ICCJ. Decizia nr. 510/2014. SECŢIA PENALĂ. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), falsul în declaraţii (art. 292 C.p.), infracţiunea de spălare de bani (Legea 65

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 510/2014

Dosar nr. 6685/111/2009

Şedinţa publică din 12 februarie 2014

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 17 din 17 februarie 2012 Tribunalul Mureş a dispus următoarele:

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. (fiica lui F.V. şi S., născută în Silvaş, jud. Satu-Mare, domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

S-a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatei, în baza art. 65 - 66 C. pen. .

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. (fiica lui F.V. şi S., domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. (fiica lui F.V. şi S., domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. (fiica lui F.V. şi S., domiciliată în mun. Oradea, jud.Bihor) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de instigare la fals intelectual în forma participaţiei improprii şi în formă continuată ( 3 acte materiale), prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. (fiica lui F.V. şi S., domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata M.D.C. (fiica lui F.V. şi S, domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 .

S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute Ia art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatului, în baza art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 22 iunie 2009 până la data de 30 iunie 2009, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

S-a interzis inculpatei ca pe durata executării pedepsei principale să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata A.M. (fiica lui M.G. şi D.C., domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen.

A dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate inculpatei, în baza art. 65, 66 C. pen.

A condamnat-o pe inculpata A.M. (fiica lui M.G. şi D.C., domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen. .

A condamnat-o pe inculpata A.M. (fiica lui M.G. şi D.C., domiciliată în mun. Oradea, jud. Bihor) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 lit. a), b) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 10 ani închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, b) C. pen., timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, în baza art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a interzis inculpatei ca pe durata executării pedepsei principale să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC I.I. SRL, cu sediul în Oradea, jud. Bihor, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) şi alin. (4) C. proc. pen. şi obligă inculpatele în solidar la plata contravalorii în RON a sumei de 341.000 de euro cu titlu de daune materiale în favoarea părţii civile, conform cursului oficial la data plăţii, la care se va adăuga folosul nerealizat constând în indicele de inflaţie aplicabil, începând cu data consumării infracţiunilor de înşelăciune şi complicitate la înşelăciune, respectiv 23 august 2006, până la achitarea în fapt a sumei stabilite.

S-a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile S.A. şi S.L.M., ambii cu domiciliul în Oradea, jud. Bihor, în baza art. 346 alin. (1), art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen. şi în consecinţă:

S-a dispus desfiinţarea înscrisurilor care au format obiectul infracţiunilor şi anume, Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. C1 din data de 23 august 2006 la BNP M.G., încheiat între inculpata M.D.C. şi SC I.I. SRL, declaraţia de martor dată de inculpata A.M. la data de 5 mai 2006 în faţa notarului public D.I. în Dosarul succesoral nr. D1/2006, copia extraselor CF Oradea emisă la data de 5 mai 2006 şi la data de 26 mai 2000 inculpatei M.D.C., Certificatul de moştenitor nr. M1 din 5 mai 2006 emis pe numele aceleiaşi inculpate de notarul public D.I. plus înscrisurile care au stat la baza emiterii acestuia aflate la Dosarul succesoral nr. D1/2006, memoriul, declaraţia de parcelare autentificată cu nr. P1/2006, dată de inculpata M.D.C. în faţa notarului public D.I., planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate nr. P2 din data de 2 iunie 2006, schiţa şi fişa corpului de proprietate avizate de A.N.C.P.I. - O.C.P.L Bihor sub nr. S1 din 31 mai 2006, întocmite de expertul topograf C.F., Încheierea nr. I1 din 1 iunie 2006 emisă de registratoarea S.I. din cadrul O.C.P.I. Bihor, precum şi a înscrisurilor emise în baza acestei încheieri.

S-a constatat că prin Încheierea nr. I2 din 9 octombrie 2006, O.C.P.I. Bihor - S.P.I. Oradea s-a dispus rectificarea şi reconstituirea colii CF F1 Oradea şi prin Încheierea nr. I3 din 9 octombrie 2006 O.C.P.I. Bihor - S.P.I. Oradea s-a dispus rectificarea şi reconstituirea colii CF F2 Oradea.

S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor din prezenta cauză, în cele două CF enunţate, nr. F1 şi nr. F2 Oradea, în măsura în care nu s-a dispus deja aceasta integral prin încheierile indicate anterior, conform art. 348 C. proc. pen.

S-a menţinut sechestrul asigurător dispus de organele de urmărire penală, până la recuperarea prejudiciului, conform proceselor-verbale din data de 22 iunie 2009, din data de 24 iunie 2009 şi conform ordonanţei de sechestru din data de 16 iunie 2009, confirmată prin Încheierea nr. I4 din 26 iunie 2009 a O.C.P.I. Bihor, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatelor.

S-a respins ca nedovedită solicitarea părţii civile SC I.I. SRL, prin reprezentanţi, de obligare a inculpatelor la cheltuieli judiciare constând în onorariu avocaţial, conform art. 193 alin. (6) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 191 C. proc. pen.

S-a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor emis la data de 9 octombrie 2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei M.D.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen., uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la fals intelectual în formă continuată prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals în declaraţii prev. de art. 292 C. pen. şi spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei A.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C. pen., spălare de bani prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002 şi spălare de bani prev. de art. 23 lit. a) din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

În expozitivul rechizitoriului, s-a arătat, în fapt, că imobilul care a făcut obiectul activităţii infracţionale a inculpatelor este situat în mun. Oradea, str. C., jud. Bihor, constând în casă şi teren în suprafaţă de 798 mp, înscris în CF nr. F2 Oradea sub nr. top T1.

Aşa cum rezultă din considerentele Sentinţei civile nr. 5.763 din 11 decembrie 1991 a Judecătoriei Oradea, acest imobil a fost folosit în mod neîntrerupt, public, paşnic şi sub nume de proprietar din anul 1946 şi până la decesul lor în anii 1985 şi respectiv 1990, de către soţii P.I. şi M., antecesorii lui H.E., W.E., B.M., I.M. şi P.A., astfel că prin sentinţa menţionată s-a constatat că defuncţii P.I. şi M. au dobândit dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra imobilului situat în Oradea, str. C., jud. Bihor, înscris în CF F2 Oradea cu nr. top T1. Prin aceeaşi sentinţă s-a mai constatat că masa succesorală a celor doi defuncţi include acest imobil, care astfel a revenit, cu titlu de succesiune, moştenitorilor mai sus-arătaţi.

În consecinţă, prin cererea înregistrată la notariatul de Stat Oradea sub nr. C2 din 31 martie 1992 H.E., B.M., I.A. şi P.A., toţi cu domiciliul în Oradea, str. C., au solicitat întabularea dreptului lor de proprietate asupra imobilului.

Dreptul de proprietate al celor patru asupra imobilului a fost întabulat în baza Încheierii de întabulare nr. I5 din 6 aprilie 1992 a Notariatului de Stat Bihor aşa cum rezultă din extrasul CF din data de 31 martie 1992.

De menţionat că la dosarul cauzei există un extras CF F2 din anul 1979, din care rezultă că la poziţiile B5 - 9 sunt înscrişi proprietari ai imobilului din anii 1930 şi 1949, după care, în baza sentinţei menţionate, proprietari ai imobilului cu titlu de uzucapiune au devenit soţii P., înscrişi la poziţiile B10 - 11, astfel că în tot intervalul cuprins între anul 1930 şi anul 1991 nu au existat înscrieri ale vreunui drept de proprietate sau alt drept în coala CF a imobilului.

Imobilul a fost apoi vândut de cei patru coproprietari lui L.V. conform contractului de vânzare-cumpărare de la dosar şi extrasul CF din data de 10 aprilie 1992.

La rândul său, L.V. a vândut imobilul fratelui său, L.A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Bihor la data de 17 iunie 1992, iar acesta din urmă a vândut imobilul părţilor vătămate şi civile S.A. şi S.L.M., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Bihor în 22 ianuarie 1993.

Urmărindu-se şirul transmiterilor succesive ale imobilului nr. top T1 din anul 1949 şi până în anul 1993, s-a constatat, aşadar, că întreg imobilul menţionat, după ce a fost folosit şi locuit în mod neîntrerupt de familia P. şi de urmaşii acestora, a ajuns în data de 22 ianuarie 1993 în posesia părţilor vătămate şi civile S.A. şi S.L.M., fără ca antecesorii inculpatei M.D.C. să fi deţinut sau folosit vreodată imobilul. În plus, s-a mai constatat din extrasele CF menţionate, că imobilul nr. top T1 s-a aflat tot timpul înscris în CF F2 Oradea, ultima dată astfel dovedită fiind din anul 1993, când imobilul a fost cumpărat de soţii S.

Conform extrasului de carte funciară din data de 29 ianuarie 1993, soţii S. sunt ultimii proprietari ai imobilului, înscrişi la B19 şi 20.

Soţii S. au folosit apoi imobilul ca adevăraţi proprietari, aspect dovedit din aceea că:

În data de 16 octombrie 1993 au înregistrat la Judecătoria Oradea o cerere de ordonanţă preşedinţială, prin care solicitau evacuarea din imobil a unor locatari ilegali (T.G.G. şi T.L.). Cererea a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 278 din 14 ianuarie 1994 a Judecătoriei Oradea, prin care se constată calitatea soţilor S. de proprietari ai imobilului.

În data de 10 mai 1995, urmare a stăruinţei părţilor vătămate şi civile S.A. şi S.L.M., executorul judecătoresc i-a evacuat pe locatarii ilegali din imobil şi a fost schimbată încuietoarea de la intrarea în imobil, conform procesului-verbal de executare silită.

Părţile vătămate şi civile S.A. şi S.L.M. au realizat apoi branşarea imobilului la reţeaua de apă potabilă şi canalizare (conform Avizului din 28 mai 1997 eliberat de R.A.G.C.L Oradea şi Declaraţia pentru stabilirea taxei speciale de salubrizare menajeră din 15 ianuarie 2002).

În anul 1995 partea civilă S.A. a solicitat să îi fie confecţionată o poartă metalică de către martorul B.F., care a recunoscut poarta ca fiind cea realizată şi montată de el.

În anul 1995, tot la solicitarea părţii civile S.A., martorul G.I.I. a efectuat o lucrare de zidărie la imobilul în cauză, în sensul că a umplut cu cărămizi golurile ferestrelor şi a îndreptat un colţ al zidului de la stradă, lucrările fiind apoi recunoscute şi indicate în teren de martor în data de 25 iunie 2009, conform procesului-verbal. În acest fel, s-a demonstrat în plus, fără echivoc, că inculpata M.D.C. minte când susţine că poarta metalică şi gardul au fost edificate de ţigani angajaţi de mama ei după Revoluţie, întrucât aceste lucrări au fost realizate în anul 1995, la solicitarea părţii civile S.A., de martori care şi-au recunoscut lucrările.

Referitor la modul în care imobilul menţionat a ajuns în proprietatea soţilor S., s-au avut în vedere şi declaraţiile martorilor, respectiv ale foştilor proprietari, declaraţii care se coroborează pe deplin cu actele de proprietate.

Astfel, martorul P.G.A. declară că părinţii săi P.I. şi P.M. au fost proprietarii imobilului din Oradea, str. C. şi că "am locuit în acel imobil de când m-am născut şi până în anul 1991. În anul 1991 împreună cu surorile mele B.M., H.E. şi I.(actuală P.)A. ne-am hotărât să vindem imobilul numitului L.V., pe care l-a găsit sora mea B.M. Arăt faptul că am semnat contractul de vânzare-cumpărare la rubrica vânzător, semnătura mea fiind ceea de-a doua începând de sus". Martorul L.V. a declarat că a aflat despre vânzarea imobilului prin intermediul unui anunţ la mica publicitate şi că a luat astfel legătura cu B.M. Martorul arată că a achiziţionat imobilul pentru fratele său L.A., care în aceea perioadă se afla în Germania, iar apoi între cei doi fraţi s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobil. Ulterior, la data de 22 ianuarie 1993, L.A. a vândut imobilul soţilor S., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Bihor sub nr. C3 şi a extraselor CF. Martorul L.V. mai declară că el s-a ocupat de vânzarea terenului către familia S., de care îşi aminteşte.

În cursul anului 2006 o persoană neidentificată din cadrul O.C.P.I. Bihor a falsificat colile CF F2 Oradea şi F1 Oradea, în care erau înscrise terenul părţilor vătămate şi civile S.A. şi S.L.M. cu nr. top. T1 şi respectiv un imobil învecinat, provenind din acelaşi număr topografic, adică T2.

Pentru crearea unei confuzii şi înlesnirea obţinerii ilegale a imobilului de sub nr. top T1, în coala CF F2 Oradea s-a procedat la falsificarea, prin alterare, a numărului topografic din T1 în T1/2, după care ultima filă cu "Foaia de proprietate B" din CF F2 Oradea, în care la B19 şi 20 erau înscrişi ca proprietari S.A. şi S.L.M., a fost sustrasă şi înserată apoi la CF F1 Oradea. Din această coală CF F1 au fost în acelaşi timp sustrase mai multe file iar ultima filă a fost înserată la CF F2 Oradea. În coala CF F1 Oradea a fost inserată o filă la "Foaia de proprietate B", în care erau făcute menţiuni nereale la B26 şi B27, în sensul că "La 23 februarie 1969 nr. conexat cu 448/69 se transmite dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare din imobilul top T1 în favoarea lui N.I. (bunica învinuitei M.D.C. - n.n.), iar apoi în baza certificatului de moştenitor (care nu este indicat cu număr şi dată - n.n.) se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de moştenire în favoarea lui F.S." (fiica lui N.I. şi mama învinuitei M.D.C. - n.n.). În continuare, la B27 s-a introdus o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 26 iunie 2000 la sesizarea din oficiu, nr. top. T1/2 se radiază, fiind transcris în CF F2 Oradea în favoarea Statului Român.

Coala funciară F1 astfel falsificată nu a mai fost găsită, la dosar fiind depusă doar o xerocopie de către învinuita M.D.C., în apărare.

Falsificarea în acest mod a colilor funciare menţionate este însă cert dovedită în opinia acuzei, prin mijloacele de probă administrate, respectiv:

Au fost identificate şi depus la dosar xerocopii ale colilor integrale CF F2 Oradea şi F1 Oradea dinaintea falsificării.

Examinând coala CF F1 Oradea, se constată că, la data constituirii ei, erau înscrise două imobile sub A.I.1 şi A.I.2. Imobilul de sub A.I.1, cu nr. top T1 în suprafaţă de 221,8 stânjeni, a fost însă transcris în data de 21 martie 1917 în coala CF F2 Oradea, conform menţiunii de sub B16 din CF F1. Ca atare, din anul 1917 în coala CF F1 Oradea a mai rămas doar imobilul de sub A.I.2 cu nr. top. T1/2, care este transmis succesiv către mai multe persoane, iar în data de 6 noiembrie 1959, conform Încheierii nr. I6, imobilul intră în proprietatea Statului Român cu titlu de drept de naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950.

Această situaţie juridică este dovedită şi prin încheierea nr. I6 din 18 noiembrie 1959 a Tribunalului Popular al Oraşului Oradea, secţia de Carte Funciară, prin care se dispune "Ca asupra imobilului cuprins în coala CF F1 a oraşului Oradea de sub nr. de ord. A.I.2 cu nr. top T1/2, proprietatea lui M.C. şi M.R., să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de drept naţionalizare".

S-a mai reţinut din examinarea întregii coli CF F2, că aceasta a fost constituită în data de 21 martie 1917, când imobilul nr. top. T1 a fost înscris în coală, provenind din coala CF F1. Acest imobil nr. top. T1 din coala CF F2 înfiinţată în anul 1917 a fost apoi transmis succesiv mai multor proprietari, ultima transmisiune având loc în anul 1949. Apoi, în tot intervalul cuprins între anii 1949 şi 1992, nu s-a mai făcut nicio înscriere sau notare în coala funciară F2 Oradea din care rezultă că imobilul ar fi fost dobândit de vreo persoană, grevat sau transcris în altă coală. Următoarele menţiuni de proprietate, de sub B10 - 11, sunt din data de 31 martie 1992, când s-a întabulat dreptul de proprietate asupra 1/1 parte din imobil, cu titlu de uzucapiune, în favoarea soţilor P.I. şi M., în baza Sentinţei civile nr. 5763/1991 a Judecătoriei Oradea.

S-a arătat că vânzarea-cumpărarea înscrisă la B26 în favoarea lui N.I. este nereală, întrucât prin Încheierea nr. I6 din 18 noiembrie 1959 a Tribunalului Popular al oraşului Oradea, s-a dispus ca asupra imobilului înscris în CF F1 Oradea, de sub A.I.2 cu cu nr. top T1/2, proprietatea lui M.C. şi M.R., să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu drept de naţionalizare. Or, era imposibil ca un imobil dobândit de Statul Român cu titlu de drept de naţionalizare în anul 1959, drept înscris în coala funciară F1 Oradea sub B25, să poată fi apoi, în anul 1969 înscris în aceeaşi coală funciară ca fiind dobândit de către N.I. în baza unor contracte din datele de 12 aprilie 1937 (!) şi din 5 februarie 1951. Această concluzie privind imposibilitatea înscrierii dreptului de proprietate în anul 1969 rezultă din aceea că:

- încă din anul 1917 imobilul cu nr. top T1 (număr topografic indicat expres în această înscriere în coala funciară) a fost transcris în coala funciară F2 Oradea;

- nu putea fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare în anul 1937, care apoi să şi impună întabularea după 32 ani (!), câtă vreme proprietari în acel an, conform B17 - 20, erau alte persoane decât cele menţionate în înscrierea falsă de sub B26 (M.C. şi soţia I., D.G.T. şi E. nu erau proprietari ai imobilului din CF F1, ci proprietari ai imobilului din CG F2 sub B.7 - 9, iar aceştia şi-au înscris dreptul de proprietate doar în data de 17 ianuarie 1949!). Cu alte cuvinte, N.I. nu putea cumpăra în anul 1937 un imobil de la persoane care l-au dobândit abia în anul 1949. Persoana care a făcut însă înscrierea falsă din CF F1 sub B.26 a scăpat din vedere aceste aspecte şi încercând să sugereze legalitatea dobândirii imobilului de către N.I., a făcut menţiunea că aceasta a dobândit imobilul nr. top. T1 de la proprietari care erau înscrişi însă în CF F2 Oradea, dovedindu-se astfel că persoana care a săvârşit falsul a cunoscut situaţia juridică reală a ambelor coli funciare CF F2 şi F1 Oradea (a cunoscut aspecte privind numele proprietarilor şi imobilele care nu puteau rezulta decât din examinarea în întregime a colilor funciare).

- este absurd şi ilar să se creadă că, după ce în anul 1959 proprietar al imobilului din CF F1 a devenit Statul Român, s-ar mai fi permis efectuarea unei noi înscrieri în anul 1969 care să lipsească Statul Român de dreptul de proprietate;

- în sfârşit, dar esenţial, Dosarul nr. 448/1969 are un cu totul alt obiect, aşa cum s-a arătat mai sus.

Dosarul nr. 448/1969, la care se face referire la B.26, are ca obiect radierea stipulaţiunii de întreţinere şi înmormântare întabulată asupra imobilului înscris în CF F3 Picleu, astfel că nu se referă la imobilul în cauză.

În plus, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 27 februarie 2008 întocmit de I.P.J. Bihor, serviciul criminalistic, rezultă că scrisul de completare depus la poziţia T1/2 din CF F2 prezintă urme de ştergere mecanică în zona cifrei "2" de la numărul poziţiei T1/2 şi de la rubrica "hold-ol", scrisul iniţial neputându-se stabili datorită ştergerii mecanice în profunzime.

Totodată, falsificarea colilor CF menţionate rezultă şi din xerocopiile documentelor prezentate de martora B.S.L.

Conform procesului-verbal de căutare, nedatat, registratorul-şef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea a procedat la căutarea colii F2 Oradea, care era prezentă în cutia de păstrare, dar nu avea toate foile "B" (Foaia de proprietate).

În data de 9 octombrie 2006, partea civilă S.A. a înregistrat la O.C.P.I. Bihor cererea nr. C5 prin care a solicitat reconstituirea colii F2, în sensul radierii poziţiilor de la B.10 şi B.11, care erau capsate în coala CF şi a înscrierii corecte a poziţiilor de la B.10 - 20, conform copiei xerox a CF F2 Oradea, pe care o deţinea, precum şi a altor acte din cele mai sus menţionate.

Prin Încheierea de reconstituire nr. I3 din 9 octombrie 2006, registratorul şef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea, a dispus admiterea cererii de rectificare şi reconstituire a colii CF F2 Oradea pentru nr. top. T1, în sensul că:

- la B.1 s-a constatat că există fila originală cu aceste poziţii;

- la B.10 - 11 au fost înscrişi P.I. şi soţia P.M., cu 1/1 parte cu titlu de uzucapiune înch.c.f. C2/1992

- la B.12 - 15 au fost înscrişi H.E., B.M., I.A. şi P.A. cu titlu de moştenire înch.cf.C2/1992, după care aceştia au vândut la B.16 în 1/1 parte;

- la B.16 a fost înscris L.V. cu 1/1 parte cu titlu de cumpărare înch.cf.C7/1992, după care acesta a vândut la B.17, 1/1 parte;

- la B.17 a fost înscris L.A. cu 1/1 parte cu titlu de cumpărare înch.cf. C8/1992, după care acesta a vândut la B.19 - 20, 1/1 parte;

- la B.18 s-a menţionat poziţie greşită;

- la B.19 - 20 au fost înscrişi S.L.M. şi soţul S.A. cu 1/1parte cu titlu de cumpărare înch.cf.nr. C9/1993.

În data de 9 octombrie 2006 martora B.S.L. a înregistrat la O.C.P.I. Bihor cererea nr. C6 prin care a solicitat reconstituirea colii CF F1 Oradea, în sensul că după poziţia B.25 să fie completată foaia "B" cu poziţia B.11 din CF F2 Oradea şi cu restul menţiunilor cu privire la defalcarea imobilului şi întabularea apartamentului nr. 3 în favoarea martorei, conform înscrierilor făcute în CF ind.F4 Oradea, în baza Încheierii nr. I7/1999 şi a xerocopiei CF F1 Oradea.

Prin Încheierea de reconstituire nr. I2 din 9 octombrie 2006 registratorul şef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea a dispus admiterea cererii de rectificare şi reconstituire a colii CF F1 Oradea pentru foaia de avere "A" cu nr. top. T1/2, precum şi modificarea numerelor de ordine la foaia de proprietate originală existentă în arhiva CF, în sensul că:

- la foaia de avere "A" se înscrie sub nr. top T1/2 casă colectivă în Subcetatea Orăzii, teren de 603 mp = 167,7 stp;

- la B.1.24 poziţii sistate;

- la B.25 Statul Român cu 1/1 parte cu titlu de naţionalizare înch.cf I6/1959;

- la B.26 se menţionează faptul că imobilul reprezintă în natură casă colectivă compusă din trei apartamente înch.cf.I7/1999 şi se va completa cu menţiunea că apartamentul nr. 3 se transcrie în CF individuală nr. F4 Oradea în favoarea lui B.R.F. şi soţia B.S.L.

Martora B.S.L., care locuieşte în Oradea, str. C. din anul 1993, a declarat că în acel an a încheiat cu primăria municipiului Oradea un contract de închiriere pentru spaţiu, iar ulterior a formulat o cerere de cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995. În data de 11 iulie 1997 între martoră şi S.C.C.T.I. Bihor a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a locuinţei cu plata în rate, instituindu-se ipotecă în favoarea S.C.C.T.I. Bihor. În luna noiembrie 1998 martora a solicitat Biroului de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Oradea eliberarea unui extras CF F1 Oradea, în care era înscris imobilul nr. top. T2, extras din care rezultă ca proprietar al imobilului este Statul Român. În vederea întabulării acestui imobil pe numele său şi al soţului ei, martora a solicitat dezmembrarea imobilului compus din mai multe apartamente. Schiţa de dezmembrare a fost întocmită de către un topograf din cadrul Oficiului de cadastru Bihor şi a fost avizată cu nr. X1 din 4 mai 1999. În anul 1999, în baza Încheierii nr. I7/1999, în coala CF F1 Oradea a fost întabulat dreptul de proprietate al martorei şi soţului ei asupra imobilului nr. top T1/2.

După dezmembrarea imobilului în 3 apartamente şi înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. III în favoarea soţilor B., aceştia au procedat la constituirea unei noi coli CF NDF nr. F4, astfel că în CF F1 Oradea au rămas înscrise celelalte două apartamente aflate în proprietatea Statului Român.

Din cele expuse mai sus, rezultă că prin activitatea infracţională, imobilul nr. top. T1 din CF F2 Oradea a fost transferat în CF F1 Oradea, după care, în data de 5 mai 2006, inculpata M.D.C. a solicitat O.C.P.I. Bihor eliberarea extrasului CF F1 pentru informare, din care rezulta, contrar realităţii, că mama sa, F.S., a fost proprietara unui teren în suprafaţă de 800 mp în "V.V." cu nr. cadastral T1, dobândit cu titlu de moştenire conform Încheierii nr. I8/1962.

Or, Încheierea nr. I8/1962 are cu totul alt obiect şi priveşte înscrierea dreptului de proprietate al lui C.E. în CF 274, 1863 şi 2745 Sântandrei pentru porţiunile ce au aparţinut defunctului E.P.

În plus, la poziţia B.26 a CF F1 Oradea, la data de 26 mai 1999 s-a făcut menţiunea, în baza Încheierii nr. I7 din 8 iunie 1999 a Judecătoriei Oradea - Biroul de Carte Funciară, că imobilul de sub A.1.1 cu nr. top. T1/2 se defalcă în trei apartamente iar apartamentul soţilor B. se transcrie în CF F4.

De asemenea, la data de 23 iulie 2002 Judecătoria Oradea - Biroul Carte Funciară, a pronunţat Încheierea nr. I9 prin care s-a dispus radierea ipotecii înscrise în favoarea S.C.C.T.I. Bihor în CF F4 cu nr. top. T1/2, proprietatea soţilor B.

Aceste date menţionate la paragrafele de mai sus sunt esenţiale întrucât dovedesc că, cel puţin în anul 2002, colile CF F2 şi F1 nu erau falsificate ori nu aveau coli sustrase.

În continuare, inculpata M.D.C. a solicitat Biroului Notarului Public D.I. din Oradea dezbaterea succesiunii defunctei F.S.

Cu această ocazie inculpata A.M., fiica inculpatei M.D.C., care lucrează ca şi asistent-registrator în cadrul O.C.P.I. Bihor - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Oradea, a dat o declarare de martor prin care a afirmat, în mod mincinos, că ştie că defuncta F.S. a avut 800 mp grădină în Oradea, str. C. f.n.

În baza înscrisurilor false, inculpata M.D.C. i-a solicitat topografului C.F. să întocmească documentaţia cadastrală a terenului în cauză. Cu ocazia măsurătorilor efectuate în teren, făptuitorul C.F. a constatat că suprafaţa de teren este mai mică cu 52 mp decât cea înscrisă în CF, astfel că inculpata M.D.C. a dat o declaraţie notarială în data de 1 iunie 2006 la BNP D.I. din Oradea, autentificată sub nr. P1, prin care a consimţit ca din imobilul menţionat, situat în Oradea, Calea C., înscris în CF F1 Oradea, cu nr. top. T1 să se formeze o parcelă cu nr. cadastral nou format F9 Oradea, reprezentând în natură teren fără construcţii în intravilan în suprafaţă de 748 mp, care se va transcrie într-o nouă coală de CF NDF (nr. F10 Oradea) pe seama inculpatei ca bun propriu, cu titlu de moştenire şi parcelare. În ceea ce priveşte diferenţa de 52 mp, din imobilul cu nr. top. T1, aceasta urma să se reînscrie în CF F1 Oradea tot pe seama inculpatei.

După toate aceste activităţi din mai - iunie 2006, finalizate cu obţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului soţilor S., următorul pas care trebuia parcurs de către inculpată era acela al înstrăinării rapide a imobilului către persoane de bună-credinţă.

Prin intermediul unei agenţii imobiliare, inculpata a publicat anunţuri la mica publicitate în care oferea spre vânzare imobilul menţionat. Agenţia imobiliară a fost astfel contactată de martorul P.C.M., asociatul şi administratorul SC I.I. SRL Oradea, care a negociat de la preţul de 180.000 euro solicitat de vânzătoare, până la preţul de 150.000 euro. Martorul a arătat că s-a deplasat la imobil, unde s-a întâlnit cu făptuitorul A.F., ginerele inculpatei M.D.C. şi soţul inculpatei A.M.

Întrucât părţile au căzut de acord cu privire la încheierea tranzacţiei şi având în vedere că plata urma să se facă în cont bancar, în data de 23 august 2006 inculpata M.D.C. şi-a deschis la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea contul în RON nr. X1 şi l-a împuternicit pe ginerele ei A.F. pentru toate conturile sale.

În plus, prin Procura autentificată de BNP M.G. din Oradea sub nr. P1 din 23 august 2006, inculpata M.D.C. l-a împuternicit pe ginerele ei să efectueze orice operaţiuni curente în contul X1.

În aceeaşi zi de 23 august 2006, la BNP M.G. a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1, prin care inculpata M.D.C. a vândut societăţii comerciale I.I. SRL Oradea, reprezentată de P.C.M., imobilul situat în Oradea, Calea C., jud. Bihor, înscris în CF NDF F10 Oradea cu nr. cad. F9, reprezentând în natură teren intravilan fără construcţii în suprafaţă de 748 mp pentru preţul de 150.000 euro, echivalentul sumei de 529.455 RON, preţ care se achită în aceeaşi zi prin virament în contul nr. X1 deschis pe numele inculpatei la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea.

Plata sumei de 529.455 RON a fost efectuată în contul bancar al inculpatei în aceeaşi zi de 23 august 2006, prin ordin de plată.

Din informaţiile primite de la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea rezultă că au fost efectuate următoarele operaţiuni pentru contul bancar X1 al inculpatei M.D.C.:

- în data de 23 august 2006 contul acesteia a fost creditat cu suma de 529.455 RON prin ordin de plată emis de SC I.I. SRL Oradea;

- în data de 23 august 2006 au fost ridicate în numerar sumele de 100.000 RON şi 500 RON;

- în data de 25 august 2006 a fost efectuat un virament în sumă de 60.000 RON prin ordin de plată în contul X2;

- în data de 11 septembrie 2006 a fost efectuat un virament în sumă de 70.000 RON prin ordin de plată în acelaşi cont X2;

- în data de 27 septembrie 2006 a fost ridicate în numerar sumele de 180.000 RON şi 900 RON;

- în data de 3 octombrie 2006 a fost efectuat un virament în sumă de 100.010 RON prin ordin de plată în acelaşi cont X2;

- în data de 4 octombrie 2006 a fost ridicată în numerar suma de 10.000 RON;

- în data de 7 februarie 2007 a mai fost ridicată suma de 9.888,59 RON iar contul a fost închis.

De menţionat că în data de 24 august 2006, inculpata M.D.C. a înregistrat la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea cererea de revocare a împuternicirii acordate ginerelui ei A.F. pentru toate conturile, astfel că operaţiunile din contul X1 în perioada 25 august 2006 - 7 februarie 2007 au fost efectuate doar de către titulara acestuia.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în data de 22 iunie 2009 la locuinţa inculpatei A.M., organele de urmărire penală au descoperit şi ridicat mai multe înscrisuri, din care relevante sunt următoarele:

1. Contractul original de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D.I. sub nr. C5 din 27 septembrie 2006, prin care C.N.J. vinde lui A.F. căsătorit cu A.M., imobilul situat în mun. Oradea, str. M., jud. Bihor, înscris în CF IND 7395 Oradea cu nr. topo T1 - T2, cu preţul de 71.170 RON, banii fiind "proveniţi din donaţie de la M.D.C.".

2. Contract autentic de donaţie autentificat de BNP G.C. cu nr. C7 din 31 octombrie 2007, prin care A.F. şi A.M. donează minorului A.R. imobilul din Oradea, str. M., jud.Bihor.

Se constată că primul contract este încheiat la doar o lună după ce inculpata M.D.C. a încasat suma de 529.455 RON, obţinută prin săvârşirea de infracţiuni, astfel că suma de 71.170 RON din cea sus-menţionată a fost "spălată", fiind folosită la achiziţionarea unui imobil pe numele inculpatei A.M.

În ceea ce priveşte al doilea contract, se constată că aceasta a fost încheiat la un interval de două luni de la formularea de către părţile S.L.M. şi S.A. a plângerii penale din prezenta cauză (plângere înregistrată la parchet în data de 9 iulie 2007) şi la doar două săptămâni după ce inculpata A.M. a fost audiată pentru prima dată de către organele de cercetare penală în această cauză la data de 17 octombrie 2007. În aceste condiţii, câtă vreme inculpata A.M. ştia că se efectuează cercetări în legătură cu toate împrejurările concrete care priveau imobilul din Oradea, Calea C., jud. Bihor, inclusiv cu privire la destinaţia sumelor de bani rezultate din vânzarea acestuia, se constată că donarea precipitată a imobilului cumpărat din banii primiţi prin donaţie, de la inculpata M.D.C. a urmărit să pună la adăpost imobilul de pe str. M. de orice urmărire a organelor judiciare, prin aceasta inculpata "spălând" produsul infracţiunii.

3. Xerocopii privind imobilul situat în mun. Oradea, Calea C., nr. top T1, respectiv: extras CF F1 pentru informare eliberat la 12 iunie 2006 ora 09.40; Certificat de moştenitor nr. din 5 mai 2006 privind moştenirea defunctei F.S.; coala CF F1 Oradea la data de 1 iunie 2006 cuprinzând menţiunile A1-2 şi B26-29; plan de amplasament şi delimitarea corpului de proprietate nr. P2 din 2 iunie 2006 privind imobilul din Oradea, Calea C. cu schiţa şi memoriul aferente.

4. Xerocopia extrasului CF F1 din 26 mai 2000 în care este înscris imobilul cu nr. topo T1.

Or, aceste înscrisuri sunt false şi, în raport de probele administrate în cauză, nu se poate susţine că inculpata A.M. le-ar fi obţinut cu bună-credinţă. Astfel, în urma verificărilor efectuate în data de 25 iunie 2009 de către organele de urmărire penală în evidenţele O.C.P.I. Bihor, s-a constatat că numărul de înregistrare N1 din 5 mai 2000 al extrasului CF F1 Oradea este atribuit unei alte lucrări de carte funciară, astfel că acest extras CF este fals iar numărul de înregistrare a fost atribuit doar pentru păstrarea unei aparenţe de legalitate. În condiţiile în care acest extras CF fals cuprinde aparent toate menţiunile şi condiţiile de legalitate, fiind inclusiv semnat şi ştampilat, este evident că acesta nu putea fi obţinut decât de o persoană care are acces la ştampila instituţiei şi care în acelaşi timp are şi interes material sau de altă natură în cauză, aceasta fiind inculpata A.M. În cursul urmăririi penale s-a stabilit că extrasul CF fals descoperit la locuinţa inculpatei a fost semnat de martora T.L.D., care nu îşi mai aminteşte în ce condiţii a completat acest extras CF la rubricile privind numărul de înregistrare şi data, precum şi semnătura.

În ceea ce priveşte extrasul CF F1 din data de 26 mai 2000, acesta este de asemenea fals, fiind antedatat, aşa cum s-a arătat mai sus, la data de 26 mai 1999 s-a făcut menţiunea în CF F1 Oradea, în baza încheierii nr. I7 din 8 iunie 1999 a Judecătoriei Oradea - Biroul de Carte Funciară, că imobilul de sub A.1.1 cu nr. top.T1/2 se defalcă în trei apartamente iar apartamentul soţilor B. se transcrie în CF ind. F4. De asemenea, Dosarul nr. I8/1969 se referă la cu totul alte persoane şi la alt imobil şi, în plus, se constată că între cele două extrase CF false există diferenţe în ceea ce priveşte anul încheierii de întabulare (1962 în extrasul din data de 5 mai 2006 şi respectiv 1969 în extrasul din data de 26 mai 2000). Mai mult, la locuinţa inculpatei a fost descoperit un al treilea extras CF F1, în care anul dobândirii imobilului nr. top. T1 apare ca fiind 1968.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate simultan în data de 22 iunie 2009 la locuinţa inculpatei M.D.C., aceasta a încercat să ascundă de organele de urmărire penală, sub bluză, un portmoneu în care se aflau următoarele sume de bani: 900 RON, 100 dolar SUA şi 520 euro.

De asemenea, au fost descoperite însemnările olografe privind modul de dobândire a imobilului din Oradea, Calea C., care se prezintă într-un mod ce conduce la concluzia că inculpata a urmărit să îşi însuşească varianta de apărare invocată ulterior.

Audiată în data de 23 iunie 2009 în prezenţa avocatului ei ales, inculpata M.D.C. a declarat că în anul 1968 şi până în anul 2006 nu a făcut nici un act de dispoziţie, de administrare ori de conservare a imobilului care face obiectul cauzei şi nici nu deţine vreun certificat de moştenitor sau orice alt înscris care să ateste dreptul de proprietate al antecesorilor ei asupra imobilului.

În raport de mijloacele de probă menţionate, având în vedere şi declaraţia olografă a inculpatei M.D.C., se poate reţine că, deşi aceasta susţine că este de bună-credinţă, fiind convinsă că imobilul a fost cumpărat de bunica sa N.I., apărarea inculpatei nu poate fi acceptată, pentru următoarele considerente:

- dacă imobilul ar fi fost cumpărat de N.I. în anul 1959, ar însemna că încheierea de întabulare pe numele acesteia ar trebui să se refere la aceasta, ceea ce nu este cazul;

- dacă imobilul ar fi fost cumpărat de N.I. şi moştenit apoi de F.S., ar fi trebuit ca toate aceste transmiteri de proprietate să se reflecte în xerocopiile CF F2 şi extrasele CF anterioare anului 1993, fără să existe neconcordanţe cu hotărârile judecătoreşti ori cu celelalte înscrisuri, ceea ce nu s-a întâmplat (cu alte cuvinte, o situaţie juridică necontestată şi clară a unui imobil se reflectă ca atare în toate înscrisurile care privesc acel imobil de-a lungul anilor, cu o consecvenţă ce permite urmărirea tuturor transmiterilor succesive);

- falsurile (transferarea imobilului nr. top. T1 al soţilor S. din CF F2 în CF F1) au avut loc ulterior anului 2002, întrucât situaţia CF de până atunci în cele două coli funciare era reală, aspect recunoscut chiar de O.C.P.I. Bihor prin încheierile de reconstituire a celor două coli;

- nu există nicio dovadă (înscris ori martor) care să ateste cumpărarea imobilului în anul 1959 de către N.I. (de altfel, este greu de crezut că în condiţiile social-politice ale anului respectiv, când România era stat totalitar comunist iar imobilele erau naţionalizate, era posibilă o astfel de tranzacţie oneroasă privind un imobil de 798 mp) şi să susţină astfel buna-credinţă a inculpatei, în afara extraselor CF ulterioare anului 2002. Mai mult, inculpata nu a putut indica nici un martor care să confirme că mama ei F.S. ar fi fost proprietara imobilului sau măcar s-ar fi comportat ca proprietară a imobilului, martori care ar fi trebuit să existe cel puţin printre vecini sau cunoscuţi, având în vedere că se susţine că ar fi fost vorba de deţinerea unei proprietăţi în centrul municipiului timp de peste 30 ani;

- deşi persoana care a sustras foile de avere "B" şi a falsificat colile CF nu a fost identificată, în acord cu jurisprudenţa bine stabilită a Curţii Europene a Drepturilor Omului (pentru stabilirea faptelor invocate Curtea se foloseşte de criteriul probei "dincolo de orice îndoială rezonabilă"; o asemenea dovadă poate totuşi rezulta dintr-o serie de indicii sau de prezumţii, nerespinse, suficient de grave, precise şi potrivite - Irlanda contra Regatului Unit al Marii Britanii, Hotărârea din 18 ianuarie 1978; Filip contra României, Hotărârea din 14 decembrie 2006), se constată că indiciile şi prezumţiile care conduc la concluzia vinovăţiei inculpatelor sunt prezente în cauză (inculpata A.M., fiica inculpatei M.D.C., este angajată ca registrator O.C.P.I. Bihor, având deci acces la colile CF; singura care a avut interes în cererea acestei stări de fapt şi de drept este inculpata M.D.C. care s-a prezentat ca proprietară a imobilului cu titlu de succesiune şi care l-a şi vândut).

Inculpata A.M. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi a declarat următoarele:

- imobilul din Oradea, Calea C. ar fi aparţinut bunicii sale F.S., dar nu ştie cum l-a dobândit aceasta, nu a fost dusă niciodată să vadă acel imobil şi nici nu a văzut vreun înscris cu privire la acel imobil;

- în data de 5 mai 2006 mama ei, M.D.C., a chemat-o la notarul public, unde inculpata ar fi semnat un înscris necompletat şi al cărui conţinut nu l-a cunoscut, certificatul de moştenitor fiind deja întocmit de către notar;

- uzucapiunea din anul 1991 s-ar fi făcut nelegal iar vânzările ulterioare, până la familia S. ar fi şi ele nelegale.

În legătură cu apărarea inculpatei A.M. s-a precizat că, dată fiind profesia ei, nu este deloc credibil că a semnat în faţa notarului un înscris necompletat şi nici că, dacă într-adevăr bunica ei ar fi fost proprietara imobilului, nu ar fi făcut vreun demers ca, cel puţin după moartea acesteia, să verifice situaţia de carte funciară a imobilului şi să reglementeze situaţia juridică a acestuia. În ceea ce priveşte modul în care s-a constatat uzucapiunea şi vânzările ulterioare, aceste aspecte nu pot fi supuse analizei organelor judiciare penale întrucât potrivit art. 44 alin. (3) C. proc. pen. "Hotărârea definitivă a instanţei civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile".

Până în prezent nu s-a putut stabili destinaţia sumelor de bani ridicate din contul menţionat, cu excepţia sumei de 70.170 RON, care a fost donată de inculpata M.D.C. fiicei sale A.M. pentru achiziţia unui imobil. Inculpata susţine că nu îşi aminteşte ce a făcut cu restul banilor, afirmaţie evident deloc credibilă, fiind vorba de cheltuirea sumei de cca. 450.000 RON.

Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, materialul probator administrat în etapa cercetării judecătoreşti şi anume înscrisuri, declaraţii martori P.G.A., G.I.I., raport de evaluare teren, alte înscrisuri, prima instanţă a reţinut următoarele:

Imobilul în discuţie este situat în zona I a oraşului Oradea, aşa cum rezultă din răspunsul înaintat de Camera Notarilor Publici Oradea la dosar de fond, fiind înscris în CF nr. F2 Oradea la poziţia A+1, sub nr. top T1, cu o suprafaţă de 797 mp, fiind compus dintr-o casă "sub Cetatea Orăzii" şi teren aferent intravilan (curte), localizat ca şi adresă în Oradea, str. C., jud. Bihor. Ca şi proprietari, în acelaşi CF figurau sub poziţiile B19 şi B20, soţii S.A. şi L., care au dobândit aceste bunuri prin Contract de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. C3 din 22 ianuarie 1993, de la fostul proprietar, L.A.

Din declaraţia acestuia din urmă de la urmărire penală, a rezultat că în cursul anului 1992 a cumpărat, la rândul său, imobilul în cauză pentru fratele său L.A. şi la solicitarea acestuia, care era plecat la aceea dată în Germania, printr-un anunţ din ziarul local. A arătat că pe acel teren era o casă dărăpănată şi o pivniţă şi proprietară era familia B. Întrucât fratele său a fost nevoit să plece în SUA, a preferat să revândă terenul familiei S., tot prin intermediul martorului enunţat.

Familia S., părţi civile în prezenta cauză, s-a comportat ca o adevărată proprietară a imobilelor achiziţionate, în cursul anului 1995, efectuând anumite lucrări - confecţionarea unei porţi metalice la imobilul în cauză cu o uşă mai mică, edificarea unor stâlpi metalici de susţinere a porţii (prin intermediul martorilor B.F. şi G.I.I., acesta din urmă fiind cooptat de partea civilă S.A. tot în cursul aceluiaşi an să consolideze, prin lucrări de zidărie, golurile care existau la geamurile imobilului şi la pivniţa acestuia. Martorii au precizat că nu locuia nimeni în acel imobil care se afla şi în stare de degradare, practic rămăsese doar faţada vechii construcţii.

În cauză a fost audiat şi martorul P.G.A. care a locuit în imobilul în cauză de când s-a născut, din anul 1967, împreună cu părinţii săi P.I. şi P.M. şi cu surorile sale, B.M., H.E. şi P.A., până în anul 1985, când s-au hotărât să vândă imobilul martorului L.V. Din Sentinţa civilă nr. 5.763 din 11 decembrie 1991 a Judecătoriei Oradea a rezultat, cu autoritate de lucru judecat, că imobilul în speţă a fost folosit în mod neîntrerupt, paşnic, public şi sub nume de proprietar, din anul 1946 şi până la decesul părinţilor martorului P. în anii 1985, 1990 de soţii P.I. şi M. şi antecesorii lor indicaţi anterior, care au solicitat, prin Cererea înregistrată la Notariatul de Stat Oradea sub nr. C2 din 31 martie 1992, înscrierea dreptului lor de proprietate, fapt care s-a şi întâmplat, prin Încheierea de întabulare nr. I5 din 6 aprilie 1992 a aceluiaşi notariat, aceştia figurând în extrasul CF din data de 31 martie 1992 la poziţiile B.12 - 15 ca proprietari, aceleaşi aspecte, rezultând şi din extrasul CF nr. F2 din 1979, în care, la poziţiile B5 - 9 sunt înscrişi vechii proprietari ai imobilului în anii 1930, 1949, după care figurează prin uzucapiune ca proprietari soţii P., la poziţiile 10 - 11.

S-a reţinut că din toate înscrisurile menţionate, coroborate cu declaraţiile martorilor enunţaţi, rezultă cu certitudine că imobilul în cauză a fost folosit începând cu anul 1946 de soţii P., apoi de succesorii acestora, fiind ulterior vândut martorilor L.V. şi L.A., ajungând, în cele din urmă să fie deţinut cu titlu de vânzare-cumpărare de către părţile civile S.A. şi S.L.M. De asemenea, în toată această perioadă de timp, inclusiv în anul 1993, când imobilele au fost cumpărate de soţii S., acestea au fost înscrise în CF nr. F2 Oradea.

S-a arătat că soţii S. s-au comportat ca adevăraţii proprietari, efectuând în cursul anului 1995 lucrări de reconsolidare a construcţiei aflată în stare avansată de degradare şi a pivniţei acesteia, totodată, la data de 16 octombrie 1993, printr-o cerere de ordonanţă preşedinţială depusă la Judecătoria Oradea, au obţinut evacuarea unor locatari ilegali (T.G.G. şi T.L.), din acest imobil, după evacuarea acestora, schimbând încuietoarea de la intrarea în imobil.

În cursul anului 1997, au realizat branşarea imobilului la reţeaua de apă potabilă şi canalizare.

Prin Decizia A.N.C.P.I. - O.C.P.I. Bihor nr. 18 din 1 martie 2005, inculpata A.M. a fost încadrată pe postul de arhivar registrator IV în cadrul Serviciului de Publicitate Imobiliară, la O.C.P.I. Bihor localitatea Salonta, apoi printr-un act adiţional din 28 mai 2007 emis de O.C.P.I., acesta a fost transferată de la B.C.P.I Salonta la B.C.P.I. Oradea, cu menţinerea funcţiei de asistent registrator IV, efectele acestui act începând cu data de 1 iunie 2007. Un aspect care nu a fost avut în vedere de acuză e cel care constă în faptul că, atât inculpata A.M., cât şi mama sa, inculpata M.D.C. aveau adresele de domiciliu relativ apropiate (conform hărţii oraşului Oradea) de adresa la care era situat imobilul din speţă şi acestea puteau să sesizeze starea imobilului, faptul că o perioadă lungă de timp soţii S. nu au mai efectuat lucrări la casă, că imobilul a fost aproape tot timpul nelocuit, cu acea excepţie din anul 1993, când a fost ocupat ilegal de o familie de cetăţeni romi.

S-a mai reţinut că, aproximativ în perioada angajării inculpatei A.M. la B.C.P.I. Oradea, cu câteva luni înainte, inculpata având oricum acces la actele de carte funciară la Salonta, au început să apară inadvertenţe notabile în cărţile funciare care făceau referire la imobilul din Oradea, str. C., jud. Bihor, fiind practic falsificate colile CF nr. F2 Oradea şi F1 Oradea în care figurau, atât terenul în cauză, cât şi un alt imobil învecinat provenind din acelaşi nr. topografic adică T1/2.

Astfel, mai întâi s-a falsificat prin alterare nr. top. T1 din coala CF nr. F2 Oradea, sub care figura imobilul, fiind transformat din nr. top T1 în nr. top.T1/2, după care "foaia de proprietate, foaia "B" din acelaşi CF în care figurau părţile civile S., a fost sustrasă şi inserată în CF F1 Oradea. Din această coală de CF, au fost sustrase mai multe file, ultima fiind înserată în CF nr. F2 Oradea. Totodată, în coala CF F1 Oradea a fost înserată o filă la foaia B, de proprietate, în care erau făcute menţiuni nereale, şi anume că "La 23 februarie 1969, nr. conexat cu 448/69, se transmite dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare, din imobilul cu nr. top. T1, în favoarea bunicii inculpatei M.D.C., N.I., apoi în baza unui certificat de moştenitor fără număr şi dată, se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de moştenire, în favoarea mamei aceleiaşi inculpate, F.S., aceasta fiind totodată bunica coinculpatei A.M. Sub B27, s-a introdus o încheiere de îndreptare a erorii materiale din 26 iunie 2000, la sesizarea din oficiu, în sensul că nr. top. T1/2 se radiază, fiind transcris în CF nr. F2 Oradea, în favoarea Statului Român. Coala CF F1 falsificată, nu s-a mai găsit, fiind depusă doar o copie după aceasta, de inculpata M.D.C.

S-a indicat faptul că aceste coli CF au fost falsificate, chiar dacă nu s-au găsit probe directe care să o incrimineze pe inculpata A.M. de falsificarea acestora, deşi în calitatea pe care o avea, iniţial la Biroul de Carte Funciară din Salonta, apoi la Oradea, aceasta avea libertate deplină de a studia colile CF şi a efectua menţiuni pe acestea, aceasta fiind şi ocupaţia ei, aceea de asistent registrator, rezultă în mod cert din următoarele înscrisuri, la care se adaugă înscrisurile deja descrise şi declaraţiile martorilor audiaţi pe parcursul procesului.

Astfel, au fost identificate şi depuse la dosar xerocopii ale colilor integrale după CF F2 Oradea şi F1 Oradea, dinaintea falsificării, nu s-a depistat coala CF F1 Oradea falsificată, doar inculpata M.D.C. s-a aflat în posesia unei extras CF, evident falsificat, aspect care duce la concluzia că aceasta cunoştea acest fapt, dosarul la care se face referire în foaia B la poziţia 26, unde figurează bunica inculpatei M.D.C., are un alt obiect şi anume radierea stipulaţiunii de întreţinere şi înmormântare, întabulată asupra imobilului înscris în CF nr. F3, Picleu, astfel că nu se referă la imobilul în cauză. În raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. R1 din 27 februarie 2008, întocmit de I.P.J. Bihor - Serviciul Criminalistic, se arată faptul că scrisul de completare depus la poziţia nr. T1/2 din CF nr. F2 prezintă urme de ştergere mecanică în zona cifrei 2 de la numărul poziţiei şi de la rubrica "hold-ol", nr. 1677, scrisul iniţial neputându-se stabili, datorită ştergerii mecanice în profunzime.

Examinându-se coala CF F1 Oradea, s-a reţinut că, la data constituirii ei, erau înscrise două imobile sub A.1.1 şi A.I.2. Imobilul de sub A.1.1, cu nr. top T1 în suprafaţă de 221,8 stânjeni, a fost însă transcris în data de 21 martie 1917 în coala CF F2 Oradea, conform menţiunii de sub B.16 din CF F1. Ca atare, din anul 1917 în coala CF F1 Oradea a mai rămas doar imobilul de sub A.I.2 cu nr. top.T1/2, care este transmis succesiv către mai multe persoane iar în data de 6 noiembrie 1959, conform Încheierii nr. I6, imobilul intră în proprietatea Statului Român cu titlu de drept de naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950.

S-a menţionat că această situaţie juridică este dovedită şi prin Încheierea nr. I6 din 18 noiembrie 1959 a Tribunalului Popular al Oraşului Oradea - Secţia de Carte Funciară, prin care se dispune "Ca asupra imobilului cuprins în coala de CF nr. F1 a oraşului Oradea de sub nr. de ord. A.I.2 cu nr. top T1/2, proprietatea lui M.C. şi M.R., să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu titlu de drept naţionalizare".

S-a mai constatat, din examinarea întregii coli CF F2, că aceasta a fost constituită în data de 21 martie 1917, când imobilul nr. top. T1 a fost înscris în coală, provenind din coala CF F1. Acest imobil nr. top. T1 din coala CF F2 înfiinţată în anul 1917 a fost apoi transmis succesiv mai multor proprietari, ultima transmisiune având loc în anul 1949. Apoi, în tot intervalul cuprins între anii 1949 şi 1992, nu s-a mai făcut nicio înscriere sau notare în coala funciară F2 Oradea din care rezultă că imobilul ar fi fost dobândit de vreo persoană, grevat sau transcris în altă coală. Următoarele menţiuni de proprietate, de sub B.10 - 11, sunt din data de 31 martie 1992, când s-a întabulat dreptul de proprietate asupra 1/1 parte din imobil, cu titlu de uzucapiune, în favoarea soţilor P.I. şi M., în baza Sentinţei civile nr. 5.763/1991 a Judecătoriei Oradea.

S-a arătat că vânzarea-cumpărarea înscrisă la B.26 în favoarea lui N.I. este nereală, întrucât prin Încheierea nr. I6 din 18 noiembrie 1959 a Tribunalului Popular al oraşului Oradea, s-a dispus ca asupra imobilului înscris în CF F1 Oradea, de sub A.I.2 cu nr. top T1/2, proprietatea lui M.C. şi M.R., să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, cu drept de naţionalizare. Ori, era imposibil ca un imobil dobândit de Statul Român cu titlu de drept de naţionalizare în anul 1959, drept înscris în coala funciară F1 Oradea sub B.25, să poată fi apoi, în anul 1969 înscris în aceeaşi coală funciară ca fiind dobândit de către N.I. în baza unor contracte din datele de 12 aprilie 1937 şi din 5 februarie 1951. Această concluzie privind imposibilitatea înscrierii dreptului de proprietate în anul 1969 s-a desprins de către prima instanţă, din următoarele argumente:

- încă din anul 1917 imobilul cu nr. top T1 (număr topografic indicat expres în această înscriere în coala funciară) a fost transcris în coala funciară F2 Oradea;

- nu putea fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare în anul 1937, care apoi să şi impună întabularea după 32 ani, câtă vreme proprietari în acel an, conform B.17 - 20, erau alte persoane decât cele menţionate în înscrierea falsă de sub B.26 (M.C. şi soţia I., D.G.T. şi E. nu erau proprietari ai imobilului din CF F1, ci proprietari ai imobilului din CF F2 sub B.7 - 9, iar aceştia şi-au înscris dreptul de proprietate doar în data de 17 ianuarie 1949). Cu alte cuvinte, N.I. nu putea cumpăra în anul 1937 un imobil de la persoane care l-au dobândit abia în anul 1949. Persoana care a făcut însă înscrierea falsă din CF F1 sub B.26 a scăpat din vedere aceste aspecte şi încercând să sugereze legalitatea dobândirii imobilului de către N.I., a făcut menţiunea că aceasta a dobândit imobilul nr. top. T1 de la proprietari care erau înscrişi însă în CF F2 Oradea, dovedindu-se astfel că persoana care a săvârşit falsul a cunoscut situaţia juridică reală a ambelor coli funciare CF F2 şi F1 Oradea (a cunoscut aspecte privind numele proprietarilor şi imobilele care nu puteau rezulta decât din examinarea în întregime a colilor funciare).

S-a reţinut că falsificarea colilor CF mai rezultă şi din xerocopiile documentelor depuse de martora B.S.L., contract de vânzare-cumpărare a locuinţei cu plata în rate, încheiat între S.C.C.T.I. Bihor şi soţii B., cu privire la apartamentul din Oradea, str. C., înscris în CF nr. F1 Oradea, cu nr. top T1/2, extras după acelaşi CF din noiembrie 1998, prezentat de aceeaşi martoră la urmărirea penală, din care rezultă că proprietar al acestui imobil era Statul Român, Încheierea de întabulare a soţilor B. nr. I7/1999 a Judecătoriei Oradea - Biroul de Carte Funciară, Încheierea nr. I7 din 8 iunie 1999 a Judecătoriei Oradea - Biroul de Carte Funciară prin care la poziţia B26 a CF F1 Oradea, la data de 26 mai 1999 s-a menţionat că imobilul de sub A.1, cu nr. top T1/2, se defalcă în trei apartamente, iar apartamentul soţilor B., se transcrie în CF individual nr. F4 Oradea, Încheierea nr. I9 din 23 iulie 2002 a Judecătoriei Oradea - Biroul de Carte Funciară prin care s-a radiat ipoteca înscrisă în favoarea S.C.C.T.I. Bihor în CF nr. F4 cu nr. top T1/2, proprietatea soţilor B.

Conform procesului-verbal de căutare, nedatat, registratorul-şef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea, a procedat la căutarea colii F2 Oradea, care era prezentă în cutia de păstrare, dar nu avea toate foile "B" (foaia de proprietate).

Prin Încheierea de reconstituire nr. I3 din 9 octombrie 2006, registratorul-şef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea, a dispus admiterea cererii de rectificare şi reconstituire a colii CF F2 Oradea pentru nr. top. T1, în sensul că:

- la B.1 s-a constatat că există fila originală cu aceste poziţii;

- la B.10 - 11 au fost înscrişi P.I. şi soţia P.M., cu 1/1 parte cu titlu de uzucapiune înch. c.f. C2/1992;

- la B.12 - 15 au fost înscrişi H.E., B.M., I.A. şi P.A. cu titlu de moştenire înch. cf. C2/1992, după care aceştia au vândut la B.16 în 1/1 parte;

- la B.16 a fost înscris L.V. cu 1/1 parte cu titlu de cumpărare înch. cf. C7/1992, după care acesta a vândut la B.17 1/1 parte;

- la B.17 a fost înscris L.A. cu 1/1 parte cu titlu de cumpărare înch. cf. C8/1992, după care acesta a vândut la B.19 - 20 1/1 parte;

- la B.18 s-a menţionat poziţie greşită;

- la B.19 - 20 au fost înscrişi S.L.M. şi soţul S.A. cu 1/1 parte cu titlu de cumpărare înch. cf. nr. C9/1993.

În data de 9 octombrie 2006 martora B.S.L. a înregistrat la O.C.P.I. Bihor cererea nr. C6 prin care a solicitat reconstituirea colii CF F1 Oradea, în sensul că după poziţia B.25 să fie completată foaia "B" cu poziţia B.11 din CF F2 Oradea şi cu restul menţiunilor cu privire la defalcarea imobilului şi întabularea apartamentului în favoarea martorei, conform înscrierilor făcute în CF ind. F4 Oradea, în baza Încheierii nr. I7/1999 şi a xerocopiei CF F1 Oradea.

Prin Încheierea de reconstituire nr. I2 din 9 octombrie 2006 registratorul-şef D.L. din cadrul O.C.P.I. Bihor - Serviciul de Publicitate Imobiliară Oradea, a dispus admiterea cererii de rectificare şi reconstituire a colii CF F1 Oradea pentru foaia de avere "A" cu nr. top. T1/2, precum şi modificarea numerelor de ordine la foaia de proprietate originală existentă în arhiva CF, în sensul că:

- la foaia de avere "A" se înscrie sub nr. top T1/2 casă colectivă în Subcetatea Orăzii, teren de 603 mp = 167,7 stp;

- la B.1.24 poziţii sistate;

- la B.25 Statul Român cu 1/1 parte cu titlu de naţionalizare înch. cf I6/1959;

- la B.26 se menţionează faptul că imobilul reprezintă în natură casă colectivă compusă din trei apartamente înch. cf. I7/1999 şi se va completa cu menţiunea că apartamentul se transcrie în CF individuală nr. F4 Oradea în favoarea lui B.R.F. şi soţia B.S.L.

S-a dedus că prin activităţi infracţionale, având în vedere ansamblul înscrisurilor reale ce atestau situaţia reală a imobilelor, aflate în majoritate covârşitoare la dosarul de urmărire penală şi faţă de toate declaraţiile martorilor audiaţi care se coroborează cu înscrisurile indicate, imobilul cu nr. top T1 din CF nr. F2 Oradea, a fost transferat în CF F1 Oradea, după care, la data de 5 mai 2006, inculpata M.D.C. a solicitat O.C.P.I. Bihor, eliberarea extrasului CF F1 falsificat spre informare, extras din care rezultă în mod nereal că mama sa, F.S., a fost proprietara unui teren de 800 mp în "V.V." cu nr. top T1, dobândit cu titlu de moştenire prin încheierea nr. I8/1962 (care, cum am arătat se referă la altceva). Xerocopia acestui extras CF a fost găsită la locuinţa inculpatei A.M., cu ocazia percheziţiei domiciliare, însă, aşa cum s-a arătat anterior, proprietari ai imobilului având nr. top T1/2 erau soţii B., conform multitudinii de înscrisuri doveditoare depuse de aceştia, şi nu mama inculpatei. Mai mult, cu ocazia aceleaşi percheziţii din 22 iunie 2009, au fost găsite şi coala CF falsificată nr. F1 Oradea, în xerocopie, extrasul CF F1 pentru informare, cererea adresată B.C.P.I. Oradea de martora B.S.L. la 26 mai 2006, încheierea de întabulare a dreptului de proprietate a soţilor B. asupra imobilului nr. top T1/2 şi contractul de vânzare-cumpărare al acestora. Aceste aspecte indică clar faptul că inculpata A.M. şi mama acesteia, inculpata M.D.C., cunoşteau situaţia reală a imobilului în cauză şi succesiunea proprietarilor acestora, astfel nu aveau ce să caute acte care vizau alte persoane (soţii B.) la locuinţa inculpatei A.M.

S-a mai reţinut că după ce, prin intermediul colilor CF falsificate, inculpatele, fără a putea prezenta vreun înscris doveditor al faptului că antecesoarele lor ar fi avut vreun drept de proprietate asupra imobilului în speţă sau fără a-şi demonstra în vreun fel nevinovăţia prin vreo probă testimonială care să releve că ar fi efectuat un act de dispoziţie sau de orice fel asupra imobilului în discuţie, au procedat la dezbaterea succesiunii defunctei F.S., apelând la notarul public D.I. din Oradea, cu scopul declarat, de a vinde cât mai urgent imobilul, în speranţa că toate falsurile nu vor fi descoperite, având în vedere că, de câţiva ani, proprietarii, părţile civile S., nu s-au mai ocupat de întreţinerea acestuia şi a fost lăsat în paragină, şi cu scopul de a obţine cât mai curând venituri ilicite, omiţând multiplele erori strecurate în cuprinsul colilor CF falsificate, care demonstrau practic slaba pricepere în domeniul cărţilor funciare a inculpatei A.M.

Astfel, cu ocazia dezbaterii succesiunii, inculpata A.M., a dat o declaraţie de martor în faţa notarului, prin care a afirmat în mod mincinos că ştie că defuncta F.S., bunica sa, a deţinut 800 mp grădină în Oradea, str. C., deşi nu a văzut niciun înscris care să releve vreun drept al bunicii sale, de orice natură, asupra acestuia, şi nu a văzut nici dacă imobilul exista faptic. Chiar coinculpata M.D.C. a arătat că din anul 1968, până în anul 2006, nu a efectuat vreun act de orice tip asupra imobilului şi că nu deţine niciun înscris (titlu de proprietate, certificat de moştenitor), care să ateste dreptul de proprietate al antecesorilor ei asupra imobilului, or acestea nici nu puteau exista, cât timp colile CF au fost evident falsificate. Evident, inculpata A.M. s-a aflat în deplină cunoştinţă de cauză când a dat declaraţia în faţa notarului. Aceasta ştia că facilitează obţinerea unei drept necuvenit, pe căi ilegale, pentru mama sa, inculpata M.D.C., de care va beneficia şi ea, material, în egală măsură, după cum s-a demonstrat. Prin prisma profesiei sale şi a competenţelor în materia Cărţilor Funciare, trebuia să ştie că e imposibil ca cineva să poată obţine drepturi asupra unui bun care nu-i aparţine, fără să deţină nici măcar un înscris doveditor şi de asemenea, aceasta a cunoscut situaţia reală a imobilului, la percheziţia domiciliară găsindu-se înscrisuri care nu o priveau şi care nu aveau ce căuta la locuinţa sa, decât pentru a fi folosite la activitatea infracţională pe care au desfăşurat-o inculpatele. Mai mult, declaraţia inculpatei M.D.C., de la urmărire penală, în care aceasta a susţinut că după revoluţie mama sa ar fi angajat nişte romi pentru a-i edifica poarta şi gardul de la imobil este evident nesinceră, fiind combătută clar de martorii G.I.I., B.F. şi de procesul-verbal.

În continuare s-a reţinut că în baza certificatului de moştenitor obţinut prin declaraţia mincinoasă dată de inculpata A.M., mama acesteia, inculpata M.D.C., a solicitat topografului C.F. să întocmească documentaţia cadastrală a terenului în cauză. Cu ocazia măsurătorilor efectuate în teren, numitul C.F. a constatat că suprafaţa de teren este mai mică cu 52 mp decât cea înscrisă în CF, astfel că inculpata M.D.C. a dat o declaraţie notarială în data de 1 iunie 2006 la BNP D.I. din Oradea, autentificată sub nr. P1, prin care a consimţit ca din imobilul menţionat, situat în Oradea, Calea C., înscris în CF F1 Oradea, cu nr. top. T1 să se formeze o parcelă cu nr. cadastral nou format F9 Oradea, reprezentând în natură teren fără construcţii în intravilan în suprafaţă de 748 mp, care se va transcrie într-o nouă coală de CF NDF (nr. F10 Oradea) pe seama inculpatei ca bun propriu, cu titlu de moştenire şi parcelare. În ceea ce priveşte diferenţa de 52 mp, din imobilul cu nr. top. T1, aceasta urma să se reînscrie în CF F1 Oradea tot pe seama inculpatei.

S-a reţinut că prin intermediul unei agenţii imobiliare, inculpata a publicat anunţuri la mica publicitate în care oferea spre vânzare imobilul menţionat. Agenţia imobiliară a fost astfel contactată de martorul P.C.M., asociatul şi administratorul SC I.I. SRL Oradea, care a negociat de la preţul de 180.000 euro solicitat de vânzătoare, până la preţul de 150.000 euro. Martorul arată că s-a deplasat la imobil, unde s-a întâlnit cu făptuitorul A.F., ginerele inculpatei M.D.C. şi soţul inculpatei A.M.

În plus, prin procura autentificată de BNP M.G. din Oradea sub nr. P1 din 23 august 2006, inculpata M.D.C. l-a împuternicit pe ginerele ei să efectueze orice operaţiuni curente în contul X1.

În aceeaşi zi de 23 august 2006, la BNP M.G. a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1 (număr care este consecutiv celui al împuternicirii date de inculpată pentru cont), prin care inculpata M.D.C. a vândut societăţii comerciale I.I. SRL Oradea, reprezentată de P.C.M., imobilul situat în Oradea, Calea C., jud.Bihor, înscris în CF NDF F10 Oradea cu nr. cad. F9, reprezentând în natură teren intravilan fără construcţii în suprafaţă de 748 mp pentru preţul de 150.000 euro, echivalentul sumei de 529.455 RON, preţ care se achită în aceeaşi zi prin virament în contul nr. X1 deschis pe numele inculpatei la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea.

Plata sumei de 529.455 RON a fost efectuată în contul bancar al inculpatei în aceeaşi zi de 23 august 2006, prin ordin de plată.

Din informaţiile primite de la B.R.D.G.S.G. - Sucursala Oradea s-a reţinut că au fost efectuate următoarele operaţiuni pentru contul bancar X1 al inculpatei M.D.C.: