ICCJ. Decizia nr. 481/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 481/2014

Dosar nr. 4036/111/2006*

Şedinţa publică din 7 februarie 2014

Asupra recursului de faţă ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 232/P din data de 29 noiembrie 2012 pronunţată de către Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D.M., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de: 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executări pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilirea conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.G., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza arţ.81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executări pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilirea conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar la plata sumei de 5000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii efective în favoarea părţii civile P.D.F., respectiv la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii efective în favoarea părţii civile L.M.N., reprezentând daune morale şi respinge ca nedovedite restul pretenţiilor formulate.

Din fondurile Ministerului Justiţiei s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bihor sumele de 150 lei; 150 lei reprezentând onorariile apărătorului din oficiu avocat F.A. conform delegaţiei din 22 noiembrie 2011; suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat P.F. conform delegaţiei din 22 noiembrie 2011; suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat U.D. conform delegaţiei din 22 noiembrie 2011; sumele de 150 lei; 150 lei; 150 lei, reprezentând onorariile apărătorului din oficiu avocat I.S. conform delegaţiilor din 21 septembrie 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 1.600 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-a dispus achitarea din fondurile Ministerului Justiţiei a contravalorii a patru ore de traducere efectuată de doamna traducător de limbă italiană S.P.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 228/P/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 4036/111/2006 s-a dispus în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea la procuror în vederea refacerii urmăririi penale a cauzei penale privind pe inculpaţii L.C.G., D.M. şi S.G. trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2), art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În motivare s-a arătat că întreaga urmărire penală desfăşurată faţă de inculpatul L.C.G. este lovită de nulitate absolută, fiind încălcate o serie de prevederi legale, care reprezintă garanţii ale dreptului la apărare, garanţii care nu au fost respectate în această fază a procesului penal. S-a apreciat pe de altă parte că fiind incidenţă în cauză situaţia de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., măsura restituirii cauzei la procuror trebuie dispusă şi cu privire la inculpaţii D.M. şi S.G. acest fapt impunându-se cu atât mai mult cu cât lămurirea împrejurărilor concerte ale săvârşirii faptei poate influenţa si situaţia acestora.

Prin Decizia penală nr. 631/R/2011 Curtea de Apel Oradea a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva sentinţei penale nr. 228/P din 2 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bihor pe care au casat-o şi modificat-o în sensul că s-a dispus trimiterea cauzei privind pe inculpaţii D.M. şi S.G. la Tribunalul Bihor pentru continuarea judecăţii pe fond menţinându-se dispoziţiile instanţei de fond privind pe inculpatul L.C.G.

Dosarul privind pe inculpaţii D.M. şi S.G. a fost reînregistrat la Tribunalul Bihor la data de 09 septembrie 2011.

În lipsa oricăror probe care să dovedească vinovăţia inculpaţilor D.M. şi S.G., declaraţiile testimoniale prezentate confirmând doar implicarea inculpatului L.C.G., instanţa de fond a dispus achitarea acestora, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin rechizitoriu, cei doi inculpaţi, au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinându-se în sarcina lor că, s-au constituit împreună cu coinculpatul L.C.G., într-un grup infracţional organizat, care a existat pentru o perioadă şi a acţionat în mod coordonat în perioada anilor 2004-2005, în scopul săvârşirii infracţiunilor grave de trafic de persoane majore şi trafic de minori, pentru a obţine în mod direct beneficii financiare.

Probatoriul administrat în cauză a condus la concluzia că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Această infracţiune presupune existenţa unui grup infracţional organizat, astfel cum este definit acesta în cuprinsul art. 2 lit. a) din aceeaşi lege, care presupune un grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi, acţionează, în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Faptul că inculpaţii D.M. şi S.G. au săvârşit împreună cu inculpatul L.C.G. infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, vizând pe cele două părţi vătămate P.D.F. şi L.M.N. atrage reţinerea agravantei prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeaşi lege, care a vizat traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună, probele de la dosar fiind în sensul reţinerii doar a acestei agravante, iar nu în sensul existenţei infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă distinctă şi care trebuie dovedită prin mijloace de probă neechivoce, ceea ce nu a fost cazul în speţă.

Aşa cum s-a arătat mai sus faţă de inculpaţii D.M. şi S.G., întreg probatoriul administrat în cauză a dovedit vinovăţia acestora, strict sub aspectul racolării de către aceştia a celor două părţi vătămate P.D. şi L.M., activitate infracţională care s-a desfăşurat în perioada ianuarie - februarie 2004. Celelalte aspecte evidenţiate în rechizitoriu cum că, în realitate grupul constituit ar fi desfăşurat o activitate infracţională în perioada anilor 2004-2005 şi a vizat o activitate mult mai amplă de racolare a mai multor persoane printre care şi minore (în afara celor două părţi vătămate mai sus enunţate) nu au fost dovedite prin nici un mijloc de probă. în aceste împrejurări nu s-a reţinut existenţa unui grup constituit cu reguli şi structură bine organizată, legătura dintre inculpaţi fiind contextuală şi ocazională. Gruparea formată din cei trei inculpaţi fără a avea o continuate sau o structură determinată, cu roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului nu a constituit un grup infracţional organizat în sensul Legii nr. 39/2003 cu atât mai mult cu cât în textul de lege se prevede că a fost necesar ca respectiva grupare să acţioneze pe o anumită perioadă cea ce nu a fost cazul în speţă.

Faţă de cele de mai sus instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Ca urmare instanţa de fond în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului D.M., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului D.M. aşa cum a fost descrisă şi dovedită la pct. 1 constând în recrutarea prin înşelăciune şi luarea unor măsuri de transportare în Germania a părţilor vătămate L.M.N. şi P.D. în perioada ianuarie -februarie 2004 în scopul exploatării sexuale şi a exploatării prin muncă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. text în baza căruia s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de: 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond de judecată a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, limitele legale de pedeapsă, numărul persoanelor traficate, ambele majore, dar pe de altă parte conduita inculpatului care s-a prezentat în faţa instanţei de judecată iar potrivit comunicărilor I.G.P.R. - serviciul cazier judiciar acesta nu a fost tras la răspundere penală pe teritoriul României, împrejurări în care instanţa de fond a reţinut în favoarea sa circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a avut în vedere de asemenea împrejurarea că de la data comiterii faptei s-a scurs un interval de aproape 9 ani, (perioadă în care inculpatul nu a mai avut vreo tangentă cu legea penală română) condiţii în care apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestuia, instanţa de fond în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executări pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilirea conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.G., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Fapta inculpatului S.G. aşa cum a fost descrisă şi dovedită la pct. 1 constând în recrutarea prin înşelăciune şi luarea unor măsuri de transportare în Germania a părţilor vătămate L.M.N. şi P.D. în perioada ianuarie - februarie 2004 în scopul exploatării sexuale şi a exploatării prin muncă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată şi completată cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. text în baza căruia s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de:

Instanţa de fond a avut în vedere de asemenea împrejurarea că de la data comiterii faptei s-a scurs un interval de aproape 9 ani, (perioadă în care inculpatul nu a mai avut vreo tangentă cu legea penală română) condiţii în care apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestuia, instanţa de fond în baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executări pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilirea conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 84 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

Părţile, vătămate P.D.F. au formulat pretenţii civile în cauză solicitând fiecare 5.000 euro daune materiale respectiv 5.000 euro daune morale. Părţile vătămate nu au făcut dovada prejudiciului de natură materială context în care urmează ca aceste pretenţii să fie respinse. Cât privesc daunele morale solicitate instanţa de fond a apreciat că acordarea în favoarea fiecărei părţi civile a sumei de 5.000 euro este justificată faţă de suferinţa psihică şi fizică, respectiv trauma pe care au încercat-o ambele tinere după ce au ajuns pe teritoriul statului străin aspect ce rezultă fără echivoc din declaraţiile ample date de părţile vătămate.

Ca urmare instanţa de fond în baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a dispus obligarea inculpaţilor în solidar la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii efective în favoarea părţii civile P.D.F., respectiv la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii efective în favoarea părţii civile L.M.N., reprezentând daune morale şi respinge ca nedovedite restul pretenţiilor formulate.

Împotriva acestei. hotărâri, în termen legal, a declarat recurs D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, criticând hotărârea atacată sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor D.M. şi S.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2008 şi a greşitei individualizări judiciare a pedepsei prin reţinerea nelegală a prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea celor doi inculpaţi.

În motivare s-a arătat că în ce priveşte infracţiunea de grup organizat au fost întrunite elementele constitutive ale acesteia deoarece după modul de organizare şi acţiune a celor trei inculpaţi, L.C.G., D.M. şi S.G., rezultă fără echivoc că ultimii aveau rolul de a racola din România persoane de sex feminin majore şi minore şi a le trimite prin intermediul unor transportatori din ţară în Germania unde erau aşteptate de primul inculpat, care apoi le supunea exploatării sexuale sau prin muncă. în acest sens s-au făcut referiri la declaraţia părţii vătămate P.D.F., S.I., A.R. şi P.C.A.. S-a mai arătat şi faptul că activitatea infracţională a grupului s-a desfăşurat pe perioada anilor 2004-2005, perioadă în care au racolat şi exploatat sexual şi prin muncă cinci victime din care trei majore şi două minore. Referitor la implicarea inculpaţilor D.M. şi S.G. în racolarea şi exploatarea minorelor P.C.A. şi S.I. s-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere decât parţial declaraţiile acestora date pe parcursul procesului penal. S-a mai arătat şi faptul că în mod greşit s-au reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpaţilor D.M. şi S.G., întrucât faptul că nu au fost traşi la răspundere penală pe teritoriul României nu poate fi privită ca o dovadă a bunei conduite a acestora, iar lipsa antecedentelor penale nu poate fi reţinută în mod automat ca circumstanţă atenuantă atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt, în speţă inculpaţii săvârşind o infracţiune gravă şi au avut o atitudine nesinceră în timpul procesului penal.

Prin Decizia penală nr. 78/A din 13 iunie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Oradea.

Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că instanţa de fond o situaţie de fapt corectă având la bază un amplu material probator administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, făcând trimitere la probele, respectiv la declaraţiile persoanelor audiate în cauză,. motivarea instanţei de fond cuprinzând pe larg depoziţiile acestora.

În ce priveşte infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 reţinută în sarcina inculpaţilor D.M. şi S.G., curtea a reţinut că probele administrate în cauză nu dovedesc nicio implicare a celor doi inculpaţi în racolarea celor două tinere P.C.A. şi S.I., aceasta din urmă audiată sub identitate protejată, declaraţiile acestora dovedind doar vinovăţia inculpatului L.C.G. în săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Aşadar declaraţiile celor două tinere aflate la filele 64-68 din dosarul de urmărire penală, 44-45 din dosarul de urmărire penală şi care sunt pe larg expuse în considerentele hotărârii instanţei de fond nu susţin învinuirile celor doi inculpaţi, motiv pentru care soluţia de achitare a acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. este corectă, inculpaţii beneficiind de prezumţia de nevinovăţie.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, curtea, de asemenea, a reţinut că probatoriul administrat în cauză nu dovedeşte componenţa unui grup din care ar fi făcut parte şi inculpaţii D.M. şi S.G.

Faptul că inculpaţii ar fi făcut parte din grup infracţional a cărui activitatea infracţională s-a desfăşurat în perioada 2004-2005 şi a vizat racolarea mai multor peroane între care şi minore în afara celor două părţi vătămate arătate mai sus nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă.

Prin urmare, în cauză nu există dovezi că inculpaţii s-au constituit într-un grup organizat aşa cum o cer prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care prima instanţă în mod corect a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte şi că se impune achitarea inculpaţilor.

Faptul că inculpaţii D.M. şi S.G. au săvârşit infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu inculpatul L.C.G. privind cele două părţi vătămate P.D.F. şi L.M.N. nu determină existenţa unui grup organizat, cu roluri prestabilite care a acţionat pentru o perioadă şi în mod coordonat în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Din dosarul cauzei rezultă neechivoc că legătura dintre inculpaţi este un ocazională, activitatea lor fiind determinată de anumite împrejurări, circumstanţe într-un anumit moment.

Pedepsele aplicate inculpaţilor D.M. şi S.G. au fost corect individualizate având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, decurs din împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă.

S-a apreciat că şi modalitatea de executare a pedepsei stabilită pentru inculpat a fost apreciată în mod corespunzător, executarea acesteia în condiţiile art. 81 C. pen., fiind în măsură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.

Împotriva hotărârii sus menţionată "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea a declarat recurs, invocându-se cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., considerându-se că s-a făcut o greşită aplicare a legii, VW-sensul achitării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cât şi reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din 7 februarie 2014 când. Înalta Curte a acordat cuvântul la dezbateri, procurorul de şedinţă a învederat că înţelege să-şi retragă recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 78/A din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Înalta Curte în raport de dispoziţiile art. 385⁴ C. proc. pen. anterior, faţă de declaraţia de retragere a recursului formulată de procurorul de şedinţă în condiţiile art. 369 C. proc. pen. anterior care se aplică în mod corespunzător urmează a se lua act de manifestarea de voinţă a parchetului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 78/A/2013 din 13 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba italiană se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 75 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, în sumă de câte 40 lei, se plăteşte din. fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 430/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 548/2014. Penal. Traficul de minori (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 481/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 481/2014. Penal