ICCJ. Decizia nr. 338/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 338/A/2014
Dosar nr. 3/57/2014
Şedinţa publică din 23 octombrie 2014
Asupra actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 44 din 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat V.I., împotriva sentinţei penale nr. 27 din 5 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosar nr. 2842/85/2010*.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Deliberând asupra contestaţiei în anulare formulate Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a reţinut următoarele:
1. Prin contestaţia în anulare depusă la data de 7 ianuarie 2014, data depunerii plicului la oficiul poştal, condamnatul V.I. a solicitat anularea hotărârii penale contestate, motivând, în esenţă, că a fost condamnat în Dosarul nr. 2842/85/2010* al Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea, deoarece nu a fost citat, că nu s-a prezentat în faţa curţii de apel din motive obiective, respectiv drumurile erau înzăpezite, şi că nu a beneficiat de dreptul la apărare deoarece a avut doar avocat din oficiu.
În vederea soluţionării cauzei s-a dispus acvirarea Dosarului nr. 2842/85/2010* al Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Analizând admisibilitatea contestaţiei în anulare în raport de actele şi lucrările dosarului şi potrivit dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Curtea a precizat că hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi de procedură penală, respectiv Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă, astfel cum se reglementează expres în art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale (publicată în M. Of. nr. 515/14.08.2013).
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a constatat nerespectarea disp. art. 431 C. proc. pen., cererea de contestaţie nefiind făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 428 C. proc. pen., respectiv 10 zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speţa de faţă, contestaţia în anulare a fost formulată la data de 7 ianuarie 2014, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, executarea pedepsei a început la data de 19 noiembrie 2012, astfel că, ultima zi în care ar fi putut formula în termen contestaţia în anulare este 30 noiembrie 2012.
Il. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul V.I., în termenul legal.
Analizând apelul declarat în cauză, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, analizând admisibilitatea contestaţiei în anulare în raport de actele şi lucrările dosarului şi potrivit dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat, în mod legal, că aceasta este inadmisibilă.
Astfel, potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen. instanţa, constatând că cererea de contestaţie în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prevăzute la art. 426 şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Potrivit art. 428 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele prevăzute la art. 426 poate fi introdusă în 10 zile de la data când persoana împotriva căreia se face executarea a luat cunoştinţă de hotărârea a cărei anulare se cere.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că apelantul a invocat ca motiv al contestaţiei în anulare art. 426 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel că contestaţie nu a fost făcută în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 428 C. proc. pen., respectiv 10 zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speţa de faţă, contestaţia în anulare fiind formulată la data de 7 ianuarie 2014, iar din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, executarea pedepsei a început la data de 19 noiembrie 2012, astfel că, ultima zi în care ar fi putut formula în termen contestaţia în anulare este 30 noiembrie 2012.
Faţă de aceste aspecte, sentinţa penală nr. 44 din 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, este temeinică şi legală, motiv pentru care va respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul V.I.
Văzând şi prevederile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul V.I. împotriva sentinţei penale nr. 44 din 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 332/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
