ICCJ. Decizia nr. 32/2014. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Apel

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 32/A/2014

Dosar nr. 1512/33/2012

Şedinţa publică din 26 februarie 2014

Asupra apelurilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 44 din 12 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. rap. la art. 181 C. pen. a dispus achitarea inculpatului L.V., domiciliat în Beclean, jud.Bistriţa-Năsăud, notar public, de sub învinuirea de a fi săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art. 246 C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen. rap.la art. 18 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B.M.F. şi a obligat pe inculpat să plătească acesteia suma de 10.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale.

A obligat pe inculpat să plătească suma de 1.500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj dat în Dosarul nr. 178/P/2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.V., fără antecedente penale, notar public, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut în fapt că, notarul public L.V. din Beclean şi-a încheiat atribuţiile de serviciu cu prilejul redactării şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010.

Prin acest contract, partea vătămată B.M.F. a vândut cumpărătorilor C.D.M., C.M. şi C.M. un număr de 31 capete bovine, la un preţ total de 70.000 lei. Din acest preţ, suma de 14.400 lei, a fost plătită în numerar, iar pentru diferenţa de 55.600 lei, cumpărătorii s-au angajat să achite două credite contractate de către B.M.F. de la SC O.M.R. I.F.N. SA, inclusiv dobânzile şi comisioanele aferente, conform graficelor de rambursare, pe perioadele 13 iulie 2010 - 13 iunie 2013, respectiv 20 iulie 2010 - 20 decembrie 2011, numerele contractelor de credit. Plata acestor credite urma să acopere diferenţa de 55.600 lei.

Cumpărătorii au oferit drept garanţie, înscrierea în favoarea vânzătoarei, a unui drept de ipotecă asupra imobilului din C.F., Petru Rareş, aflat în proprietatea lui C.M., până la achitarea în întregime a sumei datorate. Totodată, prin contract, cumpărătorii s-au obligat să nu înstrăineze animalele până la achitarea integrală a restului de preţ.

Se arată că, în realitate, imobilul oferit drept garanţie de către cumpărători (casă de locuit compusă din 3 camere, 2 holuri, cămară şi bucătărie, anexe: grajd, şură, bucătărie de vară, curte, arabil şi fânaţ în suprafaţă totală de 2.823 mp, înscris în C.F., com. Reteag, loc. Petra Rareş, nr. C.F., electronic), era deja ipotecat în favoarea SC C.E.C. B. SA - Sucursala Bistriţa.

Se menţionează că această ipotecă fusese constituită prin contractul de ipotecă din 06 octombrie 2006, încheiat între unitatea bancară şi proprietarii C.V. şi C.M., contract autentificat din 06 octombrie 2006 de către notarul public C.C.D. din Beclean, ipoteca fiind instituită pentru suma de 165.000 lei, în vederea unui credit contractat de C.D.M., în cuantum de 150.000 lei. Conform contractului de ipotecă din 06 octombrie 2006, bunul imobil ipotecat era evaluat la suma de 205.600 lei, iar dreptul de ipotecă constituit în favoarea SC C.E.C. N. SA fusese înscris în cartea funciară, la poziţia C6 prin încheierea de C.F. din 2006, iar la poziţia C7 a fost notată şi interdicţia de grevare şi înstrăinare a imobilului.

S-a mai arătat că numiţii C.D.M., C.M. şi C.M. nu au comunicat părţii vătămate, existenţa acestei ipoteci, totodată nu i-au spus nici că există notată interdicţia de grevare şi înstrăinare. Ulterior, cumpărătorii nu au achitat ratele la cele două credite contractate de la SC O.M.R. I.F.N. SA - Agenţia Bistriţa-Năsăud, motiv pentru care această societate a demarat proceduri de executare silită împotriva bunurilor aduse de B.M.F. drept garanţie la contractele de credit, prin executorul judecătoresc B.D.M., în Dosarul execuţional nr. 194/EX/2011.

La rândul său, B.M.F. s-a adresat executorului judecătoresc A.V., în vederea executării contractului din 2010, însă, executorul judecătoresc a constatat că dreptul de ipotecă al vânzătoarei nu este înscris în C.F.

Din probele administrate a rezultat că în documentaţia notarială a contractului din 25 iunie 2010, nu a existat un extras de carte funciară al imobilului ipotecat, întrucât notarul public L.V. nu a solicitat un asemenea extras de carte funciară. Totodată, inculpatul nu a solicitat la O.C.P.L. Bistriţa-Năsăud, înscrierea dreptului de ipotecă al părţii vătămate, respectiv nu a trimis contractul din 2010 la cartea funciară pentru înscrierea dreptului.

S-a concluzionat că notarul public L.V. a încălcat prev.art. 46 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 respectiv ale art. 60 alin. (1) şi art. 70 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1995 încălcându-şi astfel cu intenţie atribuţiile de serviciu şi vătămând interesele legale ale numitei B.M.F. cauzându-i pagube materiale.

Înainte de citirea actului de sesizare, partea vătămată B.M.F. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale reprezentând despăgubiri pentru suferinţele psihice cauzate ca urmare a săvârşirii faptei de către inculpat, faptă ce a avut drept consecinţă pornirea executării silite împotriva sa de către bancă, ca urmare a neplăţii ratelor asumate de cumpărători prin contractul autentificat de notar. De asemenea, a susţinut că este afectată şi prin faptul că firma sa a fost raportată la Biroul de Credite ca rău-platnică, iar consecinţa va fi aceea că nu va putea accesa alte credite în perioada următoare.

Inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. În ceea ce priveşte starea de fapt descrisă în actul de acuzare, a susţinut că într-adevăr a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010 cu clauzele menţionate, că nu a solicitat cărţii funciare eliberarea unui extras pentru imobilul în legătură cu care s-a instituit ipoteca şi nici nu a făcut demersuri pentru a înscrie garanţia în cartea funciară. Inculpatul a arătat că în contract a inserat mai multe clauze în favoarea vânzătoarei în cazul în care nu se vor respecta obligaţiile stabilite în sarcina cumpărătorilor şi că nu s-a gândit că se va ajunge la executarea silită imobiliară.

Inculpatul a susţinut că părţile s-au prezentat la cabinet în jurul orei de închidere a programului, respectiv 15³⁰ - 16⁰⁰ că acestea au prezentat un extras C.F. în copie, extras ce i-a oferit suficiente garanţii că situaţia prezentată în act este cea reală şi era puţin probabil ca imobilul să fie grevat cu sarcini.

Analizând actele şi lucrările dosarului, probele administrate în cursul urmăririi penale şi anume: Dosar urmărire penală nr. 178/P/2012, vol. I, xerocopii ale contractului notarial din 25 iunie 2010 şi ale altor acte (filele 5-10); declaraţia părţii vătămate B.M.F. din 30 mai 2012 (filele 16-21); referat din 31 mai 2012 (filele 22-24); adresa din 10 mai 2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud (fila 25), având ataşate declaraţiile în faţa lucrătorului de poliţie de către B.M.F., C.D.M., C.M., C.M. (filele 26-33); adresa O.C.P.I. Bistriţa Năsăud, având ataşată xerocopia certificată a C.F.E., Reteag (filele 37-40); - xerocopiile contractului de ipotecă din 06 octombrie 2006 şi încheierii din 06 octombrie 2006 (filele 41-42); adresa din 19 aprilie 2012 a SC C.E.C. B. SA -Sucursala Bistriţa (fila 44); certificat de cazier al învinuitului (fila 53); xerocopii acte (filele 54-55); adresa din 22 iunie 2012 a SC O.M.R. I.F.N. SA - Agenţia Bistriţa Năsăud şi actele anexate memoriului respectiv (filele 57-84); - adresa din 22 iunie 2012 a SC C.E.C. B. SA - Sucursala Bistriţa şi actele anexate acestei adrese (filele 87 -206). copie contract notarial din 25 iunie 2010 şi alte acte (filele 5-10); declaraţia părţii vătămate B.M.F. din 30 mai 2012 (filele 16-21); vol. II: declaraţiile învinuitului L.V., date în faţa procurorului la 14 iunie 2012 şi 28 iunie 2012 (filele 7-12); adresa din 03 iulie 2012 a B.E.J., B.D.M. din Beclean, împreună cu actele anexate acesteia (filele 15-166); adresa din 27 iunie 2012 a executorului judecătoresc A.D.M. din Bistriţa şi actele anexate acesteia (filele 168-199); vol. III: plângere penală formulată de B.M.F., înregistrată iniţial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beclean sub nr. 227/P/2012 (filele 11-13) şi xerocopii ale unor acte anexate (filele 14-15); declaraţii luate de organele de poliţie in Dosarul nr. 227/P/2012, numiţilor B.M.F. (filele 18-20), C.D. (filele 21, 22), C.M. (filele 24, 25), C.M. (filele 27, 28); certificate de cazier (filele 35, 36, 39); adresa din 30 mai 2012 a B.N.P., V.L. şi actele medicale anexate în copie (filele 43-46); declaraţii date in faţa procurorului de către: B.M.F. (filele 52-55), C.M. (filele56-60), C.M. (filele 61-64), P.F. (filele 71-74);precum şi cele din faza de cercetare judecătorească- dosar instanţă: constituire de parte civilă (fila 2); declaraţia inculpatului L.V. (filele 29-30) ; declaraţie parte vătămată (fila 31); declaraţii martori C.M. (fila 39), C.D.M. (fila 40), C.M. (fila 41) şi P.F. (fila 58); raport de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (fila 46); acte privind profilul profesional şi moral al inculpatului (filele 26-27, 52-56).

Curtea de apel a reţinut următoarea stare de fapt: Inculpatul L.V. este notar public, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Biroului Notarial situat în oraşul Beclean, jud.Bistriţa-Năsăud. în data de 25 iunie 2010 la solicitarea numiţilor C.D.M. şi C.M. care au apelat la serviciile notariale fără al cunoaşte anterior pe inculpat, s-a încheiat contractul nr. 389, potrivit căruia partea vătămată B.M.F. a vândut celor dintâi precum şi numitei C.M. un număr de 31 capete bovine, la un preţ total de 70.000 lei. Conform înţelegerii dintre părţi, suma de 14.400 lei a fost achitată în numerar, iar pentru diferenţa de 55.600 lei cumpărătorii s-au angajat să achite două credite contractate de către B.M.F. la SC O.M.R. I.F.N. SA, inclusiv dobânzile şi comisioanele aferente conform graficelor de rambursare pe perioada 13 iulie 2010-13 iunie 2013, respectiv 20 iulie 2010-20 decembrie 2011, potrivit contractelor de credit.

Prin contract, cumpărătorii s-au obligat să nu înstrăineze animalele până la achitarea integrală a restului de preţ, stabilindu-se ca în caz de nerespectare a acestei obligaţii aceştia pierd dreptul asupra animalelor. De asemenea, la solicitarea părţii vătămate B.M.F., cumpărătorii au oferit drept garanţie înscrierea în favoarea vânzătoarei a unui drept de ipotecă asupra imobilului din C.F., P.R., aflat în proprietatea numitei C.M. - mama cumpărătorului C.D.M., până la achitarea în întregime a sumei datorate, imobilul fiind compus din casă de locuit, anexe gospodăreşti şi teren în suprafaţă de 2.823 mp.

În momentul prezentării la notar, cumpărătorii au înmânat inculpatului actele privind imobilul oferit drept garanţie, printre acestea fiind şi un extras C.F. în copie eliberat la data de 13 august 2009, în care se menţionează dreptul de proprietate al numitei C.M.

Inculpatul nu a făcut demersuri pentru a obţine de la cartea funciară un extras C.F. actualizat şi nici nu a cerut părţilor să depună un astfel de act, întocmind contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a autentificat din 25 iunie 2010.

Ulterior, cumpărătorii nu au achitat ratele la cele două credite contractate la SC O.M.R. I.F.N. SA - Agenţia Bistriţa-Năsăud, motiv pentru care această societate a demarat proceduri de executare silită împotriva bunurilor aduse de B.M.F. drept garanţie la contractele de credit. La data de 14 februarie 2012 se porneşte procedura de executare silită prin vânzarea la licitaţie, fiind stabilită data de 22 martie 2012, ca dată a scoaterii la vânzare prin licitaţie a imobilelor anexe gospodăreşti şi teren arabil pe care partea vătămată le-a prezentat ca şi garanţii la momentul obţinerii creditelor.

Partea vătămată B.M.F. s-a adresat la rândul său executorului judecătoresc în vederea executării contractului din 2010 acesta constatând că dreptul de ipotecă al vânzătoarei nu era înscris în cartea funciară şi că imobilul oferit drept garanţie de către cumpărători era deja ipotecat în favoarea SC C.E.C. B. SA Sucursala Bistriţa, conform contractului autentificat din 6 octombrie 2006 de către notarul public C.C.D. din Beclean pentru suma de 165.000 lei.

Executorul judecătoresc a încercat recuperarea animalelor de la cumpărători, însă aceştia au declarat că le-au înstrăinat, astfel că s-a recurs la procedura executării silite imobiliare, care nu a putut fi urmată, deoarece ipoteca nu era înscrisă în cartea funciară. Executarea silită împotriva părţii vătămate a fost oprită ca urmare a achitării ratelor şi cheltuielilor aferente de către cumpărători la data de 27 aprilie 2012, ulterior aceste rate fiind plătite la zi, astfel că până la finalul cercetării judecătoreşti mai era doar o tranşă de achitat.

Potrivit art. 70 din Regulamentul de punere în aplicare a legii notarilor publici aprobat prin Ordinul nr. 710/C din 5 iulie 1995 a Ministrului Justiţiei, în actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare, notarul public este obligat să verifice situaţia proprietăţii şi sarcinile bunului, scop în care trebuie să pretindă prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului şi după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul cu sarcini, precum şi certificatul de atestare fiscală. De asemenea, conform art. 80 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 republicată (art. 45 alin. (3) în vechea reglementare) actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare, se vor comunica de îndată la locul unde se ţine această evidenţă, iar notarul public va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate.

Din probele administrate în cauză coroborate cu declaraţia inculpatului, a rezultat că, deşi inculpatul a prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 25 iunie 2010 o clauză, potrivit căreia se înscrie un drept de ipotecă asupra imobilului din C.F. proprietatea lui C.M., în vederea garantării achitării în întregime a sumelor datorate cu titlu de preţ, acesta nu a solicitat părţilor sau serviciului de carte funciară eliberarea unui extras C.F. pentru a verifica situaţia proprietăţii şi sarcinile bunurilor. Totodată, inculpatul nu a făcut niciun demers pentru înscrierea dreptului de ipotecă în cartea funciară.

În consecinţă, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, inculpatul a îndeplinit în mod defectuos un act, respectiv a redactat şi autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2010 încălcându-şi obligaţiile ce-i revin prin prisma dispoziţiilor legale mai sus enunţate, iar prin aceasta a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părţii vătămate, care a fost expusă unei proceduri de executare silită îndreptată împotriva sa, ca urmare a imposibilităţii de valorificare a garanţiei imobiliare pe care părţile au convenit să i-o acorde şi pe care notarul a menţionat-o în contractul încheiat.

Astfel, este întrunită latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, aşa cum este reglementată în dispoziţiile art. 246 C. pen.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, se apreciază că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă (cu ştiinţă) şi nu din culpă, întrucât acesta a avut posibilitatea să prevadă rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Dispoziţiile legale care reglementează activitatea notarială îi sunt cunoscute inculpatului şi acesta este obligat să le respecte, cunoscând consecinţele unor astfel de încălcări, ce nu pot fi considerate erori ce se circumscriu noţiunii de culpă, mai ales în situaţia prezentată.

Obligaţia de prevedere a rezultatului se deduce din actele normative care reglementează exercitarea activităţii notariale, iar inculpatul, cu nivelul său de pregătire şi experienţa profesională, avea în momentul săvârşirii faptei, această posibilitate.

Prin urmare, este întrunită şi latura subiectivă care compune elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, iar inculpatul are calitatea cerută de lege pentru a se reţine în sarcina sa această faptă şi anume, cea de funcţionar public.

În ceea ce priveşte urmarea socialmente periculoasă şi anume vătămarea intereselor legale ale persoanei vătămate, aceasta este realizată prin aceea că partea vătămată a fost în imposibilitate de a executa silit contractul din 25 iunie 2010, tocmai datorită exercitării defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către inculpat. Este lipsit de relevanţă faptul că, ulterior cumpărătorii au achitat ratele băncii creditoare, iar procedura de executare silită s-a sistat, întrucât infracţiunea s-a consumat anterior.

Pentru aceste considerente, fapta inculpatului se circumscrie infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. şi nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev.de art. 249 C. pen., fapta fiind comisă cu intenţie.

Cu toate acestea, ţinând seama de modul de săvârşire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, persoana şi conduita inculpatului, se apreciază că în concret, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Astfel, inculpatul este notar din anul 1995, este căsătorit, are doi copii majori şi o relaţie de familie în care se implică afectiv şi financiar, soţia sa fiind pensionară. In cauză, nu s-a dovedit că acesta a urmărit obţinerea unui câştig material, nu a cunoscut părţile contractante, câştigă din activitatea notarială aproximativ 10.000 lei lunar, iar din actele dosarului şi referatul de evaluare, a rezultat că până la acest moment a avut o conduită profesională corespunzătoare, are o bună imagine în societate, având şi preocupări literare.

De asemenea, prin fapta sa s-au produs consecinţe de natură materială care au fost recuperate într-un timp scurt, de la momentul somării părţii vătămate şi până la sistarea executării silite trecând o perioadă de aproximativ două luni, ceea ce face ca atingerea adusă valorii ocrotite de lege să fie una minimă.

Neplata ratelor stabilite prin contract de către cumpărători s-a datorat şi unei situaţii obiective determinată de îmbolnăvirea numitului C.D., care nu a mai putut obţine venituri, iar executarea silită asupra animalelor nu a fost posibilă, deşi acestea nu erau înstrăinate, întrucât cumpărătorii au susţinut în faţa executorului că nu le mai deţin.

Prin urmare, faţă de toate aceste considerente şi având în vedere şi vârsta inculpatului, aceea de 62 de ani, împrejurarea că nu a mai avut alte abateri de natură penală, s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. și art. 181 C .pen., achitarea acestuia de sub învinuirea de. a fi săvârşirea infracţiunea de abuz în serviciu prev.de art. 246 C. pen., iar în baza art. 91 lit. c) C. pen. rap. la art. 181 alin. (3) C .pen. s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Cu privire la latura civilă, s-a reţinut că urmare a faptei inculpatului, partea vătămată a suferit un stres determinat de demararea procedurii executării silite imobiliare împotriva sa de către SC O.M.R. I.F.N. SA şi de perspectiva refuzului acordării altor credite ca urmare a întârzierii plăţii ratelor, ceea ce justifică acordarea unor despăgubiri civile pentru daune morale.

Instanţa a apreciat, însă, că raportat la perioada scurtă de timp în care partea vătămată a fost expusă acestui stres şi consecinţele imediate şi ulterioare ale faptei inculpatului, suma de 10.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat.

În consecinţă, în baza art. 998 C. civ. (în vigoare la data comiterii faptei), s-a admis în parte acţiunea civilă, iar inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.M.F. suma de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale.

Împotriva sentinţei penale nr. 44 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au declarat recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul L.V.

Instanţa, în baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 a recalificat recursul devolutiv ca fiind în prezent apel.

Reprezentantul Ministerului Public, în calea de atac a apelului, a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând că în raport de probatoriul cauzei inculpatul trebuie condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, precizând că în calitate de notar public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu privind încheierea unui contract de vânzare-cumpărare cu clauze specifice nu şi-a îndeplinit corespunzător îndatoririle, fapt ce a dus la prejudicierea părţii ce avea calitate în acest contract, astfel încât pentru infracţiunea prev. de art. 246 din vechiul C. pen. trebuia aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.

În raport de noua încadrare dată pe legea nouă, a solicitat a se observa că în prezent infracţiunea se regăseşte în prevederile art. 247 C. pen., dar limitele de pedeapsă sunt mai mari, respectiv de la unu la 7 ani, în timp ce legea veche prevedea în disp. art. 246 C. pen. limite de pedeapsă cuprinse între 6 luni şi 3 ani.

Faţă de această împrejurare, în virtutea disp. art. 5 din N.C.P. constatând că legea penală veche este mai favorabilă inculpatului în raport de limitele de pedeapsă, atât cea minimă, cât şi maximul, a solicitat admiterea recursului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantumul minimului special pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. anterior, a cărei executare să fie amânată în condiţiile N.C.P.P.

Inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat, ca prim motiv de apel, achitarea în temeiul art. 16 lit. b) din N.C.P.P., susţinând că fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Cel de-al doilea motiv de apel a vizat diminuarea cuantumului daunelor morale în raport de împrejurarea că şocul invocat de partea civilă nu a fost obiectivat prin nici un alt act medical sau altă probă, aceasta primind suma de 770.000 lei, cât şi daunele materiale ocazionate de procedurile declanşate în vederea recuperării sumelor de bani.

Într-un ultim subsidiar, a solicitat păstrarea soluţiei dispusă de instanţa fondului, în sensul menţinerii sancţiunii administrative aplicate.

Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul L.V. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dispoziţii legale incidente în cauză:

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, „Recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.

(3) Deciziile pronunţate în apelurile soluţionate potrivit alin. (1) şi (2) sunt definitive, în condiţiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen."

Infracţiunea de „Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" este reglementată de vechiul cod în disp. art. 246 care arată că „ Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."

În N.C.P. infracţiunea se regăseşte sub titlul de „Exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile" prevăzută de art. 247, care în alin. (1) arată că „Fapta creditorului care, cu ocazia dării cu împrumut de bani sau bunuri, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a debitorului, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmităţii ori relaţiei de dependenţă în care debitorul se află faţă de el, îl face să constituie sau să transmită, pentru sine sau pentru altul, un drept real ori de creanţă de valoare vădit disproporţionată faţă de această prestaţie se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani".

Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de apel invocate atât de inculpat, cât şi de Parchet, Înalta Curte, ca instanţă de apel, constată următoarele:

Instanţa de fond a procedat direct şi nemijlocit la audierea inculpatului L.V. declaraţia acestuia fiind consemnată la filele 29-30, a părţii vătămate B.M.F. (fila 31); a martorilor C.M. (fila 39), C.D.M. (fila 40), C.M. (fila 41) şi P.F. (fila 58).

De asemenea, tot la judecata în fond s-a administrat proba cu înscrisuri constând în declaraţia părţii vătămate B.M.F. de constituire de parte civilă (fila 2); raport de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud (fila 46); acte privind profilul profesional şi moral al inculpatului (filele 26-27, 52-56).

Situaţia de fapt reţinută de către prima instanţă este cea descrisă anterior, în cuprinsul prezentelor considerente.

Verificând materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că inculpatul L.V., în declaraţia dată în faţa Curţii de apel şi aflată la filele 29-30 dosar fond, printre altele, arată că „la închiderea programului cabinetului notarial, ora închiderii fiind ora 16, au apărut la cabinet atât cumpărătorul C.D.M. însoţit de mama acestuia C.M. si soţia acestuia C.M., cât şi vânzătoarea B.M.

Cu acea ocazie mi-au solicitat să închei contractul de vânzare cumpărare prezentându-mi un extras C.F. pentru informare în copie, extras care avea doar o filă care cuprindea foile A şi B, în foaia B fiind menţionată ca proprietară a imobilului pe care vroiau să-l ofere ca si garanţie numita C.M., mama cumpărătorului C.D.

Chiar dacă eu nu am putut verifica datele din C.F. întrucât la cartea funciară era închis la ora respectivă, extrasul prezentat de părţi mi-a oferit suficiente garanţii că situaţia ce reieşea din actul pus la dispoziţie este cea reală, era puţin probabil ca imobilul să fie grevat cu sarcini.

Înainte de încheierea contractului, eu nu am atras atenţia părţilor că ar fi necesar depunerea unui extras CF complet şi actualizat si nici nu am întrebat dacă imobilul este sau nu grevat cu sarcini. Probabil că a fost o neglijentă din partea mea, faptul că nu am pus în discuţie această problema. Fiind un contract care avea ca obiect vânzarea de animale, situaţie in care de obicei nu se dau garanţii imobiliare, m-am gândit că nu se va ajunge la executarea imobilului şi astfel nu am acordat suficientă importanţă acelei garanţii imobiliare.

După încheierea contractului, nu am făcut demersuri pentru a înscrie ipoteca în cartea funciară. De altfel, nu s-a plătit nici taxa pentru înscriere si părţile nu au insistat ca să se înscrie ipoteca in CF. La circa 2-3 zile de la încheierea contractului, mergând la C.F. cu alte dosare, m-am adus aminte de actele întocmite ptentru părţile din acest dosar şi verificând coala de CF am sesizat că era înscrisă ipoteca în favoarea C.E.C. B.

Atunci nu am luat nicio măsură, iar la circa 6 luni de la încheierea contractului secretara mea, care discutase cu partea vătămată, mi-a spus că nu s-au plătit datoriile de către cumpărător si că acesta ar fi înstrăinat şi animalele deşi prin contract exista interdicţie de înstrăinare.

Ipoteca nu putea fi înscrisă in cartea funciară pentru că C.E.C. B. nu fi fost de acord. Eu nici nu am încercat să pun o ipoteca de rangul 2 pentru că eram convins de faptul că C.E.C. B. nu ar fi acceptat acest lucru.

Eu nu consider că am greşit pentru că le-am dat părţilor si alte posibilităţi de a-şi recupera prejudiciul, precum şi prin clauzele contractuale vizând pierderea animalelor în cazul de neachitare a obligaţiilor de achitare a preţului. De asemenea, am inserat o clauză de interdicţie de înstrăinare a animalelor până la data achitării integrale a preţului.

Eu m-am gândit ca o ultimă variantă si la această ipotecă dar nu mi-am imaginat că se va ajunge la această situaţie.

Din cunoştinţele mele, ratele au fost achitate de cumpărător urmând fi lichidate în aproximativ o lună."

În declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească, (fila 30), partea vătămată constituită parte civilă, numita B.M.F., printre altele, a arătat că „în prezent ratele sunt achitate la zi şi din câte cunosc a mai rămas o diferenţă de aproximativ 112 milioane lei vechi", considerând totodată „că in toată această perioadă din cauza modului in care dl. notar a încheiat contractul, am fost expusă unui stres continuu, temându-mă că îmi voi pierde averea moştenită de la părinţii mei".

În aceeaşi ordine de idei, Înalta Curte are în vedere declaraţia martorei C.M. (fila 39 dosar fond), în care aceasta declară, printre altele, „că împreună cu fiul meu şi nora precum şi cu partea vătămată B.M. ne-am prezentat la notarul L.V. pe care nu l-am cunoscut dinainte şi cu acea ocazie am prezentat un extras de carte funciară în care era menţionată proprietatea imobilul in care locuiesc, extras pe care îl obţinusem in urma cu 5 ani, respectiv la 2 ani de la moartea soţului meu.

Eu ştiam că imobilul era ipotecat, dar cum nu am fost întrebată despre acest lucra nu am spus la notariat nimic în legătură cu acest aspect. Dl. notar nu a menţionat că ar trebui un alt extras de carte funciară pentru încheierea contractului respectiv.

Ratele la banca la care avea credit partea vătămată, urmau să fie achitate potrivit contractului de către fiul meu si nora şi este adevărat că a fost o perioadă în care nu s-au putut plăti aceste rate, întrucât fiul meu a fost bolnav şi nu am avut posibilităţi.

Din câte am înţeles mai există două sau trei rate de achitat şi se acoperă întreg creditul la bancă.

Eu din câte ştiu, animalele încă sunt în proprietatea familiei fiului meu fiind ţinute într-un grajd la o altă persoană din localitate.

Eu când m-am prezentat la notar am ştiut şi mi s-a spus de către fiul meu că eu de aceea sunt acolo pentru a garanta cu casa plata preţului animalelor şi că în cazul în care nu se va achita acel preţ, casa se va lua."

În declaraţia aflată la fila 40 dos. fond, martorul C.D.M. a precizat că nu mai reţine dacă dl notar i-a atras atenţia asupra riscurilor de moralitate la care se expune în cazul în care nu o să poată achita preţul.

A mai arătat, de asemenea, că „împreună cu partea vătămată care dorea să se asigure că nu vor fi probleme am ajuns la o înţelegere în legătură cu toarte clauzele din contract, inclusiv cea privind instituirea unei garanţii imobiliare cu privire la casa mamei mele. Nu s-a pus problema ipotecii existente pe acel imobil, nici noi nu am făcut referire la aceasta şi nici dl notar nu ne-a chestionat şi nu a solicitat de la noi un extras de C.F. actualizat (...).

Din cauza unor probleme de sănătate nu am putut să lucrez timp de 1 an şi nu am reuşit să achit ratele la bancă la timp. Precizez însă că la momentul la care executorul judecătoresc s-a prezentat la locuinţa mea în vederea recuperării diferenţei de preţ şi m-a întrebat unde sunt animalele am declarat că le-am vândut deşi nu era aşa întrucât doream să achit datoria şi nu doream să se ajungă la executare silită."

Martora C.M., în declaraţia dată în faţa Curţii de apel (fila 41 dos. fond) a arătat, printre altele, că s-a ajuns la ideea de a garanta cu casa soacrei sale întrucât partea vătămată insista că doreşte să aibă „la mână" ceva sigur care să îi ofere garanţia că poate să recupereze plata animalelor în cazul în care aceasta nu se va achita.

A mai precizat că „la momentul la care a venit executorul, am declarat nereal că animalele erau vândute."

Eu ştiam că există ipotecă pe casa soacrei instituită tot pentru cumpărarea unor animale însă acest aspect nu l-am discutat la notariat."

În declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească, (fila 58), martora P.F. a precizat că în ceea ce pliveşte „contractul de vânzare cumpărare, acesta mi-a fost dictat în totalitate de către inculpat deoarece era un contract cu un conţinut pe care nu l-am mai întâlnit, destul de complex implicând plata unor rate. După ce mi-au fost dictate clauzele contractului, în final, dl. notar mi-a spus „hai să trecem şi o ipotecă pt. ca în situaţia în care nu se plătesc ratele să existe şi această garanţie".

Dl. notar mi-a spus că doar în cazul în care nu se vor achita ratele atunci vom purcede la înscrierea garanţiei în cartea funciară.

Nici în ziua respectivă, dată fiind ora înaintată dar nici ulterior nu s-a pus problema înscrierii ipotecii în cartea funciară

Nu mi-am pus problema de ce nu se cere un extras C.F. actualizat dată fiind si ora înaintată dar eu am înţeles că acea ipotecă a fost menţionată doar pt. situaţie în care nu se vor plăti ratele. Precizez că eu aşa am înţeles că ipoteca se va înscrie in cartea funciară doar dacă nu se vor achita ratele. în toate celelalte situaţii în care s-a pus problema încheierii unor contracte de vânzare cumpărare pt. imobile sau ipoteci dl. notar a făcut demersuri în vederea obţinerii unui extras C.F. actualizat".

După cum a reţinut şi instanţa de fond, pe baza probelor administrate, a fost dovedit faptul că executorul judecătoresc a încercat recuperarea animalelor de la cumpărători, însă aceştia au declarat că le-au înstrăinat, astfel că s-a recurs la procedura executării silite imobiliare, care nu a putut fi urmată, deoarece ipoteca nu era înscrisă în cartea funciară. Executarea silită împotriva părţii vătămate a fost oprită ca urmare a achitării ratelor şi cheltuielilor aferente de către cumpărători la data de 27 aprilie 2012, ulterior aceste rate fiind plătite la zi, astfel că până la finalul cercetării judecătoreşti mai era doar o tranşă de achitat.

Înalta Curte constată că în raport de materialul probator aflat la dosarul cauzei, administrat atât în timpul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, a rezultat că, deşi inculpatul a prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 25 iunie 2010 o clauză, potrivit căreia se înscrie un drept de ipotecă asupra imobilului din C.F. proprietatea lui C.M., în vederea garantării achitării în întregime a sumelor datorate cu titlu de preţ, acesta nu a solicitat părţilor sau serviciului de carte funciară eliberarea unui extras C.F. pentru a verifica situaţia proprietăţii şi sarcinile bunurilor. Totodată, inculpatul nu a făcut niciun demers pentru înscrierea dreptului de ipotecă în cartea funciară.

În consecinţă, în considerarea aspectelor mai sus enunţate, raportând textele şi prevederile legale la ansamblul probator administrat, respectiv actele aflate la dosar, alături de declaraţiile martorilor şi ale inculpatului, precum şi ale părţii civile, Înalta Curte constată faptul că deşi părţile au prezentat un extras de C.F. vechi, care nu mai era de actualitate, la momentul încheierii contractului casa fiind grevată deja de o ipotecă, acesta nu este de natură a-l exonera de răspundere pe inculpat, care, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, a îndeplinit în mod defectuos un act, respectiv a redactat şi autentificat contractul de vânzare - cumpărare din data de 25 iunie 2010 încălcându-şi obligaţiile ce-i reveneau prin prisma dispoziţiilor legale mai sus enunţate, iar prin aceasta a cauzat o vătămare a intereselor legale ale părţii vătămate, care a fost expusă unei proceduri de executare silită îndreptată împotriva sa, ca urmare a imposibilităţii de valorificare a garanţiei imobiliare pe care părţile au convenit să i-o acorde şi pe care notarul a menţionat-o în contractul încheiat.

Sub aspectul laturii penale, în considerarea justei aprecieri a faptei în cadrul procesului de evaluare a caracterului şi a trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii, Înalta Curte constată că ţinând seama de modul de săvârşire a faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, urmarea produsă, persoana şi conduita inculpatului, în mod corect prima instanţă a apreciat că în concret, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Prin fapta inculpatului s-au produs consecinţe de natură materială care au fost recuperate într-un timp scurt, de la momentul somării părţii vătămate şi până la sistarea executării silite trecând o perioadă de aproximativ două luni, ceea ce face ca atingerea adusă valorii ocrotite de lege să fie una minimă, sub acest aspect relevant fiind chiar declaraţia părţii vătămate dată în faţa primei instanţe şi menţionată anterior.

În ceea ce priveşte persoana şi conduita inculpatului, se reţine că acesta este notar din anul 1995, este căsătorit, are doi copii majori şi o relaţie de familie în care se implică afectiv şi financiar, soţia sa fiind pensionară. în cauză, nu s-a dovedit că acesta a urmărit obţinerea unui câştig material, nu a cunoscut părţile contractante, câştigă din activitatea notarială aproximativ 10.000 lei lunar, iar din actele dosarului şi referatul de evaluare, a rezultat că până la acest moment a avut o conduită profesională corespunzătoare, are o bună imagine în societate, având şi preocupări literare.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut că urmare a faptei inculpatului, partea vătămată a suferit un stres determinat de demararea procedurii executării silite imobiliare împotriva sa de către SC O.M.R. I.F.N. SA şi de perspectiva refuzului acordării altor credite ca urmare a întârzierii plăţii ratelor, ceea ce a justificat acordarea unor despăgubiri civile pentru daune morale, însă raportat la perioada scurtă de timp în care partea vătămată a fost expusă acestui stres şi consecinţele imediate şi ulterioare ale faptei inculpatului, suma de 10.000 lei apare ca suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat.

Cum în faţa instanţei de apel, nu au fost administrate nici de către inculpat şi nici de către Parchet probe prin care să răstoarne soluţia dispusă de prima instanţă, Înalta Curte, constatând că situaţia de fapt a fost corect reţinută, pedeapsa aplicată inculpatului constând în aplicarea sancţiunii administrative a amenzii în sumă de 1.000 lei, just individualizată, în raport de care soluţia pronunţată este legală şi temeinică, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul L.V. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul L.V. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 12 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielie judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 319/2014. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de...		ICCJ. Decizia nr. 341/2014. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,... →

ICCJ. Decizia nr. 32/2014. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Apel

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 32/2014. SECŢIA PENALĂ. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Apel