ICCJ. Decizia nr. 595/2014. Penal. Contestaţie privind măsurile preventive luate în cadrul judecăţii în fond (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 595/2014
Dosar nr. 7038/2/2013
Şedinţa publică din 18 februarie 2014
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 79 din 5 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 7038/2/2013 privind pe condamnatul T.S. s-au dispus următoarele:
În baza art. 592 C. proc. pen. cu referire la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admite cererea de prelungire a întreruperii executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul T.S.
Dispune prelungirea întreruperii executării pedepsei închisorii de 10 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 49 din 14 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4403/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, pe o durată de 1 an cu începere de la data de 9 februarie 2014.
În baza art. 590 alin. (1) C. proc. pen., dispune, ca pe durata întreruperii executării pedepsei, condamnatul să respecte următoarele obligaţii:
- să nu depăşească teritoriul României;
- să ia legătura cu organul de poliţie în a cărui rază teritorială domiciliază în trei zile de la rămânerea definitivă a prezentei pentru a fi luat în evidenţă şi a stabili mijlocul de comunicare permanentă, precum şi să se prezinte la instanţa de executare ori de câte ori este chemat;
- să nu-şi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei - Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală;
- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;
- să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să facă tratamentul.
Atrage atenţia condamnatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite se va dispune revocarea întreruperii executării pedepsei.
Hotărârea se comunică organelor de stat prevăzute la art. 591 alin. (3) C. proc. pen."
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 25 octombrie 2013, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de condamnatul T.S., cerere ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen.
În motivarea cererii, condamnatul, în vârstă de 75 ani, a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, arătând că suferă de multiple afecţiuni şi care necesită un tratament continuu şi internări repetate în instituţii medicale de specialitate.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 49/F din 14 iulie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4404 din 10 octombrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petentul S.T. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, fiind emis M.E.P.I. din 13 octombrie 2003.
Prin Sentinţa penală nr. 143 din 16 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 6 luni, întreruperea pedepsei fiind ulterior acordată succesiv condamnatului, ultima cerere de întrerupere fiind admisă prin Sentinţa penală nr. 109 din 13 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare la 29 martie 2013, prin care s-a dispus întreruperea executării pedepsei închisorii pe o perioadă de 10 luni, începând cu data de 9 aprilie 2013.
Analizând actele dosarului, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite cerinţele legale prev. de art. 592 rap. la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care cererea formulată de condamnatul T.S. este întemeiată.
Astfel, din interpretarea dispoziţiilor menţionate, în vigoare la data soluţionării prezentei cauze, rezultă că întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă dacă cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, împrejurări ce se stabilesc pe baza concluziilor în acest sens a unei expertize medico-legale şi împrejurarea că lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce urmează a fi apreciat de către instanţa de judecată.
Din concluziile raportului de nouă expertiză medico-legală din data de 16 decembrie 2013 rezultă că numitul T.S. prezintă diagnosticul:
1. Sindrom psihoorganic mixt, afectiv şi deteriorativ (model demenţial) fond de disfuncţie cerebrală lezională, confirmată clinic şi imagistic (vascular şi atrofie cerebrală şi cerebeloasă); dependenţă socială, risc suicidar.
2. insuficienţă cardiacă (ventriculară stângă), clasa II-III NYHA prin:
2.1. boală cardiacă ischemică cronică cu:
- infarct miocardic în antecedente (2001);
- angor pectoris agravat-stabilizat;
2.2 patologie valvulară degenerativă:
- insuficienţă mitrală prin calcificări de inel mitral posterior;
- boală aortică (stenoză largă, insuficienţă grad II);
2.3 hipertensiune arterială esenţială stadiu III;
2.4 bradicardie sinusală (boala nodului sinusal);
2.5 bloc major de ram drept;
2.6 aritmie extrasistolică ventriculară izolată;
2.7 anevrism de ventricul stâng (vârf.)
3. Ateroscleroză sistemică cu determinări predominant aortice, coronariene, carotidine bilaterale şi a vaselor cerebrale.
4. Sechele post accidente vasculare cerebrale cu infarcte lacunare.
5. Hipoacuzie bilaterală (presbiacuzie).
6. Boală Dupuytren mâna stângă.
7. Chist renal stâng, parapielic.
8. Neoplasm (carcinom tranziţional) de vezică urinară (Pt1g2) şi uretră prostatică (pTaG2):
- operat (endoscopic) - 3 august 2004;
- chimiotratat (9 serii);
- reoperat martie 2005;
- trombocitopenie secundară.
9. Adenom de prostată cu sângerări în antecedente;
10. Posibil hemangiom hepatic.
11. Dislipidemie;
12. Pansinuzită.
Totodată, s-a mai arătat că patologia pe care o prezintă sus-numitul este gravă, cu evoluţie imprevizibilă, în special cea din sfera cardio-vasculară, fiind susceptibilă oricând de un deznodământ infaust, ce poate surveni mai ales dacă nu sunt respectate recomandările medicale, atât cele medicamentos-terapeutice, cât şi cele vizând regimul socio-igieno-dietetic, cu atât mai mult cu cât bolile de care suferă se augmentează morbid la un organism vârstnic.
Expertiza arată că patologia psihoorganică, nevindecabilă, cu pronostic rezervat datorită riscului suicidar ce nu poate fi controlat terapeutic, în comorbiditate cu afecţiunile somatice a determinat nu numai dependenţă socială, dar şi necesitatea administrării unui tratament de specialitate complex, permanent şi modulat prin multidispensarizare şi internări periodice în unităţi medicale de profil ce aparţin reţelei sanitare a Ministerului Sănătăţii, terapie dificil de realizat în contextul deficitului psihic sever, având în vedere că mediul penitenciar este detrimental, favorizând agravarea prognosticului şi aşa rezervat, considerând că T.S. se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim privativ de libertate de o perioadă de cel puţin 1 an.
Se constată că raportul de expertiză menţionat a primit avizul Comisiei Superioare medico-legale în şedinţa din 16 ianuarie 2014.
Având în vedere actele medico-legale menţionate mai sus, Curtea apreciază că este dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petentul este în imposibilitatea executării pedepsei, imposibilitate constatată din punct de vedere medico-legal, atât în considerarea faptului că bolile de care suferă nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cât şi în considerarea faptului că specificul bolilor nu permit tratarea acestora cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, dat fiind că persoana condamnată necesită practic tratament permanent prin internări periodice, bolile de care suferă fiind în agravare constantă.
Cu privire la acest ultim aspect, Curtea constată că din confruntarea concluziilor expertizei efectuate în cauză, cu cele ale expertizei medico-legale imediat anterioare reiese că boala cardiacă a condamnatului s-a agravat, astfel încât, deşi nu s-a specificat expres în concluziile raportului de nouă expertiză, apare evident că, dat fiind că în precedent s-a apreciat că persoana condamnată nu poate fi tratată cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, condiţia este îndeplinită cu atât mai mult în prezent, în raport de deteriorarea progresivă a stării de sănătate a acesteia.
Curtea constată că petentului condamnat i s-au admis numeroase cereri de întrerupere a executării pedepsei, din referatul întocmit de către Biroul Executări penale rezultând că acesta se află în întreruperea executării pedepsei începând cu data de 28 decembrie 2004. Ori, având în vedere vârsta înaintată a acestuia, starea precară de sănătate, cât şi faptul că în perioada cât s-a aflat în stare de libertate nu a reprezentat un pericol pentru ordinea publică, Curtea apreciază că nu există niciun indiciu temeinic a unei situaţii contrare pe viitor. În consecinţă, apreciază că lăsarea în libertate a condamnatului prin întreruperea executării pedepsei nu constituie un pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce priveşte perioada de prelungire a întreruperii executării pedepsei, Curtea are în vedere concluziile expertizei medico-legale şi ale avizului dat acesteia de către I.M.L., sens în care va dispune întreruperea executării pedepsei pe o durată de 1 an cu începere de la data de 9 februarie 2014.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, motivată în scris şi susţinută oral potrivit celor consemnate în partea introductivă a deciziei de faţă.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, respectiv art. 592 şi urm. rap. la art. 4251 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază ca nefondată contestaţia formulată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru cele ce succed.
Prima instanţă a evaluat în mod temeinic toate împrejurările specifice cauzei, din perspectiva dispoziţiilor legale incidente şi a probelor administrate.
Pe baza materialului probator, instanţa a stabilit cu justeţe că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru prelungirea intemperii executării pedepsei închisorii aplicate condamnatului T.S.
Concluziile raportului de nouă expertiză, medico-legală din data de 16 decembrie 2013 avizate de Comisia Superioară Medico-Legală, infirmă susţinerea parchetului în sensul că primele trei din cele patru condiţii legale, nu sunt îndeplinite.
Dimpotrivă, concluziile medico-legale evidenţiază existenţa a numeroase afecţiuni, a unei patologii grave cu evoluţie imprevizibilă, ce necesită administrarea permanentă a unui tratament de specialitate complex, a cărei adaptare impune multidispensarizare şi internări periodice în unităţi medicale de profil ce aparţin reţelei sanitare a Ministerului Sănătăţii.
De asemenea, concluziile medico-legale sunt în sensul că terapia este dificil de realizat în mediul penitenciar, menţionându-se expres că T.S. se află în imposibilitatea executării pedepsei în regim privativ de libertate pe o perioadă de cel puţin 1 an.
Concluziile mai sus menţionate, coroborate cu faptul agravării bolii cardiace, cu vârsta înaintată a condamnatului, dar şi cu starea precară a stării psihice a acestuia, conduc la constatarea că cel condamnat suferă de mai multe boli care fac imposibilă executarea pedepsei, că boala nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi că specificul bolii nu permite tratarea cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.
Faţă de cele reţinute, apreciindu-se legală şi temeinică sentinţa pronunţată de Curtea de apel, urmează a respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 79 din 5 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 7038/2/2013, privind pe condamnatul T.S.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 50 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 775/2014. Penal. Trafic internaţional de... | ICCJ. Decizia nr. 598/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs → |
|---|
