ICCJ. Decizia nr. 330/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 330/2014

Dosar nr. 6453/279/2011

Şedinţa publică din 29 ianuarie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 30/P din data de 11 martie 2012 .pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul nr. 6453/279/2011, s-au dispus următoarele:

Condamnarea inculpatului B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Condamnarea aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincipsrezece) zile închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente menţionate mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 170 C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii de fals şi, în consecinţă, s-a desfiinţat declaraţia inculpatului autentificată, din 28 ianuarie 2008 la B.N.P. L.K., precum şi menţiunea efectuată la Oficiul Registrului Comerţului Neamţ în baza acestei declaraţii.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 119 şi art. 120 C. proc. fisc., art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ. vechi, a fost obligat inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL, cu sediul în comuna P.Ş., jud. Neamţ să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. Bucureşti suma de 54.181 RON, cât şi accesorii fiscale care se vor calcula în condiţiile legii speciale, până la plata efectivă a creanţei fiscale.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 54.181 RON.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON, să fie avansat către B.A. Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. să plătească fiecare în favoarea statului suma de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală şi în primă instanţă de fond.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele: Prin rechizitoriul nr. 5480/P/2008 din 28 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.I. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi fals în declaraţii, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina inculpatului că:

- în calitate de administrator la SC G.C. SRL Piatra Şoimului, jud. Neamţ, în perioada mai-octombrie 2008, nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii veniturile realizate din livrările de material lemnos către SC D.F. SRL, Bicaz Chei, jud. Neamţ, SC I. SA, Piatra Neamţ, SC B.I. SRL, Grinţieş, jud. Neamţ, SC M. SRL, Mălini, jud. Suceava şi SC M.C. SRL Mălini, jud. Suceava, prejudiciind Statul român, cu suma de 54.181 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit; - a făcut declaraţii necorespunzătoare adevărului cu privire la lipsa antecedentelor sale penale la B.N.P. L.K. din Piatra Neamţ, declaraţia sa, autentificată, din 28 ianuarie 2008, fiind ulterior depusă la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ în vederea efectuării de menţiuni.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ cu nr. 6453/279/2011 din 29 iulie 2011.

Prin sentinţa civilă nr. 2 din 13 ianuarie 2012 a Judecătoriei Piatra Neamţ a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Piatra Neamţ privind pe inculpatul B.I. şi în temeiul art. 42 C. proc. pen., raportat la art. 27 pct. 1 lit. e1) C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia penală.

Cauza a fost înregistrată la această instanţă cu nr. 6453/279/2011 din 07 februarie 2012.

La termenul din 26 septembrie 2012, s-a consemnat cererea inculpatului formulată prin apărător, în sensul judecării cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. S-a consemnat declaraţia inculpatului că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, că îşi însuşeşte probele administrate în urmărirea penală şi că nu solicită administrarea de probe în cercetarea judecătorească, şi în temeiul art. 3201 C. proc. pen. a fost admisă cererea inculpatului. Analizând probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 5480/P/2008 din 28 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului precum şi susţinerile părţilor conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (2), raportat la art. 340 şi art. 431 C. proc. pen., s-au reţinut următoarele împrejurări:

La data de 21 noiembrie 2008, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că inculpartul B.l., în calitate de administrator al firmei SC G.C. SRL, cu sediul în localitatea P.Ş., jud. Neamţ a refuzat să prezinte organelor competente documentele legale şi bunurile din patrimoniul societar al firmei, în scopul împiedicării verificărilor financiar-fiscale, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Potrivit actelor de urmărire penală, s-a stabilit că învinuitul B.l. are calitatea de asociat şi administrator al SC G.C. SRL, cu sediul în localitatea P.Ş., jud. Neamţ, având ca principal obiect de activitate „exploatare forestieră", firma respectivă fiind înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ la data de 17 august 2007, iar iniţial fiind înfiinţată de numita A.C.

La data de 28 ianuarie 2008, a avut loc cesiunea părţilor sociale către numitul I.M. şi inculpatul B.l., acesta din urmă fiind numit administrator al societăţii, iar sediul social a fost schimbat în comuna P.Ş., jud. Neamţ. Cu ocazia preluării societăţii, inculpatul B.l. a depus la Oficiului Registrului Comerţului o declaraţie pe propria răspundere, autentificată, din 28 ianuarie 2008 la B.N.P. L.K. din Piatra Neamţ, privind faptul că îndeplinea condiţiile prevăzute de legislaţia Statului român pentru a dobândi calitatea de asociat şi administrator al unei societăţi comerciale, că nu îndeplinea aceste funcţii sau calităţi la o altă societate cu răspundere limitată şi nu desfăşura activităţi economice pe teritoriul României, neprezentând antecedente fiscale şi cazier fiscal, neavând sancţiuni de natură economică pe teritoriul României, antecedente penale şi condamnări în România sau în străinătate.

Sediul social al firmei a fost stabilit în localitatea P.Ş., jud. Neamţ, în baza contractului de comodat din 28 ianuarie 2008, încheiat cu C.M., făcându-se menţiune despre schimbarea sediului social şi la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Neamţ.

În luna octombrie 2008, Garda Financiară, secţia judeţeană Neamţ a efectuat verificări cu privire la activitatea comercială desfăşurată de SC G.C. SRL Piatra Şoimului, jud. Neamţ sub aspectul livrărilor de material lemnos către SC I. SRL Piatra Neamţ, SC M. SRL Mălini, jud. Suceava şi SC M.C. SRL, Mălini, jud. Suceava. Cu ocazia deplasării la sediul social declarat al SC G.C. SRL din localitatea P.Ş., jud. Neamţ, s-a constatat că persoana juridică nu funcţionează efectiv la adresa menţionată, neputând fi identificate documente financiar-fiscale iar administratorul societăţii, respectiv inculpatul B.l. nu a dat curs solicitărilor repetate ale organului fiscal de a pune la dispoziţie documentele contabile. În consecinţă, prin adresa din 04 noiembrie 2008, Garda Financiară, secţia judeţeană Neamţ a solicitat organelor de poliţie efectuarea de cercetări penale faţă de inculpatul B.l., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. b), f) din Legea nr. 241/2005, fapte comise în calitate de administrator al SC G.C. SRL.

În cursul urmăririi penale, inculpatul B.l. a predat organelor de poliţie evidenţa contabilă a SC G.C. SRL, aferentă perioadei septembrie 2007-iunie 2009.

Din adresa Gărzii Financiare, secţia judeţeană Neamţ din 07 decembrie 2009, rezultă că organele de control fiscal au efectuat un control operativ prin sondaj asupra documentelor financiar-fiscale aparţinând SC G.C. SRL, constatându-se că există documente justificative (facturi şi avize de însoţire a mărfurilor) ce atestă livrarea unor bunuri şi/sau servicii către diferiţi agenţi economici, neînregistrate în jurnalele comerciale de vânzări.

Astfel, s-a constatat că în luna februarie 2008, firma SC G.C. SRL a emis facturile de prestări servicii din 15 februarie 2008, în valoare de 4.926,6 RON, şi din 19 februarie 2008, în valoare de 4.846,27 RON, către SC D.F. SRL, Bicaz Chei, jud. Neamţ, acestea nefiind înregistrate în jurnalul de vânzări pentru luna februarie 2008.

În luna martie 2008, firma SC G.C. SRL a emis facturile din 04 martie 2008, în valoare de 4.794,4 RON, din 16 martie 2008, în valoare de 4.890 RON, din 17 martie 2008, în valoare de 4.957,1 RON şi din 25 martie 2008, în valoare de 4.862,1 RON, reprezentând livrări de material lemnos, cu menţiunea „taxare inversă" către SC D.F. SRL, acestea nefiind înregistrate în jurnalul de vânzări pentru luna martie 2009. În luna aprilie 2008, firma SC G.C. SRL a emis facturile din 03 aprilie 2008, în valoare de 21.700 RON, din 14 aprilie 2008, în valoare de 4.550,9 RON, din 16 aprilie 2008, în valoare de 4.785,5 RON, din 17 aprilie 2008, în valoare de 4.697,1 RON, din 21 aprilie 2008, în valoare de 4.914 RON, şi de 14.097,6 RON, reprezentând livrări de material lemnos către SC D.F. SRL, cu menţiunea „taxare inversă", acestea nefiind înregistrate în jurnalul de vânzări pentru luna aprilie 2008. În luna mai 2008, firma SC G.C. SRL a emis. facturile din 22 mai 2008, în valoare de 4.490,2 RON şi din 31 mai 2008, în valoare de 4.571,6 RON, reprezentând livrări de material lemnos către SC I. SRL, Piatra Neamţ, cu menţiunea „taxare inversă", ce nu au fost înregistrate în jurnalul de vânzări pentru luna mai 2008.

În luna iunie 2008, firma SC G.C. SRL a emis facturile din 02 iunie 2008, în valoare de 4.566 RON, din 03 iunie 2008, în valoare de 4.584,76 RON, din 04 iunie 2008, în valoare de 4.750 RON, şi din 05 iunie 2008, în valoare de 4.561,9 RON, reprezentând livrări de material lemnos către SC B.I. SRL Grinţieş, jud. Neamţ cu menţiunea „taxare inversă", pentru luna iunie 2008 nefiind întocmit jurnalul de vânzări.

În perioada 10 iunie 2008 - 05 septembrie 2009, firma SC G.C. SRL a întocmit avize de însoţire pentru material lemnos ce atestă livrări de buştean răşinoase (995 m) către SC M. SRL, Mălini, jud. Suceava şi SC M.C. SRL Mălini, jud. Suceava. Conform art. 155 alin. (1) C. fisc., „persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii (...) trebuie să emită o factură către beneficiar cel târziu până în cea de-a 15-a zi lucrătoare a lunii următoare celei în care ia naştere faptul generator al taxei, cu excepţia cazului în care factura a fost deja emisă". Conform documentelor financiar-fiscale, firma SC G.C. SRL nu a emis facturi aferente acestor livrări şi nu există înregistrări ale acestor operaţiuni în jurnalele de vânzări pentru lunile iulie-octombrie 2008.

Prejudiciul creat de învinuit prin omisiunea înregistrării în evidenţa contabilă a firmei SC G.C. SRL a veniturilor mai sus menţionate, a fost evaluat de Garda Financiară, secţia judeţeană Neamţ la suma de 54.181 RON, din care TVA în sumă de 1.560 RON, şi impozit pe profit, în sumă de 52.621 RON.

În faza premergătoare începerii urmăririi penale inculpatul B.I. a recunoscut că a emis facturile din 15 februarie 2008 şi din 19 februarie 2008 către SC D.F. SRL, precum şi din 22 mai 2008 către SC I. SRL şi încă alte patru facturi şi s-a angajat să achite prejudiciul în valoare de 54.181 RON.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul B.I. a declarat că a fost ajutat la completarea facturilor şi avizelor de însoţire marfă de către numita A.C., recunoscând că a semnat facturile fiscale şi avizele însoţire marfă. Totodată, învinuitul a recunoscut că nu a evidenţiat în contabilitate operaţiunile comerciale desfăşurate cu agenţii economici. De asemenea, a recunoscut că a făcut declaraţii neconforme cu realitatea la notar atestând că nu are antecedente penale şi că nu era reabilitat de drept.

De asemenea, întreg probatoriul administrat în cauză a confirmat faptul că învinuitul a administrat şi reprezentat SC G.C. SRL, Piatra Şoimului, jud. Neamţ, în relaţiile comerciale derulate cu SC D.F. SRL, SC I. SRL, SC M. SRL şi SC M.C. SRL, semnând o parte din facturile şi chitanţele mai sus menţionate, fiind ajutat la completarea acestora de către A.C., fostul administrator la SC G.C. SRL.

Astfel, martorul C.D., administrator la SC D.F. SRL, a arătat că la începutul anului 2008 l-a cunoscut pe învinuitul B.I. în perioada 15 februarie 2008 - 21 aprilie 2008, SC D.F. SRL a achiziţionat material lemnos de la SC G.C. SRL, fiind emise avize de însoţire marfă, facturi fiscale şi chitanţe fiscale.

Martorul C.V., care a fost audiat în faza premergătoare începerii urmăririi penale, a declarat că în luna septembrie 2007 a încheiat un contract de prestări servicii - întocmire evidenţă contabilă cu SC G.C. SRL, Piatra Şoimului, jud. Neamţ, administrată de învinuitul B.I., iar în perioada în care A.C. a fost administrator, SC G.C. SRL nu a desfăşurat niciun fel de activitate, iar ţinerea contabilităţii s-a realizat începând cu luna septembrie 2007.

În acelaşi timp, martorul a recunoscut că documentele contabile predate organelor de poliţie de către inculpatul B.I. aparţin firmei SC G.C. SRL.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 15 februarie 2011 întocmit de I.P.J. Neamţ - Serviciul Criminalistic, învinuitul B.I. a semnat următoarele facturi fiscale, avize de însoţire şi chitanţe:

- facturile fiscale din 22 mai 2008, din 24 aprilie 2008, din 17 aprilie 2008, din 16 aprilie 2008, din 14 aprilie 2008 şi din 21 aprilie 2008, la rubrica „semnătura şi ştampila furnizorului;

- avizele de însoţire din 14 aprilie 2008, din 16 aprilie 2008, din 1 aprilie 2008, din 17 aprilie 2008, la rubrica „emitent";

- chitanţele din 16 aprilie 2008, din 14 aprilie 2008, din 17 aprilie 2008 şi din 01 aprilie 2008, Ia rubrica „casier".

S-a mai stabilit, prin raportul de constatare tehnico - ştiinţifică faptul că scrisurile de mână depuse pe facturile din 22 mai 2008 şi din 24 aprilie 2008 puteau fi executate de către inculpatul B.l.

În acelaşi timp, numita A.C. a completat o parte din facturile fiscale şi avizele de însoţire în cauză.

Prin declaraţia sa, numita A.C. a recunoscut că a completat o parte din facturile în cauză, însă acestea au fost semnate de inculpatul B.l., care s-a ocupat în mod exclusiv de administrarea firmei SC G.C. SRL după preluarea părţilor sociale şi numirea sa, în calitate de administrator.

S-a înlăturat în cauză ca fiind nefondată apărarea inculpatului prin care a susţinut că la data 28 ianuarie 2008 era reabilitat, când a dat declaraţie autentificată la B.N.P. L.K., deoarece prin sentinţa penală nr. 265 din 07 aprilie 2008 a Judecătoriei Piatra Neamţ s-a dispus reabilitarea judecătorească a inculpatului B.l. pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 776/1997 a Judecătoriei Piatra Neamţ, definitivă prin decizia penală nr. 556/1998 a Curţii de Apel Bacău, fiind evident că sentinţa de reabilitare a fost pronunţată ulterior declaraţiei autentice menţionate.

Faptele care se reţin în sarcina inculpatului, astfel cum au fost stabilite şi descrise anterior, cu următoarele mijloace de probă:

- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, - adresele Gărzii Financiare, secţia judeţeană Neamţ din 08 iunie 2008, din 04 noiembrie 2008, din 18 august 2009, din 07 decembrie 2009, facturi, chitanţe, avize de însoţire marfă, jurnale comerciale de vânzare ale SC G.C. SRL, adresa Direcţiei Silvice Tg. Mureş din 05 august 2009, extrase de O.N.R.C. cu datele de identificare ale SC G.C. SRL, cererea de înmatriculare şi cererile de menţiuni privind firma comercială administrată de inculpat, precum şi certificatele de înregistrare, încheierile judecătorului delegat, certificatele de înregistrare menţiuni; - facturi, chitanţe, avize de însoţire marfă aparţinând SC G.C. SRL, în original; - procese-verbale, -declaraţiile martorilor C.D. ; P.G.l.; C.V.; A.C.; - copie a dispozitivului sentinţei penale nr. 265 din 07 aprilie 2008 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ; - declaraţiile inculpatului B.l. în urmărirea penală, coroborate cu declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptelor luată în instanţă.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului B.l. care, în calitate de administrator la SC G.C. SRL, Piatra Şoimului, jud. Neamţ, în perioada mai-octombrie 2008 nu a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii veniturile realizate din livrările de material lemnos către SC D.F. SRL, Bicaz Chei, jud. Neamţ, SC I. SA, Piatra Neamţ, SC B.I. SRL Grinţieş, jud. Neamţ, SC M. SRL Mălini, jud. Suceava şi SC M.C. SRL Mălini, jud. Suceava, prejudiciind Statul român, cu suma de 54.181 RON, reprezentând TVA şi impozit pe profit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului B.l. de a declara la B.N.P. L.K. din Piatra Neamţ date necorespunzătoare realităţii sub aspectul lipsei antecedentelor sale penale, declaraţia sa fiind autentificată la 28 ianuarie 2008 şi ulterior depusă la Oficiul Registrului Comerţului în vederea efectuării de menţiuni, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului pentru faptele de evaziune fiscală şi de fals în declaraţii oficiale reţinute în sarcina sa, în cadrul criteriilor prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., s-au avut în vedere: gradul de pericol social abstract al faptelor configurat prin limitele de pedeapsă cuprinse între 2 ani şi 8 ani, închisoare, respectiv, între 3 luni şi 2 ani, închisoare, sau amendă; gradul de pericol social concret mediu al faptelor, configurat prin valoarea relativ medie a prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului, considerată în raport cu valorile ridicate ale patrimoniilor societare ale firmelor comerciale; împrejurările în care a acţionat inculpatul şi perioada de timp care a trecut de la data comiterii acestor fapte de natură să atenueze în mod semnificativ periculozitatea faptelor dar şi periculozitatea socială a persoanei inculpatului; urmările efective ale faptelor inculpatului care au fost sistate prin intervenţia organelor judiciare penale precum şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, aceste elemente de individualizare fiind de natură să conducă instanţa în stabilirea unor pedepse pentru infracţiunile concurente orientate spre minimul special prevăzut în textul sancţionator.

În acelaşi timp reţinând conduita bună şi poziţia procesuală permanent sinceră şi de regret manifestată de inculpat în cursul procesului penal, s-au stabilit în favoarea acestuia circumstanţe atenuante în condiţiile art. 74 lit. c) şi art. 76 alin. (1) C. pen., fiind coborâte pedepsele aplicate sub minimul special.

Prin urmare, reţinând considerentele analizate anterior, a fost condamnat inculpatul B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an, închisoare.

A fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 15 (cincipsrezece) zile închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente menţionate mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul.art. 170 C. proc. pen., raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare comiterii infracţiunii de fals şi, în consecinţă, s-a anulat declaraţia inculpatului autentificată, din 28 ianuarie 2008 la B.N.P. L.K., precum şi menţiunea efectuată la Oficiul Registrului Comerţului Neamţ în baza acestei declaraţii.

În latura civilă a cauzei, având în vedere cererea de constituire ca parte civilă a Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. Bucureşti şi constatările Gărzii Financiare, secţia judeţeană Neamţ comunicate prin adresa din 07 decembrie 2009 şi nota unilaterală din 07 decembrie 2009 cu anexe, s-a constatat ca fiind probată în cauză valoarea prejudiciului cauzat bugetului consolidat al statului în sumă de 54.181 RON, constatările Gărzii Financiare având valoarea probatorie obiectivă a unor determinări de specialitate.

În consecinţă în temeiul dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 119 şi art. 120 C. proc. fisc., art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ. vechi, şi a fost obligat inculpatul B.I., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G.C. SRL, cu sediul în comuna P.Ş., jud. Neamţ, să plătească părţii civile Ministerul Finanţelor Publice prin A.N.A.F. Bucureşti suma de 54.181 RON, cât şi accesorii fiscale care se vor calcula în condiţiile legii speciale, până la plata efectivă a creanţei fiscale.

În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a admis cererea formulată de partea civilă şi s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa sumei de 54.181 RON.

În temeiul art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON, să fie avansat către B.A. Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.I. să plătească în favoarea statului suma de 500 RON, cheltuieli judiciare avansate în urmărirea penală şi primă instanţă de fond, corespunzător culpei sale procesuale.

Împotriva sentinţei a declarat apel partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Neamţ.

În motivarea apelului, partea civilă a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul laturii civile, arătând că se impune instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente, până la concurenţa sumei de 54.181 RON, actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc.

Cererea de instituire a măsurilor asigurătorii s-a arătat că este întemeiată pe existenţa condiţiilor de fapt (atitudinea infracţională a inculpatului) care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării debitelor pentru care s-a constituit parte civilă, prin posibilitatea înstrăinării bunurilor proprietate personală şi proprietate a părţii responsabile civilmente.

Analizând sentinţa penală apelată în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea a constatat că apelul părţii civile este fondat urmând a fi admis doar în ceea ce priveşte valoarea probabilă a pagubei asupra căreia s-a instituit sechestrul asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, pentru considerentele ce s-au înfăţişat în continuare.

Potrivit art. 120 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Potrivit art. 1201 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale se sancţionează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale principale.

Din interpretarea acestor dispoziţii a rezultat că prejudiciul creat statului este compus din obligaţia principală şi dobânzile pentru fiecare zi de întârziere aferentă acestei sume, calculate începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Raportat la aceste dispoziţii, s-a reţinut că se impunea instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, iar valoarea probabilă a pagubei include pe lângă suma datorată şi accesoriile fiscale prevăzute de C. proc. fisc.

Având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează latura civilă a cauzei Curtea a apreciat că este neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asupra părţii responsabile civilmente în condiţiile în care, la instanţa de fond, partea civilă a solicitat aplicarea prevederilor art. 163 C. proc. pen., respectiv înfiinţarea sechestrului asigurător numai asupra bunurilor inculpatului.

Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Neamţ în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii privind aplicarea sechestrului asigurător.

În baza art. 163 C. proc. pen. cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B.l. în vederea reparării pagubei produsă prin infracţiune, până la concurenţa valorii acesteia (54.181 RON actualizată la data plăţii prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de C. proc. fisc.).

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen, recurs partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ.

Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta parte civilă a solicitat instituirea sechestrului asigurător şi asupra bunurilor părţii responsabile civilmente.

Examinând recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi Cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (21), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi art., cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, la data de 16 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. Intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe se observă, că recurenta parte civilă şi-a motivat recursul la data de 19 septembrie 2013 (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 29 ianuarie 2014), respectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.

În speţa de faţă, instanţa de control judiciar, apreciază însă nefondate criticile formulate de recurenta parte civilă, întrucât cererea acesteia de instituire a sechestrului asigurător şi asupra bunurilor părţii responsabile civilmente a fost formulată pentru prima dată în faţa instanţei de apel.

Or, având în vedere principiul disponibilităţii care guvernează latura civilă a cauzei, Înalta Curte în deplin acord cu instanţa de prim control judiciar, apreciază că este neîntemeiată cererea de instituire a sechestrului asupra bunurilor părţii responsabile civilmente în condiţiile în care, la instanţa de fond, partea civilă a solicitat aplicarea prevederilor art. 163 C. proc. pen., respectiv instituirea sechestrului asigurător numai asupra bunurilor inculpatului.

Ca urmare, având în vedere considerentele anterior expuse Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ împotriva deciziei penale nr. 116 din 16 iulie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intimatul inculpat B.l.

Va constata că inculpatul B.l. este arestat în altă cauză.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul, apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ împotriva deciziei penale nr. 116 din 16 iulie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, privind pe intimatul inculpat B.l.

Constată că inculpatul B.l. este arestat în altă cauză.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1193/2014. Penal  ICCJ. Decizia nr. 213/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 330/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în declaraţii (art. 292 C.p.). Recurs