ICCJ. Decizia nr. 598/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 598/2014
Dosar nr. 8620/101/2012
Şedinţa publică din 18 februarie 2014
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 209 din data de 7 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 8620/101/2012, au fost admise, în parte acţiunile civile formulate de părţile civile Ţ.I. şi Ţ.D.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 1357 - 1358 din C. civ. (fost 998 - 999 din vechiul C. civ.), a fost obligat inculpatul N.C.C. să plătească părţilor civile Ţ.I. şi Ţ.D. (tatăl şi soţia victimei Ţ.D.I.) suma de 13.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare.
A fost obligat acelaşi inculpat să plătească pentru fiecare dintre cele două părţi civile - Ţ.I. şi Ţ.D. - câte 15.000 RON, reprezentând daune morale.
Au fost respinse ca tardive cererile de constituire de parte civilă a numiţilor: Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I.
A fost respinsă ca tardivă cererea de constituire de parte civilă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova (adresa nr. 33481/2012, trimisă prin poştă la data de 1 noiembrie 2012).
S-a constatat că Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că, la data de 24 septembrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, sub nr. 7936/101/2012, Dosarul de urmărire penală nr. 361/P/2012, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, având ca obiect rechizitoriul din data de 24 septembrie 2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.C.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
În actul de sesizare, s-a reţinut în fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 3 iulie 2012, victima Ţ.D.I. a mers la locuinţa numitului S.M., în comuna Dârvari, sat Gemeni, unde se afla inculpatul N.C.C. împreună cu numiţii V.A., L.A.G. şi V.C. şi a consumat băuturi alcoolice împreună cu aceştia, în dreptul treptelor de la intrarea în locuinţă.
În jurul orei 01,30 inculpatul N.C.C. s-a supărat pe victimă, întrucât a început să înjure şi i-a spus că este "moldovean" şi a luat un ciocan care se afla pe balustrada din beton a scării de la intrarea în locuinţă şi i-a aplicat victimei o lovitură în zona capului.
În urma loviturii primite, victima a căzut jos, iar martorul S.M. l-a împins pe inculpat, ca să nu mai lovească victima.
Inculpatul, la rândul său, l-a împins pe S.M., care a căzut pe trepte, după care i-a mai aplicat victimei o lovitură cu ciocanul în cap, în timp ce era căzută.
După ce a lovit victima, inculpatul s-a aşezat pe trepte şi au continuat să consume băuturi alcoolice, până când au plecat martorii V.A., V.C. şi L.G.A.
Martorul S.M. a rămas împreună cu inculpatul şi victima (care între timp se târâse lângă balustrada scării) dar, fiindu-i frică de inculpat, a intrat în casă şi a adormit.
Dimineaţa, în jurul orei 8,00 după ce s-a trezit, S.M. a ieşit în curtea locuinţei şi a găsit victima întinsă pe jos, lângă zidul casei. Acesta i-a spus că îi este rău şi să-i anunţe familia.
După ce i-a chemat pe L.G.A. şi pe V.A. în curtea locuinţei pentru a-l ajuta să-l aşeze pe Ţ.D.I. pe pat, S.M. a sesizat serviciul 112.
Până la sosirea ambulanţei, S.M. împreună cu L.G.A. şi V.A. au consumat băuturi alcoolice şi au purtat o discuţie, în sensul de a nu spune cine l-a lovit pe Ţ.D.I.
În momentul în care s-a trezit, văzând victima şi realizând ce a făcut, inculpatul a fugit la locuinţa sa, iar ulterior, a plecat în judeţul Botoşani, unde a fost depistat de organele de poliţie în data de 5 iulie 2012.
Fiind audiat, inculpatul a declarat că după ce i-a aplicat o lovitură cu ciocanul în cap lui Ţ.D.I. şi acesta a căzut jos, a continuat să consume băuturi alcoolice cu V.A., L.A.G. şi S.M., pe treptele casei, iar ulterior, când victima s-a ridicat de jos şi s-a îndreptat spre ei, i-a mai aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, de frică să nu-l lovească. Inculpatul a mai declarat că şi de această dată victima a căzut jos şi probabil, a adormit, întrucât a început să sforăie.
Acesta a mai precizat că, după ce a adormit în holul locuinţei martorului S.M., dimineaţa când s-a trezit a găsit victima în acelaşi loc în care o lăsase căzută.
Din concluziile raportului medico-legal de autopsie din 21 septembrie 2012, încheiat de I.M.L. Craiova, s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi dilacerării meningo-cerebrale urmarea unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază de craniu. Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, între leziunile de violenţă şi de deces existând legătură de cauzalitate directă, necondiţionată; loviturile au putut fi aplicate din faţă, spate, lateral, stânga, dreapta; leziunile de la nivel cerebral au dus la decesul victimei, iar moartea victimei poate data din 11 iulie 2012.
Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice s-a reţinut că inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală, intenţionând să plece în Italia şi că a lovit victima.
Cu privire la latura civilă, fiind audiată, Ţ.D., soţia victimei a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 RON, reprezentând daune materiale respectiv, cheltuieli ce vor fi ocazionate cu şcolarizarea copiilor şi 10.000 RON daune morale, reprezentând suferinţa cauzată de decesul soţului.
Fiindu-i aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima Ţ.D. a arătat că doreşte asistenţă juridică gratuită şi acordarea de către stat a unor compensaţii financiare.
Fiind audiat Ţ.I., tatăl victimei, a declarat că doreşte să se constituie parte civilă cu suma de 13.000 RON reprezentând daune materiale, respectiv cheltuieli ocazionate cu înmormântarea, spitalizarea victimei şi deplasări la spital şi daune morale în sumă de 5 000 RON.
Fiindu-i aduse la cunoştinţă disp. art. 4 din Legea nr. 211/2004, victima Ţ.I. a arătat că doreşte asistenţă juridică gratuită şi acordarea de către stat a unor compensaţii financiare.
În faţa instanţei, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul N.C.C. a declarat personal că doreşte să beneficieze de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală - declaraţia scrisă a acestuia fiind ataşată la dosar
Prima instanţă, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 3201 C. proc. pen., a admis cererea de judecare a cauzei în cazul recunoaşterii vinovăţiei, conform acestui text de lege.
După citirea actului de sesizare, a fost audiat inculpatul, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale, care a recunoscut comiterea faptelor, astfel cum au fost reţinute prin rechizitoriu.
Prin Sentinţa penală nr. 184 clin data de 10 octombrie 2012 s-a dispus condamnarea inculpatului N.C.C., la 11 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe o durată de 3 ani, ce se va executa potrivit art. 66 C. pen.
În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. şi art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv de la 6 iulie 2012 şi până la pronunţare şi a fost menţinută starea de arest.
În baza art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea corpului delict - un ciocan cu coadă de lemn, lungime totală de 43,5 cm.
În baza art. 4, 5 şi 9 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, urmând ca, în baza art. 5 alin. (5) din lege să fie informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.C.C. să achite statului 3.200 RON cheltuieli judiciare din care 1.810,4 RON reprezintă cheltuielile de la urmărirea penală şi din acestea 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu C.C., onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei iar diferenţa reprezintă cheltuielile efectuate la instanţa de judecată din care 100 RON reprezintă onorariul av. din oficiu C.C., conf. delegaţiei din 24 septembrie 2012, acordat prin încheierea din 25 septembrie 2012 şi 200 RON reprezintă onorariul aceluiaşi av. din oficiu, conf. delegaţiei din 28 septembrie 2012, onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
În temeiul art. 38 C. proc. pen. s-a disjuns cauza cu privire la judecarea laturii civile şi s-a fixat termen în acest sens la 17 octombrie 2012, pentru când au fost citaţi inculpatul şi cei doi martori propuşi de părţile civile Ţ.I. şi Ţ.D. pentru dovedirea pretenţiilor civile. S-au întocmit adrese către părţile civile Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova pentru a comunica instanţei contravaloarea pretenţiilor civile.
În urma disjungerii s-a creat astfel Dosarul penal cu nr. 8620/101/2012 al Tribunalului Mehedinţi iar la termenul din data de 17 octombrie 2012 instanţa a audiat martorii propuşi de părţile civile în cauză în dovedirea pretenţiilor civile, respectiv numiţii M.S.M. şi P.G.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut următoarele:
În cursul urmăririi penale Ţ.D., soţia victimei Ţ.D.I. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 RON, reprezentând daune materiale, respectiv cheltuielile ocazionate cu şcolarizarea copiilor şi 10.000 RON daune morale. În acea declaraţie partea civilă Ţ.D. a afirmat că ea nu lucrează iar singurul care aducea venituri în gospodărie era soţul ei, victima Ţ.D.I., care era şofer pe un autobuz.
Tot în cursul urmăririi penale Ţ.I., tatăl victimei a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 13.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, spitalizarea victimei şi deplasări la spital şi cu suma de 5.000 RON daune morale.
În instanţă, la termenul de judecată din 10 octombrie 2012, înainte de citirea actului de sesizare, părţile civile Ţ.I. şi Ţ.D. şi-au majorat pretenţiile civile la câte 100.000 RON fiecare. Partea civilă Ţ.I. a precizat că el a suportat cheltuielile de înmormântare care s-au ridicat la suma de 13.000 RON, iar diferenţa solicitată, până la 100.000 RON, reprezintă daune morale.
Partea civilă Ţ.D. a susţinut că a înţeles să-şi majoreze pretenţiile civile de la urmărirea penală, întrucât are copii studenţi şi au nevoie de bani.
La acelaşi termen de judecată, după ce inculpatul a solicitat judecarea conform art. 3201 C. proc. pen., s-a dat citire actului de sesizare şi a fost audiat inculpatul.
La termenul din 10 octombrie 2012, când instanţa a soluţionat latura penală şi a disjuns soluţionarea laturii civile a cauzei, părţile civile au arătat că pentru dovedirea pretenţiilor civile vor depune înscrisuri la dosar şi totodată, au solicitat audierea a doi martori M.S.M. şi P.G.
La termenul de judecată din 17 octombrie 2012 partea civilă Ţ.I. a depus o cerere scrisă în care arată că solicită să fie despăgubit de inculpat cu suma de 13.000 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare, susţinând că suma de 6.040 RON o dovedeşte cu actele depuse la dosar iar diferenţa o dovedeşte cu declaraţiile martorilor M.S.M. şi P.G. Cei doi martori propuşi pentru dovedirea pretenţiilor civile au fost audiaţi în instanţă, la acea dată.
La acelaşi termen de judecată - 17 octombrie 2012 - reprezentanta Ministerului Public a solicitat introducerea în cauză a copiilor majori ai victimei, respectiv pe numiţii Ţ.A.M., în vârstă de 23 de ani, Ţ.D.E., în vârstă de 19 ani şi Ţ.S.I. în vârstă de 19 ani
Inculpatul N.C.C., prin apărătorul său s-a opus introducerii în cauză, în calitate de părţi civile, eventual, a copiilor majori ai victimei apreciind că aceştia ar fi putut să se constituie părţi civile în cauză până la un anumit moment procesual.
Instanţa, a dispus citarea în cauză a copiilor majori ai victimei care, la termenul de judecată din 31 octombrie 2012 au arătat că înţeleg să se constituie şi ei părţi civile în proces şi, pe lângă pretenţiile civile solicitate de mama lor, fiecare dintre ei solicită câte un miliard lei vechi daune morale.
Deşi, la două termene de judecată cele două spitale - Spitalul Judeţean Turnu Severin şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova - au fost citate cu menţiunea dacă au pretenţii civile, până la data de 31 octombrie 2012 nu au dat un răspuns în acest sens.
După dezbateri, prin poştă, la data de 1 noiembrie 2012 (conform ştampilei de pe plicul ataşat) Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a trimis la dosar adresa nr. 33481/2012, primită în instanţă la data de 2 noiembrie 2012, prin care arăta că se constituie parte civilă cu suma de 3.504,66 RON reprezentând cheltuieli cu spitalizarea victimei Ţ.D.I., depunând şi un decont de cheltuieli.
Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea de parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. Formularea pretenţiilor civile după acest moment atrage, în condiţiile în care inculpatul invocă această neregularitate procesuală, respingerea acţiunii civile ca tardiv formulată în cadrul procesului penal.
În speţă, s-a constatat că părţile civile Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I. s-au constituit tardiv părţi civile în dosar, după citirea actului de sesizare a instanţei iar inculpatul, prin apărătorul său, s-a opus introducerii în cauză, în calitate de părţi civile, a copiilor majori ai victimei.
De asemenea, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a trimis instanţei tardiv cererea sa de constituire parte civilă, după dezbateri, când cauza rămăsese în pronunţare, fiind amânată pronunţarea câteva zile, deşi a fost citat la două termene cu menţiunea de a-şi preciza pretenţiile civile.
Ca atare, au fost respinse ca tardive cererile de constituire de parte civilă a numiţilor: Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I. şi a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova.
De altfel, aceste părţi civile cărora li s-au respins ca tardive acţiunile civile în procesul penal, pentru recuperarea prejudiciului cauzat, au deschisă, în continuare, calea unor acţiuni civile, separate în pretenţii în faţa instanţei civile, acţiuni scutite de taxă de timbru, în temeiul art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen. întrucât, soluţia instanţei penale, în sensul respingerii ca tardive a pretenţiilor civile nu are autoritate de lucru judecat fiindcă nu s-a analizat fondul cauzei, respectiv temeinicia acestor pretenţii.
Referitor la acţiunile civile formulate de părţile civile Ţ.I. şi Ţ.D. prima instanţă a constatat că acestea sunt întemeiate în parte.
Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, conform disp. art. 1357 şi urm., din C. civ. în vigoare (fost 998 - 999 din vechiul C. civ.), se cer a fi întrunite cumulativ patru condiţii şi anume: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.
În speţă, cu actele depuse la dosar şi cu declaraţiile martorilor M.S.M. şi P.G., părţile civile Ţ.I. (tatăl victimei) şi Ţ.D. (soţia victimei) au făcut dovezi că au cheltuit împreună (fără a se putea stabili cu certitudine întinderea contribuţiei fiecăruia dintre ei) cu înmormântarea victimei şi pomenile ulterioare conform obiceiurilor suma de 13.000 RON.
În acest sens s-a reţinut că martorul M.S.M. a declarat că în total, cheltuielile de înmormântare s-au ridicat la suma de 13.000 RON, că rudele defunctului nu erau pregătite pentru un asemenea eveniment şi au cumpărat tot ceea ce era necesar.
Martorul a arătat că la pomana de după înmormântare au fost aproximativ 100 de persoane şi că s-a mai făcut o pomană şi la 6 săptămâni şi atunci au fost cca. 60 de persoane. Mai susţine că la cimitir au construit cavou, au pus crace de lemn şi de piatră.
Martorul a mai menţionat că victima, înainte de a deceda nu mai lucra şi îşi întreţinea familia din pensia bunicilor şi din ce câştiga cu mierea pe care o vindea întrucât Ţ.D.I. se ocupa cu creşterea albinelor, martorul neputând însă preciza câţi stupi avea.
Tot astfel a declarat şi martorul P.G. care a confirmat că la pomana de după înmormântare au fost cca. 100 persoane iar la cea de 6 săptămâni au fost 60 de persoane. A menţionat martorul că de înmormântare s-au ocupat părinţii victimei şi că în localitatea lor, pentru o înmormântare se cheltuie, de regulă, între 13.000 RON şi 16.000 RON.
P.G. a mai precizat că victima a lucrat ca şofer însă i se restructurase postul şi, înainte de incident, nu mai lucra, întreţinându-se din munca câmpului.
În raport de acest probatoriu, a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile Ţ.I. şi Ţ.D. (tatăl şi soţia victimei Ţ.D.I.) suma de 13.000 RON cu titlul de despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare.
Deşi partea civilă Ţ.D. a solicitat să fie obligat inculpatul să contribuie la cheltuielile de întreţinere ale copiilor victimei - care sunt studenţi - instanţa constată că aceştia erau deja majori la data comiterii faptei iar din depoziţiile martorilor audiaţi rezultă că înainte de incidentul a cărui victimă a fost, Ţ.D.I. nu mai lucra, câştigându-şi existenţa din creşterea albinelor şi munca câmpului.
În ceea ce priveşte cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, părţi civile fiind tatăl şi soţia victimei, aceştia au suferit cu siguranţă un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferinţele psihice cauzate prin lezarea sentimentelor de afecţiune şi dragoste provocate, prin moartea unei fiinţe apropiate, fiind evident că decesul victimei a produs traume şi a lezat sentimentele care stau la baza relaţiei părinte-copil şi soţ-soţie. Deşi nicio sumă ce urmează a fi acordată de instanţă nu poate acoperi prejudiciul moral încercat de familia victimei, instanţa retine totuşi că suma solicitată cu acest titlu, de fiecare dintre cele două părţi civile, este exagerată şi apreciază că sumele de câte 15.000 RON pentru fiecare dintre cele două părţi civile - Ţ.I. şi Ţ.D. - ar putea, într-o oarecare măsură, să atenueze suferinţele morale cauzate părţilor civile prin fapta inculpatului.
Ca urmare, faţă de aceste considerente au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile Ţ.I. şi Ţ.D. în sensul celor arătate anterior.
S-a constatat că Spitalul Judeţean Drobeta-Turnu Severin nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul N.C.C. să achite statului 300 RON cheltuieli judiciare din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, C.C., conform delegaţiei din 17 octombrie 2012, onorariu avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile Ţ.D., Ţ.I., Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele scrise de apel, părţile civile au criticat hotărârea primei instanţe atât sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, apreciat ca fiind prea mic în raport de suferinţa încercată prin pierderea fiului lor, cât şi sub aspectul respingerii ca tardive a cererilor de constituire a părţilor civile Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I., susţinând că nu le-a fost adusă la cunoştinţă posibilitatea de a participa în proces ca parte civilă, nici în faza de urmărire penală, nici în faza de judecată. Prin urmare, au solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile cu titlu de daune materiale şi morale, precum şi la plata unei prestaţii periodice în favoarea copiilor victimei, studenţi, de la data producerii prejudiciului până la terminarea studiilor.
Prin Decizia penală nr. 260 din 11 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au decis următoarele:
"Admite apelurile declarate de părţile civile Ţ.I. şi Ţ.D. împotriva Sentinţei penale nr. 209 din data de 7 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 8620/101/2012.
Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată.
Obligă pe inculpatul N.C.C. să plătească părţii civile Ţ.I. suma de 13.000 RON, reprezentând despăgubiri materiale, constând în cheltuieli de înmormântare.
Obligă pe inculpatul N.C.C. să plătească fiecăruia din părţile civile Ţ.I. şi Ţ.D. suma de 20.000 RON, reprezentând daune morale.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin prezentei decizii."
Pentru a decide astfel, Curtea de apel a reţinut următoarele:
Cu privire la daunele morale acordate, conform art. 998 - 999 C. civ., în vigoare la data săvârşirii faptei, persoana care a săvârşit o faptă ilicită trebuie să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, textul legal folosind termenul general de "prejudiciu", fără a distinge în raport de caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale, cât şi cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, şi a acelor cu caracter penal.
Stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, în cazul răspunderii civile patrimoniale, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, spre deosebire de cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, când prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În legislaţia românească nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensaţie de natură materială trebuie să fie justă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta cauză, este vorba de repararea unui prejudiciu de afecţiune suferit de victimele indirecte, prejudiciu ce trebuie reparat de persoana culpabilă, respectiv de inculpat.
În speţă, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părţile civile au suferit o traumă psihică deosebită, determinată de fapta săvârşită de inculpat - prin care s-a pricinuit moarte soţului şi respectiv a fiului părţilor civile, astfel încât instanţa de apel apreciază că, acordarea daunelor morale în cuantum majorat de 20.000 RON, pentru fiecare, va reprezenta o compensare a prejudiciului efectiv cauzat acestora, de care victima era legal printr-o relaţie afectivă de natură familială.
Cu privire la daunele materiale, în sumă de 13.000 RON, Curtea constată că, acestea au fost, în mod greşit, acordate ambelor părţi civile, Ţ.I. şi Ţ.D., în condiţiile în care numai partea civilă Ţ.I. a solicitat acordarea despăgubirilor materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare, cheltuieli dovedite prin probatoriul administrat pe latură civilă, impunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.
Referitor la apelurile declarate de apelanţii Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I., Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen. "Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare". Persoana vătămată se poate constitui parte civilă şi după citirea actului de sesizare numai cu acordul inculpatului sau chiar şi în lipsa acestuia acord, în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar acţiunea civilă nu a fost însă exercitată din oficiu de procuror.
În speţă, apelanţii Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I., în calitate de copii majori ai victimei infracţiunii, au formulat cererea de constituire ca părţi civile, la data de 31 octombrie 2012, cu mult după momentul limită stabilit de lege, iar apărătorul inculpatul N.C.C. s-a opus introducerii lor în cauză, astfel încât, în mod corect, instanţa a respins, ca tardive, cererile acestora.
Nu poate fi reţinut argumentul prezentat de apelanţi, în sensul că instanţa nu le-ar fi adus la cunoştinţă dreptul de a participa în proces în calitate de părţi civile, deoarece, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, funcţionează pe deplin principiul disponibilităţii, iar rolul activ al instanţei nu poate suplini pasivitatea persoanelor vătămate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părţile civile Ţ.D., Ţ.I., Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I.
Având în vedere că în cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speţă se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.
Recursurile au fost motivate în termen legal, cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, potrivit art. 38510 C. proc. pen., dar nu a fost invocat niciunul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
În motivare se arătă că Ţ.A.M., D.E. şi S.I. s-au constituit părţi civile încă de la urmărirea penală, prin reprezentant legal, iar în privinţa părţilor civile Ţ.D. şi I., că daunele morale de 20.000 RON acordate în apel sunt insuficiente pentru acoperirea suferinţelor acestora.
Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al recurenţilor a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul părţilor civile este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
Legea nr. 2/2013 a adus o modificare de substanţă dispoziţiilor legale ce reglementează recursul - ca a doua cale de atac exercitată împotriva hotărârilor penale, stabilind un nou cadru, mult mai strict şi bine delimitat, prin restrângerea cazurilor de casare şi, implicit, a limitelor în care instanţa de recurs poate examina cauza dedusă judecăţii.
Toate modificările pun în evidenţă reglementarea recursului ca şi cale de atac ce vizează exclusiv aspectele de legalitate, fără posibilitatea examinării chestiunilor de fapt şi a soluţiilor ce implică aprecierea probelor administrate.
Indiferent de respectarea dispoziţiilor referitoare la termenul de motivare a recursului, Înalta Curte urmează să examineze criticile formulate şi din punct de vedere al conţinutului acestor critici, respectiv dacă se încadrează sau nu în cazurile de casare invocate sau în cele ce pot fi examinate din oficiu. Altfel spus, motivarea în termen a recursului nu obligă de plano instanţa de control judiciar să examineze respectivele motive, decât în situaţia în care acestea se circumscriu cazurilor de casare invocate sau a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, astfel cum sunt reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Motivele invocate de părţile civile Ţ.D. şi Ţ.I. nu se subsumează niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., aşa încât nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs.
Aceste trei părţi civile au formulat critici în legătură cu cuantumul daunelor morale, critici ce nu vizează chestiuni de legalitate. Or, întinderea prejudiciului moral, al cărui cuantum se stabileşte prin apreciere, este atributul exclusiv al instanţei de fond şi de apel, în faţa cărora cauza devoluează integral.
Cu ocazia soluţionării recursului, Înalta Curte nu poate proceda la reevaluarea materialului probator, cu consecinţa adoptării altor concluzii, diferite de cele stabilite prin hotărârile atacate şi care au fundamentat soluţiile contestate de recurentele părţi civile.
Drept urmare, critica privind cuantumul daunelor morale nu poate fi analizată în recurs.
Cu privire la recursurile declarate de Ţ.A.M. şi Ţ.D.E. şi Ţ.S.I., se constată că soluţia instanţei referitoare la tardivitatea cererilor de constituire de parte civilă constituie o chestiune de legalitate ce poate fi încadrată în cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".
Critica este însă nefondată.
În mod corect, cererile de constituire de parte civilă formulate de Ţ.A.M. şi Ţ.D.E. şi Ţ.S.I. au fost respinse ca tardive, întrucât au fost formulate după citirea actului de sesizare, fără ca inculpatul să fie de acord.
Nu se poate susţine că aceste cereri au fost formulate încă din cursul urmăririi penale.
În raport cu data săvârşirii faptei de către inculpat, deci a faptului prejudiciatul, se constată că Ţ.A.M. şi Ţ.D.E. şi Ţ.S.I. erau majori. Pe cale de consecinţă, aveau deplina capacitate de exerciţiu şi era necesar să formuleze cererea în termenul prevăzut de art. 15 alin. (2) C. proc. pen.
Constituirea de parte civilă ce aparţine mamei acestora (partea civilă Ţ.D.) nu este valabil formulată în ce-i priveşte, în absenţa unui mandat convenţional de reprezentare. Mama celor trei recurenţi a acţionat în calitate de reprezentant legal până la împlinirea vârstei de 14 ani şi apoi ca ocrotitor legal, până la împlinirea de către copii a vârstei de 18 ani, însă după data la care au devenit majori, aceştia îşi exercită singuri drepturile, inclusiv cele procesuale.
Pe de altă parte, aceştia nu se găseau în una din situaţiile prev. de art. 17 C. proc. pen., când acţiunea civilă se exercită din oficiu.
Drept urmare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca nefondate.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile Ţ.D., Ţ.I., Ţ.A.M., Ţ.D.E. şi Ţ.S.I. împotriva Deciziei penale nr. 260 din 11 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul N.C.C.
Obligă recurenţii părţi civile la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 RON (în total 200 RON) reprezentând onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru intimatul inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2014. Penal. Contestaţie privind... | ICCJ. Decizia nr. 599/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
