ICCJ. Decizia nr. 426/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Revizuire - Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 426/A/2014
Dosar nr. 87/57/2014
Şedinţa publică din 12 decembrie 2014
Asupra apelului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 09 octombrie 2014, Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul H.O.M., având ca obiect revizuirea sentinţei penale nr. 117/2012 pronunţată la 3 octombrie 2012 de Curtea de Apel Alba lulia, secţia penală, în Dosar nr. 834/57/2011.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba lulia la data de 07 februarie 2014 sub Dosar nr. 87/57/2014, urmare a înaintării cererii de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justitie-D.N.A.-Serviciul Teritorial Alba lulia cu adresa din 06 februarie 2014 condamnatul H.O.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 117/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosar nr. 834/57/2011, astfel modificată prin Decizia penală nr. 3002/2013 pronunţată la data de 03 octombrie 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, invocând în drept dispoziţiile art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen. din 1968.
În expunerea de motive, revizuientul prin apărătorul ales, a arătat, în esenţă, că hotărârea a cărei revizuire se solicită este nelegală, întrucât nu au fost respectate garanţiile unei judecăţi adecvate. Astfel, judecătorul cauzei nu a observat că numerotarea dosarului este greşită, ceea ce relevă necunoaşterea dosarului de către judecător şi că există mijloace de probe la dosar care nu au fost numerotate deloc. S-a mai susţinut că au fost nesocotite grav normele în materia privind compunerea completului de judecată, fiind încălcat principiul continuităţii completului de judecată - art. 292 C. proc. pen. şi principiul nemijlocirii în administrarea probelor - art. 65 C. proc. pen., ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Un alt motiv de revizuire se referă la modul greşit în care judecătorul cauzei a interpretat toate probele dosarului, neexistând nici măcar aparenţa comiterii faptelor de către revizuient, astfel că ne aflăm în situaţia unei erori de fapt. întrucât hotărârea judecătorească trebuie să reflecte realitatea cu privire la conflictul de drept penal dedus judecăţii şi să îndeplinească condiţiile de legalitate şi temeinicie, se apreciază că în cauză aceste condiţii obligatorii nu au fost respectate, hotărârea nefîind motivată logic şi punctual pe fiecare aspect de fapt şi de drept şi că cercetarea judecătorească nu s-a desfăşurat într-un mod eficient care să garanteze aflarea adevărului.
Prealabil verificării admisibilităţii cererii de revizuire Curtea de apel a arătat că, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), astfel cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentei cererii de revizuire este cel reglementat de prevederile art. 452-464 din noua lege de procedură penală .
La dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul nr. 87/57/2014 al Curţii de Apel Alba lulia.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum se prevede în art. 459 C. proc. pen., Curtea de apel, raportat la împrejurarea că la 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul cod de procedură penală, iar cererea de revizuire a fost formulată anterior acestei date, fiind întemeiată în drept pe cazurile prevăzute de vechiul cod de procedură penală, potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen., a pus în vedere revizuientului să-şi completeze cererea cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, precum şi anexarea tuturor copiilor înscrisurilor de care înţelege să se folosească în cauza de faţă.
Revizuientul condamnat nu s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. art. 456 alin. (4) C. proc. pen..
Ori, în acest context şi raportat la dispoziţiilor art. 459 alin. (3) C. proc. pen. cererea de revizuire a apărut ca fiind inadmisibilă.
Chiar trecând peste acest aspect şi analizând cazurile de revizuire invocate iniţial, întemeiate pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi d) C. proc. pen. din 1968, cazuri care se regăsesc în art. 453 alin. 1 lit. a) şi d) C. proc. pen., instanţa de fond a constatat că cererea de revizuire apare ca fiind inadmisibilă, întrucât analizându-se motivele invocate de revizuent, s-a reţinut că acestea nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 124 din 09 octombrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul condamnat H.O.M., fără a-l motiva.
Apelul declarat de revizuentul condamnat este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin sentinţa penală nr. 117/2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, în Dosar nr. 834/57/2011, s-a hotărât, printre altele, în baza art. 334 C. proc. pen. din 1968, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în privinţa inculpatului H.O.M. ( condamantul revizuient din prezenta cauză) din art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 (3 fapte) în art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi din art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 2531 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 (5 fapte) în art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 2531 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 .
A fost condamnat inculpatul H.O.M. după cum urmează: - pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de conflict de interese în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 2531 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. din 1969 au fost contopite cele două pedepse principale în cea mai grea dintre ele de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969 conform art. 35 C. pen. din 1969, astfel că în final s-a dispus executarea pedepsei rezultante pentru inculpatul H.O.M. este de 5 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din 1969.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen. din 1969.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14 şi 346 C. proc. pen. din 1968 s-a dispus obligarea inculpatului H.O.M. alături de ceilalţi trei coinculpaţi D.N.R., C.D.A. si T.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.M.C. SRL la plata către partea civilă Municipiul Hunedoara prin Consiliul local al Municipiului Hunedoara a sumei de 171.212,36 lei, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul H.O.M., precum şi ceilalţi trei coinculpaţi D.N.R., C.D.A. si T.I. să plătească statului fiecare câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe penale au formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie-D.N.A.-Serviciul Teritorial Alba Iulia şi inculpaţii D.N.R., C.D.A. si T.I.
Prin Decizia penală nr. 3002/2013 pronunţată la data de 03 octombrie 2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 837/57/2011 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie-D.N.A.-Serviciul Teritorial Alba Iulia, s-a casat în parte sentinţa si în rejudecare în baza art. 191 C. proc. Pen. din 1968 au fost obligaţi inculpaţii H.O.M., D.N.R., C.D.A. si T.I. (iar pe acesta în solidar cu partea responsabila civilmente SC A.M.C. SRL) la câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
S-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.N.R., C.D.A. și T.I. împotriva aceleiaşi sentinţe, cu obligarea acestor recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul, împrejurări care să conducă la o hotărâre contrară primei hotărâri, de achitare sau încetare a procesului penal.
Este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive ce conţin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal.
Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 C. proc. pen.
Potrivit art. 456 alin. (2) C. proc. pen. cererea se formulează în scris şi trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire
Aşa după cum şi prima instanţă a reţinut, analizând motivele invocate de revizuent, se constată că acesta nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., mai exact în speţa de faţă nu există fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţa de fond şi de cele de control judiciar la soluţionarea cauzei.
Revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. este dublu condiţionată, în sensul că presupune descoperirea de fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a revizuentului. Expresia "fapte sau împrejurări", utilizată de legea procesual-penală în reglementarea acestei căi extraordinare de atac, se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ, cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, şi anume orice întâmplare, situaţie sau stare care, în mod autonom sau prin coroborare cu alte probe, poate să conducă la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare a revizuentului.
Constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul dispoziţiilor art. 543 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele sau împrejurările care nu au putut fi luate în considerare la soluţionarea cauzei din lipsa posibilităţii dovedirii lor. Nu constituie fapte sau împrejurări noi, în sensul textului de lege menţionat, apărările care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în primă instanţă şi în căile de atac promovate împotriva hotărârii primei instanţe.
Se constată aşadar că, de fapt, revizuentul solicită, în calea extraordinară de atac a revizuirii, reinterpretarea probaţiunii administrată şi evaluată atât de instanţa fondului, cât şi de instanţa de control judiciar, care au examinat toate susţinerile şi apărările sale cu privire la acuzaţiile aduse (a se vedea concluziile pe fond), apărări care formează şi obiectul prezentei cauze.
În ceea ce priveşte cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care condamnatul nu a invocat existenţa unei hotărâri definitive privind săvârşirea vreunei infracţiuni de către organele judiciare în legătură cu dosarul a cărei revizuire se cere, s-a apreciat că motivele invocate de către acesta nu pot fi circumscrise nici uneia dintre aceste situaţii, astfel încât, în mod corect, prima instanţă a considerat că prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă şi sub acest aspect.
Aşa fiind, in raport de toate argumentele anterior expuse, Înalta Curte constată că prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunţate în cauză, precum şi la reanalizarea şi extinderea probatoriului administrat, aşa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă ca inadmisibilă de instanţa de fond, care a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Potrivit disp. art. 412 alin. (4) C. proc. pen. „apelul se motivează în scris, arătându-se motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază".
Cum în faţa instanţei de apel, revizuentul condamnatul nu a invocat nici un motiv pentru care hotărârea pronunţată să fie nelegală sau netemeinică, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge apelul ca nefondat, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală.
Văzând şi disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - revizuent condamnat H.O.M. împotriva sentinţei penale nr. 124 din 09 octombrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul - revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2014. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 430/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
