă a mărfii, inculpatul C.A.I., care s-a prezentat ca fiind asociatul inculpatului M.A., i-a spus administratorului intimatei, R.C., că descărcarea nu va începe până nu-i va da avansul stabilit să se asigure că are banii pentru a efectua plata prin Ordin şi pentru a avea o garanţie.

Pe drumul spre ieşirea din depozit organele de politie au oprit autoturismele în care se aflau aceştia, ocazie cu care asupra inculpatului C.A.I. s-a găsit suma de 35.000 lei.

Suma descoperită a fost ridicată şi consemnată la C.E.C. Bank în vederea confiscării speciale (vol. VI, filele 164-165).

În fapt, intimata a atacat cu apel încheierea penală din data de 16 iunie 2011 (fila 117 şi urm., vol. III. dosar tribunal) prin care s-a respins plângerea depusă în cauză de către SC E.I. SRL împotriva procesului-verbal din 10 noiembrie 2010 prin care s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra sumei de 35.000 lei ridicată de către organele de poliţie cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autoturismului.

Prima instanţă a reţinut în mod corect, pe de o parte că nu există la dosar dovada că respectiva sumă de bani, asupra căreia s-a instituit sechestru asigurător, ar fi aparţinut SC E.I. SRL, ci doar că aceasta a fost remisă inculpatului C. de către numitul R.C., iar, pe de altă parte, această sumă de bani a fost ridicată din maşina aparţinând inculpatului C., aflându-se deci în sfera acestuia de dispoziţie.

În plus, faţă de R.C., acesta a fost condamnat în primă instanţă la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată pentru comiterea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., în Dosarul nr. 14075/117/2013 al Tribunalului Cluj, stabilindu-se, chiar dacă nedefinitiv, că acesta nu a acţionat cu bună-credintă la momentul achiziţionării cantităţii de ulei ridicate de la sediul SC P. SA.

În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că măsura confiscării speciale dispusă de instanţa de fond cu privire la această sumă este legală.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au declarat recurs SC E.I. SRL şi inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.l., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P., P.L.F., M.A. şi S.G.A.

Recurentul inculpat V.O.M. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968), solicitând achitarea pentru infracţiunea de instigare la înşelăciune (parte vătămată SC P.R. SRL) şi pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL), precum şi cu privire la infracţiunea de instigare la uz de fals, conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu numere false de înmatriculare şi tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, în principal pe motivul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (1968), şi, în subsidiar pe motivul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

A arătat că infracţiunii de instigare la înşelăciune îi lipseşte latura subiectivă, iar celorlalte infracţiuni le lipseşte latura obiectivă, întrucât, din nicio probă nu rezultă că ar fi avut discuţii cu cineva despre procurarea de numere false de înmatriculare şi nu a avut nicio acţiune prin care să fi instigat pe cineva să conducă pe drumurile publice un vehicul cu numere false de înmatriculare.

A invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen.(1968), solicitând redozarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, conform art. 81 C. pen. (1969), precum şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată în mai multe infracţiuni de înşelăciune în formă simplă.

Recurentul inculpat S.G. a solicitat achitarea sa pentru toate infracţiunile, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968), invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968).

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, având în vedere dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. (1969) rap. la art. 76 C. pen. (1969) şi, totodată, aplicarea art. 861 C. pen. (1968), precum şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în infracţiunea de tăinuire.

Recurentul inculpat O.C.A. nu şi-a motivat în scris recursul, solicitând oral, în timpul dezbaterilor, prin intermediul apărătorului ales, ca, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., să se dispună încetarea procesului penal faţă de el, având în vedere că s-a împăcat cu toate părţile vătămate.

Recurentul inculpat C.A.I. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 pct. 12 şi pct. 17 C. proc. pen. (1968).

A solicitat instanţei, ca, în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., să dispună încetarea procesului penal pentru patra infracţiuni de înşelăciune şi tentativă la înşelăciune, având în vedere că s-a împăcat cu patru părţi vătămate/părţi civile, respectiv SC P.D. SRL, SC P. SA, SC D.L. SRL şi SC P. SA, iar cu privire la celelalte două fapte, pentru care nu a reuşit să se împace, a solicitat redozarea pedepsei.

De asemenea, a solicitat aplicarea efectelor circumstanţelor atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., precum şi pronunţarea unei pedepse sub minimul special, iar sub aspectul modalităţii de executare, a solicitat suspendarea executării pedepsei.

În temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. (1968), a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi a alin. (5) al art. 215 C. pen. (1969).

În motivele scrise de recurs a fost invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968), inculpatul solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968), în urma înlăturării actelor materiale comise în dauna SC P.D. SRL, SC D.H.L. SRL şi SC P.R. SRL, pentru care a arătat că lipseşte latura obiectivă, precum şi în dauna SC T. SA şi SC P. SA, pentru care a arătat că lipseşte latura subiectivă, având în vedere că nu a participat la comiterea acestor infracţiuni în modalitatea cerută de lege pentru latura subiectivă, în cauză fiind întrunite cel mult elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire.

Recurentul inculpat Ş.V.D. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. (1968) şi a solicitat instanţei să ia act de faptul că s-a împăcat cu partea civilă SC E.I. SRL şi să constate încetarea procesului penal pentru infracţiunea comisă în dauna acesteia.

În ceea ce priveşte restul infracţiunilor, a solicitat să se aibă în vedere dispoziţiile legii penale mai favorabile, respectiv ale legii noi, dat fiind limitele de pedeapsă mult mai reduse ale infracţiunii de înşelăciune.

În motivele scrise de recurs, inculpatul a susţinut că nu a comis infracţiunea de înşelăciune şi nici infracţiunea de tentativă la înşelăciune, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (1968), iar cu privire la infracţiunile de complicitate la uz de fals, complicitate la conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu numere false de înmatriculare şi complicitate la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, a susţinut că aceste infracţiuni nu există, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (1968).

Cu privire la infracţiunile de înşelăciune şi tentativă la înşelăciune, a solicitat schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi a alin. (5) al art. 215 C. pen. (1969).

Recurentul inculpat F.A.P. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen. (1968), dar şi cazul prev. de pct. 14, arătând că s-au aplicat alte pedepse decât cele prevăzute de lege, în urma modificărilor legislative rămânând numai alin. (1) şi (2) ale art. 215 C. pen. anterior, iar pedeapsa care i s-ar putea aplica este de la 1 an la 5 ani închisoare.

A solicitat instanţei să reţină, în continuare, circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (1969) şi să-i reducă pedeapsa sub minimul special, considerând că i se poate aplica o pedeapsă cuprinsă între 6 luni şi 3 ani închisoare, iar sub aspectul modalităţii de executare, a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

A arătat că s-a împăcat cu partea vătămată SC D.H.L. SRL şi cu partea civilă SC P. SA şi a solicitat instanţei să ia în considerare aceste aspecte.

De asemenea, a solicitat instanţei să-i aplice legea veche, care îi este mai favorabilă.

Recurentul inculpat P.L.F. a solicitat, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 172 C. proc. pen. (1968), admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi, rejudecând, instanţa să dispună achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare şi a infracţiunii de tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, arătând că nu el, ci inculpatul S.G.A., aşa cum de altfel acesta a şi declarat, a condus vehiculele implicate în comiterea faptelor care fac obiectul prezentului dosar.

Cu privire la infracţiunile de înşelăciune pentru care a fost condamnat, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, art. 244 din N.C.P. prevăzând limite de pedeapsă mai mici decât cele C. pen. anterior, solicitând astfel reducerea cuantumului pedepsei care i-a fost aplicată.

Recurentul inculpat M.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 3, pct. 12, pct. 172 C. proc. pen. (1968).

Astfel, a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. (1968), apreciind că a existat un caz de incompatibilitate al judecătorului fondului care şi-ar 11 exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce putea fi dată în cauză.

De asemenea, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968), arătând că pentru comiterea infracţiunilor de complicitate la conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare şi complicitate la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, dar şi pentru actul material comis în dauna SC P. SA Galaţi, instanţele anterioare nu au motivat şi nu au adus nicio probă în dovedirea lor, lipsind deci şi latura obiectivă şi latura subiectivă.

Prin urmare, a solicitat achitarea sa pe motivul că infracţiunilor le lipseşte unul din elementele constitutive.

Pentru infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale a arătat că lipseşte latura obiectivă, solicitând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar pentru infracţiunea de complicitate la înşelăciune calificată în convenţie, pentru care a arătat că lipseşte latura subiectivă, a solicitat achitarea pe acelaşi temei.

În temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. (1968), a solicitat deducerea reţinerii din data de 10 noiembrie 2010, şi nu din data de 11 noiembrie 2010, aşa cum a fost dedusă, criticând, totodată, şi faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra restituirii a patru bancnote de 50 de euro care i-au fost ridicate.

Recurentul inculpat S.G.A. nu şi-a motivat în scris recursul, solicitând oral, în timpul dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, ca, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968), instanţa să admită recursul formulat şi să caseze hotărârea atacată, iar în rejudecare, să dispună achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

În subsidiar, a solicitat, în baza art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. (1968), redozarea pedepsei.

Recurenta SC E.I. SRL a invocat, în motivele scrise de recurs, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. (1968), solicitând ridicarea sechestrului asigurător asupra sumei de 35.000 lei, ridicată de la inculpatul C.A.I.

Examinând recursurile declarate, prin raportare la dispoziţiile art 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, dar şi în aplicarea art. 5 C. pen., înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.I., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi M.A. sunt întemeiate, iar recursurile declarate de partea civilă SC E.I. SRL şi de inculpaţii P.L.F. şi S.G.A. sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor recurenţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrai procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentului recurs este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 38519 din legea de procedură penală anterioară, având în vedere, în acest sens, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod.

Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen. (1968).

Astfel, recurenţii inculpaţi V.O.M., C.A.I., Ş.V.D., P.L.F. şi M.A. au invocat cazul de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. (1968) (hotărârile sunt supuse casării, când acestea contravin legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii), însă Înalta Curte constată că acest caz de casare a fost invocat în mod formal, motivul putând fi reţinut doar atunci când se constată încălcarea legii materiale sau procesuale, în trei modalităţi, respectiv:

- neaplicarea de către instanţa de fond/apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată;

- aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată şi

- aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

În acest sens, criticile aduse de către inculpaţii sus menţionaţi vizează situaţia de fapt care a fost greşit reţinută, în opinia lor, individualizarea pedepsei sau individualizarea modalităţii de executare a pedepsei, schimbarea încadrării juridice sau chiar solicitarea de administrare a unor probe constând în reaudierea unor martori, efectuarea unei expertize, etc.

Prin urmare, având în vedere că orice critică care vizează administrarea probatoriului sau ţine de analiza probelor ori de analiza situaţiei de fapt nu poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 172 C. proc. pen. (1968), rezultă că niciuna dintre criticile aduse de către inculpaţi în temeiul acestui caz de casare nu poate fi reţinută.

Recurenţii inculpaţi V.O.M., C.A.l., P.L.F. şi M.A. au invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (1968).

Acest motiv de recurs stabileşte că hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Din perspectiva acestui caz de casare, Înalta Curte reţine că inculpaţii V.O.M., C.A.l., P.L.F. şi M.A. au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, uz de fals, fals material în înscrisuri oficiale şi infracţiunile prevăzute de art. 85 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Analizând susţinerile inculpaţilor, anterior expuse, Înalta Curte constată că, în realitate, inculpaţii au contestat comiterea faptelor, şi, implicit, situaţia de fapt pe baza căreia a fost dispusă condamnarea.

Potrivit art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. (1968), instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. (1968).

Astfel, legiuitorul a restrâns controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept, fără a se putea reanaliza mijloacele de probă şi a se reţine o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin hotărârile atacate.

Întrucât aspectele invocate de inculpaţi vizează modul de evaluare a materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt, Înalta Curte constată că acestea nu pot face obiectul recursului, ci constituie atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel, neregăsindu-se în niciuna din tezele prevăzute în mod expres de dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen. (1968).

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este, în consecinţă, strict legată de aplicarea legii, iar examinarea cauzei în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968) poate fi realizată pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Se constată, pornind de la această situaţie de fapt, că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, neexistând temeiuri de achitare potrivit art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. (1968).

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. (1968) este incident, aşa cum s-a statuat şi în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare, reţinând o situaţie de fapt corectă, însă în mod greşit a apreciat că fapta constituie o anumită infracţiune, deşi în realitate lipseşte unul din elementele constitutive ale acesteia, soluţia fiind contrară legii.

Aşadar, esenţial este de a nu fi adusă în discuţie şi atacată starea de fapt, în materialitatea sa, recurenţii inculpaţi aflându-se în imposibilitatea promovării de critici juridice pe acest aspect, or, în speţă, în mod expres, recurenţii învederează şi se declară nemulţumiţi tocmai de aceste aspecte ce ţin de starea de fapt, nu sunt de acord cu mijloacele de probă care au condus la teze probatorii certe în defavoarea lor şi la conturarea, în funcţie de acestea, a unei anumite imputări faptice, care a condus, în final, la condamnarea lor.

Dat fiind acest cadru procedural, instanţa de recurs apreciază ca nefiind necesar a relua contextul faptic al speţei, expus pe larg în hotărârile instanţelor inferioare, ansamblul probator care 1-a conturat, precum şi lipsa de temei a criticilor, în sens contrar, din partea inculpaţilor.

În concluzie, motivele de recurs formulate de inculpaţii mai sus menţionaţi tind la schimbarea situaţiei de fapt reţinută de către instanţa de apel şi vizează exclusiv modalitatea de interpretare a probatoriului, împrejurări care nu mai pot fi cenzurate de către instanţa de recurs.

Situaţia de fapt şi verificarea concordanţei dintre cele reţinute în hotărârea de condamnare şi probele administrate putea fi cenzurată numai prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. (1968), care se referea la eroarea gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.

Or, în condiţiile în care prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. la pct. 18 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (1968) a fost abrogat, este evident că elementele ce ţin de temeinicia hotărârii recurate nu mai pot fi analizate de instanţa de recurs.

Recurentul inculpat M.A. a invocat şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. (1968), apreciind că a existat un caz de incompatibilitate al judecătorului fondului.

Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, inculpatul M.A. a formulat o cerere de recuzare a judecătorului care a soluţionat fondul cauzei, apreciind că acesta este incompatibil, întrucât şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce urma a fi dată în cauză. Cererea de recuzare a fost respinsă.

Înalta Curte, analizând susţinerile inculpatului legate de acest aspect, constată că judecătorul fondului nu şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce urma a fi dată în cauză, în condiţiile în care, în contextul motivării unei încheieri prin care instanţa a respins cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, a avut în vedere „atitudinea procesuală manifestată de către acest inculpat pe parcursul urmăririi penale" sau convorbirile telefonice interceptate, purtate de către inculpat cu ceilalţi coinculpaţi, „din cuprinsul cărora se poate constata dezinvoltura infracţională a inculpatului".

De asemenea, Înalta Curte constată că, nici în contextul motivării celei de-a doua încheieri prin care a fost respinsă o nouă cerere a inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, judecătorul fondului nu şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia ce urma a fi dată în cauză prin afirmarea faptului că „în aceste condiţii luarea unei măsuri privative de libertate se impune cu atât mai mult cu cât majoritatea inculpaţilor au avut o atitudine procesuală de nerecunoaştere a învinuirii formulate de către organele de urmărire penală".

Considerentele instanţei de fond din cuprinsul încheierilor la care s-a făcut referire în motivele de recurs nu echivalează cu o antepronunţare deoarece, în analiza temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, se porneşte de la premisa preexistentei unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

În atare condiţii, instanţa de recurs apreciază că nu s-a dovedit incidenţa unui caz de incompatibilitate a judecătorului investit cu soluţionarea fondului, aşa încât critica este nefondată, neexistând temei de admitere a recursului din acest motiv.

Cu privire la recursurile inculpaţilor S.G. şi F.A.P. şi al recurentei SC E.I. SRL care au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 şi 172 C. proc. pen. (1968), Înalta Curte constată, în primul rând, că aceştia nu au depus motivele de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (21) C. proc. pen. (1968), instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute la art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în vreunul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede la alin. (2) al art. 385¹⁰ C. proc. pen. (1968), cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), se iau în considerare din oficiu.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385⁹ alin. (21) C. proc. pen. (1968), precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cele reglementate de pct. 12 şi 17 al art. 385 C. proc. pen. (1968), nu va proceda la examinarea criticilor aduse de către recurenţii inculpaţi S.G. şi F.A.P., precum şi de către recurenta SC E.I. SRL.

Înalta Curte constată, de asemenea, că nu există niciun caz de casare care să poată fi reţinut din oficiu, cu privire la aceşti inculpaţi şi la recurenta mai sus menţionată, apreciind că motivul de recurs prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. (1968), invocat de către recurentul inculpat F.A.P., deşi poate fi luat în considerare din oficiu, chiar dacă nu a fost formulat cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, este invocat în mod formal, întrucât pedepsele aplicate de către instanţa de apel sunt în limitele prevăzute de lege.

Cu privire la recursurile inculpaţilor O.C.A. şi S.G.A., care nu au depus în scris motivele, înalta Curte, având în vedere considerentele expuse mai sus pentru inculpaţii S.G. şi F.A.P., nu va proceda nici la examinarea criticilor aduse de către aceşti recurenţi inculpaţi, cazurile de casare prev. de pct. 12 şi 17 al art. 385 C. proc. pen. (1968), invocate în sală, cu ocazia dezbaterilor, de către apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat S.G.A. neputând fi luate în considerare din oficiu, iar instanţa neidentifîcând niciun alt motiv de casare care să poată fi reţinut din oficiu.

În concluzie, niciunul dintre recursurile formulate de către inculpati sau de recurenta SC E.I. SRL nu poate fi admis în temeiul cazurilor de casare care au fost invocate sau care pot fi luate în considerare din oficiu.

În continuare, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabilă inculpaţilor, având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului şi ţinând cont de Decizia definitivă şi general obligatorie nr. 265 din data de 06 mai 2014, pronunţată de Curtea Constituţională, conform căreia, dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Conform art. 5 alin. (1) C. pen. în vigoare, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că textul alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziţia art. 13 alin. (1) C. pen. din 1969, astfel că, în această materie, regimul aplicabil rămâne acelaşi.

Determinarea caracterului „mai favorabil" are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea pedepsei, etc.

În continuare, Înalta Curte va examina cauza, din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., având în vedere criteriile arătate mai sus şi cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20 mai 2014.

În concret, Înalta Curte constată că inculpaţii au fost condamnaţi pentru infracţiunile de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969), uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (1969), fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), precum şi pentru infracţiunile prevăzute de art. 85 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002.

Infracţiunea de uz de fals, incriminată în prezent prin dispoziţiile art. 323 C. pen., are conţinut identic cu art. 291 C. pen. (1969), singura deosebire constând în faptul că, în legea nouă, a fost prevăzută amenda ca pedeapsă alternativă cu închisoarea în situaţia în care înscrisul este oficial.

Infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, incriminată în prezent prin dispoziţiile art. 320 C. pen., are un conţinut identic reglementării anterioare, prevăzute de art. 288 C. pen. (1969), iar în ceea ce priveşte regimul sancţionator, limita minimă a pedepsei cu închisoarea era mai redusă în C. pen. anterior (3 luni faţă de 6 luni).

Infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare şi care se pedepsea cu închisoare de la unu la 5 ani are corespondent pe noua lege în dispoziţiile art. 334 alin. (2) C. pen., care are un conţinut identic şi limite de pedeapsă identice, singura diferenţă fiind aceea că noul text de lege prevede şi pedeapsa amenzii alternativ.

Infracţiunea prevăzută de art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002, constând în tactarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare şi care se pedepsea cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă are corespondent pe noua lege în dispoziţiile art. 334 alin. (3) C. pen., care are un conţinut şi limite de pedeapsă identice.

Comparând şi infracţiunea de înşelăciune din noua reglementare, respectiv cea prevăzută de art. 244 C. pen., cu cea din vechea reglementare, prevăzută de art. 215 C. pen., se observă că această infracţiune are conţinut identic cu reglementarea anterioară în ceea ce priveşte forma simplă, însă, a păstrat ca modalitate de agravare a faptei doar folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte modalităţi frauduloase, legiuitorul renunţând la agravarea pedepsei pentru înşelăciunea în convenţii şi pentru producerea de consecinţe deosebit de grave.

Totodată, conţinutul normativ a suferit modificări importante sub aspectul regimului sancţionator [art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., aplicabil inculpaţilor prin recalificarea faptei, prevede pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, faţă de 10-20 ani, aşa cum era sancţionată infracţiunea de înşelăciune de art. 215 alin. (5) C. pen. (1969)].

În plus, N.C.P., spre deosebire de cel anterior, prevede posibilitatea împăcării, care înlătură răspunderea penală, conform art. 244 alin. (3) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 159 alin. (1) C. pen., împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres, iar conform alin. (2), împăcarea înlătură răspunderea penală şi stinge acţiunea civilă.

Aşadar, din economia acestor dispoziţii legale mai sus menţionate, rezultă că împăcarea este posibilă numai în măsura în care este prevăzută în mod expres, cum este, în speţa de faţă, stipulat la art. 244 alin. (3) C. pen.

În schimb, spre deosebire de reglementarea anterioară, în situaţia aplicării N.C.P., nu mai poate fi reţinută forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, având în vedere că art. 35 C. pen. condiţionează existenţa infracţiunii continuate de săvârşirea diferitelor acte materiale împotriva aceluiaşi subiect pasiv, condiţie care nu este îndeplinită în cazul de faţă.

Prin urmare, în speţa concretă dedusă judecăţii se va aplica regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, reglementare mai aspră, prin prisma sporului obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Cu toate acestea, având în vedere că, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prezenta reglementare (art. 244 alin. (3) C. pen.) prevede limite de pedeapsă mult mai reduse şi împăcarea, ca şi modalitate de înlăturare a răspunderii penale şi de stingere a acţiunii civile, Înalta Curte reţine că actualul C. pen. este, în concret, legea penală mai favorabilă pentru şapte dintre cei nouă inculpaţi.

Iar aceasta chiar şi în condiţiile în care nu se mai prevede circumstanţa atenuantă constând în conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii, care era reglementată la art. 74 lit. a) C. pen. (1969) şi care a permis aplicarea, pentru unii dintre inculpaţi, a unor pedepse sub minimul stabilit de lege.

Cu privire la împăcare, potrivit Deciziei nr. 508/2014 a Curţii Constituţionale, aceasta poate interveni până la primul termen de judecată stabilit ulterior publicării acestei decizii în M. Of. al României, Partea I, respectiv 19 noiembrie 2014, iar Înalta Curte constată că unii dintre inculpaţi s-au împăcat anterior primului termen de judecată stabilit după publicarea acestei decizii, deci anterior termenului din data de 27 noiembrie 2014, cu una sau mai multe părţi civile.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul inculpat O.C.A. s-a împăcat în faţa instanţei la termenul din data de 30 octombrie 2014 cu partea civilă SC H.R.SA, aşa cum rezultă din conţinutul declaraţiilor aflate la filele 453, 454 din vol. II al dosarului instanţei de recurs.

De asemenea, acest recurent inculpat a încheiat la data de 15 septembrie 2014, împreună cu inculpatul Ş.V.D., un acord de mediere în formă autentică, cu partea civilă SC E.I. SRL, al cărui duplicat se află la fila 415 (fila 413 pentru inculpatul Ş.V.D.) din vol. II al dosarului instanţei de recurs, iar cu partea civilă SC P.D. SRL a încheiat la data de 19 mai 2015, împreună cu inculpaţii C.A.I. şi S.G., un acord de mediere în baza contractului de mediere din 19 mai 2014, aflat la fila 326 din acelaşi volum, la dosar fiind depus şi procesul-verbal de încheiere a medierii semnat în aceeşi zi.

Recurenţii inculpaţi S.G., C.A.I. şi F.A.P. au încheiat la data de 14 aprilie 2014 un acord de mediere în baza contractului de mediere nr. 16 din aceeaşi zi, cu partea civilă SC P. SA, aflat la fila 314 din vol. II al dosarului instanţei de recurs, la dosar fiind depus şi procesul-verbal de încheiere a medierii din 14 aprilie 2014.

Referitor la cele arătate anterior, Înalta Curte constată că art. 67 alin. (1) din Legea nr. 192/2006, din 16 mai 2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator stipulează faptul că dispoziţiile din legea medierii se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, iar la alin. (2) se arată că, în latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

De asemenea, la art. 70 alin. (5) din aceeşi lege se prevede că, pentru soluţionarea acţiunii penale ori a acţiunii civile în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, mediatorul este obligat să transmită organului judiciar acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original.

Cum pentru infracţiunea de înşelăciune, împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile privind legea medierii, conform art. 67 din această lege, astfel că, fiind întrunită şi condiţia prevăzută la art. 70 alin. (5) din Legea nr. 192/2006, la dosar fiind transmise de către mediator acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original, se constată că a intervenit împăcarea între inculpaţii mai sus menţionaţi şi părţile civile arătate anterior, împăcare care este totală, necondiţionată şi definitivă, părţile civile arătând că nu mai au nicio pretenţie, nici pe latură civilă şi nici pe latură penală, faţă de aceştia.

În concluzie, rezultă, aşadar, că, pentru infracţiunea de înşelăciune noile dispoziţii ale C. pen. apar ca fiind mai blânde, atât sub aspectul condiţiilor de incriminare, al regimului sancţionator, dar şi al cauzei de înlăturare a răspunderii penale, astfel încât, legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.I., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi M.A. este legea penală în vigoare la data soluţionării prezentelor recursuri.

Pe cale de consecinţă, faptele reţinute în sarcina inculpaţilor vor fi recalificate potrivit C. pen. în vigoare.

Însă, pentru recurenţii inculpaţi P.L.F. şi S.G.A., Înalta Curte constată că legea veche este legea penală mai favorabilă.

Pentru a ajunge la această concluzie, Înalta Curte arată că, în primul rând, în cazul inculpatului P.L.F., care a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune calificată, în convenţii, în formă calificată, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi art. 37 lit. b) C. pen. (1969) (acte materiale în dauna SC T. SA, SC P. SA), nu mai poate fi reţinută forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, având în vedere că art. 35 C. pen. condiţionează existenţa infracţiunii continuate de săvârşirea diferitelor acte materiale împotriva aceluiaşi subiect pasiv, condiţie care nu este îndeplinită în cazul de faţă, astfel încât, acest inculpat ar urma să fie condamnat pentru două infracţiuni de înşelăciune, având în vedere că nu s-a împăcat cu niciuna dintre aceste părţi civile.

Mai mult, având în vedere că acest recurent inculpat a comis infracţiunile din prezenta cauză în stare de recidivă post-executorie, iar în baza legii noi limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noile infracţiuni se majorează cu jumătate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen., luând în calcul şi sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, având în vedere şi faptul că acesta a fost condamnat şi pentru infracţiunile de uz de fals, conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare şi tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, s-ar ajunge la o pedeapsă mai mare decât pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului.

În cazul inculpatului S.G.A., Înalta Curte are în vedere aceleaşi considerente ca şi în cazul inculpatului P.L.F., cu excepţia stării de recidivă post-executorie şi a numărului de părţi civile în cazul infracţiunii de înşelăciune, care este mai mare în cazul acestui inculpat.

Astfel, şi în cazul inculpatului S.G.A., care a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune care a produs consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi prin reţinerea art. 74 alin. ultim, art. 76 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. (1969) (acte materiale în dauna SC T. SA, SC P. SA, SC D.H.L. SRL, SC P.R. SRL şi SC P. SA) nu mai poate fi reţinută forma continuată a infracţiunii de înşelăciune, având în vedere dispoziţiile art. 35 C. pen., astfel încât, acest inculpat ar urma să fie condamnat pentru cinci infracţiuni de înşelăciune, având în vedere că nu s-a împăcat cu niciuna dintre aceste părţi civile.

Luând în calcul şi sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, având în vedere şi faptul că acesta a fost condamnat şi pentru infracţiunile de uz de fals, conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare şi tractare pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare, s-ar ajunge la o pedeapsă mult mai mare decât pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului.

În legătură cu susţinerea inculpaţilor V.O.M., S.G., C.A.I., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi P.L.F. că s-ar fi împăcat cu persoana vătămată SC D.H.L. SRL, Înalta Curte constată că a fost depusă la dosar adresa din 12 mai 2014 (fila 505 din vol. II al dosarului instanţei de recurs) prin care aceasta arată că s-a împăcat în mod total şi necondiţionat cu inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.I., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi P.L.F. şi nu mai solicită tragerea la răspunderea penală a acestora.

Înalta Curte constată, însă, că împăcarea trebuie să fie totală, necondiţionată, absolută, expresă şi directă între inculpaţi şi persoana vătămată.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27/2006, publicată în M. Of. nr. 190 din 20 martie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, stipulează că „încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special, ori prin înscrisuri autentice".

Nefiind întrunite aceste condiţii, întrucât împăcarea nu a intervenit nici în faţa instanţei, nici printr-un înscris autentic, nici în urma aplicării dispoziţiilor din Legea privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, având în vedere şi faptul că împăcarea ar fi trebuit realizată în urma acordului de voinţă dintre inculpaţi şi persoana vătămată, şi nu printr-un act unilateral de voinţă, în speţa de faţă o simplă adresă emisă de către persoana vătămată prin care aceasta arată că s-a împăcat cu inculpaţii, Înalta Curte constată că între inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.l., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi P.L.F. şi persoana vătămată SC D.H.L. SRL nu a intervenit împăcarea, în sensul şi cu respectarea condiţiilor impuse de legea penală.

Ca urmare, având în vedere considerentele mai sus expuse, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursurile declarate de inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.l., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 43 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj şi rejudecând:

Va descontopi pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor V.O.M., S.G., C.A.l., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi M.A. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

1. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.O.M. din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în două infracţiuni prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., şi infracţiunile prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul V.O.M. la două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la înşelăciune (părţi vătămate SC P.R. SRL şi SC P. SA).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen, va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la de uz de fals.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului V.O.M. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. la care va adăuga un spor de 3 ani şi 20 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 7 ani şi 20 de zile închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

2. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.G. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplic.art. 41 alin. (2)' C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în patru infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul S.G. la două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate SC T. SA şi SC P.R. SRL).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului S.G. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., la care adaugă un spor de 3 ani şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 7 ani şi 20 de zile închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului S.G. pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării acestuia cu părţile civile SC P.D. SRL şi SC P. SA.

3. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.A.I. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în cinci infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. de 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul C.A.I. la trei pedepse de câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate SC T. SA, SC P.R. SRL şi SC P. SA).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la de uz de fals.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului C.A.l. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., la care adaugă un spor de 5 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Va face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului C.A.l. pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării acestuia cu părţile civile SC P.D. SRL şi SC P. SA.

4. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1969) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.C.A. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în trei infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului O.C.A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ca urmare a împăcării acestuia cu părţile civile SC P.D. SRL, SC E.I. SRL şi SC H.R.SA.

5. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Ş.V.D. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în două infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul Ş.V.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune (parte vătămată SC P.R. SRL).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tractarea pe dramurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului Ş.V.D. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului Ş.V.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării acxestuia cu partea civilă SC E.I. SRL.

6. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului F.A.P. din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în trei infracţiuni prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul F.A.P. la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune (SC T. SA şi SC P.R. SRL).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului F.A.P. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului F.A.P. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării inculpatului cu partea civilă SC P. SA.

7. Va face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) va schimba încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.A. din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (1969), art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), art. 26 rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 26 rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracţiunile prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 48 C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. şi art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe inculpatul M.A. la o pedeapsă de 1 închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. şi art. 5 C. pen., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va aplica inculpatului M.A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 9 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an, 9 luni şi 10 zile închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC E.I. SRL şi de inculpaţii P.L.F. şi S.G.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Având în vedere soluţiile pronunţate în cauză, în baza art. 275 alin. (2) şi 4 C. proc. pen., va obliga recurenta parte civilă SC E.I. SRL la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurenţii inculpaţi P.L.F. şi S.G.A. la plata sumei de câte 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite recursurile declarate de inculpaţii V.O.M., S.G., C.A.l., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 83/A din 23 aprilie - 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 43 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Cluj şi rejudecând:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor V.O.M., S.G., C.A.I., O.C.A., Ş.V.D., F.A.P. şi M.A. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

1. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului V.O.M. din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în două infracţiuni prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., şi infracţiunile prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul V.O.M. la două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea a două infracţiuni de instigare la înşelăciune (părţi vătămate SC P.R. SRL şi SC P. SA).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen, condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la de uz de fals.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului V.O.M. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. la care adaugă un spor de 3 ani şi 20 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 7 ani şi 20 de zile închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

2. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.G. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) şi de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în patru infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul S.G. la două pedepse de câte 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate SC T. SA şi SC P.R. SRL).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la uz de fals.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului S.G. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., la care adaugă un spor de 3 ani şi 20 de zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 7 ani şi 20 de zile închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului S.G. pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării acestuia cu părţile civile SC P.F.D. SRL şi SC P. SA.

3. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.A.l. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 4ralin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. (1969) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 25 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în cinci infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. de 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi de art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul C.A.l. la trei pedepse de câte 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate SC T. SA, SC P.R. SRL şi SC P. SA).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la de uz de fals.

În baza art. 47 C. pen. rap la art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 47 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului C.A.l. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., la care adaugă un spor de 5 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 10 ani, 9 luni şi 10 zile închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului C.A.I. pentru săvârşirea a două infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării acestuia cu părţile civile SC P.D. SRL şi SC P. SA.

4. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1969) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.C.A. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în trei infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului O.C.A. pentru săvârşirea a trei infracţiuni prev. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ca urmare a împăcării acestuia cu părţile civile SC P.D. SRL, SC E.I. SRL şi SC H.R.SA.

5. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Ş.V.D. din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în două infracţiuni prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul Ş.V.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune (parte vătămată SC P.R. SRL).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului Ş.V.D. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 10 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului Ş.V.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării acxestuia cu partea civilă SC E.I. SRL.

6. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului F.A.P. din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (1969) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) în trei infracţiuni prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., o infracţiune prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi infracţiunile prev. de art. 48 rap. la art. 323 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. cu aplic. 35 alin. (1) C. pen., de art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul F.A.P. la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de complicitate la înşelăciune (SC T. SA şi SC P.R. SRL).

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC D.H.L. SRL).

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. cu aplic art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului F.A.P. pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. (1968), încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului F.A.P. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării inculpatului cu partea civilă SC P. SA.

7. Face aplicarea art. 5 C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen. (1968) schimbă încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.A. din infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (1969), art. 26 C. pen. (1969) rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), art. 26 rap. la art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 26 rap. la art. 85 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 în infracţiunile prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 48 C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen., art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. şi art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul M.A. la o pedeapsă de 1 închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 320 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (2) C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la conducere pe drumurile publice a unui vehicul cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 334 alin. (3) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tractarea pe drumurile publice a unei remorci cu număr fals de înmatriculare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., aplică inculpatului M.A. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care adaugă un spor de 9 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an, 9 luni şi 10 zile închisoare, cu executare în regim de detenţie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC E.I. SRL şi de inculpaţii P.L.F. şi S.G.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă SC E.I. SRL la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii inculpaţi P.L.F. şi S.G.A. la plata sumei de câte 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi V.O.M., S.G., Ş.V.D. şi M.A., în cuantum de 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi C.A.I., O.C.A. şi F.A.P., în cuantum de 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 decembrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 313/2014. SECŢIA PENALĂ. Traficul de droguri...		ICCJ. Decizia nr. 319/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3138/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs