ICCJ. Decizia nr. 390/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 390/2014
Dosar nr. 3501/99/2012
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 din data de 31 ianuarie 2013, Tribunalul Iaşi a hotărât următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.C.S., la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” şi în baza dispoziţiilor art. 65 C. pen. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate inculpatului O.C.S. iar în baza dispoziţiilor art. 862 C. pen. a stabilit termen de încercare pe o durată de 5 ani.
A atenționat pe inculpat asupra dispozițiilor art. 864 alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. referitoare la revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În baza dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen. a obligat pe inculpatul O.C.S. să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Iași, conform programului de supraveghere stabilit de acesta;
- să anunte, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăseste 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de subzistentă.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul O.C.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal în sumă totală de 3.800 RON, 3268,08 RON în cursul urmăririi penale şi respectiv 531,92 RON în cursul judecății.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalului Iaşi emis la data de 28 martie 2012 în Dosarul nr. 4031/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.C.S. cu privire la săvârşirea infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 C. pen.
La baza acestei dispoziţii de trimitere în judecată, reprezentantul Ministerului Public a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În data de 17 martie 2011 inculpatul O.C.S., agent de poliţie în cadrul secţiei VI Poliţia Municipiului Iaşi, în timp ce se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu a oprit pentru control autoturismul marca D. condus de către P.A. şi după ce a constatat că certificatul de înmatriculare era reţinut, nu a aplicat măsurile legale.
Astfel, inculpatul O.C.S. are calitatea de agent de poliţie în cadrul Compartimentului Siguranţa Publică şi Patrulare, Ordine Publică în secţia VI Poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi. Acesta face parte din poliţia judiciară începând cu data de 6 martie 2007 şi din data de 28 august 2008 a fost desemnat ca poliţist rutier.
În data de 17 martie 2011, inculpatul O.C.S. se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi îşi desfăşura activitatea pe raza teritorială de competenţă a secţiei VI când pe str. P.H. a oprit pentru control, autoturismul marca D. condus de către martorul P.A. De precizat faptul că acest autoturism aparţine mamei martorului P.A., respectiv numita G.E. În data de 3 octombrie 2010 martorului P.A. i-a fost reţinut certificatul de înmatriculare al autoturismului D. deoarece avea ITP-ul expirat din data de 12 octombrie 2008 şi i-a fost înmânată dovada din 3 octombrie 2010 cu drept de circulaţie de 15 zile. Cu toate acestea martorul P.A. a continuat să conducă autoturismul de mai sus şi după cele 15 zile pentru care avea drept de circulaţie, astfel că în data de 17 martie 2011 când a fost oprit de inculpatul O.C.S. certificatul de înmatriculare se afla la Poliţia Rutieră Iaşi.
În jurul orei 24:00 în data de 17 martie 2011 martorul P.A. a plecat de la domiciliu la volanul autoturismului D. pentru a cumpăra ţigări. Când se întorcea acasă, pe str. P.H. din municipiul Iaşi, martorul a fost oprit de agentul O.C.S. care după ce s-a legitimat i-a solicitat actele la control. Agentul de poliţie a luat actele martorului, a mers la autoturismul de poliţie şi după ce a efectuat verificările în baza de date aflată la dispoziţie a constatat că certificatul de înmatriculare al autoturismului condus, martor era reţinut de Politia Rutieră.
În aceste condiţii, inculpatul O.C.S. în calitate de agent de poliţie trebuia să dea eficienţă dispoziţiilor art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 potrivit cărora: „Săvârşirea de către conducătorul unui autovehicul a uneia sau mai multor contravenţii atrage pe lângă sancţiunea amenzii şi aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează:
c) 4 puncte de penalizare pentru săvârşirea următoarelor fapte:
5) conducerea unui autovehicul sau tractarea unei remorci atunci când dovada înlocuitoare a certificatului de înmatriculare sau de înregistrare este eliberată fără drept de circulaţie sau durata acesteia a expirat”.
Prin urmare, pe lângă sancţiunea principală a amenzii de clasa a IV-a sau avertismentului, inculpatul trebuia să-i aplice martorului 4 puncte de penalizare ca sancţiune contravenţională complementară.
Inculpatul nu a făcut acest lucru aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Martorul P.A. a precizat în declaraţia sa că pentru a nu fi sancţionat i-a dat suma de 50 RON inculpatului, dar acest lucru nu se coroborează cu alte mijloace de probă, urmând a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de O.C.S. în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.
Situaţia de fapt prezentată mai sus, rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză.
S-a stabilit astfel faptul că inculpatul O.C.S. a oprit pentru control autoturismul marca D. În aceste condiţii inculpatul a constatat că martorul P.A. a comis contravenţia prevăzută de art. 102 alin. (1) pct. 1 pentru care trebuia să aplice sancţiunea principală a avertismentului sau amenda de clasa a IV-a. Dar pentru această situaţie de fapt, respectiv că P.A. condusese pe drumurile publice autoturismul deşi avea certificatul de înmatriculare reţinut pentru că-i expirase IPT-ul, art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 5 prevede obligativitatea aplicării a 4 puncte de penalizare. Inculpatul nu a făcut acest lucru obţinând în felul acesta un avantaj nepatrimonial pentru P.A.
Faptul că P.A. nu a fost sancţionat pentru contravenţia săvârşită rezultă din înscrisuri, precum şi din rapoartele de activitate încheiate de O.C.S. după încheierea activităţii.
De asemenea, din înscrisuri rezultă că certificatul de înmatriculare pentru autoturismul marca D. era reţinut din data de 3 octombrie 2010 întrucât expirase ITP-ul.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că în data de 17 martie 2010 O.C.S. se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi avea aviz pentru a-şi desfăşura activitatea pe linia circulaţiei rutiere.
În sensul celor de mai sus, este şi declaraţia martorului P.A. Acesta precizează că în data de 17 martie 2011 a hotărât să meargă cu autoturismul proprietatea mamei sale, pe care el de obicei îl folosea, să-şi cumpere ţigări. Pe strada P.H., P.A. a fost oprit de un agent de poliţie, care avea semnalmentele inculpatului O.C.S. şi care după ce i-a spus că certificatul de înmatriculare este reţinut i-a pretins o sumă de bani. Martorul a dat agentului de poliţie suma de 50 RON şi nu a fost sancţionat contravenţional.
Având în vedere faptul că nu a putut fi probată săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. de către O.C.S. s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la această faptă.
Fiind audiat în cauză inculpatul O.C.S. a declarat că nu-şi aduce aminte să fi oprit pentru control în data de 17 martie 2011 autoturismul marca D. condus de P.A. şi crede că l-a atenţionat verbal pentru nişte motive avute în vedere atunci. Nu-şi explică de ce nu i-a aplicat punctele de penalizare şi că nu a primit nici o sumă de bani de la P.A. pentru a nu-l sancţiona.
O.C.S. a arătat că nu este adevărat faptul că identifica autoturisme care circulau pe raza de competenţă teritorială a Secţiei VI Poliţie care aveau numere de înmatriculare expirate şi apoi i le comunica lui C.P.D. De asemenea, nu este adevărat că numitul C.P.D. identifica în trafic aceste autoturisme şi îi spunea lui O.C.S. pentru ca acesta să-i oprească pe conducătorii auto şi să pretindă şi să primească diferite sume de bani de la aceştia.
Cu privire la acest aspect interceptările efectuate în cauză nu au relevat împrejurări de natură a le susţine, urmând de asemenea a se dispune neînceperea urmăririi penale faţă de O.C.S. în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen. şi faţă de C.P.D. în ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.
Având în vedere acest lucru, în conformitate cu prevederile art. 912 alin. (4) C. proc. pen. se vor arhiva la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului O.C.S. rezultă că acesta nu posedă antecedente penale care să atragă starea de recidivă, dar se poate constata că prin rechizitoriul din 27 octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. Acest lucru demonstrează o perseverenţă infracţională din partea inculpatului, în săvârşirea aceluiaşi tip de activităţi ilicite, o consecvenţă în nerespectarea atribuţiilor de serviciu şi faptul că o sancţiune cu caracter administrativ nu este suficientă pentru a asigura coerciţia sa, fiind necesară aplicarea unei sancţiuni mai aspre.”
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 5 aprilie 2012, primind aleatoriu prim termen de judecată la data de 10 mai 2012.
La termenul de judecată din 21 iunie 2012 instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor regularitatea actului de sesizare al instanţei, la acelaşi termen constatând, din perspectiva îndeplinirii exigenţelor art. 263 C. proc. pen., că a fost legal sesizată dispunând începerea cercetării judecătoreşti.
Din oficiu, instanţa a dispus în sensul citării, în vederea audierii, a martorilor din lucrări P.A., C.P.D. şi H.C.C., mijloc de probă solicitat spre administrare şi de către apărătorul inculpatului care a solicitat instanţei şi administrarea probei cu înscrisuri.
Ulterior, inculpatul a solicitat instanţei, prin apărător, audierea martorului O.A. cu privire la care, la ultimul termen de judecată, ca urmare a plecării acestuia din ţară, renunţă.
Tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului, precum şi materialul probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Ca urmare a unei petiţii anonime înaintate D.G.A., prin care a fost semnalată o pretinsă activitate infracţională derulată de inculpatul O.C.S., agent în cadrul Secţiei VI din cadrul Poliţiei Iaşi, constând în faptul că acesta, în mai multe rânduri, pretindea şi primea de la şoferi depistaţi în trafic cu probleme diferite sume de bani, pentru a nu lua măsurile legale împotriva lor, au fost începute de către D.G.A., Serviciul Teritorial Iaşi, în baza delegării dispuse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, cercetări cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice”.
Astfel, au fost identificate, ca urmare a verificărilor efectuate în evidenta informatizată a S.P.R. Iaşi, datele interogate de inculpat în perioada 1 septembrie 2010-5 ianuarie 2011, constatându-se în continuarea cercetărilor că unele dintre persoanele deţinătoare ale acestor date, posesori de autovehicule, fuseseră oprite pentru control de către inculpatul O.C.S. în condiţiile în care săvârşeau abateri grave sau chiar infracţiuni dar care nu au fost sancţionate.
A reţinut instanţa în acest sens că numitul D.A. a fost oprit pentru control la data de 21 decembrie 2010, ora 14:50, de către inculpatul O.C.S. şi, deşi avea permisul suspendat din data de 18 decembrie 2010, acestuia nu i s-a întocmit dosar penal.
În împrejurări similare a fost oprit în trafic şi numitul C.I., respectiv la data de 31 decembrie 2010, ora 22:50, faţă de care inculpatul O.C.S. nu a luat măsurile legale.
În acest context, inculpatul, în activitatea sa de identificare în trafic a autoturismelor care circulau cu numere expirate, l-a atras şi pe martorul C.P.D., activitatea acestuia fiind cea de a-i comunica inculpatului existenţa în trafic a vreunui autoturism care circula cu numere expirate, după ce în prealabil inculpatul îi comunica martorului numerele de înmatriculare şi semnalmentele acelor autoturisme.
A constatat însă instanţa că sub acest aspect organul de urmărire penală a apreciat că nu sunt suficiente probe în sensul antrenării răspunderii penale a inculpatului, dispunându-se o soluţie de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (2) C. pen.
Dar, aceste cercetări au stat la baza interceptărilor telefonice care au relevat infracţiunea sub aspectul căreia inculpatul O.C.S. a fost trimis în judecată în prezenta cauză, respectiv cea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., constând în fapta acestuia care, în data de 17 martie 2011, în timp ce se află în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a oprit pentru control în trafic autoturismul marca D. condus de martorul denunţător P.A. şi, deşi a constatat că certificatul de înmatriculare era reţinut, nu a luat măsurile care se impuneau faţă de conducătorul autoturismului.
Elocvente în acest sens sunt declaraţiile martorului P.A. date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, în cuprinsul cărora relatează împrejurările opririi sale în trafic de către inculpat, respectiv în luna martie 2011, fiindu-i imputată neprezentarea certificatului de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea şi care în fapt fusese anterior reţinut, precum şi solicitarea unei sume de bani de către inculpatul O.C.S. în schimbul neluării măsurilor legale, suma de bani oferită de martorul denunţător şi primită de inculpat fiind de 50 RON.
A reţinut instanţa că sub aspectul infracţiunii de „luare de mită” nu s-a reţinut în actul de inculpare răspunderea inculpatului care a fost trimis în judecată doar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.
Cu prilejul audierii sale la termenul de judecată din 18 octombrie 2012, inculpatul O.C.S. deşi recunoaşte oprirea în trafic a martorului P.A. pentru un control de rutină şi constatarea faptului că acesta circula având ITP-ul expirat, neagă pretinderea vreunei sume de bani de la acesta în scopul neluării măsurilor legale, justificând clemenţa sa în neaplicarea sancţiunilor care se impuneau de insistenţele martorului şi promisiunile acestuia cu privire la efectuarea imediat a inspecţiei tehnice.
Dacă declaraţia martorului P.A. ar fi fost una singulară din perspectiva acuzaţiilor care i se aduc inculpatului, instanţa s-ar fi aflat în prezenţa unor probe insuficiente în ceea ce priveşte antrenarea răspunderii penale a inculpatului, însă, coroborată cu cele date de martorul H.C.C., în ambele faze ale procesului penal, relevă fără echivoc caracterul nesincer al apărărilor inculpatului şi reflectă caracterul infracţional al activităţilor întreprinse de acesta, în calitate de agent de poliţie.
Deşi acest martor nu face referire în mod expres la fapta sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis în judecată, el relevă în cuprinsul declaraţiilor sale modalitatea în care inculpatul O.C.S., cu participarea martorului C.P.D., identifica în trafic maşini cu numere de înmatriculare expirate pe care ulterior, în calitatea sa de agent de poliţie oprea în trafic, activitate în care s-a încercat de către cei doi atragerea participării şi a martorului H.C.C., cu motivarea de „a face un ban în plus”, lucru pe care însă acesta l-a refuzat.
Relevante sunt în acest context şi transcrierile convorbirilor telefonice interceptate, purtate între inculpat şi o persoană rămasă neidentificată, o parte a acestora fiind expusă în conţinutul motivelor care au sta la baza actului de inculpare, transcrieri care susţin declaraţia martorului H.C.C. şi înlătură apărările inculpatului referitoare la nevinovăţia sa.
Pentru toate aceste motive, instanţa a apreciat că în drept, fapta inculpatului O.C.S. care, în data de 17 martie 2011, în timp ce se află în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, a oprit pentru control în trafic autoturismul marca D. condus de martorul denunţător P.A. şi, deşi a constatat că certificatul de înmatriculare era reţinut, nu a luat măsurile care se impuneau faţă de conducătorul autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor publice” prevăzut de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, reținând totodată că acesta desi nu posedă antecedente penale, prin rechizitoriul din 27 octombrie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în cuantum de 500 RON pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., similară celei sub aspectul căreia a fost cercetat în prezenta cauză, împrejurare care în opinia instanței nu-l îndreptățește în a-i fi recunoscute eventuale circumstanțe atenuante.
Alăturat pedepsei principale, faţă de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, a aplicat acestuia, în baza art. 65 C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Pentru aceleași considerente care au vizat individualizarea pedepsei principale aplicabilă inculpatului instanța a apreciat că nu se impune privarea de libertate a acestuia, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind în măsură a asigura îndeplinirea scopului acesteia, în contextul lipsei antecedentelor penale, urmând ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere care vor fi dispuse în baza dispoziţiilor art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie aplicabilă, s-a reţinut că, fată de natura faptei săvârşite de inculpat, gradul ridicat de pericol social al acesteia, circumstanţele personale ale inculpatului precum şi pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat deoarece întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproşabilă.
Luând în considerare şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie precum şi jurisprudenţa C.E.D.O., instanţa a apreciat că interzicerea exerciţiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfăşurarea instrucţiei penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanţa, luând în considerare natura şi gravitatea pedepsei principale aplicate inculpatului, a considerat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) a) şi lit. b) C. pen. este proporţională cu situaţia care a determinat-o.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale şi executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a obligat inculpatul O.C.S. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în ambele faze ale procesului penal în sumă totală de 3.800 RON, 3.268,08 RON în cursul urmăririi penale şi respectiv 531,92 RON în cursul judecății.
În termenul prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul O.C.S. a apelat hotărârea pe care o consideră netemeinică şi nelegală. El a invocat depoziţiile contradictorii ale martorilor C.P.D. şi H.C.C., lipsa unui proces-verbal certificat de procuror în ce priveşte convorbirile telefonice interceptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen. şi faptul că, în cele patru luni cât a fost monitorizat de organele de cercetare penală nu au existat indicii că ar fi comis fapte penale”.
Inculpatul a solicitat reaprecierea probelor şi achitarea sa în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar inculpatul a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., întrucât fapta nu constituie infracţiune.
Prin decizia penală nr. 77 din 9 mai 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul O.C.S. împotriva sentinţei penale nr. 46 din 31 ianuarie 2013 a Tribunalului Iaşi şi, rejudecând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul O.C.S. pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, prin motivele scrise depuse la dosar solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Iaşi care, reanalizând întreg materialul probator, să dispună condamnarea inculpatului O.C.S. pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.
La data fixată pentru soluţionarea recursului, respectiv 31 ianuarie 2014, în şedinţă publică, reprezentantul parchetului a solicitat să se ia act de cererea de retragere a recursului formulat în cauză.
Înalta Curte, având în vedere manifestarea de voinţă a titularului cererii de recurs, cât şi dispoziţiile art. 3854 C. proc. pen. raportat la art. 369 C. proc. pen., urmează să ia act de cererea de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 77 din 9 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 77 din 9 mai 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat O.C.S., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 387/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 391/2014. Penal → |
|---|
